Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Casarea Imobilizarilor Corporale
Casarea Imobilizarilor Corporale
2
corespunde valorii contabile brute, diminuata de amortismentele care au facut obiectul
înregistrarii în contabilitate.
Valoarea ramasa de amortizat se acopera din sumele rezultate în urma
imobilizarilor, iar diferenta ramasa neacoperita se va recupera din cheltuielile de
exploatare, fara a fi luata în calculul profitului impozabil.
Scoaterea din evidenta a mijloacelor fixe neamortizare integral:
3XX = 7588
“stocuri” “ alte venituri din exploatare”
3
fiscal (VNF, calculată conform legilor fiscale) poate fi diferită de valoarea netă contabilă
a activului.
Pierderea înregistrată ca urmare a casării sau cedării unui activ (calculată în funcţie de
valoarea netă fiscală în momentul cedării) reprezintă o cheltuială nedeductibilă din punct
de vedere fiscal, conform articolului 17 din Legea nr. 15/1994 şi potrivit art. 9 alin. (1)
din Legea nr. 414/2002 privind impozitul pe profit, iar câştigul provenit din aceleaşi
tranzacţii reprezintă un venit impozabil.
La calculul impozitului pe profit, rezultatul contabil (profit sau pierdere) obţinut din
cedarea sau casarea activelor este eliminat din profitul contabil brut. Rezultatul fiscal
obţinut ca urmare a cedării sau casării activelor ajustează baza impozabilă după cum
urmează:
In conformitate cu prevederile art. 128 alin. (8) lit. b) din Codul fiscal si cu
Normele metodologice de aplicare a acestuia, activele corporale fixe casate, chiar si
inainte de expirarea duratei normate de viata a acestora, nu sunt considerate a fi livrari de
bunuri, neexistand nicio distinctie cu privire la cazurile in care, la achizitia activelor
corporale in discutie, TVA nu a fost dedusa sau a fost dedusa total ori partial.
Prin urmare, in mod aparent, casarea mijloacelor fixe nu constituie o operatiune
impozabila indiferent de regimul de TVA pe care acestea le-au avut in perioada
anterioara. Cu toate acestea insa, mentionam faptul ca acelasi articol 128 alin. (8) lit. b)
din Codul fiscal statueaza faptul ca, pentru ca operatiunea de casare sa nu constituie
livrare de bunuri, este necesar ca aceasta sa fie realizata in conformitate cu prevederile
Normelor metodologice.
In acest sens precizam faptul ca, in conformitate cu prevederile punctului 716 din
Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, „prin casarea unui mijloc fix se
intelege operatia de scoatere din functiune a activului respectiv, urmata de dezmembrarea
acestuia si valorificarea partilor componente rezultate, prin vanzare sau prin folosirea in
activitatea curenta a contribuabilului“.
4
Prin urmare, din analiza acestor dispozitii imperative ale Normelor metodologice
rezulta ca, pentru ca operatiunea de casare sa fie realizata in conformitate cu prevederile
legale, este necesar ca toate conditiile mentionate anterior, respectiv scoaterea din
functiune, dezmembrarea si valorificarea prin vanzare sau prin refolosire, sa fie
indeplinite in mod cumulativ.
Avand in vedere acest aspect, atragem atentia asupra faptului ca, datorita
aplicabilitatii regulii de interpretare stricta a dispozitiilor legislatiei fiscale, statuata in
cuprinsul articolului 13 din Codul de procedura fiscala "Interpretarea reglementarilor
fiscale trebuie sa respecte vointa legiuitorului asa cum este exprimata in lege“,
nerespectarea uneia dintre cele trei „etape“ ale casarii (scoaterea din functiune,
dezmembrarea si valorificarea) poate atrage pierderea acestei calitati a operatiunii
efectuate de catre societate.
Cu titlu de consecinta, opinam ca in aceasta situatie, in temeiul prevederilor art.
11 alin. (1) si 11 ale Codului fiscal si conform practicii din ce in ce mai prezente in
ultima perioada, organele de inspectie fiscala pot recalifica operatiunea realizata de
societate, in sensul considerarii acesteia ca fiind o operatiune impozabila, deci o
operatiune pentru care se datoreaza TVA.
