MEF Metoda Elementelor Finite Pantel Bia FEM Finite Element Method

Cuprins
Prefat a 9
1 Ecuat iile si principiile Mecanicii mediilor deformabile
(MMD) 13
1.1 Modele si metode de calcul n Mecanica mediilor deformabile . 13
1.2 Marimile si ecuat iile generale ale st arii de solicitare a corpurilor 16
1.2.1 Starea de deformare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
1.2.2 Starea de tensiune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.2.3 Legi constitutive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
1.2.4 Marimi energetice n studiul solidelor deformabile . . . . 20
1.2.5 Formularea problemelor de calcul al structurilor . . . . 22
1.3 Principii variat ionale si teoreme energetice . . . . . . . . . . . . 22
1.3.1 Principiile lucrului mecanic virtual . . . . . . . . . . . . 22
1.3.2 Teorema de minim a energiei potent iale totale . . . . . 26
2 Not iuni de baza ale metodei elementelor nite (MEF) 29
2.1 Generalitat i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
2.1.1 Scurt istoric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
2.1.2 Conceptul fundamental al MEF. Elemente nite
si noduri. Tipuri de formul ari . . . . . . . . . . . . . . . 30
2.2 Formul ari si operat ii fundamentale ale MEF . . . . . . . . . . . 34
2.2.1 Formulare prin metoda direct a . . . . . . . . . . . . . . 34
2.2.2 Formularea variat ional a a MEF . . . . . . . . . . . . . . 40
2.2.3 Semnicat ia si proprietat ile matricii de rigiditate
elementale
k
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
2.2.4 Asamblarea matricei de rigiditate globale R
si
a vectorului fort e nodale echivalente P
al structurii . . . 54
2.2.5 Introducerea condit iilor restrictive n deplasari . . . . . 60
5
6 CUPRINS
2.3 Aproximarea campului deplasarilor pe elementul nit . . . . . . 62
2.3.1 Generalitat i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
2.3.2 Funct ii de interpolare (funct ii de forma) . . . . . . . . . 63
2.3.3 Condit ii pe care trebuie s a le satisfaca funct iile
de aproximare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
2.4 Rezolvarea sistemelor de ecuat ii algebrice . . . . . . . . . . . . 77
2.4.1 Rezolvarea sistemelor de ecuat ii simetrice prin elimin ari
(substitut ii) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
2.4.2 Rezolvarea sistemelor de ecuat ii cu matrice banda
simetrica prin eliminare (Gauss) . . . . . . . . . . . . . 81
2.4.3 Procedeul rezolvarii frontale . . . . . . . . . . . . . . . . 87
2.4.4 Alcatuirea matricei de rigiditate globale n format
semibanda . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
2.5 Ret ele de discretizare a domeniilor n elemente nite . . . . . . 93
2.6 Sinteza m arimilor, relat iilor si algoritmilor specice metodei
elementelor nite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
2.6.1 Etapele analizei r aspunsului unei structuri.
Relat ii standard . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
2.6.2 Algoritmizarea operat iilor n scopul programarii pentru
calculator . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
2.6.3 Utilizarea programelor la rezolvarea efectiv a a unei
probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
3 Stari de solicitare plane 107
3.1 Ecuat iile generale n probleme plane liniare . . . . . . . . . . . 107
3.2 Elemente nite triunghiulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
3.2.1 Coordonate naturale n triunghi . . . . . . . . . . . . . 110
3.2.2 Elementul nit triunghiular cu deformat ii constante -
CST (Constant Strain Triangle) . . . . . . . . . . . . . 114
3.2.3 Elementul nit triunghiular cu deformat ii liniare - LST
(Linear Strain Triangle) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
3.2.4 Elemente nite triunghiulare de ordin superior.
Condensare static a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
3.2.5 Integrare numerica Gauss . . . . . . . . . . . . . . . . . 128
3.2.6 Program pentru alcatuirea matricei de rigiditate
k
si a
vectorului nc arc arii nodale echivalente
p
ale elementului
nit LST . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
3.3 Elemente nite dreptunghiulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
3.3.1 Coordonate adimensionalizate . . . . . . . . . . . . . . . 141
CUPRINS 7
3.3.2 Element nit dreptunghiular cu deplasari liniare
pe laturi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142
3.3.3 Element nit dreptunghiular cu deplasari
variind pe laturi dupa o lege p atratic a.
Alte elemente de ordin superior . . . . . . . . . . . . . . 148
3.4 Analiza solut iilor obt inute cu diferite elemente nite . . . . . . 152
4 Stari de solicitare spat iale. Structuri masive 156
4.1 Generalitat i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156
4.2 Elemente tetraedrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158
4.2.1 Elementul nit tetraedric cu deformat ii constante
(CSTh) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159
4.2.2 Elementul nit tetraedric cu deformat ii liniare (LSTh) . 162
4.2.3 Elemente nite tetraedrice de ordin superior . . . . . . . 163
4.3 Elemente hexaedrice (brick, car amida) . . . . . . . . . . . . . . 166
4.4 St ari de solicitare n solide de revolut ie . . . . . . . . . . . . . . 169
4.4.1 Sisteme de coordonate. Relat ii generale . . . . . . . . . 169
4.4.2 Analiza prin MEF a st arilor de solicitare axial simetrice 171
4.4.3

Incarc ari nesimetrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174
5 Placi plane ncovoiate 179
5.1 Probleme generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180
5.1.1 Formularea n deplasari a problemei pl acilor subt iri
ncovoiate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180
5.1.2 Formularea pe element nit . . . . . . . . . . . . . . . . 184
5.1.3 Condit ii pentru funct iile de interpolare . . . . . . . . . . 187
5.2 Elemente nite dreptunghiulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189
5.2.1 Element dreptunghiular incompatibil (ACM) . . . . . . 189
5.2.2 Elementul nit dreptunghiular compatibil (SFB) . . . . 192
5.3 Elemente nite triunghiulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197
5.3.1 Elementul nit triunghiular cu 6 grade de libertate (T-6) 197
5.3.2 Elementul nit triunghiular cu 9 grade de libertate,
cu camp de deplasari unic (T-9) . . . . . . . . . . . . . 202
5.3.3 Elemente nite triunghiulare de ordin superior . . . . . 206
5.3.4 Elemente nite triunghiulare cu campul deplasarilor
aproximat pe subdomenii . . . . . . . . . . . . . . . . . 207
5.4 Rezultate comparative . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 213
8 CUPRINS
6 Structuri spat iale alcatuite din placi subt iri 216
6.1 Probleme generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 216
6.2 Studiul elementului nit n sistemul local . . . . . . . . . . . . 218
6.3 Asamblarea n sistemul general . . . . . . . . . . . . . . . . . . 222
6.3.1 Transformari n sistemul de axe general . . . . . . . . . 222
6.3.2 Stabilirea cosinusilor directori ai axelor locale . . . . . . 227
6.4 Pl aci curbe subt iri axial simetrice . . . . . . . . . . . . . . . . . 229
6.4.1 Geometria si relat ii generale . . . . . . . . . . . . . . . . 229
6.4.2 Element nit pentru starea de solicitare axial simetrica 233
7 Formularea izoparametrica 239
7.1 Elemente nite pentru probleme n dou a dimensiuni . . . . . . 241
7.1.1 Elementul liniar (Taig) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 241
7.1.2 Generalizare pentru alte tipuri de elemente niten dou a
dimensiuni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 245
7.2 Elementele nite izoparametrice pentru probleme spat iale . . . 249
7.3 Observat ii privind funct iile de interpolare.
Elemente sub si supraparametrice . . . . . . . . . . . . . . . . . 250
Bibliograe 252
Prefat a
Opt iunea pentru studiul Metodei Elementelor Finite este sust inut a de
ecient a ei practic a si interesul deosebit de care se bucura n r andul inginerilor
proiectant i de structuri de rezistent a.
Cartea este o reeditare a manualului nostru Metode numericen proiectare
- Metoda Elementelor Finite, ap arut n 1992 n prezent epuizat cu relativ
put ine modic ari, urmand s a e, mai ntai, un manual de lucru pentru student ii
Facult at ii de construct ii din Cluj-Napoca care studiaza aceast a metod a, n
etapa de masterat. Drept urmare, organizarea materialului urmareste, n pri-
mul r and, un scop instructiv, not iunile, metodele si procedeele de solut ionare
ind nsirate pe m asura ce s-a simt it nevoia unor detalieri si nu ntr-o or-
dine care ar specic a unui tratat. Pe de alta parte, se circumscriu not iunile
fundamentale ale metodei cu detalieri n capitole de interes aplicativ cum sunt
problemele de elasticitate plan a, pl aci plane ncovoiate, pl aci curbe de interes
major n calculul structurilor.
Am urmarit, n principal, familiarizarea cu procedeele, formul arile si teh-
nicile specice MEF si punerea la dispozit ia cititorului a unor detalii prin
prezentarea elementelor nite tipice, precum si a unor subprograme calcula-
tor.
Bibliograa dat a, partea de limba englez a, este recomandatan toata lumea
ca baz a a unei instruiri eciente n Metoda Elementelor Finite.
Sper am ca stradaniile de cercetare, selectare si prezentare a materialului
din carte, s a serveasc a celor interesat i de acest domeniu ingineresc.
Cluj Napoca, mai 2009, Autorii.
9
10 Prefat a
Lista de notat ii
- vector deformat ie specic a

- potent ialul fort elor exterioare
- energia potent iala totala
- vector tensiune
b
- vector fort e masice

B - matricea deformat iilor (pe EF)
d
- vector deplasari nodale elementale

D
- vector deplasari nodale ale structurii

D
= E
1
- matricea de exibilitate a materialului
dS - element de suprafat a (lateral a)
e - num arul curent al unui EF n structura
E, E
- modul de elasticitate longitudinal, matricea de rigiditate

a materialului
EF - elemente(e) nit(e)
f
- vector fort e de suprafat a

GL - grade de libertate
k
- matricea de rigiditate elementala (a unui EF)

L, L
- lucru mecanic, lucru mecanic complementar

L
e
- l.m. exterior
L
int
- l.m. interior
L
- l.m. al tensiunilor
MEF - metoda elementelor nite
N - matricea funct iilor de interpolare (a deplasarilor pe EF)
NE - nr. total de EF n structura
p
, P
- vector al fort elor nodale (exterioare) echivalente la EF,

respectiv la ntreaga structura
11
12 Lista de notat ii
R
- matricea de rigiditate a structurii

s - variabila dupa lungimea de curba
S
f
- suprafat a lateral a
T
e
- matricea de aranjare a EF (EF structura)
U - deplasare
U
- vector deplasare
V - volum
W - energia potent iala de deformat ie
Capitolul 1
Ecuat iile si principiile
Mecanicii mediilor
deformabile (MMD)
1.1 Modele si metode de calcul n Mecanica
mediilor deformabile
Disciplinele care vizeaza studierea fenomenelor naturale si fundamenteaza
teoria pe un model creat prin cuprinderea aspectelor esent iale ale fenome-
nului analizat. Diversitatea proprietat ilor si proceselor care pot surveni n
desfasurarea experimentarilor si caracterul aleator al acestora impunns a sche-
matiz ari ale realit at ii astfel nc at parametrii care caracterizeaz a starea mode-
lului real s a poata cuprinsi n relat ii de calcul simple, rezolvabile, capabile
s a conduca la rezultate usor de interpretat.
Trecerea de la modelul real la cel de calcul se face prin ipotezele adop-
tate. Schematiz arile si simplicarile propuse prin ipoteze fac ca studiul si re-
zultatele acestuia s a aib a un caracter aproximativ, mai mult sau mai put in
vericate de realitate. Modelul creat prin introducerea ipotezelor este consi-
derat corect, dac a la confruntarea rezultatelor cu datele observate, abaterile
se ncadreaza n limite practic acceptabile.
Starea unui model zic poate caracterizat a dac a se cunosc anumit i pa-
rametri aferent i proprietat ilor pe care studiul le urm areste, proprietat i astfel
selectate nc at s a e esent iale pentru aspectul urmarit n comportarea mo-
delului. Pentru Mecanica mediului deformabil (MMD), care are ca scop s a
studieze solicitarea mecanica a corpurilor, adic a s a surprind a comportarea
13
14 Capitolul 1
solidelor sub act iuni ale mediului nconjur ator, parametrii care sunt urmarit i
pot grupat i n:
a) parametri care vizeaza geometria corpurilor si care denesc starea de
deformare a acestora;
b) parametri aferent i proceselor de natura mecanic a, caracteriz and starea
de tensiune.
Starea de deformare si starea de tensiune sunt aspecte ale aceluiasi proces,
cel al solicit arii.

Intre acestea, exista relat ii de legatur a, rezultate din studiul
zic al procesului, numite relat ii constitutive.
Ipotezele care conduc la modelul de calcul al MMD vizeaza:
Schematizarea act iunilor, reprezentate mai frecvent prin fort e. Acestea
se refera la
- legea de repartizare (distribuite, concentrate)
- legea de variat ie n timp (statice sau dinamice).
Geometria corpurilor - (bare, pl aci, masive)
Proprietat ile materiei - continuitate, omogenitate (omogen a, eterogen a),
izotropie (izo, orto, anizotropa).
Calitatea echilibrului corpurilor (stabil sau instabil).
Marimea deformat iilor (deformat ii mici, innitezimale, deformat ii -
nite) si deplasarilor.
Leg atura ntre fort e si deplasari (liniar a, neliniara,..., deplasari rever-
sibile, ireversibile,...).
In paragrafele care urmeaza se face o prezentare sintetica a m arimilor,

ecuat iilor si principiilor mecanicii mediilor deformabile, far a a detalia demon-
strarea acestora. Cei interesat i n aprofundarea not iunilor, pot consulta lucr ari
indicate n lista bibliograca de la nele lucr arii ([7], [4] si altele).
Prin introducerea ipotezelor, corpului real i se substituie un model de
calcul sau model matematic, pe care se dezvolta formularea matematic a
(teoria de calcul) a rezolvarii (gura 1.1).
Formularea matematica foloseste ecuat iile generale ale st arii de defor-
mare si tensiune, legile constitutive si principiile generale, bazate n special pe
proprietat ile extremale specice st arii de echilibru. Ca rezultat al formul arii
se obt in sisteme de ecuat ii diferent iale sau integrale, carora le sunt atasate
condit iile la limite.
Obt inerea efectiv a a solut iilor poate urma dou a cai: a procedeelor care
conduc la solut ii analitice (exacte sau aproximative) sau a procedeelor nu-
merice.
Caracterul de larg a generalitate al unor metode care se bazeaz a pe proce-
deele numerice, precum si posibilit at ile oferite de tehnica de calcul disponibil a
Ecuat iile si principiile Mecanicii mediilor deformabile (MMD) 15
Figura 1.1.
16 Capitolul 1
ast azi, au impus aceste metode n activitatea de proiectare. Probleme a caror
solut ie analitic a era laborios sau imposibil de obt inut prin metode analitice,
si-au gasit ulterior, rezolvari prin procedee numerice n aproximat ii situate n
limitele acceptate de practica inginereasca. Saltul n ecient a obt inut prin fo-
losirea procedeelor numerice la stabilirea st arii de solicitare a corpurilor este
impresionant.
Dintre metodele numerice, METODA ELEMENTELOR FINITE (MEF)
are n practica inginereasca contemporan a cea mai larg a utilizare.
1.2 Marimile si ecuat iile generale ale starii
de solicitare a corpurilor
Formul arile unor m arimi sau relat ii ale MMD sunt n mod convenabil pre-
zentate n forma sintetica folosind notat iile specice calculului matriceal.
In ntreaga lucrare, matricele vor notate folosind subbararea cu sem-

nul (tilda). Pentru scrierea explicita a alcatuirii unei matrici se vor folosi
brachetele. Matricea A
, avand elementele a
ij
, se va ntalni n una din formele
A
= [a
ij
] =
1 2 . . . m coloane
_
_
a
11
a
12
. . . a
1m
a
21
a
22
. . . a
2m
.
.
.
a
n1
a
n2
. . . a
nm
_
_
1
2
.
.
.
n
linii
Numerotarea liniilor sau coloanelor este facultativ a.
Un vector este o matrice avand o singura coloan a (vector coloan a) sau o
singura linie (vector linie), ind notat n convent ia introdusa
U
= [u
i
] =
_
u
1
u
2
. . . u
m
(vector linie)
V
= [v
i
] =
_
_
v
1
v
2
.
.
.
v
k
_
_
(vector coloan a)
Pentru economie de spat iu, atunci cand este necesara scrierea unui vec-
tor coloan a n forma complet a, convenim s a-l reprezentam n linie folosing
acoladele. Vectorul V de mai sus va deci scris
V
=
_
v
1
v
2
. . . v
k
_
.
Convenim de asemenea, pentru simplitatea scrierii, ca derivatele part iale
ale unei funct ii F n raport cu o anumit a variabil a, e s, s a o not am indiciat
astfel:
F
s
= F
,s
,

2
F
s
2
= F
,ss
etc.
Indicarea unor permut ari ciclice se va face cu semnul .
(Exemplu: i, j, k sau i, j, k = 1, 2, 3 ).
1.2.1 Starea de deformare
Starea de deformare a unui corp reprezentat n sistemul cartezian (x, y, z),
este denita complet dac a se cunosc
- deplasarile U
=
_
u v w
_
- deformat iile
=
_
x

y

z
. .
liniare
specice
xy

yz

zx
. .
de lunecare
specice
_
(1.1)
Oricare din componentele pe axe ale deplasarilor (u, v, w) sau ale deforma-
t iilor sunt funct ii continue de variabilele spat iale (x, y, z).
Leg atura ntre deplasari si deformat ii este dat a de relat iile
x
=
u
x
+
1
2
_
_
u
x
_
2
+
_
v
x
_
2
+
_
w
x
_
2
_
.
.
.
xy
=
u
y
+
y
x
+
u
x
u
y
+
v
x
v
y
+
w
x
w
y
.
.
.
C and deformat iile sunt innitezimale, termenii de gradul doi n relat iile
anterioare se neglijeaza. Relat iile nou obt inute, specice teoriei liniare, numite
si relat iile lui Cauchy sunt:
x
= u
,x

xy
= u
,y
+v
,x
y
= v
,y

yz
= v
,z
+w
,y
z
= w
,z

zx
= w
,x
+u
,z
(1.2)
18 Capitolul 1
Deformat iile nu sunt independente una de alta. Ele trebuie s a satisfaca
condit iile de continuitate (Saint Venant):
x,yy
+
y,xx
=
xy,xy
2
x,yz
=
yz,xx
+
zx,xy
+
xy,xz
(1.3)
si nc a patru relat ii, obt inute prin permut ari circulare a indicilor
(x, y, z ).
1.2.2 Starea de tensiune
Vom presupune corpul act ionat de fort ele exterioare
- masice b
=
_
b
x
b
y
b
z
_
- de suprafat a f
=
_
f
x
f
y
f
z
_
(1.4)
indicii reprezentand axele cu care componentele sunt paralele: sensul pozitiv
al acestora este sensul axelor de coordonate.
Starea de tensiune n corp este complet precizat a dac a se cunosc compo-
nentele vectorului tensiune
=
_
x

y

z
. .
tensiuni
normale
xy

yz

zx
. .
tensiuni
tangentiale
_
(1.5)
Tensiunile sunt funct ii continue, care satisfac ecuat iile de echilibru n
interiorul corpului (1.6.a) si la suprafat a acestuia (1.6.b):
x,x
+
xy,y
+
xz,z
+b
x
= 0 (1.6.a)
x
n
x
+
xy
n
y
+
xz
n
z
= f
x
(1.6.b)
si alte patru ecuat ii obt inute prin permut ari.
In (1.6.b) n
x
, n
y
, n
z
sunt cosinusii
directori ai normalei exterioare la suprafat a.
Ecuat iile (1.6) sunt specice teoriei liniare (deplasari mici).
1.2.3 Legi constitutive
Leg atura ntre fort e si deplasari se obt ine prin experimentari pe un num ar
sucient de probe pentru a prezenta o anumit a certitudine statistic a.
Cel mai ades, relat ia este exprimat a prin curba ; curbele prezinta
o larg a varietate de forme diferind de la un material la altul. Pentru calculul
practic, acestea sunt modelate sub forma unor curbe schematizate; cele mai
utilizate dintre acestea sunt prezentate n gura 1.2.
Figura 1.2.
Relat ia ntre vectorii tensiune si deformat ie se exprim a n caz liniar prin
= E
(1.7)
unde E
poate o matrice p atratic a de funct ii, cu atatea linii/coloane cate

20 Capitolul 1
elemente are
sau
, numit a matricea de rigiditate a materialului.
In cazul materialelor liniar elastice izotrope, relat ia (1.7) exprim a legea

lui Hooke generalizat a.

In acest caz matricea E
este simetrica, are elementele

constante si se mai numeste matricea constantelor elastice. Ea depinde
doar de dou a caracteristici mecanice independente, care pot :
E - modulul de elasticitate (Young)
- coecientul contract iei transversale (Poisson).
Alcatuirea acestei matrici va dat a ntr-un paragraf urmator.
Inversa matricii E
, notat a D
= E
1
si numit a matricea de exibilitate
a materialului d a posibilitatea exprim arii deformat iilor n funct ie de tensiuni
= D
(1.8)
In cea mai mare parte a lucr arii, vom considera ca materialul are o curba
ce poate ncadrata n modelul liniar elastic, cu E
si D
constant (legea
lui Hooke).
Relat ii de tipul (1.7) sau (1.8) pot caracteriza de asemenea legatura ntre
fort e, notate generic prin P si deplasari, notate prin u.
1.2.4 Marimi energetice n studiul solidelor deformabile
Odat a cu modicarea pozit iei punctelor corpului, survenit a ca si consecint a
a deform arii, fort ele exterioare efectueaza un lucru mecanic numit exterior,
notat cu L
e
, iar cele interioare, caracterizate curent prin eforturi sau tensiuni,
un lucru mecanic numit interior, notat cu L
int
.
Lucrul mecanic exterior dat de fort a generalizat a P prin deplasarea
generalizat a u se evalueaz a cu relat ia
L
e
=
_
u
0
P(u)du (1.9a)
si este egal cu aria suprafet ei ntre curba P = P(u) si axa u (gura 1.3.a).
Similar se evalueaz a lucrul mecanic al tensiunilor corespunzand unui
volum unitate, L
0
:
L
0
=
_

0
()d (1.10.a)
egal cu aria suprafet ei din gracul cuprinsa ntre curba = () si axa
(gura 1.3.b).
Figura 1.3.
Pe lang a aceste m arimi, se denesc lucrul mecanic exterior complementar
L
e
si lucrul mecanic complementar al tensiunilor L
0
,
L
e
=
_
P
0
u(P)dP (1.9.b)
L
0
=
_

0
()d (1.10.b)
n care variabilele independente se considera fort ele respectiv tensiunile. Inter-
pretarea geometric a a acestor m arimi rezult a din gura 1.3.
Lucrul mecanic interior este ntotdeauna negativ, deoarece fort ele inte-
rioare (tensiuni) se opun tendint ei de deformare a corpului.

Intre lucrul meca-
nic al tensiunilor L
si cel interior L
i
exista relat ia
L
= L
int
. (1.11)
Considerand starea de solicitare spat iala, lucrul mecanic specic al tensiu-
nilor se obt ine prin sumare
L
0
=
_
x
0
x
d
x
+
_
y
0
y
d
y
+
_
z
0
z
d
z
+
_
xy
0
xy
d
xy
+
_
yz
0
yz
d
yz
+
_
zx
0
zx
d
zx
(1.12)
si similar L
0
.
Pentru corpuri cu comportare liniara, din gura 1.3 rezult a evident
L
e
= L
e
=
1
2
Pu
L
0
= L
0
=
1
2
(1.13)
22 Capitolul 1
iar relat ia (1.12) se scrie cu notat iile (1.1) si (1.5)
L
0
= L
0
=
1
2
=
1
2
(1.14)
transpunerea ind posibil a deoarece L
0
este un scalar.
Lucrul mecanic al tensiunilor de pe ntregul corp se obt ine prin integrare
pe volum:
L
=
_
V
L
0
dV, L
=
_
V
L
0
dV. (1.15)
La corpurile elastice, lucrul mecanic al tensiunilor L
este nmagazinat
n ntregime sub forma de energie potent iala de deformat ie, notat a W
(respectiv W
0
- cea specic a). La cele perfect plastice, tot lucrul mecanic
L
este consumat pentru producerea deformat iilor plastice.

In cazul corpu-
rilor cu comportare mixta, doar partea din L
aferenta componentei elastice

a deformat iilor este nmagazinata ca energie potent iala de deformat ie W, re-
zult and astfel W L
.
1.2.5 Formularea problemelor de calcul al structurilor
Alegand ca principale necunoscute n solut ionare tensiunile se spune ca
problema este formular an tensiuni saun fort e; dac a se aleg ca necunoscute
principale deplasarile si/sau deformat iile, avem o formulare n deplasari.

In
sfarsit, alegerea ca necunoscute principale a unei p art i din tensiuni si a alteia
din deplasari, conduce la o formulare mixta (hibrida).
Opt iunea pentru una sau alta din formul ari este legata de simplitatea re-
zolvarii si, n multe cazuri, de posibilitatea trat arii condit iilor la limite.

In
metoda numerica a elementelor nite formularea cu cel mai mare grad de
generalitate este cea n deplasari.
1.3 Principii variat ionale si teoreme energetice
Studiul m arimilor energetice denite pentru caracterizarea procesului so-
licitarii pune n evident a un grup de principii si teoreme remarcabile, care
fundamenteaza cele mai multe dintre metodele aproximative de calcul. Toate
acestea pot obt inute pornind de la principiile lucrului mecanic virtual.
1.3.1 Principiile lucrului mecanic virtual
Corespunz ator celor dou a principii enunt ate n Mecanica teoretic a, al de-
plas arilor virtuale si al fort elor virtuale se deduc pentru cazul corpului de-
formabil principiul lucrului mecanic virtual respectiv cel al lucrului mecanic
complementar virtual.
(i). Principiul deplasarilor virtuale stipuleaza ca pentru un corp aat
ntr-o pozit ie de echilibru, lucrul mecanic virtual al fort elor din sistem produs
printr-o deplasare virtual a arbitrar a, compatibil a cu leg aturile, este nul.
Vom nota n cele ce urmeaza variat ia unei funct ii F cu F (de exemplu:
u,
x
, L).
Presupunem ca unui corp deformabil i se d a din pozit ia de echilibru o
deplasare virtuala U
care
este arbitrara
este innit mic a
este continu a n interiorul corpului (reprezentata prin funct ii continue de
x, y, z)
satisface condit iile impuse n deplasari la suprafat a corpului.
O astfel de deplasare compatibila, mai este numit a si cinematic admisi-
bila.
Corespunz ator deplasarii virtuale U
se produc deformat iile virtuale
,
ale carei componente se stabilesc prin relat iile (1.2); de exemplu
x
= (u)
,x
, ...,
xy
= (u)
,y
+ (v)
,x
. . .
Totalitatea fort elor din sistem este reprezentata de fort ele exterioare plus
fort ele interioare, acestea produc and prin deplasarea U
, lucrul mecanic virtual

L
e
respectiv L
int
= L
. Din anularea lucrului mecanic virtual total L =

L
e
+L
int
= L
e
L
se obt ine:
L
= L
e
(1.16)
care reprezinta exprimarea matematic a a principiului lucrului mecanic
virtual, n cazul corpurilor deformabile. Acesta poate enunt at astfel:
La un corp deformabil aat n echilibru sub act iunea fort elor ex-
terioare si interioare, lucrul mecanic virtual al fort elor exterioare
este egal cu lucrul mecanic virtual al tensiunilor, pentru orice de-
plasare virtual a cinematic admisibil a.
Principiul admite si corolarul:
Daca lucrul mecanic al fort elor exterioare care act ioneaz a un corp
deformabil este egal cu lucrul mecanic virtual al tensiunilor, pen-
tru orice deplasare virtuala cinematic admisibila, sunt satisfacute
condit iile de echilibru (exterior si interior) ale corpului.
24 Capitolul 1
S a explicitam termenii relat iei (1.16).
Lucrul mecanic virtual produs de fort ele exterioare masice b
act ion and

unitatea de volum, cu notat ia (1.4), este
b
x
u +b
y
v +b
z
w =
_
u v w
_
_
b
x
b
y
b
z
_
_
= U
t
b
pentru ntregul corp obt in andu-se

_
V
U
t
b
dV.
O relat ie similara se deduce pentru lucrul mecanic al fort elor exterioare f
,
care act ioneaz a pe o parte a suprafet ei exterioare a corpului S
f
. Rezulta deci
L
e
=
_
V
U
t
b
dV +
_
S
f
U
t
f
dS. (1.17.a)
Tensiunile
x
produc lucru mecanic virtual specic (relat ie similara cu
(1.10.a))
L
0
=
_
x
0
x
d(
x
) =
x
_
x
0
d(
x
) =
x
x
unde am t inut seama ca tensiunea
x
(real a!) nu depinde de deformat ia vir-
tual a
x
. Cu expresii similare pentru celelalte componente ale tensiunilor si
deformat iilor virtuale, avem pentru ntregul corp:
L
=
_
V
L
0
dV =
_
V
(
x
x
+
y
y
+ +
zx
zx
)dV
=
_
V
dV. (1.17.b)
Inlocuind n (1.16) relat iile pentru L
si L
e
, obt inem forma explicitata
a principiului lucrului mecanic virtual
_
V
dV =
_
V
U
t
b
dV +
_
S
f
U
t
f
dS. (1.17)
Privitor la principiul lucrului mecanic vom face o observat ie importanta.
Asupra st arii reale de solicitare nu s-a facut nici o restrict ie, nici n ceea ce
priveste m arimea deformat iilor sau deplasarilor si nici a relat iei ntre fort e si
deplasari. Singura limitare s-a referit la deplasarile virtuale, care s-au presupus
innitezimale. ceea ce permite aplicarea relat iilor (1.2) ntre deformat iile si
deplasarile virtuale. Rezulta ca principiul este valabil si n calculul neliniar
al structurilor (deformat ii mari sau materiale cu comportare neliniara, elastic a
sau inelastic a).
(ii). Presupunem aplicat corpului un sistem de fort e virtuale n echilibru.
Principiul fort elor virtuale arat a ca lucrul mecanic virtual al acestui sistem
de fort e, produse prin deplasarile reale ale corpului este nul. Deoarece fort ele
se presupun ca variabile independente, referirea se face la lucrul mecanic com-
plementar virtual.
In cazul corpului deformabil sistemul de fort e virtuale, alcatuit din fort e

exterioare si interioare, va ales astfel nc at s a satisfaca condit iile de echilibru
interior si de suprafat a; un astfel de sistem este numit static admisibil.
Lucrul mecanic virtual complementar al tensiunilor
produs prin defor-

mat iile reale
este L
. Deoarece pe partea S
f
a suprafet ei exterioare a corpu-
lui (unde act ioneaz a fort ele exterioare reale) fort ele virtuale sunt n echilibru
(sistemul ind static admisibil), lucrul mecanic al acestora este nul. Rezulta
ca lucrul mecanic virtual exterior va produs doar de fort ele virtuale care
act ioneaz a pe partea din suprafat a r amas a, S
u
= S S
f
, pe care se presu-
pun cunoscute deplasarile (reale) U
; e L
u
valoarea acestuia. Lucrul mecanic
complementar virtual total este atunci
L
= L
int
+L
u
= L
+L
u
;
din anularea acestuia deducem
L
= L
u
(1.18)
care exprim a principiul lucrului mecanic complementar virtual pentru
corpurile deformabile. Enunt ul acestuia este:
Pentru pozit ia de echilibru a unui corp deformabil lucrul meca-
nic complementar al tensiunilor virtuale, realizat prin deformat iile
reale ale corpului, este egal cu lucrul mecanic complementar al
fort elor exterioare virtuale produs prin deplas arile impuse reale,
pentru orice c amp de fort e virtuale static admisibile.
26 Capitolul 1
1.3.2 Teorema de minim a energiei potent iale totale
Teoremele de minim ale energiei potent iale totale pot privite drept cazuri
particulare ale principiilor lucrului mecanic virtual, atunci cand
- corpurile sunt alcatuite din materiale elastice,
- sistemul de fort e exterioare este conservativ.
Daca corpul este elastic, lucrul mecanic al tensiunilor este nmagazinat
complet sub forma energiei potent iale de deformat ie, W. Lucrul mecanic vir-
tual al tensiunilor poate deci considerat variat ie a energiei potent iale de
deformat ie W produsa prin deplasarile virtuale.
La trecerea din pozit ia init iala la cea deformat a, sistemul fort elor exterioare
si modic a potent ialul cu o m arime care depinde doar de pozit ia init iala si cea
nal a, deoarece fort ele sunt conservative. Daca se admite ca nivel de referint a
(potent ial nul) pozit ia nedeformat a, atunci potent ialul n pozit ie deformat a,
egal cu lucrul mecanic efectuat de fort e exterioare, luat cu semn schimbat este
=
_
V
U
t
b
dV
_
S
f
U
t
f
dS. (1.19)
Semnul minus arat a faptul ca prin deplasari din deformat ii se consuma din
potent ialul init ial al fort elor.
Energia potent iala totala a sistemului este suma energiilor potent iale ale
sistemelor de fort e, adic a
= W+ . (1.20)
S a transcriem acum relat ia (1.16), care exprim a principiul lucrului mecanic
virtual sub forma
L
L
e
= 0. (1.21)
Am ar atat ca L
este egal cu W.

In ce priveste variat ia lucrului mecanic
exterior din (1.17.a), stiind ca b
si f
sunt constante, din (1.19) deducem:

L
e
=
_
V
U
t
b
dV +
_
S
f
U
t
f
dS
=
_
_
_
V
U
t
b
dV +
_
S
f
U
t
f
dS
_
_ = .
Revenind la (1.21) scriem succesiv:
L
L
e
= W + = (W+ ) = = 0,
adic a energia potent iala totala , are pentru pozit ia de echilibru o valoare
stat ionar a.
Se poate demonstra ca punctul de stat ionaritate corespunde unui minim
ceea ce permite enunt area teoremei de minim a energiei potent iale to-
tale:
St arii de solicitare reale (pozit iei de echilibru stabil) a corpurilor
elastice, act ionate de sisteme de fort e conservative, i corespunde
un minim al energiei potent iale totale, adic a
= 0, minim. (1.22)
Minimul este demonstrat n ipoteza corpului stabil elastic, adic a la care
curba este cresc atoare.
Observ and ca dac a U
este cinematic admisibila si suma ntre U
(depla-
sarea real a) si U
este la r andul ei cinematic admisibila, teorema poate

formulat a astfel:
Dintre toate deplas arile cinematic admisibile, cele care corespund
pozit iei reale de deformare a unui corp, dau energiei potent iale
totale o valoare minim a.
Denind, n mod analog, energia potent iala totala complementar a,
= W
si urmand rat ionamente similare, din principiul lucrului mecanic complemen-

tar virtual se obt ine teorema de minim a energiei potent iale comple-
mentare totale:
Dintre toate c ampurile de tensiuni static admisibile, cele care con-
duc la o valoare minim a a energiei potent iale complementare totale,
adic a
= 0, minim
corespund st arii de solicitare reale a corpului.
O reprezentare schematic a a rat ionamentelor care au condus la teoremele
enunt ate, care evident iaza si criteriul de valabilitate al acestora, este redat a
n gura 1.4.
28 Capitolul 1
Figura 1.4.
Capitolul 2
Not iuni de baza ale metodei
elementelor nite (MEF)
2.1 Generalitat i
2.1.1 Scurt istoric
Metoda elementelor nite (MEF) a fost fundamentata si dezvoltata p an a
la nevoile practicii ingineresti n ultimele sase decenii. Ea a devenit unul
dintre cele mai eciente instrumente de rezolvare a problemelor de calcul a
construct iilor, cu variate utiliz ari si n alte domenii ale ingineriei. Dezvoltarea
ei este legata de cea a calculatoarelor electronice, instrumente capabile s a preia
impresionantul volum de calcule specice metodelor numerice.
Idei de baz a, folosite ast azi n MEF, au fost lansate cu circa opt decenii n
urma; punerea la punct a metodei, apart ine ns a perioadei n care utilizarea
calculatorului a devenit posibil a.
Implicat iile aparit iei calculatorului n teoria si practica proiect arii structu-
rilor de rezistent a devin marcante ncep and cu anii 50. Primii pasi sunt facut i
n statica sistemelor alcatuite din bare, unde se realizeaz a o formulare adecvata
problemelor cu num ar mare de date prin folosirea analizei matriceale si algo-
ritmilor de rezolvare numerica. Sunt remarcabile pe aceast a linie preocup arile
lui Argyris din 1954-1956.

In 1956, Turner, Clough, Martin si Top realizeaz a
o analiz a a st arii de eforturi n carcasa spat iala a unui avion Boeing n care,
numai pe baze intuitive, stabilesc caracteristicile de deformabilitate ale unui
element nit plan, rezultat din discretizarea carcasei. Denumirea de element
nit a fost dat a n 1960 de c atre Clough.
Abord ari ulterioare, au urmarit legarea metodei de procedeele matematice.
29
30 Capitolul 2
Pe aceast a linie, lucr arile lui Melosh (1963), de Veubeke (1964) si Jones (1964)
au adus claric ari ale unor aspecte teoretice, realiz and corespondent a MEF cu
metodele variat ionale Ritz-Galerkin si cu metoda reziduurilor.
Unul dintre primii autori ai unei monograi privind MEF - Zienkiewicz,
considera ca n dezvoltarea metodei pot distinse trei etape: era medievala,
bazat a pe intuit ie, era renasterii n care principiile metodei sunt argumen-
tate cu o rigoare matematic a adecvata si era baroca (dupa 1977) cand me-
toda este extinsa prin formularea a noi principii variat ionale, a conceptelor de
izoparametrie si al degenerarii.
Bibliograa vizand MEF este deosebit de larg a.

Intre anii 1956-1979 au
ap arut peste 7000 lucr ari (circa 1 lucrare/zi) iar de atunci, num arul lor a cres-
cut considerabul. Anual au loc simpozioane, colocvii, congrese n care sunt
dezb atute probleme vizand partea teoretic a si aplicativa a metodei. Au fost
puse la punct biblioteci de programe calculator care acoper a domenii vaste
de calcul ale structurilor deformabile, cu comport ari liniare sau neliniare,
act ionate static sau dinamic si carora li se cer s a satisfaca, uneori, criterii
de optim economic.
2.1.2 Conceptul fundamental al MEF. Elemente nite
si noduri. Tipuri de formulari
Ideea fundamentala a MEF rezid a n observat ia ca oricare funct ie, re-
prezentand o m arime geometric a sau zic a necunoscuta, de determinat, poate
aproximata printr-un model discret, realizat din compunerea unei
mult imi de funct ii simple denite de rezolvitor pe subdomenii, e-
care din acestea, continue pe domeniul lor de denit ie. Subdomeniile pe care
se denesc aceste funct ii sunt numite elemente nite. Funct iile realizeaz a
pe elementul nit o interpolare a m arimii pe care o reprezinta, exprim and-o
prin intermediul unor valori dintr-un num ar nit de puncte ale subdomeniului,
numite noduri.
Fie, pentru ilustrarea conceptului, o bar a ncovoiata, rezemat a n punctele
A si B (gura 2.1), nc arcat a cu o fort a exterioara dat a. Pozit ia de echilibru a
barei este dat a de curba w(x). S a presupunem, la nceput, cunoscute valorile
w
i
n punctele 1, 2, . . . , 6 de pe AB (gura 2.1.b).

Intre aceste valori, deplasa-
rea w(x) poate aproximata prin curbe continue de interpolare. Astfel s-au
reprezentat n gura 2.1.c curbe de interpolare continue ntre punctele 1-3,
3-4, 4-5, 5-6.
Subdomeniile pe care w este interpolat prin cate o curba continu a sunt
elementele nite: EF1,EF2,. . . ,EF4. Punctele n care s-au presupus cunoscute
valorile w
i
sunt nodurile 1, 2, . . . , 6. Se observ a ca extinderea elementelor -
Not iuni de baz a ale metodei elementelor nite (MEF) 31
Figura 2.1. Aproximarea funct iei w - deplasare - pe subdomenii
32 Capitolul 2
nite este arbitrara, acestea avand obligatoriu n extremitat i cate un nod, dar
put and avea si noduri interioare (cazul EF1 din gura 2.1.c).
In nodurile de contur adiacente ale elementelor nite, s aget ile w

i
au aceleasi
valori. Reconstituind domeniul AB prin cuplarea elementelor nite, se obt ine
o curba continu a alcatuit a din segmentele de curba de pe ecare element nit,
care aproximeaza mai mult sau mai put in exact curba real a.
In teoria general a, pozit ia barei dupa deformare este complet determinata

dac a se cunoaste innitatea de valori w(x) care precizeaz a ecuat ia curbei reale.
Se spune despre curba ca are o innitate de grade de libertate.

In MEF,
deoarece pe ecare element nit, w se exprim a prin curba de interpolaren mod
unic n funct ie de valorile s aget ii din noduri, curba aproximativ a obt inut a prin
cuplarea elementelor nite, va avea un numar nit de grade de libertate,
reprezentate de deplasarile nodale w
i
.
In cazul barei analizate, discretizata n elemente nite, s aget ile w

i
sunt
m arimi necunoscute, care urmeaza s a constituie o parte din rezultatele pe
care le urmarim. Pentru determinarea lor, de fapt, pentru determinarea st arii
de solicitare a barei, este necesar s a folosim ecuat iile si principiile Mecani-
cii mediilor deformabile, ntr-o teorie adecvata modelarii prin elemente
nite. Datorita caracterului aproximativ al rezolvarii, teoria trebuie s a dea
si r aspunsuri cu privire la acuratet ea rezultatelor, s a stabileasca limitele mo-
del arii prin elemente nite n simularea comport arii modelului real, criteriile
de convergent a si altele.
Ca si n Mecanica mediilor deformabile, o problema poate formulat a
n eforturi, n deplasari sau mixt.

In MEF se foloseste cu prec adere formu-
larea n deplasari, care conduce la o teorie unitara, de larg a generalitate,
comparativ cu aceea n eforturi sau mixta. De aceea, n cele ce urmeaza vom
folosi exclusiv formularea n deplasari. Formularea poate facut a prin me-
toda directa, o extindere a metodei deplasarilor din statica sistemelor de
bare, sau printr-o metoda variat ionala. Acestea vor analizate n paragra-
fele urmatoare.
Impart irean subdomenii a unei structuri este legata de geometria acesteia,

forma elementelor nite alegandu-se corespunzator caracterului unidimensio-
nal, bidimensional sau tridimensional al domeniului corpului si ipotezelor ad-
mise la modelare.
Structurile alcatuite din bare sunt modelate prin elemente nite uni-
dimensional, drepte sau curbe (gura 2.2.a). Nodurile pot plasate n ex-
tremit at i sau n interiorul elementului.
Structurile de tipul placilor, plane sau curbe, sunt modelate prin ele-
mente nite cu laturi drepte sau curbe, avand frecvent forma triunghiu-
lar a sau de patrulater (gura 2.2.b).
Figura 2.2. Tipuri de elemente nite: a) monodimensionale; b) bidimensionale;
c) tridimensionale
Structurile spat iale pot schematizate folosind elemente nite n forma
de tetraedru, hexaedru (paralelipiped) sau prisma triunghiular a (gura 2.2.c).
In cazul elementelor nite pentru pl aci sau structuri spat iale, nodurile
sunt amplasate de obicei la colt uri si n lungul laturilor, mai rar n interiorul
suprafet elor laterale sau n interiorul volumului elementelor nite spat iale.
Figura 2.3. Element nit pentru corpuri de revolut ie
Pentru structurile spat iale solicitate axial simetric, un element nit adec-
vat este cel din gura 2.3. Acesta are forma unui inel cu sect iune constanta,
34 Capitolul 2
obt inut prin rotirea unui triunghi (sau alta gura plan a) n jurul axei z, situat a
n planul n care se gaseste si triunghiul.
In cazuri obisnuite, pentru o problema dat a, ret elele de mp art ire n sub-
domenii folosesc, pentru simplitate, un singur tip de element nit, far a a
exclusa posibilitatea utiliz arii unor elemente nite de tipuri diferite.
2.2 Formulari si operat ii fundamentale ale MEF
2.2.1 Formulare prin metoda directa
In aceast a metod a, caracteristicile elementelor nite (vectori sau matrici)

se deduc pe baza relat iilor generale (directe) ale Teoriei elasticit at ii, al-
goritmul prin care se stabileste starea de solicitare ind algoritmul specic
analizei sistemelor din bare. Desi aplicabilitatea formul arii este limitat a la ti-
puri simple de elemente nite, studiul ei face posibil a o mai bunant elegere
si o corect a interpretare zic a a MEF.
S a analiz am starea de solicitare a unei bare cu sect iune variabil a, act ionat a
de fort a distribuita q(x) dirijata n lungul axei barei (gura 2.4).
Figura 2.4. Bara solicitat a axial: a) schema general a; b) discretizarea n
elemente nite
Admit and ipoteza sect iunilor plane, pozit ia dupa deformare a punctelor
de pe o sect iune transversal a este complet determinata prin deplasarea u(x)
produsan lungul axei barei. Daca expresia acesteia este cunoscuta, cu relat iile
generale ale Mecanicii mediilor deformabile, prezentate n capitolul 1, se pot
exprima toate m arimile care caracterizeaz a solicitarea (deformat ii, tensiuni,
eforturi). Aceasta observat ie sugereaza alegerea deplasarii u(x) ca princi-
pala necunoscuta a problemei.
Ne propunem s a rezolvam problema n MEF si, n acest scop, mpart im
domeniul de lungime Ln cinci subdomenii - elemente nite, de lungimi
arbitrar alese. Alegem ca noduri punctele de pe axa barei de la frontierele
subdomeniilor. Numerotarea elementelor nite si a nodurilor, facut a arbitrar,
este redat a n gura 2.4.b.
Sistematizam analiza, dezvoltand lanceput studiul unui element nit tipic
si apoi realiz and studiul ntregii structuri (studiul global).
(i) Studiul elementului nit
Oricare din elementele nite este la r andul s au o bar a cu sect iunea transver-
sal a variind dupa o lege presupus a a cunoscuta (gura 2.5). Daca mp art irea
a fost facut a cu o ret ea sucient de densa astfel nc at lungimea elementului
nit s a e mic a n comparat ie cu L, putem considera o valoare constanta pen-
tru A
x
(x), e aria medie A.

In acest fel, substituim modelului real, bara cu
sect iune constanta din gura 2.5.b. Adoptam un sistem de axe local cu ori-
ginea n extremitatea st ang a a EF si o numerotare local a: nodul din st anga
(n origine) este nodul 1, cel din dreapta - nodul 2.
Figura 2.5. Element nit
Starea de solicitare n elementul nit act ionat doar de fort e concentrate
aplicate n noduri se poate exprima n funct ie doar de deplasarile u
1
si u
2
ale
nodurilor.
Intr-adevar, n baza relat iilor din capitolul 1 t in and seama ca starea

de solicitare este omogen a, se pot determina:
- deformat ia specic a liniar a
x
x
= u
,x
= l/l = (u
2
u
1
)/l
36 Capitolul 2
- tensiunile
x
, prin legea lui Hooke
x
= E
x
= E(u
2
u
1
)/l
- efortul axial
N = A
x
= EA(u
2
u
1
)/l
Gradele de libertate de care depinde starea de solicitaren element sunt,
astfel, cele dou a deplasari nodale, u
1
si u
2
. Cu acestea denim vectorul d al
deplasarilor nodale ale elementului nit
d
=
_
u
1
u
2
_
(a)
unde indicii deplasarilor corespund numerotarii locale.
Proprietat ile de deformabilitate ale elementului nit le caracteriz am prin
rigidit at i, reprezentand sistemele de fort e care corespund unor m arimi unitate
pentru deplasari (gura 2.6). De exemplu, deplasarilor u
1
= 1, u
2
= 0 le
corespunde sistemul de fort e alcatuit din k
11
aplicat a n nodul 1 si k
21
aplicat a
n nodul 2 (gura 2.6.a). Similar, deplasarilor u
1
= 0, u
2
= 1 le corespund
fort ele k
12
si k
22
(gura 2.6.b). Ret inem ca primul indice se refera la gradul
de libertate pe care act ioneaz a fort a, iar al doilea, la gradul de libertate pe
direct ia caruia s-a considera deplasarea unitate.
Figura 2.6. Rigiditat i si fort e nodale
Este sugestiv s a ne gandim si la semnicat ia mecanic a a coecient ilor de
rigiditate k
ij
- fort a n i (pe direct ia legaturii i) cand n j (pe direct ia legaturii
j) se d a o deplasare unitate, celelalte deplasari r am an and blocate; convent ia
de semne rezult a din condit ia k
ii
0.
Cu ajutorul rigidit at ilor putem stabili sistemul de fort e nodale care cores-
pund unor deplasari u
1
si u
2
oarecare (gura 2.6.c). Fie p
1
si p
2
fort ele din
nodurile 1 respectiv 2, cu care alcatuim vectorul fort elor p
.
p
=
_
p
1
p
2
_
. (b)
Marimea fort elor p
1
si p
2
n funct ie de deplasari, este
p
1
= k
11
u
1
+k
12
u
2
p
2
= k
21
u
1
+k
22
u
2
.
Notam cu k matricea alcatuit a cu rigidit at ile k
ij
k
= [k
ij
] =
_
k
11
k
12
k
21
k
22
_
(2.1.a)
pe care o numim matricea de rigiditate a elementului nit. Cu ajutorul
acesteia si a notat iilor (a), (b), relat iile ntre fort e si deplasari stabilite mai
sus se scriu
k
= p
(2.1.b)
Relat ia (2.1.b) stabileste legatura ntre fort ele si deplasarile nodale.
Rezultatele studiului ntreprins sunt aplicabile oric arui element nit rezul-
tat din mp art irea domeniului.

