ffi#o*"**"

RAtr}U TUT}CRAb{
mffiilre
pilffiruffi[ffi
$ru
-EJ uI ueruoioq unoJl aJlul nu Bs
.Iaqc
elsad ale.ro(u8uJ pppd BJuruB rroollu
tet
cruonnJ
eA es r eJ ealrud BI as=npurp
-up
']e.rr$ ?ulc
ul pulr ulp
cndolaua4
puerrdpc eoqtu;z Baoru op oteod
'sol
-RrIr nps p{edlqca pulr purr.rd q
.laJop
.ruaurru
Fosernuq
nu
Rs
r$ ginle aJBJ
FS
: srurqc
IUBI
rpl
Inl
BUIE] ag
Fs
mlnd
g JE EtsB urBJ
'lFJ
olsace ed
..ro1
BIEas
-ruo8e EprJlEd BI nralrurn r3g rJo atlnru
3p BIrErg BI ap nBS pElB{) EI op
llrorc
;
iard ep eraennr8
6JnE
op olncs BAOJ
Ea ul
]sog g
ut
"'iInI
EnBocsoq ul
lnsBu
eEpq alnd r3g auro
clnzgtt
g re-l
FrBp IS
i
prmre^ Bleurc esnzel
II
gmds ps
Fod
er
purqroa
rdarp e-I gr"eunznq uI ellu
-$tu rtc osrual nu
'V c
rodeuS osruol aJBJ
nc
'gr1e1eee
ug rms
'rieleg
el
IOrp
ad esp
-oqoJ oJ3 nc nBa33oq uI BurBt
1so3
g pt
learnd
es nu
IeJrle
.euret
o e.nsgd
ladot
-auad puerrdp3 'Ips
"rolriouledurrs
ele
'qnp
ap rBIr{3 ole erJ
.olaqrol
nc p.rn1g8a1
o
IrIu
BOAB-u
lntaqullz IrFO
gralr$
toq
-TJJIZ rm auJ pulJ ul puJJ rrrp BJnJaJls 3s
'Iatlc
atsad ap Bpuurol BI
.perldpc
rilepac
nr Brnlar{3ueq
FJIJ IS
vzv.q, er4Bz arBJ
'1uel
rH
Inl
re
Fincrul 11rlro
ul er aC
'p*apu;E
nu f,rrcrral allo
puncse
orBJ
6auret
ap
IoJrlB
rS
rugs
ppqg
GLuuJnonq
ou
$
uappr nes
6.ro1
eurcr.rd rnp
ure8ugld
.urglsrnu;
au
6ulua;ns
r$
.rou
nr
urprrnd el
F
oult ruole rBC[
'lorrrp]
]u;a
un ep
tEIJns
FIpFdFd
pgnd E3
.tol
rp
p.rord as uoetle
-
Jol BeJarnd wp alred
o prerd r35 arnpzr
-zap es pulc
IJBIII
rBrU eurBl
'IcFrr
ruru ourel
'Iou
m uprrnd
al r$ eurc] ruol
IIOT TI]ENIVT GY II}TE}T'VO
::
'*
a=
i*
E
i e
't''
-,
tr?,
::
*,
:1
!
-.:
6
bind
Ei
sd se apuce de scotocit.
Ce om nu are taina, sau tainele lui ?
De pildd, de ce Ismail, bucdtarul, se
amdra cind auzea vorbindu-se de Stam-
bul ?... O tain5, bineingeles !
De ce Gherasim, grec de lingd Pireu,
precum il gtiau to!i, vorbea atit de lim-
pede graiul romdnesc, iar cind il iscodeai,
iEi l5sa capul in
jos,
cogeamite om, sfios
ca un copil ? Oare n-avea
Ei
el taina lui ?
Pind
Ei
Ieremia... Anton Lupan nu b5-
gase de seam5, dar cind povestea despre
nunta de la sacagiu, avea in glas un gust
amdrui, ca de simbure de mdr strivit
intre din1i...
Taine peste tot ! De ce ne-ar mira ci
qi Anton Lupan iEi avea taina lui ?
Se l5sase noaptea de mult, noapte
neagrd, de martie, qi adormise totul
in
jur.
Anton Lupan qedea pe chei, cu
Pele-
rina aruncatd pe umeri, cu picioarele
atirnate deasupra apei, aplecat inainte,
cu coatele rezemate pe genunchi,
9i-n
vreme ce unda curgea domol la vale,
gindurile lui urcau trudnic
pe firul flu-
viului, in sus.
Aceastd apa, care strdbdtea oraqe
9i
g5ri, ii era cunoscutd de mult, de
Eapte-
sprezece ani implinigi,
Ei
ii legdnase ati-
tea visuri, incit i se pdrea cd au amindoi
acelagi inceput. ii amintea drumul la
Giurgiu, in anul '65, cind lumea i se
deschisese in fa15 indrept5linduJ sd-gi
spund cd abia de atunci incepuse viala
lui. La ceea ce fusese inainte se gindea
mai pulin.
in toate timpurile au fost
Pe
lume
oameni
mai buni, md blinzi, mai inge-
lepfl, mai cinstili decit alfli, qi de buni
seami tat5l lui Anton Lupan era unul
dintre ei.
Anton Lupan qi-l amintea din zhncind
plecase la drum, impreund cu tatdl sdu,
inghesuiqi amindoi pe leaginul de lemn al
trdsurii de poEti, cireia i se spunea, dupd
cdldtorii strdini, diligenti sau omnibus.
isi amintea tirgul murdar, de pe malul
Dundrii, unde ajunseserd pe innoptat,
apoi un han, Hotello dei Vapori,
linut
de un italian zimbitor
Ei
vorbdrel, care-i
gdzduise intr-o c[mdru,td neaerisit5, de
linga grajduri. Avea hotelierul gi odii
mai frumoase) cu balcoane de lemn dea-
supra ulilei, dar erau pentru cdl5tori
mzu bogagi. R[mdseserd doud zile acolo,
bitind ulilele
Ei
malul Dundrii in a;tep-
tarea vaporului austriac. A treia d in
zori, Anton Lupan se imbarcase pe Arhi'
duceie Albrecht, poate cel mai vechi vapor
al Companiei dunlrene,
$i
se despdrgise
de tatil sdu, fbrd sd
Etie
cd n-avea s5-l mai
'u'add
nicicind.
De atunci, strdbdtuse numeroase
!5ri,
cutreierase Mediterana in lung
Ei-n
lat,
cuno$tea Marea Roqie, Golful Persic gi
Oceanul Indian, in lume se schimbaserl
cite nu-!i pot intra in gind, dar Dun5rea
continua si curgi
Ei
aa pe aceeagi
veche matcd a ei.
Aproape zece ani zdbovise Anton
Lupan la Paris, unde, dupd ce-qi sfirEise
ultimele clase de liceu qi Politehnica, do-
bindise o diplomd de inginer
Di
un prieten
bun, pe Pierre Vaillant. Mai virstnic
cu vreo
Dapte
ani, acesta iEi pirisise stu-
diile ingineriei in 1865, tocmai cind tin5-
rul nostru sosea la Paris,
Ei
se dusese dupi
infldcdratul Lesseps la tdierea canalului
de Suez.
Dupd trei ani, Pierre \raillant se in-
torsese la vechea indeletnicire, ca sd se
facd inginer, constructor de vapoare,
dupi dorinla bunicului care il crescuse
gi il trimisese sd invele carte inaltl la
Paris.
Anton Lupan se imprietenise repede
su colegul mai virstnic, putin adus .le
umeri, ca oamenii osteni! sau impc'i a-
ra!i, cu obrajii supgi gi de timpuriu cutalr.
cu pdrul blond, de gal, cu ochii alba:tri
atit de nepotrivili cu scepticismul
li
cu
posomoreala lui. De ce ii cdutase atit de
stdruitor prietenia, prea limpede nu
-rti?
nici el.
$i
astf'el, la sfirEitul anului de
;coali.
tinirul rom6n neputind si se intoarcd in
lar5
pentru doui luni de vacan15, drumul
fiind greu
Ei
lung, plecase cu Pierre Varl-
lant la Saint-Malo, pe coasta de nord a
Franlei, ordqel vestit prin marinarii, pes-
carii
Ei
constructorii lui de nave. Aflat
pe o insuld, la vlrsarea micului flur-iu
Rance in mare, in locul unde Canalul
Minecii ste fa15 in fap cu Atlanticul.
Saint-Malo mai era vestit
Ei
pentru cor-
sarii carer de citeva sute de ani, pind mai
deunizi, diduserd multi bdtaie de cap
Angliei.
Acolo lc-rcuia f'amilia prietenului. ma-
D3: un frate, o sor5, bunicul
;i
muite
rubedenii, rlspindite prin tot orasul.
fiindci era o familie veche, ale cdrei spile
impinzeau o bun5 parte din coasta de
nord a Franlei. Numai tatdl lui Pierre
\raillant lipsea, fusese marinar, c3 tcrli
birbalii, gi pierise intr-o cdlStorie pe
g5rmuri indepdrtate.
Bunicul lui Pierre \raillant, pere Leon.
adicl m0$ Ldon, cum ii ziceau to1i, un
b5trin nespus de vinjos
Ei
de harruc
pentm cei qaptezeci
Ei
doi de ani cili avea.
se ardta ca fire tdcut qi tare ciudat in ta-
cerile lui. De buni seam5, nepotulr poso-
morit
Ei
neincrezitor, curn il
;tia
Anton
Lupary moEtenise o parte din aceste
trisdturi.
in faga casei, aflatd, deasupra plajei,
bitrinul trlsese pe nisip un sloop vechi,
de vreo opt tone, cu care fusese la pescuit
in ultimii ani, ii ddduse
jos
catargul, il
RADU TI.TDORAN
proptise cu pari de
jur-imprejur,
gi acum
locuia in el, ceea ce nu era de mirare
pentru
un vechi marinar, cu atit mai mult
cu cit
Ei
alfli la Saint-Malo iEi transfor-
mau in locuingS
vasele din tinerefe.
Nimeni
din ai s5i nu era primit cu
prietenie pe
vas.
Numai un om ii era mai aproape, adicd
pe acela il poftea in cabinl sau il lua la
circiumi
uneori gi il cinsrea cu un pdhd-
rel de absint, schimbind arar cite un
q,tvint
cu el, intruna la fel de posomorit.
Acest om, moq Gir curn i se zicea, desi
nu era chiar atit de
implinise cincizeci
marinar.
b5trir5 fiindci abi
de ani, fusese ,!i el
a
I
f
I
5
intr-o zi, cind bunicul se dusese la
circiumd su acel ciudat moq Gir, Pierre
si Anton Lupan se apropiard de vechiul
sloop, cu chila ingropard in nisip, qi ince-
purd sd-i dea tircoale, cercetindu-l cu
luare-aminte, ca doi cunoscStori ce ince-
peau a fi.
Cei doi prieteni cercerard astfel forma
vasului, de la prova pind la pupa, admi-
rindu-i liniile robuste, apoi, dorind sd
vadd felul consrrucgiei pe dinduntru, pu-
serd piciorul pe scara rezerrrat5 intr-un
bord, pSqird pe punte,
Di,
coborind trep-
tele sub tambuchi, ajunserd in cabina
bdtrinului, unde pinS acum nu mai
TOATE PA'ZELE SL'S
fuseserl decit o dati sau de doul orio
qi
niciodatd de capul lor.
?-
Inciperea semdna cu orice cabinl de
corabie, decit cd in mijloc avea o sobl de
tuci, cu burlanul scos prin punte.
In clipa aceea, nici unul din ei nu
bdnuia cA mica incdpere ascundea o
taind, care avea s5-i tulbure adinc qi sE
le indrepte viala pe alt drum decit cel
pldnuit.
Anton Lupan tocmai pusese piciorul
pe scar5, s5 urce sus, cind, intorcind
capul, vdzu cd prietenul
sdu, impins de
o curiozitate care nu mai avea nici o
legiturd cu construc{ia vasului, cotro-
\
1
\
1
\
t
1.
lt
II
II
:t
It
'A
II
Iti
lil
bdise in sertarul mesei
;i
acum era aple-
cat asupra unei hirtii.
-
Haide, Pierre, si nu vini bltrinul
qi s[ ne glseascd aici !
-
Stai pu!in!... Doamne, dar ce-o fi
asta ? ! Ia vino sd vezi ! O scrisoare de la
Charles Darwin !
Cei doi prieteni, atraEi de inginerie, se
interesau mai pugin de
Etiinlele
naturii,
dar numele lui Darwin nu-i putea l5sa
neplsitori, mai cu seam[ cind il vedeau
pus in
josul
unei scrisori adresate unui
bitrin marinar, necunoscut de nimeni,
care triia aproape s[lbatic, intr-un mic
ordEel de pescari, pe o coast5 a Frangei.
Cici, intr-adevdr, scrisoarea era adre-
sat5 lui moq Ldon qi glSsuia astfel, in
englezeEte, limbd pe care Pierre Vaillant
o deprinsese in cei trei ani cit lucrase la
canalul de Suez:
,,Bdtrinul
meu eorsar, mi bucur cd
triieqti qi eqti tot voinic, cum te-am
cunoscut. Sint trei ani de cind nu
ti-am
mai scris, mai exact de la 8 decembrie
1856, cdci am notat[ in agendd data ace-
lei scrisori, dar in aceEti ani am uitat gi
de miner nu numai de prietenii vechi
Ei
buni ca dumneata. Am primit deundzi
ultima dumitale scrisoare qi if rispund
in grabd, ca sI-f cer iertare cd am tdcut
atita timp. Dar arn lucrat in aceqti ani
la desSvirqirea unei cdrgi, pe care in sfir-
ait
o vdd azi apirutd
;i !i-o
trimit, ca
unuia ce te-ai aflat ling5 mine
Ei
in gin-
durile mele pe vremea cind meditam la
ea. Ea cuprinde teoria mea despre ori-
ginea speciilor
Ei 1i-o
diruiesc nu ca s-o
citeqti la anii dumitale, bdtrinule cirmaci,
ci ca s5-fl aminteqti de mine
Ei
sd mI aperi,
mlcar cu gindul, cind ceilalfl corsari,
corsarii
Etiinlei,
se vor ndpusti asupra
mea.
Aqadar, in legiturd cu fiul dumitale,
bravul Arnold, crea cd e pierdutd orice
nddejde? SA fi pierit intr-adevdr in acele
linuturi
pustii? Oare, face si te increzi
in spusele unui singur om, mai cu seamd
cd acel Gerard are mintea destul de tul-
burati, dupd cite mi lagi sd inleleg? Ce-ar
fi si mai ndddjduim un timp? Un r-echi
corsar ca dumneata nu trebuie si-si
piardl speranla, atita timp cit pe apd
mai pluteqte o scindurd din vasui lui I
Agtept sd-mi trimiti gtiri qi te imbrd-
gi,;ez, ca pe un frate, scumpul mzu corsar
neimblinzit'
.HARLE' D.ARE*.\-,
Sub semndturd se vedea data
si
locul
de unde venea scrisoarea :
u
Londra, 5
septembrie 1859r.
-
De unde il cunoagte moQ Leon pe
Darwin? intrebd Anton Lupan, dupd
ce prietenul siu, nespus de uimit, ii
tdlmici cuprinsul ciudatei scrisori.
-
Nu ptiu! Nu l-am auzit niciodati
vorbind despre el.
-
Dar Arnold. din scrisoare. nu era
tatll tdu?
-
Ba da ! rispunse Pierre Vaillant,
sub stdpinirea unei tulburdri pe care
,;i-o ascundea, prin firea lui atit de ase-
mdnltoare cu a bitrinulur.
-
Mi-ai spus ci a pierit intr-un nau-
fragiu, continud prietenul sdu.
--
Da, a plbcat intr-o clldtorie) peste
Atlantic, cind eu aveam unsprezece ani,
era in 1853, qi nu s-a mai intors.
--
Dar unde gi cum a pient? Nu s-a
aflat?
--
Pier mulgi marinari; oamenii la
noi sint obiqnuigi ca unii sd nu se mai
intoarc5, qi dacd nu se intorc, ce rost
are s5
Etii
mai mult ?
--
Poate cd totuEi. .. Dupi cLun r-Id,
Darwin il sfdtuie9te pe mo,: Leon si mai
n5d5jduiascS.
Pierre cl5tind din cap:
-
Nu. Scrisoarea e de acun noud ani:
1 :,
o
-.-+--
i-*1. -r
-ir.,
-ei-,
\e3=
a#.us
j-i,.'
.=.
cr-lrta-:
t-'.' '^tt
i..
=-::
il-''1,
r'^i r a l
3, i
*"'
-
:-l
;!:!:1'rii
:r
il
jI
': ':,:,::,'.-".
'
j+---!:
!i'
'J.
:
:Y*
,-
't
"'!"
'
f
unde
$i
crun s-a intimplat naufragiul ?
Nu s-au fbcut cercetlri?
-
Ba da ! L-au cercetat la Tribunalul
Maritim, dar n-au putut afla nimic de la
el. A fost repatriat, acurn zece sau unspre-
zece ani' de un vapor englezesc, care l-a
gisit undeva, prin strimtoarea lui Magel-
lan, rdticind, pe
jumdtate
innebunit. Mai
tirziu gi-a venit in fire, dar trecuseri prea
mulli ani gi nimeni nu se mai gindea s5-l
descoasd despre naufragiul lui, fiindci se
intimplaser5 multe alte naufragii intre
timp.
In timp ce vorbea, Pierre riscolea ser-
tarul mesei scolind deasupra intreg cu-
prinsul lui, de parcd uitaserd c5 bdtrinul,
care nu ingdduia nimdnui sI intre aici,
se putea intoarce oricind. Ochii i se
oprirl o clipd pe cartea lui Darwin:
,
DesPre originea speciilor pe
calea selec-
triei
naturaie,>, arnintitd in scrisoare. Du-
pd semne, moq Leon se oprise asupra ei,
si interesul bitrinului marinar pentru o
carte de qtiinql ar fi mirat pe oricine, nu
doar pe Darwin. Dar interesul acelui
marinar se dovedea mult mai mare pen-
tru o altd carte, ale cdrei pagini erau im-
pinzite de insemndri. Pierre se uitd pe
copertd gi citi : <Charles Darwin
-
cd.ld-
toria unui naturalist in
jurul
lumii>>.
-
O cunoqti ? il intrebS pe priete-
nul sdu.
-
Nu. Oare crun de n-am auzit de
ea?
Citeau amindoi cu inflScdrare orice
cdry de cil5torie le cideau in miini.
-
Nu-i apdrutd de prea mult timp !
observd Pierre.
$i
pessmne circulS mai
mult intre specialiEti. In orice caz, o iau
cu mine. Cred cd moE L6on n-o s5-i
simtd lipsa prea curind.
Sub c54i era un portret al lui Darwin
ctr iscdlitura lui, apoi un caiet gros cu
scoargele roase de timp. Nepotul il frun-
zdn in fugd qi recunosclr scrisul greoi al
bitrinului, deprins mai mult cu cirma
cordbiilor decit cu condeiul. Sub caiet
se aflau alte scrisori. toate de la acelasi
+-
expeditor. Intr-una, din 1852, Danvin
spunea:
<<Bdtrinule cirmaci, am gisit ! Am gisit
paslrea rari pe care o caut de atita timp !
E un tinSr cdpitan de vas, care vine de la
Bostor5 sSlaqul unor lupi de mare la fel
de bravi ca bravii vogtri corsari. Nu-i
bogat, dar are o corabie qi cinci sute de
dolari,
qi e gata s5 plece incotro il trimit.
Pentru rest, oi mai pune eu, din pulinul
pe care il am, m-or mai ajuta prietenii
mei
-
poate universitatea din Oxford
ne va da citeva sute de lire, dupd cum
1nr
s-a figiduit
-
Ei
sper sd fie de ajuns.
Imi pare rdu cd noi doi, bdtrinii, nu vom
putea pleca, dar in locul meu voi trimite
pe un strdlucit elev al meu, care cred ci
Qi-a
insu.git toatd qtiinla
Ei
inflScdrarea
mea
Ei
care, in plus, are doudzect qi cinci
de ani mai pufin decit mine. Sint bucuros
s5-l primesc in locul ciumitale pe Arnold,
deqi nu-l cunosc, incredinlat fiind cd iti
seamlnd in toate privinfele
Ei
md pot
bizui pe el la fel ca pe dumneata. Trimi-
te*i la Londra numaidecit,
Ei
dacd odat5
cu el imi mai poli trimite incd doi mari-
nari, la fel de bravi, sau mdcar unul, vasul
nostru va avea intreg echipajul cu care
sd poatS pleca.,r
In clipa cind Pierre Vaillant sfirqea
de citit aeeastS scrisoare, afard se auziri
glasul bunicului
Ei
mormlielile lui mos
Gir.
--
Ce f-acem?
Dopti
Anton Lupan,
speriat.
-
Hai sI ne ascundem in hambar !
Altceva niei n-ar fi fost de fbcut,
fiindcd afard scara se qi auzea sci4iind
sub paEii ursuzului mo$ Leon.
Zilele urmitoare nu se mai duseri
BaJaqrerJ 16 posee.rrg eerpd as
I
16 nea8alai
-ul Eauoruese ap rrrno pdnp
'Folgurrn 11ue
ug aseldulpul as er e8ealaiug gs na.rE ana
ol nu
Iroup
pp rolor
6ul,t..req
saIrBr{D
nr
Inl
eiuapuodseroc ap uogT $our
FI
ap.rpuuasur pu58a1
'req
'{edlgra
ruruad
r* sel rutuod sorp{aurrrd f,ol un-JtuI
'
eorepa* rEunlord asrund pur
$-nu
f,oU
:\.
zlld puurldpc aoareoap
'asrntdeJur
es
I:'$
nu orer
'eo{
ep erej u; gigpodxa ralsaee
e.rdnse snld uI eJrJruuFI o
IrIu
noonpe nu
'erlEuy
ug gugd
'aiue.redg loung 1nde3
el od
cuerpul
lnueaco
(crgree4
ulrd
6oJgoturuls
uIJd rerJotFlPf, B
Ftert{ouru}
BoJarJf,sap'a.reo]gur.rn olrJnpulJ S.reigo
lnurr.rd
rS uroJlsou aJtul
FtJeeJ
o rJJS
-ep mlnu;rlpq pleu.rnf
'a]redap IBW
( "'BAeJrle
gdncoard
I
pf, Bruees
]Ep
rrre-rru rsnlol
tatpadoo
-sep olor op
lrurnilnur
aueoJ ee.rpd
uoq
-oU
Furuoq
'snde
a.rds olrrnlnuri pupet
1.
-.ree
'Ic.rpq
rrt o-]nf,FJ.ne aJeJ ed
'e1rz
ap
iJ1
nazpnop op aIrolPIFr o gdnp
6serr
e1 sr6]u5
#ne-s
6r.reur.leur
oroze.rdsFd nc puna.rdulg
'ueqog Furuop
ri puerrdpc
fzprsv
'rinea.rt
IIUB
ple pncg; errolglpr p1 eulpd
ul
'nps
rnlnsel elotunu
Fdnp
calSoag
]Bzoloq e-l ,{oU zllg,
lnuetrdpc
aJEJ
ad pleueo ur
'ruprpldes
ror] op
Frof,uu
el
tupls r* eog ep urej ul
Fcul
urFIlB oN
VgI
eqr.rde
9I,)
I rode oseruJn eJ
]o]
n;lued aJEotrJnurFI nee.red es
{
aJEJ
'uo?T
6our
!n[
rap rurEed JOun e.rdnse
rqosoopul p.rr.rdo os ruelalrd
lop Ie3
'a1?oag
ad rceuup
BSasnJ
(rn1
er.rorFIRJ uI uL!\JBCI
ad esriosul
II
uo?T 6our
.pleropul
o
I3Irr
eadpcug
IBtu
nu urmv
'JeurJeru
Inlnulr]
-Fq
lntarc3
ulp pulc
cul/l|req
rnl BalrEf,
pulo
'$erugq.ragul
reru oJ ul er u.rp rS
iesau nJ purtro Jol Erupo u;
FJaseruEJ
n
6rou
aFTqFJOJ a.rturrd
,uupi
ed p1u
FJEIqun IBru
nu .1e1 ur rJEJSad no rcru
,a
-=
-:
.,..i
..
s-]s STSZriIrI
g.t
J.
tt
care il stdpinise atita vreme pe bitrinul
cirmaci. <,Simt
un fel de ghimpe in
inim5, zicea eL, cind mi gindesc cd am
fbcut gapte mii de mile pini aici, iar
pind in Anglia vom mai face incd treizeci
de mii, si n-am avut rdganl, sd striba-
tem cele doud sute) pe care nu le-a strd-
bdtut nici un om pind azi.,> Rindurile
acestea infdfEau cheia intregului fapt.
--
Parcd gi pe mine md riciie ceva pe
suflet ! zise, cu ciud5, Anton Lupan.
Prietenul sdu, mai refinut, stltea cu
fruntea incruntat5, aplecat asupra pagi,
nei de
jurnal.
.-
Da ! murmurd el. inrr-o impreju-
rare ca asta, un 0m intreg nu se poate
resemna.
--
Dovadi cd nici m0. L6on nu s-a
resemnat.
Era limpede cd ani de zile bdtrinul
pdstrase leg5tura cu Darwin, gata sd
plece iar, numai cd atunci cind prilejul
se ivise, cu mare intirziere, rru se mai
simlise in stare s5 ducd un asemenea
drum pind la cap. in schimb, il trimisese
pe fiul lui, ar5tind cit de legat se simlea
incd de acel plan.
Din nefericire, noua expedilie naufra-
giase, pierise fiul, pierise echipajul, in
afard de un om de la care nu puteai afla
nimic,
;i linutul
r5mdsese la fel de necu-
noscut.
Dupi o sdpt5min5, cei doi tineri incd
mai frunzireau cartea lui Darwin
qi
jur-
nalul lui moq L6on, citind cine qtie a cita
oard cite un pasaj, qi revenind mereu la
rindurile care priveau locul necercetat.
Asupra lor se aqezase o ingindurare ciu-
dat5,
Ei
n-o mai puteau alunga.
-_
Pierre ! zise Anton Lupan, intr-o
zi. Mi trezesc uneori noaptea
$i
pe urmd
nu mai pot adormi. M5 tot frdmint gi
md tot intreb. . .
Aici tinirul ticu. uitindu-se stdruitor
in
.ochii
prietenului sdu.
In clipa aceea, u$a se didu in laturi
qi moq L6on se ivi in prag cu ochii la
vechiul siu
jurnal.
-
Deci voi mi l-a!r luat ! Ce-ati cdurar
in cabina mea ?
MoE Gir era in spatele s5u si cldtina do-
jenitor
din cap.
Pierre Vaillant, in loc s5-gi piardl cum-
pdtul, il privi in fagd qi vorbi lirustit. dar
cu o mare hotdrire in linigtea sa:
*
O si ne ducem noi acolo !
-
Unde?
Drept rdspuns, nepotul ardtd cu capul
spre blestematul
jurnal.
Bitrinul nu inlelese numaidecit. tiind
prea infuriat. Apoi se uiti la
jumal.
se
uit5 la nepot,
$i
singele ii veru in cbraz.
-
MIi, bdiete ! izbucni mo=q Leon"
lSsindu-se pe un scaun gi uitindu-se na
nepot cu ochii inl5crimafi. N-o sd nnar ai
liniqte toat5 viala ! Locurile de-accic, nu
ingdduie pe nimeni, altfel le-ar fi cerce-
tat cineva pind, azi.
Aga se ndscu in mintea lui Anton n-u-
pan gi Pierre Vaillant gi li se inrs..Jacrnd
in suflet doringa de a porni la druin. spre
locurile acelea necunoscute de sennenil
lor.
CAci nu era ugor de infipturt pla-
nul lor !
A.a treceau anii, cu invdldtura :1 su
pregdtirea migdloasd a exped:der. ,j.e"si
nu era vorba de o pregdtire mareriald- ci
de aceea care privea mintea
li
sutlerul.
poate mai greu de infdptuit. O luni,.
var.' se duceau la practici, pe san-lerele
de la Toulon, unde se consrLlau '*-B-
poare de fier
Ei
mari nave de rizL,c,;.
spre a inlocui bricurile, con-ete.te s: t-re-
gatele de lemn care aveau sd purrezeasq6.
