Alexandru Macedonski (1854-1920) a ramas in literatura romana mai ales prin valoarea ciclului de poezii al "Noptilor" si

prin lirica din volumul "Rondeluri". El are meritul de a fi introdus la noi simbolismul european, al carui teoretician a fost.
Ca poet debuteaza cu un volum intitulat sugestiv "Prima verba", in 1872.

Un loc aparte in creatia lirica a lui Macedonski il ocupa cei 11 psalmi, adunati sub titlul de "Psalmi moderni", publicati in
volumul "Excelsior", din 1895. Psalmul "Iertare" este al treilea, dupa "Oh! Doamne" si "Tarana".

Psalmul este o specie lirica, prin care poetul inalta un imn religios divinitatii, exprimandu-si sentimentele de smerenie si
lauda pentru maretia si atotputernicia lui Dumnezeu. Cuvantul psalm vine de la grecescul "psalmos", care inseamna
compunere poetica biblica, avand caracter de rugaciune, oda, elegie sacra.

Poezia "Iertare" de Alexandru Macedonski este un psalm si a fost publicat mai intai in.revista "Literatorul", la 15 iulie
1893, apoi integrata in ciclul "Psalmi moderni" din volumul "Excelsior".



Titlul este sugestiv pentru un psalm, fiind exprimat printr-un imperativ, "Iertare", care are rol stilistic de invocatie
(implorare adresata divinitatii - n.n.).



Structura, semnificatii, limbaj artistic

Psalmul "Iertare" de Alexandru Macedonski este alcatuit din noua versuri, nestructurate in strofe si un vers liber, care
se constituie in concluzia poeziei.

Poezia este o rugaciune fierbinte adresata lui Dumnezeu, pentru iertarea pacatelor omenesti. Macedonski se
autoinclude intre muritorii supusi greselii si, fiind cuprins de cainta, implora: "Iertare! Sunt ca orice om!". Sentimentul
de vinovatie se manifesta mai intai pentru faptul ca s-a indoit de atotputernicia lui Dumnezeu si a sfidat sfintele taine,
desi acestea au ramas nedezlegate de om inca de la facerea lumii: "M-am indoit de-a ta putere, / Am ras de sfintele
mistere / Ce sunt in fiecare-atom". Epitetulin Inversiune "sfintele mistere" accentueaza puterea divina si, in antiteza,
sugereaza slabiciunea si " nimicnicia omului in fata maretiei lui Dumnezeu.

Apasat de povara pacatului, omul implora divinitatea sa-1 absolve de greselile omenesti, sa-i ierte necredinta, indoiala,
solicitand indurare: "Iertare! Sunt ca orice om"..Umilinta in fata divinitatii se amplifica, intrucat poetul se considera
"ticalosul" persecutat de toti, ori de cate ori ceva nu-i reuseste ori se simte cuprins de tristete: "Sunt ticalosul peste care
/ Daca se lasa o-ntristare / De toti se simte prigonit", accentuata si de inversiunea din ultimul vers. Desi nedemn de
dragostea divina, poetul este constient ca Dumnezeu iubeste fiinta umana neconditionat: "Dar, Doamne, nu m-ai
parasit". in acest vers, este prima adresare directa a poetului catre Dumnezeu, folosind invocatia retorica prin vocativul
"Doamne". Majoritatea oamenilor sunt limitati in credinta lor, au slabiciuni si indoieli, dar spre deosebire de acestia
poetul are forja interioara, superioritatea morala sa-si recunoasca pacatele si sa wera indurare: "Sunt om ca orice om -
iertare." Acest vers liber din finalul poeziei insumeaza toate caintele, toate regretele pacatosului, adunate intr-o ruga
imploratoare adresata lui Dumnezeu.

Simetria psalmului este data de repetitia versului "Iertare! Sunt ca orice om!", reluat cu inversiune in versul-liber din
final.

Prozodia. Masura versurilor este de 8-9 silabe, iar rima este complexa. in primele patru versuri rima este imbratisata, iar
in finalul poeziei rima este imperecheata.

Psalmul "Iertare" de Alexandru Macedonski se impune prin starea de neliniste interioara provocata de sentimentul de
vinovatie al omului obisnuit, supus greselii. Poezia se constituie si intr-o atitudine exemplara a poetului, care are taria
morala de a cere indurare lui Dumnezeu, inaltand o ruga sfasietoare pentru iertarea pacatelor. Poate de aceea,
Macedonski marturiseste crezul sau artistic despre misiunea poetului in lume, printr-o afirmatie cu totul inedita: "Poetul
este un rege si i se cuvine un tron".