In particular, pentru ecare element nit se
poate stabili matricea de rigiditate elementala k
.
(ii) Studiul structurii asamblate (studiul global)
Relat iile stabilite n studiul pe element permit precizarea complet a a st arii
de solicitare, dac a sunt cunoscute deplasarile din cele sase noduri ale struc-
turii discretizate. Cu aceste deplasari alcatuim vectorul D
al deplasarilor
nodale ale structurii
D
=
_
u
1
u
2
u
3
u
4
u
5
u
6
_
(2.2)
care cont ine astfel principalele necunoscute ale problemei analizate. Indicii din
D
corespund numerotarii globale (gura 2.4.b).

Prin discretizarea realizat a, structura init iala, cu o innitate de grade de
libertate s-a redus la una cu sase grade de libertate pe direct iile deplasarilor
nodale (u
1
, . . . , u
6
).
Sistemul de ecuat ii necesar pentru determinarea necunoscutelor u
i
se
obt ine exprim and echilibrul pe direct iile celor sase grade de libertate (echili-
brul celor sase noduri).
38 Capitolul 2
Surprinderea act iunii nc arc arilor exterioare n echilibrul nodal se poate
realiza nlocuind nc arcarea distribuita q(x) prin fort e nodale static echiva-
lente. Valoarea fort ei echivalente p
i
din nodul i se poate considera ca ind
suma rezultantelor fort elor distribuite pe cele dou a jumatat i de elemente adia-
cente norului i; sau, ca suma a fort elor obt inute prin mp art irea n mod egal
la cele dou a noduri ale unui element, a rezultantei nc arc arii distribuite de pe
elementul considerat. Fort ele astfel determinate alcatuiesc vectorul fort elor
nodale echivalente al structurii, P:
P
=
_
P
1
P
2
P
3
P
4
P
5
P
6
_
. (2.3)
S a trecem acum la scrierea ecuat iilor de echilibru ale nodurilor.
Nodurile ec arui element au o dubla numerotare: locala si global a. De
pild a, EF2, are nodurile numerotate local 1, 2 si global 2, 3. Vom p astra
indicii termenilor matricilor de rigiditate elementale k
n numerotarea locala,
atas and un exponent
(e)
care s a arate elementul nit caruia i apart ine.
Ne vom opri atent ia asupra nodului 3, pentru care explicit am ecuat ia de
echilibru
X = 0 (gura 2.7). Asupra nodului act ioneaz a:

Figura 2.7. Echilibru nodal
- nc arcarea echivalenta exterioara p
3
= p
(2)
2
+p
(3)
1
- din EF2, delimitat de nodurile numerotate global 2 si 3 iar local 1 si 2,
pentru deplasarile u
2
si u
3
(k
(2)
21
u
2
+k
(2)
22
u
3
)
- din EF3, cu nodurile 3 si 4 global, 1 si 2 local, pentru deplasarile u
3
si u
4
(k
(3)
11
u
3
+k
(3)
12
u
4
).
S-a t inut seama ca fort ele pe nod produse de deplasari au sens invers celor
de pe capetele barelor.
Suma fort elor care act ioneaz a pe nod conduce la ecuat ia de echilibru
k
(2)
21
u
2
+ (k
(2)
22
+k
(3)
11
u
3
+k
(3)
12
u
4
= p
3
.
Ecuat ii similare se pot scrie pentru ecare nod, obt in and n nal sistemul,
scris matricial
sau
R
= P
(2.4)
unde s-a notat cu R
matricea de rigiditate a structurii. Aceasta se obt ine,

asa dupa se observ a, din asamblarea matricilor de rigiditate elementale.
Deplas arile u
1
si u
6
sunt nule, deoarece nodurile 1 si 6 sunt n reazeme.
Impunerea deplasarilor cu valori cunoscute, revine n cazul analizat la su-
primarea din sistemul de ecuat ii a liniilor si coloanelor aferente deplasarilor u
1
si u
6
. Rezolvarea ecuat iilor r amase precizeaz a valorile deplasarilor necunoscute
u
2
, . . . , u
5
.
Revenind pe ecare element nit si identic and din D
deplasarile care
apar n vectorii elementali d
, se pot calcula cu relat iile precizate n studiul pe

element deformat iile, eforturile si tensiunile.
In acest fel, problema stabilirii st arii de solicitare a barei este complet

rezolvata.
Privitor la dimensiunile principalilor vectori si marimi introduse
trebuie observat ca:
40 Capitolul 2
- num arul elementelor n vectorul deplasari nodale pe element, d
, precum
si vectorul fort e nodale pe element q
este egal cu num arul gradelor de libertate

ale elementului
- vectorii deplasarilor globale D
si ai fort elor nodale ale ntregii structuri

P
cont in ecare un num ar de elemente egal cu num arul gradelor de libertate

ale ntregii structuri;
- matricea de rigiditate elementala k este p atrat a cu dimensia egala
num arul gradelor de libertate ale elementului
- matricea de rigiditate global a R
este tot p atrat a cu dimensia egala cu

num arul gradelor de libertate ale structurii.
2.2.2 Formularea variat ionala a MEF
Formularea prin metoda variat ional a este mai general a si mai ecienta
dec at formularea prin metoda direct a, suplinind o parte din lipsurile acesteia.
Se imputa formul arii prin metoda direct a n special dou a neajunsuri:
- faptul de a nu dispune de procedee si algoritmi pentru stabilirea caracte-
risticilor elementelor nite pentru alte structuri dec at cele alcatuite din bare;
- caracterul intuitiv, lipsit de o fundamentare riguroasa, al procedeului,
prin care se stabilesc fort ele nodale.
Abordarea prin metoda variat ional a conduce, asa cum vom vedea, la relat ii
analitice mai riguroase.
Formularea poate facut a pornind de la principiile lucrului meca-
nic virtual sau de la teorema de minim a energiei potent iale totale.

In cele
ce urmeaza vom folosi prima alternativa, desi, n majoritatea cazurilor, vom
analiza doar structuri cu comportare liniar elastic a.
Principiul lucrului mecanic virtual a fost exprimat matematic prin relat ia
(1.17) din capitolul 1:
_
V
dV =
_
V
U
t
b
dV +
_
S
f
U
t
f
dS (2.5)
In baza legaturii precizat a de legea constitutiv a, tensiunile se pot exprima

n funct ie de deformat ii prin relat ia (1.7), adic a
= E
si deci (2.5) devine:

_
V
t
E
dV =
_
V
U
t
b
dV +
_
S
f
U
t
f
dS. (2.6)
Realizarea relat iei (2.6) este echivalenta, n baza principiului, cu satisface-
rea condit iilor de echilibru.
Presupunem cunoscute geometria corpului, caracteristicile de deformabi-
litate ale materialului (matricea E
), condit iile de suprafat a n deplasari si

nc arc arile exterioare b
si f
. Pe lang a aceste m arimi, n relat ia (2.6) mai in-

tervin deplasarile virtuale U
si deformat iile (reale)
.
Deplas arile virtuale U
=
_
u v w
_
sunt arbitrare. Este resc s a
urmarim o alegere cat mai potrivita a acestora, astfel nc at algoritmul de
rezolvare s a e cat mai simplu iar solut ia obt inut a n nal s a aproximeze
optim starea de solicitare real a.
Deformat iile
pot exprimate n funct ie de deplasarile reale U
cu aju-
torul relat iilor (1.2).

In acest fel, relat ia (2.6) care reprezinta exprimarea ma-
tematic a a lucrului mecanic virtual poate servi la determinarea principalelor
necunoscute U
=
_
u v w
_
.
In metodele aproximative care pornesc de la acest principiu algoritmul

de rezolvare const a, n principal, din:
- alegerea unor expresii aproximative pentru deplasarile U
(implicit a
deformat iilor
) care s a depinda de un num ar de parametri nedeterminat i;

- alegerea expresiilor deplasarilor virtuale U
;
- din condit ia satisfacerii relat iei matriciale (2.6) si (eventual) a unor
condit ii pe partea din suprafat a cu deplasari impuse, se determina cu metode
specice, parametrii necunoscut i inclusi n U
.
Caracterul particular al Metodei elementelor nite rezid a n faptul ca
aproximarea deplasarilor necunoscute U
se face pe subdomenii,
adica pe elementele nite. Ca parametri n funct ie de care se exprim a
deplasarile se aleg deplasarile si/sau derivatele acestora din punctele
nodale.

In acest fel, starea de deformare a corpului (structurii) este parame-
trizat a prin deplasarile nodale. Cu o alegere convenabil a a deplasarilor virtuale
U
ecuat ia matriceal a (2.6) se transforma ntr-un sistem de ecuat ii algebric

care are ca necunoscute deplasarile nodale.
Ne vom referi n cele ce urmeaza la exemplul din paragraful precedent. Cu
ipotezele simplicatoare facute acolo, toate m arimile care apar n (2.6) sunt
scalari. Vom ment ine totusi n cele ce urmeaza notat iile matriceale; exempli-
carea facut a prin bar a se justic a prin simplitate, rat ionamentele si relat iile
obt inute pe baza analizei au ns a un caracter general. Tot pentru simplitate,
cand nu este strict necesar, din expresia lucrului virtual al fort elor exterioare
42 Capitolul 2
(membrul doi n (2.6)) vom transcrie doar primul termen.
Presupunemca am realizatmp art irea (discretizarea) domeniului barei sau,
mai general, al structurii n NE elemente nite, reuniunea acestor subdomenii
alcatuind domeniul corpului de volum V . Integralele pentreg volumul corpului
care apar n (2.6) pot nlocuite prin sume ale integralelor pe cele NE elemente
nite, ceea ce revine la transcrierea relat iei prin:
NE
e=1
_
Ve
t
E
dV =
NE
e=1
_
Ve
U
t
b
dV. (2.7)
Similar formul arii prin metoda direct a, este convenabil s a evident iem par-
tea care vizeaza studiul detaliat al elementului nit si partea care se refera la
ntreg ansamblul structural, adic a asa numitul studiu general sau global.
(i) Studiul elementului nit
Studiul elementului nit are ca principale obiective:
- alegerea num arului si pozit iei nodurilor
- alegerea deplasarilor nodale (parametrilor) n funct ie de care se va ex-
prima starea de solicitare pe element
- stabilirea funct iilor care descriu n mod aproximativ campul deplasarilor
pe element, n funct ie de deplasarile nodale
- obt inerea relat iilor care exprim a m arimile specice st arii de solicitare
(
) n funct ie de deplasarile nodale

- stabilirea matricii de rigiditate elementale si a vectorilor nc arc arilor no-
dale.
Fie elementul nit tip bar a reprezentat n gura 2.5, cu sistemul de axe
avand originea n cap atul din st anga. Am ar ata ca singura necunoscuta a
problemei este deplasarea u(x), deci U
= {u}.
Alegem pozit iile nodurilor n extremitat ile EF, iar ca si grade de libertaten
noduri, deplasarile u
1
si u
2
ale nodurilor n sensul axei x. Cu acestea alcatuim
vectorul deplasarilor nodale ale elementului, d
,
d
=
_
u
1
u
2
_
.
S a presupunem ca deplasarea real a u(x) are pe subdomeniul reprezentat
de EF, variat ia din gura 2.8.

Intr-o prima (si cea mai simpla) aproximat ie,
nlocuim curba real a prin interpolare liniar a cu dreapta care trece prin punc-
tele A si B. Scriem n acest caz
u(x) =
1
+
2
x (2.9.a)
Figura 2.8. Element nit
Exprimand faptul ca dreapta (2.9.a) trece prin A si B obt inem:
u(0) =
1
= u
1
u(l) =
1
+
2
l = u
2
(2.9.b)
Condit iile de tipul (2.9.b), care asigura ca aproximarea dat a de funct ia
de interpolare conduce pentru coordonatele de noduri la valorile deplasarilor
nodale, le vom numi condit ii de compatibilitate ale curbei de interpolare
cu deplasarile nodale.
Rezolvand (2.9.b) n raport cu
i
si introduc and rezultatul n (2.9.a)
obt inem aproximarea lui u(x) n funct ie de deplasarile nodale:
u(x) = (1 x/l)u
1
+x/lu
2
. (2.10.a)
Funct iile
N
1
(x) = 1 x/l si N
2
(x) = x/l (2.10.b)
le numim funct ii de interpolare ale deplasarilor pe element. Cu acestea
(2.10.a) se scrie:
u(x) = N
1
(x)u
1
+N
2
(x)u
2
(2.10.c)
Notand cu N
matricea de interpolare a deplasarilor, alcatuit a cu

funct iile de interpolare N
i
(x)
N
=
_
N
i
(x) N
2
(x)
(2.11)
si t in and seama si de notat ia (2.8), relat ia (2.10.c) poate transcrisa matricial
U
= N
(2.10)
44 Capitolul 2
Intre curba real a si cea de interpolare pot exista diferent e mari. O aproxi-
mare mai buna se obt ine dac a realiz am interpolarea cu o curba care s a aib a
si prima derivata n punctele 1 si 2 egala cu aceea a curbei reale (gura 2.8).
Aceasta nseamna a considera si derivatele deplasarii u
1,x
si u
2,x
n lista grade-
lor de libertate nodale. Evident, pentru a satisface patru condit ii de compati-
bilitate cu deplasarile nodale u
1
, u
1,x
, u
2
, u
2,x
polinomul de interpolare trebuie
s a cont in a patru coecient i nedeterminat i
i
; practic, se va adopta pentru in-
terpolare un polinom de gradul trei. Procesul de mbunat at ire a aproximarii
poate continuat prin considerarea ca si grade de libertate nodale a deri-
vatelor de ordin superior sau prin introducerea unor noduri suplimentare pe
elementul nit.
Prin impunerea condit iilor de compatibilitate a funct iei de interpolare cu
deplasarile nodale, coecient ii
i
se exprim a sub forma unor combinat ii ale
deplasarilor de pe direct iile gradelor de libertate. Ei au astfel semnicat ia
unor deplasari generalizate.
Se observ a ca odat a adoptat a regula de interpolare, relat iile de tipul
(2.10.a) exprim a complet deplasarea u(x) n punctul curent (prin urmare
campul deplasarilor pe element) n funct ie de deplasarile nodale (deplasari
propriu-zise si/sau derivate ale acestora). Aceasta observat ie justic a denumi-
rea de grade de libertate (GL) care se atribuie deplasarilor nodale.
S a trecem aum la analiza deformat iilor.
In baza relat iilor lui Cauchy (1.2), pentru exemplul analizat (bar a) se poate
scrie:
=
_

x
=
_
u
,x
sau, t in and seama de (2.10):
=
_
N
_
,x
=
_
N
,x
_
d
.
Matricea alcatuit a prin derivarea convenabil a a funct iilor de interpolare a
deplasarilor, notat a cu B
, adic a n cazul studiat

B
=
_
N
,x
_
(2.12.a)
se numeste matricea deformat iilor. Cu ajutorul acesteia, relat ia ntre
si
d
se scrie
= B
. (2.12)
Se observ a ca B
, n general o matrice de funct ii, permite exprimarea

deformat iilor ntr-un punct curent de pe elementul nit n funct ie de de-
plas arile nodale.
Odat a cunoscut
, tensiunile
rezult a cu relat ia (1.7), adic a
= E
. (2.13)
Rat ionamentele anterioare se extind far a dicultat i marcante la elemente
nite mai complexe, n una, dou a sau trei dimensiuni. Desigur, m arimile in-
troduse au alta structura, dar semnicat ia lor r am ane aceeasi.
Deplasarea virtuala U
se presupune realizat a prin deplasari virtuale

nodale d
, interpolate pe element prin matricea N
, utilizat a si n cazul de-

plas arilor reale. Rezulta astfel expresia deplasarilor si a deformat iilor virtuale
pe EF:
U
= N
respectiv
= B
. (2.14.a, b)
Cu (2.12) si (2.14) membrul st ang al ecuat iei de lucru virtual (2.7) devine:
L
=
_
Ve
t
E
dV =
_
Ve
(d
t
B
t
E
)dV = d
t
_
_
_
Ve
B
t
E
dV
_
_
d
unde am t inut seama ca d
si d
cont in doar termenii constant i n raport cu

variabilele de integrare. Notand matricea de rigiditate elementala k
:
k
=
_
Ve
B
t
E
dV (2.15)
expresia obt inut a pentru lucrul virtual al tensiunilor se scrie
L
= d
t
k
. (a)
Pentru membrul drept al ecuat iei (2.7) avem:
L
ext
=
_
Ve
U
t
b
dV =
_
Ve
d
t
N
t
b
dV = d
t
_
Ve
N
t
b
dV.
Integrala pe V
e
se noteaz a cu p
:
p
=
_
Ve
N
t
b
dV (2.16)
46 Capitolul 2
si reprezinta vectorul fort elor nodale echivalente.

Intr-adevar, pentru ca
produsul
L
ext
= d
t
p
(b)
s a reprezinte lucrul mecanic, stiind ca d
sunt deplasari nodale, p
trebuie s a
e sistem de fort e pe direct iile acestor deplasari. Fort ele nodale p
dau acelasi
lucru virtual ca si fort ele reale b
de pe element prin deplasarea virtuala U
(relat ia de la care s-a pornit) echivalandu-l n sistemul discretizat.

(ii) Studiul global
Studiul global const a din:
- transformarea ecuat iei matriceale (2.7), cu ajutorul rezultatelor obt inute
n studiul pe element, ntr-un sistem de ecuat ii algebric,
- tratarea deplasarilor impuse,
- rezolvarea sistemului de ecuat ii obt inut.
Cu solut ia obt inut a pentru deplasarile nodale, relat iile stabilite n stu-
diul pe element dau posibilitatea preciz arii deformat iilor
si tensiunilor
,
rezolvand astfel complet problema.
Cu (a) si (b) ecuat ia (2.7) devine
NE
e=1
d
t
e
k
e
d
e
=
NE
e=1
d
t
e
p
e
(2.17)
unde am introdus indicele e pentru a marca apartenent a m arimii respective la
elementul nit e.
Ecuat iile (2.7) sunt un sistem algebric, cont in and ca necunoscute toate
deplasarile pe direct iile gradelor de libertate ale structurii. Ordonarea lui poate
realizat a prin intermediul unor matrici de aranjare, care s a exprime vectorii
locali n funct ie de vectorii ntregii structuri.
Ne referim n cele ce urmeaza la exemplul analizat anterior (gura 2.4 si
2.7) la care vectorul deplasari nodale al structurii D este precizat n (2.2):
D
=
_
u
1
u
2
u
3
u
4
u
5
u
6
_
.
Fie T
e
matricea care realizeaz a legatura ntre vectorul deplasarilor nodale
al elementului e si cel al structurii:
d
e
= T
e
D
. (c)
Pentru elementul nit 3 din exemplul analizat, t in and seama ca d
3
=
_
u
3
u
4
_
(indicii deplasarilor nodale sunt n notat ie global a - vezi si gura
2.7), relat ia (c) se scrie:
Matricile de aranjare T
e
sunt matrici booleene, avand diferite de zero,
si egale cu 1, un num ar de elemente egal cu num arul deplas arilor nodale din
d
e
.
Revenind la (2.17), cu (c) se obt ine:
NE
e=1
D
t
T
t
e
k
e
T
e
D
=
NE
e=1
D
t
T
t
e
p
e
. (d)
S a analiz am efectul nmult imii cu matricea de aranjare.
Fie, la nceput, produsul T
t
e
p
e
, pentru elementul nit 3 din structura;
admit and ca p
3
=
_
p
(3)
1
p
(3)
2
_
, rezult a
adic a, componentele vectorului p
3
sunt aranjate n formatul vectorului fort e
48 Capitolul 2
exterioare P
(relat ia (2.3)), pe direct iile gradelor de libertate ale structurii pe

care acestea act ioneaz a (3 si 4).
Similar, pornind de la (2.1) pentru T
t
3
k
3
T
3
din (d), se obt ine:
Matricea k
3
este transformata ntr-o matrice de dimensiunile matricii R
a structurii, elementele k
(3)
ij
ind aranjate n liniile/coloanele ce corespund
gradelor de libertate din numerotarea global a (local 1 - global 3, local 2 -
global 4) (vezi si matricea R
nainte de relat ia (2.4)).

Vectorul
p
e
= T
t
e
p
e
(2.18.a)
se numeste vectorul expandat al fort elor nodale echivalente, iar matricea
k
e
= T
t
e
k
e
T
e
(2.18.b)
matricea de rigiditate expandata a elementului nit e.
Revenind la relat ia (d) si t in and seama ca D
nu depinde de indicele de
sumare, cu notat iile (2.18) obt inem
D
t
_
NE
e=1
k
e
_
D
= D
t
NR
e=1
p
e
D
t
__
NR
e=1
k
e
_
p
NE
e=1
p
e
_
= 0
.
Cum D
este arbitrar, paranteza trebuie s a e nul a. Se obt ine astfel relat ia

(2.4), dac a se noteaz a
R
=
NE
e=1
k
e
(2.19.a)
P
=
NE
e=1
p
e
(2.19.b)
put andu-se stabili usor ca R
are semnicat ia matricii de rigiditate glo-

bale (asamblate) iar P
, vector al fort elor nodale echivalente al ntregii

structuri.
In acest fel sistemul de ecuat ii

R
= P
(2.20)
reprezinta exprimarea prin marimi discrete a principiului lucrului me-
canic virtual (2.5) n condit iile de aproximare descrise.
Deplasarea U
pe ntreaga structura se compune din deplasarile expri-

mate pe ecare element dat de (2.10).
S a analiz am acum n ce m asura deplasarea U
astfel obt inut a satisface

condit iile de admisibilitate cinematic a, referindu-ne n special la cele de com-
patibilitate.
(i) S a revenim la exemplul barei din gura 2.4 si la aproximarile din gura
2.8 ale deplasarilor pe element, urmarind calitatea continuitat ii obt inut a
prin modelul discret al elementelor nite.
Admit and interpolarea liniar a pentru u(x) campul deplasarilor pe elemen-
tul nit a fost parametrizat n funct ie de deplasarile nodale u
1
, u
2
(relat ia
(2.10.a) sau (2.10)). Trecerea de la numerotarea locala la cea general a n me-
toda direct a, respectiv folosirea matricii de aranjare T
e
n metoda variat ional a,
realizeaz a egalitatea ntre valorile deplasarilor nodale ale elementului, cu de-
plas arile corespunzatoare ale structurii. Rezulta ca pe elementele nite adia-
cente unui nod deplasarile sunt egale iar deplasarile ntregii structuri sunt
aproximate poligonal, asa cum se arat a n gura 2.9.
Desi sunt sect iuni suprapuse, fet ele din dreapta si st anga nodului au
deformat ii = u
,x
diferite (vezi gura 2.9). Continuitatea se realizeaza
deci n noduri, numai pe direct iile gradelor de libertate considerate
50 Capitolul 2
la formulare. Daca s-ar adoptat ca si grade de libertate n noduri si de-
rivatele u
,x
=
x
, acestea ar rezultat egale si deci aproximarea asigura si
continuitatea derivatei u
,x
, adic a a deformat iilor.
Figura 2.9.
Figura 2.10.
Problema este mai delicat a n cazul
structurilor de tipul pl acilor sau masi-
velor. Aici, continuitatea asigurata prin
conexiunile din noduri, pe direct iile gra-
delor de libertate, nu garanteaza, n ge-
neral, continuitatea pe toata suprafat a
de contact. Un astfel de caz este repre-
zentat n gura 2.10, cand cele dou a la-
turi 10-11 ale elementelor plane 1 si 15
au deplasari cu legi de variat ie diferite
ntre noduri.
Asupra problemei continuit at ii, una
din problemele cele mai sensibile si mai
dicil de realizat n cadrul MEF, vom reveni ntr-un paragraf ulterior.
(ii) Pentru a cinematic admisibila, pe lang a condit ia de continuitate n
interior, deplasarea U
trebuie s a ndeplineasca si condit iile de compatibili-

tate n reazeme. Cerint a poate satisfacut a prin introducerea condit iilor
prescrise n deplasari, n nodurile situate pe partea din suprafat a exterioara
pe care deplasarile sunt impuse.

In exemplul analizat, aceasta revine la a scrie
u
1
= u
6
= 0.
Ca urmare a acestei operat ii num arul de necunoscute din (2.20) se reduce.
Rezolvand sistemul de ecuat ii r amas, se obt in valorile deplasarilor nodale ne-
cunoscute (u
2
, . . . , u
5
), ceea ce precizeaz a, n condit iile de aproximare admise,
starea de solicitare a ec arui element (relat iile (2.12), (2.13)) deci a ntregii
structuri.
Este interesant de analizat si calitatea echilibrului obt inut. Daca bara
din gura 2.4.a are sect iunea transversal a cu o variat ie continu a sau este con-
stanta, atunci fat a din st anga nodului 3, atasat a elementului nit 2 si fat a din
dreapta, atasat a elementului 3 au aceeasi arie a sect iunii transversale. Presu-
punand ca fort a p
3
este nul a, pentru a avea echilibru si stiind ca fort a axiala
este N = A = EA, ar trebui ca deformat iile specice pe elementul 2 si 3 s a
e egale, lucru care nu se ntampl a, de regul a (vezi gura 2.9). MEF asigura
prin ecuat iile de lucru mecanic virtual echilibrul global al elementului si
structurii, dar echilibrul local, n general, nu se realizeaza.
2.2.3 Semnicat ia si proprietat ile matricii de rigiditate
elementale
k
Fie un element nit triunghiular n stare de solicitare plan a (gura 2.11) cu

noduri n colt uri si cate dou a grade de libertate pe nod: unul aferent deplasarii
u, paralela cu axa x si unul deplasarii v, paralela cu y. S a presupunem ca
vectorii deplasarilor nodale si cei ai fort elor nodale ai elementului sunt alcatuit i
astfel:
d
=
_
u
1
v
1
u
2
v
2
u
3
v
3
_
p
=
_
p
x1
p
y1
p
x2
p
y2
p
x3
p
y3
_
Matricea de rigiditate elementala k
are num arul de linii si coloane egal cu

cel al gradelor de libertate pe element.

In cazul analizat, ea are deci 6 linii si
6 coloane.
(i) Deoarece k
este exprimat a printr-o integral a denita (relat ia (2.15)),

elementele ei sunt constante.
(ii) T in and seama ca E
este o matrice simetrica (consecint a a teoremelor

de reciprocitate) rezult a ca si matricea de rigiditate k
este o matrice
simetrica. Reamintim ca dac a A
este simetrica, A
t
= A
. Considerand relat ia
(2.15) si calcul and transpusa matricii k
obt inem:
k
t
=
_
V
_
B
t
E
_
t
dV =
_
V
B
t
E
t
Bd
V =
_
V
B
t
E
dV = k
52 Capitolul 2
Figura 2.11.
(iii) O coloan a a matricii de rigiditate k
cont ine sistemul de fort e no-

dale ce corespunde unei deplasari unitate pe direct ia gradului de liber-
tate aferent coloanei respective, restul deplasarilor ind nule. Pentru a ar ata
acest lucru explicitam relat ia (2.1.b), adic a k
= p
, pentru elementul nit

analizat (gura 2.11):
_
_
k
11
k
12
k
13
k
14
k
15
k
16
k
21
k
22
k
23
k
24
k
31
k
32
k
33
k
34
k
41
k
42
k
33
. . .
k
51
k
52
k
53
k
61
k
62
k
63
_
_
u
1
v
1
u
2
v
2
u
3
v
3
_
_
=
_
_
p
x1
p
y1
p
x2
p
y2
p
x3
p
y3
_
_
Fie, de exemplu u
2
= 1, u
1
= v
1
= v
2
= u
3
= v
3
= 0.
Efectu and produsul k
obt inem:
_
_
k
13
k
23
k
33
k
43
k
53
k
63
_
_
=
_
_
p
x1
p
y1
p
x2
p
y2
p
x3
p
y3
_
_
adic a fort ele nodale sunt egale cu elementele coloanei a treia din k
, coloan a
care corespunde deplasarii u
2
.
(iv)

In gura 2.12, am reprezentat sistemul de fort e nodale aferent de-
plas arii u
2
= 1, discutat la (iii). Acest sistem trebuie s a satisfaca ecuat iile de
echilibru
X = 0,
Y = 0
de unde rezult a ca
6
i=1
k
i3
= 0
si cum matricea k
este simetrica, rezult a si

6
j=1
k
3j
= 0.
Figura 2.12.
Relat ii analoage rezult a pentru toate liniile sau coloanele. Cu alte cuvinte,
suma elementelor dintr-o coloana sau linie a matricii de rigiditate
elementala este nula.
Proprietatea este deseobit de util a la veric ari.

In acest scop trebuie ob-
servat ca si sume part iale, care includ termenii aferent i unei singure axe (de
exemplu
X = k
13
+k
33
+k
53
) trebuie s a e nule.
(v) Din proprietatea (iv) rezult a ca matricea k
este o matrice singulara,

avand Det (k
) = 0 (se aduna toate liniile la prima, care rezult a nul a, deci

Det (k
) = 0).
54 Capitolul 2
2.2.4 Asamblarea matricei de rigiditate globale
R
si
a vectorului fort e nodale echivalente
P
al structurii
Relat iile (2.19.a,b) arat a c a matricea de rigiditate global a R
si vectorul
fort e nodale P
se obt in prin sumarea matricelor de rigiditate expandate k
e
respectiv a vectorilor expandat i ai fort elor nodale echivalente p
e
ale tuturor
elementelor nite e = 1, . . . , NE n care s-a realizat discretizarea structurii.
Urmand calea descrisa la deducerea relat iilor (2.19.a,b), este necesar a
alcatui pentru ecare element nit matricile de transformare T
e
si apoi a
realiza produsele din (2.18.a,b), astfel nc at s a se obt in a matricile expandate.
Folosirea acestei cai prezinta dou a dezavantaje. Primul, l constituie necesita-
tea rezervarii n memorie a unor spat ii relativ mari pentru stocarea matricilor
T
e
, k
e
si p
e
. Al doilea, const a n consumul ridicat de timp calculator necesar
pentru alcatuirea matricilor T
e
si pentru efectuarea operat iilor de nmult ire
din (2.18.a,b), nmult iri care se fac doar cu 1 sau 0; de fapt prin expandare se
realizeaz a doar o rearanjare a matricilor elementale k
si p
.
Inconvenientele prezentate pot evitate dac a se poate preciza, far a a
alcatui T
e
, k
e
si p
e
, elementele din R
respectiv P
carora trebuie s a e
ad augat i termenii din k
e
si p
e
. Regula de depunere a lui k
e
si p
e
n R
respectiv P
poate stabilit a pe baza corespondent ei ntre numerotarea locala

si global a a gradelor de libertate. Aceasta corespondent a o preciz am ntr-un
tablou de descriere a elementelor nite pe care l vom nota IDEF.
Figura 2.13.
Pentru o mai bunant elegere, s a alcatuim matricile R
si P
pentru structura
din gura 2.13 cu un singur grad de libertate pe nod, urmand algoritmul descris
la punctul 2.2.2.
Numarul gradelor de libertate pe EF ind egal cu 2 iar pe ntreaga struc-
tur a cu 4, rezult a ca dimensiunile tablourilor sunt:
- pentru k
: 2 2, pentru R
: 4 4
- pentru p
: 2, pentru P
: 4.
Corespondent a ntre numerotarile locala/global a este precizat a n urma-
torul tablou de descriere:
Tabloul de descriere a EF - IDEF
Numar Numar nod - global, pentru num ar nod local
EF 1 2
1 1 3
2 3 4
3 4 2
S-a precizat can urma expand arii, termenii din p
respectiv k
sunt aranjat i
n p
e
si k
e
n celulele corespunzatoare numerotarii globale ale gradelor de
libertate. Aceasta este regula cu ajutorul careia evitam alcatuirea lui T
e
si
efectuarea produselor cerute de (2.18.a,b). Apoi, prin sumare, obt inem:
56 Capitolul 2
Se observ a ca pentru alcatuirea matricelor expandate, sunt suciente
informat iile din IDEF.

Intr-adevar, pentru EF3, de exemplu, corespondent a
1
local
4
global
, 2
local
2
global
precizeaz a corespondent a ntre liniile si coloa-
nele din k
si p
(cu indici aferent i numerotarii locale a nodurilor) cu cele din

R
si P
(cu indicii corespunzand numerotarii globale).

In general, dac a indici-
lor locali (i, j) le corespund n numerotare global a (m, n), atunci termenul k
ij
trebuie depus n R
mn
, respectiv p
i
n P
m
. Folosind aceast a observat ie, nu mai
este necesara alcatuirea matricilor expandate k
e
si p
e
.
Matricele elementale k
si p
, se alcatuiesc parcurgand consecutiv elementele

nite, sumarea la R
si P
realiz andu-se pas cu pas, pe elemente.

In acest fel,
este necesar un spat iu redus pentru memorare (doar spat iul pentru k
si p
aferente unui singur element nit).

Alcatuirea matricei de rigiditate global a R
si vectorului nc arc ari echiva-

lente P
presupune deci parcurgerea urmatorilor pasi:

1. Init ializarea la zero a tablourilor R
si P
.
2. Parcurgerea elementelor nite e = 1, . . . , NE, pentru ecare efectuand
operat iile:
2.1. alcatuirea lui k
si p
2.2. parcurgerea liniilor I din k
si p
si a coloanelor J din k
si stabilirea
indicilor corespunzatori numerotarii globale M respectiv N, pe baza
informat iilor din IDEF
2.3. ad augarea termenilor din k
si p
la valorile anterioare din R
si P
dupa regula
R
mn
= R
mn
+k
ij
P
m
= P
m
+P
i
.
In eventualitatea ca matricele k
si p
au fost alcatuite anterior si ret inute

n memoria auxiliara n pasul 2.1 se realizeaz a nu alcatuirea ci citirea acestora
de pe suportul unde au fost memorate.
Informat iile din tabloul IDEF sunt suciente pentru realizarea asambl arii
si n cazul cand numarul gradelor de libertate n nod este diferit de
unu. Vom presupune n cele ce urmeaza ca:
(i) num arul de grade de libertate este acelasi n toate nodurile structurii
(ii) n ecare nod al structurii, parcurgerea GL la numerotare se face n
aceeasi ordine
(iii) n ecare nod al EF numerotarea (locala) a GL este facut a n aceeasi
ordine ca si numerotarea global a.
Satisfacerea ultimelor dou a condit ii, conduce la stabilirea unei corespon-
dent e ntre numerotarile local a si global a ale gradelor de libertate.
Figura 2.14.
S a relu am structura cu numerotarea nodurilor din gura 2.13 si tabloul
IDEF anterior. Presupunem ca n ecare nod exista trei GL, aferente de-
plas arilor liniare u, v si rotirii .
In numerotarea locala (gura 2.14.b), n ecare nod (L = 1, 2) GL sunt

numerotate n ordinea u
l
, v
l
,
l
rezult and pentru elementul nit vectorul de-
plas ari nodale elemental d
:
d
=
_
u
1
v
1

1
u
2
v
2

2
_
(indici locali)
1 2 nr. nod local (L)
1 2 3 1 2 3 numerotare GL/nod
1 2 3 4 5 6 numerotare GL/EF (local)
58 Capitolul 2
In numerotarea global a (gura 2.14.a) pentru nodul K = 1, . . . , 4, gradele

de libertate sunt parcurse n ordinea u
k
, v
k
,
k
. Vectorul deplasari globale D
,
cont ine GL n ordinea numerotarii globale a nodurilor, iar n cadrul nodului,
n ordinea parcurgerii GL pe nod:
D
=
_
u
1
v
1

1
. . . u
k
v
k

k
. . . u
4
v
4

k
_
(indici globali)
1 . . . K . . . 4 Nr. nod global K
1 2 3 . . . 1 2 3 . . . 1 2 3 numerotare GL/nod
1 2 3 . . . 3K2 3K1 3K . . . 10 11 12 numerotare GL/struct.
(global)
Intre numerotarile locale (pe EF) si globale (pe structura) se pot stabili
corespondent ele din tabloul urmator:
Prin urmare, dac a se cunoaste corespondent a ntre numerotarea locala L
si cea global a K a nodului, corespondent a precizat a n tabloul IDEF, se poate
stabili usor corespondent a ntre numerotarea locala si cea global a a gradelor
de libertate. Aceasta este ns a chiar corespondent a ntre liniile/coloanele din
k
, respectiv p
, si liniile/coloanele din R
, respectiv P
(i, j m, n).
Este convenabil ca aceast a corespondent a s a e precizat a ntr-un vector
care va notat KOR, atasat matricelor k
respectiv p
, avand un num ar de
elemente egale cu cel al gradelor de libertate pe EF. Utilitatea lui este deosebita
mai ales cand numerotarea GL pe nod n sistemul local difera de cea din
sistemul general - situat ie rezolvabil a cu un algoritm put in diferit.

In acest fel,
pasul 2.2 din algoritmul anterior descris are ca rezultat alcatuirea vectorului
de corespondent a KOR.
Subrutina ASARP (gura 2.15) realizeaz a, pe baza algoritmului descris,
asamblarea matricei de rigiditate global a R
si vectorul fort e nodale P
pentru
un caz general, n care s-au presupus date:
- num arul de elemente nite n structura: NE
- num arul de noduri ale ntregii structuri: NODS
- num arul de noduri/EF: NODE
- num arul de grade de libertate/nod: LIBNO
- matricea k
, avand LIBEL linii si coloane alcatuit a de subrutina numit a

RIGEL si cont inut a n tabloul RE
- vectorul p
, stabilit de subrutina FORTE, avand LIBEL elemente, n

tabloul PE
- tabloul de descriere a elementelor nite, IDEF, avand NE linii si NODE
coloane.
SUBROUTINE ASARP (NE)
COMMON ... R(1,1),P(1),RE(1,1),PE(1),IDEF(1,1)
1NODE,NODS,LIBNO...
LIBEL=NODE*LIBNO ! nr GL pe EF
LIBST=NODS*LIBNO ! nr GL pe structura
! Initializari
DO 1 I=1,LIBST
P(I)=0
DO 1 J=1,LIBST
1 R(I,J)=0 ! Parcurge elementele finite
DO 2 NEL=1,NE ! EF curent
! Alcatuieste RE si PE
CALL RIGEL (NEL)
CALL FORTE (NEL)
! Alcatuieste vectorul corespondenta KOR
L=0
DO 22 N=1,NODE ! parcurge noduri/EF
NOD=IDEF(NEL,N) ! numar nod global
LE=(NOD-1)*LIBNO ! indice anterior in R
DO 21 LL=1,LIBNO
L=L+1
LE=LE+1
21 KOR(L)=LE
22 CONTINUE
60 Capitolul 2
! Adauga RE si PE la R si P
DO 23 J=1,LIBEL ! coloana in RE, linie in PE
N=KOR(J) ! coloana in R, linie in P
P(N)=P(N)+PE(J)
DO 23 I=1,LIBEL
M=KOR(I)
23 R(M,N)=R(M,N)+RE(I,J)
2 CONTINUE
RETURN
END
Figura 2.15. Subrutina ASARP pentru alcatuirea matricei de rigiditate global a
R
Matricea de rigiditate global a este alcatuit a n tabloul R (cu LIBST linii

si coloane) iar vectorul nc arc ari nodale al structurii n tabloul P (cu LIBST
linii).
2.2.5 Introducerea condit iilor restrictive n deplasari
Dup a asamblarea matricii de rigiditate global a si a vectorului fort e nodale
ale structurii se obt ine sistemul rezolvant (2.20)
R
= P
.
Analizand proprietat ile matricilor de rigiditate elementale k
s-a ar atat ca
acestea sunt matrici singulare. Matricea de rigiditate global a R
, obt inut a din

asamblarea acestora, este la r andul ei o matrice singular a. Semnicat ia zic a
a acestei singularitat i este aceea ca sub act iunile exterioare, structura poate
efectua deplasari de corp rigid. Pentru a elimina singularitatea, este necesar
s a se impuna condit iile restrictive de rezemare. C and formularea este facut a
n deplasari, aceste condit ii revin la precizarea valorilor unor deplasari pe
direct iile anumitor grade de libertate. Numarul si direct iile pe care se impun
deplasarile trebuie s a e suciente pentru a suprima miscarea de corp rigid.
Exist a mai multe posibilit at i de tratare a depl as arilor impuse n algoritmii
specici MEF. Deoarece condit iile se impun individual, pentru ecare grad de
libertate cu deplasari prescrise, ne vom referi n cele ce urmeaza la o singura
condit ie.
S a presupunem ca sistemul de ecuat ii (cu matricea simetrica) este:
_
_
R
11
R
12
R
13
R
14
R
21
R
22
R
23
R
24
R
31
R
32
R
33
R
34
R
41
R
42
R
43
R
44
_
_
_
_
D
1
D
2
D
3
D
4
_
_
=
_
_
P
1
P
2
P
3
P
4
_
_
si ca deplasarea D
2
este prescrisa, avand valoarea D
2
.
(i) Deplasarea D
2
ind dat a, num arul de necunoscute se reduce cu unu.
Termenii liberi P
j
, j = 2 se modic a prin includerea contribut iei deplasarii
D
2
= D
2
, rezult and
P
j
= P
j
R
j2
D
2
iar ecuat ia a doua, care exprim a echilibrul pe direct ia gradului de libertate doi,
este suprimata din sistem. Ea serveste, n faza nal a, la stabilirea react iunii pe
direct ia deplasarii D
2
.
In acest fel, sistemul nou obt inut are o necunoscuta mai

put in, linia si coloana aferente deplasarii impuse ind eliminate. El include n
termenii liberi efectul deplasarii impuse.
Procedeul implic a un num ar foarte mare de operat ii pentru rearanjarea
matricilor dupa suprimarea liniei/coloanei, desi prezinta avantajul reducerii
dimensiunilor sistemului.
(ii) Operat iile de rearanjare pot suprimate dac a:
- se atribuie termenului liber valoarea deplasarii impuse, adic a P
2
= D
2
;
- se anuleaz a toate elementele liniei 2 din R (R
2j
= 0, j = 2), exceptand
elementul de pe diagonala principala, caruia i se atribuie valoarea 1 (R
22
= 1).
In urma acestor operat ii ecuat ia aferenta GL cu deplasari impuse este

D
2
= D
2
,
adic a tocmai condit ia cerut a.
Operat iile descrise distrug simetria sistemului. Pentru ment inerea simetriei
este necesar a efectua nc a:
- corectarea membrului doi corespunzator deplasarii impuse n toate
ecuat iile j = 2
P
j
= P
j
RD
2
;
- anularea coloanei aferenta deplasarii impuse, R
j2
= 0, exceptand j = 2
(n caz general, R
jj
).
(iii) Cu toate ca num arul operat iilor este incomparabil mai mic, procedeul
al doilea implic a nc a operat ii care pot eliminate.

In aceast a idee se poate
proceda astfel:
62 Capitolul 2
- se nmult este elementul de pe diagonal a al matricii R cu o constanta
foarte mare, de obicei 10
10
R
22
= 10
10
R
22
- se nlocuieste termenul liber P
2
cu
P
2
= R
22
D
2
.
Restul elementelor n R
si P
r am an neschimbate. Dup a rezolvare, din

ecuat ia aferenta deplasarii impuse rezult a D
2

= D
2
, deoarece inuent a ter-
menilor R
2j
D
j
, j = 2 este neglijabila n ecuat ie.
In acest fel este ment inut a simetria sistemului, iar ecuat ia include depla-
sarea impusa.
Pasii descrisi n ecare din procedeele analizate se repeta pentru ecare
deplasare impusa, dupa care se rezolva sistemul de ecuat ii. Algoritmii se par-
ticularizeaz a far a dicultat i cand D
1
= 0, reducandu-se o parte din operat iile
specice procedeelor (i) si (ii).
2.3 Aproximarea campului deplasarilor
pe elementul nit
2.3.1 Generalitat i
Asa cum s-a ar atat la 2.1.2, conceptul de baz a al MEF l constituie apro-
ximarea pe subdomenii de dimensiuni si forme convenabile - elemente nite -
a funct iilor care caracterizeaz a starea de solicitare. Odat a determinate gradele
de libertate particulare, cum sunt deplasarile modale asociate unui element
nit, funct iile de interpolare numite si funct ii de forma precizeaz a n
mod unic valoarea funct iei necunoscute n ntreg domeniu al EF.
Ca funct ii de interpolare se folosesc aproape exclusiv polinoame algebrice,
datorit a formei lor simple, a simplitat ii operat iilor de derivare sau integrare
a acestora, precum si datorit a posibilit at ilor pe care acestea le ofera atunci
cand se urmareste mbunatat irea aproximarii. Dintre polinoamele clasice de
interpolare sunt folosite uneori polinoamele Lagrange si Hermite. Primele au
dezavantajul ca reclam a introducerea unor noduri n interiorul domeniului
pe care se face aproximarea, noduri care practic nu intervin n operat ia de
asamblare dar necesit a operat ii suplimentare de eliminare ntr-o faza pre-
merg atoare asambl arii. Polinoamele Hermite sunt utilizate la elemente nite
pentru probleme monodimensionale, bidimensionale (patrulatere) sau tridi-
mensionale (hexaedri), cand sunt adoptate ca si grade de libertate nodale
derivate ale deplasarilor.
Cel mai adesea, aproximarea se face cu asa-numitele funct ii serendip, ge-
nerate pentru ecare element nit n parte, pe baz a de observat ie si ncerc ari
1
.
Metodologia de stabilire a acestora o prezentam n cele ce urmeaza.
2.3.2 Funct ii de interpolare (funct ii de forma)
Calea general a de obt inere a funct iilor de aproximare, cont ine dou a etape
esent iale
(1) Alegerea formei polinomului de interpolare, cu un num ar de coecient i
(parametri) nedeterminat i.
(2) Stabilirea coecient ilor polinomului din condit iile pe care polinomul
trebuie s a le satisfaca n noduri si anume, pentru valorile particulare ale co-
ordonatelor spat iale (x, y, z) aferente unui nod, funct ia de aproximare trebuie
s a ia valoarea deplasarii nodale respective. C and n nod sunt considerate ca si
grade de libertate si derivate ale deplasarii, condit iile trebuiesc satisfacute si de
derivatele funct iei. Aceste condit ii le vom numi condit ii de compatibilitate
a funct iei de aproximare cu deplasarile nodale.
Pentru un element nit cu L grade de libertate nodale, num arul condit iilor
de compatibilitate este L; pentru satisfacerea acestora, num arul coecient ilor
nedeterminat i n polinomul de interpolare ales trebuie s a e egal cu L.
O aproximare satisfacatoare se obt ine adopt and pentru funct ie polinoame
complete de un anumit grad. Daca acest lucru nu poate realizat, dat a ind
condit ia ca num arul termenilor s a e egal cu cel al gradelor de libertate pe
element, este necesar a satisface cerint a mai put in restrictiv a ca polinomul in-
complet de grad n s a cont in a tot i termenii de grad mai mic dec at n. Justicarea
acestei condit ii o vom da n paragraful urmator. La alegerea termenilor poli-
nomiali n probleme bi si tridimensionale sunt deosebit de utile reprezentarile
acestora date de triunghiul respectiv tetraedrul lui Pascal (gura 2.16).
Fie un element nit plan cu NN noduri si u(x, y) o deplasare. Gradele de
libertate ntr-un nod - e nodul l
1
- pot deplasari sau derivate, adic a
u
1
, u
1,x
, u
1,y
, u
1,xx
, . . .
Admitem ca acestea sunt grupate n vectorul deplasari nodale al elemen-
1
Denumirea provine de la povestirea Cei trei print i ai Serendipului, care fac descoperiri
neasteptate si norocoase.
64 Capitolul 2
Figura 2.16. Triunghiul lui Pascal
tului d ntr-o ordine convenit a:
d
=
_
u
1
u
1,x
u
1,y
. . .
_
=
_
d
1
d
2
. . . d
L
_
, (2.21)
d
i
put and reprezenta o deplasare ntr-un nod sau derivata a acesteia. Numarul
total de GL pe element ind L, rezult a ca funct ia de aproximare a deplasarii
pe EF trebuie s a aib a structura:
u(x, y) =
L
i=1
i
P
i
(x, y) (2.22)
unde P
i
(x, y) este un termen polinomial de forma x
r
y
s
(r, s 0) iar
i
-
coecientul termenului.
Cele L condit ii de compatibilitate nodal a alcatuiesc un sistem algebric, n
care necunoscute sunt coecient ii
i
(i = 1, . . . , L). Pentru nodul 1 de exemplu,
de coordonate (x
1
, y
1
), condit iile pentru u
1
= d
1
respectiv u
1,x
= d
2
au forma:
u(x
1
, y
1
) =
i
P
i
(x
1
, y
1
) = d
1
u
,x
(x
1
, y
1
) =
i
P
i,x
(x
1
, y
1
) = d
2
.
(2.23)
Admit and ca sistemul de ecuat ii este nesingular, din rezolvarea acestuia
se obt in coecient ii
i
exprimat i n funct ie de coordonatele nodurilor si de-
plas arile d
i
pe direct iile gradelor de libertate.