Apoi luna cealaltd o petreceau na Szu.nr-
Malo, printre pescari
Ei
nai'igzrc,n: ple-
cind cu ei in larg qi fdcind fd,ra c,-,i.eala
PSBorJas
enuouoJa BruTJd psuBg el ermd
-ep B ep erienrls q
FrnJ
prBrrBqep puls
16
'luepuerrroJ
op pugsdeq re urp esosJots
II
rF^epe-rrul
err ed
lntun
op asad al
Fs
gtgl
.ueuueru
ep BrJrueJn e.rrkJpu;
nr grmgtr r$r'pqulurg BI
Fuld
errolplpc
ep
Flurprdps Fnop
oler uJ
.$ecrequlg
rpd
-seord
lroup lop IOO
f
luepueruor pEug ad
suuatddn
eJ p
'rellg
ne
.r.reEesed
BJ
preerqrul
es nu gsul
.FqurBrS
e1 ee6
-Jaru aJBJ ;odezr purfid ad prec.reqrul
as
epun
6erps.reyg
ards p.rrurod BJBes ri
.ue1d
tsaJe
pcsea3nsur
I$-Fs
sBeJ un ep
t1nru
INqEJ}
I-NU
TUBIITBA OJJEId
TNT
ireTJ
op rrnrurup
TBIII
a
IS
r.rnpod rumrtsuor gs
O irlurp I-nN
-
iesel
op uaurEur uraluls rou JCI
-
eErrf
Jc
uralnd
tp rJo ruled ep ,r.'rtifi
TTJJnJ
ieJJerd
6eleatocos
rnJFJ rrrv
-
'reg
ep
Inlnur
-nJp ericrulsuoc rulued rreur8ur
FtnBJ
BrrJnJ
Fc
6pgcpqarllod
euuod e1
Gereul
Sge tm osesnd es
.ep3
uudnl uotuV
i
rog ep e.rej nc
gercrna
aJBJ B-op oJB-eJ
iBrJJnJ
uI
-
ierrrnJ
ug ruoE.reru xrunle
FuId I
(bdSqca
nrluad
l$
p
6sBA
rutuad ruop nu sunfe
ep BaAB ruol 16
-
rre un nc lerunu
6ue
un nJ rutsou pueld urpuJurv
'.ro6n
raur
stuserznluo es eJB3
IeJ
pulg
1e
.ea.re(BJm
-sop
$-npu;ppdel
.uedn1
uotuV
lurnq
-zr
irmFJ
ep tue^B-ec
a
nps
tor.rar4
- 'rotsn8eu
reipnul ulind ruru
IOr
nc
?p11d
ap
'pldulpul
os nu oJ eeJ
6ro1
rr8und ps
-ur.rdnc lr$e.r8
FJesBInclBJ
crolalur.retru
raiuatsrze.r BorBInrlBJ ug plea$arE o
IrIu
FJBJ Fs
erol nB nu aJBJ
GulaurEur
f
tnzpa
-a.rd lnlnlerre]ru
1ntsoc
auedap ad p5u
r.radoce neelnd nu oJJercI op r$u;rls
IIuEq
6epoc6
Ia
Bururrel puIJ
lnue
uI rBC
'Ie
ap rBoP
tnrsounc pueld ruluad
IOJts
as-nptrnp8
-erd
'rol
ale puntu alardse urp eJsJuo
s.1s :r-I:tzsld
gLvor
9I
costul c5l5toriei cr.r clasa intii, pl5-
tit de Imperiul Otoman
-
peste cele
\rreo doud mii de franci agonisigi din leafa
lui de Pierre Vaillant.
Socotelile din Franga nu sint bune in
Turcia, gi cei doi ingineri se dovedird
iardgi nepricepufi cind era vorba de bani.
Dupd un an, cu toatS economia lor, con-
statari ci nu aveau incd de ajuns pentru
ceea ce pl5nuiau. Rdmaserd deci
El
al
doilea ?rr: lucrind amindoi pe aceleagi
santiere, la calea feratd Adrianopole-
Stambul, fdrd s5 se despartd de cdrlile
stiintifice, de
jurnalul
bbtrinului cor-
sar ,gi de harta
Jdrii
de Foc, cu pata albS
care ii fascina.
$i
in tot acest timp, se
gindeau cu st5ruinl5, cu ardoare, la vi-
itoarea cdlStorie, continuind sd viseze
li
sd fiacS planuri, infierbintali.
Dormeau vara in corturi, iarna in bor-
deie sau prin case gdrineqti, fdrd, si se
ducd la oraq, ca sd nu risipeasc5 nici un
ban. Erau printre ei ingineri francezi,
englezi, belgieni, care veniserd atra;i
de decorul exotic, de taina seraiurilor ,gi
de ochii cadinelor, ascunqi sub iasmac.
Nlddjduind sd poatd ridica iaqmacurile
sub care ochii codaqi reprezentau fasci-
nalia Orientului, tinerii ingineri din Apus
bdteau infumuraf uligele din Galata gi
din vechiul Stambul. Apoi, dezamlgiqi
de pudoarea cadinelor gi inspdimintali
de biciul eunucilor care le insogeau, se
duceau in Pera, cartierul european, unde
se imbdtau qi se consolau cu grecoaice,
cLr armence, nesupuse rigorilor nici unui
Coran.
Abia in primdvara celui de al doilea
an, cind drumul de fier ajungea pe malul
Cornului de Aur, cu ape de smarald, iEi
ingdduiri prima cdlcare a acestui aspru
program: inchiriarl o barc5 gi se duserd
la Stambul, cu gindul cd, o duminicd
intreagd, s5-Ei facd de cap. Dar oare ar
fi putut sd se avinte in marele qi ciudatul
orsfr inainte de a da o raiti pe cheiul
Galatei ?
in acea duminicd de la incepuru-l lui
martie, plimbindu-se prin port vdzuri
o goeletd olandezd, Martq pe care capi-
tanul bolnav, descurajat
qi pdrdsit de
echipaj, o vindea cu o mie de lire, adici
mult mai pulin decit prelul unei cara-
vane de mdgari.
Pierre Vaillant ,;i chiar Anton Lupan
s-ar fi putut socoti acurn cunoscdtori
destul de incercafi, nu fiindcd erau rngl-
neri cu diplomd, ci fiindcd veri in
-sir
iqi flcuseri la Saint-Malo o ucerucie
mai preqioasd decit orice patalama ar fi
avut in buzunar. Iar o mie de lire era
tocmai suma agonisitS de ei, de cind
tot adunau.
Cei doi prieteni se privir5, fira s5-si
spunb un cuvint, , i, intr-o clipa. tot
planul li se schimbi in cap; de ce sI
construiascl un vas nou, care le-ar ti
cerut cu lucrul lui incd un an. pe linga
cI i-ar fi costat de cinci ori mar rnu.lt ?
E drept cd Anton Lupan, atit ce injl6-
cdrat totdeauna, se sperie pulin: i:r re-
veni abia dupd ce se vdzu, impreuna cu
prietenul sdu, proprietar de r-as. fi:ndc6
tirgul se f5cuse la iufeali, cit sa su.r'tl u-n
filigean de cafea.
in seara aceleiaqi zile, sub nun:eie el
nou, L'Espera,nce)
Ei
sub par-r-i
-
n l-:an -
ce4 avea cinci oameni echipai. l,a ;:-irar
Ei
un cipitan, care s-ar fi pu:.: ii' fl e
clpitan adevdrat, deqi n-o pui3.. ;
-'--e*Xi
cu acte, ci numai cu martcr: Eil.icr,:,si
din port, gata si
jure
pe Bi'nir; s,e; pe
Coran.
-
Care dintre noi se imbar;f" :j ;:J.re
r5mine pe uscat? intrebl Piere \-':i;ant.
-
Desigur cI te imbarci tu E
':
mal
vechi marinar decit mine. rasr';:sc
-\n-
ton Lupan.
i3
,.-','l'"',-:':+""tr1':i
...m '
:a'
,.",.::
. ;l.f
-
,.te,l::r
,i .1,
i4
:;f #
".,,a*._
,.
"
."
t
..r*l.t,,li1-
'=*
&e
"4r
=:
S='
ia
_*
,={io
.:'t-*
tt
I
!;
-
Bine ! Atunci iF incredinfez sar-
cina sd mE reprezingi pe lingi sultan.
La c5derea nopfii, Anton Lupan lua
Cornul de Aur, in lung, cu barca, sI se
intoarcd la drumul lui de fier, de care nu
putea sd nege c5 se simlea legat.
Fusese
de ajuns 0 singurS zi, ca in
soarta tror sd se schimbe atitea ! Aveau
o corabie,
adicd mijlocul principal ca
sd plece
spre locurile la care visaserd
atilia ani. Se mai despS4ise pi alteori de
Pierre Vaillant,
de la inceputul priete-
niei lor,
dar abia acum, rdmas singur, iqi
dddea seama cite il legau de acest om mi-
nunat" Sub scepricismul si reginerea lui
se ascundeau
o inimd caldi
$i-un
entu-
ziasm neegaiat decit de indirjirea cu
care iqi ducea orice hotSrire pini la cap.
Atunci cind pSrea mai neincrezdtor,
atunci se lupta cu piedicile mai dirz,
atunci ii era sufletul mai inaripat.
Duminica
urm5toare, cind reveni in
port, pe
cheiui Galatei, Anron Lupan
ficu ochii mari : L'Esptirance se afl,a la
iocul ei, dar n-o mai recunostea, pirea
mai mic5, adinciti in ap5, de ai fi zis cI
se scufundS, dac5 oamenii nu s-ar f i
miqcat pe punte, netulburali. Echipajul
tocmai inchidea gura magazie| acope-
rind-o cu tenda. Cdpetenia lor pdrea s5
ile un om vinjos, mai degrab5 indesat
decit inalt, cu pieptul ca o platosd qi cu
ni;te mustdli negre, lungi
Ei fepoase,
de te inspiimintau.
Pierre \raillant se afla la prova) in
f aqa unei mdsule puse lingS cararg
Ei
stdtea de vorbi cu un strdin, imbrdcat
in giubea de bogStag. Acesta era kir
fiminadis,
cel mai mare negustor de
coloniale din Bosfor, Marmara ,gi arhi-
pelag. [-.'Esperance tocmai incdrcase mir-
inr"ile iui.
"*- tjum merge slujba la sultan? strigi
Fii:rrc., venind in intimpinarea lui Anton
Lupan.
Acesta se uitd speriat la omul cu mus-
t51i mari. Abia acurn descoperise cd a\-ea
o cicatrice,
urma unei tdieturi adinci
pe
obraz.
-
ParcS
nu l-am vdzut rindul trecur.
Nu
1i-e
teamd
de el ?
dupS plecarea
ta. E un om al dracuh-u,
dar altminteri
un cirmaci fbrd pereche,
dupd cite am aflat de la cdpitani.
--
$i
c5pitanul
tdu ?
-
Doarme in cabind,la pupa.
N-ar-ea
grij5. DupS
doul drumuri mi descoto-
rosesc
de el. Nu-mi trebuie mai mult
ca sd fiu eu cdpitan.
--
Dar v5d cd ai inclrcat marfb I Ai
ficut socotelile,
ne imbogblim
sau rnai
va?
Pierre pirea
stinjenit.
--
Da, am luat
$apte
vagoane
niale. Tocmai
semnarn actele
fiminadis.
. . Ar fi trebuit sd te
poaie vroiai sd te duci tu.
de colo-
cu krr
VCStCSC.
--
De ce? se miri Anton Lupan.
--
Fiindcl e pentru un port valah. Ger
-
la1i. Poate ai fi vrut s5-fl vezi
tara.
Lip-
seqti de atitia ani !
-
E adevdrat, dar dac5 vrei sd plecdm
mai curind peste Atlantic, sd nu fim
sentimentali ! Du-te, e$d mai priceput
decit mine, numai ai grrjd,, aduni cit
mai multi bani !
-
$i
tu la fel ! Nu-fl fle mil5,
jupu-
ieEte-l pe sultan !
L'Esperance ridicS ancora in aceeaqi zi,
inainte de amiazd, fiindcd bltea vintul
dinspre Marmara, iar curentul ducea
spre Marea Neagr6, ceea ce se intimpld
numai in zece-cincisprezece zile din
cele trei sute saizeci si cinci ale unui an,
Anton Lupan o inscili de departe, rner -
gind de-a lungul cheiului, pind unde
acesta se sfirEea, sub cazdrmtle de arti-
lerie de la Top-Hane. Acolo rimase
nemiqcat, un ceas, dou5, trei, cu ochii
dupi I-'Esperance" Pavilionul ei trico-
1or, fluturat de vint, se pierdu in ne-
gurile alblstrii de pe Bosfor ,;i pinzele
albe se topirS, una cite una, pieri ,gi ul-
rimul catarg.
Aga se despdrlira qi de atunci nimeni
nu-i mai aduse vreo veste despre Pierre
Vaillant
Trei zile mai tirziu se stirni fierbere
la Stannbul: incepuse rdzboiul in Bal-
cani, turcii alergau pe strdzi speriali,
grecii pi
bulgarii se ascundeau, sultanul
era la aman.
Anton Lupan a$teptd nelinistit sd
se intoarcd L'Esperence, pi cind trecu
o lun5, fdrd sd se audl nimic despre ea,
se gindi cd,rdzboiul il silise pe Pierre Vail-
lant sd se refugieze cu corabia pe vreun
bral al Dundrii, ori pe vreun canal.
$tia
cd o sd se descurce, il stia istel si brav.
Dar, iatd cd nu trecur5 zece zile din
mai, cind se rdspindi vestea cd
Jirile
RomdneEti se declaraser5 neatirnate
Ei
porniserd cu rdzboi asupra hainului
Imperiu Otciman
Acum pentru un valah em primejdios
sd rimind o zi mai mult pe pimint tur-
cesc, cdci turcii p5reau infuriafi. Anton
Lupan lSsd baltd drumul de fier qi se
imbarci in pripl pe primul vapor care
pleca spre Marmara.
Cu acest vas blestemat, sub comanda
unui cipitan care nu-l crula, cutreieri
Nlediterana, Marea Rosie
;i
GolfuJ Per-
sic, iar peste un an, cind se fdcu liniqte
in Balcani, se intoarse la Stambul cu
brevet de ofi1er al doilea, cu 0 aspri
ucenicie de navigator
Ei
cu o sutd de lire
sterline in buzunar, ceea ce era o suml
mSrisoarS, lira englezeascd intrecind-o
de zece ori pe cea bitutd la Stambul
de sultan.
Anton Lupan nddijduia ci intre ump
Pierre \raillant adunase gi el ce\-a_. si
astfel puteau porni at L'Esperance pesre
ocean.
Dar corabia nu se intorsese in Bosfor,
nimeni nu 0 vdzuse, nu se mai stia
nimic despre ea. Domnul
fiminadis
era
pe
jumdtate
ruinat; in timpul rdzboiului
grecii nu fuseserd crulafi, qi iEi smulgea
p5rul din cap: pierduse mai mult, nu
numai cele
$apte
vagoane de mirfuri
imbarcate pe L'Esperance.
-
S-a inecat, nu ingelegi dumneata ?
Am scrisoare de la kir Iacomachi, de ia
Galali.
--
De unde
;tie
domnul Iacomach i
cd s-a inecat?
-
Pdi dacd n-a sosit, ce sI fie altcer-a ?
Crezi cd s-a urcat in rai?
Anton Lupan nu putea sX cread5, nu
ingelegea.
Scrise la Saint-Malo. Ii r5spunse fra-
tele mai mic al lui Pierre, mo,? L6on era
bolnav, nu mai ieqea din cabina lui
qi
a,;tepta si i se intoarcd nepotul hoinar.
De un an
Ei
ceva, nimeni nu mai primise
stiri de la Pierre Vaillant.
'
ii scrise domnului Iacomachi, la Ga-
lagi. Negustorul rdspunse cd nu primise
nici o marfd. Restul nu-l privea.
Scrise cipitanilor de port de la Bur-
gas, \rarna, Constanla, Sulina, Odesa.
intrebind dacd nu qtiau ceva despre g;re -
leta L'Espdrance. Unii nu-i rdspunscr5.
alfli nu auziserd niciodati de vasul e5-uiat .
'Urmarb
anii negri din viata lui Aniln
Lupan: pierdut fdrd urmi prietenul
care dacd ar fi fost fratele lui adevSrat nu
i-ar fi fost mai drag
-,
pierdutd L'Esroe -
rance, ca un simbol al tuturor speranlelor
ce se pierdeau, pierdut planul c6l[tcriei
lor peste ocean !
In I 881, cind reveni in fulediterani
avea agonisite cinci sute de lire srt:riinc.
iar in urrna unui examen dat la .Ivlarsilia
i se recuno$tea titlul de c5pitan de cursl
lungi, cel mai inalt brevet in ierarhia
rnarinarilor, care-1 indreptdgea sd co-
mande vase de orice tonaj, in orice mare
a lumii. Pe lingd vechea lui meserie, in-
su$iti cu rivnd in ani de studiu indelun-
gati, fdcuse, aproape fttd, sd vrea, o in-
::
:l
=i
;@*
treagd carieri de marinar.
De la Marsilia plec5 la Bucuregti,
folosind drumul de fier, cu o satisfaclie
copildreascS, fiindcd lucrase destule dru-
muri de fier in viala sa. Se socotea dator
sd facd acest drum, s5-Ei revadd
!ara:
acum cind se pregdtea s5 lipseascd iarigi
mult timp. Dar, mai cu seamd, voia sI
a.
-:..
=
:.:r
'.*:-
#
ffi
t.
9e.**.
e
%E
iG --'{-
*
..-
*.:
&" -"'
g6
._-
g
**i
*
*&.5L
F,"-
ffi*r
w'*
.i:
S+
s.
di-!
i . *ej
'""''"-e.,,
;'i*q
2l
caute, o ultimd oar5, urmele lui Pierre
Vaillant.
DupS ce vindu casa pdrinteascd,
giu-
vaerurile qi alte citeva mici bunuri lI-
sate de bltrin, porni car destui bani
asupra lui, ca si colinde porturile
in
cdutarea
unei corSbii qi tocmai aici, la
gura Dundrii, intimplarea
ficu sd dea
TOATE PN\i7FT F
sUS
peste L'Espdrance. Epava, intilnitl cind
nu se mai aqtepta, i se plrea
un mesai
de la Pierre Vaillant. Avea s-o scoat5 din
nisip, s-o intregeascd, s5-i redea viaga
qi, insolit de umbra prietenului
dispirut,
sd se avinte cu ea peste
ocean ca sd aiungl
in
lara
depdrtat5 la care ei doi visaserl
ani indelungali.
{ff
ixrimprAnr
LUI MARTIE
LA srinSITUL
nton Lupar5 ur-
mat de Ghera-
sim, o luase de-a
lungul canalului,
in
jos,
pe drumul
strdbdtut in ajun,
gi se afundase in stuflriq;
Ei
dupi citeva
sute de pa$i ajunserd la epava pe care
Anton Lupan o descoperise cu o searl
inainte. Gherasim ii dddu ocol, cu un
inceput de mirare, pin5 ce deodatd r5-
mase
leapdn
cu mina la gur5.
-
Pdi asta-i Marta, domnule ! AE
putea si
jur,
fiindcl aln navigat cu ea
vreo cinci ani, intre Marea Minecii t i
MediteranS.
-
Nu te-nqeli, rdspunse Anton Lu-
p?f,, in sufletul cdruia tulburarea de ieri
seard se ridica iar5gi. Numai cd in clipa
cind a naufragiat, nu se mai numea
Marta. S-a intimplat cu ea o poveste
pe care am si
fl-o
spun odati. Acum hai
sd vedem ce se poate face ca sd-i schim-
bdm soarta. Ar fi fost pdcat sd putre-
zeasd aici, pe malul mdrii.
Ochii lui Gherasim sclipir5.
-
Da, domnule, e o corabie fdrd pe-
reche ! Am infruntat cu ea valurile Bis-
caiei qi niciodatd nu mi-a b5tut inima ci
ar putea sd ne facd vreo rugine. E drept
cd
joacd
pe valuri ca o bdtrind beat5,
in schimb, nu ia un strop de apd pe punte.
Poli sd pui rufe la uscat, cind alte cordbii
sau vapoare se udd pind in virful catar-
gelor.,. Dar cum o sI facem, a cui e
acuma ?
--
A fost a mea qi-a unui prieten care
bdnuiesc cd a pierit aici, impreuni cu
tot echipajul. Acum sb ne apucdm de
treab5, s5 cercetdm corabia in amdnun-
t=
-Btla BI ap
'etelepul
od
rerqe.roc
FloJJeJ
'giu_nd
olosraleJl qns
ad as-npulcalde
(uedn1
uoluV
\my
pdrsru
aJunre
Fs
ecnde as turserer{C r: durn uJ
E.rgs nc eqe-e.rt
esnrpJ rSJ pruyr
a1rz ep
5uV
.dISF
op ater
-eaodurl
.Ielqgroc
elrrnrlunpul
FpB^
os
RS
espl
lrnpulrs
m
Frnpulrs Flrlnrunf
6ea]
-und
'dlqc
r$e1ace ul rurn p
lode
,eled
-ol asurtul
$
unseror{1;
.sns
Fuld
g8un{e
FS Fprul
arBJaJBo nc pnqzl
.orlsedoJ
ep
apurlru nJ es-npuJcnde
.I3
rles un nJRI
uednl uoluV
(drsru
ug predo.rEw
cupe
'(edrqca
uI
6rrurc
e(ap
tuls
Fr
puypup
rS qullereH
Inl
Eurru pug8ug.lrs
.uad
-n-J uotuv esundsp.r
ieulq
otJeog --
'tnJeJ
op oJB nu
nJ)nl oJeur
'.rertuei
e1
,efe
16 Fc
6.ro1n{e
ap
Fulril
o BOp eu
FS
crou
nJ ner
I-FS
]lpuF
urB-W
'rurseroqg
F
uednl uoluV eldal
-*e r-epun
lnJol
EI e.resun(e puIJ
.elur
-erol osz
ielnuwop
.qurEIerBH
e
IE
- 'FruJn
ul
IBur
BAaJ eeuri os oJBf,
6]ncsou
-nJOu un 16
[nJB]FJnq IIErrrsJ
(erure.ral
nerg
'o.reurds
e1
Fadol
no
6r.rn$upJnls
wp
pursor ruorueo raJ]
RJrAr
es mlnreg prda.lp
ur purr
'lndrsru
ernpp8ul ol
]Jl l[]B
6p.rnp
-u;f,s m
FJnpuros
ezrede BJaseloc.rar durn
aJBJ ug
.grpul
1nIBUr
ed nege as pulc ap
rJnsoJ
Fnop
ooJA rBurnu
FJOSnJOJJ
ie.rrnt8el FnV iFIBOloros Frear
Iur-FS
elourc
FUIA
ps
sgur.ro-d
l*
.aleolcrd
ed o-aund 6y
'rueruru
ed Bqarlul *e-u
(Bour
eaued qp
'nE iFunq
o-ri-e11
-.
'InFrers
eorruldpls ur
af,aJ] enede oorJo
'orllo.lzr
o gdnq
'a.rrsprpd
ur serugJ E
FuBp
,Borrl
B o reru nN
_-
4r.radurne
0-s
6urJ
BI
ac
iolBurunp
B
I-nN iFrIpB
run3
_.
'a.re.rpdurnc
op olotf,B
leqrul
gs
Inlnrtod
erugr1dp3
BI 3np
Fur FS
0 EruJn ad
,eronou
o eJe3
ep
FInlBrJOlBru
BIBOloJos tueoeJ es
(arrrri
#
\-e pind la etambou, amintindu-Ei cu chiar mai mult. Sint atitea de fEcut.
ernotie de ziua cind L'Espdrance era an- Vestea aceasta il fdcu pe bucdtar sI
coratd la cheiul Galatei
Ei
o cercetase tresard
Ei
sd se bucure czl un copil. Dar,
1a fel, intr-o zi de martie, insolit de in chip ciudat, de unde in prima clipi
Pierre \raillant. ii riserS amindoi ochii, o clipi mai tirziu
Anton Lupan scoase din buzunar un rdmase vesel numai unul, iar altul se
metru, un carnet, un creion
Ei
incepu sI amdri. .. Asta ce taind mai putea fi ?
facd diferite mlsurdtori, insemnindu-le
pe o schild alcdtuitd pe loc. Apoi cobori Ieremia sosi pe la prinz, cu un barcaz
pe nisip, iEi alese un loc addpostit de vint, incdrcat pin5 sus. Dupd ce il rugi pe cd-
dupd o duni ndpdditb de pir, qi, in vre-
pitan sd aqtepte la chei, porni pe malul
me ce oamenii iEi continuau treaba, se canalului in
jos,
s5-i caute pe ai sdi.
apuci de fdcut socoteli.
Ajungind la far, Ieremia rlmase nedu-
Cdtre ora prinzului, partea corlbiei merit, cu ochii mari pe
!drm,
spre sud.
dinspre mare era dezgropatd pind la Corabia era acolo unde o ldsase, numai
child, ldsind s5 se vadd intreg bordajul,
cd la inceput n-o recunoscn. Cit lipsise
nevdtlmat gi fdrd, urml de putrezeald. 1, citeva zile, ceilalf nu stdtuserd cu
Anton Lupan
.se
apropie, il cerceti miinile in sin: o despresuraseri cu totul
cu toatd luarea-aminte
Ei
nu-qi aszunse din nisip
Ei-o
ridicaserd in picioare, prop-
multumirea.
tind-o cu stilpi. Aldturi se ivise o baracd
Ei, Ismaile, acum putem l5sa lu-
de scinduri, iar in spatele ei un
Dopron,
crul gi sd mergem la mas5. Ne meri-
de sub care ie;ea fum.
t[m cu rolii plaihia. Dupi prinz puneli
-
Ei, Ieremie, ce-ai fdcut? il intim-
mina pe lopeqi sd-i dali ajutor lui Ghera-
pini Anton Lupan.
sim, cd induntru mai e incd mult nisip.
-
Am adus tot ce mi-ai poruncit,
Eu intre timp am sd stau de vorbd cu
pini la ultimul cui. Numai lemn de pin
cSpitanul portului, dacd s-o fi intors de
pentru catarge n-am gdsit, dar am dat
1a ra1ele lui.
acolo peste un plutag, om de isprav5, il
-
Domnule, zise Ieremia, in timp cunosc de mult,
Ei
fdri sd mai cer voia
ce se indreptau spre port, poate vrei si dumitale, i-am zis si coboare pe Bistrila
vea cum te-am gdzduit. Dumneata o sd doi pini inal;i. Cind o fi cu ei la Galali,
mii in odaia lui v5ru Haralamb, cd el o sI ne dea de veste prin vreun cdpitan
qi-aga innopteazd mu mult prin vecini. de vas.
Eu cu Gherasim gi cu lsmail ne-am gdsit
-
Foarte bine ai fbcut ! Catargele au
odaie al5turi, la un pescar. sd ne trebuiascd abia la sfirgit.
-
Bine, Ieremie. O sd fie numai pen-
.-
Dar, vdru Haralamb pe unde o fi?
tru inceput. Mai tirziu, weau sd ne fa- intreb5 Ieremia, uitindu-se in
jur.
cem o baracd
pe malul mdrii, sd nu mai
-
S-a dus la
$antier,
sd faci rost de o
pierdem vremea cu dusul gi intorsul din forjd
Ei
de citeva glleg cu cdrbuni.
$tiam
tirg. cd azi-miine trebuie sd pici,
Ei
aveam ne-
-
Adicd dumneata cam cit socoteqti voie de lucrurile astea, si ne apucdm
ci o sd-ntirziem pe-aici ? intrebi Ghera- de treabS numaidecit. Noi, dupd cum
sim. vezi, am fdcut cite ceva cit ai lipsit.
-
Vreo trei-patru luni, sau poate
intre timp se apropiaserd ,;i ceilalli
doi, Gherasim gi Ismail, tocmai in clipa
cind sus, ling5 far, Haralamb iegea din
stuf, ducind in spinare un sac greu,
innegrit. Alli doi oameni veneau dupl
el, cu o forjd, iar un al treilea impingea
o roab5, a cdrei roatd se auzea scirtiind
pind aici.
-
Dar asta-i fierdrie in lege ! se mi-
nund Ieremia, pufin mai tirziu, privind
forja, sacul cu cdrbuni qi roaba in care
se vedea o nicoval5 cit toate zilele gi co-
geamite
baros ruginit.
-
Mai intii, hai sd prinzim
la iu{eal5,
hot5ri Anton Lupan. N-are rost sd ne
amindm masa, fiindcd bareazul n-o sd-l
putem
descirca s$o, cit ai bate din palme.
Iar b5ietanului tdu, i-om duce acolo ceva
de-ale gurfr,
dacd s-o invoi Ismail.
Sub
Eopronul
bucdtiriei, fusese in-
jghebati
o masd din scinduri de brad, pe
pari
bdtuli in nisip. De o parte
Ei
de alta
a ei se intindeau
doud binci cu picioarele
tot agit, infipte in nisip. Ismail a$teprd
s5-i vadd pe rofi aqezati, zimbi multu-
mit, iqi umfl5 pieptul
Ei
se apropie cu
castronul plin, aburind.
Odatd prinzul
sfirsit, nu spuserd decit
in fug5: <Mulqumim,
Ismaile !r
Ei
por-
nird ca nebunii spre port...
In port, la pupa vasului de pasageri
austriac, care tocmai venise din sus) se
".edea
legat la chei un barcaz micu!, in*
cdrcat din greu. Cam in partea lui din
mijloc, pe o stivd de scinduri, qedea,
cu
picioarele
atirnate in
jos,
un bdielandru
de vreo
Eaisprezece
ani, cu mintean
negru pe umeri, cu o cdciul5 de oaie
datd pe ceaf5, gi cinta incetiqor, ca, pen-
tru el, dintr-un fluier ciobinesc.