Mai mult decat atat, mentionam faptul ca neindeplinirea conditiei valorificarii partilor
componente rezultate prin casare nu are efecte doar asupra taxei pe valoarea adaugata, ci,
conform tezei a 2-a a punctului 716 din Normele metodologice de aplicare a Codului
fiscal, conduce si la considerarea ca nedeductibile la calculul impozitului pe profit a
cheltuielilor ocazionate de casare – cheltuieli ce nu de putine ori depasesc cu mult
valoarea „recuperata“ prin vanzare sau refolosire.
Sintetizand, consideram faptul ca, in situatia casarii mijloacelor fixe ale societatii,
indiferent daca aceasta are loc inainte sau dupa expirarea duratei normate de viata a
acestora, pentru a evita eventualele neplaceri legate de obligatia de a colecta TVA sau
considerarea ca nedeductibile la calculul impozitului pe profit a cheltuielilor aferente
casarii, societatea are obligatia de a indeplini prevederile legale mentionate anterior,
bineinteles fara a omite intocmirea documentelor specifice prevazute in O.M.F.P. nr.
850/2004 – proces-verbal de scoatere din functiune a mijloacelor fixe/de declasare a unor
bunuri materiale.
Un alt element in masura sa afecteze regimul taxei pe valoarea adaugata al
operatiunilor de casare este unul temporal – data la care au fost achizitionate/puse in
functiune bunurile de capital casate. Asadar, in conformitate cu prevederile Normelor
metodologice de aplicare a Codului fiscal, casarea mijloacelor fixe atrage dupa sine
aplicarea dispozitiilor articolului 149 din Codul fiscal.
In concret, pentru bunurile de capital (considerate a fi „activele corporale fixe...,
precum si operatiunile de constructie, transformare sau modernizare a activelor corporale
fixe“) achizitionate sau, dupa caz, fabricate, construite, utilizate pentru prima oara dupa
modernizare sau transformare ulterior datei aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, se
aplica prevederile privind ajustarea taxei deductibile in cazul bunurilor de capital.
Motivatia acestui fapt este fireasca intrucat, in conformitate cu prevederile art. 149 alin.
(4) lit. d) din Codul fiscal, taxa pe valoarea adaugata deductibila se ajusteaza in cazul in
care bunurile de capital isi inceteaza existenta in intreprindere ori operatiunea de casare
are ca efecte chiar incetarea existentei bunurilor de capital. Mentionam totodata faptul ca
aceste prevederi ale Codului fiscal referitoare la ajustarea taxei pe valoarea adaugata
5
deductibila sunt aplicabile si in cazul bunurilor de capital amortizate integral, dar aflate in
cursul perioadei de ajustare.
Din punct de vedere tehnic, precizam ca pentru bunurile de capital achizitionate
sau fabricate, altele decat bunurile imobile, perioada de ajustare este de 5 ani. Aceasta
perioada se calculeaza incepand cu data de 1 ianuarie a anului in care bunul a fost
achizitionat, iar ajustarea se va efectua o singura data pentru intreaga perioada de ajustare
ramasa, incluzand anul in care apare obligatia ajustarii.
Valoarea ajustarii este, conform metodei de calcul sus-mentionate, de pana la o
cincime pe an din valoarea taxei deduse initial, iar aceasta va fi reflectata in decontul
TVA aferent perioadei fiscale in care bunurile de capital isi inceteaza existenta. Cu toate
acestea, dorim sa subliniem faptul ca, in conformitate cu prevederile pct. 54 alin. (14) al
Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, in situatia in care suma care ar
rezulta ca urmare a ajustarii este inferioara valorii de 1.000 lei, ajustarea taxei deductibile
aferente bunurilor de capital nu se va efectua.
Pe de alta parte, in cazul unui activ corporal fix achizitionat si pus in functiune
anterior datei aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, indiferent de momentul in care
este realizata casarea – raportat la durata normata de viata a acestuia – din punctul de
vedere al taxei pe valoarea adaugata nu exista obligatii ale societatii comerciale, intrucat
nu poate fi realizata ajustarea, iar operatiunea nu constituie livrare de bunuri, evident in
conditiile respectarii prevederilor legale referitoare la casare enuntate in cele de mai sus.
6
BIBLIOGRAFIE:
www.infotva.ro
www.consultcontab.ablog.ro
www.contzilla.ro
www.mfinante.ro