Inlocuind
i
n (2.22) si grupand
termenii dupa gradele de libertate se obt ine pentru funct ia de aproximare
u(x, y) =
L
i=1
N
i
(x, y)d
i
(2.24)
n care N
i
(x, y) sunt funct iile de interpolare sau funct iile de forma.
Considerand n (2.24) d
j
= 1 si d
k
= 0, k = j se obt ine u(x, y) = N
j
(x, y),
adic a N
j
(x, y) este funct ia de inuent a a gradului de libertate d
j
, n
deplasarea u(x, y) din punctul curent.
Un exemplu simplu al algoritmului descris este cel realizat la 2.2.2(i).
Forma de reprezentare (2.24) este mai potrivita pentru formularea spe-
cic a MEF. Ne punem problema, cum putem stabili direct funct iile de
interpolare N
i
, far a a parcurge etapele descrise.
Pentru aceasta s a relu am condit ia de compatibilitate cu deplasarea nodal a
d
j
, presupun and ca GL d
j
corespunde unei deplasari din nodul k. Folosind
reprezentarea (2.24) aceasta se scrie:
u(x
k
, y
k
) =
L
i=1
N
i
(x
k
, y
k
)d
i
= d
j
relat ie care este adevarat a doar dac a:
N
i
(x
k
, y
k
) =
_
1 dac a i = j
0 dac a i = j.
(2.25)
Daca pentru N
i
(x, y) se alege o structura de forma (2.22), adic a N
i
=
m
P
m
(x, y), se vede ca aceasta trebuie s a satisfaca L condit ii, deci trebuie
s a aib a L termeni polinomiali, ca si (2.22).

In termenii liberi ai sistemului
(2.23), vor trebui ns a introduse condit iile (2.25) (succesiv, pentru j =
1, 2, . . . , L). Se obt in astfel L sisteme de ecuat ii (cate unul pentru ecare funct ie
N
j
(x, y)), care difera doar prin termenii liberi.
(3) La stabilirea funct iilor de interpolare, este convenabil s a folosim sisteme
de axe locale, adecvate formei geometrice a elementului nit, care permit o
formulare mai simpla si, uneori, o interpretare mai simpla a rezultatelor si a
calitat ii interpolarii.
Vom ilustra modul de stabilire a funct iilor de interpolaren cateva aplicat ii.
(i) Pentru cazul unidimensional, convine adoptarea unui sistem de coor-
donate adimensionale, cu originea la mijlocul intervalului cu valori = 1 n
extremitat ile segmentului (gura 2.17). Leg aturantre sistemele de coordonate
este dat a de relat iile de transformare
=
x x
0
a
, x = x
0
+a. (2.26)
66 Capitolul 2
Figura 2.17. Aproximare monodimensionala
Observ and ca dx = ad, operat iile de derivare si integrare n sistemul
general si local sunt legate prin relat iile
F
,x
= F
,

d
dx
=
1
a
F
,
_
x
2
x
1
Fdx = a
_
1
1
f()d.
(2.27)
Referindu-ne la gura 2.8 si observ and ca, n acest caz rezult a x
0
= a,
l = 2a, relat iile stabilite pentru interpolare liniar a (2.10.b) se scriu coordonate
adimensionalizate:
N
1
= 1
x
l
= 1
a +a
2a
=
1
2
(1 )
N
2
=
x
l
=
a +a
2a
=
1
2
(1 +)
care pot redate concis printr-o singura relat ie
N
i
=
1
2
(1 +
i
) (2.28)
(deoarece
1
= 1,
2
= 1).
Obt inem o aproximare mai buna pentru deplasarea u dac a n vectorul
deplasari nodale includem si grade de libertate reprezentate de prima derivata
a funct iei. Suntem condusi astfel la a alege (gura 2.17):
d
=
_
u
1
u
1,x
u
2
u
2,x
_
iar pentru deplasarea u() o expresie depinand de cele patru grade de libertate:
u() = N
1
u
1
+N
2
u
1,x
+N
3
u
2
+N
4
u
2,x
(2.29)
unde, evident N
i
= N
i
().
Trebuie observat ca alegerea ca si grade de libertate a derivatelor funct iei
nu are ca scop doar mbunatat irea aproximarii. Sunt situat ii cand condit iile de
continuitate, asa cum vom vedeantr-un paragraf ulterior, impun ca obligatorie
aceast a alegere.
T in and seama de preciz arile anterioare, funct ia N
i
() trebuie s a aib a struc-
tura
N
i
() =
0
+
1
+
2
2
+
3
3
, (2.30)
adic a un polinom de gradul trei cu patru coecient i. Condit iile de compatibi-
litate cu deplasarile nodale, care determina coecient ii interpolarii sunt:
u(1) = u
1
u(1) = u
2
u
,x
(1) = u
1,x
u
,x
(1) = u
2,x
(a)
care conduc la condit ii pentru N
i
() exprimate atat n funct ia ns asi cat si n
derivate ale acesteia. S a exemplic am prin stabilirea funct iilor N
1
si N
2
.
Funct ia N
1
va trebui s a satisfaca condit ia ca pe direct ia lui u
1
(deci
N
1
(1)) s a aib a valoarea 1, iar pe direct iile u
2
, u
1,x
si u
2,x
s a e nul a. Ob-
servand ca
N
i,x
=
1
a
N
i,
=
1
a
(
1
+ 2
2
+ 3
3
2
)
aceste condit ii se scriu
N
1
(1) =
0

1
+
2
3
= 1 (0)
N
1,x
(1) =
1
a
(
1
2
2
+ 3
3
) = 0 (1)
N
1
(1) =
0
+
1
+
2
+
3
= 0 (0)
N
1,x
(1) =
1
a
(
1
+ 2
2
+ 3
3
) = 0 (0)
(b)
68 Capitolul 2
de unde
0
= 1/2,
1
= 3/4,
2
= 0,
3
= 1/4 si
N
1
() =
1
2

3
4
+
1
4
3
=
1
4
(1 )
2
(2 +).
Pentru stabilirea funct iei N
2
, condit iile (b) au termenii din membrii doi
indicat i n paranteza, rezult and
0
=
1
=
2
=
3
= a/4, si deci
N
2
() =
a
4
(1
2
+
3
) =
a
4
(1 )
2
( + 1).
Polinoamele de interpolare obt inute sunt polinoamele Hermite de gradul
trei. Relat iile pentru N
1
, N
2
cat si pentru N
3
, N
4
a caror stabilire se face
similar, conduc la exprimarea concis a a funct iilor de interpolare:
N
j
() =
1
4
(1 +
i
)
2
(2
i
) pentru N
1
si N
3
N
j
() =
a
4
(1 +
i
)
2
(
i
) pentru N
2
si N
4
(2.31)
unde
i
este abscisa punctului n care este precizat a deplasarea pentru care se
determina N
j
.
Elementele nite la care se folosesc pentru interpolare polinoame de grad
ridicat sunt numite elemente nite de ordin superior.
(ii)

In cazul bidimensional, cand gradele de libertate nodale sunt doar
deplasari (nu si derivate), funct iile deplasare camp au reprezentarea
Figura 2.18. Elemente nite plane
u(x, y) =
n
i=1
N
i
(x, y)u
i
(2.32)
unde n este num arul de noduri. C and nodurile sunt la colt uri (gura 2.18),
forma convenabil a pentru N
i
(x, y) este
- n triunghi: N
i
(x, y) =
0
+
1
x +
2
y
- n dreptunghi: N
i
(x, y) =
0
+
1
x +
2
y +
3
xy,
avand num arul de parametri
i
necesari.
Figura 2.19. Coordonate adimensio-
nale n dreptunghi
Condit iile u(x
k
, y
k
) = u
k
conduc
la relat iile (2.25) pentru determinarea
acestor parametri.
Este indicat a si n acest caz folosi-
rea unor sisteme de coordonate locale,
legate de geometria elementului nit.
Pentru dreptunghi (gura 2.19),
se extind la dou a dimensiuni relat iile
stabilite n caz unidimensional si deci
funct iile de interpolare N
i
se iau de
forma
N
i
(, ) =
0
+
1
+
2
+
3
. (2.33)
Pentru stabilirea, de exemplu, a funct iei N
1
(, ), condit iile (2.25) se scriu:
N
1
(1, 1) =
0

1

2
+
3
= 1
N
1
(1, 1) =
0
+
1

2

3
= 0
N
1
(1, 1) =
0
+
1
+
2
+
3
= 0
N
1
(1, 1) =
0

1
+
2

3
= 0
de unde sunt precizate
0
, . . . ,
3
si apoi
N
1
(, ) =
1
4
(1 )(1 ).
In general, pentru N
i
se obt ine
N
i
(, ) =
1
4
(1 +
i
)(1 +
i
) (2.34)
In cazul elementelor dreptunghiulare se pot folosi polinoame de interpolare

de forma:
N(, ) = N
x
() N
y
() (2.35)
n care N
x
(), N
y
() sunt polinoame unidimensionale de acelasi grad. C and
N
x
, N
y
sunt liniare, polinomul (2.35) se numeste biliniar; cand sunt de gradul
70 Capitolul 2
doi - bip atrate, de gradul trei - bicubice etc. Termenii inclusi n aceste poli-
noame pot identicat i n gura 2.20. Un polinom bicubic folosit cu rezultate
foarte bune n studiul pl acilor ncovoiate este alcatuit cu polinoamele Hermite
ale interpolarii monodimensionale (relat ia (2.31)).
Figura 2.20. Polinoame biliniar, bip atrat,...
(iii) Pentru probleme n trei dimensiuni, metodologia stabilit a pentru
problemele bidimensionale se extinde far a dicultat i.
2.3.3 Condit ii pe care trebuie sa le satisfaca funct iile
de aproximare
Alegerea funct iilor de aproximare a campului deplasarilor pe elementul
nit trebuie facut a astfel nc at s a e satisfacute condit ii care rezult a din ns asi
tehnica de stabilire a polinoamelor de interpolare, din proprietat ile funct iilor
reale pe care le aproximeaza, precum si din cerint ele de convergent a a metodei
elementelor nite.
(1) Pentru a satisface n mod unic condit iile de compatibilitate nodal a,
num arul coecient ilor
i
din polinom trebuie sa e egal cu numarul gra-
delor de libertate de pe elementul nit.
(2) Deoarece starea de deformare nu depinde de orientarea sistemului de
axe, funct iile de interpolare trebuie astfel alese nc at s a satisfaca acest dezide-
rat. Aceasta condit ie este cunoscuta sub numele de condit ia de invariant a
sau de izotropie geometrica.

In exemplul pe care-l vom comenta (gura
2.21) ne limit am la cazul bidimensional.
In baza condit iei de izotropie geometric a, nici una din cele dou a direct ii - x
sau y respectiv sau nu trebuie s a e favorizat a de alegerea facut an termenii
polinomului de interpolare. S a presupunem ca pentru deplasarea u(x, y) pe
un element dreptunghiular ABCD (gura 2.21) s-a adoptat o interpolare cu
funct ia:
u(, ) = a
0
+a
1
+a
2
+a
3
2
.
Figura 2.21.
Cu sistemul local din gura 2.21.a u variaz a liniar pe latura AD si p atratic
pe latura AB. Daca sistemul de axe este ales ca n gura 2.21.b, legile de
variat ie se schimb a, diferind calitativ pe cele dou a laturi. Prin urmare, re-
prezentarea st arii de solicitare nu satisface condit ia de izotropie geometric a,
depinzand de orientarea axelor.
Condit ia de invariant a geometric a este satisfacut a dac a se foloseste un po-
linom complet, indiferent de sistemul de coordonate n care se lucreaz a. C and
se lucreaz a cu sisteme de axe locale, sisteme care sunt legate de elementul nit
(care se misc a odat a cu acesta), polinomul trebuie sa cont ina termeni
simetrici din triunghiul lui Pascal, put and si incomplet.
Alte condit ii pe care funct iile de interpolare trebuie s a le satisfaca rezult a
din analiza convergent ei metodei.
Solut ia unei probleme rezolvate cu MEF este o solut ie aproximativ a, care
reprezinta cu un anumit grad de abatere, solut ia exacta a acesteia. O funct ie de
stare a continuumului, denita pe ntreg domeniul acestuia, este reprezentata
aproximativ n cadrul metodei prin funct ii denite pe subdomenii, depinzand
de un num ar nit de parametri. La limit a, cand dimensiunile elementelor nite
tind spre zero, abaterile fat a de solut ia exacta pot s a tind a spre zero sau
nu.

In primul caz, o succesiune de solut ii aproximative obt inute cu ret ele de
discretizare din ce n ce mai dense converge spre solut ia exacta; n cel de-
72 Capitolul 2
al doilea caz, secvent a poate divergent sau poate converge spre o solut ie
inexacta.
Pentru ca solut ia aproximativa sa convearga spre solut ia exacta
cand dimensiunile elementelor nite sunt facute din ce n ce mai mici (ret eaua
este ranata), este necesar ca modelarea prin elemente nite sa poata
reprezenta, la limita, caracteristicile modelului real. Indicat ii asupra
condit iilor pe care trebuie s a le satisfaca modelul discret introdus prin MEF,
astfel nc at s a e posibil a aceast a reprezentare, pot obt inute din analiza
relat iei fundamentale a formul arii variat ionale, relat ie care exprim a principiul
lucrului mecanic virtual (relat ia (2.6)),
_
V
t
E
dV =
_
V
U
t
b
dV (2.36)
transformata dupa discretizarea n NE elemente nite n (2.7):
NE
e=1
_
Ve
t
E
dV =
NE
e=1
_
Ve
U
t
b
dV. (2.37)
Marimile zice ale mediului deformabil care intervin n E
si nc arc arile
b
sunt presupuse cunoscute (date), iar surprinderea lor n formulare poate

realizat a cu o acuratet a care s a satisfaca exigent ele problemei. Marimile
necunoscute care apar n (2.36), pe care metoda le aproximeaza pe subdomenii
n (2.37), sunt deplasarile U
si deformat iile
, reprezentate de derivate ale

deplasarilor. Asadar, cerint a ca modelarea prin MEF s a reprezinte la limit a
proprietat ile modelului real, revine la a cere ca aproximarea deplasarii U
si
a derivatelor lor s a e astfel realizat a nc at acestea sa poata reprezenta
solut ia exacta atat n interiorul elementelor nite cat si n lungul
frontierelor dintre acestea, atunci cand dimensiunile elementelor nite tind
spre zero.
(3) Integranzii din relat ia (2.36) sunt funct ii de coordonatele (x, y, z), mo-
dic andu-si valoarea de la un punct la altul.

Intr-un anumit punct ns a, de
coordonate xate, valorile lor sunt constante.
Trecerea la limit a cu V
e
tinz and spre zero n relat ia (2.37), obt inut a prin
modelarea MEF, este echivalenta cu reducerea la un punct. Funct iile de apro-
ximare care apar n integranzi, denite pe V
e
, trebuie atunci s a aib a o astfel
de structura nc at s a poata reprezenta valorile constante pe care le iau expre-
siile reale ale deplasarilor U
si deformat iilor
n punctul respectiv. Rezulta

ca pentru asigurarea convergent ei solut iei obt inuta cu MEF, este
necesar ca funct iile de interpolare sa cont ina termeni care sa poata
reprezenta deplasarile de corp rigid si starea de deformare constanta
pe element. Aceste condit ii sunt numite condit ii de completitudine, din
ele rezult and congurat ia minima pe care trebuie s a o aib a polinoamele de
interpolare.
S a presupunem ca deplasarea u(x, y, z) este reprezentata n funct ie de de-
plas arile nodale u
i
ale elementului nit prin relat ia
u =
i
N
i
(x, y, z) u
i
n care N
i
sunt funct iile de interpolare. O deplasare u(x, y, z) = const = K este
o deplasare de corp rigid (translat ie n lungul axei x). Cum din u(x, y, z) = K
rezult a u
i
= K, condit ia ca u s a e constant se scrie cu relat ia anterioar a
u = K
i
N
i
(x, y, z) = K,
de unde rezult a
i
N
i
(x, y, z) = 1. (2.38)
Daca condit ia (2.38) nu este satisfacut a, funct iile de interpolare nu pot repre-
zenta deplasarea de corp rigid.
(4) Funct iile prin care este caracterizat a starea de solicitare real a a corpu-
lui, denite pe ntreg domeniul acestuia, satisfac anumite condit ii de con-
tinuitate. Modelarea acestora prin funct ii denite pe ecare subdomeniu re-
zultat din mp art irea n elemente nite, pune problema asigurarii continuit at ii
atat n interiorul ec arui element, cat si pe frontierele dintre elemente.
Polinoamele algebrice sunt funct ii continue pe domeniul lor de denit ie
si deci, alegerea sub forma polinomial a a funct iilor de aproximare a de-
plas arilor asigura continuitatea n interiorul elementului nit.

In ceea
ce priveste continuitatea interelemente, criteriile pe care trebuie s a le sa-
tisfaca funct iile de aproximare rezult a din condit ia ca integranzii din relat ia
(2.36) s a e reprezentat i prin expresii integrabile.
S a analiz am la nceput continuitatea unei funct ii F denita pe subdomenii
si a derivatelor acesteia (gura 2.22). Presupunem ca frontierantre elementele
nite este reprezentata de o fasie cu lat imea , lat ime care poate facut a oric at
de mic a.
Funct ia F(x) este continu a la frontier a, avand aceleasi valori pe limitele
din dreapta si st anga. Derivata F
,x
rezult a n cazul general discontinu a; pe
fasia de lat ime ea poate racordata cu o anumit a curba, asa cum s-a facut
74 Capitolul 2
n gura 2.22.b. Derivata a doua F
,xx
este tot discontinu a, iar cand tinde
spre zero, derivata curbei de racordare tinde spre valoarea ().
Figura 2.22. Continuitate pe frontiere de EF; n - ordin de derivare maxim
n (2.36)
Funct iile F(x) si F
,x
(x) sunt integrabile, ariile suprafet elor delimitate de
curbele de pe subdomenii si de pe zona de frontier a put and evaluate n
mod unic. Integrala din derivata a doua F
,xx
(x), n schimb, nu are o valoare
bine precizat a, la calculul ariei intervenind de pe zona de frontier a un termen
(), care pentru tinz and spre zero are o valoare nedeterminata. Acelasi
lucru se ntampl a cu derivatele de ordin mai mare dec at doi.
Rezulta ca n integranzii din formularea variat ional a (2.36), (2.37) pot s a
apar a funct ii n care s a intervina discontinuit at i de tipul celei din F
,x
, gura
2.22.b, condit ia de integrabilitate ind satisfacut a. Funct ii cu astfel de discon-
tinuit at i pe frontier a apar numai din derivarea unei funct ii continue (de tipul
lui F - gura 2.22.a). Aceasta observat ie ne permite s a enunt am urmatoarea
regul a privind continuitatea pe care trebuie s a o satisfaca integranzii: dac a n
integranzii care apar n formularea variat ional a (2.36) intervine derivata de
ordin n a unei funct ii denite pe subdomenii, pentru evaluarea n mod unic a
integralei este necesar ca derivata de ordinul n1 s a e continu a pe frontier a.
In expresiile din (2.36) ordinul maxim de derivare apare n
, obt inut
prin astfel de operat ii dun U
. Prin urmare, condit iile de continuitate pe care

trebuie s a le satisfaca deplasarile si (eventual) derivatele acestora se vor obt ine
din analiza expresiilor deformat iilor
. Proced and astfel rezult a ca:

n cazul problemelor spat iale sau plane, cand deformat iile se exprim a
prin derivate de ordinul ntai ale deplasarilor
x
= u
,x
, . . . ,
xy
= u
,y
+v
,x
, . . .
deplasarile u, v, w trebuie s a aib a asigurata continuitatea pe zona interele-
mente;
n problemele de ncovoiere (bare, pl aci) unde deformat iile sunt date
de ordinul doi ale deplasarii w, de exemplu
x
= z
x
= zw
,xx
atat s ageata w cat si prima derivata dupa normala la conturul elementului,
adic a w si w
n
trebuie s a e continue pe frontiera ntre elemente.
Referindu-ne la continuitatea pe frontiera ntre elemente trebuie s a avem
n vedere atat continuitatea din noduri, cat si continuitatea n lungul laturilor
(suprafet elor, n cazul spat ial).
Intruc at continuitatea n noduri se realizeaz a cert pe direct iile grade-

lor de libertate nodale (unde deplasarile sau derivatele lor care intr a n lista
gradelor de libertate au valori unice pentru toate elementele legate n nod),
pentru asigurarea condit iei cerute este necesar ca n gradele de libertate ale
nodurilor pe pe o latu a s a e incluse cel put in:
n problema plan a sau spat iala deplasarile de translat ie ale nodurilor
u
i
, v
i
, w
i
n cazul ncovoierii, deplasarea si derivata ei dupa normala adic a w
i
si
w
i,n
, respectiv n sistemul cartezian, w
i
, w
i,x
si w
i,y
.
Satisfacerea continuit at ii n noduri nu garanteaza realizarea condit iei de
continuitate n tot lungul laturii (suprafet ei). Continuitatea unor funct ii
(sau derivate) n lungul unei frontiere se realizeaz a doar dac a expresiile aces-
tora pe latura respectiva (obt inute prin introducerea ecuat iei frontierei n
expresiile funct iilor de pe subdomeniile care se ntalnesc pe latura respec-
tiva), depind numai de parametrii nodali (deplasari) din nodurile
apart inand acelei laturi.
76 Capitolul 2
Figura 2.23. Continuitate pe latur a
Pentru a ar ata acest lucru, ne re-
ferim la frontiera 2-4 ntre cele dou a
elemente nite din gura 2.23. Por-
nind de la funct iile de aproximare ale
ec aruia din cele dou a elemente e,
obt inem pe frontiera considerata ex-
presii ale deplasarii u
(e)
24
n care, s a
admitem mai ntai ca intervin toate
deplasarile nodale u
i
ale elementului
respectiv, adic a:
u
(1)
24
= u
(1)
24
(u
1
, u
2
, u
4
)
u
(2)
24
= u
(2)
24
(u
2
, u
3
, u
4
)
Intruc at u
1
si u
3
pot varia independent, pentru valori arbitrare ale acestora
rezult a n general u
(1)
24
= u
(2)
24
.
Daca ns a n u
(e)
24
apar doar deplasarile u
2
si u
4
aferente nodurilor comune,
cum aceste expresii sunt polinoame care depind de aceiasi parametri, curbele
lor de variat ie n lungul laturii sunt identice.
Elementele nite la care continuitatea cerut a de formularea variat ional a
survine n tot lungul unei frontiere ca o consecint a a satisfacerii
condit iilor de compatibilitate nodala (continuitate pe direct iile gradelor
de libertate nodale), se numesc elemente nite conforme sau compatibile;
n caz contrar, ele sunt numite nonconforme sau incompatibile. Funct iile de
aproximare care conduc la formul ari n care continuitatea interelemente cerut a
de formularea variat ional a este asigurata, se numesc, la r andul lor funct ii
conforme.
Continuitatea cerut a de formularea variat ional a trebuie considerata ca mi-
nimal a. Alegerea ca si grade de libertate a unor derivate de ordin mai mare
dec at cel reclamat conduce la solut ii mai rapid convergente, dar introduce un
num ar de necunoscute mai mare.
Asigurarea continuit at ii interelemente este una dintre cele mai delicate
probleme ale MEF si nu ntotdeauna poate obt inut a cu eforturi de cal-
cul rezonabile. De aceea se folosesc uneori elemente nite incompatibile,
mai simplu de formulat, care dau solut ii convergente dac a sunt satisfacute
condit iile de completitudine. Acest lucru este explicat prin faptul ca integra-
lele care intervin n formularea variat ional a discret a (2.37) nu se efectueaza
dec at n interiorul elementelor, excluzand frontierele, deci numai pe zone unde
expresiile sunt integrabile. Prin ndesirea ret elei, punctele nodale (unde conti-
nuitatea cerut a este asigurata) sunt mai apropiate, iar diferent ele ntre valorile
funct iilor de pe laturile adiacente se reduc.

In astfel de situat ii nu exista ns a
certitudinea ca limita spre care tinde solut ia este cea exacta.
(5) Se demonstreaza ca rapiditatea convergent ei solut iei obt inute cu
MEF depinde de polinomul de grad cel mai mare folosit n funct iile de inter-
polare. Un polinom complet de gradul n cont ine tot i termenii polinomiali de
grad mai mic sau egal cu n. De exemplu, polinomul complet de gradul doi
cont ine termenii: 1, x, y, x
2
, xy, y
2
.
Numarul termenilor unui polinom complet de un grad dat este bine deter-
minat. Acesta ns a nu coincide n toate cazurile, pentru orice tip de element
nit, cu num arul gradelor de libertate nodale ale elementului. Rezulta ca nu
este posibil ntotdeauna s a e alese ca funct ii de interpolare polinoame com-
plete. Oricum, dac a n polinom se aleg termeni de gradul n, este indicat ca cel
put in termenii p an a la gradul n 1 s a e complet i.
2.4 Rezolvarea sistemelor de ecuat ii algebrice
In rezolvarea unei probleme cu metoda elementelor nite se ajunge n mod

curent la sisteme de ecuat ii algebrice n care num arul necunoscutelor poate
de ordinul miilor. Numaril operat iilor necesare pentru rezolvarea acestora
este apreciabil, iar memoria necesara stocarii volumului foarte mare de date
dep aseste capacitatea memoriei operative (notat a n continuare cu MOP) a
calculatoarelor folosite. Preocup arile n scopul elabor arii unor algoritmi care
s a reduca num arul operat iilor si s a faca posibil a rezolvarea cu capacitatea
MOP precum si a memoriilor auxiliare (de exemplu, pe disc, - notat a n cele
ce urmeaza cu MAUX), au exploatat, n primul r and, dou a caracteristici ale
matricii de rigiditate: simetria si caracterul de matrice slab populat a (sau
matrice rar a), cu multe elemente nule.
Ne vom referi n cele ce urmeaza la un sistem de ecuat ii tipic
R
= T
(2.39)
unde:
R
este matricea coecient ilor adic a, n MEF formulat a n deplasari, matri-

cea de rigiditate global a a structurii
X
vectorul necunoscutelor, deci, n rezolvarile cu MEF, vectorul de-

plas arilor nodale D
termenul liber respectiv vectorul fort e nodale echivalente.

78 Capitolul 2
Se vor folosi una sau alta din cele dou a denumiri ale lui R
, X
si T
.
2.4.1 Rezolvarea sistemelor de ecuat ii simetrice prin eliminari
(substitut ii)
Procedeele folosite la rezolvarea sistemelor de ecuat ii care apar la o for-
mulare cu MEF se bazeaz a pe metoda elimin arii. S a urmarim succint etapele
si particularitat ile care apar la folosirea acestei metode, considerand un sis-
tem de ecuat ii cu patru necunoscute, cu matricea coecient ilor simetrica. Fie
sistemul (2.39) scris dezvoltat:
_
_
R
11
R
12
R
13
R
14
R
21
R
22
R
23
R
24
R
31
R
32
R
33
R
34
R
41
R
42
R
43
R
44
_
_
x
1
x
2
x
3
x
4
_
_
=
_
_
T
1
T
2
T
3
T
4
_
_
(2.39.a)
S a elimin am din sistem necunoscuta x
3
.
In acest scop, se poate folosi pentru

eliminare oricare din ecuat iile sistemului n care R
i3
= 0. Erorile cele mai
mici (de rotunjire n special) se obt in dac a eliminarea unei necunoscute se
face dintr-o ecuat ie n care coecientul acesteia este dominant (are o valoare
mare comparativ cu ceilalt i coecient i de pe linia considerata). De obicei, n
matricea de rigiditate, coecientul dominant se a a pe diagonala principala,
de aceea, eliminarea unei necunoscute se face folosind linian care necunoscuta
apare pe diagonala principala.

In exemplul analizat vom elimina necunoscuta
x
3
folosind ecuat ia a treia. Sau, pentru ca aceste elimin ari se fac practic n R
,
vom spune ca folosim la eliminare linia a treia, not and-o cu L3.
Prin eliminare, restul ecuat iilor nu trebuie s a mai cont in a x
3
; operat iile
pe care le facem n R
vor trebui deci s a anuleze toate elementele coloanei

K3 (aferenta necunoscutei x
3
). Pentru a obt ine zero n L1 n coloana K3 se
efectueaza urmatoarele operat ii:
- se nmult este L3 cu (R
13
/R
33
)
- se adaug a (termen cu termen) la L1.
Operat iile se efectueaza si asupra termenului liber.

In general, elementul
R
ij
din linia I devine n urma elimin arii liniei Lj:
R
ij
= R
ij

R
lj
R
ll
R
il
(2.40)
care pentru j = l d a R
il
= 0.
In urma elimin arii liniei L3 din liniile L1, L2 si L4, sistemul (2.39.a) se
transforma n (2.41):
(2.41)
Se observ a ca:
(i) Linia eliminat a (L3) r am ane nemodicat a.
(ii) Eliminarea dintr-o linie Li se face doar dac a coecientul R
i3
= 0 (dac a
r
i3
= 0, ecuat ia (i) nu cont ine necunoscute x
3
care se elimin a).
(iii) Ecuat iile din care s-a eliminat o necunoscuta alcatuiesc un nou sistem
cu o ecuat ie/necunoscuta mai put in dec at cel init ial. Daca matricea sis-
temului init ial era simetrica (adic a R
ij
= R
ji
) atunci si matricea noului
sistem este simetrica.

Intr-adevar, dupa (2.40) se poate scrie
R
ji
= R
ji
R
jl
R
ll
R
li
;
ns a R
jl
= R
lj
, R
li
= R
il
, deci R
ji
= R
ij
.
Din noul sistem se poate elimina o alta necunoscuta s.am.d., p an a se ajunge
la o ecuat ie cu o singura necunoscuta. S a presupunem ca ordinea n care s-a
facut eliminarea din (2.39.a) este x
3
, x
1
, x
4
; schematic, operat iile de eliminare
s-au realizat n urmatoarea ordine:
(1) eliminarea necunoscutei x
3
, folosind ecuat ia L3:
L3(x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) = T
3
[1]
ceea ce a condus la un sistem de 3 ecuat ii, e R
= T
.
1
, folosind ecuat ia L
1:
L
1(x
1
, x
2
, x
4
) = T
1
[2]
80 Capitolul 2
obt in and sistemul R
= T
, cu 2 ecuat ii.
4
, folosind ecuat ia L
4
:
L
4(x
2
, x
4
) = T
, [3]
r am and ecuat ia
R
22
x
2
= T
2
. [4]
Prin substitut ie inversa, parcurgand n ordine strict invers a (adic a [4],
[3], [2], [1]) ecuat iile folosite la eliminare, se stabilesc usor valorile necunoscu-
telor (x
2
, x
4
, x
1
, x
3
).
Remarcam ca o ecuat ie folosita la eliminare r am ane inactiva (nu apare)
n operat iile ulterioare, p an a cand este utilizat a n faza de substitut ie invers a
(pentru stabilirea valorii necunoscutei la a carei eliminare a servit).
La alegerea ecuat iei cu ajutorul careia s a se faca eliminarea unei necunos-
cute din sistemul init ial (b) am ar atat ca pentru limitarea la valori acceptabile
ale erorilor, se caut a o ecuat ien care coecientul necunoscutei s a e dominant.
Desigur, aceeasi condit ie trebuie satisfacut a la elimin arile ulterioare; testarea
satisfacerii acestor condit ii este greu de realizat, iar structura matricii init iale
nu d a indicat ii cu privire la forma unei ecuat ii dintr-o etap a intermediara a
operat iilor de eliminare.
Practic, se constat ans a ca sistemele de ecuat ii specice calculului structu-
rilor alcatuite din bare sau, mai general, a structurilor rezolvate prin MEF for-
mulate n deplasari, sunt bine conformate, cu coecient ii dominant i pe diago-
nal a. Rezolvarile practice au validat algoritmi n care eliminarile se pot face
n ordinea n care sunt scrise ecuat iile din sistem. erorile limit andu-se
n plaje acceptabile. Efectu and elimin arile n ordinea Li = 1, 2, . . . , N 1 (N
ind num arul ecuat iilor), la sfarsitul elimin arii matricea R devine o matrice
triunghiular superioar a, sistemul scriindu-se
_
_
R
0
11
R
0
12
R
0
13
. . . R
0
1N
0 R
0
22
R
0
23
. . . R
0
2N
0 0 R
0
33
. . . R
3N
.
.
.
0 0 0 R
0
NN
_
_
x
1
x
2
x
3
.
.
.
x
n
_
_
=
_
_
T
0
1
T
0
2
T
0
3
.
.
.
T
0
N
_
_
(2.42)
unde R
0
ij
, T
0
i
sunt coecient ii respectiv termenii liberi rezultat i n urma
operat iilor de eliminare. Rezolvarea sistemului de ecuat ii (2.42) este imediat a
(substitut ia invers a).
2.4.2 Rezolvarea sistemelor de ecuat ii cu matrice banda
simetrica prin eliminare (Gauss)
a) Alcatuirea si memorarea matricii banda
Fie o structura plan a, al carui domeniu a fost mp art it n elemente nite
triunghiulare si numerotat ca n gura 2.24.
Figura 2.24.
Daca num arul GL pe nod este LIBNO, convenim s a alcatuim vectorul
deplasarilor nodale parcurgand nodurile n ordinea dat a de numerotarea gene-
ral a, iar n cadrul nodului n ordinea numerotarii gradelor de libertate, adic a
D
=
_
x
(1)
1
x
(1)
2
. . . x
(1)
LIBNO
x
(2)
1
x
(2)
2
. . . x
(2)
LIBNO
. . .
_
(2.43)
unde x
(n)
i
reprezinta deplasarea pe direct ia gradului de libertate i din nodul
n. Pentru simplitate, vom considera n cele ce urmeaza ca avem un singur GL
pe nod si vom renunt a la exponentul (n) din deplasare. Pentru structura din
gura 2.24.a vom avea astfel:
D
=
_
x
1
x
2
x
3
x
4
x
5
x
6
_
. (2.44)
82 Capitolul 2
Figura 2.25.
Alcatuirea matricii de rigiditate glo-
bale R
presupune parcurgerea succesiv a

a elementelor nite (ntr-o ordine arbi-
trar a) si depunerea n R
, corespunzator
descrierii facut a n tabelul de conexiuni
si descriere (vezi pct. 2.2.4) a termenilor
matricilor de rigiditate elementale k
e
.
In gura 2.24.c sunt prezentate pozit iile

n care sunt depuse n R
elementele ma-
tricii k
1
.
Intr-o linie a matricii R
, termenii din k
1
se extind pe o lat ime care include
si elemente nule.

In cazul prezentat n gura 2.24.c, termenii matricii k
1
sunt
cuprinsi ntre coloanele 2 si 6 ale matricii R
, lat imea liniei ind (62)+1 = 5.
Intr-un caz mai general, dac a NMIN este nodul cu num arul cel mai mic de pe
elementul nit si NMAX nodul cu num arul cel mai mare, c and exist a un singur
GL pe nod l at imea liniilor n R este NMAX NMIN + 1. Dac a num arul
GL de pe nod este LIBNO, lat imea este dat a de relat ia
LSB = (NMAX NMIN + 1) LIBNO (2.45)
deoarece GL aferente unui nod ocup a LIBNO coloane n R
.
Se vede din (2.45) ca lat imea liniei n R
depinde de numerotarea nodurilor.

Pentru a obt ine o lat ime de linie cat mai redusa, trebuie realizat a o astfel de
numerotare nc at diferent a (NMAX NMIN) s a aib a o valoare cat mai
mic a. Adoptand pentru structura cu mp art irea anterioar a numerotarea din
gura 2.25, lat imea liniilor n R
pentru elementul nit 1 (analizat anterior) se

reduce la (4 2) +1 = 3, termenii diferit i de zero depusi n R
grupandu-se n
jurul diagonalei principale. O matrice cu o astfel de grupare a termenilor este
o matrice banda.
In gura 2.26.a s-a reprezentat o matrice de rigiditate global a R
obt inut a
sub forma de matrice banda. Matricea ind simetrica, ne vom opri atent ia n
cele ce urmeaza doar asupra triunghiului superior al matricii.
Partea din banda situat a n triunghiul superior al lui R
o numim semi-
banda. L at imile liniilor n semibanda sunt, n general, diferite. Numim lat imea
semibenzii, not and-o cu LSB, cea mai mare lat ime de linie din semibanda (g.
2.26.a). Marimea acesteia poate stabilit a parcurgand toate elementele -
nite ale structurii si stabilind cea mai mare diferent a NMAX NMIN; cu
Figura 2.26.
ajutorul relat iei (2.45) se obt ine apoi:
LSB = (NMAX NMIN + 1)
max
LIBNO (2.46)
Memorarea semibenzii se poate face ntr-un tablou S cu N linii si LSB
coloane (gura 2.26.b).

In linia I a acestui tablou se va gasi n prima coloan a
elementul de pe diagonala principala din R
adic a R
ii
, dupa care, n coloanele
urmatoare, se gasesc n ordine elementele R
ij
(J > I). Elementul R
ij
ocup a
n S termenul din linia I si coloana
K = J I + 1. (2.47)
Prin reducerea lat imii semibenzii se reduce corespunzator spat iul necesar
memorarii tabloului S.

In scopul realiz arii acestui deziderat trebuie cautat a
o numerotare a nodurilor structurii astfel nc at cea mai mare diferent a
(NMAX NMIN) pe elementele nite n care a fost submp art it do-
meniul sa e minima.

In cazurile curente ale rezolvarilor cu MEF, lat imea
semibenzii LSB este de ordinul N/10, N ind num arul total al GL ale struc-
turii (num arul ecuat iilor), rezult and importante reduceri a spat iului alocat
pentru numerotare.
84 Capitolul 2
b) Rezolvarea prin eliminare a sistemelor de ecuat ii cu matrice
banda
Fie matricea R reprezentat an gura 2.27 si tabloul Sn care se memoreaza
semibanda.
Particularitat ile de alcatuire si memorare a matricii R induc particularitat i
n operat iile de eliminare si substitut ie. Le vom evident ia referindu-ne atat la
reprezentarea complet a R a matricii cat si la reprezentarea condensata S.
Figura 2.27. Eliminari n semibanda
Se observ a ca datorit a formatului banda a matricii, elementele diferite de
zero dintr-o coloan a a lui R, situate sub elementul de pe diagonala principala
sunt n num ar de cel mult LSB 1. Adoptand regula de eliminare a liniilor
n ordinea numerotarii lor, eliminarea liniei L se va efectua numai din liniile
I = (L + 1), . . . , (L + LSB 1), adic a din urmatoarele LSB 1 linii si, n
orice caz, nu se va dep asi linia N.
Coloana p an a la care pot exista elemente diferite de zero n linia L (care se
elimin a) este L+LSB1, dar nu mai mare dec at N.

In tabloul S, elementele
diferite de zero ale liniei L se vor aa deci n coloanele cuprinse ntre 1 si
min(LSB, N L + 1).
Operat iile de eliminare se efectueaza numai n semibanda, astfel ca prima
coloan a din care ncepe eliminarea din linia L este L n R
respectiv 1 n S.
Rezulta ca eliminarea liniei L din linia I(L < I < min(L + LSB 1, N)), se
efectueaza operat iile corespunzatoare doar n coloanele K din S cuprinse ntre
1 K min(LSB, N L + 1).
Deoarece din R
este memorata numai semibanda (adic a R

mn
cu n m)
la aplicarea relat iei (2.40) pentru eliminare se t ine seama de simetrie (R
nm
=
R
mn
) astfel nc at s a se adreseze numai elemente din cele memorate. Cum la
eliminarea liniei L din linia I n semibanda memorata sunt satisfacute inega-
litat ile
L < I J
iar n triunghiul superior sunt doar elementele R
mn
cu N M, rezult a ca n
(2.40) va trebui nlocuit R
il
cu R
li
, aceasta devenind
R
ij
= R
ij

R
li
R
ll
R
lj
. (2.48)
Oper and n S, indicii reprezentand coloanele se stabilesc cu (2.47), re-
zult and:
S
ik
= S
ik

S
l,(il+1)
S
l1
S
lk
. (2.49)
Pentru sisteme de ecuat ii cu num ar relativ redus de necunoscute, tabloul S
poate memorat n ntregime n MOP. Rezolvarea sistemului se face n acest
caz cu urmatoarele operat ii principale:
Se elimin a succesiv liniile L = 1, . . . , N 1 din urmatoarele, obt in and
n nal matricea triunghiular superioar a. Se t ine seama de preciz arile
anterioare privind limitele zonelor pe care se opereaz a. Operat iile se
efectueaza si n termenul liber, T.
Se efectueaza substitut ia invers a, ncep and cu ultima ecuat ie.
La ncheierea calculelor, n S se gaseste matricea de eliminare triunghiular
superioar a (vezi 2.42) iar n T solut ia sistemului.
Pentru sisteme de ecuat ii cu matrici de dimensiuni mari memoria opera-
tiva MOP nu poate ret ine tabloul S n ntregime, apelandu-se la memoria
auxiliara MAUX (de regul a, pe disc).

In acest caz, n MOP trebuie s a se ae
la un moment dat al execut iei programului, doar port iunea din S n care se
efectueaza operat ii.
S-a ar atat anterior, ca eliminarea unei linii se efectueaza oper and doar n
urmatoarele LSB1 linii. Rezulta can MOP trebuie s a se gaseasc an aceast a
faza cel put in o port iune din S cu LSB linii, prima ind cea care se va elimina
(gura 2.28.a).
Pentru rezolvarea sistemului vor trebui efectuate urmatoarele operat ii:
86 Capitolul 2
Figura 2.28. Memorare n blocuri
A.

In faza de eliminare a necunoscutelor:
(1) eliminarea liniei 1 din restul liniilor aate n MOP
(2) copierea n MAUX a liniei eliminare (ea nu mai este necesara p an a
la substitut ia invers a)
(3) mutarea liniilor 2. . . LSB din MOP cu o linie mai sus, astfel nc at a
doua s a devina prima, a treia s a treac a pe locul doi, etc.
(4) copierea n ultima linie din MOP a liniei urmatoare, memorata
anterior n MAUX
(5) reluarea ciclica a operat iilor (1)-(4) p an a la ultima linie din S (cu
limit arile corespunzatoare n zona ultimelor linii)
B.

In faza de substitut ie invers a:
(6) calcularea valorii x
N
(ultima necunoscuta)
(7) citirea din MAUX a liniei anterioare (i)
(8) calcularea valorii x
i
(9) reluarea ciclica (7)-(8) p an a la x
1
.
Timpul de gasire a unei adrese la scriere/citire din MAUX este destul de
mare, iar adresarile n algoritmul descris facandu-se pe linii, num arul acestor
operat ii este ridicat. Acest dezavantaj al algoritmului este eliminat dac a se
lucreaz a pe blocuri.
Dup a cum a reiesit din analiza schemei din gura 2.28 la eliminarea pri-
mei linii este necesar ca n MOP s a se ae toate liniile 1,2,. . . ,LSB. Aceasta
observat ie sugereaza mp art irea tabloului S n blocuri cont in and ecare LSB
linii (ultimul put and incomplet).

In acelasi timp, se constat a ca la elimina-
rea liniei LSB (ultima din bloc) nu se dep aseste linia 2*LSB.

In intent ia de
a elimina toate liniile unui bloc IBL, va trebui deci ca n MOP s a se ae si
blocul IBL+1 (gura 2.28.b). Cu aceast a organizare a datelor, secvent ele de
operare sunt descrise n algoritmul de mai jos:
A.

In faza de eliminare:
(1) se elimin a succesiv, n ordinea numerotarii, toate liniile aate n
blocul IBL
(2) se scrie n MAUX blocul IBL
(3) se mut a blocul IBL+1 n locul blocului IBL
(4) se citeste din MAUX n locul blocului IBL+1, blocul IBL+2
(5) se reiau ciclic operat iile (1)-(4) p an a la ultimul bloc (e MAXBL)
(6) se elimin a liniile din MAXBL
B. n faza de substitut ie inversa
(7) se stabilesc valorile x
i
folosind ecuat iile din MAXBL si MAXBL1
(deci din ambele blocuri aate n MOP)
(8) se copiaz a n MOP dou a blocuri anterioare din MAUX
(9) se repeta operat iile (7), (8) p an a se ajunge la primul bloc (IBL=1):
substitut iile efectuate n acesta ncheie calculele pentru rezolvarea
sistemului.
Printr-o schem a adecvata, operat ia (3) poate eliminat a, citirea blocului
IBL+2 facandu-se n zona n care a fost memorat IBL.
Algoritmii descrisi anterior, presupun ret inerea valorilor x
i
(rezultate la
substitut ie n T) ntr-un tablou rezident n MOP.

In absent a acestuia, apar
operat ii intermediare de rescriere a lui T n MAUX.
2.4.3 Procedeul rezolvarii frontale
Rezolvarile, al caror algoritm a fost descris n paragrafele anterioare, im-
plic a dou a etape distincte: alcatuirea matricii de rigiditate si apoi rezolvarea
propriu-zis a a sistemului.

In metoda de rezolvare frontala, cele dou a etape se
parcurgn paralel, ecuat iile elimin andu-se pe m asur a ce acestea sunt complete.
Metoda a fost elaborat a si pusa la punct ca urmare a perfect ion arii algoritmilor
folosit i n MEF de Irons s.a.
88 Capitolul 2
S a relu am structura din gura 2.24 si s a urmarim atent procedeul de
alcatuire a matricii de rigiditate. La depunerea n R
a unei matrici elementale

k
e
, se adaug a termeni noi n matricea de rigiditate global a numai pe direct iile
gradelor de libertate aferente elementului.

In liniile si coloanele aferente unui
anumit GL vor ad augat i n acest fel termeni exclusiv din matricile elemen-
tale ale EF conectate la nodul respectiv. Parcurgand elementele nite ntr-o
ordine oarecare, ecuat iile aferente unui nod vor deci complete dupa
ad augarea termenilor provenind din ultimul element nit pe care apare nodul
respectiv.
S a analiz am acum structura detaliat a a termenilor din R
pe parcursul eli-
min arilor. Presupunand ca din linia I au fost efectuate deja operat iile rezultate
din eliminarea liniilor L, expresia elementului R
ij
dat a de (2.40) se poate scrie
R
ij
=
(e)
k
(e)
mn
+
(l)
(l)
ij
n care sunt evident iate distinct operat iile de alcatuire prin nsumarea
(e)
a
termenilor din k
e
si operat iile de eliminare prinnsumarea
(l)
a termenilor
(l)
ij
provenit i din eliminarea liniilor.

In algoritmii folosit i p an a acum s-a alcatuit
mai ntai
(e)
k
(e)
mn
(etapa de alcatuire a matricii de rigiditate) si ntr-o etap a
ulterioara s-au ad augat termenii
(l)
(l)
ij
provenit i din operat iile de eliminare.
Succesiunea acestor operat ii poate inversat a. Ba mai mult, se pot efectua
ntr-o ordine arbitrara operat ii dintr-un grup sau cel alalt, necondit ionat de
operat iile anterior efectuate. Se ntrevede deci posibilitatea parcurgerii ele-
mentelor nite ntr-o anumit a ordine si ad augarea termenilor din k
e
, elimin and
liniile care devin complete, chiar dac a n linia din care se face eliminarea nu
a fost ncheiat procesul de asamblare a elementelor.

In acest fel, algoritmul
metodei rezolvarii frontale cont ine urmatorii pasi principali:
(1) Parcurgerea elementelor nitentr-o anumit a ordine si alcatuirea part iala
a matricii de rigiditate global a R ntr-un tablou redus numit front.
(2) C and o ecuat ie este complet a ea este eliminat a si ret inut a n MAUX.
Linia si coloana din front aferente acesteia devin libere put and folosite
pentru memorarea unor date noi.
(3) Dup a parcurgerea complet a a EF care alcatuiesc structura, se realizeaz a
substitut ia invers a, ncep and cu ultima ecuat ie si continu and cu celelalte,
n ordinea strict invers a celei din faza de eliminare.
Trebuie observat can momentul elimin arii unei linii (operat ia (2)) toate li-
niile din care se efectueaza elimin arile sunt dejan front (consecint a a simetriei
matricii de rigiditate).
Pe parcursul operat iilor, o necunoscuta (ecuat ie, linie, nod) poate :
- inactiva, dac a nu a fost introdusa n front;
- activa, dac a este n front;
- dezactiva, dac a a fost eliminat a din front.
T in and seama de simetria matricii coecient ilor, ment inut a pe tot parcur-
sul operat iilor de alcatuire si eliminare, tabloul pentru front, cont inut n MOP,
este triunghiular (superior), toate operat iile efectuandu-se doar n acesta.
Figura 2.29. Eliminare frontala
S a urmarim secvent ele algoritmului pe structura din gura 2.29 al carei
domeniu a fost mp art it n EF triunghiulare cu noduri la colt uri si mijlocul
laturilor, cu dou a GL pe nod.
Se parcurg EF n ordinea numerotarii lor. C and se considera EF1, devin
active nodurile 1, 4, 7, 5, 8, 9 aate pe element. Nodul 4 nu mai apare pe alt
element; aceasta ind ultima lui aparit ie el poate dezactivat, adic a ecuat iile
aferente acestuia pot eliminate. Spat iile ocupate de aceste ecuat ii devin astfel
libere.
90 Capitolul 2
Adaug and la front EF2 devin active necunoscutele din nodurile 2, 3, 6.
Acestea sunt dispuse n spat iul eliberat prin dezactivarea nodului 4 n faza
anterioar a si n spat ii libere suplimentare. Nodurile 1, 2, 5, 3 si 6 apar pentru
ultima dat a, deci pot dezactivate.
Continu and operat iile, dupa parcurgerea ultimului EF toate necunoscutele
au fost dezactivate, put andu-se ncepe substitut ia invers a.
S a stabilim acum dimensiunea frontului. Numarul maxim de noduri n front
ind egal cu 8, deci 16 necunoscute, dimensiunea tabloului dreptunghiular
(gura 2.29.b) este
16 (16 + 1)
2
= 136.
Daca se lucra cu elimin ari n semibanda, observ and ca
LSB = (NMAX NMIN + 1) LIBNO = (9 1 + 1) 2 = 18
ar fost necesar un tablou de lucru de dimensiuni 18 18 = 324 sau, dac a
s-ar ret inut doar partea triunghiular a, 18 19/2 = 171.
Figura 2.30. Eliminare frontala
Dimensiunile frontului depind de ordinea de parcurgere a EF,
far a a inuent ata de numerotarea nodurilor.