-
Cintd de foame ! spuse leremia.
Hai, Mihule, lasd cavalul, cd
fl-am
adus
si mdninci !
La acesre vorbe, bdiatul ridici ochii
spre chei, qi chipul oacheg, bltut de
vint, i se lumind.
-
El e bdietanul de care
ti-arn
vorbit
deundzi, domnule ! il l5muri Ieremia pe
Anton Lupan.
Acesta sdri pe punrea
barcazului gi se
apropie de b5iat, cu mina intinsd, prie-
tenos. Atunci vdzu cd la picioarele lui
stdtea cuminte, cu botul pe labe, dar cu
ochii vii iscodind in
jur,
un ciine ciobd-
nesc, cu p5rul negru, plin
de praf gi in-
cilcit, carn slab gi ndpidit de ciulini, cu
coada
jumulitd
in chip greu de inleles,
care ins5, in toati inflgigarea lui, poare
pufin carn
jalnici
acum, amintea de un
nu prea indep5rtat strdmoq lup.
Anton Lupan iEi dddu seann cd, dacd
bdiatul plecase cu un barcazr la chemarea
primului
venit, era semn cd nu lisase in
urmd vreun trai bun. Ridicd mina
$i-i
mingiie obrazul, ginga;
,
cd de fati, cu
-duioqia
cu care-Ei mingiie pirintele
copi-
lul obidit.
SA nu-!r parl rdu cd ai venit pini
aici, ii vorbi blind. O sd capegi cele de
cuviinl5 pentru
osteneala ta.
Biiatul flcu o miscare cu mina, ca si
cum ar fr vrut sd arate cd nu
flne
la nici
nn fel de r5splilgi. \Tdzindu-l aqa
Ei
gin-
dindu-se la virsta lui crudd, Anton Lu-
pan
se simgi intristat
-
Ciinele-i al tdu ? il intreb5.
-
E de la srin5, rEspunse
bdiatul. S-a
luat dupi mine
Ei
n-a vrur sI se duci
inapoi, chiar dacd l-am izgonit. A$a cI
umblim amindoi, eu qi Negrili.
Ar fi vrur s5-l inrrebe mdi multe, dar
socoti cI bdiatului* ca
$i
ciinelui,
trebuie
sd le fie foame,
deci ldsd vorbele pentru
mai tirziu.
C5dea amurgul cind se apropiau
de
baraca lor. Anron Lupan
meigea in
frunte, fluierind ca un om pe
tephn
mulpmit. Mihu venea dup5 el, fdri si
vade unde pune pasul, ctr gura c5scat5,
cu ochii zgrigi la marea vinegie in lumina
amurgului de dupd echinocEiu. Negril5 se
zbenguia pe
!5rm,
aruncindu-se in api
gi tivdlindu-se pe nisip, umplind malul
mlrii de lStrdturi vesele, ca
Ei
cind ar fi
simlit ci incepe altd via$ gi pentru el ,gi
pentru stdpin5-su.
-
Dar, de chemat cum o sd se cheme
corabia
noastr5,
domnule? intrebd Ie-
remia.
Anton Lupan tdcea, cu gindul dus in
deplrtare; mai vorbise odatd de numele
acesta cu Pierre Vaillant, la cheiul Gala-
$
s
;f.:,
,o!
'(
.&, ,:::_' '
*J'h
rl"'
pf,
-e"@e
a,
;j
dsffi
"*#d
EF
t
rst
ry
-.s
.f
ti
d",
c
.,
.. i. .r.|
#
':
*
& .::
S ':.
elEod ]pap
cpcspu-rnFou
alarunu JIurF
ounds nu urnJ
Fdnp
.cFu1u
Eaunds al nu
'la
m neapurrdap es nu
Fuld
.1odu-19
"llrn
plu
csorunlJ
IJIU
BerFd es
I
nu
aIJLIInN
'Llatun
urp
FrBJIplr llueulo
aulq r8ru
Ier
Lr
i"
Fc
)selocas
cniuondg
aunds ujE-I
16
'rgcaa
alarunu
IJFrrrlFl
rrre-r
FJBCI
'Boaoe
BeruoJA BI OSDSOJ el eJBs ad OqJoA rseal
-oJB nJ adeo.rde asundsuJ
6mpfedlr{Ja
alaiurnzpu bprn.rop
Io
q epurrdnc
FS
ernqaD rrqFJOs
Iaun
ala[unu p perS
-
'euz
ep IUB ru]Bd
IJunlE
op EJesn3oJI
'lo j
RTDU TTDORA}I
pflrinEilor care l-au ales gi s-au gindit la
el de cine gtie cit timp. Dupd cum,
anrnci cind i-am intilnit prima oari
pe cei ce alcituiau echipajul Sperangei,
nu ne spuneau nimic numele lui Anton
Lupan, lui Ieremia, Gherasim, Mihu,
Cristea Busuioc sau Ismail. Dar intr-o
zi, numele cordbiei avea sd fie pentru ei
cuprinzltor
Ei
viu, ca numele copilului
c:lre a crescut.
Aga se alcdtui echipajul Sperangei la
sfirgitul acelei luni de primdvar5; mai
28
lipsea un om, pe Mihu nu te puteai
bizui,
era numai ucenic, iar ca sdl induplece
cineva pe Haralamb sd se imbarce nu
fusese cHp, degi peste citerra slptimini
o va face. Aqa aiunserd marinari Cristea
Busuioc, pluta,s
de pe valea Bistrigei, qi
Ieremia,
{5ran
din sus de Buziu, aqa
ajunse mus
$r
Mihu, cioban de pe la
Cimpulung.
Dacd nu
Ei-ar
fi cunoscut oamenii,
in seara aceea Anton Lupan ar fi fost
ingrijorat gi nemullumit.
n zilele urmd-
toare, lucrul c5-
pdt5 o insuflegire
care te mira; oa-
menii munceau
de la ivirea zo-
rilor pin5
dupd apus, iar in tot acest
timp
ldrmul
rdsuna de strigite gi chiui-
turi, deqi, dacd te-ai fi apropiat qi te-ai
fi uitat in ochii fieciruia, pe rind, ai fi
vdzut inc5, la unii mai limpede, la algii
mai ferit, acelaqi senrn de neliniqte qi
nedumerire zbdtindu-li-se in priviri.
Dar, venise luna iunie, ziua era mare,
timpul pdrea cd se statornicise blajin, gi
ei, minali de indemnuri ascunse, mun-
ceau de dimineap pini seara, cu sirg.
in timp ce o parte
din echipaj
'oopsJ"
bordajul, mlnuind pensulele gr5bili, cei-
lalf, impreuni ctr cei doi marangozi de
PAZNICUL FARULUI
la
$antier,
desdvirgeau inlSuntrurile co-
rlbiei.
Pe mdsuri ce chipul lui MihuE cdpdta
mai multS senindtate, fruntea lui Anton
Lupan se incrunta. Repantsa gi inzestra-
rea cordbiei il costase de trei ori mai
mult decit pl5tiseri pe ea, acum cinci ani.
Afar5 de banii datorali oamenilor, pc
care ii
flnea
pu$i deoparte, abia dacd mai
avea atit ca sd poatd duce treaba pin5 la
sfirgit, sI nu rimind pe mal, incurcat.
Dacd nu gdsea numaidecit marfE cu
care sd poatd pleca, il pindea primeidia
de a rimine fbrd echipaj, cici doar nu le
putea cere oamenilor sd lincezeasci in
poft, nemincati: Pe buni dreptate se
ardtase Ismail atit de ingriiorat siptdmi-
nile trecute, cind venise vorba de bani-
Afar5,
\
icneala topoarelor, in hirqiitul
ferdstriului
gi-n
bocdnelile de ciocan, se
auzea glasul lui mo$ Ifrim, paznicul
farului, imbiindu-l pe cirmaci:
-
Ia, mdi cregtine, de colea ,;i trage-i
un git, c5-i rachiu bun, hai !
Jos,
Haralamb se opintea in pana
cirmei, iar pe punte Gherasim trdgea de
timon5, incercind trogele, sd vazd dacd
nu-s largi.
-
Du-te, mogule, ci te bate baba cu
donila-n cap !
F.
[*
F=
ri:ir
,*
.,"4a. -. , . *'
$
w*.*1dt**ts'*
""{
;t
,::,.,,
:llrt
:,i
",'
Paznicul farului mai trase un git de
rachiu, apoi se uiti la Gherasim, cli-
oind qi deodatS rEmase geapdn, cu
miinile incleEtate pe clonciir, cu ochii
irrspdimintagi.
-
Lasi pistoiu
jcs!
r5cni, m5gindu*se
inapoi, pe bocaport, cu o miryeare de
-.- rnzA
:- LlaZ4,.
NegrilS incepu sd latre cu furie, invir-
tindu-se in
jurul
cordbiei, sd fi zis c5-i
turbat. Anton Lupan ieEise in uEa ba-
r5cii, cu carnetul de socoteli in miini,
chemat de o nelini,gte ciudat5,
Ei
se uita
la mo,; Ifrim, nedumerit.
-
Mdi, b6ieli ! strigl Gherasim, aple-
cindu-se peste parapet. Veniqi careva qi
#'*+-'
.t'.'
u+.
' {,:1
,1!
*l
5l
':ta
.t:-
e+
r'5 !rl,,*,
@
_:
'..:-rt
.... e
-:jj
,...]'.
i:.:1*+'3
_i,
:
=:
s'
_.
--:
:
-e-
.,.-:i' a
=:-:.
i.e':.::
=
:'r=
-_1 :
E-l
'-
!
.;:.
';:
*#
t-
;.:
a
'::
':"
i
.
'at:
,+
j=
F
.1,',"$
i
',t&:
:'
]*:
i:r
$
;:.
-
Da sd
ttii
ci tu semeni cu celSlalt !
-
Care celdlalt?
-
Ei. care !,.. Cirrnaciul !
fuIo, Ifrim iqi recdpdtase glasul flecar
qi tirdg6nat de ia inceput, inecat in ra-
chiu.
u''-,t
.:;
*{%
;r5:'-.lgf
,s
t'
--
Cirmaciul ! eontinuX, tndgindu-se
inapoi ia loeul veehi gi pregStindu-se sS
sugd din clondir. Era tot aga de vinios
ca tine, numai e5 mi s-a pdrut nrai se un;.
Da, mai scund, hot5rit"
$i-avea
o tdierurd
ici" in sbraz.
*l
-!a
,
\
,i
'a
i;..
q, i,
1
'i
I
*rl
't'
-
'-
,.
lj"f"
,
r
/ ?..4
t t'--.,.
: {"*
.**-..3*
_*-_.
l
'T-
k
w
,"*
't:'
Anton Lupan scdpd carnetul din miini.
-
O tiieturd in obraz? biigui Ghera-
sim. Nu-l chema Sotir?
-
Ba da ! A$a l-a strigat franquzul.
Era un fuanguz inalt, bdlai...
Anton Lupan se ndpusti inainte, rds-
colind nisipul ud, se ag515 de scar5, gi
din dou5 sdrituri fu sus. in clipa aceea,
Gherasim se prdvdlea peste bdtrin, cu
mina in beregata lui, rdcnind:
-
Dar tu de unde
Etii
?
Iatd adevdrata intrebare, care se ardta
limpede, in sfirqit:
-
De unde stii tu, ciine bitrin ?. . .
Aga se dezv5lui taina lui moE Ifrim, pe
care nimeni n-ar fi putut-o bdnui.
E uqor de inleles ce tulburare stirni in-
timplarea aceasta in sufletul lui Anton
Lupan. Dar nici Gherasim nu era tulbu-
rat mai pufin. Sotir, cirmaciul de pe
L'Esperance, despre a cirui intilnire cu
piralii afla abia acum, ii fusese prieten
bun.
intr-un sfirEit, paznicul farului, vizind
ci nu mai avea putinl5 de sclpare, mlrtu-
risi tot. Tilhdrise cu ai lui Spinu zece ani
impliniqi, dar cicd fusese numai gazdalor,
ii pitea cu unele prilejuri, alteori le ducea
mincare, prin stufdrig, gi cdra din lucru-
rile prddate, la Galali, unde le vindea
negustorilor, prin tirg.
Mdrturisi cd pe cirmaci il injunghiase
1, cu mina lui, virindu-i iataganul in
piept, in vreme ce Spinu il incollea pe
la spate, apucindu-l de miini. La lumina
fulgerului il vdzuse pe bietul Sotir, cu
chipul acela brdzdat de o tdieturl in
obrazul sting, chip care gi-acum il mai
chinuia in vis, il vdzuse pribuqindu-se
ling cirm5, incercind si ia pistolul de
ios
qi sd mai tragd o dat5, inainte de a se
da ripus. A.a pieriserd to!i, luali fdrd'
veste, loviqi pe intuneric, fdrd sd
Etie
de
unde
qi cum. Zadarcric trlgeau cu pis-
toalele, cu puqtile, nu vedeau pe nimeni,
ehci piralii se tirau pe brinci, pe lingi
parapet, p dup[ catarge,
Etiau
dinainte
ce aveau de fflcut.
Restul, Anton Lupan gi-l amintea din
ceea ce bdtrinul ii povestise mai demult.
Totdeauna se intimpla la fel, cind pi-
ralii pridau o corabie aruncatd pe gdrm:
nimeni nu le venea in ajutor nefericililor,
lumea din tirg stetea ascunsS, su fri-
ca-n sin.
--
Pe franluzul de care spuneai, cine
l-a ucis? intreb5, gituit, Anton Lupan.
Paznicul farului iEi dddu ochii peste
cap qi horcii, din adinc.
-
Vorbegte, ucigaEule, cd nu te las
viu ! url5 Gherasim.
Nu
Etiu...
Cind a cdntt cirmaciul...
Povestea cu vorbe pe care abia le
puteai desluEi. Cind cdzuse Sotir, bdtri-
nul auzise un glas venit parcd de sus,
strigindu-l pe cirmaci qi spunindu-i ceva,
in grai necunoscut.
<.Pe catarg, dupi
franguz!,> rdcnea Spinu" El ii infelegea
vorbele, cunoqtea orice grai strdin. Atunci
venise alt fulger
Di,
intorcind capul, moq
Ifrim il vdzuse pe acel fuan1uz c515rat
la
jumltatea
catargului
-
era numai in
cdmaE5, bilai, inalt
Ei
sldbu!, dar nd-
prasnic de invrdibit, trdgind la nimereald
cu pistolul
Ei
cdgdrindu-se mereu, tot
mai sus
-
si nu se lase invins.
Anton Lupan nu iqi mai simgea pum-
nii, atit ii
flnea
de strins) cu unghiile in-
fipte in carne, adinc.
Spune mai departe ! scriEni.
Paznicul farului se uitd la el cu un ochi
inro,;it, icni de citeva ori, pe urmd des-
chise gura plind de bale singerii.
-
Atunci...
Dar alt cuvint nu mai putu rosti, in-
chise ochii, sughigd adinc, picioarele i se
chircir5 qi rdmase
leapin
pe nisip, parcd
neinsufletit.
C{TE PI\ZELE SL S
37
-
Spune mai departe ! quier6 Anton
Lupan, aplecindu-se asupra lui, in prada
unui zbucium pe care nu
EiJ
putea st5-
pini.
Mai era de rostit un cuvint, ca intu-
nericul in care se pierduse Pierre Vail-
lant sd se limpezeasci in sfir9it, dupd
ati{ia ani, sd se dezv5luie
pe deplin
taina dispariliei lui.
Zadarruc ins5. Bitrinul rdmase inle-
penit qi mut, cu gura strimbd, l5sind si
se prelingi bale singerii.
Se fdcu ins5 a,;a fel, ci sfirEitul nu mai
putu fi aflat din gura lui.
-
Mihule ! porunci Anton LuPan.
Du-te qi cautl-i
pe cdpitanul portului
qi pe polipi: sd vind aici, numaidecit !
Bdiatul plecd fugu, urmat de Negrild,
iar oamenii se aEezard posomorili pe
nisip. Nu-i mai ardea nimdnui sd se
intoarcd la lucrul pdrdsit.
Citeva clipe mai tirziu, bltrinul ucigag
deschise ochii, ferit, i.li trase ugor,
pe
nesimlite,
lurloaiele
sub trup
Ei
cu
'aceeaqi
zvicniturb de l5cust5 sdri in
picioare ca s-o zbugheasci
Ei
sd se piardl
in stuf. Fusese atit de nea$teptatd aceastl
.
s[ritur5, dupd ce pind atunci zdcuse
!ea-
pdn, parcd sfirEit, incit rdmaserS cu tolii
nluci, privind neputincioEi in urma lui.
Cind se dezmeticiri
;i
se ndpustird in
stufEriq, bdtrinul nu mai era de gdsit.
I1 cdutard cit
linu
acea zi, rdscoliri
pfldurea de stuf, se impotmolird in
smircuri, strdbdturd incilcita urzeald de
girle gi canaluri, intrind in apa putre-
atd, pind la briu,
pin5 la git. Ziua in'
treagd rlsunard in pdpuriE lStrdturile
ciinelui
Ei
strigdtele, injurdturile oame-
nilor care nu voiau si se dea bdtuf
-
dar
pin5 seara nu gdsird nimic. Nimeni,
niciodat5, n-avea sd mai gtie de soarta
bltrinului ucigaq.
Citeva zile mai tirziu, timp scurs sub
+
.-=
/'
/={
{
F
apesarea acestei intimpldri, care n-avea
sd se uite curind, Speranpa se legdna pe
valuri, la citeva sute de paqi de
g5rm.
Un
remorcher, cu al cdrui cdpitan Anton
Lupan se inlelesese in ajun, venise in
zori zilei
Fi,
intinzind pind la mal un
cablu lung, o trdsese u$or cu sania ei pe
nisip, ducind-o in larg, la adinc.
-
Bdiegi, zise Anton Lupan, de acum
inainte incepem via15 de marinari. N-o
sd fie nimeni zbirul celuilalt, dar se
cuvine si ascultagi fdri cirtire poruncile
ce vi se dau. Gherasime, tu, ca prim
cirmaci, vei fi ajutorul mzu
Ei Eeful
echi-
pajului. Numeqte oamenii de vardie
pentru noaptea asta. La ora opt incepe
primul cart. Vezi, nu uita sd pui feli-
narul pe catarg. Culcagi-vd devreme,
fiindci afi muncit cu tolii din rdsputeri
azi. Miine, dacd avem vint potrivit,
iegim sd facem o incercare in larg...
Speranpa luase drumul spre Bosfbr
cdrind cheresteal
l5rmul
se indlla din
mare) schimbindu-pi culoarea de la o
clipd la alta, cind cenuqie, cind vinit5,
cind rogcat5, pind ce copacii inqiratr pe
creastd se ardtari limpede, aruncindu-gi
umbrele verzi peste argila qi piatra sp5-
late de ape.
Anton Lupan cobori in cabind
;i
se
intoarse cu un steag ro$u, impodobit cu
semiluna alb5.
-
Asta-i de la Plevna, domnule? in-
trebd Ieremia, fdcind ochii mari.
Fiindu-i teamd sd nu se trezeascd in
el porni n rdzboinice, cdpitanul se grdbi
si-l liniqteascd:
-
Nu, e un steag paEnic. Nu te-apuca
s5-l gdure;ti cu flinta.
Apoi se intoarse spre cel mai tindr
membru din echipaj:
-
Mihule, ia sd te vdd, cit de repede
il legi in virful catargului ?
-
Steagul turcesc ? se miri bdiatul.
-
Da, a$a e regula. Cind 0 corabie
sau un vapor intrd in apele unei
fdri
strdine, pe lingi pavilionul ei de la pupa,
trebuie sd pund la prova pavilionul
$rii
aceleia.
Curind, gura Bosforului se vdzu lim-
pede, liniEtitd, tainici qi neaqteptar de
albastr5. Un ceas mai tirziu, Speranpa
se afla intre coasta Europei
Qi-a
Asiei,
continuindu-Ei
Eovditoare
drumul, gi
cind n-ar fi gtiut pe care s5-l aleag5.
Dupd ciliva kilometri, in fagd, ascunsi
in umbrd, se ivi o micd radd pe malul
cdreia se ridicau, in amfiteatru, sume-
denie de case, unele mici, ca niqte
chiogcuri, altele cit nigte palate, cu tur-
nuri ,gi terase, toate vopsite in culori
vesele.
Casele coborau de pe coline pind la
Bosfor, gata sd-pi inece temeliile in unda
lui.
Din loc in loc, se vedea cite un debar-
cader de lemn, vopsit in alb, in faga c5-
ruia, barcagii arnduli, imbrdcagi cu c5-
m5gi subgiri de voal, iqi asteptau mug-
teriii, cam rari la ora aceasta dinaintea
prinzului, cind or5gelul dormea, toropit.
Nu prea era lume nici pe cheiul ingust,
nici pe terasele cafenelelor, aqezate la
marginea apei. Ici-colo cite un grup de
turcoaice, su galvari qi fala ascunsi sub
iaqmacuri, se uitau nepisdtoare la copiii
care se
jucau
alSturi, moleEili. Haralamb
se zgiia la ele, inciudat cI nu le putea
vedea la chip.
Dupd o A de odihn5, in port, Spr-
ran{a ridicd ancora la patru dinspre ziud,,
inaintea risiritului. Cind ieEi din golf
,gi iEi relud drumul prin strimtoare, in
faga Terapiei, apa incepu sd freamite,
ca un piriu de munte, gonind vijelios
spre Stambul.
-
Mega reiuma ! spuse Gherasim, de
la cirm5. AFU si tot mergi !
-
Ce-nseamnd mega reiuma? in-
trebd Mihu.
-
Curentul mare. Aici apa Mdrii
Negre gone$te spre Marmara, iar ceva
mai incolo, in larg, sau pe lingd malul
celdlalt, Marmara gonegte qi ea, inapoi,
si ia locul Spteia.
Bosforul se ingusta, treptat, pini ce,
intre un
fdrm ;i
altul, rdmaserd rnai pufin
de o mie de pa$i. Prin acest loc, unde se
r.'edea castelul Ghiuzeldje-Hisar, ridicat
de Baiazid-Fulgerul, trecuse Darius cu
armata s&r porniti impotriva scigilor,
acrun aproape doud mii patru sute de
ani. Pe aici trecuserd perEii, romanii,
turcii, cind intr-o parte cind in alta, aici
fusese locul de intrepdtrundere al con-
tinentelor. Europa iqi cdutase drumuri
spre rlsdrit, Asia spre apus, intr-un
freamdt nestlvilit, a;a curn astdzi, dupl
doud milenii
Ei
jumdtate,
cind urmele
podului
de aici, ridicat de Mandrocles,
nu mai existau, Marea Neagrd qi Mar-
maraua cdutau, in acelaqi freamdt, sd-qi
ia locul una alteia.
Sperantra iEi urm5 drumul, pe malul
drept,
;i
ajunse la cheiul Galatei, dupd
ce trecu prin fatp unui qir nesfirgit de
vapoare, barcazuri, caice
Ei
cordbii.
Cu toate cd nu era nici ora qapte di-
mineala, pe cheiul Galatei forfotea o
neastimpdratd mulflme de oameni, im-
bulzindu-se, imbrincindu-se, vorbind
tofl deodatd, strigind, injurind chemin-
du-se unii pe allii in aproape toate lim-
bile pdmintului, turce$te, grece9te, fran-
luzegte,
italieneqte, englezegte, romdneg-
te, ca intr-un nou Turn Babel.
-
Este marf5 pentru Stambul ? strigl
o gloati de asemenea derbedei, ndpustin-
du-se sd sard pe punt ea Speranpei inainte
de a se pune schela.
Gherasim ii intimpind cu un rinfet
de disprel:
.-
N-avem nimic; pleca! de-aici, pus-
lamalelor !
Apoi le imp5ry cu ddrnicie un gir de
cumplite injurdturi, in toate limbile ori-
entului, ,gi ca urmare mullimea se inde-
pXrt5, miriind.
Cum vorbeau ei astfel, din mullimea
care forfotea pe chei se desprinse un
strlir5 un om ca la vreo patruzeci de ani,
cu obrazul mdsliniu, cu fes roqu,
Ealvari
verzi qi giubea prdzulie, impodobitl cu
inflorituri de argint, insd roasS de timp.
Acest necunoscut, dupd chip armean)
care privise intimplarea de adineaurea,
pirea c5-i pdstreazd lui Negrild un res-
pect deosebit, de aceea, cu toate cd avea
dorinla s5 ajungi pe puntea Speranyei,
nu indrdznt sd treacd schela, ci incepu sd
facd semne de chemare ,!i temenele,
flnindu-se
la cigiva pa$i de marginea
cheiului.
-
Ce-i, efendi? intrebd cipitanul mi-
rat, folosind atit cit nu uitase, limba fo-
lositS
Ei
de sultan.
Dupd ce mai fdcu incd o temenea,
strdinui rdspunse cu glasul dulceag:
-
Vreau si vorbesc cu efendi c5-
pitan.
-
Eu sint: poftim pe bord.
-
FIm, da... V5 rog ins5, legagi cii-
nele, c5-l vdd cam supdrat !
-
N-avea nici o grij5. Daci eEti om
bun, scapi teafhr ! rlspunse Gherasim,
in locul lui Anton Lupan.
in sfirgit, armeanul negricios pdgi pe
punte, aruncind priviri speriate cdtre
Negrild, care-si reluase locul pe boca-
port, gata sd-qi arate collii curn s-o simli
nevoia.
-
Eu sint Agop, Agop din Bazar,
dac-ai auzit, incepu vizitatorul, apropi-
indu-se de cdpitan
q;
o temenea la fie-
care pas.
RADU TI.'DORAN
40
-
N-am aszit. Dar ia spune, ce ne-
meanului trecu un zimbet in care se
voie te aduce la noi? vddea mulpmirea. Dar Agop din Baz.ar
-
N-ai auzit? AgoP. Am avut
Prdvd-
lie in Bazar, covoare
qi giuvaeruri, dar
acum, de cind a fost rizboiul, offi sc5-
pdtat. Ah, efendi, sint om sirac !
-
-
$i
ce vrei dumneata de la mine ?
Nici noi nu sintem bogali.
Armeanul fdcu incd o temenea.
-
Am venit sd intreb, fiindcd am
aflat unde mergeli, n-aF vrea sd md luali
$i
pe mine pind la Pireu? Vreau sd incerc
ceva negustorie la Atena, poate oi avea
noroc mai mult, cd aici nu mai e de trai
pentru un biet armean.
-
$i
cit vrei sd pldteqti dacd te lulm
cu noi ? interveni cirmaciul.
-
Pentru mine gi pentru bagai?
-
Da. Numai sd nu vii
Pe
urmi cu
tot bazarul, cd stricim socoteala.
-
Nu, frumosule
palicar ! Un cufir,
un balot, vreo trei saci... Ei, cit sd pld-
tesc? Cit vrei dumneata?
Cirmaciul se scirpind in cap:
-
Pei sd ne dai trei sute de drahme;
cinci sp r ezece i cosari.
Anton Lupan ridicd ochii mirat. Pre-
gul i se pirea nebunesc. Cu banii Sgtia
putea sd triiasgd timp de o lund un vizir
din cei mari. In schimb, pe chipul ar-
iqi alungl repede zimbetul qi incepu sd se
vdiclreasc5, fringindu-,si miinile :
-
Cincisprezece icosari? De unde
sI iau atitia bani,
palicarule ? Hai, fii
om de omenie
qi ai miH de un biet ne-
gustor scipltat.
Gherasim stltu o clipd in cumPind.
Se gindea ci poate intrecuse mdsura
qi-avea sd-qi alunge mugteriul, care, ori-
cum, nu era de lepldat. Vdzindu-l aEa'
armeanul crezu cA il supirase qi se repezi,
gifiind:
-
Cincisprezece ai spus ? Cincispre-
zece if dau, c'a$a sint eu, asta m-a dus
de rip5, filotimia. Cind aiungem la
Pireu igi mai dau
,si-un
qal de caEmir per-
sarb s5-l ai amintire de la Agop din
Baz,ar.
-
Bine,
jupine,
d5 arvuna qi ne-am
impdcat !
-
Cind plecdm? intrebi armeanul,
incercind zadarnic sd-Ei ascundi nerib-
darea.