Intr-adevar, schimb and
n gura 2.29 numerotarea nodurilor dar ment in and numerotarea EF, r am ann
ecare faza acelasi num ar de noduri active.
In schimb, modic and numerotarea

elementelor nite si parcurgandu-le n ordinea noii numerotari, num arul no-
durilor active se modic a. Cu numerotarea din gura 2.30 se vede ca num arul
maxim al nodurilor n front este 6, deci 12 necunoscute simultan active, iar
dimensiunea maxima a frontului este 12 13/2 = 78, mult mai mic a dec at
spat iul necesar n cazul cand se lucreaz a cu elimin ari n semibanda.
Metoda rezolvarii frontale este avantajoasa mai ales cand se folosesc ele-
mente nite care au noduri si n lungul laturii. Dezactivarea acestora se face
la scurt timp dupa introducerea lor n front.
Gestiunea operat iilor n front, adresarile la alcatuirea termenilor matricii
de rigiditate si la scrierean si din MAUX a liniilor reclam a spat ii de memorare
si un num ar de operat ii sporit care reduc ecient a procedeului.
2.4.4 Alcatuirea matricei de rigiditate globale n format
semibanda
S a urmarim implicat iile ret inerii matricei R
n format semibanda, n faza

de alcatuire a acesteia. Vom evident ia modic arile care apar referindu-ne la
subrutina prezentata la punctul 2.2.4.
Vom presupune ca alcatuirea matricii k
a fost facut a ntr-un tablou mono-

dimensional RE, n care au fost ret inute doar elementele matricii triangulare
superioar a din k
. Ordinea n care acestea sunt cont inute n RE rezult a din

numerotarea din gura 2.31 (coloan a dupa coloan a).
Figura 2.31. Memorarea triunghiului superior din k
92 Capitolul 2
Modic arile care apar la alcatuire se refera la indicii si limitele de ciclare
din cuprinsul ciclului DO23J = . . . din subprogramul dat n gura 2.15.
Acestea constau din:
a. Corespunz ator formatului de memorare n RE, n ciclurile DO23J sau
I, indicele unui element n RE se stabileste prin contorizare n IND (cu ecare
crestere a lui I, IND = IND + 1).
b. Deoarece se parcurg doar elemente din triunghiul superior n k
, indicii
I/J ai liniilor/coloanelor satisfac condit ia I J, de unde rezult a indicii limit a
de ciclare n I: I
min
= 1, I
max
= J.
c. O limitare similara trebuie s a se realizeze n R, pentru elementele R
mn
,
adic a M N. Deoarece condit ia I J nu implic a M N (numerotarea
global a ind arbitrara), din valorile M, N se vor selecta linia/coloana n R:
MR = min(M, N), NR = max(M, N).
d. T in and seama de memorarea semibenzii (formatul notat S n gura
2.26), coloana n tabloul R se stabileste cu relat ia (2.47).
Subprogramul modicat este redat n gura 2.32. (Pentru explicarea com-
plet a a parametrilor - vezi punctul 2.2.4).
SUBROUTINE ASARP (NE)
COMMON ... R(1,1),P(1),RE(1,1),PE(1),IDEF(1,1),
1NODE,NODS,LIBNO...
LIBEL=NODE*LIBNO
LIBST=NODS*LIBNO
! Initializari
DO 1 I=1,LIBST
P(I)=0
DO 1 J=1,LIBST
1 R(I,J)=0 ! Parcurge elementele finite
DO 2 NEL=1,NE ! EF curent
! Alcatuieste RE si PE
CALL RIGEL (NEL)
CALL FORTE (NEL)
! Alcatuieste vectorul corespondenta KOR
L=0
DO 22 N=1,NODE ! parcurge noduri/EF
NOD=IDEF(NEL,N) ! numar nod global
LE=(NOD-1)*LIBNO ! indice anterior in R
DO 21 LL=1,LIBNO
L=L+1
LE=LE+1
21 KOR(L)=LE
22 CONTINUE
! Adauga RE si PE la R si P
IND=0
DO 23 J=1,LIBEL ! coloana in RE, linie in PE
N=KOR(J) ! coloana in R, linie in P
P(N)=P(N)+PE(J)
DO 23 I=1,J ! linie in RE
M=KOR(I)
IND=IND+1
MR=MIN(M,N)
NR=MAX(M,N)
K=NR-MR+1
23 R(MR,K)=R(MR,K)+RE(IND)
2 CONTINUE
RETURN
END
Figura 2.32. Modicarea subprogramului din gura 2.15 pentru alcatuirea lui
R
n format semibanda
2.5 Ret ele de discretizare a domeniilor n elemente
nite
Nu exista un criteriu general, aplicabil oric arei forme a domeniului corpului
pentru care se urmareste determinarea st arii de solicitare, oric aror condit ii de
alcatuire, rezemare sau nc arcare, pe baza caruia s a se realizeze discretizarea
n elemente nite. Un sir de reguli, obt inute din analiza calitat ilor pe care
trebuie s a le ntruneasca solut ia si ret inute mai ales din experient a utiliz arii
metodei elementelor nite, pot constitui puncte de reper n rezolvarea ecienta
a acestei probleme.
O ret ea de discretizare se poate considera satisfacatoare dac a:
- asigura nivelul de acuratet e al rezultatelor cerut de necesit at ile practicii
ingineresti;
- foloseste un timp calculator redus, n condit iile utiliz arii tehnicii de calcul
disponibile;
- permite o interpretare usoar a a rezultatelor.
94 Capitolul 2
Pentru orice tip de problema - unidimensional a, bidimensional a sau tridi-
mensionala, pot folosite tipuri diferite de elemente nite, care se deose-
besc prin forma geometric a. La stabilirea ret elei de discretizare a domeniului
vor trebui adoptate elemente nite cu forme care s a modeleze optim geometria
corpului si s a asigure, n acelasi timp, cerint ele de simplitate si acuratet e.
S a urmarim rat ionamente ce pot avute n vedere la alegerea formei ele-
mentelor nite referindu-ne la o plac a curba subt ire de rotat ie. Se pot folosi
pentru discretizare elemente nite inelare conice (guea 2.33.a) sau cu genera-
toare curba (gura 2.33.b), elemente nite triunghiulare plate (gura 2.33.c)
sau triunghiulare curbe (gura 2.33.d), lista acestora put and completat a.
Figura 2.33. Ret ele la plac a curba
C and nc arc arile sunt radial simetrice, elementele nite inelare dau rezul-
tate bune. Aceste elemente au o formulare simpla si conduc la sisteme de
ecuat ii cu mai put ine necunoscute. Elementul nit inelar curb modeleaz a mai
corect geometria pl acii curbe si starea de solicitare, dar formularea caracteris-
ticilor elementale (matrici de interpolare, rigidit at i, fort e echivalente) este mai
complexa.
Este posibil a adoptarea unei model ari prin elemente nite triungiulare
plate, cu formul ari mult mai simple pe element dec at n cazul elementelor
nite triunghiulare curbe. Elementul curb modeleaz a ns a mult mai corect
geometria si starea de solicitare.

In raport cu ret eaua alcatuit a din elemente
inelare, discretizarea cu elemente triunghiulare conduce la un num ar de grade
de libertate si necunoscute pe ntreaga structura mult mai mare. Totusi, cand
act iunile (nc arc arile) sunt arbitrare sau condit iile de rezemare la nastere nu
sunt continue, modelarea prin elemente triunghiulare se impune.
Odat a adoptat a forma elementului nit n care se va realiza discretizarea,
trebuie decis asupra m arimii elementelor nite sau, cu alte cuvinte, asupra
densitat ii ret elei. Din nsusi criteriul de convergent a analizat la 2.3.3, reiese ca
acuratet ea solut iei se mbunatat este dac a se alege o ret ea de discretizare mai
densa, mai ranata. Odat a cu ndesirea ret elei, num arul de elemente nite,
noduri si necunoscute sporesc, deci timpul necesar preg atirii si introducerii
datelor, rezolvarii propriu zise si interpretarii rezultatelor este mai mare.

Intre
cele dou a tendint e, de folosire a unor ret ele mai ranate si de reducere a
efortului necesar pentru obt inerea solut iei trebuie gasit a o cale de mijloc, o
cale de echilibru.
Figura 2.34. Ret ele la arc (a,b) si la contur curb
La stabilirea densitat ii ret elei nu se poate face abstract ie de calitatea mo-
del arii geometrice a structurii, care poate inuent a substant ial uneori carac-
terul de veridicitate al rezultatelor.
Alegand un element nit inelar conic (gura 2.33.a) pentru a putea repre-
zenta corect geometria pl acii curbe de rotat ie va trebui aleas a o ret ea mai densa
dec at n cazul folosirii elementului inelar curbiliniu (gura 2.33.b).

Inlocuirea
unei bare curbe (arc ncastrat - gura 2.34.a) cu dou a elemente nite liniare
rectilinii denatureaza complet starea de eforturi (momente ncovoietoare si
fort e taietoare nule), pe cand folosirea unei discretizari cu mai multe elemente
96 Capitolul 2
liniare (gura 2.34.b) elimin a acest neajuns.

In ne o ret ea mai densa d a po-
sibilitatea aproximarii mai corecte a contururilor curbilinii (probleme bi sau
tridimensionale - gura 2.34.c).
O ret ea uniform a (care asigura si o anumit a izotropie a model arii) este
indicat an situat iile n care nu exista variat ii bruste ale geometriei domeniului,
ale proprietat ilor mecanice ale materialului din care este alcatuit a structura
sau ale nc arc arilor.

In zone n care aceste condit ii nu sunt ndeplinite si,
n general, n zone unde se asteapt a variat ii mari ale funct iilor de stare
(deplasari, deformat ii, tensiuni), ret eaua sendeseste. Astfel de situat ii
sunt prezentate n gura 2.35, n zona unor sl abiri de sect iune (gura 2.35.a),
n vecin atatea unei fort e concentrate (gura 2.35.b), n colt ul intr and al unui
cadru sau diafragme (gura 2.35.c). Este indicat ca ret eaua s a e ndesita n
zona liniilor unde se modic a grosimile elementelor plane (st ari de solicitare
plane sauncovoiere) sau a liniilor de separat ie din corp cu proprietat i mecanice
diferite.
Analiza convergent ei solut iilor obt inute cu metoda elementelor nite a
ar atat ca adopt and interpolari pe element cu funct ii care satisfac criteriul
de completitudine, este asigurata, prin trecere la limit a, reprezentarea st arii
de solicitare reale. Dar, ntre dou a elemente nite care ndeplinesc condit ia de
completitudine, cel care d a o reprezentare mai del a a campului deplasarilor
si deformat iilor pe element se apropie mai repede de solut ia exacta. Acest
lucru se ntampl a n cazul folosirii elementelor nite de ordin superior, la for-
mularea carora se folosesc un num ar mai mare de grade de libertate nodale
si, implicit, polinoame de interpolare de grad mai ridicat. Sporirea num arului
de grade de libertate este benec a si sub aspectul continuit at ii interelemente,
stiut ind ca n noduri, continuitatea este asigurata cert pe direct iile gradelor
de libertate nodale. Rezulta ca pentru a obt ine un anumit grad de acuratet e,
folosind elemente nite de ordin superior se poate adopta o ret ea
de discretizare mai rara.
In cadrul unei ret ele pot combinate elemente nite de forme geome-
trice diferite (de exemplu: triunghiuri si patrulatere). Singura condit ie este
ca pe laturile unde se joanteaza s a aib a acelasi num ar de noduri si, n noduri,
acelasi num ar si tip de grade de libertate.
Evitarea unor erori de trunchiere (rotunjire) n operat iile efectuate, care
pot denatura rezultatele, impun ca elementele nite sa aiba forme geo-
metrice cat mai regulate (laturi cu dimensiuni apropiate - gura 2.36) iar
dimensiunile elementelor nite conectate ntr-un nod al ret elei s a e si ele
apropiate ca m arime. Rezulta ca trecerea de la zone cu o densitate mare
a ret elei spre zone cu o ret ea mai rar a trebuie facuta treptat.

In acest
Figura 2.35. Exemple privind ndesiri locale ale ret elelor n MEF
98 Capitolul 2
fel, termenii matricilor de rigiditate au ordine de m arime apropiate, asigurand
condit iile unei bune condit ion ari a sistemului de ecuat ii si, implicit, stabilitatea
solut iei.
Figura 2.36. Elemente nite bi si tridimensionale
In adoptarea ret elei de discretizare se t ine seama de caracteristicile de

simetrie ale structurii si act iunilor. Considerand doar partea simetrica, cu
condit ii adecvate pe axele de simetrie, num arul elementelor nite si al necu-
noscutelor poate redus substant ial. Saiba din gura 2.37.a are dou a axe de
simetrie si pentru cunoasterea st arii de solicitare este sucient a se considera
doar un sfert din ea (gura 2.37).
Modelarea mediilor innite sau semiinnite sub act iuni locale se face
t in and seama ca parametrii solicit arii (deplasari, tensiuni etc.) au valori care
descresc pe m asura ce distant a punctului unde se determina, fat a de zona
supusa act iunii, creste.

In acest fel, este posibil a considera o port iune limitat a
din spat iul innit (gura 2.38); delimitarea acestei zone active din spat iu se
facen mod obisnuit prinncerc ari, urmarind modic arile ce survinn starea de
solicitare cand m arimea zonei active se modic a. Daca modic arile n rezultate
produse prin modicarea limitelor sunt nesemnicative, starea de solicitare
este corect modelat a.
In cazul solicit arilor dinamice, frontierele rigide din modelul 2.38 pot pro-
voca reexii de unde care s a denatureze rezultatele.
Satisfacerea cerint elor prezentate n acest paragraf, au menirea s a apropie
ret eaua aleas a de una optim a. Calit at ile unei ret ele, sub aspectul reprezentarii
cat mai dele a r aspunsului unei structuri, pot stabilite, practic, doar prin
experimentari numerice.
Figura 2.37. Saiba - partea distincta
Figura 2.38. Modelare medii innite
100 Capitolul 2
2.6 Sinteza marimilor, relat iilor si algoritmilor
specice metodei elementelor nite
Larga popularitate de care se bucura metoda elementelor nite n r andurile
analistilor de structuri se datoreaz a caracterului de generalitate al metodei,
bazat pe principii si relat ii unice, aplicate prin particularizari simple tuturor
tipurilor de probleme ntalnite.

In cele ce urmeaza vom prezenta un tablou
sinoptic al m arimilor si procedeelor metodei, iar n capitolele urmatoare vom
face particularizarea acestora pe tipuri de probleme.
2.6.1 Etapele analizei raspunsului unei structuri.
Relat ii standard
In analiza unei structuri, partea de formulare a problemei poate ,

convent ional, mp art ita n trei etape: (i) precizarea m arimilor si relat iilor fun-
damentale, (ii) studiul elementului nit si (iii) studiul ansamblului structural
(global).
(i) Corespunz ator tipului de solicitare analizat si ipotezelor adoptaten Me-
canica solidului deformabil, marimile care trebuie precizate sunt depla arile,
deformat iile, tensiunile, precum si relat iile de legatur a dintre acestea.

In tabe-
lul 2.2 sunt facute detalieri privind aceste m arimi pe tipuri de probleme.
Tabelul 2.2. Marimi caracteristice ale st arilor de solicitare
Tipul de Vectorii (funct iilor)
structur a deplasare deformat ie tensiune
u
Bara solicitat a
axial
_
u
_ _

x
_ _

x
_
Bara
ncovoiata
_
w
_ _

x
_ _
M
x
_
Stare de solicitare
plan a
_
u, v
_ _

x

y

xy
_ _

x

y

xy
_
Stare de solicitare
radial simetric a
_
u, v
_ _

r

z

rz
_ _

r

z

rz
_
Stare de solicitare
_
u, v, w
_ _

x

y

z
_

x

y

z
_
spat iala
xy

yz

zx
_

xy

yz

zx
_
Placi
ncovoiate
_
w
_ _

x

y

xy
_ _
M
x
M
y
M
xy
_
Placi subt iri
_
u, v, w
_
Cumuleaza marimile de la
spat iale solicitare plan a si placi
Deformat iile se exprim a n funct ie de deplasari prin relat iile:
x
= u
,x
. . .
xy
= u
,y
+v
,x
(2.50)
x
= w
,xx

y
= w
,yy

xy
= 2w
,xy
(2.51)
unde
i
sunt modic arile de curbura n cazul pl acilor subt iri.
Leg atura ntre tensiuni si deformat ii, n cazul corpurilor alcatuite din ma-
teriale liniar elastice, este dat a de relat ia
= E
(2.52)
n care matricea caracteristicilor elastice E
este alcatuit a n cazul materialelor

izotrope asa cum rezult a din tabelul 2.3.
Tabelul 2.3. Matricea caracteristicilor elastice
Tipul de solicitare Matricea E
Bara solicitata axial [E]

Bara ncovoiata [E]
Stare de tensiune
plana
E
1
2
_
_
1 0
1 0
0 0
1
2
_
_
Stare de deformat ie
plana
E
(1 + )(1 2)
_
_
1 0
1 0
0 0
1 2
2
_
_
Stare de solicitare
radial simetrica
E
(1 + )(1 2)
_
_
1 0
1 0
1 0
0 0 0
12
2
_
_
Stare de solicitare
spat iala
E
(1 + )(1 2)
_
_
1 0 0 0
1 0 0 0
1 0 0 0
0 0 0
12
2
0 0
0 0 0 0
12
2
0
0 0 0 0 0
12
2
_
_
Placi ncovoiate
Et
3
12(1
2
)
_
_
1 0
1 0
0 0
1
2
_
_
Notat ii: E - modulul de elasticitate (Young)
- coecient al contract iei transversale (Poisson)
t - grosimea placii
102 Capitolul 2
(ii) Studiul elementului nit se realizeaz a cu scopul preciz arii caracte-
risticilor de deformabilitate ale acestuia si comport a mai mult i pasi.
- Alegerea formei elementului nit, corespunzator tipului de problema si
geometriei domeniului ce urmeaza a analizat.
- Stabilirea pozit iei nodurilor, a tipului si num arului de grade de libertate
nodale si precizarea vectorului deplasarilor nodale ale elementului d
.
- Adoptarea funct iilor de interpolare ale deplasarilor, pas esent ial al meto-
dei de stabilirea matricii de interpolare a deplasarilor N
. Odat a cunos-
cut a N
, relat ia ntre deplasarile n punct curent si cele nodale se exprim a prin

relat ia:
U
= N
. (2.53)
- Stabilirea matricii deformat iilor B
, t in and seama de relat iile (2.50)-

(2.51) si de alcatuirea vectorului deformat iiloe
. Cu ajutorul acesteia,
deformat iile ntr-un punct curent pe element sunt date de relat ia
= B
(2.54)
iar tensiunile
= E
= E
. (2.55)
- Alcatuirea matricii de rigiditate elementale k
si a vectorului fort e
nodale echivalente pe element p
:
k
=
_
V
B
t
E
dV (2.56)
p
=
_
V
N
t
b
dV +
_
S
N
t
f
dA (2.57)
n care b
este vectorul nc arc arilor masice iar f
al celor de suprafat a.
Urmarind relat iile (2.53)-(2.57) se observ a ca toate m arimile matriceale
care apar, adic a B
, E
, B
, k
si p
se stabilesc prin operat ii uzuale, dac a este

precizat a matricea de interpolare a deplasarilor N
.

In capitolele urmatoare,
trat and un element nit, vom cauta n special forma adecvata a funct iilor de
interpolare, restul matricilor caracteristice trat andu-le doar n m asura n care
aduc elemente noi n claricarea unor aspecte specice.
(iii) Studiul ansamblului structural presupune:
- Alcatuirea matricii de rigiditate globala R
si a vectorului fort e
nodale P
ale structurii.
- Precizarea deplasarilor impuse si introducerea lor n sistemul obt inut.
- Calculul principalelor necunoscute cont inute n vectorul deplasarilor
nodale ale structurii D
, obt inut prin rezolvarea sistemului de ecuat ii

R
= P
. (2.58)
Odat a cunoscuta D
, se extrag valorile care intr a n alcatuirea vectorului

deplasari nodale d
al unui element nit, iar cu relat iile (2.54), (2.55) se stabilesc

deformat iile (dac a valorile acestora intereseaz a) si tensiunile (eforturile).
2.6.2 Algoritmizarea operat iilor n scopul programarii pentru
calculator
Majoritatea pasilor descrisi la formularea problemelor MEF n paragraful
anterior au caracter general. Fac except ie cei legat i de un anumit element nit,
care, resc, depind de problema studiata, forma, num arul de noduri si gradele
de libertate ale elementului.
Studiul unui anumit tip de element nit se face o singura dat a, rezultatele
obt inute, adic a expresiile matricilor N
, B
si E
ind catalogate.

In cazuri par-
ticulare, pentru elemente simple, chiar si k
si p
au expresii bine determinate

si catalogate; la elemente mai complicate, integralele din (2.56) si (2.57) tre-
buiesc efectuate numeric. Ne vom situan studiul nostrun cel de-al doilea caz,
cu atat mai mult cu cat acesta este mai general. Restul operat iilor urmeaza
aceleasi etape, prin urmare este indicat a elabora si dispune de subrutine stan-
dard.
In acest fel, un set de programe pentru aplicarea MEF trebuie s a cont in a:

(1) Un program de introducere a datelor init iale, prin care s a se precizeze n
principal
- tipul problemei
- descrierea geometriei corpului
- descrierea proprietat ilor mecanice
- deplasari impuse
- nc arc ari (tip, intensitate, zon a de aplicare)
104 Capitolul 2
- descrierea ret elei (num ar de noduri si coordonatele acestora)
- descrierea elementelor nite (tip, noduri, caracteristici mecanice).
(2) Un set de subrutine, capabile s a alcatuiasc a pentru ecare tip de EF
matricile N
si B
ntr-un anumit punct al elementului (N
si B
ind
matrici de funct ii).
(3) Subrutine care s a realizeze:
- operat iile matriceale care apar (B
t
E
, N
t
b
, etc.)
- integrare numerica.
(4) Subrutine pentru alcatuirea matricilor globale R
si P
.
(5) Subrutine de implementare a deplasarilor impuse.
(6) Subrutine de rezolvare a sistemelor de ecuat ii.
(7) Set de subrutine pentru calculul tensiunilor.
(8) Program de extragere a rezultatelor.
Ordinea de efectuare a operat iilor difera de la un algoritm la altul, de-
pinz and de m arimea structurii, de tehnica de calcul de care se dispune, de
experient a si opt iunile analistului.
In gura 2.39 se prezinta o schem a logica general a a unui program, n

care se gasesc usor locul subprogramelor anterior enumerate. Se presupune ca
este folosita o tehnic a de rezolvare prin eliminare n semibanda (vezi 2.4.2),
de unde a rezultat o anumit a ordine a operat iilor. Pentru un program care
foloseste rezolvarea frontala schema nu este valabil a, n acest caz operat iile de
asamblare, impunere a deplasarilor si eliminare a ecuat iilor se ntrep atrund,
succesiunea lor ind alta.
In fapt, pot exista organigrame diverse pentru aceeasi

problema, operat iile de baz a reg asindu-se n ecare din acestea.
2.6.3 Utilizarea programelor la rezolvarea efectiva
a unei probleme
Utilizarea unui program la stabilirea r aspunsului unei structuri, deci la cal-
culul valorilor si distribut iei m arimilor care caracterizeaz a starea de solicitare,
presupune din partea utilizatorului unele operat ii de preg atire si introducere a
datelor, pe de o parte si de extragere si interpretare a rezultatelor, pe de alta
parte.
Figura 2.39. Schema general a de operare n MEF
106 Capitolul 2
Operat iile de preg atire a datelor constau din:
- precizarea tipului de problema care trebuie analizat a
- selectarea tipului de EF, stabilirea ret elelor de discretizare, numerotarea
EF si a nodurilor
- stabilirea datelor numerotate la 2.6.2 punctul (1).
Pentru introducerea n lucru, aceste date sunt organizate ntr-o forma ce-
rut a de instruct iunile de utilizare a programului, diferita de la un program la
altul.
Interpretarea rezultatelor cere de asemenea operat ii specice tipurilor de
probleme. Este sucient s a atragem atent ia asupra uneia. Programele dau
valori ale deplasarilor, tensiunilor etc. n anumite puncte. Dar aceste valori
caracterizeaz a nu starea de solicitare n punct ci a unei anumite zone din
vecin atatea lui. O interpretare corect a cere reprezentarea gracului m arimilor
respective pe anumite linii sau suprafet e si medierea acestora (racordarea
diagramelor).
Pentru aprecierea acuratet ei unor rezultate, dac a nu exista valori de
comparat ie stabilite prin metode simple, se procedeaz a la ranarea ret elei
(evident, cu o nou a rulare) si se analizeaz a abaterile n r aspuns.

In probleme
complexe, interpretarea rezultatelor cere experient a, intuit ie inginereasca si
cunostint e de nalt nivel n Mecanica structurilor.
Capitolul 3
Stari de solicitare plane
3.1 Ecuat iile generale n probleme plane liniare
Un corp prismatic omogen (gura 3.1) este denit geometric prin fet ele
z = t/2 si suprafat a cilindrica x = x(s), y = y(s), unde s este arcul m asurat
n lungul curbei de contur (C).
Figura 3.1.
Daca
(i) corpul este subt ire (t dimensiile structurii n planul xOy),
(ii) nc arc arile de suprafat a f sunt nule la z = t/2
(iii) nc arc arile masice b si cele de suprafat a pe suprafat a cilindrica sunt
paralele cu xOy si nu depinde de z (b
x
= b
x
(x, y)); b
y
= b
y
(x, y); b
z
= 0
107
108 Capitolul 3
respectiv f
x
= f
x
(s)l f
y
= f
y
(s) si f
z
= 0, se poate admite ca
z
,
zx
si
zy
sunt nule iar tensiunile diferite de zero,
x
,
y
si
xy
sunt constante pe z.
Deformat iile
zx
si
zy
sunt nule iar deformat ia specic a liniar a
z
se poate
exprima ca funct ie de
x
si
y
.
Aceasta este asa-numita stare de tensiune plana, cand tensiunile sunt
paralele cu planul median xOy.
Daca
(i) grosimea t este mare comparativ cu dimensiile structurii din planul
xOy,
(ii) nc arc arile masice si cele de pe suprafat a cilindrica sunt paralele cu
planul xOy si constante pe z,
se poate admite ca w = 0 iar deplasarile u si v sunt independente de z.
Relat iile lui Cauchy dau n acest caz
z
=
xz
=
yz
= 0, celelalte deformat ii
(
x
,
y
si
xy
) ind funct ii doar de x si y. Tensiunea
z
este diferita de zero
dar se poate exprima n funct ie de
x
si
y
. O astfel de stare de solicitare
este numit a starea de deformat ie plana, toate deplasarile realiz andu-se n
plane paralele cu planul xOy.
Rezulta n ambele cazuri ca starea de deformare si tensiune este ca-
racterizat a prin vectorii:
deplasare U
=
_
u v
_
deformat ie
=
_

x

y

xy
_
(3.1)

=
_

x

y

xy
_
,
tot i funct ii doar de (x, y).
Vectorii nc arc arilor au ecare doar dou a elemente:
nc arc ari masice b
=
_
b
x
b
y
_
nc arc ari pe suprafat a cilindrica f
=
_
f
x
f
y
_
.
Relat iile lui Cauchy se reduc la trei:
=
_
_
xy
_
_
=
_
_
u
,x
v
,y
u
,y
+v
,x
_
_
(3.2.a)
Cele trei deformat ii satisfac ecuat ia de continuitate
x,yy
+
y,xx
=
xy,xy
. (3.2.b)
St ari de solicitare plane 109
Ecuat ia de echilibru dupa z ind o identitate, r am an dou a ecuat ii pentru
interiorul corpului
x,x
+
xy,y
+b
x
= 0
xy,x
+
y,y
+b
y
= 0
(3.3.a)
respectiv dou a pentru suprafat a cilindrica exterioar a
x
l +
xy
m = f
x
xy
l +
y
m = f
y
.
(3.3.b)
Termenii din matricea elastic a E
sunt cei din tabelul 2.3.
In formularea MEF, vectorul deplasare camp U
are dou a componente:

u(x, y) si v(x, y). Matricea de interpolare a deplasarilor N
va avea dou a linii;

e N
u
si N
v
liniile care corespund deplasarii u(x, y) respectiv v(x, y). Rezulta
ca relat ia (2.53) se poate aranja sub forma:
U
=
_
u(x, y)
v(x, y)
_
=
_
N
u
N
v
_
d
si deci
N
=
_
N
u
N
v
_
(3.4.a)
T in and seama ca u = N
u
d
si v = N
v
d
, din (3.2.a) obt inem pentru

vectorul deformat ii:
=
_
_
u
,x
v
,y
u
,y
+v
,x
_
_
=
_
_
N
u,x
N
v,y
N
u,y
+N
v,x
_
_
d
Comparand expresia
cu forma standard (2.54) se observ a ca matricea

deformat iilor B
este
B
=
_
_
N
u,x
N
v,y
N
u,y
+N
v,x
_
_
(3.4.b)
110 Capitolul 3
3.2 Elemente nite triunghiulare
3.2.1 Coordonate naturale n triunghi
Folosirea coordonatelor naturale locale conduce la o exprimare simpla a
funct iilor de interpolare, far a a implica probleme de calcul deosebite.

In plus,
este asigurata usor izotropia geometric a.
Figura 3.2. Coordonate naturale n triunghi
Coordonatele naturale pentru triunghi mai sunt numite coordonate
de arie. Ele se denesc geometric prin (gura 3.2)
L
1
=
A
1
A
, L
2
=
A
2
A
, L
3
=
A
3
A
(3.5)
n care A
i
este aria triunghiului cu varfurile n punctele P si cele dou a de pe
latura opusa nodului i, iar A este aria triunghiului 123. Numerotarea nodurilor
triunghiului se face n sens trigonometric. Este evident a relat ia
L
1
+L
2
+L
3
= 1 (3.6)
astfel ca doar dou a din coordonate sunt independente.
Se observ a ca ariile A
1
si A au expresiile (gura 3.2)
A
1
= 23 h
p
/2, A = 23 h
1
/2
n care h
p
si h
1
sunt n alt imile n triunghiurile P23 respectiv 123, perpendicu-
lare pe latura opusa nodului 1. Cu relat ia (3.5) se obt ine
L
1
= A
1
/A = h
p
/h
1
.
Daca h
1
este considerat unitate, h
p
m asoar a coordonata L
1
. Interpretari
analoage pot date coordonatelor L
2
si L
3
.
Varfurile triunghiului au coordonatele naturale:
1(1., 0., 0.), 2(0., 1., 0.), 3(0., 0., 1.).
C aut am acum relat ii care exprim a coordonatele locale L
i
n funct ie de
coordonatele globale (x, y).
Reamintind ca aria unui triunghi cu varfurile n punctele (x
i
, y
i
), (x
j
, y
j
),
(x
k
, y
k
) este dat a de determinantul
A =
1
2
1 1 1
x
i
x
j
x
k
y
i
y
j
y
k
(3.7)
se obt ine pentru A
1
, cu varfurile n P, 2 si 3 (gura 3.2):
2A
1
=
1 1 1
x x
2
x
3
y y
2
y
3
= (x
2
y
3
x
3
y
2
) +x(y
2
y
3
) +y(x
2
+x
3
).
Prin permut ari ciclice ale indicilor 1, 2, 3 se obt in relat iile pentru A
2
si A
3
.
Folosind notat iile
2A
0
i
= x
j
y
k
x
k
y
j
a
i
= y
j
y
k
b
i
= (x
j
x
k
)
(3.8.a)
se poate scrie pentru L
i
L
i
=
A
i
A
=
1
2A
(2A
0
i
+a
i
x +b
i
y) (3.8)
n care i, j, k = 1, 2, 3 permut a ciclic.
Exprimarea coordonatelor globale (x, y) n funct ie de cele naturale se poate
obt ine din inversarea relat iilor (3.8). Acestea se obt in mai usor dac a se observ a
ca vectorul de pozit ie al punctului P, V
OP
este (gura 3.2):
V
OP
= V
03
+V
3B
+V
BP
= V
03
+V
3B
+V
3C
.
Insa
|V
3B
|
|V
31
|
=
L
1
1
,
112 Capitolul 3
deci V
3B
= L
1
V
31
si, similar, V
3C
= L
2
V
32
. Exprimand vectorii n funct ie de
coordonatele extremitat ilor, relat ia vectorial a anterioar a se scrie
xi +yj = x
3
i +y
3
j +L
1
[(x
1
x
3
)i + (y
1
y
3
)j]
+L
2
[(x
2
x
3
)i + (y
2
y
3
)j].
Grupand termenii dupa versori si t in and seama de (3.6) obt inem
x = L
1
x
1
+L
2
x
2
+L
3
x
3
y = L
1
y
1
+L
2
y
2
+L
3
y
3
(3.9)
Fie F(L
1
, L
2
, L
3
) o funct ie oarecare exprimat a n sistemul de coordonate
naturale. Derivatele part iale ale acesteia n raport cu x sunt
F
,x
= F
,1
L
1,x
+F
,2
L
2,x
+F
,3
L
3,x
=
3
r=1
F
,r
L
r,x
si t in and seama de (3.8), anume ca L
r,x
= a
r
/2A, rezult a
F
,x
=
1
2A
e
r=1
a
r
F
,r
(3.10.a)
si similar pentru F
,y
:
F
,y
=
1
2A
e
r=1
b
r
F
,r
(3.10.b)
In relat iile anterioare, ca si n tot cuprinsul cart ii, vom nota derivatele
part iale n raport cu coordonata naturala L
r
prin F
,r
, adic a
F
,r
=
F
L
r
.
Evaluarea integralelor n sistemul local se face cu relat ia
_
F
(L
1
, L
2
)dA = 2A
_
1
0
__
1L
2
0
F
(L
1
, L
2
)dL
1
_
dL
2
(3.11)
unde F
(L
1
, L
2
) reprezinta funct ia F(L
1
, L
2
, L
3
) n care s-a nlocuit conform
(3.6): L
3
= 1 L
1
L
2
.
Relat ii deosebit de utile datorit a simplitat ii lor se obt in pentru monoame
n care intervin puteri ale coordonatelor naturale:
_
A
L
1
L
2
L
3
dA = 2A
!!!
( + + + 2)!
(3.11.a)
_
S
L
1
L
2
L
3
ds = S
!!!
( + + + 1)!
(3.11.b)
Prima este integral a efectuata pe aria A a triunghiului, a doua pe o latur a
de lungime S.
S a urmarim acum reprezentarea polinoamelor.
Am ar atat ca doar dou a dintre cele trei coordonate naturale sunt indepen-
dente, e L
1
, L
2
. Un polinom liniar complet are deci structura
F
1
= A
0
+A
1
L
1
+A
2
L
2
.
Se observ a ca reprezentarea
1
L
1
+
2
L
2
+
3
L
3
(3.12.a)
are aceeasi structura, cont in and tot i termnii polinomului liniar complet P
1
iar
1
L
2
1
+
2
L
2
2
+ + 3L
2
3
+
4
L
1
L
2
+
5
L
2
L
3
+
6
L
3
L
1
(3.12.b)
cont ine tot i termenii polinomului complet de gradul doi. Pentru polinomul
complet de gradul trei forma adecvata este
1
L
3
1
+
2
L
3
2
+
3
L
3
3
+
4
L
2
1
L
2
+
5
L
2
2
L
3
+
6
L
2
3
L
1
+
7
L
1
L
2
2
+
8
L
2
L
2
3
+
9
L
3
L
2
1
+
10
L
1
L
2
L
3
. (3.12.c)
Din analiza relat iilor (3.12) rezult a ca un polinom complet de gradul
n poate reprezentat ca suma a produselor tuturor combinat iilor posibile de
gradul n a coordonatelor L
1
, L
2
si L
3
.
114 Capitolul 3
3.2.2 Elementul nit triunghiular cu deformat ii constante -
CST (Constant Strain Triangle)
Figura 3.3. Element nit CST
(i) Se considera ca si no-
duri varfurile triunghiului
si se adopt a dou a GL/nod
(congurat ia minima, punc-
tul n plan avand dou a GL),
reprezentate de deplasarile
u
i
, v
i
paralele cu axele de
coordonate globale x, y.
Adoptam pentru no-
duri, deplasari si GL
ordinea de numerotare din
gura 3.3. Rezulta congu-
rat ia vectorului deplasari
nodale
d
=
_
u
1
v
1
u
2
v
2
u
3
v
3
_
1 2 3 4 5 6
(3.13)
(ii) Stabilim matricea de interpolare a deplasarilor N
n coordonate
locale naturale. Pentru cele dou a deplasari vom scrie
u(L
1
, L
2
, L
3
) = N
1
u
1
+N
2
u
2
+N
3
u
3
v(L
1
, L
2
, L
3
) = N
4
v
1
+N
5
v
2
+N
6
v
3
.
(3.14.a)
Deplas arile nodale n sensul axei x sau y ind n num ar de trei, poli-
nomul de interpolare trebuie s a cont in a pentru u si v cate trei coecient i
nedeterminat i, adic a s a e de forma (3.12.a):
N(L
1
, L
2
, L
3
) =
1
L
1
+
2
L
2
+
3
L
3
.
Pentru stabilirea celor trei parametri
i
impunem condit iile de compatibi-
litate nodale:
N
i
(nod j) =
_
1, i = j
0, i = j.
Pentru N
1
, de exemplu, se obt ine:
N
1
(1, 0, 0) =
1
= 1
N
1
(0, 1, 0) =
2
= 0
N
1
(0, 0, 1) =
3
= 0
_
_
_
N
1
= L
1
si analog pentru N
2
si N
3
. Avem n nal
N
1
= L
1
, N
2
= L
2
, N
3
= L
3
.
Reprezentarea grac a a funct iilor de interpolare se poate vedea n gura 3.4.
Figura 3.4. Funct ii de interpolare N
i
Deoarece pentru precizarea constantelor n N
4
, N
5
si N
6
care intervin n
expresia lui v din (3.14) se folosesc condit ii identice, rezult a N
4
= N
1
, N
5
= N
2
si N
6
= N
3
. Vectorul deplasare-camp se va scrie deci
U
=
_
u
v
_
=
_
L
1
0 L
2
0 L
3
0
0 L
1
0 L
2
0 L
3
_
d
=
_
N
u
N
v
_
d
= N
de unde se identic a matricea de interpolare a deplasarilor

N
_
N
u
N
v
_
=
_
L
1
0 L
2
0 L
3
0
0 L
1
0 L
2
0 L
3
_
(3.14)
Polinoamele de interpolare adoptate sunt de gradul ntai; cum deformat iile
se exprim a prin derivate de prim ordin (relat iile (3.2.a)) acestea sunt con-
stante pe elemente. Polinomul este complet, satisface criteriile de completitu-
dine (poate reprezenta deplasari de corp rigid si stare de deformare constanta),
asigura continuitatea deplasarilor interelemente (acestea variaz a liniar pe la-
turi) dar nu si a derivatelor acestora.
(iii) S a stabilim matricea deformat iilor B
. Cu notat iile din (3.14.a)

deformat iile specice
x
rezult a cu (3.2.a) si (3.10.a)
x
= u
,x
=
1
2A
3
r=1
a
r
u
,r
=
1
2A
3
r=1
a
r
N
u,r
d
116 Capitolul 3
=
1
2A
_
a
1
_
1 0 0 0 0 0
+a
2
_
0 0 1 0 0 0
+a
3
_
0 0 0 0 1 0
_
1 2 3 4 5 6
d
=
1
2A
_
a
1
0 a
2
0 a
3
0
.
Pe aceeasi cale pot obt inute relat iile pentru
y
si
xy
. Conform cu (3.4.b),
deducem pentru matricea deformat iilor B
:
B
=
1
2A

_
_
a
1
0 a
2
0 a
3
0
0 b
1
0 b
2
0 b
3
b
1
a
1
b
2
a
2
b
3
a
3
_
_
1 2 3 4 5 6
1
2
3
(3.15)
n care a
i
, b
i
sunt denit i la (3.8.a).
Cum era de asteptat, matricea B
are elementele constante.

(iv) Matricea de rigiditate a elementului se stabileste cu relat ia (2.14).
Pentru elementul cu grosimea t constanta, integrala de volum se transforma
n integral a de suprafat a, prin urmare
k
= t
_
A
B
t
E
dA.
Cum B
si E
sunt constante rezult a

k
= AtB
t
E
, (3.16)
o matrice cu dimensiuni 6 6 (tabelul 3.1).
(v) Vom stabili vectorii fort elor nodale echivalente p
pentru nc arc ari

masice b
= constant si nc arc ari pe laturi.

Fie nc arcarea masic a b
=
_
b
x
b
y
_
. Cu ajutorul relat iei (2.15) si a
expresiei (3.14) pentru N se obt ine:
p
=
_
V
N
t
b
dV = t
_
A
N
t
b
dA = t
_
_
_
A
_
_
L
1
0
0 L
1
L
2
0
0 L
2
L
3
0
0 L
3
_
_
dA
_
_
b
x
b
y
_
(a)
Tabelul 3.1. Matricea de rigiditate pentru element triunghiular CST
n stare de solicitare plan a
m
1
= (1 )/2, m
2
= (1 +)/2
A - aria triunghiului
t - grosimea EF
118 Capitolul 3
Conform relat iei (3.11.a) avem:
_
A
L
i
dA = 2A
1! 0! 0!
(1 + 0 + 0 + 2)!
=
A
3
.
Dup a nlocuirea n (a) si efectuarea produsului de matrici se obt ine:
p
=
1
3
At
_
b
x
b
y
b
x
b
y
b
x
b
y
_
1 2 3 4 5 6
(3.17)
Deci rezultanta nc arc arii masice b
x
(sau b
y
) adic a Atb
x
se mparte n mod
egal colt urilor (gura 3.5).
Figura 3.5.

Incarcare masic a
Fie nc arcarea distribuita liniar pe latura 1-2 avand direct ia si sensul axei
x, asa cum se arat a n gura 3.6.
Figura 3.6.

Incarcare pe o latur a
Introducem o axa locala s cu originea n nodul 2. Notand cu l lungimea
laturii se poate scrie
s
l
= L
1
=
A
1
A
de unde s = L
1
l si ds = ldL
1
.
Incarcarea n punctul curent s este:

q
x
(s) = q
1
s
l
= q
1
L
1
, q
y
(s) = 0
iar vectorul nc arcare pe latur a
q
=
_
q
x
0
_
=
_
q
1
L
1
0
_
.
Fort ele nodale echivalente rezult a cu relat ia:
p
=
_
12
N
t
q
dS =
_
12
_
_
L
1
0
0 L
1
L
2
0
0 L
2
L
3
0
0 L
3
_
_
q
1
L
1
0
_
dS,
unde s-a t inut seama ca L
3
= 0 pe 12.
Figura 3.7.
Dup a realizarea produsului de ma-
trici, r am an a se efectua integrale de
forma
_
S
L
i
L
j
ds. Cu formula (3.11.b)
rezult a:
_
S
L
2
i
ds = l
2! 0! 0!
(2 + 0 + 0 + 1)!
=
1
3
l
_
S
L
i
L
j
ds = l
1! 1! 0!
(1 + 1 + 0 + 1)!
=
1
6
l.
Prin urmare, vectorul fort e nodale
echivalente este:
p
=
_
1
3
q
1
l 0
1
6
q
1
l 0 0 0
_
1 2 3 4 5 6
(3.18)
Se observ a ca rezultanta nc arc arilor echivalente n nod (p
1
si p
3
) coincide
cu rezultanta nc arc arilor distribuite date q(s).
120 Capitolul 3
3.2.3 Elementul nit triunghiular cu deformat ii liniare - LST
(Linear Strain Triangle)
(i) Pentru a obt ine deformat ii cu variat ii liniare, polinomul de interpolare
a deplasarilor trebuie s a e de gradul doi. Pentru oricare din deplasari - u(x, y)
sau v(x, y), numarul GL trebuie s a e egal cu sase, cat i coecient i apar n
polinomul complet de gradul doi. Alegand noduri n colt uri si la jumatatea
laturilor, ecare cu dou a GL (gura 3.8) se poate realiza acest deziderat.
Figura 3.8. Element nit LST - noduri si grade de libertate
Deplas arile nodale sunt paralele cu axele de coordonate globale, vectorul
lor denindu-l prin:
d
=
_
u
1
v
1
u
2
v
2
u
3
v
3
u
4
v
4
u
5
v
5
u
6
v
6
_
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
(ii) Deplas arile u, v din punctul curent se vor exprima interpoland ntre
deplasarile nodale:
u =
6
i=1
N
i
u
i
v =
6
i=1
N
i
v
i
.
Funct iile de interpolare N
i
, polinoame de gradul doi, sunt conform cu
relat ia (3.12.b):
N
i
=
1
L
2
1
+
2
L
2
2
+
3
L
2
3
+
4
L
1
L
2
+
5
L
2
L
3
+
6
L
3
L
1
.
Se observ a ca la determinarea constantelor pentru funct ii de interpolare
corespondente din u si v se folosesc aceleasi condit ii n punctele nodale. Vom
stabili funct iile pentru u
1
si u
4
.
Coordonatele naturale ale nodurilor sunt
1(1., 0., 0.) 4(0., .5, .5)
2(0., 1., 0.) 5(.5, 0., .5)
3(0., 0., 1.) 6(.5, .5, 0.)
Obt inem pentru N
1
condit iile:
N
1
(1) =
1
= 1 (0)
N
1
(2) =
2
= 0 (0)
N
1
(3) =
3
= 0 (0)
N
1
(4) =
2
/4 +
3
/4 +
5
/4 = 0 (1)
N
1
(5) =
1
/4 +
3
/4 +
6
/4 = 0 (0)
N
1
(6) =
1
/4 +
2
/4 +
7
/4 = 0 (0)
din care rezult a
1
= 1;
4
=
6
= 1;
2
=
3
=
5
= 0
N
1
= L
2
1
L
1
L
2
L
3
L
1
= L
1
(2L
1
1) (3.19.a)
unde s-a nlocuit L
3
= 1 L
1
L
2
, conform cu (3.6).
Pentru N
4
, corespund termenii liberi din relat iile de mai sus scrisi n pa-
ranteza. Se obt ine
1
=
2
=
3
=
4
=
6
= 0
5
= 4
N
4
= 4L
2
L
3
(3.19.b)
Celelalte funct ii rezult a prin permut ari, put and scrie n general:
N
i
= L
i
(2L
i
1)
N
i+3
= 4L
j
L
k
(3.19)
cu i, j, k = 1, 2, 3 permutat i ciclic.
Cu ajutorul acestora, vectorul deplasare n punct curent se scrie n forma
standard
U
= N
122 Capitolul 3
n care, matricea de interpolare a deplasarilor este (relat ia (3.4.a)):
N
=
_
N
u
N
v
_
=
_
N
1
0 N
2
0 N
3
0 N
4
0 N
5
0 N
6
0
0 N
1
0 N
2
0 N
3
0 N
4
0 N
5
0 N
6
_
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
(3.20)
Gracele funct iilor N
1
si N
4
(tipice) sunt redate n gura 3.9.
Figura 3.9. Funct ii de interpolare a deplasarilor
(iii) Pentru matricea deformat iilor B
, cu (3.4.b) si t in and seama de (3.20)

se obt ine:
B
=
_
_
N
u,x
N
v,y
N
u,y
+N
v,x
_
_
=
_
_
N
1,x
0 N
2,x
. . . N
6,x
0
0 N
1,y
0 . . . 0 N
6,y
N
1,y
N
1,x
N
2,y
. . . N
6,y
N
6,x
_
_
1 2 3 . . . 11 12
1
2
3
(3.21.a)
Derivatele funct iilor N
i
au expresiile:
N
i,x
=
1
2A
3
r=1
a
r
N
i,r
=
1
2A
a
i
(4L
i
1)
N
i+3,x
=
1
2A
3
r=1
a
r
N
(i+3),r
=
1
2A
4(a
j
L
k
+a
k
L
j
)
(3.22)
n care i, j, k = 1, 2, 3, cu permutare ciclica. Relat ii similare se obt in pentru de-
rivatele n raport cu y (practic se nlocuiesc a
r
cu b
r
). La deducerea expresiilor
(3.22) s-au folosit relat iile (3.10.a) si (3.19).
Inlocuindn (3.21.a) se obt ine B
exprimat prin coordonatele naturale redat

n (3.21).
Se observ a ca elementele matricii B
sunt funct ii liniare, deci deformat iile

variaz a liniar pe element.
(iv) Matricea de rigiditate a elementului k
se obt ine cu relat ia cu-

noscuta
k
(1212)
=
_
V
B
t
(123)
E
(33)
B
(312)
dV
B
t
=
1
2A
1 2 3
_
_
a
1
(4L
1
1) 0 b
1
(4L
1
1)
0 b
1
(4L
1
1) a
1
(4L
1
1)
a
2
(4L
2
1) 0 b
2
(4L
2
1)
0 b
2
(4L
2
1) a
2
(4L
2
1)
a
3
(4L
3
1) 0 b
3
(4L
3
1)
0 b
3
(4L
3
1) a
3
(4L
3
1)
4(a
2
L
3
+a
3
L
2
) 0 4(b
2
L
3
+b
3
L
2
)
0 4(b
2
L
3
+b
3
L
2
) 4(a
2
L
3
+a
3
L
2
)
4(a
3
L
1
+a
1
L
3
) 0 4(b
3
L
1
+b
1
L
3
)
0 4(b
3
L
1
+b
1
L
3
) 4(a
3
L
1
+a
1
L
3
)
4(a
1
L
2
+a
2
L
1
) 0 4(b
1
L
2
+b
2
L
1
)
0 4(b
1
L
2
+b
2
L
1
) 4(a
1
L
2
+a
2
L
1
)
_
_
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
(3.21)
Analitic, calculele sunt laborioase (produse de matrici cu dimensiuni mari,
integrarea a (12 + 11 12/2 = 78 termeni din triunghiul superior al matricii)
de aceea se apeleaza la integr ari numerice.
(v) La stabilirea vectorului fort e nodale echivalente p
ntampinam
dicultat i similare. Este interesant totusi de aat expresia analitic a n cazuri
simple pentru a observa repartizarea fort elor pe noduri.
Vom considera n acest scop cazul nc arc arii masice b
=
_
b
x
0
_
, cu b
x
constant. Cu relat ia (2.16) si N
de forma (3.20) obt inem:

P
=
_
V
N
t
b
dV = t
_
A
N
t
b
dA = t
_
_
_
A
N
t
dA
_
_
b
.
Termenii care intervin la integrare sunt de dou a tipuri (vezi relat iile (3.19)):
_
A
L
i
(2L
i
1)dA = 2
_
A
L
2
i
dA
_
A
L
i
dA
124 Capitolul 3
= 2
_
2A
2! 0! 0!
(2 + 2)!
_
2A
1! 0! 0!
(1 + 2)!
=
A
3

A
3
= 0,
_
A
4L
j
L
k
dA = 4 2A
1! 1! 0!
(1 + 1 + 2)!
=
A
3
. (j = k)
Cu acest rezultat, p
devine
p
=
At
3
_
_
0 0
0 0
0 0
0 0
0 0
0 0
1 0
0 1
1 0
0 1
1 0
0 1
_
_
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
1 2
_
b
x
0
_
=
Atb
x
3
_
_
0
0
0
0
0
0
1
0
1
0
1
0
_
_
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
Figura 3.10. Fort e nodale echivalente pentru nc arc ari masice (a) si
de contur (b)
Pe o cale similara cu cea utilizat a la elementul CST, pentru nc arcarea pe
latur a si notat iile din gura 3.10 se obt ine:
p
=
_
q
1
l
6
0 0 0 0 0 0 0 0 0
q
1
l
3
0
_
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Distribut ianc arc arilor pentru cele dou a cazuri este reprezentatan gura 3.10.
3.2.4 Elemente nite triunghiulare de ordin superior.
Condensare statica
Elementele CST si LST realizeaz a continuitatea interelemente a de-
plas arilor u si v, dar nu si a derivatelor acestora. Chiar si n noduri, deformat iile
pe elementele interconectate, exprimate prin derivate de ordinul ntai, sunt, n
general, diferite. Asigurarea continuit at ii derivatelor se poate realiza dac a se
adopt a ca si GL nodale si derivate ale funct iilor u si v.
Polinomul complet de gradul trei are 10 termeni si deci sunt necesare
20 GL pe element (10 n u, 10 n v). Exist a dou a posibilit at i de alegere (vezi
tabelul 3.2).
Prima const a n alegerea pozit iei nodurilor la colt urile triunghiului plus
cate dou a pe ecare latur a si nc a unul n centroid. Cu dou a GL pe nod
(deplasarile u
n
, v
n
), rezult a 2 (3 + 6 + 1) = 20 GL pe element. Matricea de
interpolare a deplasarilor N
are structura:
N
=
_
N
1
0 N
2
0 N
3
0 N
9
0 N
c
0
0 N
1
0 N
2
0 N
3
. . . 0 N
9
0 N
c
_
1 2 3 4 5 6 . . . 17 18 19 20
funct iile de interpolare avand expresiile redate n tabelul 3.2.
In a doua varianta, se aleg nodurile n colt uri, si se considera ca

si grade de libertate deplasarile (u
n
, v
n
) si primele lor derivate part iale
(u
n,x
, u
n,y
, v
n,x
, v
n,y
), deci 6 GL pe nod.

In centroid, considerat al patrulea
nod, se aleg cate un GL pe direct iile deplasarilor. Rezulta astfel 20 GL pe ele-
ment; cu funct iile de interpolare redate n tabelul 3.2 se alcatuieste matricea
de interpolare N
:
N
=
_
N
1
N
2
N
3
0 0 0 0 0 0 N
c
0
0 0 0 N
1
N
2
N
3
. . . N
7
N
8
N
9
0 N
c
_
1 2 3 4 5 6 . . . 16 17 18 19 20
1
2
6
C
a
p
i
t
o
l
u
l
3
Tabelul 3.2. Elemente nite cu deformat ii patratice - QST (Quadratic Strain Triangle)
Vectorul Funct ii de interpolare
deplasari Numerotare noduri GL Se obt in prin
nodale Grade de libertate/nod Tipice asociat permutari
pe element de indici
d
=
_
_
u1
v1
u2
.
.
.
v8
u9
v9
uc
vc
_
_
1
2
3
.
.
.
16
17
18
19
20
N1 =
1
2
L1(3L1 1)(3L1 2)
N4 =
9
2
L1L2(3L1 1)
N7 =
9
2
L1L2(3L2 1)
Nc = 27L1L2L3
u1, v1
u4, v4
u7, v7
uc, vc
N2, N3
N5, N6
N8, N9
d
=
_
_
u1
u1,x
u1,y
v1
v1,x
v1,y
.
.
.
v3,y
uc
vc
_
_
1
2
3
4
5
6
.
.
.
18
19
20
N1 = L
2
1
(L1 + 3L2 + 3L3) 7L1L2L3
N2 = L
2
1
(b3L2 b2L3) + (b2 b3)L1L2L3
N3 = L
2
1
(a2L3 a3L2) + (a3 a2)L1L2L3
Nc = 27L1L2L3
u1, v1
u1,x, v1,x
u1,y, v1,y
uc, vc
N4, N7
N5, N8
N6, N9
Polinoamele de interpolare ind de gradul trei, deformat iile, obt inute ca
prime derivate ale acestora, sunt funct ii de gradul doi. De aceea elementului i
se mai spune cu deformat ii p atratice (QSD - Quadratic Strain Triangle).
Ambele modele au un nod interior, n centroidul triunghiului. Acesta nu
intervine n procesul asambl arii matricei de rigiditate a structurii (legaturile
se realizeaz a doar pe laturi).
In acelasi timp, n ecuat iile aferente deplasarilor u

c
si v
c
ale unui element nit, nu apar dec at termeni care au ca factori deplasarile
apart in and exclusiv acelui element nit. Rezolvand aceste ecuat ii, deplasarile
u
c
si v
c
pot exprimate prin intermediul celorlalte deplasari de pe element,
nainte de asamblarea matricei de rigiditate. Procesul este numit condensare
statica.
In scopul elimin arii u

c
, v
c
, partit ion am vectorul deplasarilor nodale d
, astfel
nc at s a evident iem distinct d
c
=
_
u
c
v
c
_
si, corespunzator, partit ion am
matricea de rigiditate elementala k
si vectorul fort elor nodale p
:
d
=
_
d
0
d
c
_
p
=
_
_
p
0
p
c
_
_
k
=
_
k
0
k
0c
k
t
0c
k
c
_
.
Presupunand elementul izolat, echilibrul lui este exprimat de ecuat ia ma-
triceal a k
= p
, adic a:
_
k
0
k
0c
k
t
0c
k
c
_
_
d
0
d
c
_
=
_
_
p
0
p
c
_
_
de unde obt inem sistemul matriceal:
k
0
d
0
+ k
0c
d
c
= p
0
k
t
0c
d
0
+ k
c
d
c
= p
c
.
Asa cum am ar atat, celelalte elemente nite din structura, nu induc nici o
fort a n nodul interior. Rezulta ca ultima ecuat ie matriceal a din sistemul scris
pentru elementul izolat este chiar ecuat ia matriceal a aferenta deplasarilor d
c
din sistemul asamblat. Din aceast a ecuat ie, exprim am d
c
:
d
c
= k
1
c
p
c
k
1
c
k
t
0c
d
0
(3.22)
128 Capitolul 3
care nlocuit a n prima ecuat ie d a, dupa aranjarea termenilor:
_
k
0
k
0c
k
1
c
k
t
0c
_
d
0
=
_
p
0
k
0c
k
1
c
p
c
_
sau
k
0
= p
n care
k
= k
0
k
0c
k
1
c
k
t
0c
(3.23.a)
este matricea de rigiditate condensanta a elementului, iar
p
= p
0
k
0c
k
1
c
p
c
(3.23.b)
este vectorul fort e nodale al elementului, dupa condensare statica.
Dup a rezolvarea sistemului de ecuat ii global al structurii, valorile de-
plas arilor d
c
rezult a din (3.22).
Algoritmul de eliminare descris este utilizat si n calculele care folosesc
substructurarea.
Exist a formul ari pentru EF care folosesc polinoame de gradul patru
(30 GL/element) sau polinoame de gradul cinci (42 GL/element). C ampul
deplasarilor este mai bine aproximat dar dimensiunile mari ale matricilor,
ale sistemului de ecuat ii si num arul mare de operat ii, impun utilizarea unor
calculatoare cu mare capacitate de memorare si viteza mare de lucru.
3.2.5 Integrare numerica Gauss
Figura 3.11.
Pe m asura cresterii gradului poli-
noamelor de interpolare, integrarea ana-
litica a expresiilor unor termeni care
apar n formulare devine din ce n ce
mai dicil a. Din acest motiv, algoritmii
utilizat i n MEF apeleaza la procedee de
integrare numerica, numite si cuadraturi
numerice.
Conceptul integr arii numerice este
binecunoscut baz andu-se pe interpreta-
rea geometric a a integralei:
_
x
b
xa
f(x)dx,
reprezinta aria suprafet ei m arginit a de curba f(x), axa absciselor si dreptele
x = x
a
, x = x
b
(gura 3.11).
O evaluare aproximativ a a acesteia poate facut a dupa cum urmeaza
(gura 3.11):
- se mparte domeniul x [x
a
, x
b
] n intervale, s a admitem egale
- se aproximeaza curba pe un interval cu o dreapta
- se calculeaz a ariile trapezelor si se aduna.
Desigur aproximarea liniar a este cea mai simpla, dar poate nu cea mai
potrivita. Folosirea unor curbe de interpolare de ordin superior creste precizia
rezultatelor; acelasi lucru poate obt inut si prin ndesirea ret elei, adic a prin
cresterea num arului de intervale pe domeniu.
Aproximarea funct iei pe un domeniu cu n puncte echidistante se poate
face cu un polinom de grad n 1, care apoi este integrat. Rezulta ca, pentru
polinoamele de grad mai mic dec at n, rezultatul cuadraturii este exact.
In rezolvarile cu MEF se foloseste aproape exclusiv metoda de integrare

numerica Gauss.

In deducerea relat iilor aproximative de integrare, punctele
unde se evalueaz a funct ia nu mai sunt echidistante ci astfel pozit ionate nc at
eroarea la evaluarea cuadraturii s a e minima. Pentru un num ar de n puncte
pe un domeniu, integrala este exacta pentru polinoame de grad mai
mic sau egal cu 2n 1.
Pentru probleme unidimensionale, formula de cuadratura gaussiana pen-
tru un domeniu [x
a
, x
b
] cu originea pentru la mijlocul segmentului este (gura
3.12):
I
1
=
_
x
b
xa
f(x)dx =
x
b
x
a
2
n
i=1
w
i
f(
i
) (3.24)
Figura 3.12. Integrare numerica Gauss
130 Capitolul 3
n care n este num arul punctelor de evaluare a integralei,
i
- coordonata
adimensionala a punctului i, iar w
i
- coecientul de pondere n punctul i.

In
tabelul 3.3 sunt date valorile
i
si w
i
pentru n = 1, 2, 3, 4 puncte de integrare.
Tabelul 3.3. Abscise si ponderi pentru integrarea Gauss unidimensional a
Figura 3.13. Domeniu bidimensional
Pentru domenii bidimensionale dreptunghiulare folosind coordonatele
adimensionale , (gura 3.13) se integreaz a mai ntai n si apoi n , folosind
pe ecare direct ie coecient ii de pondere si punctele de integrare specice
domeniilor unidimensionale rezult and
I
2
=
_
A
f(x, y)dA = ab
nx
i=1
ny
j=1
w
i
w
j
f(
i
,
j
) (3.25)
unde n
x
, n
y
reprezinta num arul punctelor de integrare alese pentru x, respectiv
y iar 2a, 2b sunt laturile dreptunghiului.
Pentru domenii bidimensionale triunghiulare integralele se efectueaza cu
relat ii similare:
I
2
=
_
A
f(x, y)dA = A
n
i=1
w
i
f(L
1i
, L
2i
, L
3i
) (3.26)
unde A este aria triunghiului, n num arul punctelor de integrare iar L
1i
, L
2i
, L
3i
- coordonatele naturale ale punctului i. Pozit ia punctelor si ponderile sunt
redate n tabelul 3.4.
Tabelul 3.4. Puncte de integrare si ponderi n triunghi - integrare Gauss
132 Capitolul 3
La stabilirea regulii ce urmeaza a utilizat a la integrare se are n vedere
ca:
- cu un num ar mai mic de puncte de integrare volumul de calcul este mai
redus;
- pentru asigurarea acuratet ei rezultatelor, este indicat a utilizarea unui
num ar mai mare de puncte, ret in and ca cuadratura Gauss este exacta pentru
polinoame de grad mai mic sau egal cu cel al polinomului de interpolare.
3.2.6 Program pentru alcatuirea matricei de rigiditate
k
si a
vectorului ncarcarii nodale echivalente
p
ale elementului
nit LST
Analizand rezultatele numerice, se constat a ca elementul LST realizeaz a o
acuratet e satisfacatoare, far a a necesara o ret ea excesiv de densa. Urmarim
n cele ce urmeaza s a stabilim o subrutin a care s a alcatuiasc a prin integrare
numerica matricele k
si p
ale acestuia.
S a relu am sintetic relat iile pe care le vom utiliza.
(i) Funct iile de interpolare si derivatele lor
N
i
= L
i
(2L
i
1)
N
i,x
=
1
2A
a
i
(4L
i
1)
N
i,y
=
1
2A
b
i
(4L
i
1)
N
i+3
= 4L
j
L
k
N
i+3,x
=
1
2A
4(a
j
L
k
+a
k
L
j
)
N
i+3,y
=
1
2A
4(b
j
L
k
+b
k
L
j
)
(i)
Acestea intr a n alcatuirea matricilor N
si B
, a caror structura este dat a

de relat iile (3.20) respectiv (3.21).
(ii) Expresiile m arimilor a
i
si b
i
a
i
= y
j
y
k
b
i
= (x
j
x
k
)
(ii)
In toate relat iile anterioare, i, j, k = 1, 2, 3 se obt in prin permut ari ciclice.

Cu aceste notat ii, aria triunghiului, rezultat a din dezvoltarea determinantului
este:
A =
1
2
1 1 1
x
1
x
2
x
3
y
1
y
2
y
3
=
1
2
0 0 1
x
1
x
3
x
2
x
3
x
3
y
1
y
3
y
2
y
3
y
3
=
1
2
0 0 1
b
2
b
1
x
3
a
2
a
1
y
3
=
1
2
(a
1
b
2
a
2
b
1
) (iii)
(iii) Matricele coecient ilor de elasticitate sunt cele prezentate n tabelul
2.3.
Matricea de rigiditate k
se stabileste cu relat ia general a, integrala efec-

tu andu-se numeric:
k
=
_
V
B
t
E
dV = t
_
A
B
t
E
dA = tA
n
i=1
w
i
_
B
t
E
_
i
(iv)
respectiv vectorul p
pentru fort e masice b
=
_
b
x
b
y
_
constante pe element:
p
=
_
V
N
t
b
dV = tA
_
n
i=1
w
i
N
i
_
b
(v)
SUBROUTINE BENLST
COMMON...IDEF(1,1),XY(3,2),CAMET(2,3),RE(1),BMAS(2,3),
1PE(12,5),NRELF,KODSP,LIBEL,NIPOT,NEP...
COMMON/RIMAT/C(120),B(3,12),D(2,12),AL(3),BL(3),CL(3),EL(6)
!
! Initializari
!
DO 1 J=1,12
DO 1 I=1,3
B(I,J)=0
IF(I.LT.3) D(I,J)=0
1 CONTINUE
!
! Calculez valorile functiilor in punctul CL(L1,L2,L3)
!
DO 2 I=1,3
J=I+1-3*(I/3) ! stabileste j
K=J+1-3*(J/3) ! stabileste k
134 Capitolul 3
LB=1+2*(I-1) ! indice in N si B
D(1,LB)=CL(I)*(2*CL(I)-1) ! Ni
D(2,LB+1)=D(1,LB)
B(1,LB)=AL(I)*(4*CL(I)-1) ! Ni,x
B(2,LB+1)=BL(I)*(4*CL(I)-1) ! Ni,y
B(3,LB)=B(2,LB+1)
B(3,LB+1)=B(1,LB)
D(1,LB+6)=4*CL(J)*CL(K) ! Ni+3
D(2,LB+7)=D(1,LB+6)
B(1,LB+6)=4*(AL(J)*CL(K)+AL(K)*CL(J)) ! Ni+3,x
B(2,LB+7)=4*(BL(J)*CL(K)+BL(K)*CL(J)) ! Ni+3,y
B(3,LB+6)=B(2,LB+7)
B(3,LB+7)=B(1,LB+6)
2 CONTINUE
RETURN
END
Figura 3.14. Subprogramul BENLST
Pentru evaluarea n punctul cu coordonatele naturale (L
1i
, L
2i
, L
3i
) a
matricilor B
si N
se foloseste subprogramul calculator BENLST (gura

3.14), scris n limbaj F77. Notat iile din subprogram sunt:
CL =
_
L
1
L
2
L
3
_
- vectorul coordonatelor punctului
AL =
_
a
1
a
2
a
3
_
- vectorul m arimilor a
i
(rel. (ii))
BL =
_
b
1
b
2
b
3
_
- vectorul m arimilor b
i
(rel. (ii))
B(3, 12) - matricea deformat iilor B
, cu factor 2A
D(2, 12) - matricea de interpolare a deplasarilor N
i, j, k - indici, obt inut i n bucla DO 2 prin permut ari

LB - coloana din N
sau B
n care apare, n linia 1, funct ia N

i
, respectiv
N
i,x
(are succesiv valorile 1, 3, 5). Ceilalt i indici pentru coloane se stabilesc
raportat i la LB.
Vectorii AL, BL, CL sunt alcatuit i n programul apelant (subprogramul
KAPLST).
Pentru calculul valorii elementelor matricilor D
si B
sunt folosite relat iile

(i).
Pentru realizarea produsului B
t
E
se foloseste un algoritm bazat pe

factorizarea matricii E
(simetrica). T in and seama ca o matrice simetrica poate

factorizata n:
E
= S
t
S
unde S
este o matrice triangular superioar a, produsul anterior se poate scrie

B
t
E
= B
t
_
S
t
S
_
B
= (S
)
t
(S
).
Operat iile sunt realizate de subprogramul BTEB (gura 3.15).
SUBROUTINE BTEB
1PE(12,5),NRLEF,KODSP,LIBEL,NIPOT,NEP...
!
! Produs SB stocat in B
!
DO 2 I=1,LIBEL
DO 2 J=1,NEP
X=0
DO 1 K=J,NEP
IND=(K*(K-1))/2+J
1 X=X+EL(IND)*B(K,I)
2 B(J,I)=X
!
! produs (SB)t*SB, stocat in C
!
DO 4 I=1,LIBEL
DO 4 J=1,LIBEL
IND=I+(J*(J-1)/2)
X=0
DO 3 K-1,NEP
3 X=X+B(K,I)*B(K,J)
4 C(IND)=X
RETURN
END
Figura 3.15.
136 Capitolul 3
Matricea S
este furnizat a de programul apelant n tabloul EL. Acesta

cont ine numai triunghiul superior al lui S
(adic a elementele nenule). Matricea

B
cu factorul ment ionat anterior este stocata la intrare n B.

Subprogramul realizeaz a mai ntai produsul (S
), ret in and rezultatul n

B, apoi produsul matriceal (S
)
t
(S
) pe care l depune n tabloul C.

T in and seama de simetria matricei rezultate, sunt ret inute numai elementele
din triunghiul superior al matricii C.
Stocarea elementelor n tablourile EL si C este facut a n ordinea indicat a
n gura 3.16. Trecerea de la numerotarea bidimensional a (I, J) a elementelor
la numerotarea unidimensional a (IND) se face cu relat ia:
IND = I +
J(J 1)
2
,
n care J(J 1)/2 reprezinta de fapt num arul elementelor din triunghiul su-
perior care include toate elementele p an a la coloana J 1, anterioar a celei n
care se a a elementul (IND).
Figura 3.16.
Pentru stabilirea lui I, J cu IND dat, trebuie cautat a cea mai mare valoare
J pentru care
J(J 1)
2
< IND
(num arul de elemente din coloanele anterioare celei n care se a a elementul
IND).
Apoi, pentru I rezult a
I = IND
J(J 1)
2
Numarul total de elemente n C este
M(M + 1)
2
.
Subprogramul este scris pentru un caz mai general, cand num arul elemen-
telor vectorului deplasari nodale d
este LIBEL iar num arul de linii/coloane

din E
este NEP.
Cont inutul tablourilor de intrare/iesire este urmatorul:
intrare iesire
tabloul EL S
tabloul C - 4A
2
(B
t
E
)
tabloul B 2A B
2A (S
)
unde A este aria triunghiului (rel. (iii)).
Subprogramul KAPLST (gura 3.17) alcatuieste matricile k
si p
ale
elementului nit cu num arul NEL.
SUBROUTINE KAPLST(NEL),LIBEL
1PE(12,5),NRELF,KODSP,LIBEL,NIPOT,NEP...
! Alcatuiesc Amic si Bmic in AL, BL si calculez aria
DO 1 I=1,3
J=I+1*(I/3)
K=J+1-3*(J/3)
AL(I)=XY(J,2)-XY(K,2) ! ai=yj-yk
1 BL(I)=XY(K,1)-XY(J,1) ! bi=xk-xj
ARIA=(AL(1)*BL(2)-AL(2)*BL(1))/2 ! aria
! Alcatuiesc E factorizat in EL (triunghi sup. pentru KODSP)
! pentru tip SP=KODSP
DO 2 I=1,6
2 EL(I)=0
KAM=IDEF(NEL,20)
EY=CAMET(KAM,1) ! modulul elasticitate
PS=CAMET(KAM,2) ! coeficient Poisson
FE=EY*((KODSP-1)/((1+PS)/(1-2*PS)-(KODSP-2)/(1-PS**2))
EL(1)=SQRT(1-(KODSP-1)*PS)
138 Capitolul 3
EL(2)=PS/EL(1)
EL(3)=SQRT(EL(1)**2-EL(2)**2)
EL(6)=SQRT((1-KODSP*PS)/2)
! Initializari si factori
MAXRE=LIBEL*(LIBEL+1)/2 ! elemente in RE
FK=FE*CAMET(KAM,3)/ARIA/12. ! factor in BT*E*B integrat numeric
FP=CAMET(KAM,3)*ARIA/3. ! idem in N
DO 3 =I=1,MAXRE ! initializare in RE
3 RE(I)=0
DO 4 I=1,LIBEL ! initializare in PE
DO 4 IP=1,NIPOT
4 PE(I,IP)=0
! Quadratura Gauss in triunghi (patratic, 3 puncte)
DO 15 IGAUSS=1,3 ! punct integrare Gauss
DO 11 I=1,3 ! coordonate naturale punct
11 CL(I)=.5
CL(IGAUSS)=0.
CALL BENLST ! alcatuieste B,N in punctul IGAUSS
CALL BTEB ! produs C=BT*E*B
DO 12 I=1,MAXRE ! adaug C la RE
12 RE(I)=RE(I)+FK*C(I)
! calculez N*b si adaug la forte echiv, PE
DO 15 IP=1,NIPOT
IF(BMAS(1,IP).EQ.0.AND.BMAS(2,IP).EQ.0) GO TO 15
DO 14 I=1,LIBEL
S=0
DO 13 K=1,2
13 S=S+D(K,I)*BMAS(K,IP)
14 PE(I,IP)=PE(I,IP)+FP*S
15 CONTINUE
RETURN
END
Figura 3.17. Subprogram de alcatuire a matricilor k
si p
, pentru elementul
nit cu num arul NEL
Se presupun precizate la intrarea n subprogram, prin cont inutul
COMMON-ului general, datele descrise n continuare.
NEL - num arul elementului nit
KODSP - precizeaz a tipul de stare plan a
= 1 stare de tensiune plan a
= 2 stare de deformat ie plan a
LIBEL - num arul gradelor de libertate pe EF
NIPOT - num arul ipotezelor de nc arcare
IDEF - tablou, cont in and n linia NEL o descriere a elementului nit,
care precizeaz a:
1 2 3 4 5 6 7 19 20
linia NODE nod
1
nod
2
nod
3
nod
4
nod
5
nod
6
. . . KAM
NEL
- num arul de noduri/EF, NODE, n coloana 1
- num arul nodului, n numerotare general a corespunzator numerotarii lo-
cale 1, 2, 3, . . . , n
i
, . . . ; pentru nodul L, precizarea este facut an coloana (L+1)
a tabloului.
- tipul de caracteristici mecanice si grosimi a EF, KAM, n coloana 20,
necesar pentru extragerea acestora din tabloul CAMET
XY - tablou, cont in and coordonatele carteziene ale nodurilor de colt 1,2,3 ale
EF, n sistemul de axe cu care deplasarile u
i
, v
i
din d
sunt paralele:
_
_
x
1
y
1
x
2
y
2
x
3
y
3
_
_
Este posibil a utilizarea unui sistem cartezian local, diferit de cel general,
deplasarile urmand a precizate n funct ie de acestea.
CAMET - tablou n care sunt precizate n linia KAM modulul de elasticitate
E (coloana 1), coecientul lui Poisson (coloana 2) si grosimea t a EF
(coloana 3)
linia 1 2 3
KAM E t
BMAS - tablou al componentelor fort elor masice, n sistemul local XY, pe
ipoteze
1 2 . . . NIPOT
_
b
x
b
x
. . . b
x
. . .
b
y
b
y
b
y
_
1
2
140 Capitolul 3
Subprogramul este alcatuit din 5 segmente.
In primul segment (ciclul DO 1)

sunt alcatuite tablourile AL si BL (cu semnicat ia si alcatuirea dat a anterior,
la descrierea subprogramului BENLST) si aria n ARIA.
Al doilea segment stabileste matricea triunghi superior a lui E
, dupa fac-
torizare, n tabloul unidimensional EL (vezi BTEB).
Mai ntai este identicat din IDEF indicele KAM, apoi n CAMET se
stabilesc EY = E si PS = .
FE reprezinta factorul din matricea E
, adic a
FE =
E
1
2
pentru STP (KODSP = 1)
FE =
E
(1 +)(1 2)
pentru SDP (KODSP = 2).
T in and seama de structura simpla a matricii E
, cu mult i termeni nuli,

factorizarea prin procedeul Cholesky conduce la relat ii simple ale elementelor
din EL.
Al treilea segment, init ializeaza la zero tablourile RE n care va stocat
triunghiul superior din k
si PE care va cont ine vectorii fort e nodale echiva-

lente, pe ipoteze. Numarul de elemente n RE este MAXRE, stabilit n funct ie
de LIBEL.
Tot aici sunt calculat i factorii FK si FP, aplicat i la stabilirea matricilor k
si p
prin integrare numerica. T in and seama de factorii rezultat i din subprogra-

mul BTEB, pentru punctul de integrare i se poate scrie n temeiul relat iilor
(iv) si (v):
_
k
i
_
= t A w
i
1
4A
2

_
4A
2
(B
t
E
)
i
_
_
p
i
_
= t A w
i
_
N
_
i
.
Deoarece funct iile de interpolare N
i
sunt p atratice, elementele matricii B
sunt liniare, iar produsul B
t
E
are elemente p atratice. Este deci corect a

adoptarea cuadraturii Gauss cu un polinom p atratic (vezi pct. 3.2.5). Din ta-
belul 3.4 rezult a pentru acest caz ponderea w
i
= 1/3 pentru toate trei punctele
de integrare. Prin urmare, factorii PK si FP vor :
FK = t/(12A)
FP = tA/3
unde t este luat din CAMET.
In ciclul DO 15 se realizeaz a integrarea numerica pentru cele trei puncte

de integrare, IGAUSS = 1, 2, 3.
Se stabilesc mai ntai coordonatele L
1
, L
2
, L
3
ale punctului IGAUSS, n
tabloul CL.
Se apeleaza apoi subprogramele BENLST si BTEB, n urma c arora tabloul
C cont ine triunghiul superior al lui B
t
E
evaluat a n IGAUSS (mai put in

factorul 1/4A
2
) iar D elementele matricii N
.
Ciclul DO 12 adaug a contribut ia punctului IGAUSS la matricea k
, stocata
n RE, t in and seama si de factor (adic a FK A).
In ultimul segment (bucla DO 15 IP=), pe ipoteze, este alcatuit PE, vec-

torul fort e nodale echivalente din fort e masice.

In acest scop se foloseste D
rezultat din BENLST si BMAS din COMMON, ad aug and n ecare IGAUSS
valorile corespunzatoare. Daca ntr-o ipoteza fort ele masice sunt nule (cazuri
frecvente), segmentul este omis.
In acest fel, rezultatele nale pe care KAPLST le furnizeaz a programului

care l-a apelat sunt:
Triunghiul superior al matricii de rigiditate k
, stocat monodimensional
n tabloul RE (vezi gura 3.16).
Tabloul PE, cont in and n coloana K elementele vectorului fort elor echi-
valente nodale p
, pentru ipoteza de nc arcare K, din fort e masice.

3.3 Elemente nite dreptunghiulare
3.3.1 Coordonate adimensionalizate
Coordonatele folosite pentru dreptunghi sunt coordonate ortogonale adi-
mensionalizate, cu originea aleas a n centroid (gura 3.18).
Acestea se exprim a n funct ie de coordonatele carteziene (x, y) cu axele
paralele cu (, ) prin relat iile evidente:
=
1
a
(x x
c
)
=
1
b
(y y
c
)
(3.27)
a si b ind lungimile semilaturilor.
142 Capitolul 3
Figura 3.18. Coordonate adimensionalizate
Inversarea relat iilor (3.27) precizeaz a x, y n funct ie de si :
x = x
c
+a
y = y
c
+b.
(3.28)
Pentru funct ia F(, ) derivatele part iale n raport cu x si y sunt:
F
,x
= F
,

,x
+F
,

,x
=
1
a
F
,
F
,y
=
1
b
F
,
.
(3.29)
Integrala de suprafat a dintr-o funct ie g(x, y) pe dreptunghi este:
_
A
gdA = ab
_
1
1
_
1
1
g(, )dd. (3.30)
3.3.2 Element nit dreptunghiular cu deplasari liniare
pe laturi
(i) Alegand pentru nodurile 1, 2, 3, 4 situate n colt uri ca si grade de
libertate deplasarile u
i
, v
i
n ecare nod, rezult a vectorul deplasarilor nodale
d
=
1 2 3 4 5 6 7 8
_
u
1
v
1
u
2
v
2
u
3
v
3
u
4
v
4
_
avand 8 elemente, alcatuite din patru deplasari nodale pentru u (paralel cu x)
si patru deplasari nodale pentru v (paralel cu y).
Figura 3.19. GL la element dreptunghiular
(ii) Expresia deplasarii u(, ) n funct ie de deplasarile nodale este
u(, ) = N
1
u
1
+N
2
u
2
+N
3
u
3
+N
4
u
4
=
4
i=1
N
i
u
i
(3.31.a)
i
trebuie s a cont in a patru parametri, astfel nc at
s a e posibil a impunerea condit iilor de colocat ie n cele patru noduri. Se poate
alege pentru N
i
polinomul incomplet de gradul doi
N
i
=
0
+
1
+
2
+
3
(3.31)
care satisface condit ia de izotropie geometric a, cont in and doar termeni sime-
trici din triunghiul Pascal si condit ia de continuitate a deplasarilor interele-
ment pe contur, unde are variat ii liniare.
Punand condit iile
N
i
(
k
,
k
) =
_
1 pentru i = k
0 pentru i = k
obt inem valorile
i
. Relat iile pentru N
i
pot scrise n forma general a:
N
i
=
1
4
(1 +
i
)(1 +
i
) (3.32.a)
unde
i
,
i
sunt coordonatele nodului n care apare deplasarea u
i
. Matricea de
interpolare se scrie
N
=
_
N
u
N
v
_
=
_
N
1
0 N
2
0 N
3
0 N
4
0
0 N
1
0 N
2
0 N
3
0 N
4
_
(3.32)
144 Capitolul 3
(iii)

In baza relat iilor (3.29) si (3.32.a) avem
N
i,x
=
1
a
N
i,
=
1
4a
i
(1 +
i
)
N
i,y
=
1
b
N
i,
=
1
4b
i
(1 +
i
).
Pentru matricea deformat iilor B
, obt inem cu (3.4.b):

B
=
1
4
_
1
a
0
1
a
0
1+
a
0
1+
a
0
0
1
b
0
1+
b
0
1+
b
0
1
b
1
b

1
a

1+
b
1
a
1+
b
1+
a
1
b
1+
a
_
_ (3.33)
Se constat a ca
x
este constant n si variaz a liniar pe iar
xy
variaz a
liniar pe ambele axe.
(iv) Matricea de rigiditate este prezentatan tabelul 3.5.
In ce priveste vec-
torul fort elor nodale, pentru alcatuirea lui se pot folosi rezultatele prezentate
n gura 3.20.
Figura 3.20.

Incarc ari masice si de contur
Atat matricea de rigiditate cat si fort ele nodale s-au stabilit cu relat iile
generale, efectuand integralele care apar n expresiile lor.
Rezultatele obt inute cu acest element sunt relativ slabe. Convergent a este
asigurata, dar sunt necesare ret ele dense pentru a obt ine o acuratet a adecvata.
In special, se constat a rezultate nesatisf acatoare n cazul ncovoierii

pure. Pentru explicarea acestui neajuns s a analiz am deplasarile si deformat iile
elementului nit act ionat de sistemul de fort e echivalent unui cuplu (gura
3.21).
Observ am ca axele , sunt axe de simetrie geometric a.
146 Capitolul 3
Figura 3.21.

Incovoiere par a - model MEF (a) si model grinda (b)
Deoarece nc arcarea este simetrican raport cu axa O, deplasarile satisfac
egalitat ile:
u(, ) = u(, )
v(, ) = +v(, ).
In raport cu axa O nc arcarea este antisimetrica, deci

u(, ) = u(, )
v(, ) = v(, ).
In aceste condit ii, deplasarile nodale ale elementului nit satisfac relat iile
(gura 3.21.a)
u
1
= u
2
= u
3
= u
4
v
1
= v
2
= v
3
= v
4
iar deplasarile n punct curent rezult a cu (3.31.a):
u(, ) = u
1
(N
1
N
2
+N
3
N
4
) = u
1
v(, ) = v
1
(N
1
+N
2
+N
3
+N
4
) = v
1
(a)
Deplasarea v(, ) este o deplasare de corp rigid si se poate lua nul a (v 0).
Modelul din teoria de grinda, are deplasarile v ale punctelor dintr-o
sect iune = constant, egale (ipoteza
y
= 0) iar deplasarile u variaz a liniar ca
(ipoteza sect iunilor plane). Din ecuat ia diferent ial a a brei medii deformate
v
,xx
= M/EI = constant (ncovoiere pura) rezult a ca v este un polinom de
gradul doi. Admit and ca deplasarile v la = 1 sunt nule, ecuat ia pentru
v(, ) este de forma
v(, ) = A(1
2
) (b.1)
unde A este o constanta. Cum sect iunile transversale = constant r am an
normale la axa deformat a, rezult a
u = y v
,x
= B (b.2)
cu B o constanta.
Pe ambele modele, deformat iile
y
= v
,y
= v
,
/b sunt nule, iar
x
= u
,x
=
u
,
/a variaz a liniar ca si sunt constante n . Lunecarile specice n modelul
grinda rezult a nule, adic a
xy
= u
,y
+v
,x
= v
,x
+v
,y
= 0 (c.1)
iar n modelul element nit
xy
=
1
b
u
,
+
1
a
v
,
=
u
1
b
(c.2)
sunt constante n (pe sect iuni transversale) si ating valorile extreme la
= 1.
Rezulta ca modelul element nit dreptunghiular cu deplasari liniare pe
contur nu poate simula corect ncovoierea pura si de aici apar abaterile mari
ale rezultatelor.
Observ and diferent ele ntre expresiile lunec arilor (relat iile (c.1), (c.2)) si
imputand acestora abaterile, s-a propus s a se considere la evaluarea matricii
de rigiditate lunec arile
xy
constante pe element si egale cu valorile din origine.
Aceasta revine n a lua n elementele ultimei linii din matricea B
(3.33), =
= 0.

In cazul ncovoierii pure, rezult a din (c.2)
xy
= 0. Rezultatele obt inute
cu acest element corectat sunt mult mai apropiate de cele reale.
O alta posibilitate de corectare este sugerata de compararea relat iei v(, )
dat a de (b.1) cu funct ia de aproximare (3.31). Se observ a ca n N
i
nu exista
termeni de forma
2
, deci funct ia nu poate simula o deplasare de acest tip.
Daca se adaug a un astfel de termen, pentru a ment ine izotropia geometric a
148 Capitolul 3
trebuie simetrizat polinomul, adic a trebuie luat si termenul
2
. Se obt ine n
acest fel pentru deplasarile camp u(, ) si v(, ):
u(, ) =
4
i=1
N
i
u
i
+ (1
2
)
1
+ (1
2
)
2
v(, ) =
4
i=1
N
i
v
i
+ (1
2
)
3
+ (1
2
)
4
(d)
unde
1
,
2
,
3
,
4
sunt deplasari generalizate, care se elimin a prin condensare
static a din matricea de rigiditate elementala, nainte de asamblare. Datorita
termenilor suplimentari din (d), pe o latur a deplasarile variaz a dupa curbe
de gradul doi, depinzand deci de trei parametri. Cum pe o latur a sunt doar
dou a grade de libertate (de exemplu u
1
si u
2
la = 1), rezult a ca nu poate
satisfacut a condit ia de continuitate a deplasarii interelement n lungul laturilor
si deci elementul nit obt inut este incompatibil. Cu toate acestea, convergent a
obt inut a cu el este mult mai rapida.
Analiza efectuata asupra elementului nit dreptunghiular cu deplasari li-
niare pe contur, pune n evident a posibilit at ile de intervent ie rat ional a n opti-
mizarea unor elemente nite, intervent ie realizat a dup a analizarea si depistarea
cauzelor care nu asigura calitat ile solut iei.
In tabelul 3.6 este dat a matricea de rigiditate k
pentru elementul nit

dreptunghiular incompatibil (corectat).
3.3.3 Element nit dreptunghiular cu deplasari
variind pe laturi dupa o lege patratica.
Alte elemente de ordin superior
(i) Pentru obt inerea unei legi de variat ie pe laturi de forma unui polinom
de gradul doi (de exemplu la = 1: a+b +c
2
) este necesar a lua trei noduri
pe o latur a, ecare nod cu cate dou a grade de libertate. Rezulta astfel un
vector al fort elor nodale ale elementului cu 16 grade de libertate:
d
=
1 2 3 4 5 15 16
_
u
1
v
1
u
2
v
2
u
3
. . . u
8
v
8
_
(ii) Pe direct ia uneia din deplasari (u sau v) sunt 8 GL. Un polinom cu 8
termeni se poate obt ine ad aug and polinomului complet de gradul doi nc a doi
termeni de gradul trei, astfel nc at s a se ment in a simetria n triunghiul Pascal
150 Capitolul 3
(gura 3.22.b). Suntem condusi astfel la adoptarea unei funct ii de interpolare
a deplasarilor cu structura
N(, ) =
1
+
2
+
3
+
4
2
+
5
+
6
2
+
7
2
+
8
2
, (3.34)
Figura 3.22. EF dreptunghiular cu deplasari liniare pe laturi
cu ajutorul careia obt inem dupa impunerea condit iilor de compatibilitate cu
deplasari nodale:
N
i
=
1
4
(1 +
i
)(1 +
i
)(
i
+
i
1); i = 1, 2, 3, 4
N
i
=
1
2
(1
2
)(1 +
i
); i = 5, 7
N
i
=
1
2
(1 +
i
)(1
2
); i = 6.8
(3.35)
Cu acestea, deplasarile se pot scrie:
u =
8
i=1
N
i
u
i
v =
8
i=1
N
i
v
i
. (3.36)
Matricea de interpolare a deplasarilor are structura (3.4.a):
N
=
_
N
u
N
v
_
=
1 2 3 4 . . . 15 16
_
N
1
0 N
2
0 N
8
0
0 N
1
0 N
2
. . . 0 N
8
_
(3.37)
(iii) Derivatele funct iilor N
i
din (3.35), n raport cu , sunt:
N
i,
=

i
4
(1 +
i
)(2
i
+
i
); i = 1, 2, 3, 4
N
i,
= (1 +
i
); i = 5, 7
N
i,
=

i
2
(1
2
); i = 6, 8.
(3.38)
Derivatele n raport cu se obt in interschimb and n (3.38) si . Cu aju-
torul acestora, alcatuirea lui B
, t in and seama de (3.4b) si (3.38) este imediat a.

Relat iile (3.38) arat a ca N
i,
si N
i,
sunt de gradul doi; deformat iile au legi
de variat ie similare pe element. De exemplu
x
variaz a liniar n si dupa o
curba de gradul doi n , deoarece derivatele (3.38) cont in la puterea ntaia
si cel mult la puterea a doua.
Elementele nite de ordin superior pentru dreptunghi se pot obt ine prin
sporirea num arului de noduri (gura 3.23.a) sau prin alegerea unor grade de
libertate dintre derivatele funct iilor (gura 3.23.b).

In ambele situat ii polinoa-
mele de interpolare sunt alcatuite din termenii polinomului complet de gradul
trei plus doi termeni de gradul patru (gura 3.23.c). Funct iile de interpolare
N
i
rezult a cu expresiile:
Figura 3.23. EF dreptunghiulare de ordin superior
152 Capitolul 3
a) Pentru elementul nit cu 12 noduri din gura 3.23.a
N
i
=
1
32
(1 +
i
)(1 +
i
)[9(
2
+
2
10)]; i = 1, 2, 3, 4
(
i
= 1;
i
= 1)
N
i
=
9
32
(1 +
i
)(1
2
)(1 + 9
i
); i = 7, 8, 11, 12
( +i = 1;
i
= 1/6)
N
i
=
9
32
(1
2
)(1 +
i
)(1 + 9
i
); i = 5, 6, 9, 10
(
i
= 1/6;
i
= 1)
(3.39)
b) Pentru elementul nit cu noduri la colt uri din gura 3.23.b:
N
i
=
1
8
( +
i
)( +
i
)
_
1
2
[( +
i
)( +
i
)
(
i
)(
i
)]
i
i
(
2
+
2
1)
_
pentru u
i
, v
i
N
xi
=
a
8
i
( +
i
)( +
i
)(
2
1) pentru u
i,x
, v
i,x
N
yi
=
b
8
i
( +
i
)( +
i
)(
2
1) pentru u
i,y
, v
i,y
i = 1, 2, 3, 4.
(3.40)
Atragem atent ia ca indicii xi, yi care apar n numele funct iilor de inter-
polare (3.40) nu se refera la o derivare part iala a funct iei N
i
, ci la faptul ca
acestea nmult esc derivatele part iale u
i,x
, v
i,x
respectiv u
i,y
, v
i,y
care apar ca
deplasari nodale.
Pentru elementul cu noduri la colt uri se poate realiza o formulare bazat a
pe polinoame Hermite. O dezvoltare adecvata a acestei variante este redat a la
capitolul care trateaz a pl acile plane ncovoiate.
3.4 Analiza solut iilor obt inute cu diferite elemente
nite
O analiz a a rezultatelor care se obt in folosind tipuri diferite de elemente
nite si ret ele, ne permite s a discernem asupra abaterilor fat a de solut ii exacte
cunoscute, asupra convergent ei si nun ultimul r and, asupra efortului de calcul
si capacit at ii necesare pentru calculator. Literatura care trateaz a MEF cont ine
multe studii n care se fac comparat ii ale solut iilor obt inute cu diferite elemente
nite si ret ele.
Structura standard pe care s-au realizat test arile elementelor nite speci-
ce problemei plane este o consol a cu nc arcare n cap atul liber. Dimensiunile,
valorile nc arc arii si ret elele utilizate pentru testate sunt cele din gura 3.24.
Figura 3.24. Ret ele de discretizare la consol a
154 Capitolul 3
Rezultatele sunt prezentate sintetic n tabelul 3.7 si diagrama din gura 3.25.
Comparand rezultatele obt inute cu elemente nite triunghiulare, se con-
stat a diferent ele mari ntre cele date de CST si LST, mai ales cand ret elele
sunt rare. Chiar cu o ret ea densa, la acelasi num ar de GL totale, rezultatele cu
LST sunt mai bune, evident iind capacitatea elementului LST de a aproxima
mai corect campul deformat iilor si implicit rigiditatea elementelor. Trebuie
ment ionat, totusi, ca elementul LST consuma un timp calculator mai mare,
semibanda matricii de rigiditate global a ind mai extins a.
Rezultatele obt inute cu QST sunt bune chiar si la o ret ea rar a, ceea ce arat a
ca un element nit de ordin superior este mai performant. Utilizarea lor este
ns a limitat a, deoarece la adoptarea unei ret ele rare, aproximarea contururilor
curbe se face prea drastic, prin poligoane cu laturi de dimensiuni mari.
Elementul dreptunghiular corectat d a rezultate mult mai bune dec at CST;
avand un num ar mic de elemente, timpul-calculator este redus substant ial.
Tabelul 3.7. Deplas ari si tensiuni pe consol a
Numar Numar L at ime Deplasare Tensiune
x
Element Ret ea elem. GL semi- v
B
n A
nite total banda (n cm) (N/cmp)
CST C-1 128 160 14 0.458 57.22
C-2 512 576 22 0.513 57.34
LST L-1 32 160 26 0.538 59.15
L-2 128 576 42 0.534 60.02
QST Q-1 8 68 18 0.531 58.97
Q-2 32 214 30 0.533 59.84
Drept.liniar D-2 32 160 12 0.517 58.27
corectat
Drept.cu D-1 4 52 18 0.528 60.63
6 GL/nod
Teoria de grinda 0.534 60.00
Convergent a obt inut a cu diferite tipuri de elemente poate urmarit a n -
gura 3.25. Se constat a rezultatele bune cand se folosesc e elementul triunghiu-
lar LST sau cel dreptunghiular incompatibil (corectat). Rezultatele obt inute
cu elementul triunghiular QST (deformat ii p atratice) sunt doar cu put in mai
bune dec at cele date de LST si nu se justic a nici ca timp calculator.
Din diagrame se remarca faptul ca toate rezultatele converg catre valoarea
exacta cand densitatea ret elei creste. Viteza convergent ei este mai redusa la
elementele nite triunghiulare CST si dreptunghiulare cu deplasari liniare pe
laturi.
Figura 3.25.
Capitolul 4
Stari de solicitare spat iale.
Structuri masive
4.1 Generalitat i
Stabilirea st arii de solicitare n structurile spat iale masive cum sunt ba-
rajele, blocurile de fundat ii, masivele de p am ant s.a. constituie obiectul Teo-
riei elasticit at ii tridimensionale.