-
Dacd avem timp potrivit,
Plecdm
la noapte sau miine in zori, rdspunse de
data asta Anton Lupan. Aqa ci dumneata,
efendi Agop, deseari sI fii aici cu tot
calabalicul pe care il ai.
ards nior m
FJruJod
ri
'nerdar6e I-aJBJ
'lps F
el osreotul os uednl uoluV
cerupl
-IdF3 nc
$
pur3rgs
.nrzrp
ruru BAaC
'ef,reJ
ruled r$ a.reodel Bnop
6ouol
ep olns
lerl
ap JIJq rm
.r.lnzeJreq
erdei
oeJA
Geurerl
Brurt1n uI
crunrp
ed
FJesrJ
-eld
'ariu8rleu
op mreduroJ ap
'Folurrrre
ap
'FrolsnEou
ep aleldol3e pUIIJ
'ln1nq
-rrluts e8urre gs Brasrnqan orp q61
'Fcrqop
pulo edrlc
ur
lnruurrru
]ot ocBJ runf,
'lnlp
e1 pqd
rpduc
un BI ap
.olnprerd
rolese^ elolqel
rtrc uednT uotuv
6trod
ep eierzr ug esr$
-nsul
o-16 arec od piurnu$rqo o-rrulq
'sserEergnuu
erqeroc
Inrgr
e
$ Irpur
olle od recald
'alerg 5nun
E nes
'epn.r
pun u
'ngs
p ual
-elrd
Inun
euuos op
IoJlsB
oUB gs uernd
telpul
u1p Bauol aJBJ
6.reuueur
ul.1
'rSRtsE
rlrep e.rtpugdsg.r pudnd
Fur
puJA oleluuJnf eeece Baruerl ed
.rpulipur
eiurn$ e.rds
calnprerd
elasel nerJJsur
es
IoIV
'ere6ge
alelsq ed erSn os nu
FuId
auedap
IBur
eeJaJl nu
.;eurluur
eJrJo
'uelrdpc
eorJo
$
6esepuqoc
ol eJEc ad
ellrnuod eleot ulrd nBJe elq] Beueruesv
'gur3eerls
Forru
o erdnsuop pu;,ru r$ rdlps
rop ed psnd
6uure1
ep alqer
Ieun
prda.rp
ul esunfu puelldpc
'r3ud
earilc pulrpC
'etezt^
ete8 BI el ps erecald
BI w
6mp(udlqre
olu r$ rnlnsul olane
(a8e1
Fdnp
6ese1
Fs
erugtldgC q osnp as r$
'?aiuo'tads
ednd e1
craqc
ad amunu AellJ
arder3e
Fs
rruarueo
FsFI
r35 rgruJ
IBur
;BCI
a
'lnsBJo
eJereJl
-nc
Fs
ru.rod ued
-n-I uoluv
6dec
uI
FIIoN
m 13
IFS IB lrnerq8
rur
-ed rac ep
luruJ
((."'IIhIV]TIVA
'lrlrlg wnucD
IITNNWO(I
orasJ avindu-l, cum spuneam, pe Ne-
grild in cap.
Echipajul Speranpei id fdcu anevoie
ioc prin imbulzeala mullimii
$i,
dupd
citeva sute de paEi, cirmi la dreapta, pe
o stradd bolovdnoasd, care urca dealul
pieptig, cu trepte din loc in loc, ceea ce
dovedea dintr-o dati cd nu putea ti
stribdtut5 nici de cdrule, nici de trisuri.
in schimb, o urcau trudnic hamalii in-
cdrcagi cu poveri.
-
OraE vechi ! spuse Anton Lupan,
pe care nu-l mai mira ceea ce vedea
in
jur.
Orag bStrin de doud mii cinci sute
de ani !
-
$i
cer dacS-i bdtrin, nu se poate
innoi, ori mdcar curdp?
:
Ba, s-ar putea, dar vea tu, aici
Ei
oamenii sint la fel de bdtrini.
Haralamb ridici din umeri, nemulgu-
mit de tot ceea ce vedea, dar mai cu
seamd de afurisitul iaqmac.
Peste vreo doul ceasuri oamenii noq-
tri trecuserd Cornul de Aur, pe unul
din cele
Sase
poduri de vase, cutreieraserd
strdzile, vdzuserl moscheile, cisternele
subterane, ca ni,;te hrube uriaEe, flcute
pe vremuri in vederea asediilor
--
qi se
aflau la intrarea Bazarului cel mare, nu
dupi vreo cumpdrdtur5, ci numai sgo,
ca sd caqte gura.
Deodat5, Ieremia, care cerceta curios
mulflmea imbulzitl in fagd, il trase pe
Anton Lupan de minecl
Ei
exclami cu
mirare:
-
Domnule, ista nu-i armeanul de
azi-dimineale ?
-
Care armean, Ieremie?
-
Al de s-a milogit s5-l ludm cu noi
pe corabie.
-
Unde-l vezi?
-
Uite repede, ci tocmai dd sd intre !
Pe poarta Bazarului iqi fbcea loc cu
ifos un om imbricat in giubea bogatS,
cusute cu aur
Ei
bdtutd cu pietre scumpe,
pesemne un negustor de vazd, cdci mul-
limea
ii deschidea calea, fdrd, cirtire, tr5-
gindu-se umil5 in l5turi. Anton Lupan
nu apucd sd-i vadd fala, ci numai ceafa
negricioasd qi giubeaua strilucitoare.
-
lTi1s, domnule, cd nu mi s-a p5-
rut ! E armeanul nostru, vdzuEi ? spuse
Ieremia.
Anton Lupan ridicl din umeri, deqi
purtarea armeanului ar fi trebuit s5-l
mire. Dar, la urnn urmei, pe el nu-l
privea starea unui negustor, de vreme
ce-Ei pldtea cdl5toria cinstit. Firegte,
Gherasim ar fi
judecat
altfel,
Ei
vai de
pielea bietului Agop dacd ar fi apdrut in
port cu caftanul aurit !
Era curind dupd ptinz. Inaintea mesei
Anton Lupan intrase la un armurier,
cump5rase
patru revolvere
qi trei puqti
Holland-paradox, o armd renumit5,
uEoar5 fagd de calibrul ei, cu doud
!evi,
una pentru glon1, alta pentm alice, pu-
tind deci fi folositd in imprejurlri feluri-
te. Prinzise, impreund cu ceilalli, intr-o
locandi din Galata gi, dupd ce iqi trimi-
sese oamenii in port, ctr armele
Ei
cu
pachetele de cartuqe, urcase dealul
Ei
intrase in holul noului hotel Pera-Palace
sI frunzlreascd ziarele striine, fiindci
de citeva luni nu mai
qtia nimic din cele
ce se intimplau in lume.
Tocmai cind intra pe u$5, un negru
pitic, cu un turban mai mare decit tot
trupul lui, cobora de la etaj un geaman-
tan cu burduf, desigur al unui cil5tor
care pSrdsea hotelul. Anton Lupan privi
geamantanul, ros de timp, impestrilat
de etichete, in parte
Eterse
sau cdzute,
semnele hotelurilor
pe unde trecuse pose-
sorul lui.
Anton Lupan privi geamantanul, in
treacdt, ,?i i se pdnr cunoscut. Dupd ce
ficu un pas, intoarse capul qi il privi din
nou. Negrul pitic il lSsase in faga uqii,
aqteptind sd coboare posesorul lui. Da,
intilnise undeva un geamantan asemin5-
tor, il
;tia
bine, il avea in ochi
Ei
se silea
si-gi aducd aminte unde-l vdzuse
Ei-n
ce imprejurlri.
<,Incep sI arn ndluciri !u iEi zise din
nou, gindindu-se la cele intimplate
peste zi.
Apoi se asezd intr-un fotoliu din pai
de orez, indulcit cu perne de puf, ceru
o cafea
Ei
incepu sd frunzdreascl ziarele,
l5sind in plata Domnului qi geamantanul,
Ei
celelalte ginduri. Peste citeva clipe, o
umbrd i se agezi pe chip, gi, fdrd sd vrea,
strinse tulburat ziaruL in miini. O scurtd
H
!
?
F
:
A,:a
-E't..
+=, _
l, I 1: -=-
a-
telegraml de la Londra vestea ci Charles
Darr.vin era bolnav, cu puline speranle
de a se mai insdndtoqi.
Numele acestui om de qtiinlS rimi-
nea legat de planul lui, incd mai agtepta
un sprijin de la el, nu se gindea sd plece
la drum inainte de a-l vedea
qi a-i cere
iardqi sfatul, de rindul acesta prin viu
grai, nu pe calea scrisorilor, neindestu-
ldtoare cind ai nevoie nu doar de indru-
mdri, ci mai cu seamd de o incurajare,
care sd capete sensul unei invcstiri. R5-
mas singur, Anton Lupan simgea nevoia
sd aibi asupra sa umbra proteguitoare
a marelui cercetdtor, care sd inlocuiascd
mdcar in spirit lipsa lui Pierre Vaillant.
$i
iatd c5, pierdut fiindu-i prietenul,
era acrun primejdie s5-l piardd ,!i pe
adevdratul insufletitor al acestei cili-
torii.
Anton Lupan ldsd ziarul din miini
Ei
cd,ztt pe ginduri, sub o perdea cenu;ie
tesuti
de mihniri
Ei
indoieli. O clipi
fluturd
Ei
descuraiarea asupra lui
-
apoi
Si-o
scuturd.
Deodat5, cipitanul Speranpei auzi un
glas spunind mieros, glasul tuturor por-
tarilor de hotel:
-
Bon voyage, monsieur Vaillant !
Fdrd indoiali c5, o clip5, mintea obo-
sit[ incercase sd se odihneascd, fdrd voia
lui, l5sindu-l in acea toropeal5 nici rea,
nici pl5cut5, care ifl umple creierul de
furnicdturi. Anton Lupan iEi scuturi ca-
pul, buirnac. Visase qi cineva pronunlase
in vis numele cunoscut? In clipa urm5-
toare, sdri in picioare, aproape innebunit.
Geamantanul ! Acum iEi amintea: era al
lui Pierre ! Da, se invechise, dar il recu-
noEtea, nu-gi, dddea seama cum, poate
prin acel amdnunt pe care il inregistreazd
numai ochiul
-
qi nu
!i-l
transmite nici-
odati, congtient.
Anton Lupan se repezi spre uE5, im-
brincind lumea, ca ieEit din minqi, stri-
gind:
-
Pierre !... Pierre !... Pierre !...
Oamenii il priveau mirali, dar nimeni
nu se dddea la o parte din drum. Cind
ieqi pe u$d, se pomeni intr-o mulgime de
trecdtori care impestrilau strada in sus
Ei
in
jos.
Se uitd intr-o parte, apoi in alta,
didu sd facd un pas la deal, se rdzgindi,
o lud fuga la vale, pind la primul coll,
cercetd strada care se deschidea in dreap-
ta, plind de ciini, dar fdre nici un om
-
Ei,
dindu-,si seama cd zadarnic ar mai fi
clutat aici, se intoarse la hotel, gifiind.
-
Cine era domnul care a plecat
acum? il intrebd pe portar, gata s5-1 ia
de git.
Acesta il privi mirat, apoi rdspunse
nepdsdtor:
-
Domnul Pierre Vaillant !
Lui Anton Lupan ii veni singele in
obtaz.
-
EEti sigur, Pierre Vaillant ai spus ?
strigd, intinzindu-se peste contoar
Ei
apucindu-l pe portar de reverul hainei.
-
LiniEtili-v4 domnule, cI speriali
lumea !
intr-adevdr, oamenii din hol incepeau
si se stringd in
jur,
nedumerili, intrebin-
du-se unii pe allii ce s-a intimplat.
Anton Lupan iEi lu5 capul in miini.
-
Spune-mi, te rog, continu[, de
data asta cu glasul linigtit, il cunogti de
mult pe domnul Vaillant?
-
De cind s-a deschis hotelul, adicd
de vreo trei ani, vine regulat la noi.
-
Eqti sigur cd nu te ingeli asupra
numelui?
Portarul zimbi, sigur de el,
Ei
deschise
registrul de pasageri.
-
Iat5, domnule, datele din paEaport,
cdci, dupd cum qtili prea bine, polilia ne
obligd sd verificdm cu grij5 actele str5i-
nilor. Vedeti
qi
dumneavoastrd:
Pierre
\taillant, inginer, supus francez, n[scut
la Saint-Malo, 8 august 1842...
Anton Lupan rdsufld adinc. Acum nu
mai putea fi nici o indoial5. Pierre trdia...
Dar ce taind ascundea cu el?
$i,
mai ales,
culn il putea regdsi ?
-
Nu ,gtii unde a plecat?... Sd nu
gi
se parX ciudat ci te intreb atitea, dar
mi-e prieten bun ,;i de ani de zile il
credeam pierdut.
-
Nu qtiu, rlspunse portarul.
-
Nu qtii cum i-am putea da de urmd ?
Nu are prieteni, cunoscufi, nu-1i amin-
testi de cineva care venea s5-l vadd aici ?
Portarul cldtind din cap:
-
Nu, domnule. Cred cI l-am vdztrt
totdeauna singur
Ei
nu-mi amintesc sd-l
fi cdutat cineva.
Anton Lupan mullumi, se indepdrti
ciliva paqi
Ei
se aEezd, intr-un fotoliu. Mai
intii trebuia sd se liniEteascd
Ei
sI cugete
nepripit. De weme ce Pierre trdia, in-
tr-un fel sau altul avea s5-i gdseascl urma.
Trebuia sd-qi facd un plan.
Deocamdatd nu mai putea fi vorba sd
plece azi. Cobori in port, s5-Ei vesteascd
oamenii. Probabil ci venise
Ei
Agop din
Bazar, cu care avea sd fie mai greu, dat
fiind cd acesta se grdbea.
-
Bdieli, li se adresd Anton Lupan,
infrigurat, cred c5 n-o sd mai plecdm
noaptea asta. AEteptagi-l pe armean
$i,
dacS nu-i convine si-,;i amine plecarea,
spunegi-i cd peste o ord md intorc
$i-i
dau banii inapoi.
-
Ba nu-i dnm nimic! rdspunse Ghe-
rasim, ursuz. Sd a$tepte; corabia nu-i
vapor, sd plece dupd ceas.
Pind seara, Anton Lupan cutreierd
strdzile din Pera, intrd prin cafenele,
prin holurile hotelurilor, se uitd dupl tre-
cdtori, sperind cd
Ei
intimplarea i-ar
putea fi de folos, deEi se bizuia mai mult
pe oamenii sdi, puEi sd pdzeascd girile.
Anton Lupan se scul5 inaintea zorilor-
il lisi pe Agop din Bazar dormind dea-
supra bocaportului,
pe Cristea Busuioc
de vardie gi
pe NegrilI miriind, cu ochii
la strdin. in gara de la Caic-hane ii gisi
pe Haralamb mo!6ind intr-un col1, pe
per0n.
Nu*i nevoie s[ stai aici tot timpul.
intre trenuri, du-te
Ei
mai plimb5-te prin
ora$, dar ai grii6 sd-!r iei postul in pri-
mire la timp.
Pierre Vaillant nu se ivise nicdieri.
Pe la ora
qapte, cind soarele apucase
sd se ridice bine
pe cer) Anton Lupan
era inapoi, in port. Il mai trimise incd o
dat5
pe Gherasim sI vadd dacd nu pleca
vreun vapor, iar pe Mihu
Di
pe Cristea
Busuioc ii indemnd sd se ducd
prin oras)
cu rindul, ca sd nu stea amindoi de po-
mand la bord.
in acest timp, cdpitanul SPeranPei
trecuse Cornul de Aur
Ei
se indrepta spre
Ministerul de Lucrdri Publice. Acolo
se afla
Ei
Direclia drumurilor de fier
otomane, unde aclun ciliva ani era cu-
noscut. Spera sd afle ceva despre Pierre
Vaillant. Dar lucrul nu merse uQor' cu
toate
qrnoqtin{ele
sale asupra limbii
pi
chiar a obiceiurilor turceqti.
Anton Lupan se intoarse in
Port
aproape de prinz, spumegind de furie,
$i
cu trei lire aruncate in vint. La Direc-
fla
drumului de fier, dupd ce trecuse din
birou in birou, lSsind cuvenitul bacgis,
aflase, in sfirEit, cd Pierre Vaillant nu
lucra nicdieri.
< Totugi o sd se intoarc5
-
si atunci o
s5-1 gdsescD, iEi zicea, in timp ce se in-
drepta ndduEit spre port.
Se gindea sd plece la Pireu cu trans-
portul de cherestea, apoi sd revind aici
gi sd aqtepte un timp, fdcind pind una
alta mici curse in Arhipeleag, dupd cum
s-ar fi ivit prilejul
Ei
marfa, ceea ce, la
R {I--I!-' TL DORiN d6
drept vorbind, nici mdcar nu schimba
dtgtt,
,si
mdrile libere il a$teptau.
planul lui. Tot socotise sd rdmini in
Sufla o brizl slab5, dinspre uscat,
Mediterana pinl
ca s5 adune banii
torii. Noroc cd
in primdvara viitoare,
trebuitori marei cdld-
nu-l zorea nimeni la
dar sus, la creast5, dincolo de Ieni
Mahalle, se vedeau copacii despletin-
du-qi ramurile, iar in larg, cit se zdrea

*
$
*
*
::!::-
;.
un colt din Marrnara, valurile se zbu-
ciumau, ridicind berbeci albi, ceea ce
dovedea cd vintul nu era chiar atit de
firav.
-
Pregitili-vd de plecare ! Peste o
jumdtate
de ord ridicim ancora !
Agop din Bazar r5sufl5 ugurat.
-
$i
cu Ismail ee facem, domnule,
n-a venit? intrebd Gherasim, uitindu-se
pe mal.
+1
tj:'
rra,
&
w
trq
K'#
''.+
'
'
'
-.
-.",
"'
t=j+
r..::i,4,..
.e. .. -
t
!
-
Dacd nu vine, plec[m fdrd el. I-am
spps cd la prinz sd fie aici.
Inaintea plecirii, Anton Lupan ficu
un ultim drum in ora.;, urcd strizile cu
trepte ale Galatei
Ei
se duse la Pera-
Palace.
-
Iati aici citeva rinduri pentru dom-
nul Pierre Vaillant, ii spuse portarului.
Dacd se intoarce, anunt5-l cd in doui s5p-
tdmini sper sd fiu
Ei
eu inapoi. S5 md
aqtepte sau mdcar s5-mi lase adresa unde
il pot ciuta.
Cind ajunse in port, vdnt de deParte
cd, pe chei, in capul schelei, se ivise un
cilug5r bdrbos,
q.r
cominacul plin de
giuri
Ei
albit de praf, intr-o sutand mds-
linie, strinsS pe mijloc cu o bucatd de
curea. La git avea un
Eirag
de mdtdnii
slricdcioase, de lemn slinos, iar in spi-
nare ducea o ddsagd
grea.
-
Domnul cu voi !... Cine-i cdPita-
nul ? intrebd noul venit, ficind semnul
crucii cu un gest caln stingaci.
-
Eu. Ia spune' ce vint te
Poartd
prin lumea asta de picdtoEi c6, duPd
port, aE zice cd vii de la Muntele Athos ?
--
Chiar o$Br fiul meu' rdspunse c5-
lugdrul, in vreme ce pdEea pe punte
Ei
iEi
ldsa ddsaga
ios.
Sint de la mindstirea
sfintului Mina, dar umblu prin lume de
mai bine de un &or sd string bani, ci
ne-a ars biserica
qi nu mai avem unde
aduce har tatilui nostru ceresc.
Zicind acestea, omul in sutani se in-
toarse cu fala spre rdslrit gi se inchin5-
--
$i
de la noi ce vrei ? il intrebi An-
ton Lupan, privindu-l stiruitor.
Ochii, glasul, ceva din infdliqarea c6-
lug5rului ii aminteau nu
Etiu
ce. Poate il
mai intilnise vreodat5,
prin alte locuri,
ci partea asta a lumii era plini de cdlu-
giri de la Muntele Athos.
-
Pei uite, taic5, ce-a$ vrea... Am
auzit ci plecagi la Pireu.
-
Da, n-ai auzit rdu.
-
$i
te-a$ ruga sd iei un cdlugir
sdrman cu dumneata, cd numai pentru
numele lui Christos trudesc.
-
C-,e facem, Gherasime, cd ne mai
veni un pasager ? intrebd Anton Lupan,
incurcat.
Cirmaciul se scdrpinl in cap.
-
S5-1 ludm, domnule. N-om pigubi
cine ptie ce.
-
Mulfumesc, taicd, Dumnezeu sI
te rdspldteascd de-o mie de ori ! zise c5-
lugdrul, gi rdsufl5 uEurat.
-
Atunci, moqule, hotdri Anton Lu-
ponr caut5-li un culcuq pe undeva, cd
nu mai avem timp de taifas. Hai, b5iefl,
ridicagi ancora !
Lanlul greu incepu sd scriEneascd,
Speranpa iqi afundd prova, parimele des-
prinse de pe binte cdzurd fbcind sd ples-
cdie apa, focul
Ei
trinca
liEnird
pe strai,
Ei
cheiul Galatei incepu si alunece uqor
inapoi, cu mulgimea de gur5-casci in-
Eirati
la mal.
uN cArucAn cruDAT
arhipelag. Era un vint tare, insl statcr-
nic, gi marea, deEi brdzdatd de berbeci
albi, dupd doud ore de drum se arita
neputincioasd in fala Speranpei, care o
amenin{a cu bompresul, ori de cite ori
peranla
lSsase de
curind in stinga
insula Tenedos
qi naviga pe o
mare rdscolitS,
crr vela mare in-
ff-un borci, cu cea mici in bordul celSlalt,
impinsd din pupa de un vint puternic,
care de la ieqirea din Dardanele continua
si sufle neschimbat dinspre nord-est.
Dacd acul barometrului n-ar fi rdmas
de atitea zile in acelaqi loc, echipajul ar
fi coborit vela mare qi ar fi mers numai
cu cea micd
$i
cu trinca, de teama unei
apropiate furtuni. Dar, se vede, cdpitanul
Speranpei avea mai mare incredere in
acest instrument ciudat, decit in pre-
vestirile pescdrugilor, care fugeau spe-
riafr din larg, indreptindu-se spre Tene-
dos sau spre alte insule apropiate
din
iEi trimitea
mari.
/-t I
LrnefaSlm
PUPa:
acesta
pe sub chila ei valuri mai
linea
cirma. Pe vint din
nu era lucrul cel mai u$or,
cdci valurile care se nipusteau din urmd,
cu toatd neputinta lor, din vreme in
vreme dbdeau asalturi incercind s5 scca-
td corabia din drum, ct s-o puni de-a
latul qi apoi s-0 scarmene.
Oamenii se intinseseri sub catargul din
prova qi dormeau, sau priveau cerul, pe
tlcute, c5 nu se mai aurzea nici o vorb5.
Mihu rdmase o vreme nemiEcat, cu ochii
pe marea pustie, muncit de acelaqi gind
care-l urm5rea de azi-dirninea!5 qi nu
.i._,:,9r.
s
- :-; r:
'::1
stia dacd se cuvine s5-l spun5, de vreme
ce nu se bizuia pe ceva temeinic, ci
poate doar pe o inchipuire. Dar nici si
stea iocului n-avea liniEte, e gi cind sim-
Iea
cd in preajgtS-i se petrec nu
Etiu
ce
fapte ciudate. Intoarse de citeva ori ca-
pul, uitindu-se pe puntea unde nu mi;ca
nirneni, apoi o pornire steruitoare il ficu
sd se ridice, s5 se apropie de spirai qi
sd-si arunce ochii in cabin5. Cdluglrul
stdtea in fala patului, pe dbsag5, cu cartea
in min6. Dar de data asta, lui Mihu i se
pdru ci nu-;i qine
ochii in pagini, ci pin-
degte u$3, dincolo de care, in bucdtlrie,
Ismail iqi vedea de treabd,, zdngdnind cra-
tiiele. Il priv{ asa o vreme pind ce cilug5-
rul, prinzind de veste, iqi ridicd ochii
spre el gi-l fulgerd cu privirea.
Musul o lud la fuga trecu pe lingl
Agop, care pdzea bocaportul,
Ei
nu se
opri decit la cirmd.
-
Ce-i, Mihule? il intrebi cdpitanul.
-
Voiam s5-fl spun ceva) domnule.
Mie cdlugirul 5sta... Aici Mihu se opri,
temindu-se sd nu facd o prostie.
-
Ce-i cu tine, bdiete? Ce
F
s-a
intimplat, cd parcd nu-F di pace dia-
volul ?
-
Sd vezi, domnule...
Biiatul govSi iarbqi o clip5, apoi gopti
repede, cu rdsuflarea la gurd:
-
Cdlugdrul nu citeqte c54i sfinte !
Anton Lupan incepu sd ridS:
-
Ce vorbeEti ? !
$i
asta te-a fbcut
sd-!r pierui firea ? Eu am vlzut cdlugiri
care
jucau
cd4i, la circium6, ba mai gi
ingelau pe deasupra... Dar de unde ,gtii
nl ce anume citeEte?
-
Am vdnx cartea, azi-dimineagd,
sub pernS; cind m-a simlit, s-a supdrat
9i
mi-a smucit-o din mind.
-
Ei, cI s-a supdrat, sd nu te mire.
Sigur c5 nu-i place s5-l ,!tim cu ochii
in cdrgi lumeqti.
$i
ce carte era aia ?
-
Contele de Monte-Cristo !
-
in tomdnepte ? se mird cdpitanul.
intr-adevdr, in prima clip5 i se pdru
ciudat ci un cilugdr de la Muntele Athos
cutreierase
Jara
RomAneascd, de vre-
me ce ii cunoEtea limba qi pusese mina
pe o carte tipdritd acolo.
-
P5i, dacd-i 8f?, hai sd stim de
vorbd cu el. Se cheami c5-i unul care
ne cunoa$te
!ara.
-
Nu ! se impotrivi Mihu cu spaimd.
inseamni sd-i spui cd i-am aflat taina,
qi la noapte...
-
Ce-o si fie la noapte ?
-
M-am gindit cd la noapte, cind m-oi
duce la cuicare, o si se uite urit la mine,
qi n-o s5-mi vind la indemin5, cd doarS
dorm cu el in cabin5.
-
Bine, Mihule, s[l lSsim in plata
Domnului. Miine dimineagd sosim la
Skyros
Ei
ne descotorosim de dinsul.
Trecind pe ling spirai, musul iqi
aruncd ochii in cabinS, dintr-un indemn
cu care nu putea sd lupte nici acum, dupi
ce, vorbind cu Anton Lupan, se mai li-
niEtise. Cdlugdrul nu mai era acolo
unde-l lSsase, pe desaga ld, cu cartea in
mind, ceea ce il fbcu sd stea locului, ca si
se uite mai bine; in lumina slabi care
mai pdtrundea in cabin5, vdzu sutana
aplecatd peste patul lui Ieremia; in
clipa urmdtoare, cdluglrul se intoarse
Ei
Mihu o lu[ la fug5.
--
Nene Ieremia, ai ceva mai de pre!
jos
in cabinS?
-
Nu, m[i bdiete. Afard de puqci nu
mai arn decit o ciud5lenie, un animal
fScut din ipsos, nelSmurit ca inf5liqare,
pe care l-am cigtigat in bilciul Galagiu-
lui. Dar ce-!i veni sd intrebi asemenea
vorbS ?
-
A$u, mi s-a pdrut c5-g umblS sub
pern5.
-
Cine s5-mi umble?
-
El, cilugdrul.
iaEmac, gata sd se descopere
qi s5-st
-
Ia re uii-al dracului!... I)ar fugi fluture in fap lui genele grele.
C-aici, mdi Mihule, ci n-are ce sd-mi
-
Bun5-seara, cirmaciule ! Domnul
fure !
cu tine ! zise cdlugdrul in turceEte, oprin-
-
De, gtiu eu? Atunci ce cduta acolo? du-se al5turi.
-
Naiba sI
Etie
! Da lasd, dac5-i aEa, Tot vorbind, cdlugirul se foia in
ju-
n-o sd se dea ei
jos
de pe vas, fbrl s5-i rul busolei, uitindu-se cind la felinar,
umblu in desag5. cind la cadran, care
iuca
uEOr in
jurul
Cind sd coboare in cabind, Mihu didu liniei de credinf5. In sfirqit, dupd un timp
mas in nas cu c5lugdrul, care tocmai urca se ridicd
Ei
inchise uqiga.
scirile, qi se trase repede in lSturi, l5sin-
-
$i
zi, maEina asta ili aratd drumul !
iu-l sd treacd, bucuros cd putea si se Eu credeam ci mergegi numai dupi
urce in pat fbrl sdJ mai simtS al5turi, soare, ori dupd stele. .. Dar ca s5-1i arate
urmirindu-l cu privirea. drumul, ffid cu seamd noaptea, inseamnd
Odatd ajuns pe punte, cdlug5rul iEi cd aici e min5 dumnezeiascl !
j.nrinse
mddularele, flcindu-le sd tros- Ismail pufni pe nas, incepind s5-;i
neasc{ dupd ce st5tuse inlepenit toatd piardi rdbdarea.
ziu&:
apoi iqi roti ochii asupra mdrii.
-
Mina lui Alah! adlugd cdlug5rul
Negril5 se ridicd de lingS bocaport
Ei
repede, ca s5-l imbuneze.
'vAA
xncepu sa mlrlle.
-
Are magnet. Nu mi mai bate la
Se lSsase noaptea, fdrd stele, cu un cer cap ! izbucni cirmaciul, scos din fire.
ca smoala, care parcl te apdsa in cregtet. Apoi iEi viri speriat ochii in busoli.
Farul de pe insula Lemnos se pierduse
-
Uite ce faci ! MI
fi
de vorb5, gi eu
in urm5. Numai spre apus se mai zdrea gre-gesc drumul !
o pilpiire ruginie, ultimele ingindri ale Intr-adevdr, cit stdtuse de vorb5, ca-
arepusculului. dranul se rotise cu vreo dou5 carturi spre
Cilugdrul stdtu ce stdtu asa, rotindu-gi nord. Ismail invirti timona, pind ce re-
privirea in intuneric, apoi se indreptd gdsi vechiul drum. Noroc cd Gherasim
spre pupa, ferindu-se pe lingd parapet
dormea mai incolo, sub arborele mic,
de teama lui Negrild.
-
Cine-i acolo ? strigd Agop
de deasupra bocaportului.
-
Eu, fiule, Domnul
qI
tine !
punse monahul plin de smerenie.
altminteri i-ar fi tras o s5puneali ca la
speriat, baia de aburi.
-
Haide, pleacd ! se rdsti la ciluglr.
ris- Vrei sd fac vreun bocluc ?
Cdlugirul se pierdu in intuneric, spre
Armeanul.oftd
-si
se intinse la loc, si prova.
doarmd. Vela mic5, legatd in tribord, incePu
La cirmd, Ismail mot[ia, cu nasul in si fluture, parcd smintitS, smucind ghi-
busolS. Cadranul se leg5na ugor in lu- ul. Gherasim se trezi, se freci la ochi,
mina firavd a felinarului, care ardea ferit, buimac, apoi strigd la cirm5:
in cutie. Sub luciul capacului de sticl5,
-
Mdi, Ismaile, ce faci acolo? Vezi
romburile negre, asculite la virt care cd ai luat-o razna!
infftiqau carturile, luau forme ciudate. Buchtarul i-si viri mai tare ochii in
Lui Ismail i se pireau cind niEte fesuri, busolS.
cind niqte capete de cadine, can ochii sub
.-
Ba mergem bine, bre ! rispunse,
trecind iardgi la graiul ghiaurilor.
-
Atunci ce dracu, s-a schimbat vintu
313, dintr-o dat5? zise Gherasim) apro-
piindu-se de cirmd.
Privi
Ei
el busola
;i
se incredinlS cI
mergeau bine.
.Speranpa isi urma drumul, cuminte qi
nesliutoare, fdrd s5 se mire cd, valurile
nu mai veneftu din pupa, ci dinapoia tra-
r-ersului, lovindu-se in bordaj, ca,gi cum
ar fi vrut sd sar5 pe punte
;i
s[-i impdrt5-
seascd o tain5.
Pe Mihu il cuprinse teama, o teamd
ne limpede, fiindcl nu-qi didea seama
ce anume L! stirneste. Cobori din pat,
fdrd zgomot, se imbricd pe dibuite, apoi
ie-sr pe u$5, desculg, in virful picioarelor.
Vizu cerul, cu stelele palide, legdnin-
du-se eleasupra tambuchiului. Afard era
aceeasi linigte care il fdcea sd-Ei si,mti
batdile inimii. Ar fi vrut sI audi un glas,
serrn cd omul de veghe
Ei
cirmaciul
trdiau
-
dar nu se avzeau decit valurile
s: cite un scripete scirqiind, alene.
lvlusul puse piciorul pe scar5, incet,
cu fereald, ,;i urci doud trepte, trigind
cu urechea. DeodatS se opri, gata sd
scape un striglt de spaimS. Cdlugirul
sedea pe marginea tambuchiului, cu
gitui intins, s# vad6 peste parapet, de
bund seamd cercetind zarea. Vintul ii
tlutura barba incilcit5, ca lina oilor iarna.
Pulpana sutanei ii atirna pe scar5, de-ai
fi zis cd o
flne
ceva
leapin5.
Pe punte
se auze4 indbu,git, miriitul ciinelui.
Deasupra, stelele incepeau si se
$tear-
95,
gi cerul albea, senrlt cI zorile erau
aproape. C5lugSrul fdcu o miqcare, i. i
trase sutana, ,gi Mihu r5mase cu ochii
holbali: pe scard atirna, grea si incovo-
iat5, teaca unui iatagan,
-
Ieremie ! se auA deodatd glasul lui
Gherasim, de tra cirm5. Tu nu vezi
nimic ?
-
Nimic ! Numai cer
Ei
ap5.
-
Ce-o fi cu farul, se mird cirmaciul,
cd trebuia s5-l vedem de peste un ceas ? I
-
Or fi suflat dracii in el ! rlspunse
Ieremia.
-
Mfi, Ieremie ! se auz:- glasul lui
Gherasim, dupi altd vreme, acum ne-
lini;tit de-a binelea. Ia f-X-te-ncoa
$i-l
scoalS pe cdpitan !
In clipa aceea) Mihu
tiEni
pe gura
tambuchiului, impiedicindu-se in iata-
gano strlbitu puntea ca minat de draci,
cobori scdrile in cabina de la pupa, im-
pinse upa, fdrd, sd ciocdne, cum era inv5-
lat
-
Ei
nu se opri decit la patul lui Anton
Lupan.
-
Domnule, domnule, scoal6.
-
Ce-i, Mihule ? intrebd cdpitanul,
deschizind ochii qi privindu-l buinnac.
Musul gifiia, ardtind cu mina afar6:
-
Cilugdrul...
-
Hai, mdi biiete, liniEteEte-te, gi
spune ce s-a intimplat ?
-
CSlugirul e... e domnul Pierre
Vaillant !
*
**
Dacd vdzu ci Mihu intirzie
jos
Ei
nici
Anton Lupan nu vine, Gherasim strigi
iarS,gi spre prova:
-
MIi, Ieremie, rt-auzi, f5-te-ncoa
s5-1 che*i pe cdpitan !
Ieremia str5bdtu puntea,
cobori sc5-
rile
Ei
ciocdni in uEd. Inluntru auzi glasul
lui Mihu) care se dezvinovSlea:
-
Nu-s nSluciri ! tratd pa,gaportul :
l-am gdsit in sac !
Pe prima pagind a pagaportului scria
limpede: Pierre \raillant,
Ei
toate cele-
lalte date se potriveau, dar induntrul
copertei, in stinga, fusese lipitd foto-
grafia altcuiva, a unui om necunoscut,
-
i.j
. '.::.::
,,:,'j
: :::
,g
::tr:i ,
|
:
'.'
l.:
..=:j.,::: *=:r,f!
-':'=r;
.
i:
. .-.a'
: i. ,: . :.:-i..i
.,..-:.=r,
'..'
1.'','':'. ...'t
de r-reo patruzeci de ani, cu fap prelmgS,
osoasi, cu nasul vulturesc, crJ sprince-
nele grele, umbrind ochii care parcS erau
r-ii gi te strdpungeau. Anton Lupan simli
privirea lor rdscolindu-i fiinfa,
Ei-n
clipa
aceea) fulgerdtor, recunoscu ochii pe
care-i simlise asupra sa, pe cheiul Ga-
latei, din spatele lui Agop, cind acesta
pleca; era in ei aceeaqi privire pe care
mai tirziu o vdzuse aprinzindu-se tre-
cdtor in ochii bitrinului vinzltor de
rlrftrn din Bazar.
Mihu intreb5, aproape speriat:
,
-
Domnule, ce s-a intimplat? Dom-
nul Pierre Vaillant vd e prieten sau
dugman ?
Anton Lupan l5s[ paqaportul sE cadd
pe masd.
-
Omul acesta nu e Pierre Vaillant,
ci ucigagul lui ! rdspunse, trdgind un ser-
tar qi punind mina pe revolver. Unde
l-ai l5sat?
-
Pe punte, la prova. Eu am b[nuit
de ieri dimineafd cd la mijloc nu-i lucru
curat, dar cind am gdsit paqaportul, am
crezut...
Mihu tdcu. in dimineata asta faptele
se petrecuserd prea repede ca sd fi avut
timp sd se mai gindeascd la ceva; ar fi
uebuit sd se intrebe de ce omul acesta
imbrdcase haind de cdlugir, dacd era
Pierre \/aillant. Voia sd glumeascS, sau
urmdrea un plan?
-
Mihule, du-te in cabin5, la prova,
si scoali oamenii ! porunci Anton Lupan,
blgind revolverul in buzunar. Dar stre-
coard-te incet, fbrd sI bati la ochi, a$a ca
si cind nu s-ar fi intimplat nimic.
Ieremia stdtea in ugd gi se uita la ei
nducit, de parcl l-ar fi pSlit ceva in cap.
-
Ce-i, Ieremie ? il intrebS cdpita-
nul, intorcind, in sfirgit, ochii spre el.
-
Domnule, nu
qtiu ce-o fi, cd s-a
fEcut ora patru, qi insula Skyros nu se
vede neam.
-
Cum, dar farul ?
-
Nu s-a zdrit nici un far, toatd
noaptea.
-_
Bine, orn vedea ce-i cu asta mai pe
urm5. Acum avem de fdcut altceva. Cilu-
gdrul e tot pe punte?
-
Da, nu-D ce naiba face acolo, ci pe
la trei a ieEit din cabind
Ei
std ca o mo-
miie, la prova.
-
Bine ! SI te
fli
pe lingd mine, dar
pune mina pe o saul5 mai groscioar5, ca
sd ai cu ce-l lega.
Ieremia iqi duse mina la gur5.
-
Adicd sd fie adevdrat c5... ?
-
Da; nu-i cdlugdr, ci pirat. E un
ucigas, care trebuie sd piard in
Etreang
!
Cdlugirul stdtea in acelaEi loc pe mar-
ginea tambuchiului, cu ochii spre ori-
zon
,
ca
Ei
cind ar fi rlmas de veghe in
locul lui Ieremia.
Anton Lupan se opri la ciliva paqi in
spatele lui qi spuse, cu glasul calm, in
timp ce scotea revolverul din buzunar :
--
Bund-dimineala, Pierre \/aillant !
La auzul acestor cuvinte, c5lugdrul
sdri ca ars, se rlsuci
;i
duse mina la
iatagan.
Mihu, care urcase scdrile tambuchiului
gifiind, se opri o clipi privindu-l cu un
ochi ciudat, apoi se nlpusti asupra lui,
ii bdgd mina in barbi
Ei,
inainte ca el si
se poad feri, i-o smulse, ldsindu-l cu
obrazul gol.
-
Spinu ! strigd Gherasim, scdpind
cirma din miini.
Agop din Bazar scoase un geamdt
slap gi se prdbuEi pe bocaport, leEinat.
In clipa aceea) cn o miEcare neaqtep-
tati, piratul il inEfici pe Mihu in brale
gi se trase cu el ling6 parapet, ginindu-l
in fagd, pe un scut.
-
Dacd tragi, il omori intii pe el !
scriqni printre din1i.
I
Anton Lupan rdmase descumpdnit.
Fe gura tambuckriuiui se ivir6 Hara-
ramb, apoi Cristea Busuioc, fiecare eu
;ite o pu;c6 in miini.
--
Lbsaf armele
jcs
;i
treceli rori la
lupa
! porunci Spinu. DacS nu vd su-
puneli, ii arunc peste bord!
Toate se petreeur5 in mai pulin tirnp
:*eit ar fi f,ost nevoie ca s5 le pofi
judeca.
Camenjl se priveau incremenitl, nein-
--',egind ce s-a intimplat. Dar iatd cI
:;cdat5 0 umbr6 neagrS
tiqni
de dupd
re
+*;'
--.'.

tambuchi, zburl, prin aer ,;i se opri in

spinarea piratului.
._
Negril5 ! strigi Mihu, zb5tindu-se
sd scape din strinsoarea bralelor. Nu te
l5sa, Negril5, nu-l sl5bi, asa !
Spinu se prdbuqi pe punter horcdind,
se rdsuci de citeva ori, incercind sd des-
clegteze colgii, care-l sugnrmau, apoi rd-
mase pe o parte, incovrigat, bigiind din
picioare, ca un om care-Ei dd duhul.
NegrilS stitea deasupra
piratului, fio*
ros) ca o fiari veniti din pfduri, cu ocliii
roqii, suflind aprig pe niri ,gi miriind
infundat. Amintirea str5mc;ului lup se
trezise insp5imintitoare in singele lui.
M.ihu se ridicd de
jos,
tremurind.
'- Hai, Negril5, ci l-ai rdpus !
Piratul nu mai mj ica, numai cite un
spasm flcea s{-i tresard genunchii, dar
Negrild nu-gi d.esclesta coilii llin grurna*
^n
lui.
Ieremia se apropie, cu sfoara in rniini.
-
Ia, mii biiete, domole;te-ll du-
ldul, cd il dd gata!
Spinu deschise ochii
qi privi in
iur,
rdtdcit; singeie ii curgea
Eiroaie
pe obraz.
Clpitanul cobori in cabin5, aduse o
faq5, tincturd de iod
gi-l pansd pe pirat"
Dupd aceear Ieremia il tiri pe punte, ca
pe un sac,
$i-l
legi fedeleE la piciorul
arborelui mic.
-
AEa, fr5qie, acu stai cuminte aici
gi agteapt5-lr
iudecata
!
Indreptindu-se spre cirm5, Anton Lu-
pan il vdztr pe Agop leqinat.
-
Aveli grijS cineva qi de armean !
Luafl o gdleatd cu ape...
De
jur-imprejur,
rnarea era pustie,
nu se vedea nici un semn care sd arate
apropierea p5mintului. Numai spre sud,
fumul unui vapor innegrea greoi orizon-
tul.
in clipa aceea, soarele risdrea din
valuri, in pupa Speranpei.
-
Nu sintem pe drum! S-a intSm-
plat ceva cu busola ! strigi c[pitanul,
dindu-pi deodatS searna c5, CacI ar fi
mers intr-adevdr spre sud-vest, soarele
trebuia sd r6sar5 in sttnga, can'l la patru
carturi inapoia traversului.
--
Uite de unde-a pornit buclucul !
strigd ,gi Gherasim uimit.
Cercetind busola, gSsise dupd felinar
o daltd de cdldfituit. indatd ce o trase
afatd,, cadranul se rdsuci cuminte doud
carturi spre sud.
-
Cred cd nu mai e nevoie si ne
intrebim cine a pus-o aici ! vorbi cdpi-
tanul. Tu ce zici' Gherasime ?
-
Aga e. Acum bdnuiesc
Ei
cind s-a
intimplat: ast5-noapte, pe la unsprezece,
in cartul lui Ismail. Me miram eu, cum
s6 se schimbe vintul, e$o, din senin !
lnseamn5 cd vroia si ne scoati din drum
Ei
si ne abati inspre vreo insuld pustie,
unde-l a$teapt5 oamenii lui. Ar fi bine
s-o lu[m repede spre miazdzt.
-
Nu ! se impotrivi cdpitanul, cu un
zimbet crud. Acum, dac-am intrat in
hor5, sd
jucdm
pind la sfirs-it !
--
Ce ai de gind, dornnule ?
-
S5 mergem inainte
Ei
s5-i infrun-
t5m. sintem
$apte
oameni, ca s5 nu-l
mai punern la socoteald
pe Agop...
Tocmai atunci omul de veghe, Iere-
mia, se intoarse spre Anton Lupan gi-l
vesti:
-
Mi se pare ci se vede plmint !
Drept in virful bompresului se ivise
o pat5 cenuEie, pe care valurile incercau
s-o dea la fund. Mihu se cdgdrl in virful
catargului, iEi puse rnina streaEini la ochi,
$i,
dupl ce-qi afinti privirea, in zare)
strig5:
-
E o insul5, domnule !
-
Ia uitd-te in stinga eio nu vezi ni-
mic?
-
Ba, parcd s-ar zdr" nigte munfi.
57
-
Trebuie sd fie munrele Kokhila,
de pe Skyros, gi dac5-i o$8, ceea ce se
vede in fa$ nu poate fi decit insula
Skantsura.
La auzul acestor nume, piratul incepu
s5 se zbard in fringhii.
-
DA locul e bine ales ! urmd Anton
Lupano apropiindu-se de el. O insulS
pustie., pierdutd din drumul vapoare-
lor... AscultS, tilharule, acum, fiindc5
tot nu mai' potl face nimic, mai bine
spune ciqi oameni ai aici ?
TOATE PD{ZELE SLS
Spinu il fulgerd cu privirea gi scriqni
din din1i.
-
Domnule, s5ri bucitarul, l6sam
f5ceam Ismail vorbeam !
.-
Nu te osteni degeaba, Ismaile. O
sd ne descurcdm noi qi flrd ajutorul lui !
Bdieli, venili incoa s5 vedem ce-i de
ficut !...
Insula pira$lor cre,?tea din valuri qi
parc6 tainele ei pilpiiau deasupra, in
boarea pe care o ridica la orizont soarele
apropiat de zenit.
ADi.{ANA
kantsura este o
micd insul5 de-
luroasS, lungd de
vreo
$apte
kilo-
metri, latd de
vreo doi, pier-
dutd intre Skyros
Ei
Sarakino, in arhipe-
lagul Sporadelor de nord. La apus mai
sint alte citeva insulige, fErI nume, atit
de neinsemnate, incit unele hlrg nici nu
le amintesc.
Speranpa ajunse in fa6a acestei insule
pustii, in dimineafa de ?3 iulie, pe la ora
unsprezece, cdci vintul sl5bise
Ei
ultima
parte a drumului o fdcuse domol, spre
necazul lui Ismail; agteptind sd se lupte
ctr piragii, bucdtarul iqi
juca
mereu pec-
torylii gi bicepgii.
Indat5, din tufiqurile de pe
tdrm
se
ivird ciflva inqi. Anton Lupar5 care-i
urmirea crr ocheanul, vdat ci-qi fdceau
senure de nedumerire, dovadd ci nu
totul se petrecea dupd agteptdrile lor.
Erau incdllaf cu cizme, peste care atir-
nau caftane lungi, iar in cap aveau, unii
turbane, alfli legdturi prizulii. A$a cum
se vedeau, i-ai fi luat drept niqte oameni
paEnici qi cinstili. Dupd ce stdturd un
timp la sfat, uitindu-se la corabia care
plutea in larg, traseri din tufiguri o barc6
1ung5, o impinserd pe nisip
$i,
citeva
minute mai tirziu, doub perechi de visle
incepurd si selipeascd ritmic in soarele
aburit.
Barca ajunse la vreo sutd de pa,si qi i;i
incetinise mersul, parcd govdind. Pe
puntea Speranpei se vedeau numai doi
oameni, ling6 parapet, qi alli doi care-gi
ficeau de lucru pe bord, in chipul cel
mai pagnic
,si
mai neqtiutor; incolo nu
miqca nimic.
-
Se vede cd nu-i asta, zise omul de la
cirma bdrcii, indoit.
$i
qrm
naiba, cd
doar ne-a trimis semn !?
Altul rinji, ardtindu-gi dinlii qtirbi:
-
Da ce, dacd nu-i asta, stricd s-o
cotrobdim pulin ?
Cind barca ajunse la vreo doudzeci de
pa$i, omul de la cirmi strigd:
-
Noroc, cdpitane ! Ce vint vd poartd
pe-aici?
-
Vint prost ! rdspunse Anton Lupan.
Mi se pare cd ne-arn rltdcit.
Oamenii din barci se privird inrre ei,
cu inleles, gi traserd lingd bord. Cu tolii
nu erau decit cinci.
igi fdcurl un semn gi se aruncard toqi
deodatd peste parapet;
numai c5, inainte
de a-Ei trage iataganele din reci, cinci
levi
de pugcd se indreptard asupra lor,
din cinci locuri, pe care nici nu le-ai fi
bdnuit. Negrild se smucea in mina lui
Mihu, clSnqdnind din col$, dornic sd se
repeadi in ei.
Piragii rdmaserd impietrigi, cu chi-
puri hide, pe care spaima le slufea mai
mult, cu nasuri pdroase, guri gilbejite
sau qtirbe, cu ochi spanchii. Nici unul
nu avu vreme sd facd o miscare, cdci
levile
pugtilor inaintau ameninfdtoare
spre ei, gata s5 verse foc gi plumb.
-
Care miqcd s-a curdlat ! rdcni Ghe-
rasim.
Anton Lupan se apropie de cel care
se uita crucig, pesemne cdpetenia lor,
Ei,
dintr-o migcare, ii smulse cureaua de la
briu. Iataganul qi doud cutite arcuite, in
teci de lemn, cd,zufr pe punte,
bocdnind.
Dupd ce togi piragii furd dezarmagi, cI-
pitanul
se intoarse spre ultimul din ei.
-
Acum pune mina pe sfoara asta
gi leagd-i, cil sd nu ne mai ostenim
noi !
Piratul ii aruncd o privire furioasd din
ochii crucisi.
-
Haide ! il indemnd cirmaciul Spr-
ranpei, luind un cutit de
jos
si
imboldin-
du-l cu teaca de lemn.
in citeva minute, cei patru tilhari erau
legagi fedeleq. Gherasim il lega pe al
cincilea, apoi ii ingrdmddi pe toli lingd
hambar
Ei
ii mai lega o dat5, intre ei,
fdcindu-i balot.
-
$i
cum, domnule, arn terminat ?
zise dupd aceea, uitindu-se cu mirare
in
jur.
Intr-adev5r, toat5 treaba nu durase
decit o
jumitate
de ceas
,si
decursese in
atita linigte, incit nici nu-gi venea sd crezi
cd asta fusese o intilnire cu nigte pirag.
-
Agteaptd, Gherasime, ci n-arn ter-
minat ! rdspunse cdpitanul, uitindu-se cu
ocheanul spre
15rm.
In desigurile de pe mal parcd se vedea
migcindu-se un turban.
-
Ia hai sd luim barca
pi
si facem o
vizitd acasd la dumnealor. Poate cd si-au
uitat ceva bagaj. Da pini una alta, scoa-
te$-l pe Spinu la lumin5, cd s-o fi ind-
buqit.
Oamenii l5sard pugtile
jos,
il traseri
pe Agop de pe bocaport qi incepurd sd
desfacd tenda.
-
Mult necaz ne-a adus armeanul
Ssta ! zise Gherasim, scuipind cu ndduf.
Cred cd ar fi timpul sd couobiiesc pulin
prin boclucurile lui.
Agop fdcu ochii mari, ttezit din leqin:
-
Nu am nimic, de ce sd cotrobiiegti ?
Sint un negustor scdpdtat.
Haralamb qi Cristea Busuioc puserd
piciorul peste marginea hambarului, de
unde, opintindu-se din greu, il aruncard
pe Spinu afard,, cl pe un sac. Pirarul
cdzu grimadd peste ai s5i.
Dupd strigdtele de uimire care izbuc-
nird, incepurl blesteme
Ei
injurituri.
Piralii spumegau
Ei
se smuceau in frin-
ghii, incercind sd loveascd furiogi, clr
picioarele, cu genunchii,
ql
umerii in
cdpetenia lor, care se uita la ei wdjma-
:.l l-jl
ai
I :':t-:.;
:.'i:,,i,
t
r
l:
_{;'l"r
a
F
tr
il .:
F,i_-
'.
:
g
ry
'
.- - ltl
ra,!i|::;
.1
.
.
:i
'' ..
' .. :;:.,..
',,::|f
i'*;:,,,.,
,:1t,*lo
Ll
ffi
&
i-,
-
:
,, :
a,*,i
:F-l
...t
i
',,,li
;'.tr:, r
*'a
ij'.;.ii
i:it!-'
t:t:
':il'
'ar'.::.
i.;r
::i:,:::i:;:n,.
si
noi a$teptdm pe g5rmuri pusrii fhri
nici o stire,
q.r
teama ci in orice z.t ne
poate dibui vreun vapor de rlzboi, sd
ne pund in streang. Itt dd mina sd ne laqi
aici o luni, iar tu sd bei cafea
Ei
sI tragi
ciubuc la Pera-Palace ! A, nu, cdpitane,
alta ne-a fost vorba la inceput !
Ajungind aici, piratul se inroarse spre
Anton Lupan:
-
Domnule, vreau sd spun tot !
Spinu il fulger5 din ochi
Ei
dddu si se
smuceascd spre el, dar fringhiile il fbcurd
sd icneascd, neputincios.
-
Crezi ci dac-ai sd p5lSvrdgegti ai sI
scapi de streang? il intrebi cu dispreg,
scuipindu-l iariEi in obraz.
Piratui se zvircoli cu o furie care-l
frcea fioros, oricit era el de firav.
-
Deocamdatd si ne spui cili oameni
mai aveli pe useat?
-
Trei, dar unul e neputincios, nu
stiu din ce i s-a tras, din vreo spaimd,
ori o fi pedeapsd
de la Dumnezeu, cd l-a
lovit boala copiilor
Ei
cind e sI puni
mina pe cufit ori pe iatagan il apuc5 bi-
tiiala
gi cade la plmint.
-
Unde sint iqtia trei acum?
-
UnuI e colea, de pazd, pe mal, iar
ceilallj doi pe malul celdlalt...
-
Incolo nu mai e nici unul? Bagi
de seamd, dacd mingi, mai poF p5tl qi
altele inainte de a ajunge la streang.
-
Nu mint, domnule, o si vedeli.
Anton Lupan se intoarse
brusc spre ai
sii:
-
Cine rdmine de pazA aici?
Oamenii se carn codeau, clci fiecare
ar fi vrut si pund piciorul pe uscat, sd
rdscoleascd sllaqul piragilor.
-
Eu stam ! r5spunse dupl oarecare
timp Ismail, cdscind.
-
Nul l5safl pe el, nu md nenorgcigi !
incepu sd se vdicireascl Agop.
Bucdtarul se indreptd spre el, intiritat,
cu miinile infipte in
Qold:
-
De ce nenoroceam, bre ?
Agop tdcu milc pi se ascunse dupi
bocaport, cu capul la pdmint,
fiindc5 ve-
derea piragilor, chiar
Ei
aEa, legagi si ne-
putincioqi cum erau, ii dddea fiori.
Soarele mergea spre zenit, din ce in
ce mai arzdtor,
Di
pe punte incepea sd fie
zdduf. Odatd cu apropierea amiezii, vin-
tul sl5bise gi nu mai avea putere
sI poarte
cu el umezeala rlcoroasd
din larg.
Echipajul cobori in barca piraqilor,
impreund cu Negril5,
Ei
se indreptd spre
!drm.
Dupd ce privi
o vreme in urma
lor, Ismail se duse in bucdtirie, lud un
linguroi mare de fier care atirna cit un
ciocan,
$i-l
infipse fudut la briu, apoi
se asezd turceqte lingd parapet, cu pugca
pe genunchi.
-
Dacd unul migcam, dam cu asta la
p ! zise de la bun inceput, aritind spre
linguroi.
Dupd aceea iEi aprinse luleaua qi rI-
mase de pazd,, aruncind din cind in cind
cite o privire plind
de ifos la piralii care
toropeau in fringhii.
In acest timp, barca se apropia de mal,
fdrd nici un ocol; cind ajunse la vreo sur5
de paEi, in tufiEurile de pe mal se vizu
miqcindu-se ceva, un om cu turban iEi
ardt5 o clipi capul, privind cu nedu-
merire la cei ce se apropiau, apoi,
dupd ce se dezmetici, o rupse la fugi la
deal, adus de umeri, cdutind sd se piardl
printre copacii pitici.
Ieremia duse pu$ la ochi.
-
Nu trage ! il opri Anton Lupan.
N-o sd ne fie prea greu sd punem mina
pe el, cd de pe insula asta n-are unde fugi.
O cdrare bltdtoritd de mult ardta sin-
gurul loc pe unde piratul puruse sd fugl
fdrd sd cadi in brinci.
-
Domnule, zise Ieremia, privind
cu bdnuiali in
jur,
poare ar fi mai bine
si ne rSspindim, s5 nu mergem toEi
b'rriue .
-."
N*avea grij5, rdspunse Anton
Lupan. Iarba e in folosul nostru, nu al
1or. DacI ar fi vreunul ascuns pe undeva,
i-am vedea urmele numaidecit, cd doar
sint oameni, nu pdsdri, sd vind pe sus.
DupX vreo opt sute de pagi
de urcug
ajunser5 la creasri pi se oprird uimili.
l'larea era
jos,
la picioarele
lor, fiindc5
un golf adinc intra in inima uscatului,
sugrumind insula la mijloc, s5 zici cI o
furtuni mai puternic5 ar fi purur s*o
rupi in doui buc51i. Vintul adormise pe
deplin gi apa golfului, amorgird, sclipea
argintie in soare, orbindu-te, ca un uriag
cazan cu sticl5 pusd la topit. Aproape de
mal se zdrea o corabie cu doud catarge,
picotind la ancorS, gata sd se topeascd
gi ea in pasta sticloasd a golfului.
Gherasim igi duse mina streasini la
ochi.
-
Dornnule ! strigi deodatd, sub std*
pinirea
unei mari tulburdri. Domnule,
dar asta este...
Anton Lupan l5sd ocheanul in
ios.
-
Ai dreptate ! zise, fHri sI pard sur-
prins. Este chiar Penelopa, dar pe mine
unul nu m5 mird s-o gisim aici.
*
**
Fugarul se ducea de-a berbeleacul pe
povirniE.
Turbanul ii slrise din cap, li-
sind sE i se vadd
leasra
ras5, care sclipea
in soare ca un dovleac turcesc,
desprins
din vrej. Cind ajunse
jos,
se ridicd qi
str5bdtu plaja, in fug5, strigind
Ei
fdcind
semne cu bralele, deznidijduit. Pe pun-
tea Penelopei
se ivirh doi oameni buim5-
cigi. Dupi cireva clipe se dezmeticird,
vdzurl oaspegii neaqteptali sus la creastb
gi se repezird, sd ridice pinzele.