In practica proiect arii, solut iile convent ionale
ale acestei discipline au avut o utilizare limitat a, datorit a complexitat ii for-
mul arilor matematice. Variantele de rezolvare aproximativ a oferite de MEF,
fac posibil a rezolvarea oric aror din aceste probleme cu un aparat matematic
restrans. Pentru a aprecia cresterea num arului de grade de libertate cu spori-
rea num arului dimensiunilor, este sucient a compara trei ret ele, n una, dou a
si trei dimensiuni, alese astfel nc at s a se obt in a aproximativ aceeasi acuratet e
(pe ecare axa, mp art ire n 9 EF; n ecare nod cate un grad de libertate pe o
axa - tabelul 4.1). Numarul mare de necunoscute si operat ii impun adoptarea
unor algoritmi de maxima ecient a, vizand n special introducerea si extrage-
rea datelor, rezolvarea sistemului de ecuat ii, discretizarea domeniului real prin
elemente nite.
Marimile si relat iile fundamentale ale Teoriei elasticit at ii spat iale sunt cele
prezentate n capitolul 1. Acestea vor utilizate, n cele ce urmeaza, la studiul
elementelor nite tetraedrice si hexaedrice (prisme rectangulare, paraleli-
piped), cel mai des ntalnite n analiza structurilor spat iale. Multe din elemen-
tele formul arilor le vom prezenta ca extinderi ale celor similare din problema
plan a, far a demonstrat ii complete.
156
St ari de solicitare spat iale. Structuri masive 157
Tabelul 4.1. Probleme uni-, bi-, tridimensionale si cresterea num arului GL
la aceeasi net e a discretizarii
La elementele nite spat iale nodurile sunt dispuse n colt uri, pe muchii,
pe suprafet ele laterale ale elementului sau n interior. Ultimele dou a variante
se evita, iar atunci cand sunt strict necesare (de exemplu, pentru a utiliza n
aproximare polinoame complete), gradele de libertate din aceste noduri sunt
de obicei eliminate n faza anterioar a asambl arii, prin condensare static a.
Drept grade de libertate nodale se considera deplasarile paralele cu sistemul
de axe, adic a u
i
, v
i
, w
i
. Uneori sunt alese ca grade de libertate nodale si primele
derivate ale deplasarilor, ceea ce conduce ns a la un num ar foarte mare de GL
pe nod (u
i
, u
i,x
, u
i,y
, u
i,z
, . . . deci n total 12).
La alegerea funct iilor de interpolare este util a folosirea tetraedrului lui Pas-
158 Capitolul 4
cal (gura 4.1) o extindere n trei dimensiuni a schemei ntalnite n problemele
bidimensionale.
Figura 4.1. Tetraedrul Pascal
4.2 Elemente tetraedrice
Coordonatele naturale n tetraedru sunt asa-numitele coordonate de
volum. Un punct P poate precizat prin coordonate carteziene (x, y, z) sau
prin coordonate naturale (L
1
, L
2
, L
3
, L
4
).
Coordonatele naturale se denesc similar coordonatelor de arie (vezi punc-
tul 3.2.1). Notand (gura 4.2):
V - volumul tetraedrului (1234)
V
1
- volumul tetraedrului (P234) (opus nodului 1)
V
2
- volumul tetraedrului (1P34) (opus nodului 2),. . . ,
coordonatele naturale L
i
se exprim a prin relat iile
L
i
=
V
i
V
, i = 1, 2, 3, 4 (4.1)
satisfacand condit ia evidenta
L
1
+L
2
+L
3
+L
4
= 1. (4.2)
Figura 4.2.
Intre coordonatele carteziene si cele naturale (similar cu (3.9) din plan)

exista relat iile:
_
_
1
x
y
x
_
_
=
_
_
1 1 1 1
x
1
x
2
x
3
x
4
y
1
y
2
y
3
y
4
z
1
z
2
z
3
z
4
_
_
L
1
L
2
L
3
L
4
_
_
(4.3)
din inversarea carora se obt in
L
i
=
1
6V
(v
0
i
+a
i
x +b
i
y +c
i
z). (4.4)
Semnicat ia m arimilor din (4.3) si (4.4) este urmatoarea:
x
i
, y
i
, z
i
- coordonatele carteziene ale punctului i (varfului i)
v
0
i
- determinantul minor algebric al elementului din linia 1 coloana i din
matricea p atratic a din (4.3)
a
i
, b
i
, c
i
- determinant ii minori algebrici ai elementelor x
i
, y
i
respectiv z
i
din matricea p atratic a din (4.3).
4.2.1 Elementul nit tetraedric cu deformat ii constante
(CSTh)
In ecare nod, situat n colt uri, se aleg cate trei grade de libertate: de-
plas arile u
i
, v
i
si w
i
, paralele cu axele sistemului de coordonate general (gura
4.3). Oricare din deplasarile de camp, e u(x, y, z) se va exprima prin inter-
polare ntre deplasarile nodale respective: u
1
, u
2
, u
3
si u
4
. Rezulta ca poate
folosit polinomul de interpolare de gradul ntai care are patru termeni (vezi
gura 4.1).
160 Capitolul 4
Figura 4.3. Element tetraedric cu deformat ii constante (CSTh)
Alcatuim vectorul deplasarilor nodale sub forma:
d
=
_
u
1
v
1
w
1
u
2
v
2
w
2
u
3
v
3
w
3
u
4
v
4
w
4
_
. (4.5)
El cont ine 12 elemente. Lucrand n coordonate naturale, deplasarile u, v
si w vor putea exprimate prin:
u =
4
i=1
N
i
u
i
v =
4
i=1
N
i
v
i
w =
4
i=1
N
i
w
i
(4.6)
Conform celor precizate la punctul 3.2.1 funct iile de interpolare N
i
se aleg
de forma:
N
i
(L
1
, L
2
, L
3
, L
4
) =
1
L
1
+
2
L
2
+
3
L
3
+
4
L
4
.
Din condit iile de compatibilitate cu deplasarile nodale pentru N
1
(de exem-
plu) rezult a
N
1
(nod1) = N
1
(1, 0, 0, 0) =
1
= 1
N
1
(nod2) = N
1
(0, 1, 0, 0) =
2
= 0
N
1
(nod3) = N
1
(0, 0, 1, 0) =
3
= 0
N
1
(nod4) = N
1
(0, 0, 0, 1) =
4
= 0.
Se obt ine n nal:
N
i
= L
i
(i = 1, 2, 3, 4). (4.2.a)
Relat iile (4.6) se aduc astfel la o exprimare matriceal a:
U
=
_
_
u
v
w
_
_
=
_
_
L
1
L
2
L
3
L
4
L
1
L
2
L
3
L
4
L
1
L
2
L
3
L
4
_
_
d
= N
,
(4.7)
n care se identic a usor matricea de interpolare a deplasarilor N
.
Derivatele part iale ale funct iilor de interpolare N
i
n raport cu una din
variabile, e x, se scriu:
N
i,x
=
4
r=1
N
i,r
L
r,x
,
sau, t in and seama de (4.4)
L
r,x
=
L
r
x
=
a
r
6V
N
i,x
=
1
6V
4
r=1
a
r
N
i,r
.
(4.8)
In derivatele part iale ale funct iei N

i
n raport cu y sau z se nlocuieste n
(4.8) a
r
cu b
r
respectiv c
r
, denit i n legatur a cu (4.3).
In cazul elementului CSTh, funct iile de interpolare au structura (4.7.a) si

prin urmare
N
i,i
= N
i,L
i
= 1
N
i,r
= N
i,Lr
= 0, r = i, r = 1, 4
(4.9)
deci
N
i,x
=
1
6V
a
i
.
162 Capitolul 4
T in and seama de expresiile (1.2) si de (4.9) pentru deformat ii, se deduce:
_
xy
yz
zx
_
_
=
_
_
u
,x
v
,y
w
,z
u
,y
+v
,x
v
,z
+w
,y
w
,x
+u
,z
_
_
=
1
6V
_
_
a
1
a
2
a
3
a
4
b
1
b
2
b
3
b
4
c
1
c
2
c
3
c
4
b
1
a
1
b
2
a
2
b
3
a
3
b
4
a
4
c
1
b
1
c
2
b
2
c
3
b
3
c
4
b
4
c
1
a
1
c
2
a
2
c
3
a
3
c
4
a
4
_
_
d
(4.10)
sau
= B
. (4.10.a)
Se observ a ca elementele matricii deformat iilor B
sunt constante.
Matricea de rigiditate elementala k
si vectorul fort elor nodale echivalente

p
se stabilesc cu relat iile generale (Capitolul 2).

Prezentarea mai detaliat a a metodologiei de studiere a proprietat ilor si
m arimilor specice elementului nit tetraedric, a fost f acut a cu scopul de a
evident ia similitudinea cu aceea dezvoltata pentru elementele nite specice
problemei plane.
4.2.2 Elementul nit tetraedric cu deformat ii liniare (LSTh)
Este echivalentul elementului LST din problema plan a. Amplas and nodu-
rile n colt urile si mijlocul laturilor tetraedrului, rezult a un element cu 10 no-
duri. Se aleg ca si grade de libertate translat iile nodurilor, rezult and 103 = 30
elemente n vectorul deplasarilor nodale (cate zece pentru ecare deplasare n
camp).
Coordonatele naturale ale nodurilor sunt:
Nod 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
L
1
1 0 0 0 1/2 0 1/2 1/2 0 0
L
2
0 1 0 0 1/2 1/2 0 0 1/2 0
L
3
0 0 1 0 0 1/2 1/2 0 0 1/2
L
4
0 0 0 1 0 0 0 1/2 1/2 1/2
Figura 4.4. Element tetraedric cu deformat ii liniare (LSTh)
C ampul deplasarilor este precizat prin relat ii de tipul (4.6) n care sumele
se efectueaza pentru i = 1, 10; funct iile de interpolare ale deplasarilor au ex-
presiile:
N
i
= L
i
(2L
i
1) i = 1, . . . , 4
N
i
= 4L
j
L
k
i = 5, . . . , 10
(4.11)
n care j, k sunt numerele nodurilor de colt ale laturii pe care se a a nodul i.
Derivatele part iale ale funct iilor N
i
n raport cu x, y si z sunt funct ii liniare
la fel ca si deformat iile.
4.2.3 Elemente nite tetraedrice de ordin superior
Se urmeaza caile clasice de sporire a num arului gradelor de libertate nodale
pe element: ad augarea unor noduri noi sau alegerea drept grade de libertate
si a derivatelor deplasarilor. O parte din elementele nite astfel obt inute sunt
prezentate n tabelul 4.2.
Se observ a ca atunci cand se adopt a ca si grade de libertate derivatele
deplasarilor, gradul polinomului de interpolare trebuie s a e de cel put in trei.
O formulare simpla a elementului cu 48 GL/element (tabelul 4.2 nr. crt.
5) se obt ine adopt and pentru deplasari un camp exprimat prin polinoame de
interpolare de gradul trei, cont in and termenii:
L
3
1
, L
3
2
, L
3
3
, L
3
4
,
L
2
1
L
2
, L
2
2
L
3
, L
2
3
L
4
, L
2
4
L
1
,
L
1
L
2
2
, L
2
L
2
3
, L
3
L
2
4
, L
4
L
2
1
,
L
2
1
L
3
, L
2
2
L
4
, L
2
1
L
3
, L
2
2
L
4
,
164 Capitolul 4
(lipsesc din polinomul complet L
i
L
j
L
k
, i, j, k = 1, 2, 3). Elementul prezinta
avantajul de a se putea lucra cu grade de libertate doar n nodurile din colt uri,
n care se asigura si continuitatea primelor derivate part iale ale deplasarilor.
In ultima coloan a a tabelului 4.2 sunt prezentate num arul mediu GL/nod
ntr-o structura extinsa la innit. L at imea semibenzii sistemului este n
corelat ie cu acest num ar. Folosind elementul CSTh, num arul mediu al GL/nod
este 0,6, ceea ce indic a o semibanda cu lat ime relativ redusa.
In sfarsit, vom observa ca n aplicat iile practice, descrierea geometriei cor-

pului numai prin elemente tetraedrice este destul de dicil a, datorit a atent iei
deosebite ce trebuie acordat a asambl arii tetraedrelor astfel nc at s a nu r am an a
goluri sau s a se produc a suprapuneri de elemente nite. Programe de calcul
perfect ionate realizeaz a automat conectarea unui num ar xat de tetraedre n
elemente hexaedrice, cu care mp art irea este mai facila (gura 4.5).
Figura 4.5. Hexaedru compus din tetraedre
166 Capitolul 4
4.3 Elemente hexaedrice (brick, caramida)
Adoptam pentru paralelipipedul dreptunghiular din gura 4.6 sistemul de
coordonate adimensionalizate locale cu originea n centroid, paralele cu
sistemul general xyz. Daca 2a, 2b si 2c sunt lungimile laturilor paralele cu x,
y respectiv z, legatura dintre cele dou a sisteme este dat a de relat iile (vezi si
punctul 3.3.1):
=
x x
c
a
, =
y y
c
b
, =
z z
c
c
(4.12)
, si iau valori pe domeniul elementului ntre (1, +1).
Figura 4.6. Element hexaedric (brick)
Interpolarile pe element pot facute prin polinoame Lagrange. Dezavan-
tajul acestora const a n faptul ca introduc noduri interioare, a caror eliminare
necesit a efectuarea operat iilor suplimentare cerute de condensare static a. Din
acest motiv, se prefer a stabilirea funct iilor de interpolare N
i
dupa metodologia
prezentata la punctul 2.3.2.
Cel mai simplu element hexaedric este formulat prin adoptarea unei
variat ii liniare a deplasarilor n lungul laturilor. Se aleg noduri doar
n colt urile paralelipipedului (gura 4.6) si se considera grade de libertate
nodale deplasarile u, v si w. Funct ia N
i
se considera de forma:
N
i
=
1
+
2
+
3
+
4
+
5
+
6
+
7
+
8
depinzand de 8 parametri, adic a n num ar egal cu deplas arile nodale aferente

uneia din deplasarile camp u, v sau w. Se observ a ca pe o direct ie paralel a cu
una din axe (de exemplu: = constant, = constant) funct ia N
i
prezinta o
variat ie liniar a.
Impun and condit iile de compatibilitate cu deplasarile nodale, se obt in ex-
presiile funct iilor
N
i
=
1
8
(1 +
i
)(1 +
i
)(1 +
i
) (4.13)
care, se poate considera o extindere la problema tridimensional a a relat iilor
(3.32.a).
C ampul deplasarilor este exprimat prin relat iile:
u(, , ) =
8
i=1
N
i
u
i
v(, , ) =
8
i=1
N
i
v
i
w(, , ) =
8
i=1
N
i
w
i
(4.14)
care, cu o alcatuire precizat a pentru vectorul d
al deplasarilor nodale pe ele-

ment, dau posibilitatea stabilirii matricii de interpolare a deplasarilor N
. Ma-
tricea deformat iilor B
rezult a apoi folosind relat iile (1.2) si regulile de derivare

n raport cu z, y, z (vezi relat iile (3.29)).
Elemente nite hexaedrice de ordin superior sunt prezentate n tabelul
4.3. Dintre acestea, ne vom opri atent ia asupra elementului nit cu deplasari
variind dupa curbe de gradul doi (nr. crt. 1), cu noduri la colt uri si mijlocul
laturilor.
Elementul are 20 de noduri si 3 20 = 60 grade de libertate. Funct iile de
interpolare ale deplasarilor, care intervin n relat ii de tipul (4.14) sunt:
N
i
=
1
8
(1 +
i
)(1 +
i
)(1 +
i
)(
i
+
i
+
i
2), i = 1, . . . , 8
N
i
=
1
4
(1
2
)(1 +
i
)(1 +
i
), i = 13, . . . , 16
N
i
=
1
4
(1
2
)(1 +
i
)(1 +
i
), i = 9, 11, 17, 19
N
i
=
1
4
(1
2
)(1 +
i
)(1 +
i
), i = 10, 12, 18, 20.
(4.15)
In relat iile (4.13) si (4.15),

i
,
i
si
i
reprezinta coordonatele nodului i.
Hexaedrele dreptunghiulare nu sunt practice (similar cu dreptunghiurile
n problema plan a), datorit a dicultat ilor de ranare a ret elei si model arii
168 Capitolul 4
geometrice a domeniilor m arginite de suprafet e de contur curbe sau, n general,
neregulate. Acest neajuns poate escaladat, interpretand sistemul local , ,
ca si sistem curbiliniu, problema ce va abordat a ntr-un capitol ulterior.
4.4 Stari de solicitare n solide de revolut ie
4.4.1 Sisteme de coordonate. Relat ii generale
Sistemul de axe convenabil pentru reprezentarea corpurilor de revolut ie
este sistemul cilindric, cu axa z axa de rotat ie (gura 4.7).
Figura 4.7. Coordonate cilindrice
Deplasarile unui punct n sistemul de axe cilindrice sunt precizate prin
componentele u dupa raza r, v dupa normala la raza r si w dupa axa z, pozitive
n sensul cresterii lui r, respectiv z.
Incarcarile masice sunt reprezentate prin vectorul b
=
_
b
r
b
z
b
_
,
cele de suprafat a prin f
=
_
f
r
f
z
f
_
. Sensurile pozitive ale componen-
telor nc arc arilor se precizeaz a similar cu cele ale deplasarilor (gura 4.8).
Vectorul tensiunilor este denit prin componentele din sect iunile de co-
ordonate constante
=
_

r

z

rz

z

r
_
, (4.16.a)
deformat iile specice corespunzatoare acestora alcatuind vectorul deforma-
t iilor
=
_

r

z

rz

z

r
_
. (4.16.b)
170 Capitolul 4
Figura 4.8. Tensiuni si fort e exterioare
Relat iile ntre deformat ii si deplasari, deduse n Teoria elasticit at ii sunt:
r
=
u
r

z
=
w
z

=
u
r
+
1
r
v
rz
=
u
z
+
w
r

r
=
1
r
u
+
v
r

v
r
z
=
v
z
+
1
r
w
.
(4.17)
Relat ia ntre vectorii tensiune si deformat ii este dat a de (1.7), adic a
= E
. (4.18)
C andnc arc arile nu variaz a cu iar componentele b
si f
sunt nule, corpul

se a a n stare de solicitare radial simetrica.

In acest caz, deplasarea v
este nul a iar deplasarile u si w sunt funct ii doar de variabilele r si z. Problema
se transforma astfel ntr-o problema n dou a dimensiuni, formul arile si rezul-
tatele obt inute n studiul st arii de solicitare plan a put and adaptate cu unele
modic ari.
Pentru caracterizarea st arii de solicitare radial simetrica, este necesar s a
se cunoasca urmatoarele m arimi, rezultate din particularizarea relat iilor ante-
rioare:
- vectorul deplasare U
=
_
u w
_
- vectorul deformat ie
=
_

r

z

rz
_
- vectorul tensiune
=
_

r

z

rz
_
(4.19)
Deformat iile inelare
si tensiunile inelare
apar datorit a faptului ca

deplasarile radiale u modic a lungimile cercurilor (inelelor).
Relat iile ntre deformat ii si deplasari (4.17) devin:
r
=
u
r

z
=
w
z

=
u
r
rz
=
u
z
+
w
r
.
(4.20)
Relat ia ntre tensiuni si deformat ii este (4.18) n care
E
=
E
(1 +)(1 2)
_
_
1 0
1 0
1 0
0 0 0
1 2
2
_
_
(4.21)
4.4.2 Analiza prin MEF a starilor de solicitare axial simetrice
Un element nit axisimetric este un inel cu sect iunea constanta (gura
4.9). Punctele nodale sunt de fapt cercuri nodale.
Datorita simetriei axiale a st arii de deformare si tensiune, toate integralele
de volum se transforma n integrale pe suprafat a.

Intr-adevar, observ and ca
n acest caz volumul elementar se scrie
dV = 2rdA,
rezult a _
V
F(r, z)dV = 2
_
A
rF(r, z)dA
unde s-a considerat ca F nu depinde de .
Elementele nite axisimetrice sunt astfel o generalizare a elementelor din
starea de solicitare plan a (Capitolul 3). De aceea vor detaliate relat iile doar
pentru elementul triunghiular CST.
Vectorul deplasarilor nodale al elementului este (gura 4.10)
d
=
_
u
1
w
1
u
2
w
2
u
3
w
3
_
(4.22)
172 Capitolul 4
Figura 4.9. Element nit axisimetric
Figura 4.10. EF asimetric - inel cu sect iune triunghiular a
Lucrandn coordonate naturalen triunghi, campul deplasarilor pe element
se exprim a cu relat ii similare celor de la punctul 3.2.2, adic a
U
=
_
u
v
_
=
_
L
1
0 L
2
0 L
3
0
0 L
1
0 L
2
0 L
3
_
d
. (4.23.a)
Matricea de interpolare a deplasarilor este similara cu (3.14):
N
=
_
L
1
0 L
2
0 L
3
0
0 L
1
0 L
2
0 L
3
_
.
Leg atura ntre coordonatele naturale L
i
si cele globale este dat a de (3.8),
n care se nlocuieste x cu r si y cu z:
L
i
=
1
2A
(2A
0
+a
i
r +b
i
z) (4.24)
Vectorul deformat ii rezult a efectuand derivatele cerute de relat iile (4.20):
=
_
rz
_
_
=
1
2A
_
_
a
1
0 a
2
0 a
3
0 b
1
0 b
2
0 b
3
2A
L
1
r
0 2A
L
2
r
0 2A
L
3
r
0
b
1
a
1
b
2
a
2
b
3
a
3
_
_
d
= B
(4.25)
de unde se identic a usor expresia matricii deformat iilor B
. Se observ a ca desi
u si v sunt funct ii liniare n (r, z), deformat iile inelare nu sunt constante pe
element.
Matricea de rigiditate elementala se stabileste cu relat ia general a
k
=
_
V
B
t
E
dV = 2
_
A
B
t
E
rdA. (4.26)
Integrarea nu poate facut a la fel de simplu ca si n cazul problemei plane,
datorit a faptului ca n termenii care apar sub semnul integralei apare r la
numitor, ceea ce conduce la expresii logaritmice. Pentru elementele cu noduri
pe axa de rotat ie, r este nul iar termenii care cont in ln(r
i
, r
j
) devin innit i
(pentru r
j
0). Problema se rezolva simplu dac a se realizeaz a integrare
numerica n triunghi folosind o regul a de integrare n care s a nu apar a puncte
pe laturi. Acest deziderat se realizeaz a dac a se aproximeaza campul printr-un
polinom liniar sau quintic (vezi tabelul 3.4, pct. 3.2.5). Deosebit de simpla este
prima alternativa, cand este necesara evaluarea funct iei ntr-un singur punct
174 Capitolul 4
si anume, n centroid. Aceasta revine la a considera n B
pe r constant si egal
cu
r
c
=
1
3
(r
1
+r
2
+r
3
). (4.27)
In ceea ce priveste fort ele nodale echivalente, evaluarea se face dupa

regula general a, efectuand mai ntai integrarea n (nc arc arile nu depind
de ):
p
=
_
V
N
t
b
dV +
_
t
f
d = 2
_
A
N
t
b
rdA+ 2
_
t
f
rds. (4.28)
In relat ia (4.28), reprezinta suprafat a lateral a a elementului pe care

act ioneaz a nc arc arile de suprafat a f
iar - conturul elementului nit n plane

= const. (gura 4.10).
In mod aproximativ, evaluarea nc arc arilor nodale echivalente poate

facut a nmult ind componentele rezultate n cazul problemei plane cu 2r
i
,
r
i
reprezentand raza nodului i, n care se precizeaz a componenta.
4.4.3

Incarcari nesimetrice
Incarc arile care nu sunt axial simetrice, cum sunt, de exemplu, cele pro-
venite din act iunea vantului sau seismelor manifestate asupra construct iilor
radial simetrice (cosuri, turnuri de r acire, etc.) se ntalnesc destul de des n
aplicat iile ingineresti. C and distribut ia acestor nc arc ari n poate reprezen-
tata printr-un num ar redus de termeni dintr-o dezvoltare n serie trigonome-
tric a, este posibil a folosi o buna parte a avantajelor formul arii axisimetrice.
Ideea fundamentala const a n observat ia ca nc arc arile si deplasarile pot
dezvoltate n serii Fourier n raport cu . Dezvoltarea n serie Fourier a unei
funct ii f() se poate scrie
f() = F
0
+
n
(F
1n
sinn +F
2n
cos n), n = 1, 2, . . . ,
unde F
0
, F
1n
si F
2n
reprezinta coecient ii dezvoltarii. Termenul F
0
nu d a o
variat ie n , el corespunde unor m arimi axial simetrice si nu va considerat
n cele ce urmeaza. Vom putea admite deci pentru deplasari si nc arc arile
exterioare reprezentarile
U
=
_
u v w
_
=
n
(U
1n
sin n +U
2n
cos n) (4.29.a)
b
=
_
b
r
b
b
z
_
=
n
(b
1n
sin n + b
2n
cos b) (4.29.b)
n care vectorii U
kn
, b
kn
(k = 1, 2) sunt funct ii doar de r si z.
Deformat iile specice se stabilesc cu relat iile (4.17) si pot aranjate astfel
nc at s a se evident ieze distinct termenii care au ca factori sin n respectiv
cos n, vectorul deformat ii
scriindu-se:
n
(
1n
sinn +
2n
cos n). (4.30)
Pentru deplasarile virtuale U
se poate adopta o structura similara cu

(4.29.a), rezult and deformat ii virtuale de forma (4.30). Ecuat ia lucrului me-
canic virtual (2.6) va avea termenii din st anga respectiv dreapta semnului
egalitat ii:
_
V
t
E
dV =
=
_
V
_
n
(
t
1n
sin n +
t
2n
cos n)
_
E
n
(
1n
sin n +
2n
cos n)
_
dV
(4.31.a)
_
V
U
t
b
dV =
=
_
V
_
n
(U
1n
sin n +U
2n
cos n)
__
n
(b
1n
sin n + b
2n
cos b)
_
dV.
(4.31.b)
Efectu and produsele n (4.31) se observ a ca apar termeni care au ca factori
funct iile sin n sin m, sin n cos m, cos n cos m, funct ii care nmult esc
produse de matrici care nu depind de (de exemplu
t
1n
E
1m
, U
t
2n
b
1m
,
etc.). Elementul diferent ial de volum se poate scrie dV = dA rd, unde dA
este elementul de arie pe sect iunile = const., iar r este raza punctului curent
de pe sect iune; produsul rdA nu depinde de , ind funct ie doar de (r, z).
Invers and n (4.31) ordinea de integrare si sumare se poate realiza integrare
n . T in and seama ca
_

sin n sin md =
_

cos n sin md =
_
0, m = n
, m = n
_

sin n cos md = 0
176 Capitolul 4
rezult a relat ii decuplate pentru (4.31) astfel ca ecuat iile de lucru mecanic vir-
tual sunt:
_
A
(
t
1n
E
1n
+
t
2n
E
2n
)rdA =
_
A
(U
1n
b
1n
+U
2n
b
2n
)rdA, n = 1, 2, . . .
(4.32)
Se observ a ca pentru ecare armonica din dezvoltare, ecuat ia (4.32) repre-
zinta doar o problema n dou a dimensiuni (r, z), put andu-i-se aplica regulile
de formulare de la structurile cu simetrie axiala.
Trec and la formularea pe EF, deplasarile nodale vor avea, n general,
componentele distincte, aferente termenilor dezvoltat i n sinus si cosinus. C and
nc arcarea este antisimetrica n raport cu un plan si simetrica n raport cu
planul perpendicular pe primul, deplasarile u, v si w prezinta la r andul lor
proprietat i de simetrie/antisimetrie (gura 4.11) ind de forma
u =
u
n
sin n
v =
v
n
cos n
w =
w
n
cos n.
Figura 4.11.

Incarc ari antisimetrice pe , simetrice pe
Limitandu-ne la acest caz, deosebit de frecvent n practic a, este evident ca,
lipsind din serii una din funct ii, U
1
va cont ine doar deplasari u iar U
2
, doar
deplasarile v si w. Deplas arile nodale, la r andul lor vor avea doar componentele
aferente acestor deplasari.
Vectorul deplasare pe element nit va avea structura
U
n
(N
1
sin n +N
2
cos n)d
n
(4.33)
n care N
1
, N
2
sunt matrici de interpolare a deplasarilor care nu depind de n
(se utilizeaz a aceleasi funct ii de interpolare n toate armonicele), ind funct ii
doar de r si z. Funct iile de interpolare se stabilesc dupa regulile cunoscute,
t in and seama de gradele de libertate nodale adoptate.
Aplicand relat iile (4.17) se obt in deformat iile. Scriind termenul n din (4.33)
sub forma
U
n
=
_
_
u
v
w
_
_
n
=
_
_
_
_
N
u
0
_
sin n +
_
_
0
v
N
w
_
_
cos n
_
_
d
2
se obt ine, de exemplu
x,n
=
v
z
+
1
z
w
=
_
N
v
z
cos n
1
r
N
w
nsin n
_
d
n
.
Se observ a ca factorii care nmult esc cos n, sunt n depind, n general, de
n. Ordonand rezultatele, se poate scrie
astfel:
n
_
B
1n
(r, z, n) sin n +B
2n
(r, z, n) cos n
_
d
n
, (4.34)
adic a evident iind distinct n matricea deformat iilor B
componentele ce
nmult esc cele dou a funct ii. Comparand (4.34) cu (4.30) respectiv (4.33) cu
(4.28) se observ a ca
kn
= B
kn
d
n
U
kn
= N
k
d
n
k = 1, 2
Ecuat ia de lucru mecanic virtual (4.32) se va transforma dupa discretizarea
n elemente nite n
0
d
n
_
_
_
Ae
(B
t
1n
E
1n
+B
t
2n
E
2n
)rdA
_
_
d
n
=
178 Capitolul 4
=
e
d
n
_
_
_
Ae
(N
1
b
1n
+N
2
b
2n
)rdA
_
_
(4.35)
care are aceeasi structura cu (2.17). Cu alte cuvinte pentru ecare armonica
n, problema se abordeaz a si rezolva cu algoritmii clasici ai MEF, rezultatul
nal obt in andu-se prin sumare (suprapunere de efecte). Pentru armonica n,
matricea de rigiditate elementala si vectorul fort e nodale echivalente pe EF
sunt:
k
n
=
_
Ae
(B
t
1n
E
1n
+B
t
2n
E
2n
)rdA
p
n
=
_
Ae
(N
t
1
b
1n
+N
t
2
b
2n
)rdA
(4.36)
si se obt in prin cuadraturi numerice.
Capitolul 5
Placi plane ncovoiate
Studiile dezvoltate n scopul realiz arii unei formul ari adecvate pentru
ncovoierea pl acilor plane sunt deosebit de extinse, cunoscandu-se o larg a va-
rietate de alternative de formulare. Dicult at ile cele mai mari n rezolvarea
problemei sunt legate de asigurarea continuit at ii interelemente, continuitate
care vizeaza atat funct ia w cat si derivatele ei.
Problema pl acilor ncovoiate constituie n fond o problema spat iala. Se
ntrevede deci posibilitatea folosirii elementelor nite spat iale, hexaedrul de
exemplu, atunci cand se intent ioneaz a obt inerea unei solut ii numerice. T in and
seama de cerint a ca dimensiunile elementului nit s a e apropiate ca m arime,
rezult a o ret ea foarte densa n suprafat a mediana, cu laturi avand m arimea
apropiata de grosimea pl acii, deci un num ar foarte mare de elemente nite
si necunoscute. Daca nu se respecta aceast a cerint a, dimensiunile elementului
n planul median ind mari n comparat ie cu grosimea pl acii, coecient ii de
rigiditate aferent i grosimii rezult a mari n comparat ie cu restul coecient ilor,
ceea ce conduce la sisteme de ecuat ii r au condit ionate si rezultate incorecte.
De aici deriva necesitatea unei formul ari care s a excluda aceste neajunsuri. O
astfel de formulare se obt ine pe baza teoriei tehnice a pl acilor subt iri.
Teoria tehnic a a pl acilor plane subt iri reduce problema tridimensional a
a pl acilor plane la una n dou a dimensiuni, n care starea de solicitare este
precizat a complet prin deplasarile si rotirile din suprafat a mediana. Mai mult,
cand placa este subt ire, deformat iile de lunecare provocate de fort ele taietoare
pot neglijate; n cazul pl acilor groase, inuent a acestora asupra st arii de
solicitare este apreciabila si deci va trebui luat a n considerare.
Limitandu-ne la teoria liniar a a pl acilor, vom admite c a deplasarile sunt
mici iar legatura ntre deformat ii si tensiuni este dat a de legea lui Hooke.
179
180 Capitolul 5
5.1 Probleme generale
5.1.1 Formularea n deplasari a problemei placilor subt iri
ncovoiate
Fiind o problema spat iala pozit ia dupa deformare a unui punct curent
M cu coordonatele init iale (x, y, z) este precizat a prin deplasarile u, v si w
paralele cu axele de coordonate. Prin urmare, un punct de pe grosimea pl acii
are trei grade de libertate.
In teoria pl acilor subt iri se admit trei ipoteze fundamentale:

(i) Deplas arile n suprafat a mediana (u
0
, v
0
) ind mici, acestea se negli-
jeaza.

In consecint a, deplasarea unui punct A din suprafat a mediana are loc
pe o direct ie paralel a cu axa z (gura 5.1.a).
(ii) Tensiunile normale
z
, si deformat iile specice liniare
z
ind mici
comparativ cu celelalte componente, se considera nule. Ca urmare, deplasarea
w a oric arui punct de pe normala la suprafat a mediana care trece prin A este
egala cu deplasarea w a punctului A; rezult a ca w nu depinde de z (
z
= w
,z
=
0), adic a este funct ie doar de variabilele (x, y) din planul pl acii.
(iii) Admit and ipoteza normalelor drepte, punctul M de la o cota z se va
gasi dupa deformare pe normalan A la suprafat a deformat a. Rotirile normalei
AM n jurul axei y respectiv x sunt w
,x
si w
,y
astfel ca deplasarile u si v sunt
u = zw
,x
v = zw
,y
. (5.1)
Urmarind o formulare n deplasari, este convenabil s a se aleaga ca prin-
cipala necunoscuta deplasarea w(x, y) a suprafet ei mediane a placii,
deplasarile u si v rezult and din aceasta prin relat iile (5.1). Din analiza expre-
siei deplasarilor, se observ a ca n locul celor trei grade de libertate pe direct iile
deplasarilor u, v si w se pot alege trei grade de libertate legate de de-
plasarile din suprafat a mediana, adic a w si rotirile (primele derivate
ale funct iei w) w
,x
si w
,y
.
Deformat iile specice
x
,
y
si
xy
n punctul curent, situat la distant a z
de suprafat a mediana se obt in cu relat iile lui Cauchy:
(z)
=
_
_
xy
_
_
=
_
_
u
,x
v
,y
u
,y
+v
,x
_
_
= z
_
_
w
,xx
w
,yy
2w
,xy
_
_
= z
. (5.2)
Indicele (z) de la
(z)
si
(z)
, arat a ca acestea se refera la punctul curent,
de ordonata z.
Deformat iile
z
,
yz
si
xz
sunt nule, n baza ipotezelor.
Pl aci plane ncovoiate 181
Figura 5.1. Element plac a plan a ncovoiata
182 Capitolul 5
In relat ia (5.2) s-a notat
=
_
_
w
,xx
w
,yy
2w
,xy
_
_
(5.2.a)
vectorul curburilor suprafet ei mediane, ale carui elemente sunt funct ii doar
de (x, y).
Tensiunile
(z)
=
_

x

y

xy
_
sunt exprimate n funct ie de deformat ii
prin legea lui Hooke:
(z)
= E
(z)
= zE
. (5.3)
unde E
este matricea caracteristicilor de elasticitate ale materialului.

In cazul
pl acilor izotrope ea are aceeasi structura cu matricea E
de la starea de tensiune
plan a (deoarece se admite
z
= 0).
Eforturile sect ionale sunt denite ca si componente ale sistemului de
fort e obt inut la reducerea tensiunilor de pe sect iuni normale cu lat ime unitate
(gura 5.1.c):
M
x
=
_
t/2
t/2
x
zdz
M
y
=
_
t/2
t/2
y
zdz
M
xy
=
_
t/2
t/2
xy
zdz.
(5.4)
Denind vectorul moment M
=
_
M
x
M
y
M
xy
_
relat iile (5.3) si (5.4)
dau:
M
=
_
_
M
x
M
y
M
xy
_
_
=
_
t/2
t/2
z
_
_
xy
_
_
dz =
_
t/2
t/2
z
2
E
dz =
t
3
12
E
unde am t inut seama ca E
sunt constante n raport cu z.

Se noteaz an cele ce urmeaza cu E
b
=
t
3
12
E
- matricea caracteristicilor
de deformabilitate a placii, adic a
E
b
=
Et
3
12(1
2
)
_
_
1 0
1 0
0 0
1
2
_
_. (5.5)
Factorul din expresia (5.5) este rigiditatea cilindrica a pl acii. Pentru pl aci
ortotrope, E
b
are structura
E
b
=
_
_
D
x
D
1
0
D
1
D
y
0
0 0 D
xy
_
_
(5.5.a)
unde rigidit at ile D
x
, D
y
, D
xy
, D
1
sunt precizate n funct ie de geometria pl acii
si proprietat ile de deformare ale materialelor.
Cu notat ia (5.5), obt inem pentru M
:
M
= E
. (5.6)
Pe lang a eforturile M
, n plac a subzista fort ele taietoare Q

x
, Q
y
. Eforturile
satisfac ecuat iile de echilibru:
Q
x,x
+Q
y,y
+q
z
= 0
M
x,x
+M
xy,y
Q
x
= 0
M
xy,x
+M
y,y
Q
y
= 0
(5.7)
n care q
z
este nc arcarea normala la suprafat a mediana.
Lucrul mecanic virtual L
al tensiunilor
produs prin deformat iile vir-

tuale
rezult a din (1.17.b):

L
=
_
V
t
(z)
(z)
dV =
_
V
t
(z)
E
(z)
dV.
Inlocuind, n baza relat iei (5.2),
(z)
= z
si
(z)
= z
obt inem dupa

integrarea n z (pe grosime) ntre limitele (t/2, +t/2):
L
=
_
V
z
2
t
E
dV =
_
A
t
t
3
12
E
dA =
_
A
t
E
dA
unde s-a t inut seama si de (5.5).

Inlocuind dupa (5.6) E
= M
deducem
L
=
_
A
t
M
dA. (5.8)
184 Capitolul 5
Comparand (5.8) cu (1.17.b) se observ a ca ele au aceeasi structura,
ind nlocuit cu
iar
cu M
; analogii similare se pot face ntre (5.6) si

(1.7). Acestea sugereaza posibilitatea utiliz arii tuturor relat iilor standard de
la punctul 2.6.1, dac a se noteaz a vectorul deformat iilor generalizate
=
_
w
,xx
w
,yy
2w
,xy
_
, (5.9.a)
vectorul tensiunilor generalizate
= M
=
_
M
x
M
y
M
xy
_
(5.9.b)
si matricea proprietat ilor de deformabilitate a placii (vezi (5.5)),
E
= E
b
. (5.9.b)
Notat iile (5.9) vor utilizate n tot cuprinsul capitolului.
5.1.2 Formularea pe element nit
Vectorul deplasare-camp U
are o singura componenta U
=
_
w
_
; pen-
tru simplitate, vom introduce n toate relat iile unde acesta apare, n loc de U
- scalarul w(x, y).

Dup a cum s-a ar atat la punctul 2.3.3, pentru a satisface condit iile mi-
nime de continuitate, este necesar ca gradele de libertate nodale s a includa
deplasari (translat ii) w
i
si rotiri dupa tangenta la contur w
i,n
. Presupunem ca
deplasarile nodale au fost precizate si incluse n vectorul deplasari nodale ale
elementului d
.
Relat ia (2.53) ntre deplasarea n punctul curent si deplasarile nodale se
va scrie, n baza celor precizate:
w(x, y) = N
, (5.10)
unde N
este matricea de interpolare a deplasarilor.

Vectorul deformat iilor generalizate
, dat de (5.9.a) este deci
=
_
_
w
,xx
w
,yy
2w
,xy
_
_
=
_
_
N
,xx
N
,yy
2N
,xy
_
_
d
= B
(5.11)
unde s-a notat cu B
matricea deformat iilor

B
=
_
N
,xx
N
,yy
2N
,xy
_
. (5.12)
Cu notat iile introduse (5.9), lucrul mecanic virtual al tensiunilor generali-
zate
produs prin deplasarile virtuale w = N
rezult a din (5.8), n care

se nlocuieste M
cu
si
cu
= B
:
L
= d
t
_
A
B
t
E
dA,
reg asind expresia matricii de rigiditate elementale
k
=
_
A
B
t
E
dA. (5.13)
Pentru stabilirea relat iilor particulare necesare evalu arii componentelor
vectorului fort e nodale echivalente, este mai convenabil s a folosim denit ia
acestuia dec at relat ia standard din capitolul 2; se stie ca el reprezinta sistemul
de fort e nodale care produce acelasi lucru mecanic virtual ca si nc arc arile
reale pe element.
Figura 5.2.

Incarc ari si deplasari virtuale la pl aci plane
Presupunem ca pe un element cu laturi unitate din suprafat a mediana
(gura 5.2) act ioneaz a o nc arcare q
z
normala la suprafat a (paralel a cu z) si
186 Capitolul 5
cuplurile de suprafat a m
x
si m
y
. Aceste nc arc ari se considera pozitive dac a
sunt orientate ca vactori n sensul axelor de coordonate. Deplas arile virtuale
pe direct iile acestor fort e sunt w - pe direct ia lui q
z
, w
,y
- pe direct ia lui m
x
si (w
,x
) pe direct ia lui m
y
. Prin urmare lucrul mecanic virtual specic (pe
unitate de arie) este:
L
0
ext
= q
z
w +m
x
w
,y
+m
y
(w
,x
).
Lucrul mecanic pe ntregul element nit se obt ine prin integrare pe
suprafat a elementului.
T in and seama de expresia (5.10) a deplasarii w, deplasarile virtuale au
structura
w = N
w
,x
= N
,x
d
iar relat ia pentru L

ext
se scrie
L
ext
=
_
A
_
q
z
N
+m
x
N
,y
+m
y
(N
,x
)
_
d
dA
sau
L
ext
= d
t
_
A
_
N
t
q
z
+N
t
,y
m
x
+ (N
t
,x
)m
y
_
dA.
Pentru ca membrul drept s a reprezinte lucrul mecanic, integrala trebuie s a
cont in a fort e pe direct iile deplasarilor nodale d
t
. Acestea sunt fort e nodale
echivalente.
Notand
q
=
_
q
z
m
x
m
y
_
(5.14.a)
N
b
=
_
N
,y
N
,x
_
(5.14.b)
expresia vectorului nc arcare nodal a echivalenta se va scrie:
p
=
_
A
N
t
b
q
dA. (5.14)
Figura 5.3.

Incarc ari distribuite pe
curba la pl aci plane
Trebuie remarcat ca n majoritatea
cazurilor nc arc arile de suprafat a m
x
si
m
y
sunt nule. Rezulta atunci
p
=
_
A
N
t
q
z
dA.
Pentru nc arc ari de acelasi tip (q
z
,
m
x
si m
y
) dar distribuite pe o curba
() din suprafat a mediana sau pe con-
turul pl acii, nc arc arile nodale echiva-
lente se stabilesc cu o relat ie similara, n
care integrarea se face pe curba, iar N
b
se evalueaz a pe curba respectiva (N
b
),
adic a (gura 5.3)
p
=
_
t
b
q
ds (5.15.a)
5.1.3 Condit ii pentru funct iile de interpolare
S a urmarim acum congurat ia pe care trebuie s a o aib a vectorul deplasari
nodale si funct iile de interpolare, astfel nc at s a e satisfacute criteriile de
convergent a prezentate la punctul 2.3.3.
(i) Pentru a putea reprezenta deplasari de corp rigid si starea de deformare
constanta, cu alte cuvinte, pentru a satisface condit iile de completitudine,
polinomul de interpolare trebuie s a cont in a termenii:
1, x, y, x
2
, xy, y
2
. (5.16)
Primii trei termeni asigura reprezentarea deplasarilor de corp rigid (o
translat ie si dou a rotiri, cu deformat ii
nule), ultimii trei, adic a cei de gradul

doi dau curburi (
) constante (prin urmare si momente ncovoietoare si de

torsiune constante).
(ii) Pentru realizarea condit iei de compatibilitaten sensul cerut de MEF
este necesar ca deplasarea w si derivata dupa normala de latura w
,n
s a
e continue.
Intr-adevar,
ind dat n cazul pl acilor de derivate de ordin n = 2 a

deplasarii w (relat ia (5.11)), pentru ca integralele care apar n L
s a aib a o
expresie bine denita (asa cum s-a ar atat la punctul 2.3.3), funct ia si derivatele
p an a la ordinul (n 1) = 1, trebuie s a e continue.
188 Capitolul 5
C and w este exprimat a ca funct ie de (x, y), derivata dupa o direct ie n se
exprim a prin intermediul derivatelor part iale n raport cu x si y prin relat ia
w
,n
=
w
n
= w
,x
x
n
+w
,y
y
n
. (a)
Pentru un nod care nu este de colt (gura 5.4.a), condit ia n w
,n
se impune
folosind relat ia anterioar a.
Figura 5.4. Condit ii pe laturi la pl aci plane
Intr-un nod de colt , n scopul asigurarii continuit at ii pentru oricare din

direct iile normalelor n ale laturilor care se intersecteaz a, asa cum rezult a din
relat ia (a), este sucient a impune condit ii de continuitate n w
,x
si w
,y
.
S a urmarim acum dac a prin alegerea ca si grade de libertate a deplasarilor
w
i
si derivatelor w
i,n
n noduri este posibil a construirea unei funct ii polinomiale
de aproximare care s a asigure continuitatea interelement n lungul laturii. Rea-
mintim (pct. 2.3.2) ca pentru realizarea acestui deziderat, expresia funct iei pe
o latur a trebuie s a depinda exclusiv de parametrii nodali apart in and laturii
respective.
S a presupunem ca pe laturile 1-2 si 1-4 ale elementului dreptunghiular din
gura 5.4.c este satisfacut a condit ia anterioar a astfel nc at
w
,n
12
= w
,y
12
= F
_
w
1
w
1,x
w
1,y
w
2
w
2,x
w
2,y
x
_
w
,n
14
= w
,x
14
= G
_
w
1
w
1,x
w
1,y
w
4
w
4,x
w
4,y
y
_
Derivata mixta de ordinul doi pe cele dou a laturi poate scrisa
w
,yx
12
=

x
(w
,y
12
) = F
,x
_
w
1
w
1,x
w
1,y
w
2
w
2,x
w
2,y
x
_
w
,xy
14
=

y
(w
,x
14
) = G
,y
_
w
1
w
1,x
w
1,y
w
4
w
4,x
w
4,y
y
_
Cu expresiile obt inute este evident ca n nodul 1 nu poate satisfacut a
condit ia w
,yx
= w
,xy
pentru valori arbitrare ale deplasarilor nodale din nodurile
2 si 4. Este deci imposibil a gasi un polinom de interpolare prin care
sa se asigure compatibilitatea, cand sunt alese ca si grade de libertate
nodale doar w si w
,n
n colt uri. Pentru a obt ine un element compatibil, n lista
parametrilor nodali trebuie inclusa si derivata mixta de ordinul doi.
Desi analiza a fost facut a considerand normalele la dou a laturi ortogonale,
ea r am ane valabil a pentru direct ii arbitrare n plan.