-
Sint tare speriali, zise Anton
Lupan, daci iEi inchipuie cd pot si fugi
tIrS pic de vint !
Piratul de pe mal se opintea sI dea
la apd o barc5 trasl pe nisip, dar nu era
treabd pentru un singur om. Dacd v[zu
c5 n-are destule puteri, se uiti in
iur,
rdtbcit, dddu si intre in mare, privi inapoi
la str5inii care incepuserd s5 coboare po-
virnigul cu puqtile in miini
-
apoi, dupl
o clip5 de gindire, o rupse la fugi pe
!5rm.
.-
Care v5 luali la intrecere cu el ?
intrebS cdpitanul Sperangei.
-
C-e sd ne mai ostenim de pomand ?
rdspunse Ieremia, ducind puEca la ocir.i.
Arn sd*i
;uier
pe la ureche s5 srea,
;i
dacd
nu s-o opri s5-mi ziceqi curn veqi pofti !
-
Vezi numai sE nu-l rdpui !
-
I.Tici o grijfl, domnule, doar n-arn
uitat sd
fn
pupca in rniini !
Zicind acestea, Ieremia echi
pi trase,
filri zdbavil; ecoul SmpuEc5ti:rii se ris-
pindi ca o plescEiturd pe apa stieloasi a
golfului, fbcind s5 se ridice in aer un stol
de pescdruEi argintii, care toropeau pe
nisip"
Fugarul se prdbugi
Ei
rdmase nemiscat,
cu fa;a la pdmint.
-
Ce fdcusi, m5i lerernie? zise doje-
nitor Haralamb. ful.i-e cd l-ai atins la mir.
-
Pui prinsoare cd nu ?. . . I-am zis
sd stea, ,;i dupd curn vea s-a supus. Acum
am sd-i trirnit vorb5 sd vind inapoi.
O nouS impuqcdturS tulburi linistea
insulei pustii.
Jeasta
lucioasd a piratului
se acoperi de nisip.
-
M5, dacd nici acn nu l*ai atins. . .
incepu Haralamb.
Dar nu-gi sfirEi vorba, cind fugarul
se ridicd speriat, cu miinile in sus
li
porni inapoi, scuturindu-qi capul ca
s5-gi lepede nisipul care-i curgea in ochi.
Ceilalgi doi de pe corabie incremeru-
- -:- a.
se re lingi parapet. Fiindcd se pornise
pe impusc5turi, Ierernia trimise un glong
printre ei. Auzind guierdtura pe ia urechi,
unul ridicd miirule in sus, iar celSlalt fu
cuprins de biliieli qi se prdbu;i pe para-
pet, su capul in
ios,
de-ai fi zis c5 o sd
cadl in apd ca un balot.
Echipajut Speranpei eobcri in liniEte
pe
!drm.
Citeva minute mai tirziu, cei trei
piraii erau legali pe puntea Penelopei
s1 se uitau ingrozili la str6inii eare rdsco*
ieau corabia. In timp ce unii desfbceau
bocaportul, sub care se avzeau, gemete
-si
striglte de ajutor, algii coborau sc5rile
in cabina cdpitanului. Anton Lupan se
apropie de tambuchiul de 3a prova, in*
chis pe dinafard cu cirligul,, impinse ca-
paeul qi r5mase incremenit.
Jos,
la picioarele scdriior, stetea o
fiin$ omeneascS, gata de lupt5, cu spi-
narea arcuitd sI se repeadd in sus, cu
mina inclegtati pe cufit, cu dingii stringi,
cu ochii scdpdrind. Cind vdzu un strdin,
cu int5fl$area blinda, care se uita in
jos
uimit, scdpd culitul pe scdri, iqi duse
mina la inim5, scoase un strigdt slab
-
si lui Anton Lupan ii fu dat si vadi cel
mai cald
Ei
mai proaspdt zimbet care ar
fi putut lumina un chip femeiesc.
In faga lui era o fatl de optsprezece
sau noll5sprezece ani, cu obrazul ardmiu,
cu ochii negri, codali, cu pdrul ca soa*
rele spre amurg. Purta o bluz5 cenugie,
de pinzd groasi de corabie. In
jos
avea
salvari, din aceea,;i pinzd ca bluza, strinEi
pe mijlcc cu o curea ardbeasci
Ei
legagi
pe glezn5, rdsfiingindu-se peste picio-
rul gol, ardmiu, cu unghii trandafirii.
-
Cine eqti tu ? o intrebd Anton
Lupary neputindu-,;i lua ochii de la ea.
Fata ardt5 cu degetul la piept:
--
Eu?... Eu, Adnana... Tu?
Apoi f5cu ochii mari, zimbetul i se
pref5cu in ris, iEi scuturS capul, ca ,;i
cind ar fi vrut sd vad5 dacd totul nu e
decit vis,
$i,
repezindu-se pe scdri, in
sus, se prdbuqi la picioarele lui Anton
Lupan.
--
'Iu
b5tut F{useim, stiu ! Nu cu-
noEti? Eu, grece$te, pulin. Tu araba, nu?
Franluze9te, da?
-
I)e unde ai inv5lat franluzeEte ?
Nu e$ti sora lui F{useim ?
Adnana i;i scuturS capul, fluturin-
du-Ei pdrul blond, m ,i cind ar fi vrut si
arate absurditatea acestei intrebdri ,gi
incepu s5 vorbeascd repede, intr-o fran-
luzeascd
melodioas5, limba care se vor-
begte in sud, aproape cintat5, presdratd
insi cu o mul$me de cuvinte strdine,
cdrora le imprumuta in chip gingas ac-
centul marsiliez.
--
Nu sint sora lui, minte ! Eu sint
sirianc5, nu vezi ? M-a r5pit cind aveam
zece ani...
in clipa aceea, Gherasim, care deschi-
sese bocaportul, scoase un strigdt:
-
Kir Iani, dumneata eqti ?
Cdpitanul Penelopei pdEi pe punte,
girbov qi scofilcit, sLl barba crescutd
de-un cot. Gherasim il cuprinse in bra1e,
rizind.
-
Ce bine imi pare cd am dat de
dumneata, kir Iani ! Hei, ce bucurie o
sd fie la Pireu cind or vedea d triiegti !
Kir Iani se desprinse din imbriligarea
lui, dezv5luindu-qi firea colgoasS, il privi
dintr-o parte, ar!6gos, apoi pufni ca
Ei
cind s-ar fi despdrlit abia ieri, ca qi cind
n-ar fi cdzut in ghearele pirafllor mai
bine de patru luni:
-
Ce cauqi aici, pezevenghiule ?
I)ac-ai plecat, umbl5 cu bine, nu te pri-
mesc inapoi ! .{m luat alt cirrnaci in locui
tdu.
Zicind acestea, incepu sd se caute prin
buzunare, furios, pinl gdsi un capdt de
trabuc.
-
Da$-mi chibrit ! se r5sti la cei
din
jur.
Tocmai atunci, Ieremia urmat de
Haralamb ndvllirl pe punte, urcind din
cabina cipitanului.
-
Domnule, strigard amindoi intr-un
glas, repezindu-se spre Anton Lupan.
Vino si vezi ce avulii ! Un cuflr intreg
numai cu pietre scunnpe qi podoabe de
pref ! Asta-i comoara faraonilor !
Mihu, care fusese cu ei, mai zdbo',.i
citeva clipe
ios,
cici tocmai cind sE puni
piciorul pe sc5ri, auz;- de dupd ugd un
gungurit clrnoscut. in minte ii veni
fulgerdtor cdlug5rul, desag4 colivia goald
qi acelagi gungurit ciudat pe care il luase
drept o inchipuire. Oare i se ndz5rea si
acum? Nu, de data asta vd:an cu ochii
R4'DU TL:DORAF{
lui. in spatele ugii arirna o colivie
,si-nluntru
un porumbel
aib, cu piep-
rul trandafiriu, gungurea intrebdtor, fre-
cindu-qi ciocul de gratii. Bdiatul ieEi pe
punte chinulit de ginduri
Dl
nedurnerit.
Poate cd tc1i porumbeii din lume gungu-
resc ia fel,
;i
ureehea omeneascS nu-i
in stare s5-i deosebeascd pe unii de algii
dup6 giasui lor pdsdresc. Dar el ar fi
putut s5
jure
c5 era un gungurit pe care
il rnai auzise.
intre timp, din hambar ieqird trei inqi,
pdmintii la fald qi cu bdrbi s5lbatice de
ocnaqi.
-
Lachi, Nieola ! strigd Gherasim,
repezindu-se la ei. Ce bucurie cX v-am
gdsit! Dar Ssta cine e, ed nu-l cunosc?
-
Nlitrofan, noul nostru cirmaci, frate
bun crr noi. Poii s5-i stringi rnina, cd-i
un om intreg.
-
Numai pe &larulis nu-l vdd"
Nicoia iqi lds5 capui in
jos:
-
A pierit,
bietul de el, luptind vite-
jegte,
dar ce fcrlos, cd tilharii ne-au incol-
1it
tare dibaei !
-
Un cSlugdr de la Sfintul Munre,
nu ? intrebd Gherasim, spumegind.
--
Da ! incuviingar5 cei trei marinari,
intr-un glas.
-
Numai cd nu era c5lugir, ci Spinu,
piratul
vestit, ad5ugi Nicola. Dar ru
de unde ptii?
-
O s5 r'edeti voi acu.
$i
v-a infundat
1er.ile
pugtilor cu cilgi. Acum le-a venit
rindul sd pl5teascd qi pentru
el, qi pentru
ceilalqi cilr au ucis ! zise Gtrerasim,
iiiqtit.
Piraiii se inghesuirS mai tare in para-
pet. Beteagul iqi didu ochii peste cap
li
incepu sI icneasc5, de parc5 i-ar fi
umblat un gobolan prin piept.
Deodata, Negrila, care se invirtea in
jurul
lor tot ar5tindu-gi colgii, se opd,
isi ciuli urechile spre bocaport
Ei
incepu
sI miriie incet.
.-
Ei, dar Ssta cine mai e, ci parci are
un chip cunoscut ? intrebd Gherasim.
LTn om negricios, cu nasul arcuit, cu
ochii vl5gu.iqi, in care se mai vedea insd
o ,;iretenie din trecutj se incurca in giu-
beaua neagrd, bdtut5 cu fir de argint in-
vechit, incercind sd pSEeascd peste gura
hambarului.
-
Mni sd fie-al naibii ! exclaml Hara-
lamb, zgiindu-se \a el tot atit de mirat
ca
Ei
Gherasim. Sd n-aibd barba asta, as
zice cd,-i
jupin
Agop !
-
Agop din Bazar? intrebd repede
striinul, g5sind
qr
prln farmec puterea
sd sarh pe punte. Il cunoa$tep pe Agop ?
Eu sint Haig, fratele lui.
Gherasim se bitu cu palma in frunte:
-
Mfi, fra$lor, acurn toate s-au ld-
murit ! Zi, egti frate cu Agop ? Negustori
scdpdtali amindoi ! Te duceai la Pireu
cu ceva boarfe, sd-p incerci norocul prin
alte pd4i, cd la Stambul nu mai era
rost de triit.
-
A,ga-i ! incuviing5 Haig, inclinind
din cap.
-
Da comorile astea din cabind ale
cui sint? s5ri
;i
treremia cu greceasca lui.
in ochii armeanului se aprinserd
scintei.
-
Sint toate aici? intrebd grdbit, dind
sd se repeadi spre sciri. N-au instrdinat
nimic?
-
N-au avut cind, rdspunse Ghera-
sim, tiindu-i calea. Numai c[ nu te
grdbi. O s5 vedem la urmd cum se cuvine
sd le impSrqim. Doar nu ne-arn luptat cu
piralii pentru tine ,;i pentru Agop !
Toat5 lumea se strinsese in
jurul
ham-
baruiui; Adnana, care nu inlelegea mai
nimic din amestecul de vorbe grece$ti
Ei
rom6ne9tir stdtea ling! Anton Lupan,
uitindu-se pe rind la togi, miratd pi cu-
minte ca un copil.
Anton Lupan se uitS la creastS, unde
iarba
lepoasd
incepuse sd freamdte uqor,
se uitS la dira vindtd care pdta rnarea, la
orizont,
Ei
zise cdtre ai sdi:
.-
Bdiegi, facegi ordine pe punte
Ei
figi gata sd ridicagi ancora. Peste
jum5tate
de ord o s5 avem vint din nord. Bietul
Ismail s-o fi plictisit a$teptindu-ne atit.
Apoi se intoarse spre Adnana) care se
tinea
intruna dupS i, aruncind priviri
speriate spre Huseim.
-
Adnana ! ii vorbi, punindu-i mina
pe umdr qi privind-o blind in ochi. Vrei
si ne fii de folos ?
Fata inclind din c&p, fluturindu-;i
genele, intrebltor. Prin ochii lui Anton
Lupan trecu 0 undd de mirare
-
qi o
clipd
Eovdi,
fdrd, sd-gi dea seama de ce.
-
Piralii lui Spinu iEi au cuibul pe
insula asta, sau in alt loc? o intrebd apoi.
-
Au multe cuiburi, dar eu nu le
stiu. Nu le gtiu nici ei to1i, fiindcd Spinu
p5streazd taind asupra lor qi in fiecare loc
are alfl oameni, care nu se cunosc intre
ei. Cei pe care i-ai prins sint aici numai
de doi ani. Cuibul lor adevdrat e la Ale-
xandria. Acolo fiecare e socotit om cins-
tit, unii marinari, al$i negustori.
._
Desigur ci au
Ei
o corabie.
-
Da, a fost aici pind acurn o luni.
-
Nu
Etii
incotro a plecat?
-
DupI cite am inleles, la Alexandria,
sI ducd o parte din prada care s-a adu-
nat in doi ani. Acum il aqteptam pe Spinu,
incdrcam ce mai era in peEteri
Ei
plecarn
qi noi.
-
Ce pegter5?
-
Unde
lin
ei pr5zile. E aici pe mal.
DacE vrei, te duc s-o vezi.
Mihu se apropie de ei.
-
Domnule, zise incet, ca gi cind ar
fi fost o taind la mijloc,
jos
in cabind este
o colivie cu un porumbel.
Anton Lupan ise de tonui lui miste-
rios.
lii"-, 1.i: i:l'.;:i:L i- Si ."
--
'Un
porumbel ! Sper cd nll te-a
speriat prea riu !
-
Ce zice? intrebd Adnana.
Aflind, se incrunt5.
-
E un porumbel cil6tor. Spinu i1
ia cu el, pi
de cite ori se intoarce cu
prada, il trimite inainte, sd*i vesteasci
pe ceilalqi.
-
Acum arn inleles tot ! exclarnd
Mihu, luminindu-se, dupd ce cdpitanui
ii tdlmdci spusele ei. Dacd a$ fi fcrst mai
deqtept, ar fi trebuit s5 bdnuiesc de \a
inceput c5-i ceva tra rnijloc. Dar cum sd
bdnuiesc? Eu nici mdcar nu ,;tiam cd
porumbeii sint atit de isteli.
-
Nu to!i, Mihule, ci nurnai porum-
beii cdlStc'ri. Dach nu-i
1ii
prea mult in
alte pirgi, ca sil se deprind5 cu locu-rile
noi, atunci se intorc sf,oar5 la cuibul 1or.
-
Pdi sqe, cum il ginea Spinu, in
desagd, cu ce sd se deprindS? Cu intu,-
nericul ? Eu ac cd
Ei
dup6 un an tot ar fr
fost dornic sd se intoarc5...
Dupd ce musul plec5, mulpmit cd
dezlegase gi aceastd tain5, Anton Lupan
se intoarse spre Adnana:
-
Mergem?
-
Da... Dar crers, c5 n-au si ne
prindd ?
--
Cine ?
-
Spinu qi ceilalli.
-
Tare
1i-e
teamd de ei !
-
Mi*e teamd...
Anton Lupan tresbri.
-
Da ! r6spunse el repede, parcd fe-
rindu-se de privirea ei. S5 mergem, cd
n-avem timp de pierdut.
-
/Vlai ia cigiva oameni ! se rug5 Ad-
nana) aruncind iardEi o privire tern6toare
spre
15rm.
Ne trebuiesc qi felinare, alt-
fel nu putem rdzbi.
La citeva sute de paqi spre sud, poa-
lele dealului se pierdeau intr-o ingr[rna-
dire de stinci rogiatice, printre care rAsa-
. l--' -
..-'-
reau ciflva copaci pipernicigi. Fata se
cd15rd pe povirniEul golaE urmind o
poteci greu de ghicit, qi se opri in faga
unui boschet sdrdcdcios de mdslini.
-
Aici ! zise, ardtind cu mina. Venigi
dupi mine, dar se merge greu.
Gherasim l5sd puqca
jos
qi aprinse feli-
narul. Ieremia, care sosea din urm5, flcu
la fel.
68
-
Mdi, frate Gherasime, inrrebl in-
cet, oare n-o fi weo capcan5?
-
Aq ! Tu n-ai vdzut ce ochi de copil ?
--
De,
Etiu
eu ? ! De cind cu cdlugdrul,
nu mai cred in nimic !
$i,
spre mai multd sigurant5, Ieremia
iqi sprijini pugca sub brag, ca sd poat5
trage in orice clip5, ffud, a mai ochi.
Intrarea peEterii era o guri scundi
ft
'
,
"':i'
;
,.:'
't' '
prin carc nu puteai merge decit frint de
mijloc. Pe perelii de piatrd se vedeau
zgirieturi ciudate, semne f-5cute de pirali
cine qtie de ce. Din loc in loc erau dese-
nate ciolane
;i
capete de mort care rin-
jeau
hid gi pireau c5 miEc5 in lumina
f elinarelor.
-
Ei, ai dracului ! injurS Gherasim,
privindu-le pieziE. Si fie unul mai slab
de inger: nu gtiu cum ar iesi de-aici I
Adnana mergea in fruntea lor, sor'5ind.
incd temindu-se sI nu dea peste vreun
pirat ascuns.
Dupd citeva cotituri, galeria incepea
sd se l5rgeascS, pini ce se sflrsi intr-c,
grotd uriag5, ai c5rei pereqi *.b:::i se zdreau.
sclipind tainic din loc in loc., i-inde iu -
mina lovea vreun coll de pirit-i:: p
jrzt.
,
.+,'
i-
t,.A
$d
..ur&+ad$i
De
jur-imprejurul
pere$lor zd,ceau
sipete, baloturi, saci, covoare, arme
r echi, ardmdrii, aruncate claie peste
916-
mad5, ca lucrurile scipate de la foc
-
zd,ceau intr-o t5cere amor1it5, rnustrS-
toare gi plini de tristele, de parcd ar fl
simtit pustiul si intunericul din
jur.
.-
Asta-i ce-a mai rimas ? intrebd
Anton Lupan, uluit. Bine, dar atunci,
ce-a fost inainte, cd numai astea fac cit
un bazar intreg ? ! In saci ce-o fi ?
-
Covoare, mdtdsuri, stofe, draperii
si
cite altele.
Ti
se impdienjenesc ochii
cind le vezi.
-
Nu le putem ldsa aici !. . . Ghera-
sime, Ieremie, luaf cite ceva la spinare
si chemali-i pe tofi. Trebuie s5-i ddm zor)
cd altfel ne prinde seara cirind.
-
Nu-!r fie team5, domnule ! rds-
punse Gherasim. Sintern mul$
Ei
voinici.
In doud ceasuri ifl cdrdm
Ei
peregii.
--
Adnar:,a, intrebd Anton Lupan,
Cupi ce rdrnaserd singuri, vrei sd mer-
gem prin pe,;ter5 pind la malul celSlalt ?
-
\rreau, dar sd
Etii
cd ne trebuie
ju-
mdtate de ceas.
-
Nu-i nimic. La intoarcere o s5 ve-
nim pe sus ,;i-o sd ne 1u5m la intrecere,
care urcd mai repede la deal... Oare
piratul care pindea pe
!5rm
de ce n-o fi
fugit pe-aici ?
-
Nu putea fdrd felinar.
$i-ar
fi
spart capul de peregl.
Foqnetul valurilor se avzea atit de
limpede, incit ai fi
^
spus cd qlrmul se
afld foarte aproape. In partea asta, gale-
ria era mai inalt5, aqa cd putea fi str5b5-
tut5 cu uquringS, in schimb, la fiecare
pBS, din pere! ieEeau colguri de stincd,
ascufitei care parcS vibrau ca niqte
coarde, amplificind murmurul mdrii gi
f-Scindu-l mai aspru, in armonia bizard,
pe care-o didea zbuciumul apei
Ei
nep6-
sarea granitului nemigcat de veacuri.
.A.nton Lupan mergea in frunte, cu
felinarul, iar Adnana venea dupi el, fdrd
sd i se simtd pasul. I se auzea numai
respiragia, la rdstimpuri, parci speriati
sau govditoare, ca gi cind fata n-ar fi fost
pe deplin convinsl c5 drumul acesta
trebuie fdcut pind la capit.
Anton Lupan se opri. Din fagd rdz-
bdtea o lumind slab5, furiqindu-se pe
perelii colguro;i, fdcind s5 p5leasc5
flacdra felinarului. Dupi cifiva paEi ga-
leria cotea in loc, ldsind sd se vad[
pe nea$teptate un petic de mare, invol-
burat. Vintul crescuse intre timp, gi
jos
valurile se zbuciurnau, rostogolindu-se
inspumate pe
!irm.
-
Crezi ci nu ne pindegte nimeni ?
intrebd Adnana, qov5ind iar.
C5pitanul Speranpei se strecurd afafi,
qi rdrnase nemiqcat. La inceput crezu ci
iegiserd in altd parte a insulei, nu spre
rSsdrit. Apoi vdzu soarele in spatele sdu,
recunoscu
!5rmul,
poteca pe care urca-
serd la deal; barca era in acelaqi loc,
trasd pe nisip, numai cd valurile o im-
presuraserS, smucind nemilos de ea.
-
Ce este? intrebd fata.
Anton Lupan ldsd s5-i scape felinarul
din miini qi rdmase impietrit cu ochii in
larg. Speranpa nu mai era la locul ei, de
parcd o inghi$se marea. La orizont se
zdrea o pinzd cenu,;ie.
smail se trezi in
beznd qi un timp
toropi, ftrd sd-gi
dea seama unde
se afl5. DacI v5-
ztt cd, nu-l zore$-
te nimeni la nimic, inchise ochii, mulp-
mit, si mai tragS un pui
de somn. De
citeva zile tot ar fi dormit. Numai covo-
rul pe care stdtea intins nu-i dddea liniqte,
parcd ii era cunoscut. Da, gi dupd miros
Ei
dupd pipdit, ar fi zis c5-i covorul lui,
de Brussa, cumpirat cu bani scumpi in
ziua nungii cu Laleli.
-
Aman, Laleli, Laleli ! oftd Ismail.
Apoi tresdri qi deschise un ochi. Dupd
cite iqi amintea, covorul il dusese Ghiul-
surn la Bazar qi-acum nu mai era al lui.
-
Hei, unde sint? intrebd nedumerit.
Mufid6, Valide, care sinteti aici?
RECHIhIII
In loc de rdspuns auzi un geamdt, pier-
dut. Bucdtarul se frecd la ochi.
-
Cine-i acolo ? N-auzi ? intrebS" in
graiul lui, uitind de ghiauri.
-
Eu, Agop, efendi Ismail.
-
Durnneata?
$i
ce cauqi aici?
Armeanul gemu:
-
Nu mai caut nimic, cd mi-au luat
tot; m-au nenorocit.
Bucdtarul dddu sd sari in picioare,
dar
se lovi crr fruntea de un tavan scund
-
gi
intr-o clipl se dezmetici. Simf corabia
leginindu-se, auze valurile splrgindu-se
in bordaj, iEi aminti cum r{mdsese de
pazd, pe punte,
$i
inlelese cd era inchis
in hambar.
-
Ce s-a petrecut, cum de-am ajuns
aici? intrebS, tot in graiul
lui, apropiin-
du-se pe
dibuite de armean
Sr
zgiltiin-
duJ de git.
-
Pdi ce sd se petreacS?... rdspunse
Agop, tremurind. Prea bine nu gtiu
nici eu, cd am stat ascuns dupd bocaport,
si nu-i vdd.
$tiu
cd m-am pomenit cu ei
grdmadi in
jurul
meu.
-
$i
eu) ce fbceam?
-
Dumneata dormeai, efendi Ismail,
dormeai ,;i sfbrliai cu pu$ca pe genunchi.
-
Dar ei, cum au ajuns pind la dum-
neata, cI doar erau legagi ?
-
Se vede c5 s-au tirit uqurel, cu tofii
grdmad5, aqa cum erau legagi,
Ei-au
cdzut in capul meu. <Dezleae5-ne, dacd
vrei sd scapi viu !u
-
De ce nu m-ai strigat, de ce n-ai
fugit ? scriEni buc5tarul, dezmeticit
pe
deplin.
-
N-am avut curaj, efendi Ismail,
iartd-md, n-am putut: dumneata nu
Etii
ce ochi aveau, sd te strdpungd,
,i
altceva
nimic. Pe urmi, dac-ag fi strigat, parcd
dumneata m-ai fi auzit?
-
A$a ? ! Care va sd zicd,, tu i-ai dezle-
gat, ghiaur nemernic ce e$ti !
-
L-am dezlegat numai pe Spinu,
cd el era mai fioros. Pe ceilalti i-a dezle-
gat el. Numai pe grecul acela sl5bu1, l-a
ldsat in fringhii. Pe urmS Spinu a venit la
dumneata,
!i-a
luat puqca de pe genunchi
gi cind
fl-a
dat una cu patul ei in cap,
!i-a
pierit sforlitul de parcd te-ar fi vrijit.
Bucdtarul se pipdi in cap.
-
Aha ! Uite cd mi-a rdmas qi cucui...
Pe urmi ce-au fbcut?
-
Au ridicat ancora, au intins pinzele
qi au pornit repede la drum. N-am apucat
bine sd ne depdrtdm de
gdrm, cd s-au gi
repezit la hambar, mi-au rdv5;it avutul
-
ce-a fost mai de prel au cSrat dincolo,
la c5pitan, iar pe noi ne-au aruncat aici
Ei
ne-au inchis.
-
Sd fie mult timp de atunci ?
-
$tiu
eu ? Asta s-a intimplat pe la
prinz
Ei-acum
o fi noapte, ci altfel s-ar
zdriun pic de lumini de sus.
In clipa aceea, in cabina cipitanului
se auzi uga scirliind, cigiva oameni cobo-
rird scdrile
Ei
incepurl sI vorbeasc5, g5-
l5gio,;i, ca unii care nu mai aveau sd se
teaml de nimic.
Ismail se tiri pe sacii lui Agop qi iqi
lipi urechea de peretele sublire, care des-
pd4ea magazia de cabina cdpitanului...
Omd care vorbise mai inainte con-
tinud, mustritor:
-
C5pitane, te ascuna de noi, gi faci
rdu !
--
Taci ! rdcni Spinu, aqa de tare, incit
Agop, aflat in spatele lui Ismail, fugi
de-a buqelea pinl in colqul hambarului.
Un timp, dincolo, piralii tdcur5, in-
lemnili; se auzea numai rdsuflarea fio-
roasd a c5peteniei lor. Mai tirziu, un al-
tul dintre ei indrdzni sI rupd tdcerea,
ardtindu-qi temerile lui :
--
Oricuffi, cipitane, in Arhipelag nu
mai e rost de trdit" Trebuie sd ne gindim
incotro o apucdm. Oare acurn nu ne-or
urmdri ?
-
Egti un fricos ! rispunse Spinu,
rizind crr disprel. Chiar dacd Huseim sau
ceilal{ ne-ar trdda qi le*ar spune incotro
am pornit, cum ar putea sd se gind
dupi
noi cuprdp5ditul lor de barcaz ?
-
Inainte sd ne trddeze Fluseim, o si
ne trddeze fata!
Spinu bdtu cu pumnul in masi
Ei
rdcni
din nou:
-
Sd nu-mi mai pomenegti de ea !. . .
$i
ajunge cu vlicirelile, muieri ce sin-
tegi ! Hai, toatl lumea afard,, l5sagi-md
singur, netrebnicilor!
Oamenii nu mai aEteptard o nouS po-
runcd, ci se repezird pe scdri, buluc...
-
Mai intii sd dormim pu[in; pind
la Alexandria avem de mers doud sipti-
mini. Este destul timp de gindit.
Zicind acestea, Ismail c5scd, iqi pipii
?'l
cucuiul din cap, apoi se intinse tacticos
pe covor,
;i
peste citeva clipe magazia
incepu sd rlsune de sforditul lui.
Ceasurile se scurgeau greu pentru
Agop. Liniqtea de afard, ii dddea fiori,
iar sforditul bucdtarului il scorea din
mingi. Din cind in cind incerca sd-l tre-
zeascd, trdgindu-l de picior,
ori dindu-i
cite un ghiont,
dar, ca urmare, sforditul
creqtea mai mult.
La aceeaqi ord de noapte, in partea
cealalt5 a insulei, Penelopa naviga direct
cltre sud-est, impinsd de un vint bun.
Anton Lupan, cu Gherasim al5turi, sti-
tea aplecat deasupra h5rlii, in cabina
To.{TE
plxzele
st's
c[pitanului, in vreme ce kir Iani se
plimba prin spatele lor, furios.
-
Cu sicriul Ssta plutitor n-o si-i
ajungem niciodatd ! zise Gherasim, cl5-
tinind neincrezdtor din cap.
-
Dac6-i sicriu, poftim,
d5-te
jos
!
pufni cdpitanul, muscind din trabuc.
-
Nu
flne
seafiul de ce spune omul
la necaz, kir Iani ! interveni Anton Lu-
pan, impdciuitor. Eu unul cred d Pe-
nelopa n-o sd ne faci de ris.
-
Pe mine nu md privegte; eu merg
la Pireu !
-
Firegte, cdpitan Iani, qi noi mer-
gem tot la Pireu, dar mai intii trebuie
. i..:-.i
r_..
se-i prindem pe pirafi. Pini atunci, cu
\-oia dumitale,
comanda Penelopei o s-o
am eu!
-
Cu voia mea? Nu!
-
Atunci fdri voia dumitale ! Ne-am
inleles ?...
La citeva rnile in stinga se simlea
tdrmul apusean al insulei Skyros, in
lr-rngul c[ruia navigau de mult. OdatH cu
apropierea dimineqii, vintul se intirea'
Cite o rafali vijelioas5 smucea
pinzele,
si
arunci, catargele arcuite spre prova
trosneau
,
gata sd se rupS din sarturi.
-
Coborili
pinzele, ce mai aEteptali ? !
striga kir lani.
-
Poate c-ar fi timpui, domnule ! zise
si Gherasim.
Anton Lupan scuturd din caP :
-
Nu ! CSutafi cabluri sau
Parime
si
intdrif catargele !
La fiecare rafald, Penelopa iqi afunda
prova in ap5, qi uneori, clipe intregi born-
presul nu se mai ridica dintre valuri.
-
Duceli toate greut5lile la
PuPa
!
porunci Anton Lupan, netulburat. Go-
lid toatX partea din fa15 a hambarului !
in prova se vedea capul Sarakimonesi,
coltul de sud al insulei Skyros. Peste
pulin timp, marea avea sd se deschidd
liberd, in stinga. Anton Lupan iEi sirnli
bdtlile inimii. Se apropia clipa cea mai
grea a acestui
joc
plin de primejdii.
$tia
cd daci la ora asta Sperany.a apucase sd
treacd spre sud, n-o mai putea ajunge:
singura
;ansd
era sd depdEeascd
inaintea
ei insula Skyros gi s5-i taie drumul. ..
Capul Sarakimonesi se vedea in ba-
bord, inroEit de soarele care tocmai r5-
sdrea. Dincolo de el se deschidea marea'
pustie cit rdzbeai cu ochii. Anton Lupan
cercetd infrigurat orizontul, de la un ca-
pdt la altul, fdr6 sd descopere nici un
catarg, nici o pinz6. De dincolo de ori-
zont se ridica fumul unui vapor
.-
9i
alt-
i:
ceva nu se vedea nimic.
IVlihule !
-_
Da ! r5spunse musul, de veghe la
prova.
-
LTrcd-te pe catarg gi vezi dacd nu se
zdreqte vreun vas!
Peste citeva clipe, Mihu era la mdrul
catargului. Oamenii de pe punte se ridi*
caseri gi cercetau orizontul, cu aceeaEi
infrigurare ca a cipitanului.
-
Parc-ar fi o corabie! strigd musul.
Dar trebuie sd fie tare departe, c5-i vdd
numai virful catargelor.
-
Cite ?
-
Dou5.
-
incotro se duce?
-
Fuge spre sud, cu vintul.
Gherasim ldsl s5-i cadi bragele de-a
lungul trupului.
--
Am pierdut-o ! Acum nimeni n-o
mai poate ajunge.
-
Ridieali toate pinzele ! .Ivlergem
inainte ! Oriee ar fi s[ se intimple, trebuie
sd-i ajungene ! spuse clr hotdrire Anton
Lupan.
Mihu scoase un chiot ,?i iqi dddu dru-
mul din virful catargului.
-
O sX-i ajungem, domnule, sd n-ai
nici o grijd !
Oamenii se rep ezfud, sI indeplineasci
poruncile cdpitanului.
-
Ridicafi tot ce se poate chema pin-
zd,! continud acesta, simlind cd mari-
narii il vor asculta orbeqte. Puneli cdn-
gile
in
afara bordului
Ei
intindegi pdtu-
rile. Intirigi mai mult catargele gi n-avefi
grijd, n-au si se rupd. Mitrofan, ia-o
doud carturi mai la stinga !...
La orrzont se ridicau nori negri, care
curind acoperir6 soarele abia risdrit din
valuri
--
,;i marea se invSlui in umbre.
Penelopa ipi afundd prova in ap5, scir-
find
din toate legdturile ei ostenite.
Catargele, arcuite, trosneau gata sd se
rupd
,si
sarturile intinse vibrau pe
tonurile, impletindu-gi sunetele cu
getul infricogdtor al mirii.
*
**
Dar, in timp ce Penelopa naviga astfel,
in timp ce Mihu ,;i Adnana se urcau pe
rind in virful catargului, ca sd cerceteze
marea, in timp ce oamenii obosili pico-
teau in picioare, fiindci pe bord nu mai
era un singur colgigor uscat unde s-ar fi
putut intinde la odihnS, in timp ce Haig
igi fringea miinile, ascuns in cabina echi-
pajului, ingrozit de o noud intilnire cu
piragii, in timp ce NegrilS l5tra furios,
scuturindu-qi blana ori de cite ori un
nou val i se prdbuEea in spinare, in timp
ce Anton Lupan stdtea la prova, neclin-
tit, cu ochii alintili inainte, cu pumnii
ti
cu dingii strinEi, ca
Ei
cind prin incor-
darea lui ar fi vrut si transmitd o fo45
mai mare cordbiei, in sfirqit, in timp ce
kir Iani alerga pe punte, molfbindu-Ei fu-
rios trabucul stins, zgiindu-se de
iur-
imprejur in nideidea cd s-ar ivi vreun
vapor care s5-i aduci sc5parea in
timp ce se intimplau toate acestea, oare
ce fdcea Ismail, bucdtarul?
Apoi ce sd facS? Dormea sfordind pe
covorul de Brussa, visind la dulcea gi
gingaqa lui Laleli, rimasd intr-o mahala
a Stambulului.
-
Efendi Ismail ! il striga Agop, din
cind in cind, trdgindu-l de un picior.
-
Lasd-mi sd dorm, mai avem pind
la Alexandria ! rispundea bucdtarul, des-
chizind numai un ochi.
Cind se trezi Ismail, alSturi in cabind
era mare gdldgie.
-
Miine diminea,ti 0 sd fim prin
dreptul Stampaliei, spunea unul. Tre-
buie sd ne oprim, sd ludm provizii.
Bucitarul iqi ciuli urechile.
$tia
cd
toate Stampalia era o insuld tocmai in margi-
mu- nea de sud a arhipelagului; deci, iatd
ci izbutise si <,facd punctull' neostenin-
du-se cu mdsurdtorile !
-
Mutd-d gindul ! se impotrivi Spinu,
rdspunzind celui care vorbise mai ina-
inte. Ce, de asta ne arde noud?
-
Pdi mai avem numu zece pesmeli
qi vreo doui ocale de sl5nind. Cum o s-o
ducem
pin[ la capul drumului ?
Ismail iqi lipi ochiul de perete gi prir-i
in cabind. Pe mas5 nu se mai vedea ni-
mic de-ale gurii.
-
Rdbdali ! strigd Spinu, mingiin-
du-,;i cutitul. Cite un pesmete de fiecare !
Asta-i tot, ajungS-vd !
-
$i
slinina ? intrebd unul din pirali,
inghigind in sec qi lingindu-,;i buzele.
-
O
1iu
la mine sub pernd. O s[ r-d
dau in fiecare a cite o felie. Hai, actun
cirati-v5, minclilor !
Piralii urcard scdrile, bombinind cu
ciudd, mdritd fiindu-le vechea nemullu-
mire. Rdmas singur, Spinu scoase sld-
nina, iEi tdie o halcd de vreo qase degete,
puse un pesmet in aP5, sd se inmoaie,
apoi incepu s5-nfulece, aruncind prir-iri
spre u$5. Dupd ce-gi sfirEi cina, indesd
restul de slSnind sub perni, ii strigi ce\-a
omului de la cirm5, apoi ficu lampa
micd, se trinti pe pat, ftrd sd lase cutirul
din min5,
Di
incepu sd sforlie.
Muncit de ginduri, bucltarul se scdr-
pind in cap, ocolind cu grijd cucuiul.
-
AEa nu mai merge; daci ei tre-
buie si posteascS, atunci despre mincarea
noastrd nici vorbd nu mai poate sd fie !
-
Ce ai de gind, efendi Ismail ? in-
trebd armeanul.
-
O sd vezi indatd. Tu ai griji numai
s5-g
fli
gura !
Cu aceste vorbe, bucitarul desprinse
scindura din colpl hambarului, se sue-
curl in desp54iturd, ascultd o vreme sto-
.,
ri;
E
3
,,a:" {,
't
.l:'t
rt
L
{i!i,
1R
*-
*.
'
l-'.'l':, s.": /
:'
..'..?,=
c
1i','t.
s-,1''
:,..
t'
- 'k'*
j
?
.r.
reitul lui Spinu, apoi scoase panoul gi igi
r.iri capul in cabind. SlSnina era colea,
sub pern5. DacS ar fi intins mina... Dar
nu, acum sosise timpul pentru altfel de
isprav5, nu mai mergea sd tot
Dterpe-
leascd dintr-o biati bucatd de sl5nind !
Ismail se pipdi la briu, scoase lingu-
roiul, se aplecd deasupra
patului, ridicd
bralul
-
qi lovi din toate puterile. Capul
lui Spinu po,cni c:t o sticld desfundatS.
Piratul deschise ochii, ii dddu peste cap
li
rlmase moale, inainte de a putea
scoate un singur cricnet.
-
Ce faci, cipitane ? strigd omul de la
cirm5, auzind pocnetul. Bei de unul
singur? Ziceu cd nu mai e nici o sticl5!
in hambar, Agop, pe care il minase
necuratul sd se uite pe gduric5, scoase
doar un geamdt gi iEi pierdu simlirile.
in acest timp, Ismail nu stdtea de po-
man5: sdri in cabin6, ii scoase giubeaua
lui Spinu,
Ei-o
puse pe dinsul, la fel
fEcu
Ei
cu turbanul, infundd gura pira-
tului cu o cirpd, apoi il legl zdravdn, qi-l
15si
leapdn
in fundul patului.
-
Ei, aEa mai merge ! zise cirmaciul,
r-6zindu-1 pe cdpitan cd iese pe tambuchi,
cu o sticld in min5. Credeam c-ai sI bei
singur. Hai, vino mai repede, cd mi s-a
uscat gitlejul !
-
Dar hai, cipitane, odatd ! stirui
piratul de la cirmd.
Ismail iEi potoli
toarse spre el
Di-l
llngurolur.
Pind una alta, Ismail legS cirma cit
putu mai bine
Ei
alerg6 la tambuchiul
de ia prova, pe care il inchise
qr
zdvorul.
Ultimii doi piragi, cici al treilea atirna
de crucet5, erau astfel puEi bine in cabini
li
nu mai puteau ieqi decit dacd ar fi
avut asupra lor mdcar un topor, sd spargd
zdvorul.
Sperany.a se lupta, gemindr cu valu-
rile, bijbiind in noaptea de^smoald, fdrd
cirmaci
Ei
om de veghe. In vreme ce
desficea bocaportul, Ismail zdri un far
in dreapta, dar n-avu cind sd se gin-
deascd ce coll de pimint, ce insulS se
afld acolo.
-
Hai afard,, Agop, c-am inchiriat al-
tora hambarul !
Armeanul se ridici anevoie, tremurin-
du-i qi trupul qi inima.
-
Dumneata e$ti, efendi Ismail ? Ai
scdpat frrd si te spinzure?
-
Vino-ncoa
$t
pune mina ! il zofi
bucdtarul, in loc s5-i rdspund5.
in citeva minute, cei doi piragi de la
cirm5, impreunl cu Spinu, pe care il
scoaserl cu gru din cabind, zdceau in5-
untrul magaziei.
In stinga, unde era rdsiritul, parc5
incerca sd se reverse o slabd luminS.
-
Acum ce facem? intrebd armeanul.
foindu-se pe ling6 cirmI.
-
Intii mincdm, pe urm5 a$teptdm
sd se faci ziud,...
-
Dar unde mergem?
$tii
drumul ?
Ismail ridicl din umeri:
-
De, dupl valurile astea, aq zice ci
arn ieqit in MediteranS; mai departe,
Alah cu mila !
Farul pe care il vdzuse adineaurea rd-
mdsese in urm5, iar in fagd, nu se mai
vedea nici unul.
bdtdile inimii, se in-
-
$i
dacd ne ritdcim? stdrui armea-
atinse in creqtet cu nul. Dacd ne prinde furtuna?
Bucdtarul ridicd nasul ,;i adulmecd in
aer. Furtund ?
Peste un ceas, cind in sfirEit incepu si
se facd luminS, vintul se preflcuse intr-o
brizd moartd, care se leglna in pupa
Speranpei, cL o trend mincatd de molii,
bijbiind printre valuri, nehotSrindu-se
s5-qi aleagS drumul. Dar dacd cineva ar
fi privit barometrul, ar fi vdzut cA in
aceastd ord acul lui coborise cu vreo
patrLr
linii gi pirea hot5rit si inghitd tot
cadranul.
--- \rine o corabie ! strigd Ismail, cu-
prins de bucurie. Auzi, bre, Agop ? O
eoraoie cu dou5 catarge. Acum o sd cd-
pdtirn
Ei
de rnincare, o sd afldm gi dru-
mu1! Am scXpat de oriee grijd! Ia co-
ooard in cabina cSpitanului
Ei
vezi cd mai
l,.ie uil oehean acolo.
-
Bre' Agop, si zrci c5 n-ai noroc l
strigd cirmaciul, rizind. Ai pintit pind la
Pireu, qi uite cd te-aln adus in Atica.
tir-ai tu si fii !
Apoi, pind 7a
l6rm
nemaiflind mu1t,
aruncl ancora, eob'rri pinzele, le strinse
pe ghiuri, se increding5 cd hambarul era
bine inchis, incercd inci o i:atd z6r-orul
tambuehiuh-ri, intinse o tcrri5 iingi ;a-
se intinse pe punte, su mliniie sub cd-
p5tii. Pdeat c* n-avea luleaua sI puffue
pulin inainte de a adormi !
-
PinI miine dirnineai5 sd nu mi
scoli, c[ altfel te dau la rechini ! ii po-
runci lui Agop.
-
Sint rectrini pe-aici? intreb5 ar-
meanul, uitindu-se speriat in
jur.
-
Cu duiumui ! Aqa cd ai grijd curn te
miqti !
Pregdtindu-se Je euicare, briciiarul
ipi scoase mai intii imbr5cSmintea
l''-ii
Spinu, c5 era mare c'5idurd, gi aiunci
simqi in buzuna,rul diniuntrui
giubelei
o hirtie foEnind. Ilegi pica de somii,
curiozitatea il irnpinse s5 vadd ce-cl fi.
Deci scoase hirtia, care pSrea o scrisoare
umplutd cu slove grecegti de rrrina stin-
gace a unui om nedeprins la scris, ciscd
Ei
se intinse pe punte, ciind:
<Cipitane, sd te
fln5
tartorul sinltos
pi
si te vbd in curind venind, cd se impli-
neqte anul de cind n-ai mai fost pe la nor.
Fiindc6 Selim pleacd in Arhipelag' cu
porunca pe care o
$tii,
igi trimit vegti de
la MusaraFr, ca sd fii liniEtit...,,
Aici Ismail se opri, ostenit" Ct n.,i'b:
ef,a Musarah, cd parcd mai au:ise ? Se
fi fost nume de om, de oraE, sau poate un
golf
-
tii !
-
cum de nu-qi putea amin-
ti ?. . . Dar la urma urmelor, ce-l privea
pe el scrisoarea
piratului, mai cu sea:ri
cd somnul il apdsa in creEtet ca un turban
de plumb ?
-
Dar n-o fi r5mas vreun pirat ascuns
targul nrie, ca s6 aibh urn-br5 la somn, si
pc sub paturi ?
-
$i
cr
!i-e
frici sd te iei cu el la
trinti ? rdspunse bucdtarul, pus pe gium5.
Deqi vintul aproape murise_' corabia
din urml se apropia atit de repede, de
parc-o minau duhurile. Dincolo de ea
se ridicau nori negri si marea, care aici
se alblstrise, pSrea vinbti
Ei
involbu-
ratd, rdscolitS de cine ,;tie ce diavoli
ascun,gi in adincuri. Pinzele Speranpei
incepurd sX fluture, nelinistite, aga, fErE
nici o pricin6.
<,Ce*o mai fi
;i
asta?,r se intrebd bu-
cdtarul, mirai, de iuleala corabiei striine.
Apoi de*Cat5 iEi dddu seama cd se
pornise furtuna, pornise de undeva, din
Egee, se furiqase cenuqie printre insule,
se rdsfirase peste Mediteranil,
Ei-acum
se apropia ridicind pe sus corabia str6in5.
<r Sint nebuni, sau n-au intilnit nici-
odatd o furtund !r igi zise, vdzind ci mari-
narii necunoscuqi veneau cu toat5 vela-
tura, ca gi cind ar fi fost hotdri$ sd nime-
reascd de-a dreptul pe gurile iadului.
Armeanul urc5 sclrile, mai inzdrSve-
nit, cu ocheanul in min5.
_-
Bre, Agop, hai si coborim pinzele,
cd nu-i a bun5. Rdminem numai cu focul
$i
cu trinca, altminteri...
Ismail privi prin ochean
15rmul
pustiu.
LTndeva, spre apus, se vedea un pilc de
palmieri, leginindu-Ei umbrele verzi sub
ultimele adieri de vint, ca
Ei
cum le-ar
fi urat corlbierilor bun venit.
R{DU TTT}ORA.\
Pe
jumdtate
toropit, turcul dddu sd im-
pdtureascd hirtia
Ei
s-o pun6 la loc. in
clipa aceea, un ochi ii mai alunecd in
treacdt asupra ei,
Ei
el tresdri.
<, Corabia e gata de doui luni, cdpitane,
scria in acel loc,
$r
nu a$teptam decit
porunca incotro sd pornim... r
Ismail se ridicd intr-un cot, de data
asta cr; amindoi ochii deschiqi, vii, sd
zict cd-i pierise
orice urmd de somr5 din
cot se sdltd intr-o rin5, tot citind, din ce
in ce mai aprins, pinl ce slri in picioare
gi incepu sd strige, parcd ieqit din minli:
-
Mdi, Agop, tu
$tii
ce-am gdsit ?. . .
Tot Coranul nu face cit un rind
de-aici !. . . Alah, Alah, fii inlelegdtor
$i-un
sd md pocdiesc dacd am greqit !. . .
Ce-o sd se bucure cdpitanul cind o auzi!.
Nespus de tulburat ,;i de fericit, bu-
cdtarul Speranpei cobori in cabina de la
pupa: ascunse scrisoarea sub c54ile lui
Anton Lupan, pe un raft, socotindu-l
drept locul cel mai ferit, apoi ieqi pe
punte qi inci o vreme umbld de colo
pind colo, b5l5bSnind din miini, rizind,
oprindu-se uneori in faTa lui Agop
Ei
zgil$indu-I, incit acestuia i se pirea
cd turcul a innebunit.
-
Mdi, Agop, grozav o sd se bucure
Qt1
cdpitanul ! O si aibd de ce sd-i mullu-
meascd lui Ismail !
Dar osteneala care se adunase in tru-
pul lui in atitea zile de zbucium ii in-
frinse bucuria dupd un rimp qi bucdtarul,
ldsindu-se pe punre in locul pregitit
dinainte, umbrit, se prdvdli in somn, ca
intr-o prdpastie fdrd fund, cit miile de
valuri intilnite in drum, puse
unul peste
altul, parte spre iad, parte spre cer) cd
altfel, numai cerul sau numai iadul nu
ie-ar fi inclput.
Pe la ceasul prinzului, cind soarele ii
ajunse in crestet, fdcind s5-i fiarbd creie-
rul, armeanul se trezi, sdri in picioare
si
rdmase trSsnit: corabia pirafllor, parcd
ieqitS din adinc, era in fap lui, la cireva
sute de pagi,
Ei
se apropia incet, impinsd
de ultimele adieri ale vintului.
-
Efendi Ismail !
-
Ce-i, Agop,
1i
s-a ficut de rechini ?
-
Efendi Ismail, piralii !
Bucltarul se ridicd intr-un cot, fre-
cindu-se la ochi.
-
Bre, tu ai n5luciri !
Dar in clipa aceea vdae corabia cu ca-
pul
de mort pe catarg,
$t
inlemni.
-
SA coborim barca qi sd fugrm la
lirm
! zise armeanul, dirdiind.
-
Prea tirziu ! Acum nu mai putem
decit sI luptdm
Di
s5 murim !
-
De ce sd luptdm, efendi Ismail ?
Dumneata egti singur, iar ei is mulgi. Sd
le cerem indurare, le dau
jum5tate
din
avutul meu ai sd ne lase vii.
Ismail nu-l ascuha, lu5 puEca
de
jos,
cd o
flnea
totdeauna cu el, se duse la
prova .;i se piti
dupd parapet,
uitindu-se
deasupra numai cu un ochi, in aqtep-
tarea clipei cind sd tragi primul foc, bine
tintit.
Corabia pira$lor
se apropia incer,
incSrcatd cu fel de fel de pinze, intinse
iscusit
in fiecare loc unde putea
fi prins5
o adiere de vint. Bucltarul rdmase cu
gura cdscat5, minunindu-se
de aceasti
dibicie, uitind c5 avea in fa15 vrijmasii
cei mai de temut. Dar cind piralii ajun-
serd la vreo sutd de paEi, incepu sd cli-
peascd din ochi, crezind cd totul este \,-is.
-
E Penelopa ! strigd, uitind sd mai
stea pitit. Chiar dacd ar mai fi incd o
Penelopl in Arhipel ag, e cea pe care am
pictat-o eu !. . .
Pe puntea Penelopei ciliva oameni se
ridicard in picioare,
cu pugrile in miini.
Ismail auze o impugcdturd
Ei
glonpl
ii piui pe la urechi. Agop gemu in spa-
tele lui, dupd care se pr5buEi.
-
Predafi,vilzbucni
un glas, ru-
nind. Haide, toati lumea miinile sus,
cit nu e prea tirziu !
<,Dar e cipitanul nostrulr isi zise bu-
cdtarul, fdrd, s5 mai priceapd
nimic.
$i
incepu si fad semne prietenesti
din miini.
Citeva clipe mu tirziu, cele doud co-
ribii erau al5turi, bord la bord,
Ei
noii
venif il inconjurard pe Ismail, care de
care mai nedumerit.
-
LTnde-i Spinu? intrebl Anton Lu-
pafl, uitindu-se in
jur.
Bucltarul ardtd spre hambar.
-
Estem aici, dar poate arn murit,
cd n-am mincat ioc, rispunse, revenind
la graiul ghiaur. Sintem rofi cinci aici,
unul am spinzvrat Spinu am dat
in mare, bildibic !
-
Bine, pdginule, sdri Gherasim, ne-
qtiind dacd s5-l imbrSli$eze sau s5-1 ia
in pumni, atunci de ce-ai fugir cind ne-ai
vlzut?
--
Eu nu de voi fugeam, filgeam de
asta care este sus ! rdspunse
bucbtarul,
arltind steagul cu cap de mort, care, in
lipsa vintului, atirna pleogtit pe catarg.
Oamenii intoarser5 capul qi r[maseri
incremeniti.
R.{J]U TUDOR,A.Ri
-
Steagul piralilor ! Cine l-a ridicat ?
Kir Iani, care rlmdsese pe puntea
celeilalte cordbii, se imbujord atit de
tare, cd pind qi gepii
din obraz i se fbcuri
rogii.
Anton Lupan se repezi la el
$i-l
in-
ghesui in parapet.
-
Ce-a fost asta, cdpitan Iani ? EEti
bun sd ne spui ?
-
Da, eu l-am ridicat! mdrturisi ci-
pitanul Penelopel, neqtiind dacd sd-l in-
frunte sau sd se facd mic.
-
$i
pofi sd md l5mureqti ce-ai urmS-
rit ?
-
LTrmiream sI ne vadd vreun vapor
de rizboi
;i
sd ne captureze, ca sd scap
de voi...
in acest timp, echipajul Speranpei
desc'hisese tambuchiul
Ei
magazia
Ei-i
scosese afari pe cej cinci pirati leEinaqi
de foame"
-
Cu ceilalfl
^ce
facem, domnule ?
intrebd Ieremia. Ii l5s5m de prisild lui
kir Iani ?
-
Nu ! eu zic cd-i mai bine si lucrdm
cu toptanul. C5ra1i-i pe togi incoace.
Altminteri te porneneEti cb scapd ,gi iar
li se inmulleqte neamul !
Lanlurile ancorelor incepuri si tros-
neasc5, pinzele se ridicari pe catarge, ,;i
Speranpa, urmate cu furie de kir Iani,
porni de-a lungul
l5rmului.
La Bir-Sanje, ceie doud echipaje se
ospdtard cum nu se mai ospltaserd de
multd vreme, se desfdtard la umbra pal-
mierilor, incircard, apd proaspdtd gi pro-
vtzjt
-_
toate astea f5r de parale, ci in
schimLrul citorva
;aluri
de mitase, pe
care Gherasim le scoase: ca un inceput
de dijm5, din calabaiicul armenilor, parte
dreaptd de la fiecare, ca sd nu supere mai
tare weunul.
Aproape de
gdrm apa era adincd, aqa
cn aneoraser5 numai la cigiva stinjeni,
pe un fund limpede ca at piriului de
munte. Pe bord nu rimdsese nimeni
-
la ce sd rimin5, cind puntea se vedea ca
in palm5,
$i
Ieremia era colea. su flinta
lui nizdrSvanS? Numai Ismail, mai tir-
ziu, dupi ce iqi fdcuse slujba de bucdtar,
frigind un berbec african in spuzd, gi
igi indestulase gi el pintecele spurcat cu
slSnind, se duse si se culce in cabina de
la prova, simgindu-se mai bine acolo
decit la lumin5, in gdldgia ghiaurilor.
Pe inserat, oarnenii coboriri pe plajd,
inconjuragi de copii tuciurii in pielea
goal5, se urcarl in blrci
Ei
i;i luard
rimas bun de la
g5rmul
Africei.
O ultimd intimplare tulburi liniqtea
acelei zlle, pesenme ca o incununare a
crincenelor incercdi pe care le infrunta-
serS pind acuma. Soarele cobora in spa-
tele palrnierilor qi la umbra
lSrnnului
marea albastrd se intunecase, ficindu-se
vindti. Simgind cd oamenii fac pregStiri
de plecare,
Ei
cd de acurn inainte nu va
mai fi rost de fug5, Spinu incepu sd se
frdminte, aruncind in
,ur
priviri pline
de spaim5.
-
Cdpitane ! gemu piratul, vdzindu-l
pe Anton Lupan in preajm5.
-
Ce vrei ?
-
Unde ne rJuceqi acuma?
-
La Pireu.
-
Ne dai pe mina
judecdtorilor?
-
Dar crun ai vrea altfel ?
Spinu i;i frecd gitul, cu o miqcare pe
care n*o poruncise creierul lui miinilor.
-
Cdpitane, grfii ei, incercind sd se
ridice intr-o rini. Ce ciEtigi dumneata
dacd o si ne spinzure? De-rni drurnul...
La auzul acestor cuvinte, obrazul lui
Anton Lupan se fisu vindt
$i,
fdrl si
vrea, ridici pumnul.
-
Dd-ne drumul, mie
;i
lui Huseim,
continud piratul,
Di-tr
spun unde este
franluzul !
-
Care franguz?
-
Pierre Vaillant, prietenul dumitale !
Oamenii, care se adunaserd in
iur,
rimaserS inlemnigi, numai ochii mi,;cin-
du-li-se in cap, privind parcd fbri inge-
legere, cind la clpitanul lor, cind la
Spinu.
Anton Lupan se aplecd spre pirat,
si-l apucfi c1e grumaz, tremurind:
-
Pierre Vaillant ? N-a murit ?
-
Nu !
$i
dac5 imi dai drumul, iti
spun unde-l poli g5si.
-
Nu mingi ? Ce dovadi pod s5-mi
aduci cd nu l-ai ucis ?
Spinu ardtd spre Huseim:
-
LTite, el l-a vdzut!