In acest caz ns a, derivata
mixta de ordinul doi n raport cu direct iile arbitrare ale laturilor se exprim a,
n general, n funct ie de toate derivatele secunde n raport cu variabilele x, y
ale sistemului de coordonate general.
In concluzie, dac a ret eaua este ortogonala (elemente dreptunghiulare)

pentru asigurarea continuit at ii interelemente, n nodurile de colt trebuie s a e
incluse n gradele de libertate nodale cel put in w, w
,x
, w
,y
si w
,xy
; cand ret eaua
nu este ortogonala (forme de elemente diferite de dreptunghi) deplasarile
nodale de colt trebuie s a aib a congurat ia minima: w, w
,x
, w
,y
, w
,xx
, w
,xy
si
w
,yy
(6 parametri).
Sporirea num arului de grade de libertate nodale conduce la matrici de
rigiditate elementale de dimensiuni mari si la folosirea polinoamelor de inter-
polare de grad superior, cu care formularea este mai laborioas a. Dicult at ile
astfel ap arute au stimulat preocup arile de gasire a unor elemente nite in-
compatibile, care asigura completitudinea si doar continuitatea deplasarii w
n lungul laturilor, nu si a rotirii w
,n
. Simplitatea acestor elemente, volumul
redus de calcule cat si atingerea unei acuratet e a rezultatelor sucienta pen-
tru nevoile practicii ingineresti, justic a frecvent a utiliz arii lor n aplicat ii si
interesul aparte care li se va acorda n continuare.
5.2 Elemente nite dreptunghiulare
In cele ce urmeaza se foloseste sistemul de axe local adimensionalizat ,

(gura 5.5).
5.2.1 Element dreptunghiular incompatibil (ACM)
(i) Admit and trei GL/nod, rezult a vectorul deplasarilor nodale (gura 5.5)
d
=
1 2 3 4 12
_
w
1
w
1,x
w
1,y
w
2
. . . w
4,y
_
(5.17)
cu 12 elemente.
190 Capitolul 5
Figura 5.5. EF plac a plan a dreptunghiular
Polinomul de interpolare trebuie s a cont in a un num ar de parametri egal
cu 12. Polinomul complet de gradul trei cont ine 10 elemente:
1, , ,
2
, ,
2
,
3
,
2
,
2
,
3
carora trebuie s a li se adauge doi termeni de grad superior. Alegerea trebuie
s a satisfaca dou a cerint e:
- s a asigure izotropia geometric a
- pentru valori = 1 si = 1 s a aib a cel mult o variat ie cubic a, pentru
a putea satisface continuitatea n w (pe o latur a sunt dou a noduri, n ecare
cate dou a grade de libertate care intervin n expresia w pe latur a, adic a w
i
si
derivata n lungul laturii).
Dintre combinat iile posibile ale termenilor de gradul patru n formulare
s-a utilizat
3
si
3
rezult and polinomul de interpolare folosit n problema
plan a, n dreptunghiul cu 24 GL (gura 3.23).
Funct iile de interpolare (relat iile (3.40)) sunt
N
i
=
1
8
( +
i
)( +
i
)
_
1
2
[( +
i
)( +
i
)
(
i
)(
i
)]
i
i
(
2
+
2
1)
_
pentru w
i
N
xi
=
a
8
( +
i
)( +
i
)(
2
1)
i
pentru w
i,x
N
yi
=
b
8
( +
i
)( +
i
)(
2
1)
i
pentru w
i,y
i = 1, 2, 3, 4.
(5.18)
Cu ajutorul acestora, matricea de interpolare a deplasarilor se scrie
N
=
_
N
i
N
x1
N
y1
N
2
. . . N
y4
iar matricea deformat iilor, dat a de relat ia (5.12)

B
=
_
_
N
,xx
N
,yy
2N
,xy
_
_
=
_
_
N
1,xx
N
x1,xx
N
y1,xx
. . . N
y4,xx
N
1,yy
N
x1,yy
N
y1,yy
. . . N
y4,yy
2N
1,xy
2N
x1,xy
2N
y1,yy
. . . 2N
y4,yy
_
_
Derivatele part iale ale funct iilor N
i
se obt in usor din (5.18) utiliz and regula
precizat a prin relat iile (3.29). De pild a, derivatele part iale n raport cu x sunt
N
i,x
=
1
8a
( +
i
)
_
1
2
[( +
i
)( +
i
) (
i
)(
i
)]
i
(
2
+
2
1) + ( +
i
)
i
(1 2
i
)
_
N
xi,x
=
1
8
i
( +
i
)(3
2
+ 2
i
1)
N
yi,x
=
b
8a
i
( +
i
)(
2
1).
(5.18.a)
Pentru a urmari continuitatea interelemente pe care formularea o realizeaz a
s a ne oprim atent ia, de exemplu, asupra laturii 14, unde = 1.
Deoarece +
i
= 1 +
i
= 0 pentru i = 2, 3 (unde
i
= +1), funct iile
(5.18) care au indicii i = 2, 3 sunt nule la = 1. De asemenea
2
1 = 0
deci N
x1
= N
x4
= 0. Prin urmare w are pe latura considerata structura
w
14
= N
1
w
1
+N
y1
w
1,y
+N
4
w
4
+N
y4
w
4,y
.
Depinz and exclusiv de parametrii din nodurile 1 si 4 care apart in laturii,
rezult a ca este satisfacut a condit ia de continuitate n w pe laturi.
In ce priveste derivata dupa normala, vom observa ca n expresia acesteia

w
,x
14
apar toate derivatele N
yi,x
(i = 1, . . . , 4) cu valori diferite de zero, adic a
w
,x
14
= +N
y1,x
w
1,y
+N
y2,x
w
2,y
+N
y3,x
w
3,y
+N
y4,x
w
4,y
+. . .
Depinz and de deplasari nodale care nu apart in laturii 14, continuitatea
rotirii w
,x
nu este asigurata n lungul acesteia.
Rezulta ca elementul nit este incompatibil. El este ntalnit n litera-
tur a cu numele ACM, dupa init ialele autorilor (Adini, Clough, Melosh).
192 Capitolul 5
5.2.2 Elementul nit dreptunghiular compatibil (SFB)
Formularea apart ine lui Schmidt, Fox si Bogner (elementul se mai noteaz a
SFB).
In construirea unui element nit dreptunghiular compatibil se pot folosi

polinoame bicubice obt inute din produse ale polinoamelor Hermite aferente
uneia din direct ii.
Pentru obt inerea compatibilitat ii este necesar, asa cum rezult a din analiza
facut a la 5.1.3 s a se considere si derivata mixta de ordin doi ca si grad de
libertate nodal (gura 5.6). Rezulta astfel un vector al deplasarilor nodale pe
element cu 16 GL:
d
=
1 2 3 4 16
_
w
1
w
1,x
w
1,y
w
1,xy
. . . w
4,xy
_
. (5.19)
Figura 5.6. Element plac a plan a dreptunghiular compatibil
S a not am cu F
m
, F
m
polinoamele Hermite aferente direct iei .

In notat ia
adoptat a, m indic a nodul n care se a a gradul de libertate caruia funct ia F
m
i
apart ine; pentru gradul de libertate aferent rotirii, funct ia a fost notat a cu (
)
(atent ie: nu este simbol de derivare!). Expresiile funct iilor sunt date de (2.13),
adic a
F
1
() =
1
4
(1 )
2
(2 +)
F
1
() =
a
4
(1 )
2
( + 1)
F
2
() =
1
4
(1 +)
2
(2 )
F
2
() =
a
4
(1 +)
2
( 1)
(5.20)
iar gracul lor este reprezentat n gura 5.7.
Figura 5.7. Polinoame Hermite unidimensionale
Pentru direct ia , polinoamele vor notate cu G
m
, G
m
. Acestea au forma
(5.20), n care se schimb a cu si a cu b.
Funct iile de interpolare pentru cele 16 GL din colt urile elementului nit se
aleg cu structura general a
N(, ) = F()G() (5.21)
n care F(), G() sunt astfel alese nc at s a e satisfacute condit iile de com-
patibilitate nodal a specice funct iei respective. De exemplu funct ia N
y1
(, )
aferenta gradului de libertate w
1,y
din nodul 1, va trebui s a satisfaca condit iile
din tabelul 5.1.
194 Capitolul 5
Tabelul 5.1.
Nod i = 1 2 3 4
N
y1
0 0 0 0
N
y1,x
0 0 0 0
N
y1,y
1 0 0 0
N
y1,xy
0 0 0 0
T in and seama ca derivatele funct iei date sub forma general a (5.21) sunt:
N
,x
=
1
a
F
,
G
N
,y
=
1
b
FG
,
N
,xx
=
1
a
2
F
,
G
N
,yy
=
1
b
2
FG
,
N
,xy
=
1
ab
F
,
G
,
,
(5.22)
se veric a usor ca forma adecvata pentru N
y1
este
N
y1
(, ) = F
1
()G
1
()
care satisface n noduri toate condit iile din tabelul 5.1.
Expresiile funct iilor sunt precizate n tabelul 5.2. N
i
reprezinta produsul
funct iilor FG de pe coloana/linia n care se gasesc. S-a indicat sub / si
gradul de libertate caruia funct ia N
i
i este atasat a.
Gracele ce variat ie a unora dintre funct ii pot urmarite n gura 5.8.
Structura matricii de interpolare a deplasarilor este
N
=
nod1 nod4
_
N
1
N
x1
N
y1
N
xy1
. . . N
xy4
(5.23)
Tabelul 5.2. Funct ii de interpolare N
i
F
1
F
1
F
2
F
2
G
1
N
1
/w
1
N
x1
/w
1,x
N
2
/w
2
N
x2
/w
2,x
G
1
N
y1
/w
1,y
N
xy1
/w
1,xy
N
y2
/w
2,y
N
xy2
/w
2,xy
G
2
N
4
/w
4
N
x4
/w
4,x
N
3
/w
3
N
x3
/w
3,x
G
2
N
x4
/w
4,y
N
xy4
/w
4,xy
N
y3
/w
3,y
N
xy3
/w
3,xy
Figura 5.8. Funct ii de interpolate pentru dreptunghi (compatibil)
196 Capitolul 5
Derivatele funct iilor (5.20) n raport cu x sunt:
F
1,x
=
3
4a
(
2
1) F
1,xx
=
3
2a
2
1,x
=
1
4
( 1)(3 + 1) F
1,xx
=
1
2a
(3 1)
F
2,x
=
3
4a
(
2
1) F
2,xx
=
3
2a
2
2,x
=
1
4
( + 1)(3 1) F
2,xx
=
1
2a
(3 + 1)
(5.24)
si similar pentru Gn raport cu y ( se schimb a n iar a n b). T in and seama
de (5.24) derivatele funct iilor (5.21) sunt imediate.
Matricea deformat iilor B
, stabilit a cu (5.12) este redat a n tabelul 5.3.

Tabelul 5.3. Matricea deformat iilor B
t
= (1)
1 2 3
_
_
F
1,xx
G
1
F
1
G
1,yy
2F
1,x
G
1,y
F
1,xx
G
1
F
1
G
1,yy
2F
1,x
G
1,y
F
1,xx
G
1
F
1
G
1,yy
2F
1,x
G
1,y
F
1,xx
G
1
F
1
G
1,yy
2F
1,x
G
1,y
F
2,xx
G
1
F
2
G
1,yy
2F
2,x
G
1,y
F
2,xx
G
1
F
2
G
1,yy
2F
2,x
G
1,y
F
2,xx
G
1
F
2
G
1,yy
2F
2,x
G
1,y
F
2,xx
G
1
F
2
G
1,yy
2F
2,x
G
1,y
F
2,xx
G
2
F
2
G
2,yy
2F
2,x
G
2,y
F
2,xx
G
2
F
2
G
2,yy
2F
2,x
G
2,y
F
2,xx
G
2
F
2
G
2,yy
2F
2,x
G
2,y
F
2,xx
G
2
F
2
G
2,yy
2F
2,x
G
2,y
F
1,xx
G
2
F
1
G
2,yy
2F
1,x
G
2,y
F
1,xx
G
2
F
1
G
2,yy
2F
1,x
G
2,y
F
1,xx
G
2
F
1
G
2,yy
2F
1,x
G
2,y
F
1,xx
G
2
F
1
G
2,yy
2F
1,x
G
2,y
_
_
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
Elementul nit compatibil d a o acuratet e considerabil mbunatat ita n ra-
port cu elementul ACM.

Elementul nit SFB are o matrice de rigiditate cu 1616 = 256 elemente,
de circa 2 ori mai mare dec at elementul ACM care are o matrice de 1212.

In
scopul reducerii dimensiunii matricii dar ment in and avantajul acuratet ei,
Wilson si Brebia au propus nlocuirea derivatei mixte w
,xy
printr-o relat ie
aproximativ an diferent e nite. Astfel, de exemplu, pentru w
1,xy
au luat media
diferent elor primelor derivate pe direct iile x si y:
w
1,xy
=
1
2
_
1
2b
(w
4,x
w
1,x
) +
1
2a
(w
2,y
w
1,y
)
_
. (5.25)
In acest fel, num arul GL pe element se reduce la 12 iar dimensiunea ma-

tricii k
la 12 12. Elementul modicat satisface condit iile de completitudine,

asigurand reprezentarea deplasarii de corp rigid si de deformare constanta.
Continuitatea n rotiri nu este satisfacut a, deci elementul este incompatibil.
Rezultatele obt inute cu elementul modicat au o acuratet e mai buna dec at
cele obt inute cu ACM si comparabile cu cele date de elementul compatibil cu
16 GL (SFB).
Exist a formul ari si pentru elemente nite de ordin superior. Astfel
este elementul cu noduri n colt uri si 6 GL pe nod: w, w
,x
, w
,y
, w
,xx
, w
,xy
,
w
,yy
, cu care se obt ine o deosebita acuratet e. Formularea greoaie si utilizarea
dicil a, fac ca n aplicat ii acest element s a e evitat.
5.3 Elemente nite triunghiulare
Elementele nite triunghiulare au nodurile n colt urile triunghiului si,
uneori, la mijlocul laturilor. Majoritatea elementelor sunt incompatibile, sa-
tisfacand condit ia de continuitate a deplasarii w dar nu si a rotirilor.
Sistemul de coordonate preferent iat este cel al coordonatelor naturale, n
care condit ia de izotropie geometric a se satisface usor. Avantajele unei for-
mul ari mai simple fac uneori necesara adoptarea altor sisteme de coordonate.
5.3.1 Elementul nit triunghiular cu 6 grade de libertate (T-6)
Ideea elabor arii unui element nit cu 6 grade de libertate porneste de la
congurat ia minima a polinomului de interpolare cerut a pentru satisfacerea
condit iei de completitudine. Dup a cum s-a ar atat la punctul 5.1.3, acesta tre-
buie s a e un polinom complet de gradul doi si n coordonate naturale, se
poate lua de forma (rel. (3.12.b)):
w =
1
L
2
1
+
2
L
2
2
+
3
L
2
3
+
1
L
1
L
2
+
5
L
2
L
3
+
6
L
3
L
1
. (5.26)
198 Capitolul 5
O posibil a alegere a gradelor de libertate este ar atata n gura 5.9, acestea
const and din deplasarile w ale colt urilor si derivatele w
,n
(rotirile) n nodurile
mediane de pe laturi.
Figura 5.9. EF plac a plan a triunghiular T-6
In scopul preciz arii matricilor acestui element este necesar s a cunoastem

expresia derivatelor dupa normale. Adoptam o numerotare general a ca n -
gura 5.10 si not am normala interioar a de la mijlocul unei laturi cu indiceele
nodului opus laturii respective.
Punctul curent P are coordonatele naturale L
i
, L
j
, L
k
.

In sistemul n
i
Ot
i
,
cu originea la mijlocul laturii jk, opusa nodului i, coordonatele lui sunt n
i
, t
i
.
S a stabilim relat ia ntre cele dou a sisteme de coordonate.
Observ and ca O are coordonatele L
j
= 1/2, L
k
= 1/2, din asem an ari de
triunghiuri se scrie:
OB
OB
=
OB
1
2
s
j
1
2
L
k
1
2
OB = s
j
_
1
2
L
k
_
OA
OA
=
OA
1
2
s
k
1
2
L
j
1
2
OA = s
k
_
1
2
L
j
_
.
Proiectand OA si OB pe n
i
si t
i
deducem:
n
i
= s
k
_
1
2
L
j
_
sin
j
+s
j
_
1
2
L
k
_
sin
k
t
i
= s
k
_
1
2
L
j
_
cos
j
+s
j
_
1
2
L
k
_
cos
k
(5.27.a)
adic a relat iile cautate. Din inversarea lor se obt ine:
1
2
L
j
=
cos
k
s
k
sin
i
n
i
sin
k
s
k
sin
i
t
i
1
2
L
k
=
cos
j
s
j
sin
i
n
i
+
sin
j
s
j
sin
i
t
i
.
(5.27.b)
Figura 5.10.
200 Capitolul 5
Derivatele part iale ale coordonatelor naturale L
j
si L
k
n raport cu n
i
rezult a
L
j,n
i
=
cos
k
s
k
sin
i
=
ctg
k
s
i
L
k,n
i

cos
j
s
j
sin
i
=
ctg
j
s
i
(5.28.a)
unde s-a folosit la transformarea relat iilor binecunoscuta teorem a a sinusurilor.
Derivata part iala a coordonatei L
i
se obt ine derivand relat ia de legatur a ntre
coordonatele naturale, L
i
+L
j
+L
k
= 1, obt in and
L
i,n
i
= L
j,n
i
L
k,n
i
=
1
s
i
(ctg
j
+ ctg
k
). (5.28.b)
Vom nota n cele ce urmeaza cu
ir
derivata n raport cu n
i
a coordonatei
L
r
, adic a
ir
= L
r,n
i
. (5.29)
Derivatele funct iei w(L
1
, L
2
, L
3
) n raport cu n
i
, calculaten nodurile 4, 5, 6
sunt:
w
,n
i
=
3
l=1
il
w
,l
(punct O
i
)
w
,n
1
=
_
0
12

12
1
2
11

1
2
11
1
2
11
_
w
,n
2
=
_

21
0
23
1
2
22
1
2
22

1
2
22
_
w
,n
3
=
_

31

32
0
1
2
33
1
2
33
1
2
33
_
(5.30)
Am notat cu w
,l
derivata part iala a lui w n raport cu L
l
(l = 1, 2, 3) iar
cu
, matricea coecient ilor

i
.
Impun and condit iile de compatibilitate cu deplasarile nodale se obt in dupa
calcule destul de laborioase
N
i
= L
2
i
+L
j
(L
j
1)
ji
jj
+L
k
(L
k
1)
ki
kk
(5.31)
N
,ni
= L
i
(L
i
1)
1
ii
(5.32)
unde i, j, k = 1, 2, 3 permut a ciclic.
Pentru vectorul deplasarilor nodale
d
=
_
w
1
w
2
w
3
w
,n
1
w
,n
2
w
,n
3
_
(5.33.a)
matricea de interpolare a deplasarilor este
N
=
_
N
1
N
2
N
3
N
,n1
N
,n2
N
,n3
. (5.33.b)
Matricea B
a deformat iilor se obt ine cu relat ia (5.12). Observ and ca pentru

o funct ie F(L
1
, L
2
, L
3
) avem (vezi si relat ia (3.10)):
F
,x
=
1
2A
3
i=1
a
i
F
,i
F
,xx
=
1
4A
2
3
j=1
3
i=1
a
i
a
j
F
,ij
F
,xy
=
1
4A
2
3
j=1
3
i=1
a
i
b
j
F
,ij
, etc.
(5.34)
iar derivatele mixte de ordin doi n raport cu L
i
L
j
ale funct iilor (5.31), (5.32)
sunt nule, rezult a
N
i,xx
=
1
4A
2
3
j=1
a
2
j
N
i,jj
N
i,yy
=
1
4A
2
3
j=1
b
2
j
N
i,jj
N
i,xy
=
1
4A
2
3
j=1
a
j
b
j
N
i,jj
(5.34.a)
202 Capitolul 5
sau, explicit, dupa efectuarea derivatelor:
N
t
,xx
=
1
2A
2
_
_
a
2
1
+a
2
2
21
22
+a
2
3
31
33
a
2
1
12
11
+a
2
2
+a
2
3
32
33
a
2
1
13
11
+a
2
2
23
22
+a
2
3
a
2
1
1
11
a
2
2
1
22
a
2
3
1
33
_
_
(5.35)
Matricea (5.35) este prima linie din B
; a doua s (N
,yy
) se obt ine din (5.35)
schimb and a
i
cu b
i
iar a treia linie (2N
,xy
) schimb and n (5.35) a
i
cu 2a
i
b
i
.
Cum polinomul de interpolare era de gradul doi, matricea deformat iilor B
este constanta, prin urmare curburile si momentele sunt constante pe element.

La stabilirea matricii de rigiditate nu mai este necesara integrarea (B
este
constant), aceasta rezult and direct (relat ia (5.13)):
k
= A B
t
E
. (5.36)
Elementul nit este incompatibil si acuratet ea rezultatelor este slab a.
Solut ia este totusi convergenta. Utilizarea lui este tentanta datorit a num arului
redus de grade de libertate si a unei matrici de rigiditate simple; pentru a
obt ine rezultate satisfacatoare, este necesara nsa o ret ea foarte densa.
5.3.2 Elementul nit triunghiular cu 9 grade de libertate,
cu camp de deplasari unic (T-9)
Luand doar noduri la colt uri si n ecare nod trei grade de libertate w, w
,x
si w
,y
se obt ine elementul cu 9 grade de libertate (gura 5.11), notat cu T-9.
Formularea pe element este destul de dicil a, deoarece renunt area la o parte
din termenii polinomului complet de gradul trei, n num ar de 10, poate conduce
la elemente care nu respecta izotropia geometric a sau completitudinea.
Se poate renunt a la termenul xy (Adini) dar elementul nu satisface condit ia
de completitudine. Tocher a grupat termenii de gradul trei (x
2
y+xy
2
) dar ele-
mentul obt inut nu este izotrop geometric, iar la pozit ii particulare n raport cu
sistemul de coordonate, matricea sistemului rezultat la impunerea condit iilor
de compatibilitate cu deplasarile nodale este singulara.
Intr-o alta varianta, s-au utilizat tot i cei zece termeni ai polinomului de
gradul trei folosind un nod interior, eliminat nainte de asamblare printr-o
condit ie de minimizare a energiei potent iale (Tocher) sau prin condensare sta-
tica (Bell).
O formulare satisfacatoare, cu rezultate acceptabile a fost realizat a de Zie-
nkiewicz, folosind sistemul coordonatelor naturale (ceea ce asigura izotropia
geometric a) si grupand judicios termenii polinomiali.
Se foloseste vectorul deplasarilor nodale
d
=
_
w
1
w
1,x
w
1,y
w
2
w
2,x
w
2,y
w
3
w
3,x
w
3,y
_
(5.37)
Analizand termenii polinomului de gradul trei scrisi n forma (3.12.c),
adic a:
L
3
1
, L
3
2
, L
3
3
, L
2
1
L
2
, L
2
2
L
3
, L
2
3
L
1
, L
1
L
2
2
, L
2
L
2
3
, L
3
L
2
1
, L
1
L
2
L
3
,
se constat a ca ultimul, adic a L
1
L
2
L
3
nu are nici o contribut ie n colt uri, unde
valoarea lui si a primelor derivate part iale n raport cu L
1
, L
2
, L
3
sunt nule; cu
alte cuvinte, el reprezinta numai un mod de deplasare intern. Acesta poate
deci combinat cu oricare din ceilalt i termeni. Dintr-o condit ie de reprezentare
optim a a curburilor pentru valori nule ale deplasarilor nodale w
i
, s-a stabilit
combinat ia potrivita
L
2
1
L
2
+
1
2
L
1
L
2
L
3
, L
1
L
2
2
+
1
2
L
1
L
2
L
3
, etc.
204 Capitolul 5
astfel ca s-a adoptat pentru w:
w =
1
L
3
1
+
2
L
3
2
+
3
L
3
3
+
4
_
L
2
1
L
2
+
1
2
L
1
L
2
L
3
_
+ +
9
_
L
3
L
2
1
+
1
2
L
1
L
2
L
3
_
.
(5.38)
Impun and condit iile de compatibilitate nodale, se obt in urmatoarele funct ii
de interpolare:
N
i
= L
i
+L
2
i
L
j
+L
2
i
L
k
L
i
L
2
j
L
i
L
2
k
N
xi
= b
k
_
L
2
i
L
j
+
1
2
L
1
L
2
L
3
_
b
j
_
L
2
i
L
k
+
1
2
L
1
L
2
L
3
_
N
yi
= a
k
_
L
2
i
L
j
+
1
2
L
1
L
2
L
3
_
+a
j
_
L
2
i
L
k
+
1
2
L
1
L
2
L
3
_
(5.39)
a
i
= y
j
y
k
b
i
= x
k
x
j
i, j, k = 1, 2, 3, permut a ciclic.
Funct iile N
i
sunt factori ai deplasarilor w
i
, N
xi
ai rotirilor w
i,x
si N
yi
ai
rotirilor w
i,y
.
Matricea deformat iilor B
poate obt inut a n forma explicita, adic a:

B
= (1)
_
_
N
1,xx
N
x1,xx
N
y1,xx
. . . N
y3,xx
N
1,yy
N
x1,yy
N
y1,yy
. . . N
y3,yy
2N
1,xy
2N
x1,xy
2N
y1,xy
. . . 2N
y3,xy
_
_
(5.40)
derivatele part iale de ordin doi stabilindu-se cu relat iile (5.34).
Dup a ordonarea rezultatelor se obt in expresiile derivatelor de ordinul doi
din tabelul 5.4.
Se observ a ca deformat iile (curburile) si prin urmare si momentele
ncovoietoare si de torsiune variaz a liniar pe element. Matricea de rigiditate
poate obt inut a explicit, prin integrare direct a, dar calculele sunt destul de
laborioase iar expresiile nale greoaie (matricea are 9 10/2 = 45 elemente
distincte). De aceea se recomanda integrarea prin cuadratura numerica atat
pentru k
cat si pentru fort ele echivalente p
.
Aproximarea momentelor este destul de slab a si de aceea, de regul a, ele
sunt evaluate numai n centroid.
Tabelul 5.4. Derivatele part iale de ordinul doi ale funct iilor N
i
, relat ia (5.39)
Funct ia
sau Expresia
derivata
N
i
L
i
+L
2
i
L
j
+L
2
i
L
k
L
i
L
2
j
L
i
L
2
k
N
i,xx
1
2A
2
(a
2
i
P
a
L
i
2a
i
a
)
N
i,yy
1
2A
2
(b
2
i
P
b
L
i
2a
i
b
)
N
i,xy
1
2A
2
(a
i
b
i
PL
i
a
i
b
b
i
a
)
N
xi
b
k
_
L
2
i
L
j
+
1
2
L
i
L
j
L
k
_
b
j
_
L
2
i
L
k
+
1
2
L
i
L
j
L
k
_
N
xi,xx
1
2A
2
_
a
2
i
(b
k
L
j
b
j
L
k
) +
1
2
(b
k
b
j
)
a
+ 2
L
i
a
i
A
N
xi,yy
1
2A
2
_
b
2
i
(b
k
L
j
b
j
L
k
) +
1
2
(b
k
b
j
)
b
N
xi,xy
1
2A
2
_
a
i
b
i
(b
k
L
j
b
j
L
k
) +
1
2
(b
k
b
j
)
+
L
i
b
i
A
N
yi
a
k
_
L
2
i
L
j
+
1
2
L
i
L
j
L
k
_
+a
j
_
L
2
i
L
k
+
1
2
L
i
L
j
L
k
_
N
yi,xx
1
2A
2
_
a
2
i
(a
j
L
k
a
k
L
j
) +
1
2
(a
j
a
k
)
a
N
yi,yy
1
2A
2
_
b
2
i
(a
j
L
k
a
k
L
j
) +
1
2
(a
j
a
k
)
b
+ 2
L
i
b
i
A
N
yi,xy
1
2A
2
_
a
i
b
i
(a
j
L
k
a
k
L
j
) +
1
2
(a
j
a
k
)
+
L
i
a
i
A
Notat ii:
A - aria triunghiului
a
i
= y
j
y
k
b
i
= x
k
x
j
i, j, k = 1, 2, 3
P
a
= a
2
1
+a
2
2
+a
2
3
P
b
= b
2
1
+b
2
2
+b
2
3
P = a
1
b
1
+a
2
b
2
+a
3
b
3
a
= aL
1
a
1
+L
2
a
2
+L
3
a
3
b
= L
1
b
1
+L
2
b
2
+L
3
b
3
a
= a
1
a
2
L
3
+a
2
a
3
L
1
+a
3
a
1
L
2
b
= b
1
b
2
L
3
+b
2
b
3
L
1
+b
3
b
1
L
2
=
1
2
[(a
1
b
2
+a
2
b
1
)L
3
+ (a
2
b
3
+a
3
b
2
)L
1
+ (a
3
b
1
+a
1
b
3
)L
3
]
206 Capitolul 5
Elementul nit n formularea prezentata este incompatibil, dar satisface
condit ia de completitudine. S-a demonstrat ca solut ia obt inut a cu acest ele-
ment este convergenta iar rezultatele prezinta, comparativ cu alte modele in-
compatibile, o mai buna acuratet e.
5.3.3 Elemente nite triunghiulare de ordin superior
Elementele nite de ordin superior vor analizate folosind coordonate
carteziene cu originea n centroid.

In acest caz, pentru satisfacerea condit iei
de izotropie, polinoamele de interpolare trebuie s a e complete.
(i) Adoptand trei grade de libertate n nodurile de colt - deplasarea w si
derivatele part iale ale deplasarii n raport cu x si y(w
,x
, w
,y
) si cate dou a n
nodurile mediane - deplasarea si derivata dupa normala w si w
,n
, se obt ine
elementul nit T-15 cu 15 GL (gura 5.12). Interpolarea se realizeaz a
cu un polinom complet de gradul patru, care cont ine 15 termeni. Elementul
este incompatibil: condit iile de continuitate a deplasarii w pe frontiere sunt
satisfacute, nu si cele care se refera la derivata dupa normala (rotiri).
(ii)

In scopul obt inerii unui element compatibil, am ar atat c a este necesar
s a alegem ca si grade de libertate, pe lang a deplasari si rotiri toate derivatele
de ordinul doi (curburile). Rezulta astfel n nodurile de colt 3 6 = 18 GL.
Polinomul complet cu num ar de termeni imediat superior lui 18 este polinomul
de gradul cinci, cu 21 termeni. Pentru a putea utilizat ca polinom complet,
trebuie s a se foloseasca nc a 3 GL, alegandu-se n acest scop rotirea w
,n
n
nodurile mediane ale laturilor (gura 5.13).
Elementul este numit T-21 (Bell).
Elementul asigura continuitatea n deplasari si rotiri. Deoarece curburile
apar n lista parametrilor nodali momentele rezultate au aceleasi valori n
nodurile de colt ale elementelor conectate.
Formularea pe element a fost realizat a de Visser n coordonate carteziene
si de Argyris n coordonate naturale.
Lucrand cu deplasari generalizate
=
_

1
. . .
21
_
, Bell a obt inut
forma explicita a matricii de rigiditate, care cont ine 2122/2 = 231 de termeni
distinct i, din care 153 diferit i de zero. Utilizarea matricii reclam a un volum
mare de calcule, dar rezultatele au o acuratet e deosebita.
(iii) C and rezolvarea sistemului de ecuat ii asamblat se face prin eliminare
Gauss, nodurile mediane nu sunt dorite deoarece produc cresteri semnicative
ale lat imii semibenzii. Bell a obt inut un element nit cu 18 GL (T-18), por-
nind de la T-21 si elimin and nodurile mediane. Eliminarea s-a facut impunand
condit ia ca variat ia rotirii w
,n
pe o latur a s a se realizeze printr-un polinom de
gradul trei. Elementul nit astfel obt inut este compatibil.
5.3.4 Elemente nite triunghiulare cu campul deplasarilor
aproximat pe subdomenii
In intent ia formul arii unui element nit compatibil, n care aproximarea

variat iei deplasarii pe element s a se faca cu polinoame cu grad cat mai mic,
exprimarea funct iilor de interpolare pe subdomenii constituie o alternativa
remarcabila. Vom analiza dou a formul ari de acest tip.
(i) Se adopt a un sistem de coordonate local xOy, cu axa O suprapus a
208 Capitolul 5
n alt imii n alt imii aferente nodului trei (gura 5.14). Se presupune triunghiul
mpart it n doua subdomenii, A si B. Se aleg ca si grade de libertate
deplasarile w
i
si derivatele w
i,x
, w
i,y
din colt urile triunghiului. Rezulta astfel
un element nit cu 9 GL avand vectorul deplasarilor nodale
d
=
_
w
1
w
1,x
w
1,y
w
2
w
2,x
w
2,y
w
3
w
3,x
w
3,y
_
.
Figura 5.14. EF plac a plan a triunghiular, cu funct ii de interpolare exprimate
pe subdomenii
Connor a adoptat pentru aproximarea campului deplasarilor din ecare
subelement cate un polinom complet de gradul trei
w
a
=
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
_
1 x y x
2
xy y
2
x
3
x
2
y xy
2
y
3

a
w
b
=
_
1 x y x
2
xy y
2
x
3
x
2
y xy
2
y
3

b
(5.41)
n care
a
=
_
a
1
a
2
a
3
. . . a
10
_
b
=
_
b
1
b
2
b
3
. . . b
10
_
(5.41.a)
sunt vectorii deplasarilor generalizate pe cele dou a subdomenii.
Starea de deplasare a elementului depinde astfel de 20 parametri, fat a de
9 GL cat are triunghiul. Pentru a reduce parametrii excedentari (n num ar de
11) se folosesc dou a grupuri de condit ii.
Primul grup este constituit din condit iile ca pe linia de separare a subdo-
meniilor, adic a la x = 0, deplasarea w si derivata acesteia dupa normala la
linia de separare, prin urmare w
,x
s a e continue. Condit iile se scriu
a
1
+a
3
y +a
6
y
2
+a
10
y
3
= b
1
+b
3
y +b
6
y
2
+b
10
y
3
a
2
+a
5
y +a
9
y
2
= b
2
+b
5
y +b
9
y
2
de unde rezult a imediat
b
1
= a
1
b
2
= a
2
b
3
= a
3
b
5
= a
5
b
6
= a
6
b
9
= a
9
b
10
= a
10
(a)
relat ii care elimin a 7 parametri.
Deoarece pe oricare din laturi rotirea w
,n
se exprim a doar prin doi pa-
rametri (rotirile de noduri), pentru a asigura continuitatea interelemente n
w
,n
trebuie ca aceasta s a aib a o variat ie liniar a. Satisfacerea acestor cerint e
conduce la al doilea grup de condit ii.
Pe latura 1-2 (la y = 0) unde w
,n
= w
,y
, apar dou a condit ii aferente celor
dou a subdomenii. Derivatele w
,y
la y = 0 au expresiile
w
a,y y=0
= a
3
+a
5
x +a
8
x
2
w
b,y y=0
= b
3
+b
5
x +b
8
x
2
iar din condit iile ca acestea s a varieze liniar, rezult a:
a
8
= 0 b
8
= 0 (b)
care elimin a nc a doi parametri.
Daca n este versorul normalei exterioare la latura 2-3 si unghiul facut
de n cu axa Ox, derivata dupa normala se scrie:
w
,n
= w
,x
dx
dn
+w
,y
dy
dn
= w
,x
cos +w
,y
sin
sau, observ and ca cos = c/l
23
, sin = a/l
23
:
w
,n
=
c
l
23
w
,x
+
a
l
23
w
,y
.
Evaluarea acesteia pe latura 2-3 implic a introducerea ecuat iei laturii
(x = a(1 y/c)) si a expresiei w
a
aferenta domeniului.
210 Capitolul 5
Derivatele n x, y sunt:
w
a,x
= a
2
+ 2a
4
x +a
5
y + 3a
7
x
2
+ 2a
8
xy +a
9
y
2
w
a,y
= a
3
+a
5
x + 2a
6
y +a
8
x
2
+ 2a
9
xy + 3a
10
y
2
,
deci pe latura 2-3 (t inem seama ca a
8
= 0), derivata dupa n se scrie:
w
,n
=
c
l
23
_
a
2
+ 2a
4
a
_
1
y
c
_
+a
5
y + 3a
7
a
2
_
1
y
c
_
2
+a
9
y
2
_
+
c
l
23
_
a
3
+a
5
a
_
1
y
c
_
+ 2a
6
y + 2a
9
a
_
1
y
c
_
y + 3a
10
y
2
_
.
Grupand termenii dupa puterile lui y obt inem:
w
,n
= [termeni de grad 0 si 1] + 3a
7
a
2
c
y
2
l
23
+a
9
c
y
2
l
23
2a
9
a
2
c
y
2
l
23
+ 3a
10
a
y
2
l
23
.
Din anularea coecientului lui y
2
/l
23
rezult a
3a
7
a
2
c
a
9
_
2
a
2
c
c
_
+ 3a
10
a = 0
a
7
=
a
9
3
_
2
c
2
a
2
_
a
10
c
a
.
(c.1)
Similar, pe latura 1-3 se obt ine
b
7
=
a
9
3
_
2
c
2
b
2
_
+a
10
c
b
(c.2)
unde am t inut seama ca a
9
= b
9
, a
10
= b
10
(relat iile (a)).
Notand:
a
1
=
1
a
6
=
6
a
2
=
2
a
9
=
7
a
3
=
3
a
10
=
8
a
4
=
4
b
4
=
9
a
5
=
5
(d)
rezult a dupa introducerea condit iilor (a), (b), (c) expresiile deplasarii pe sub-
domenii:
w
a
=
1
+
2
x +
3
y +
4
x
2
+
5
xy +
6
y
2
+
+
7
_
x
3
3
_
2
c
2
a
2
_
+xy
2
_
+
8
_
y
3
c
a
x
3
_
w
b
=
1
+
2
x +
3
y +
9
x
2
+
5
xy +
6
y
2
+
+
7
_
x
3
3
_
2
c
2
b
2
_
+xy
2
_
+
8
_
y
3
+
c
b
x
3
_
.
(5.42.a)
S a urmarim acum dac a elementul poate conduce la satisfacerea conti-
nuit at ii n w.
Pe o latur a oblic a, e de exemplu 2-3, w este precizat prin patru parametri:
w
2
, w
3
, w
2,s
, w
3,s
(rotirile w
i,s
put andu-se preciza n funct ie de w
i,x
si w
i,y
).
Ecuat ia w
a
23
este de gradul 3 (depinde doar de 4 parametri), prin urmare
continuitatea poate asigurata; similar pe latura 1-3.
Pe latura 1-2, adic a y = 0, w
a
depinde de
1
,
2
,
4
si
7
iar w
b
de
1
,
2
,
9
si
7
, deci de cinci deplasari generalizate si prin urmare condit ia de continuitate
pe 1-2 nu poate asigurata. Elementul este deci incompatibil.
Daca se noteaz a vectorul
al deplasarilor generalizate:
=
_

1

2

3

4
. . .
9
_
si P
a
, P
b
vectorii polinoamelor de interpolare:
P
a
=
_
1 x y x
2
xy y
2
x
3
3
_
2
c
2
a
2
_
+xy
2
y
3
c
a
x
3
0
_
P
b
=
_
1 x y 0 xy y
2
x
3
3
_
2
c
2
b
2
_
+xy
2
y
3
+
c
b
x
3
x
2
_
,
se poate scrie
w
a
= P
w
b
= P
In condit iile de compatibilitate cu deplasarile din noduri, intervin:

- n nodul 1: w
b
- n nodul 2: w
a
212 Capitolul 5
- n nodul 3: w
a
sau w
b
(identice la x = 0).
Din impunerea acestor condit ii rezult a sistemul algebric (5.43):
d
= A
. (5.43)
Matricile deformat iilor aferente subdomeniilor, date de relat ia general a
sunt
B

=
_
P
,xx
P
,yy
2P
,xy
_
. (5.44)
Matricile B

au put ine elemente diferite de zero. Totusi, necesitatea
efectuarii integr arilor pe subdomenii sporeste num arul de calcule pentru sta-
bilirea lui k
.
Relat iile anterioare (5.43) si (5.44) se scriu extins astfel:
_
_
w
1
w
1,x
w
1,y
w
2
w
2,x
w
2,y
w
3
w
3,x
w
3,y
_
_
=
1 2 3 4 5 6 7 8 9
_
_
1 b
b
3
(2b
2
c
2
) cb
2
b
2
1 2b
2
c
2
3cb 2b
1 b
1 a a
2

a
3
(2a
2
c
2
) ca
2
1 2a 2a
2
c
2
3ca
1 a
1 c c
2
c
3
1 c c
2

1 2c 3c
2
(a)
=
1 2 3 4 5 6 7 8 9
_
_
2 2x
_
2
c
2
a
2
_
6
c
a
x
2 2x 6y
2 4y
_
_ (5.44.a)
B
(b)
=
_
_
2x
_
2
c
2
b
2
_
6
c
b
x 2
2 2x 6y
2 4y
_
_ (5.44.b)
(ii) Un element nit complet compatibil a fost formulat de Clough si
Tocher, folosind trei subdomenii n triunghi (gura 5.15). Pentru ecare sub-
domeniu s-a ales pentru w o reprezentare printr-un polinom de gradul 3, re-
zult and deci 3 10 = 30 parametri.
Ca si grade de libertate pe elementul nit s-au considerat w
i
, w
i,x
, w
i,y
n
nodurile de colt 1, 2, 3 si derivatele dupa normala w
,n
n nodurile mediane 4,
5, 6; deci n total, 12 grade de libertate.
Figura 5.15. EF plac a plan a cu trei subdomenii
Condit iile care elimin a cei 30 12 = 18 parametri excedentari sunt:
a) condit iile de egalitate ale deplasarilor si primelor derivate n centroid (6
condit ii)
b) condit iile de egalitate ale deplasarilor si primelor derivate ale subele-
mentelor n colt urile 1, 2, 3 (9 condit ii)
c) condit iile de egalitate ale derivatelor w
,n
n nodurile interioare i, j, k de
la mijloacele laturilor interioare (3 condit ii).
Toate operat iile reclamate de formulare sunt simple, dar volumul lor este
mare. Este de remarcat, n plus, ca integralele necesare pentru evaluarea matri-
cilor de rigiditate si a fort elor nodale echivalente se fac pe cele trei subdomenii,
ceea ce sporeste apreciabil timpul de lucru al calculatorului.
5.4 Rezultate comparative
In gracele din gurile 5.16, 5.17, 5.18 sunt prezentate rezultatele obt inute
cu diferite tipuri de elemente nite si diferite tipuri de ret ele.

Incarc arile ind
simetrice pe dou a axe s-a rezolvat doar un sfert de plac a.
Se remarca o acuratet e mai buna la placa simplu rezemat a comparativ cu
rezultatele de la placa ncastrata.
Rezultate bune se obt in cu elementul dreptunghiular compatibil si cu cel
triunghiular cu 21 GL (T-21). Elementul T-9 nu asigura o convergent a mono-
ton a.
214 Capitolul 5
In gurile 5.16, 5.17, 5.18 curbele de variat ie se refera la:

- EF T-9 (Zienkiewicz)
- EF T-9 cu trei campuri (Clough)
- EF T-9 cu dou a campuri pentru deplasari (Connor)
- EF T-21 (Bell)
- EF dreptunghiular ACM (Adini, Clough, Melosh)
+ - EF dreptunghiular SBF (Schmidt, Bogner, Fox).
Figura 5.16. Plac a p atrat a simplu rezemat a, nc arcare distribuita uniform
Figura 5.17. Plac a p atrat a ncastrata pe contur, nc arcare distribuita uniform
Figura 5.18. Plac a p atrat a simplu rezemat a, nc arcare concentrat a n centru
Capitolul 6
Structuri spat iale alcatuite
din placi subt iri
6.1 Probleme generale
Preocup arile privind analiza structurilor alcatuite din pl aci plane sau curbe
subt iri sunt justicate de num arul mare de elemente de rezistent a de acest tip
ntalnite n structurile cladirilor, podurilor sau navelor.
Figura 6.1. Structuri spat iale alcatuite din pl aci subt iri
216
Structuri spat iale alcatuite din pl aci subt iri 217
Sunt frecvent ntalnite grinzile cu sect iune deschis a sau nchis a (gura
6.1.a,b), pl acile cutate (gura 6.1.c), diafragmele din structurile cladirilor eta-
jate (gura 6.1.d), pl acile curbe subt iri cu simpla curbura (gura 6.a.e) sau
dubla curbura (gura 6.1.f) folosite ca elemente portante ale acoperisurilor sau
ca recipient i, structurile mixte, alcatuite din pl aci plane si curbe subt iri care
alcatuiesc scheletul portant al navelor si altele. Pentru toate acestea, caracte-
ristic este faptul ca peret ii au grosimea sub 1/10 din lungimea axei mediane a
peretelui ntr-o sect iune s-a dovedit justicat a adoptarea ipotezei simpli-
catoare n baza careia deformat iile
n
dupa normala la suprafat a mediana si
tensiunile
n
pot negligate (gura 6.2).
Figura 6.2.
Intr-o plac a plan a care intr a

n alcatuirea acestor structuri, se
poate considera starea de solici-
tare ca ind alcatuit a dintr-o so-
licitare plana, produse de fort e
sau deplasari din planul pl acii si
dinncovoierea dat a denc arc ari
sau deplasari normale la acest
plan. Este usor de intuit ca un ele-
ment nit care s a surprind a cele
dou a st ari de solicitare poate
obt inut prin combinarea elemen-
telor nite pentru starea plan a si
pentru pl acile ncovoiate.
Starea de solicitare a pl acilor curbe subt iri poate descompus a n acelasi
mod. Aceasta este inuent ata de curburile suprafet ei mediane si, n gene-
ral, cele dou a st ari de solicitare, - n planul tangent, sau de membrana si
din ncovoiere, nu sunt decuplate. Cu toate acestea, este posibil a o mo-
delare prin elemente nite plane, practica analizei st arilor de solicitare
conrmand ca la o ranare corespunzatoare a ret elei, rezultatele obt inute au
o acuratet e care satisface cerint ele practice ale proiect arii. Aproximarea in-
trodusa prin aceast a modelare are un caracter geometric neind propriu-zis
tipic a metodei elementului nit. Se cunosc metode aproximative, bazate pe
teoria clasic a, n care este folosit acelasi gen de aproximare. De exemplu, o
plac a curba cilindrica poate calculat a ca o plac a cutat a. Desi exista for-
mul ari pentru elemente nite curbe, mult i autori considera ca aproximarea
prin elemente nite plane este mai ecienta si, n orice caz, nu face apel la
teoria pl acilor curbe subt iri, mult mai complexa.
Exist a situat ii cand este sucient a se considera doar starea de solici-
218 Capitolul 6
tare din planul pl acii, efectul ncovoierii ind neglijabil. Aceasta aproximare
este admisa n cazul cand rigiditatea la ncovoiere a pl acii este redusa sau
deformat iile de ncovoiere sunt mpiedicate (de exemplu, la barele cu peret i
subt iri sau diafragmele rigidizate sucient de des prin nervuri sau plansee).
In cele ce urmeaza, nu vom trata acest caz particular, abord and analiza n
ideea coexistent ei celor dou a st ari de solicitare. De asemenea, n intent ia de a
aborda doar principiile generale ale analizei, ne vom limita la studiul st arii de
solicitare cu elementul nit triunghiular, cu noduri la colt uri, care, pe lang a o
formulare mai concis a, prezinta avantajul de a putea modela orice suprafat a
curba, lucru care nu poate realizat folosind elementul dreptunghiular. Regu-
lile si principiile enunt ate pentru elementul triunghiular se pot extinde, far a
dicultat i, la orice element poligonal plan.
Analiza reclam a utilizarea a dou a sisteme de coordonate: unul general si
unul local, atasat ec arui element nit. Pe lang a studiul elementului nit n
sistemul local, vom acorda atent ie si problemelor legate de asamblarea n sis-
temul general.
6.2 Studiul elementului nit n sistemul local
S a consideram un element nit plan, situat n planul xy al sistemului de
axe local xyz (gura 6.3).
Figura 6.3. EF triunghiular plan
Starea de solicitare n plan sau de membrana (gura 6.3.a) este pre-
cizata dac a se cunosc expresiile deplasarilor u(x, y) si v(x, y). Vom atasa
m arimilor care corespund acestei st ari exponentul p. Pentru elementul -
nit triunghiular cu noduri n colt uri si grade de libertate nodale alcatuite doar
din translat ii vectorul deplasarilor nodale este
d
p
=
_
u
1
v
1
u
2
v
2
u
3
v
3
_
. (6.1)
Pentru formularea urmarit a n acest capitol, este convenabil a partit iona
matricea de rigiditate elementala k
p
, punand n evident a p art ile aferente unui
nod, adic a:
(6.2)
Starea de solicitare de ncovoiere (gura 6.3.b) este denita dac a se cu-
noaste expresia deplasarii w(x, y).

In capitolul n care au fost studiate elemen-
tele nite pentru ncovoiere s-au utilizat ca si grade de libertate deplasarea w
si derivatele part iale ale acesteia w
,x
respectiv w
,y
.

In scopul realiz arii unor
treceri usoare de la m arimi ce apart in unor sisteme de axe diferite, este conve-
nabil a folosi ca si grade de libertate rotirile suprafet ei mediane, considerate
pozitive dac a au vectorii orientat i n sensul pozitiv al axelor de coordonate (-
gura 6.3.b). Rotirile
x
si
y
corespunzatoare axelor de coordonate se exprim a
n funct ie de derivatele part iale ale deplasarii w (n ipotezele admise n studiul
pl acilor) prin relat iile:
x
= w
,y

y
= w
,x
.
Marimile ce apart in st arii de ncovoiere le vom nota cu exponent b.
Vectorul deplasarilor nodale specice ncovoierii, pentru elementul nit din
gura 6.3.b va alcatuit astfel:
d
b
=
_
w
1

x1

y1
w
2

x2

y2
w
3

x3

y3
_
. (6.3)
Corespunz ator noii ordini din d
b
va trebui rearanjat a matricea de rigidi-
tate elementala.

In acest scop, observ am ca ntre cele dou a reprezentari ale
220 Capitolul 6
deplasarilor dintr-un nod i subzista relat ia:
_
_
w
i
w
i,x
w
i,y
_
_
=
_
_
1 0 0
0 0 1
0 1 0
_
_
_
_
w
i
xi
yi
_
_
= t
_
_
w
i
xi
yi
_
_
(6.4.a)
unde s-a t inut seama de (6.2) si s-a notat cu t
matricea de transformare
(ortogonal a) a carei expresie se identic a usor. Daca d
0
este vectorul de-
plasarilor nodale n care apar ca si grade de libertate derivatele funct iei w,
adic a
d
0
=
_
w
1
w
1,x
w
1,y
w
2
w
2,x
w
2,y
w
3
w
3,x
w
3,y
_
(6.4.b)
ntre acesta si d
b
dat prin (6.3) exista legatura
d
0
=
_
_
t
_
d
b
= T
b
. (6.4.c)
T in and seama de ortogonalitatea matricii t
, rezult a T
1
= T
t
, adic a si T
este ortogonal a.
Intre fort ele nodale aferente celor dou a reprezentari se poate scrie de ase-
menea relat ia:
p
0
= T
b
. (6.4.d)
Pentru a obt ine regula de transformare a matricii de rigiditate elementale,
se porneste de la relat iile dintre deplasari si fort e scrise n cele dou a repre-
zentari:
k
0
d
0
= p
0
(6.5.a)
k
b
d
b
= p
b
. (6.5.b)
Inmult ind prima relat ie la st anga cu T
t
si nlocuind d
0
conform cu (6.4.c)
se obt ine
T
t
k
0
T
b
= T
t
p
0
= p
b
. (6.5.c)
Din compararea relat iilor (6.5.c) cu (6.5.b) rezult a regula de transformare
cautat a:
k
b
= T
t
k
0
T
. (6.6)
Vom partit iona matricea k
b
dupa regulile folosite si la partit ionarea ma-
tricii k
p
, adic a:
(6.7)
Vom numi starea de solicitare rezultat a din suprapunerea st arii plane cu
cea de ncovoiere, starea de solicitare cumulat a (p + b).
Se observ a ca cele dou a st ari de solicitare sunt independente: starea plan a
este precizat a exclusiv de u si v, respectiv fort ele act ion and n plan, iar cea de
ncovoiere doar de w si fort ele normale la plan.
In alcatuirea vectorului deplasari nodale a st arii cumulate, vom introduce

un grad de libertate suplimentar
z
, corespunzator rotirii dupa axa z. Desi
acesta nu apare nici n formularea pentru starea plan a nici n cea pentru
ncovoiere, introducerea lui face posibil a o exprimare mai simpla a trans-
formarilor ntre sistemele de coordonate. Suntem condusi deci la a deni vec-
torul deplasari nodale, respectiv fort e nodale, a st arii cumulate astfel:
(6.8)
Leg atura ntre d
si p
se realizeaz a prin matricea elementala cumulat a k
,
obt inut a din compunerea matricilor k
p
si k
b
:
222 Capitolul 6
(6.9)
Submatricile necompletate n (6.9) sunt matrici nule.
Compunerea s-a realizat t in and seama cantre d
si p
exista relat ia k
= p
iar ntre m arimile corespunzatoare din st arile separate (plan a si ncovoiere)

relat ii similare.
6.3 Asamblarea n sistemul general
6.3.1 Transformari n sistemul de axe general
Fiecarui element nit i corespunde un sistem de axe propriu. Ecuat iile de
lucru mecanic virtual (echilibru), n care intervin elemente a caror proprietat i
au fost exprimate n sisteme diferite (locale), vor trebui asamblate ntr-un sis-
tem unic, n care se deneste si vectorul D
al deplasarilor nodale ale structurii.

Pentru realizarea acestui deziderat, este necesar ca matricile de rigiditate
elementale k
si fort ele nodale p
s a e transformate n sistemul general n care

se realizeaz a asamblarea. S a stabilim relat iile de transformare.
Figura 6.4. Sisteme axe global (xyz) silocal (x
, y
, z
)
Fie sistemul de axe carteziene general xyz si un sistem cartezian local x
(gura 6.4), cu versorii corespunzatori ai axelor i, j, k respectiv i
, j
, k
. Toate
m arimile n coordonate locale vor notate n cele ce urmeaza cu ( )
.
Un vector V , se va scrie n sistemul general
V = ai +bj +ck
iar n sistemul local
V
= a
+b
+c
.
V si V
ind reprezentari n cele dou a sisteme ale aceluiasi vector, avem,

evident V
= V , adic a:
a
+b
+c
= ai +bj +ck. (a)
Inmult ind scalar relat ia (a) cu i
si stiind ca i
= i
= 0 (sistemul x
ind ortogonal), obt inem

a
= ai
i +bi
j +ci
k.
Produsele i
i, i
j, i
k sunt consinusii directori ai direct iei x
n sistemul
xyz, adic a
i
i = cos(x
, x)
i
j = cos(x
, y)
i
k = cos(x
, z).
224 Capitolul 6
Inmult ind relat ia (a) cu j
si k
obt inem expresii similare pentru b
si c
,
put and scrie n nal:
a
= a cos(x
, x) +b cos(x
, y) +c cos(x
, z)
b
= a cos(y
, x) +b cos(y
, y) +c cos(y
, z)
c
= a cos(z
, x) +b cos(z
, y) +c cos(z
, z).
(b)
Se noteaz a matricea de transformare (matricea cosinusilor directori) cu
0
:
0
=
_
_
cos(x
, x) cos(x
, y) cos(x
, z)
cos(y
, x) cos(y
, y) cos(y
, z)
cos(z
, x) cos(z
, y) cos(z
, z)
_
_
(6.11)
si vectorii denit i de componentele n cele dou a sisteme de axe
V
=
_
a b c
_
V
=
_
a
_
Relat iile (b) se scriu n notat ie matriceal a:
V
0
V
(6.12)
Vectorii translat iilor
_
u v w
_
respectiv ai rotirilor
_

x

y

z
_
dintr-un nod, precum si cei ai fort elor
_
p
x
p
y
p
z
_
si momentelor
_
M
x
M
y
M
z
_
se transforma din sistemul general n cel local prin relat ii
similare cu (6.12). De exemplu:
_
_
u
_
_
=
0
_
_
u
v
w
_
_
,
_
_
z
_
_
=
0
_
_
z
_
_
, etc.
Fie d
nod i
subvectorul lui (6.8) care cont ine deplasarile nodale pentru nodul
i.
Intre componentele dintre cele dou a sisteme, d
nod i
n sistemul local si d
nodi
din sistemul general, legatura se realizeaz a cu ajutorul matricii
0
(vezi (6.11))
prin relat ia:
Intre componentele vectorilor deplasari nodale ale elementului nit din cele
dou a sisteme de coordonate se pot scrie relat iile (6.13.a) si (6.13), unde s-a
notat cu matricea de transformare a deplasarilor nodale. Asa cum se vede
din (6.13.a), ea este alcatuit a din submatrici de 3 3; ecare submatrice de
3 3 de pe diagonal a este matricea
0
, restul ind nule. Deoarece
0
este o
matrice ortogonal a (adic a
1
0
=
t
0
) si matricea
este ortogonal a.
(6.13.a)
226 Capitolul 6
adic a:
d
(6.13)
Pentru vectorii fort elor nodale din cele dou a sisteme relat ia de transformare
este similara cu (6.12). Se poate deci scrie:
p
t
p
. (6.14)
Fie acum relat iile dintre fort e si deplasari n cele dou a sisteme:
k
= p
(6.15.a)
k
= p
, (6.15.b)
unde k
este reprezentat de (6.9).
Inmult ind la st anga relat ia (6.15.a) cu
t
si nlocuind pe d
dupa (6.14)
deducem:
t
k
t
p
= p
.
Comparand relat ia obt inut a cu (6.15.b) se identic a relat ia de transformare
a matricii de rigiditate din sistemul local n sistemul general (k
):
k
t
k
. (6.16)
Odat a realizate transformarile n sistemul general de axe, asamblarea
matricii de rigiditate global a si a vectorului fort e echivalente nodale a ntregii
structuri se efectueaza cu algoritmul standard descris n capitolul 2. Asambla-
rea nu prezinta complicat ii dac a elementele nite legate de un nod nu sunt n
acelasi plan.
S a admitem ca elementele nite adiacente unui nod sunt coplanare, iar
asamblarea se face ntr-un sistem local cu axa z orientata dupa normala la
plan.

In acest caz, proiect iile rigidit at ilor la rotire pe axa z ca si proiect iile
termenilor liberi sunt nule si deci ecuat ia dupa
z
este de forma 0 = 0, ecuat ie
care trebuie ignorat a, iar
z
considerat nul. Daca ns a asamblarea se face ntr-
un sistem cu axa z orientata arbitrar fat a de planul n care se a a elementele
nite, ecuat ia rezult a cu termeni diferit i de zero, obt inut i ca si combinat ii ale
ecuat iilor dupa
x
si
y
. Sistemul de ecuat ii este singular dar ecuat ia, dupa
z
, care d a singularitatea, nu poate depistata de catre program n cursul
operat iilor.
Zienkiewicz a folosit cu bune rezultate o varianta aproximativ a care eli-
min a neajunsurile semnalate. S-au considerat rigidit at i ctive n toate ele-
mentele nite, corespunzatoare rotirilor
z1
,
z2
si
z3
dupa normala la plan,
care s a satisfaca cerint a ca suma elementelor/liniilor din matricea elementala
s a e nule (proprietate de baz a a matricii de rigiditate). Pentru elementul nit
triunghiular, n matricea k
(vezi (6.9)) a considerat

k
zi,zi
= EAt
k
zi,zj
= 0, 5EAt (i = j)
n care E este modulul lui Young, A - aria triunghiului iar t grosimea ele-
mentului. Prin calcule numerice s-a stabilit ca erorile sunt neglijabile dac a se
adopt a pentru coecientul valori egale cu cel mult 0,03 ( 0, 03).
In ceea ce priveste condit iile restrictive n deplasari, acestea se impun

cu mai mult a dicultate datorit a faptului ca, n general, deplasarea (translat ie
sau rotire) pe o direct ie arbitrara din spat iu are ca echivalent o expresie n care
intervin componentele de pe toate axele de coordonate.

In acest fel, condit ia
restrictiv a conduce la o ecuat ie suplimentar a din care nu poate eliminat a cu
o tehnic a simpla una din deplasari.
6.3.2 Stabilirea cosinusilor directori ai axelor locale
Algoritmul de asamblare si rezolvare trebuie s a poata stabili pozit ia siste-
mului de axe proprii ec arui element nit pornind de la coordonatele nodurilor,
cont inute n informat iile init iale.
Figura 6.5.
Se are n vedere ca numerotarea locala a nodurilor elementului nit se
face ntotdeauna ncep and dintr-un colt si parcurgand conturul n sens tri-
228 Capitolul 6
gonometric (elementul r am ane la st anga). Identicarea numerotarii globale a
nodurilor se face din tabloul de descriere a elementelor nite.
In cazul elemetului nit triunghiular (gura 6.5), axa x
se alege supra-
pusa direct iei 12. Vectorul V
12
are componentele scalare
V
12
=
_
x
2
x
1
, y
2
y
1
, z
2
z
1
_
(6.17)
si modulul
l
12
=
_
(x
2
x
1
)
2
+ (y
2
y
1
)
2
+ (z
2
z
1
)
2
(6.18)
unde x
i
, y
i
, z
i
sunt coordonatele nodului i.
Cosinusii directori ai unei direct ii sunt componentele versorului acelei
direct ii pe axele de coordonate, rezult and deci:
cos(x
, x) =
x
2
x
1
l
12
cos(x
, y) =
y
2
y
1
l
12
cos(x
, z) =
z
2
z
1
l
12
.
(6.19)
Produsul vectorial V
12
V
13
este un vector cu suportul pe axa z
(perpendi-
cular a pe planul elementului nit) cu modulul egal cu dublul ariei triunghiului
(2A).
Stiind ca
V
12
V
13
=
_
_
(y
2
y
1
)(z
3
z
1
) (z
2
z
1
)(y
3
y
1
)
(z
2
z
1
)(x
3
x
1
) (x
2
x
1
)(z
3
z
1
)
(x
2
x
1
)(y
3
y
1
) (y
2
y
1
)(x
3
x
1
)
_
_
=
_
_
a
x
a
y
a
z
_
_
rezult a
cos(z
, x) =
1
2A
a
x
cos(z
, y) =
1
2A
a
y
cos(z
, z) =
1
2A
a
z
.
(6.20)
Versorul axei y
, adic a j
se obt ine ca produs vectorial j
= k
, unde k
este versorul axei z
, cu componentele (6.20) iar i
al axei x
, cu componentele
(6.19). Se obt ine astfel:
cos(y
, x) = cos(z
, y) cos(x
, z) cos(x
, y) cos(z
, z)
cos(y
, y) = cos(z
, z) cos(x
, x) cos(x
, z) cos(z
, x)
cos(y
, z) = cos(z
, x) cos(x
, y) cos(x
, x) cos(z
, y).
(6.21)
In cazul elementului dreptunghiular (gura 6.5.b) alegand axa x
pe
direct ia 12, cosinusii directori se stabilesc cu (6.19). Axa y
se alege pe direct ia
14, cosinusii directori rezult and cu relat ii de tipul (6.19), n care indicele 2
este nlocuit cu 4. Cosinusii directori ai direct iei z
, rezult a calcul and versorul

k
= i
.
6.4 Placi curbe subt iri axial simetrice
6.4.1 Geometria si relat ii generale
Abord am n acest paragraf problema st arii de solicitare n pl aci curbe
subt iri (PCS) cu o geometrie care le confera simetrie axiala. Evident, o PCS
solicitat a axial simetric sau antisimetric, poate rezolvata folosind elemente
nite plane (sau curbe), dupa cum s-a ar atat anterior. Utilizarea unor ele-
mente nite specializate, care s a t in a seama de simetria structurii, prezinta
ns a avantajul obt inerii unei acuratet e sporite, cu un num ar de EF si grade de
libertate nodale incomparabil mai reduse.
Figura 6.6. EF conic si cu dubla curbura
Elementele nite pentru PCS
axial simetrice pot cu simpla
curbura (conice) sau cu dubla cur-
bura (toroidale) (gura 6.6). Mo-
delarea unei PCS cu dubla cur-
bura cu elemente conice necesit a
o ret ea mai densa, pentru a dimi-
nua eforturile de ncovoiere care
apar n zone cu schimbare brusca
a pantei suprafet ei mediane si
care, la o ret ea rar a, pot dena-
tura reprezentarea st arii de so-
licitare. Folosirea elementelor cu
dubla curbura, singurele care vor
tratate n cele ce urmeaza, sunt
230 Capitolul 6
mult mai eciente, put and particularizate usor n cazul PCS cu simpla cur-
bura.
Suprafat a mediana a unei PCS de rotat ie (revolut ie) este generat a prin
rotirea curbei meridiane situat antr-un plan ce cont ine axa Oz, n jurul acestei
axe (gura 6.7).
Un punct P al suprafet ei mediane este precizat prin unghiul facut de
planul zOP cu un plan origine = 0 (arbitrar), prin ordonata z si raza r a
cercului paralel. Sub forma parametrica, z si r pot exprimate ca funct ii de
arcul s, adic a
z = z(s) r = r(s).
Curba meridian este una din cele dou a curbe principale n P, avand raza de
curbura
1
. A doua curba principala are centrul de curbura pe axa de rotat ie
si raza
2
.
Unghiul pe care tangenta n P la curba meridian l face cu axa r este
= (s).
Pozit ia dupa deformare a punctului P este complet precizat a prin:
- deplasarea u dupa tangenta la cercul paralel,
- deplasarea v dupa tangenta la curba meridian,
- deplasarea w dupa normala interioar a a curbei meridian, toate funct ii, n
cazul general, de s si .
In cazul act iunilor axial simetrice, punctul P nu p ar aseste n cursul

deform arii planul zOP n care se aa init ial (u = 0), iar deplasarile v si w nu
depind de .

In cele ce urmeaza, ne vom referi exclusiv la astfel de solicit ari.
Pozit ia unui punct curent M de pe grosimea t a PCS (gura 6.7.c) este
precizat a prin ordonata m asurata pe normala la suprafat a mediana n P.
Admit and invariant a grosimii PCS n cursul solicit arii si ipoteza normalelor
drepte (Kircho) pozit ia dupa deformare a lui M, n cazul solicit arii axial
simetrica, este complet precizat a prin deplasarile v si w ale punctului P din
suprafat a mediana si prin rotirea a tangentei la curba meridian.
Deformat iile specice ale suprafet ei mediane sunt exprimate n funct ie de
deplasari prin relat iile care pot stabilite usor (vezi [10], [12]):
0
s
= v
,x

,s
w
=
1
r
(v cos wsin ),
(6.22)
iar lunecarea
s
= 0. Sunt de asemenea nule, n baza ipotezelor ment ionate,
deformat iile
,
s
si
.
Figura 6.7. Suprafat a de revolut ie -deplasari
232 Capitolul 6
Rotirea tangentei este
=
,s
v +w
,s
(6.23)
n funct ie de care, modic arile de curbura ale meridianului K
s
si cercului pa-
ralel K
sunt date de relat iile:

K
s
=
,s
K
=
cos
r
. (6.24)
Deformat iile specice n punctul curent M de pe grosime sunt:
s
=
0
s
K
s
=
0
(6.25)
iar tensiunile se exprim a n funct ie de deformat ii prin legea lui Hooke
s
=
E
1
2
(
s
+
=
E
1
2
(
+
s
)
(6.26)
(relat ii similare cu cele din starea de deformat ie plan a, deoarece
s
= 0).
Reducand n suprafat a mediana tensiunile
s
respectiv
de pe grosimea
t a PCS, pentru arce de lungime unitate se obt in eforturile sect ionale (gura
6.8):
din
s
- efortul axial meridian N
s
- momentul ncovoietor meridian M
s
din
- efortul axial inelar N
- momentul ncovoietor inelar M
.
Denim vectorul deformat iilor generalizate
prin
=
_

0
s

0
K
s
K
_
(6.27.a)
si vectorul eforturilor (tensiunilor generalizate)
=
_
N
s
N
M
s
M
_
. (6.27.b)
Intre cei doi vectori exista relat ia matriceal a
= E

Figura 6.8. Eforturi sect ionale
n care E
se poate stabili far a dicultat i pornind de la (6.25), (6.26) si integr and

n pentru a stabili N
s
, M
s
, N
si M
:
E
=
E
1
2
_
_
t t 0 0
t t 0 0
0 0 t
3
/12 t
3
/12
0 0 t
3
/12 t
3
/12
_
_
(6.28)
6.4.2 Element nit pentru starea de solicitare axial simetrica
(i) Vom ncepe prin a stabili reprezentarea geometric a a elementului nit
pentru structuri axial simetrice.
Un astfel de element este prezentat n gura 6.9, el rezult and prin taierea
cu dou a plane z = z
1
si z = z
2
a PCS.

In nodurile 1 si 2 (de fapt, pe cercurile
nodale 1 si 2), coordonatele r
1
, z
1
precum si unghiurile pe care tangenta le
face cu axa r sunt precizate din geometria (ecuat ia) curbei meridian. Raza de
curbura a acesteia
1
=
1
(s) variaz a de la punct la punct pe EF, depinzand,
evident, de ecuat ia curbei. Pentru scopuri practice, vom admite nlocuirea
curbei meridian reale pe zona elementului nit cu un arc de cerc care trece prin
nodurile elementului nit si are tangentele n noduri suprapuse tangentelor la
curba real a. Cu alte cuvinte, admitemnlocuirea curbei reale ntre noduri prin
cercuri de racordare.
234 Capitolul 6
Figura 6.9. Element nit axial simetric
Rezulta astfel o curba meridian pentru elementul nit care are
- coarda: c = [(r
2
r
1
)
2
+ (z
2
z
1
)
2
]
1/2
- unghiul la centru:
c
=
2

1
- raza: R =
c
2 sin(
c
/2)
- lungimea arcului: L =
c
R
(6.29)
Observ am de asemenea ca putem scrie ds = Rd (cu R = const.) si deci
,s
=
d
ds
=
1
R
. (6.30)
(ii) Din relat iile stabilite la 6.4.1 se observ a ca m arimile care caracterizeaz a
starea de solicitare pot exprimate n funct ie de v, w si . Aceasta observat ie
sugereaza alegerea ca deplasari nodale a deplasarilor v
i
dupa tangenta la me-
ridian, w
i
dupa normala si a rotirii
i
a tangentei, cu sensurile pozitive din
gura 6.9.
Rezulta astfel vectorul deplasarilor nodale pe element
d
=
_
v
1
w
1

1
v
2
w
2

2
_
(6.31)
Relat ia (6.23) arat a ca (s) nu este o m arime independenta, ea obt in andu-
se din v(s) si w(s).
T in and seama ca v(s) depinde de doi parametri nodali iar w(s) de pa-
tru (am inclus aici si rotirile
i
, legate dominant de w(s)), adopt am pentru
deplasari polinoamele de aproximare,
v =
1
+
2
s
w =
3
+
4
s +
5
s
2
+
6
s
3
(6.31.a)
rezult and pentru cu (6.23) si (6.31):
=
_
1
R
+
4
_
+
_
2
R
+ 2
5
_
s + 3
6
s
2
.
Din condit iile de compatibilitate nodal a rezult a
i
n funct ie de deplasarile
nodale. Dup a introducerea rezultatului n expresiile pentru v si w, aces-
tea permit exprimarea vectorului deplasarilor camp (n punct curent)
U
=
_
v(s) w(s)
_
sub forma:
U
=
_
v
w
_
=
_
N
v
N
w
_
d
= N
(6.32)
unde matricea de interpolare a deplasarilor N
este dat a prin:

N
t
=
_
N
t
v
N
t
w
_
=
_
_
1 s
L
R
s(1 s)
2
0 (1 s)
2
(1 + 2s)
0 Ls(1 s)
2
s
L
R
s
2
(1 s)
0 1 (1 s)
2
(1 + 2s)
0 Ls
2
(1 s)
_
_
(6.33)
n care L si R sunt date de (6.29) iar s = s/L.
(iii) Cu structura din (6.32) a deplasarilor v si w, relat iile (6.22) si (6.24)
236 Capitolul 6
dau pentru deformat iile specice liniare respectiv curburi:
0
s
=
_
N
v,s

1
R
N
w
_
d
=
1
r
_
N
v
cos N
w
sin
_
d
K
s
=
_
1
R
N
v,s
+N
w,ss
_
d
=
cos
r
_
1
R
N
v
+N
w,s
_
d
(6.34.a)
Efectu and operat iile cerute de (6.34.a) si nlocuind n (6.27) obt inem vec-
torul deformat iilor generalizate
= B
(6.34)
n care matricea deplasarilor B
are structura din tabelul 6.1.

Elementul nit construit nu are capacitatea de a reprezenta deplasarea
de corp rigid, deci nu satisface condit ia de completitudine. Vom observa ca
singura deplasare de corp rigid pentru elementul axial simetric este o translat ie
n lungul axei de rotat ie, z, e valoarea acesteia 1. Pentru o astfel de deplasare
rezult a (vezi gura 6.7)
v = sin w = cos = 0.
Calcul and valoarea
0
s
pentru v
1
= v
2
= sin, w
1
= w
2
= cos si
1
=
2
= 0 se obt ine dupa sistematizarea rezultatelor:
0
s
=
1
L
(sin
2
sin
1
)
L
2
R
2
s(1 s)
_
s sin
2
+ (1 s) sin
1
1
R
_
cos
2
(1 s)
2
(1 + 2s)(cos
2
cos
1
)
care este diferita de zero. Din analiza expresiei obt inute se vede ca deformat iile
parazitare sunt cu atat mai mici cu cat (
2

1
) este mai redus, respectiv
R este mai mare; n cazul cilindrului sau conului (
1
=
2
, R = ) ele sunt
nule.
238 Capitolul 6
Figura 6.10. Sect iune radial a prin EF axial
simetric
Observat ii similare rezult a din
analiza celorlalte deformat ii speci-
ce, ceea ce ne permite s a conchi-
dem ca pentru a obt ine rezultate
cat mai put in denaturate de cele
exacte, este necesar s a ndesim
ret eaua mai ales n zonele cu cur-
buri mici (respectiv raze R re-
duse).
(iv) Matricea de rigiditate
elementala si vectorul ncarcari
nodale echivalente pe element
se stabilesc cu relat iile standard,
t in and seama de particularitat ile
care apar n calculul integralelor.
Se observ a din gura 6.10 ca elementul de arie din suprafat a mediana este
dA = ds rd respectiv cel de volum dV = tdA = trdsd. Deoarece integranzii
care apar n relat iile pentru k
si p
nu depind de , se poate efectua integrarea

n , rezult and (gura 6.9):
k
=
_
V
B
t
E
dV = 2
_
12
tr B
t
E
ds (6.35)
p
=
_
V
N
t
b
dV +
_
A
N
t
f
dA = 2
_
12
r N
t
(tb
+f
)ds (6.36)
(v)

In cazul nc arc arilor antisimetrice, pentru u si v se folosesc polinoame
de interpolare de gradul ntai iar pentru w de gradul trei (similar cu 6.31.a),
proced andu-se asa cum s-a ar atat la punctul 4.3.4 (solide de revolut ie spat iale).
Capitolul 7
Formularea izoparametrica
Denumirea de izoparametric este atribuita acelui element nit la care
sunt folosite aceleasi funct ii de interpolare pentru a descrie geometria ele-
mentului si campul deplasarilor pe element. Popularitatea acestei familii de
elemente nite se datoreaz a, pe de o parte, posibilit at ii folosirii lor cu deosebit
succes n probleme variate (probleme plane, pl aci plane sau curbe de orice
forma, probleme spat iale) si, pe de alta parte, faptului ca folosesc o metodolo-
gie unic a n formulare, extinzand cu un efort minim rezultatele din coordonate
rectilinii n curbilinii.
Sistemele de coordonate n care se face formularea pe element sunt sis-
teme de coordonate naturale sau intrinseci, trecerea n sistemul general de
coordonate realiz andu-se simplu prin folosirea relat iilor de transformare ntre
sisteme.
Pentru elucidarea not iunii de izoparametrie, vom apela la exemplul simplu
al barei solicitat a axial.
Presupunem cunoscute ordonatele x
1
, x
2
ale celor dou a noduri (gura 7.1)
si adopt am un sistem intrinsec adimensional , cu originea la jumatatea seg-
mentului 12 astfel nc at extremitat ile lui s a aib a coordonatele = +1nodul 2
si = 1 nodul 1. Este evidenta relat ia care leaga cele dou a sisteme de co-
ordonate, rezultat a din denit ia sistemului intrinsec:
=
x
1
2
(x
1
+x
2
)
1
2
(x
2
x
1
)
.
S a presupunem cunoscuta coordonata a punctului curent si x
1
, x
2
. Or-
donata x a punctului curent P, rezult a atunci din relat ia anterioar a:
239
240
x =
1
2
(x
2
x
1
) +
1
2
(x
1
+x
2
) =
1
2
x
1
+
1 +
2
x
2
.
Figura 7.1. Element nit liniar
Notand:
N
1
=
1
2
N
2
=
1 +
2
(7.1.a)
relat ia de mai sus se scrie
x = N
1
x
1
+N
2
x
2
. (7.1)
Funct iile N
1
(), N
2
() sunt funct ii care realizeaz a interpolarea ntre
(x
1
, x
2
) cand este dat, pentru a determina pe x.
Trebuie observat ca aceleasi relat ii de interpolare se obt in si pentru un
element care nu este suprapus axei x, avand axa suprapus a axei elementului
si cu originea pentru la mijlocul segmentului 1
(gura 7.1). Armat ia se

veric a usor folosind asem an ari de triunghiuri.
Daca u
1
, u
2
sunt deplasarile nodurilor n direct ia axei x, deplasarea n
punctul curent P se stabileste prin interpolare cu relat ia
u = N
1
u
1
+N
2
u
2
(7.2)
n care N
i
sunt date de (7.1.a) (vezi si (2.32)).
Formularea izoparametrica 241
Relat ia (7.1) descrie geometria EF, stabilind coordonatele punctului cu-
rent prin interpolare ntre coordonatele nodurilor. Relat ia (7.2) descrie campul
deplasarilor, prin interpolare ntre deplasarile nodale. Deoarece geometria si
campul deplasarilor pe element sunt descrise prin aceleasi funct ii de interpo-
lare, elementul nit obt inut cu (7.2) este un element izoparametric.
Elementele izoparametrice au fost introduse n MEF si n litera-
tura tehnica aferenta metodei de catre Irons B.M. s.a.
7.1 Elemente nite pentru probleme
n doua dimensiuni
7.1.1 Elementul liniar (Taig)
Consideram un patrulater cu laturile rectilinii cu noduri la colt uri si cate
dou a GL n noduri: deplasarile u
i
si v
i
(gura 7.2). Presupunem cunoscute
coordonatele nodurilor n sistemul general xy, adic a x
i
, y
i
.

Intruc at num arul
deplasarilor nodale este egal cu cel al coordonatelor, se ntrevede posibilitatea
formul arii izoparametrice.
Figura 7.2. Elementul izoparametric Taig
Adoptam sistemul de coordonate intrinsec , cu axele = 0 respectiv
= 0 trec and prin mijloacele laturilor opuse. O curba = constant este o
dreapta care mparte laturile intersectate n aceleasi rapoarte, adic a
ab
a3
=
a
2
=
OP
2
Oc
=
P
1
P
P
1
d
.
Similar denim dreptele = constant.
242 Capitolul 7
Pentru un puncr curent P situat la intersect ia a dou a drepte de coordonate,
vom scrie:
=
P
1
P
P
1
d
=
P
2
P
P
2
b
.
Sistemul de coordonate adoptat este adimensional, avand pe laturile pa-
trulaterului = 1 respectiv = 1 si este oblic (neortogonal).
Coordonatele punctului P n sistemul general sunt (x, y). Ca punct
apart in and segmentului d
d ( = constant), ordonata x a lui P poate ex-

primata, asa cum s-a observat la punctul 7.1, n funct ie de , x
d
si x
d
. Pe
de alta parte, x
d
si x
d
pot exprimate pe dreptele = 1 (constant), n
funct ie de , x
1
, x
2
, x
3
si x
4
. Rezulta ca relat ia care d a regula de interpolare
pentru x depinde de (, ) si cele patru ordonate nodale x
1
, . . . , x
4
. Polinomul
de interpolare liniar a n dou a dimensiuni are structura
x = a
1
+a
2
+a
3
+a
4
(7.3.a)
sau, evident iind cele patru coordonate nodale
x = N
1
x
1
+N
2
x
2
+N
3
x
3
+N
4
x
4
. (7.3)
Funct iile de interpolare au structura dat a de (2.34) si satisfac aceleasi
condit ii, adic a
N
i
(
k
,
k
) =
_
1 1 = k,
0 i = k
rezult and:
N
i
=
1
4
(1 +
i
)(1 +
i
). (7.4)
O forma similara cu (7.3) se obt ine pentru y, cu aceleasi funct ii de inter-
polare.
Relat iile ntre coordonatele x, y ale punctului curent P si coordonatele
nodale x
i
, y
i
pot scrise matricial:
_
x
y
_
=
_
N
1
0 N
2
0 N
3
0 N
4
0
0 N
1
0 N
2
0 N
3
0 N
4
_
. .
N
_
x
1
y
1
x
2
.
.
.
y
4
_
_
(7.5)
Deplasarile n punctul curent u, v le aproximam n funct ie de cele
nodale cu aceeasi matrice de interpolare, adic a
U
=
_
u
v
_
=
_
N
u
N
v
_
_
_
u
1
v
1
u
2
.
.
.
v
4
_
_
= N
(7.6)
unde N
respectiv N
u
, N
v
se identic a n (7.5).
Relat iile (7.5) realizeaz a o transformare ntre cele dou a sisteme de coor-
donate local si general. Corespunz ator acestei transformari se poate stabili
legatura ntre derivatele si integralele efectuate n cele dou a sisteme.
Pentru o funct ie u(x, y) derivatele n raport cu si se scriu
u
,
= u
,x
x
,
+u
,y
y
,
u
,
= u
,x
x
,
+u
,y
y
,
sau, matricial:
_
u
,
u
,
_
=
_
x
,
y
,
x
,
y
,
_
_
u
,x
u
,y
_
. (7.7.a)
Matricea
J
=
_
x
,
y
,
x
,
y
,
_
(7.8)
este numit a Jacobianul transformarii, elementele ei ind funct ii de si .
Cu aceast a notat ie, relat ia ntre derivate devine:
_
u
,
u
,
_
= J
_
u
,x
u
,y
_
(7.9.a)
_
u
,x
u
,y
_
= J
1
_
u
,
u
,
_
(7.9.b)
In ce priveste integrarea, vom observa ca elementul de arie n sistemul de

coordonate reprezinta un paralelogram cu laturile OA si OB (gura 7.3).
Aria acestuia este dat a de produsul vectorial al vectorilor

OA si

OB, ale caror
componente pe axele xy sunt precizate n gura:
|
OA
OB| = abs
_

k
x
,
d y
,
d
x
,
d y
,
d
_
244 Capitolul 7
= abs
_
x
,
y
,
x
,
y
,
d d
_
= | det J
|dd.
In relat iile anterioare

k este versorul normalei la plan.
Prin urmare, integralele de arie se transforma astfel:
_
A
(. . . )dA =
_
1
1
_
1
1
(. . . )| det J
|dd (7.10)
Figura 7.3. Elementul de arie
Cum elementele matricii Jacobiene variaz a, n general, de la punct la punct
si determinantul acesteia este funct ie de si .
Folosind (7.9.b) se obt ine legatura ntre derivatele deplasarilor n cele dou a
sisteme:
_
_
u
,x
u
,y
v
,x
v
,y
_
_
=
_
J
1
0
1
_
_
_
u
,
u
,
v
,
v
,
_
_
= J
_
u
,
u
,
v
,
v
,
_
_
(7.11)
unde expresia matricii J
se identic a din relat ie, ea ind o matrice quasidia-

gonal a alcatuit a cu inversa matricii jacobiene.
Vectorul deformat ie este
=
_
_
xy
_
_
=
_
_
u
,x
v
,y
u
,y
+v
,x
_
_
=
_
_
1 0 0 0
0 0 0 1
0 1 1 0
_
_
_
_
u
,x
u
,y
v
,x
v
,y
_
_
= T
_
u
,x
u
,y
v
,x
v
,y
_
_
(7.12)
n care s-a notat cu T
matricea de transformare. T in and seama de (7.11) si

folosind exprimarea deplasarilor dat a de (7.6) deducem:
= T
_
N
u,
N
u,
N
v,
N
v,
_
_
d
= B
(7.13)
Daca se are n vedere alcatuirile matricilor N
, N
u
si N
v
, matricea
deformat iilor B
se mai poate scrie

B
= T
_
N
u,
N
u,
N
v,
N
v,
_
_
= T
_
_
_
N
i,
0
N
i,
0
0 N
i,
0 N
i,
_
_
i=1
_
_
_
_
i=2
. . .
_
_
_
_
i=4
_
_
(7.14)
Av and determinate matricele N
si B
, vectorul fort e nodale echivalente p
si matricea de rigiditate elementala k
se stabilesc prin integrare numerica,

utiliz and regula de integrare pe arie (7.10). Daca t este variabil, acesta se
aproximeaza folosind aceleasi funct ii de interpolare.
7.1.2 Generalizare pentru alte tipuri de elemente niten doua
dimensiuni
In privint a elementului nit analizat la punctul 7.2.1 trebuiesc facute

cateva observat ii importante.
(i) Relat iile (7.5) ntre sistemele de coordonate transforma p atratul din
coordonate locale (gura 7.4.a) ntr-un patrulater n coordonate carteziene
(gura 7.4.b) a carui m arime si forma este precizat a de coordonatele celor
patru noduri. Elementul este numit liniar, deoarece laturile sale r am an drepte
n cursul transformarii.
Liniile de coordonate pe elementul real (gura 7.4.b) sunt drepte. Este
posibil ns a ca ntr-un patrulater curbiliniu s a e alese linii de coordonate
curbilinii.

In acest fel, pornind de la elementul p atrat n coordonate locale,
se poate ajunge la o familie de elemente nite. Elementul nit de la care se
porneste este numit element p arinte.
Aceasta posibilitate nu este limitat a la forma p atrat a a elementului p arinte
si nici m acar la plan.

In gura 7.5.b este ar atata o transformare pornind de la
246 Capitolul 7
Figura 7.4. Elementul liniar Taig
triunghi, iar n 7.5.c transformarea din element plan n element pe suprafat a
curba.
Este de remarcat ca transformarile implic a stabilirea relat iilor (7.5) ntre
coordonate, adic a corespondent ele:
x = x(, )
y = y(, )
z = z(, ).
Sau, t in and seama de structura (7.3) a relat iilor, este necesar s a se stabi-
leasc a funct iile de interpolare.
(ii) Funct iile de interpolare sunt exprimate n coordonate locale,
prin urmare pentru elementul p arinte. Acestea se pot folosi si dac a se lu-
creaz an coordonate curbilinii, modic arile datorit a curburii ind surprinse co-
respunzator n relat iile de calcul stabilite (practic, n jacobianul transformarii).
Cum elementele p arinte sunt de forme simple, stabilirea funct iilor de inter-
polare nu constituie o problema deosebita.
Posibilitatea obt inerii unor elemente de forme variate si stabilirea cu sim-
plitate a funct iilor de interpolare, dau caracterul practic si de generalitate al
elementelor izoparametrice.
(iii) Vom analiza n cele ce urmeaza, cu scopul de a evident ia diferent ele
care apar, elementul nit izoparametric p atratic, cu alte cuvinte, un element
Figura 7.5. Transformari n elemente curbilinii
248 Capitolul 7
care transforma p atratul ntr-un patrulater curbiliniu, cu laturile variind dupa
curbe de gradul doi (gura 7.6).
O curba de gradul doi este precizat a complet prin trei puncte. Rezulta ca
pe o latur a a elementului trebuie s a se gaseasc a trei noduri.
i
(i = 1, 8) au fost deduse n capitolul 3 -
relat iile (3.35):
N
i
=
1
4
(1 +
i
)(1 +
i
)(
i
+
i
1); i = 1, 2, 3, 4
N
i
=
1
2
(1
2
)(1 +
i
); i = 5, 7
N
i
=
1
2
(1 +
i
)(1
2
); i = 6.8
(7.15)
Figura 7.6. Element izoparametric p atratic
Matricea N
are dou a linii (N
u
, N
v
) si 2 8 = 16 coloane:
N
=
_
N
1
0 N
2
0 . . . N
8
0
0 N
1
0 N
2
0 N
8
_
=
_
N
u
N
v
_
.
Expresiile x(, ) si y(, ) sunt date de (7.5), iar cu ajutorul relat iei (7.8)
se obt ine jacobianul transformarii. Cu (7.14) (n care i = 1, 8) se poate stabili
apoi B
iar cu relat iile standard si (7.10) se obt in k
si p
.
Este evident ca posibilitatea practic a de obt inere a unor expresii prin inte-
grare analitic a este foarte redusa, motiv pentru care integralele se efectueaza
numeric.
Se observ a ca odat a cunoscute N
i
, celelalte m arimi decurg una din alta prin
intermediul relat iilor generale. Corespunz ator operat iilor cerute de acestea si n
scopul elabor arii programului pentru calculator, este necesar ca pentru ecare
tip de element nit s a existe subprograme cu care s a se determine:
- valorile funct iilor de interpolare si a derivatelor lor ntr-un punct;
- jacobianul si determinantul acestuia;
- elementele matricii deformat iilor B
.
7.2 Elementele nite izoparametrice
pentru probleme spat iale
Elementele izoparametrice folosite pentru stabilirea st arilor de solicitare n
probleme spat iale se stabilesc cu principiile analizate la punctul 7.2.

In gura
7.7 sunt prezentate dou a posibilit at i, pornind de la elementele p arinte cub,
respectiv tetraedru, cu sisteme de coordonate locale adecvate.
Figura 7.7. Elemente izoparametrice spat iale
Funct iile de interpolare pentru elementul tetraedric liniar si p atratic sunt
(4.7) si (4.11) iar pentru hexaedru liniar (4.13) respectiv pentru cel p atratic
(4.15).
250 Capitolul 7
Relat iile de calcul (7.11), (7.12) si (7.14) se adapteaza problemei spat iale
t in and seama de sporirea num arului de dimensiuni si deplasari si prin folosirea
grupului complet al ecuat iilor lui Cauchy.
7.3 Observat ii privind funct iile de interpolare.
Elemente sub si supraparametrice
Asa cum s-a denit, la un element izoparametric sunt folosite aceleasi
funct ii de interpolare pentru descrierea geometriei si a campului deplasarilor.
Este posibil ns a s a se foloseasca funct ii de interpolare diferite.
Figura 7.8. Elemente izo, sub si supraparametrice
C and num arul parametrilor care denesc geometria elementului nit
(num arul nodurilor) este inferior celor care denesc deplasarile, elementul este
numit subparametric (gura 7.8.b); cand este superior, i se spune supra-
parametric. De exemplu, n gura 7.8.c, geometria este denita prin funct ii
p atratice (3 noduri pe o latur a) iar deplasarile prin funct ii de interpolare liniare
(2 noduri pe o latur a); prin urmare, elementul este supraparametric.
In legatur a cu funct iile de interpolare folosite n formularea izoparametrica

se demonstreaza un grup de teoreme, pe care le enunt am n continuare far a a
le demonstra. Unele dintre ele sunt, de fapt, de o imediat a evident a.
Exprimand funct iile de interpolare polinomial, condit ia de continuitate
n interiorul elementului este satisfacut a, iar cea de izotropie poate sa-
tisfacut a usor.
(i) Pentru a satisface condit ia de completitudine, este necesar ca
funct iile de interpolare s a satisfaca relat ia (2.38),
N
i
= 1.
(ii) Daca pe o frontier a a elementelor p arinte funct iile de interpolare ale
deplasarilor satisfac cerint ele de continuitate, acestea sunt satisfacute si pe
frontierele dintre elementele izoparametrice derivate.
Atragem atent ia ca teorema (ii) se refera la funct iile de interpolare pentru
deplasari, care difera de cele pentru coordonate la elementele care nu sunt
izoparametrice.
Bibliograe
[1] Avram, C. s.a. - Structuri din beton armat. Metoda elementelor nite.
Teoria echivalent elor, Editura Academiei R.S.R., Bucuresti, 1984
[2] Beles, A., Mihaileanu, C., Mihaileanu, St. - Calculul construct iilor ampla-
sate pe terenuri deformabile, Editura Academiei R.S.R., Bucuresti, 1977
[3] Bezuhov, N.I. - Teoria elasticit at ii si plasticit at ii, Edtura Tehnic a, Bu-
curesti, 1957
[4] Bia, C., Ille, V., Soare, M. - Rezistent a materialelor si Teoria elasticit at ii,
E.D.P., Bucuresti, 1983
[5] Constantinescu, I.N. s.a. - Calcule de rezistent a structurilor de masini si
utilaje, Editura Tehnic a, Bucuresti, 1984
[6] Cuteanu, E., Marinov, R. - Metoda elementelor nite n proiectarea struc-
turilor, Editura Facla, Timisoara, 1980
[7] Massonet, Ch. s.a. - Calculul structurilor la calculatoare electronice, Edi-
tura Tehnic a, Bucuresti, 1974
[8] Pacoste, C., Stoian, V., Dubin a, D. - Metode moderne n Mecanica struc-
turilor, Editura Stiint ic a si Enciclopedic a, Bucuresti, 1988
[9] Pascariu, I. - Elemente nite - concepte si aplicat ii, Editura Militara,
Bucuresti, 1985
[10] Soare, M.V. - Elemente de Teoria elasticit at ii, teoria pl acilor plane si
teoria pl acilor curbe subt iri, Institutul de Construct ii Bucuresti, 1979
[11] Teodorescu, P.P., Ille, V. - Teoria elasticit at ii si introducere n Mecanica
solidelor deformabile, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1976, 1978, 1980
252
BIBLIOGRAFIE 253
[12] Timoshenko, St. P., s.a. - Teoria pl acilor plane si curbe, Editura Tehnic a,
Bucuresti, 1968
[13] Bathe, K.J., Wilson, E.L. - Numerical Methods in Finite Element Analy-
sis, Prentice-Hall, Inc., 1976
[14] Brebia, C.A., Connor, J.J. - Fundamentals of Finite Element Technique,
Butterworth & Co Ltd., 1973
[15] Cook, R.D. - Concepts and Applications of Finite Element Analysis, John
Wiley & Sons Inc., New York, 1974
[16] Desai, C., Abel, J. - Introduction to the Finite Element Method, Van
Nostrand Reinhold Comp., New York, 1972
[17] Gallagher, R.H. - Finite Element Analysism Prentice-Hall Inc., Engle-
wood Clis, 1975
[18] Holland, I., Bell, K. ed. - Finite Element Methods in Stress Analysis, Tapir
Forlag, Trondheim, Norway, 1970
[19] Irons, B., Sohrab, A. - Techniques of Finite Elements, John Wiley & Sons
I., New York, 1980
[20] Karamanski, T.D. - Cislennie metod stroitelnoi mehanicki, Stroizdat,
Moskva, 1981
[21] Norrie, D., de Vries, G. - The Finite Element Method, Academic Press,
New York, London, 1973
[22] Przmieniecki, J.S. - Theory of Matrix Structural Analysis, Mc Graw-Hill
Book Comp., New York, 1968
[23] Postnov, V.A. - Cislennie metod rasciota, Sudostronie, Leningrad, 1977
[24] Rao, S.S. - The Finite Element Method in Engineering, Pergamon Press,
Oxford/New York/Paris, 1982
[25] Richards, T.H. - Energy Methods in Stress Analysis, John Wiley & Sons
Inc., New York/London, 1977
[26] Segerlind, J.L. - Applied Finite Element Analysis, John Wiley & Sons
Inc., New York/London, 1976
254 BIBLIOGRAFIE
[27] Zienkiewicz, O.C. - The Finite Element Method in Engineering Science,
McGraw Hill London, 1971
[28] Washizu, K. - Variational Methods in Elasticity and Plasticity, Pergamon
Press, Oxford/London/New York, 1968
[29] Zienkiewicz, O.C., Taylor, R.L. - The Finite Element Method for Solid
and Structural Mechanics, Elsevier, Oxford, 2005
[30] Zienkiewicz, O.C., Taylor, R.L., Zhu, J.Z. - The Finite Element Method:
Its Basis and Fundamentals, Elsevier, Oxford, 2005
[31] Cook, R.D., Malkus, D.S., Plesha, M.E. - Concepts and Applications of
Finite Element Method, Wiley, New York, 1989
[32] Rao, S.S. - The Finite Element Method in Engineering, Elsevier, New
York, 2005
[33] Fish, J., Belytschko, T. - A First Course in Finite Elements, Wiley, Chi-
chester, England, 2007
[34] Hughes, T.J.R. - The Finite Element Method, Prentice, New Jersey, 1987
[35] Pant el E., Bia C. - Metode numerice n proiectare - METODA ELEMEN-
TELOR FINITE - AM UTC-N, Cluj-Napoca, 1992

MEF Metoda Elementelor Finite Pantel Bia FEM Finite Element Method

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MEF Metoda Elementelor Finite Pantel Bia FEM Finite Element Method

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins

- vector deformat ie specic a

- vector fort e masice

- vector deplasari nodale elementale

- vector deplasari nodale ale structurii

- modul de elasticitate longitudinal, matricea de rigiditate

- vector fort e de suprafat a

- matricea de rigiditate elementala (a unui EF)

- lucru mecanic, lucru mecanic complementar

- vector al fort elor nodale (exterioare) echivalente la EF,

- matricea de rigiditate a structurii

In paragrafele care urmeaza se face o prezentare sintetica a m arimilor,

In ntreaga lucrare, matricele vor notate folosind subbararea cu sem-

poate o matrice p atratic a de funct ii, cu atatea linii/coloane cate

, numit a matricea de rigiditate a materialului.

In cazul materialelor liniar elastice izotrope, relat ia (1.7) exprim a legea

este simetrica, are elementele

este consumat pentru producerea deformat iilor plastice.

aferenta componentei elastice

se produc deformat iile virtuale

, lucrul mecanic virtual

. Din anularea lucrului mecanic virtual total L =

act ion and

pentru ntregul corp obt in andu-se

Inlocuind n (1.16) relat iile pentru L

In cazul corpului deformabil sistemul de fort e virtuale, alcatuit din fort e

produs prin defor-

sunt constante, din (1.19) deducem:

este cinematic admisibila si suma ntre U

este la r andul ei cinematic admisibila, teorema poate

si urmand rat ionamente similare, din principiul lucrului mecanic complemen-

In nodurile de contur adiacente ale elementelor nite, s aget ile w

In teoria general a, pozit ia barei dupa deformare este complet determinata

In cazul barei analizate, discretizata n elemente nite, s aget ile w

Impart irean subdomenii a unei structuri este legata de geometria acesteia,

In aceast a metod a, caracteristicile elementelor nite (vectori sau matrici)

Intr-adevar, n baza relat iilor din capitolul 1 t in and seama ca starea

corespund numerotarii globale (gura 2.4.b).

X = 0 (gura 2.7). Asupra nodului act ioneaz a:

matricea de rigiditate a structurii. Aceasta se obt ine,

, se pot calcula cu relat iile precizate n studiul pe

In acest fel, problema stabilirii st arii de solicitare a barei este complet

este egal cu num arul gradelor de libertate

si ai fort elor nodale ale ntregii structuri

cont in ecare un num ar de elemente egal cu num arul gradelor de libertate

este tot p atrat a cu dimensia egala cu

In baza legaturii precizat a de legea constitutiv a, tensiunile se pot exprima

si deci (2.5) devine:

), condit iile de suprafat a n deplasari si

. Pe lang a aceste m arimi, n relat ia (2.6) mai in-

si deformat iile (reale)

pot exprimate n funct ie de deplasarile reale U

In metodele aproximative care pornesc de la acest principiu algoritmul

) care s a depinda de un num ar de parametri nedeterminat i;

ecuat ia matriceal a (2.6) se transforma ntr-un sistem de ecuat ii algebric

) n funct ie de deplasarile nodale

matricea de interpolare a deplasarilor, alcatuit a cu

sau, t in and seama de (2.10):

, adic a n cazul studiat

, n general o matrice de funct ii, permite exprimarea

rezult a cu relat ia (1.7), adic a

se presupune realizat a prin deplasari virtuale

, interpolate pe element prin matricea N

, utilizat a si n cazul de-