-
Alt martor nu
ti-ai
gdsit ? intrebi
batjocoritor Anton Lupan, in timp ce o
sumi de alte ginduri se invdlmdqeau in
capul lui.
Era oare adevdrat ci Pierre Vaillant
triia, ci Spinu il
flnea
undeva ascuns si
cu o singurd vorbd a lui ar fi aflat acel
troc, ca s5-Ei regiseasci in sfirEit priete-
nul de atigia ani dispSrut ? La Stambul
fusese sigur c5-l va regdsi, tot a$a cum o
s5ptiminl mai tirziu se incredintase cI
Pierre \raillant a murit. Care era adevd-
rul
li
cum putea s5-l afle, ce-i riminea
,de fdcut ?
-
Ceilalgi nu qtiu nimic, urmS Spi-
nu, rdspunzind la intrebarea lui. Nu dau
mciodatd toate pe mina lor, dar cre-
'le-ne
pe mine ,i pe Huseirn !
Auzind aceste cuvinte, ceilalqi pirafl
se smucird de
ios $i,
dacd n-ar fi fost
echipajul aproape, s-ar fi repezit cu
rcfil asupra cipeteniei lor.
-
Da, scrigni unul din ei.
$tiam
ci te
assunzi
de noi
_-
qi-acum ai fi mul;u-
nmt sd ne vezi pe noi spinzuraqi. Doar
si scapi tu !
-
Ce faci, cdpitane ? intrebd Spinu,
;e si cind nu i-ar h auzit.
-i
). j,:.,-i\!l.
l_:i \r,:
\rdzuse tulburarea lui Anton Lupan.
vedea frdrnintarea lui gi era sigur ci I-a
biruit.
--
LTite, continud el, aproape despo-
vdrat de spairna care il srbpinise la in-
ceput, d5-ne drumul sb ne ducem pe
15rm,
mie
Ei
lui Huseim, nu-!i cerem
nimic sd luim cu noi,
$i-fl
spun locul
unde il pogi gisi.
Cdpitanul Speranpei rdmase cireva cli-
pe impietrit. Nu-Ei didea nimeni seama
ce se intimplS cu el, tofi erau buimdcrti,
numai Adnana, care il privea ne$tiutoare)
fiindci ingelegea prea pufin limba gre-
ceascd vorbitd de ei, simlea cd e rnare
frimintare in sufletul lui.
-
Nu ! rosti indbu,git Anton Lupan,
dupd un timp. Orice ar fi in
joc,
nu am
dreptul sd-!l dau drumul. Asupra sortii
voastre numai
judec5torii
vor hotdri !
--
N-ai s5-l mai g5seqti niciodatd pe
Pierre \/aillant ! scrigni Spinr-r.
-
DacS trlieEte intr-adevdr, am s5-1
gisesc, chiar fdrd, ajutorul tdu. tlar nE-
d5jduiesc cd in faga
judec5lii
tcit ai sd
spui.
--
De ce ? Ca s5-mi pund un ,gtreang
mai bun?
Cdpitanul nu-l mai ascultS, ci se in-
toarse spre ai sdi, ascunzindu-Ei tulbu-
rarea Jare il stlpinea, fdcind sd se inv51-
mdEeascd o mie de ginduri in cap qi o
mie de simtdminte in sufletul lui.
-
Hai, bdiegi, ridicagi ancora !
In clipa aceea) in bordul sting se auzird
doud plescdituri, una dupS alta,
;i
Ad-
nana scoase un strigit de spaimS.
.-
Ce s-a intimplat ? intrebb c5pita-
nul, l5sind cirma.
Fata iEi ap5si mina pe inim5:
-
Spinu !. . . Spinu ,;i Huseim au sSrit
in apd.
DouS dire de spumd tulburau fala
rndrii, indreptindu-se spre mal cu o re-
R.{DLT TLDORAIT
peziciune uimitoare. Ieremia lds6 cabes-
tanul qi puse mina pe puEc5.
-
Stai, nu-i ucide ! il opri cSpitanul,
fiindu-i foarte scump5 viap lui Spinu.
Asteaptd sd ajungd la
!5rm
qi p-orm5
suier5-le sd se opreasc5. \roi ceilal$ co-
boriti repede barca !
Nu apuc5 s5-Ei termine vorba, cind
copiii de pe
!5rm
o luard la fug5, sco-
tind
strig5te de spaim6. De-a lungul ma-
lului aluneca fulgeritor, dar cu o liniqte
maiestuoas5, fdrd, s5 tulbure fala mdrii,
ca gi cind ar ft fost numai o umbrd, spi-
narea unei dihdnii fioroase. In spatele
ei se vedea incl una, apoi a treia, grd-
bindu-se sd taie calea fugarilor.
-
Rechinii ! strig5 Adnana.
Anton Lupan o cuprinse de urneri gi
o trase deoparte, qi cum ar fi vrut s-o
8i
fereasci de priveliqtea inspdimintitoare.
Primul rechin
{ilni
lnainte, lovi apa cu
coada ,gi se intoarse pe spate, ar5tindu-$i
burta alb5. In volbura care rSscoli unda
se auzi un r5cnet de moarte, marea in-
cepu si fiarb5, inroqindu-se, intr-o zvir-
colire dezndddiduitd. in clipa urmdroare
deasupra nu mai r5mdseserd decit vir-
tejuri potolite qi o patd intinsd de singe.
Al doilea fugar se aruncd in lSturi, vru
s5 se intoarcd spre corabie, sco{ind stri-
gdte de spaimS, dar indatS, alt rechin lovi
apa in preajmS-i, se intoarse pe spate qi,
cSscindu-ti gura hrdpdrealS, il trase in
adincuri, idsind deasupra numai vol-
bura purpurie.
Piragii rSmaEi pe corabie priveau pe
deasupra parapetului, cu ochii holbali
de spaim5.
&ga's
AI-T FEL DE PRIMEJDII
ncepea si se lu-
mineze de ziud,
a treizecea zi de
cind se luptau cu
vintul de nord,
sd se apropie de
Pireu, peste
MediteranS.
fi trebuise numai patru zile coribiei
si ajungi de la Skantsura la Bir-Sanje,
pe coasta africand,
$i
intr-o lund impli-
nitd nu izbutise sd facS inapoi nici trei
sferturi drumul, fiindcd abia se apropia
de Egee.
Navigau in volte, <rstringindr>
vintul cit
se putea mai bine, tdind zig-zaguri mari
peste
MediteranS,
o n indreptindu-se
spre nord-est, spre nord-vest ziua urmi-
toare, dar
fumltate
din ciqtigul lor asu-
pra mlrii se pierdea,
fiind mare deriva
gi tot impingindu-i in urmi. Barem
pe-
nelopa, care avea liniile mai greoaie gi
velatura nu tot atit de bund, deqi pornise
odatd cu dinqii, se pierduse
de multl
vreme in zare, poate
oberclind qi-acum,
neputincioasd, pe lingd nedorita coaSti
de nisip africand.
Dar, in sfirgit, aseard Speranpa oco-
lise Capul Krio
Ei,
odatd cu zorile, vin-
tul, aqezat printre
insule, dupd ce mai
smuci o datS velele din prova,
se abdtu
in ldturi, apdsindu-i tribordul. Acum,
corabia nciastri naviga de,a lungul .o"r-
tei de apus a insulei Creta, pregdtindu-se
s5 se intoarc5,
ostenitS, in marea Egee.
Negril5 se ardtd pe fagd cucerir odatd
pentru totdeauna de blindegea gi gingd-
Dia
Adnanei. Zadarric il musrra srdpi -
nd-su, poate
din pizmd, zadarnic il ud.-
menea bucdtarul
q,r
ciolanele
cele mai
bune
-
el nu mai qria
de nimeni.
-G-
R.A.DU T-UE}ORA:q
Nimeni nu-l vdzuse vreodatl scolind
ldtrdturi mai vesele, fdcind tumbe mai
nlstruEnice, alergind mai zvdpdiat pe
punte, dupl cum, dacd fata, obositi de
atita zbenguial5, se oprea s5-Ei tragl
rdsuflarea, sau se a9eza ginditoare pe un
colac de parime,
nimeni nu-l vdzuse pe
NegrilS mai potolit gi
mai cuminre.
Cit era zrua de mare, ciinele nu fbcea
decit sb urmdreasci ririgcdrile Adnanei,
iar seara, cind ea se intindea in hamacul
ei, la pupa, el se ghemuia t6cut al5turi,
cu ochii vii qi urechile ciulite, ca s5 miriie
qi s5-gi arate c<ll1ii indatS ce ar fi auzit
un pas pe punte.
in stinga bornpresului se zdrea insula
Cithera, vestind apropierea continen-
tului
Ei
sfirqitul acestei etape zbuciumate,
prelungitd mai mult decit ar fi putut
prevedea mintea cea mai chibzuitS.
Adnana iqi scoase capul de sub cear-
$af,
iqi scuturd pirul ud, indepirtin-
du-qi-l de pe frunte,
,si
dddu cu ochii de
namenii care, dupi ce se ferchezuiserd
ei, incepeau sd f-brchezuiascd qi puntea.
-
BunS-dimineala ! le strigS, impdr-
trnd
fieciruia cite un zimbet.
-
Bun5-dimineala ! rdspunserd cu
Iii,
imbujoragi de lumina rdsdritului.
Negril5 incepu sE se zbenguie
punte.
pe
-
Bun5-dimineata ! se grdbi sd strige
Ismail, din bucdtirie. Am dormit bine ?
Acum estem gata cafeaua. Aqteptam, re-
pede caldd aduceam!
Numal Agop stltea zgribulit pe mar-
gnea bocaportului, cu ochii rogii, cu
barba crescute, aruncind priviri speriate
spre piraqii legagi aldturi. De cind iqi adu-
nase bog5liile la loc in cufere qi le dusese
inapoi in magazie, nu mai avea liniqte sd
inchidi ochii. Daci ar fi fost ca drumul
sd mai gind incd o sdptdmin5, ar fi ingepe-
nit acolo, gata prefScut in munnie.
to-
Dupd ce-i aruncd o privire plind de nu mai st5teau malddr, ci orinduite
ciud[, Gherasim se apropie de Anton frumos, ca la prdvdlie. Ia s5-mi spui, de
Lupar5 care trecuse la cirmdo
Ei-i
spuse, ce, dacd ai vrut s5-g strdmu$ sdrdcia de
abia stlpinindu-se:
la Stambul la Atena, ai ales drumul pe
-
Domnule, miine-dirnineagd sosim mare ?
la Pireu, dacl nu qi-o bate iar
joc
de noi
-
Pe uscat, cu caravanele,
line
mai
vintul. Eu cred cd a venit timpul s6-l mnltd vreme)
qi-s o mulflme de pri-
judec6m
pufin pe armeanul nostru; pe mejdii.
urmd n-o sd mai avem cind,
Ei
mi-e sd
-
Dar, dupd cum vezi, ruci pe mare
nu ne scape printre degete. n-am rners tocmai in deplin5 liniEte !
-
Fdri indoial5, Gherasim. Mai ales
-
Cine-ar fi bdnuit? Gindeam cd
cd ne trebuie bani, bani mul$, si ne piragii n-au s[ se lege de o corabie ca a
ajungd luni de zile, ca si rdscolim Arhi- dumitale.
pelagul gi rdsiritul Mediteranei, pe unde
-
$i
nici nu s-ar fi legat,
line
seama !
iEi aveau piragii cuiburile. O si mergem Nu ne pare rdu de intilnirea noastri
pin5 la Alexandria, pin5 la Port Said, cr-i dinEii, dar vreau s5 tii lSmurit cd dacd
daci o fi nevoie. Nu pot sdJ las pe Pierre ne-au luat urma, intimplarea
!i
se dato-
\/aillant in plrdsire, aculn cind qtiu cil re$te numai durnitale. Asta pentru noi
trdieqte.
-
A$a e, domnule ! Nici eu n-a$
linigte dacd a$ qti ci nu ne-arn
datoria.
-
Oamenii ceilal$ ce gindesc ?
-
La fel ca mine. Sint gata si te
urmeze to[i, oriunde.
coace, s5-l intreb qi eu unele.
Armeanul se apropie, codindu*se, tot
aruncindu-pi privirea in urm5.
inseamnd o intirziere de aproape patru-
avea zect de zile, ceea ce costS multe parale,
ficut ca si nu mai spun c-ar fi putut s5 coste
viaqa unora dintre noi, adici s-ar fi
putut prea bine ca unii sd rnoard,, apd-
rind avutul dumitale.
$i-acurn,
dacd ai
priceput cum stau treburile, du-te sE
care o arn la mine.
Cirmaciul i;i zimbea pe sub musta15,
cu ascunsd giretenie, flrd sX se iase mo-
-
Ei, atunci nu ne mai lipsesc decit vorbegti mai pe indelete
qt
cirmaciul,
banii
-
cd poate n-o sI avem totdeauna sd incheiali socotelile.
prilejul sE luim m5rfuri. E nevoie, dupd Agop ii aruncd o privire speriatd lui
clun vezi, sd cerem platd armeanului. Gherasim, care a$tepta al5turi, qi incepu
Vorba-i, care dintre ncri s5-l
judece
? sI vorbeasc5 repede:
-
Las5-l pe mine: mi-e c5 dumneata
--
Efendi c5pitary
$tiu,
m-a!r scdpat
ai inimd prea bun5. de la moarte. Am s5 vd risplStesc cnm se
Cdpitanul se uitd la Adnana. <,Miine cuvine.
o s5 fim la Pireu, iqi zise. Iar apoi, ce voi
-
Tocmai despre asta vrea s5-!r vor-
f'ace? I-am fXgdduit s-o duc la Marsi- beasc5 qi cirmaciul.
lia. ..
))
-
De ce sE mai vorbesc cu 1, cind
-
Bine,
judec5-l
! incuviinl5, cu gin- pot si md ingeleg cu dumneata, czr oa-
dul aiurea. Dar mai intii trimite-l in- menii? Igi dau
junnltate
din averea pe
-
Stai
jos,
efendi Agop! il imbie An- mit de ddrnicia c5l5torului.
(,\/orba
e-.
ton Lupan, ardtindu-i un colac de pa- ce fel de
jumdtate,
dup5 cintar, sau dupi
rime, cd pe puntea Speranpee parimele prelul lucrului? CA, dacd e si dai boar-
: :
:
a , r '.
fele, iar tu sd rdmii cu avuliile, mai bine
nu te ardta a$a filotim,
jupine.,i
-
Jumdtate
e prea mult ! zise, cu o
cumpStare la care nu se a$tepta nimeni.
Eu md gindisern s5-1i cer numai un
sfert, dar dacd dumneata eqti asa de dar-
nic, hai s[ ne oprim la o treime.
-
Fie ! incuviinl5 armeanul. Cind
ajungern la Pireu?
-
Nu, acolo o sd fie zarvd multd
qi nu vreau sf, md las la mila dumitale.
Hai cu mine in hamLrar, sd facem impdr-
geala in liniqte"
Agop ii aruncd lui Anton Lupan o pri-
vire rugdtoare:
-
Efendi, nu-l l5sa s5 vin5" O sI md
jupoaie
!
-
Nu-!i fie team5,
jupine,
r5spr-lnse
cirmaciul, in locul cdpitanului. Aqa cum
ne-am ingeles, aqa rdmine ! Dar vreau
ca treimea sI fie treime, dupd socoteald
dreapti, nu dupd a dumitale. Hai amin-
doi in magazie !
Gherasim zdbovi zu Agop in hambar
aproape toatd ztua. Ce faceau acolo gi ce
vorbeaur ou stia nimeni. Numai din cind
in cind il auzeau pe armean scolind cite
un^geam5t, de-ai fi zis cA il injunghie.
In acest timp, Speranpa naviga netul-
buratd in Egee; era a zr liniEtitS, dupd
atitea zile zbuciumate pe care le intil-
nise inainte. Curind, dup6-arniazd, l5s5
la o
jumdtate
de mil5 in stinga insula
Kaymene
Ei
de- acolo
linu
drurnul cltre
Capui Zurba, in dreptul ciruia ajunse
cind cddea amurgul.
{c
**
A doua zi inaintea prinzului, dupd ce
stribdtuse toatS p5durea de catarge care
impinzea bazinul portuh,ri, Speran{a eta
ancorat5 la Pireu, intre doud bricuri de
cite trei sute de tone. in fatS scoteau fum
puzderie
de vapoare, toropeau cordbii,
cu dou5, tnei
Ei
patru catarge, unele ve-
nite din cele mai indepirtate mdri ale
lumii. Pavilioanele lor, fluturate de brizd,
intindeau de la un chei la altul un f,rearnit
in care se impleteau toate culorile, ves-
tind prezenfa tuturor continentelor, tu-
turor
15rilor.
Printre aceste vase, in lumina orbi-
toare a zilei alunecau greoaie mahoane
negre, b5rci, qalupe qi remorchere,
du-
cind mlrfurile la cheiuri, sub privirile
bdnuitoare ale vameqilor gi grdnieerilor.
Barcagiii se tocmeau cu pasagerii, mai
mult prin semne, ceea ce era uimitor
dupd hdrm5laia din portul Stambulului.
Chiar gi hamalii, marinarii ,;i negustorii,
care forfoteau pe cheiuri, vorbeau o
limbd mai potolit5, indemnindu-re s5 te
intrebi cu tearni dacd nu
!i-a
sl5bit sim-
tul
auzului.
Poate intinder ea bazinului fdcea s5 se
topeascd zgomotele, poate lipsa coline-
lor indepdrta ecoul, fapt este cI deasupra
portului plutea
doar un zumzet domol,
ca in preajma unui stup de albine. Numai
arar se desprindea din aceasti monoto-
nie huruitul unei macarale, buqitura unui
balot scdpat pe punte
;i
cite un strig5t
peltic, care rdsuna ca
flpitul
cocostir-
cului in pustie:
-
Kali-mera, cdpitan Iacovachi !
--
A! Kali-mera, cipitan Iani!
Cdpitanul unei cordbii se saluta prie-
teneqte cu barcagiul care trecea prin
fag6, trdgind alene la visle gi care, pe
barca lui, nu era socotit de nimeni. cipi-
tan mai rnic decit primul.
indatX ee Speraiya arunci parimele
l^" chei, in port se stirni mare fierbere.
Intii unul, apoi, doi, apoi o sut5 de oa-
meni se strinseri in capul schelei, silabi-
sind numele vasului, privind cu indoialS
echipajul, schimbind priviri, vorbindu-$i
repede
fi
tot scolind exclamalii de uimire.
-
Ce-i cu voi aici ? strig5 Gherasim,
deschizindu-i drumul lui Anton Lupan,
care trebuia sd se ducS ia polilie
Ei
Cdpi-
tdnie.
Drept rdspuns) un orn ciin mulflme
fdcu un pas inainte
Ei
intrebX, privind
iardqi cu indoiald numele vasului:
-
Asta-i Speranya?
-
PIi vezi bine !
-
$i.
. .
Ei
cum, nu v-au prins piralii ?
Cu greu i;i deschise drum cdpitanul
prin mul$mea care continua sd se im-
bulzeasc5 pe chei, ficind tot mai mare
gilSgie. Dar mergind ciliva paqi ajunse
in dreptul tablei vaselor pierdute
$i,
aruncindu-Ei
ochii pe list5, se dumeri
dintr-o datd, ingelegind tulburarea lu-
mii. S.peran{a era de multS vreme inscrisd
acolo, socotindu-se pierdutd
de la sfirgi-
tul lunii iulie, dupd mdrturia c5pitanu-
1ui
John
Tennyson, comandant pe vapo-
rul englezesc Victory, care o vdzuse ple-
cind de la Gallipoli.
Bineinleles, intre alte zeci de vase pier-
dute era'trecutS ,;i Penelopa lur kir Iani,
pierdere mai veche, care de mult nu mai
tulbura pe nimeni, fiind obignuitd lumea
porturilor cu orice fel de nenorocire.
In mullimea de pe chei se stirni fler-
bere
Ei
mai mare, cind se afld cd Speranpa
nu numai cI nu pierise, dar ii ,gi infrun-
tase pe piralii lui Spinu, cunosculi in
Egee, gi-i aducea in fringhii, s5-i dea pe
mina
judecdtorului.
--
Gherasime ! zise Anton Lupan,
vdzind cd pe chei se imbulzea prea multi
lume, peste cinci sute de oameni, cd
incepeau sd se audd strigdte ameninl5-
toare. Eu nu mai plec de-aici, sd nu se
intimple vreuna. Du-te
;i
vesteste-l pe
cdpitanul portului s5 vind cu polilia. Alt-
minteri mi-e cd
judecata
s-ar putea face
in lipsa
judecdtorilor...
Speranpa rimase la Pireu cinci zile.
Agop se fdcu nevdzut, fErd s5-si ia
rdmas bun de la echipajul Sperantei.
S5 mai amintim cd stipinul chereste-
lei, kir Nicolachi, era in culmea fericirii ?
De mult igi pierduse el orice nidejde cd
va mai vedea vreodatd marfa comandatd
de atita vreme. Dar in aceastd lund de
intirziere, cind iqi blestemase soartar
pretul cherestelei se dublase) ceea ce
insemna aproape 3000 de drahme cisti-
gate tdrd nici o osteneal5.
Sd lSsdm
bucuria negustorului, cd nu
facem decit sd intirziem c5ldtoria ! Mai
trebuie spus agita: prinzind de vest e
clun stau socotelile, Gherasim nu pierdu
prilejul s5-i vindd cei ciliva metri de
brad, baraca de la Sulina,
Ei
asta) im-
preund cu costul transportului, pe care)
in faga hirtiei lui kir Leonida, kir Nico-
lachi ii plSti fbrd cirtire, fdcu sd se rotun-
jeascd
punga SperanpEi cu o mie drahme.
adicd cincizeci de icosari de aur, cu mu-
chia zimluitd
Sd trecem gi peste aceaste intimplare,
cdci suma ar pdrea neinsemnatl pe linga
bogSliile din sipetul armeanului.
Dar haide, incd o dat5, sI trecem pesre
toate, cici mlrile ne a$teapt5.
In cursul diminelii, Anton Lupan, ld-
sind la o parte celelalte treburi, didu o
frrga in ora$ sd cumpere imbricdminte
cuviincioas[ pentru Adnana qi daruri
pentru
nevasta
Ei
copilaqii lui Gherasim,
fiindcd a doua zi acesta pleca la Liopese,
satul lui, aflat la vreo treizeci de kilo-
metri, peste mungii Hymattios, in partea
de rdsdrit a Pireului.
De pe un vapor care sosise de la Liver-
pool debarca un grup de turigti, englezi
gi englezoaice, cu ciEti coloniale, ca gi
cind ar fi fost in Africa, gi cu ochelari de
soare, verzr sau albaEtri. Cum barca ii
aduse la chei tocmai la pupa Speranpei,
R{.DU TTTDORA}:
.# i
G:=
TffiI
-
-=
r=
*
.=
= :'=:':,
:i a:
-5 git
Ieremia avu- prilejul sd-i priveascd de
aproape
$i
pe chipul lui de pdsdroi se
ivi un zimbet qoltic, ceea ce i se intimpla
rar in viaqd.
-
Mdi, Gherasime, ia fb-te incoace !
-
Ce e? intreb5 cirmaciul.
-
Tu vea ochelarii Sstia?
-
ii vdd.
-
$tii
ce rn-arn gindit eu? Tot te-am
auzit plingindu-te d pe la voi pe-acasd
cregte iarb6 firav5, gdlbuie gi uscatS. . .
-
Aga e; avem p5mint pietros, sterp,
de-aia-i
gi
iumea sdrac5.
-
$i
de-aia nu-!i dau caprele lapte.
-
Nu-mi dau. Am trei, gi toate trei
fac nazuri cind vdd iarba asta.
-
Pdi qtii ce, mdi frate? Intrd in vorbd
cu englezii
Ei
cumpdr5-le ochelarii, dar
din cei verzi, nu albaEtri. DaeS ai sd-i
pui la ochii caprelor, si vezi tu comddie,
au si creadd cd pasc iarb5 proaspdtd qi o
s5 li se pard mai gustoasd.
Gherasim incepu sI rid5, riseri gi
ceilalfl de pe punte, care ii cunogtau
necazul cu caprele, qi vorba lui Ieremia
se duse prin tot portul, ba se duse qi mai
departe,
prefdcindu-se in anecdota de
care se face haz pinl ast5zi.
A doua zi dimineatS, cirmaciul tocrni
doi mdgdrugi, le inclrcd samarele gi porni
spre casa.
-
Sn-i urezi nevestei tale ,gi copiilor
sdndtate din partea noastrS, deEi nu ne
cunoaqte, ii spuse Anton Lupan, in clipa
pleclrii. Dacd n-ar fi aqa departe: Bffi
veni qi noi sd-F vedem casa.
Cit era" el de aspru ql de nepSsltor
cu toate, Gherasim se imbujori ca un
copilandru.
-
$i
n-a[r face rdu, domnule. Nevas-
t5-mea s*ar bucura tare mult, fiindcd e
de prin p54ile dumneavoastrS.
-
Nu cumva o fi rom6ncS?
-
Ba chiar, si incd din munlii Vran-
cei...
$i,
dupd ce govii o clipa Gherasim
ridici ochii spre Anton Lupan, ii intilni
privirea cald5, de frate,
Ei
atunci simli
nevoia s5-qi spunb gindul pin5 la caplt :
-
Sd nu te prindd mirarea dacd am
s5-F spun ci nici eu nu sint grec decit
pe
jumdtate.
-
Cum adicd?
-
Uite-a$a: taicd-meu, Dumnezeu
sd-l ierte, era romdn, ca tatdl dumitale,
dar a fugit din
gard inc5 la tinerege, fiind-
c5, a avut o daravel5 cu v5taful, gi Cecit
sd-nfunde ocna...
--
MI miram eu de unde vorbegti aga
de bine romAneEte !
-
Pdi numai rom6ne$te s-a vorbit la
noi in cas5, su toate cA rnama a fbst
grecoaicd...
Dupd plecarea cirmaciului, Anton Lu-
pan se duse la
judecStorie,
unde se intilni
cu vdduva lui Marulis, dupi crrn fusese
inlelegerea de cu sear5. Acolo el scrise o
declaralie, pe care
judecdrorul
o intdri
cu semnltura lui
Ei
cu pecetea, precum ci
echipajul Speranpei ddruia femeii parrea
care i se cuvenea dupd lege din prada sc5-
pate
din miinile pirafilor
-
imp54irea
urmind sd se facd, la ivirea pigubagului
sau cel mult in trei luni de zile, dacd
piguba,gul
n-ar da nici un semn de viag5.
Cind se intoarse, kir Nicolachi il
a$tepta pe punte.
-
Sintegi in drum spre lVlarsilia, ed-
pitane,
sau am ingeles eu anapoda ?
Anton Lupan spusese intr-adevdr,
aseard,
o vorbd in
"privin{a asta, echipa-
jului,
deEi nu avea incd hotdrirea luat5.
Oamenii credeau cd se gindeEte s-o duci
pe Adnana acas5, nevrind sd-qi amin-
teascd nici unul cE mai erau qi vapoare
pentru
o treabd ca asta.
Dar cdpitanul se frdminrase toard
noaptea, cu harta Arhipelagului in fata.
Incotro si porneascd mai intii, ce drum
si aleag5
;i
cum s5 poat5 ei cerceta, cu
un singur vas, toatd puzderia de insule
care impinzea harta ? Ar fi fost iqi
dddea seama acum treabd
Ei
nespor-
nic5 si nes5n5toasS.
$i
stind el aplecat peste hart5, ii ve-
nise alt gind peste noapte: sI se ducd in
Franla, la Marsilia, nu pentru Adnana,
ci fiindci portul acesta era cel mai
aproape, s5 urce sc5rile Antiralitdlii, sI
spund gi sd se roage; este un rnarinar
francez ascuns de piragi in insulele Ar-
hipelagului, un om a cdrui familie a flcut
cinste marinei franceze ln celelalte
veacuri. SI dea poruncd Amiralitatea
unei mici escadre ca, in loc s5-si facd ma-
nevrele de toamnd in alt5 parte, mai bine
s5 cutreiere Arhipelagul, scipinduJ gi
pe Pierre Vaillant, stirpind qi piragii.
Dar, cu toate cd se infierbintase pld-
nuind astfel, Anton Lupan se gindise
Ei
la putinla neizbinzii, fiindc5,
Etia
el,
nu togi amiralii au fost marinari adevi-
ralr in via15.
$i-avea
de gind, dacd nu
se urnea Amiralitatea, s[ ia trenul qi s[
se ducl la Saint Malo, in nordul Franlei,
unde poate mai trdiau mog Lon gi mog
Gir gi ceilalgi, marinari
;i
pescari de o
viagd intreag5, qi sd le spund lor astfel:
< Oameni buni, nepotul lui mog L6on
se afl5 de patru ani in miinile piralilor. ..
,r
$i
unde avea sd porneascd deodatd
intreaga escadrd a pescarilor, zeci, sute
de vase) nepotii corsarilor Franlei, sI
impinzeascl lttlediterana gi Arhipelagd,
Ei
unde aveau sd rHscoleasci ei insulele,
Ei
unde aveau sd se arunce in apd piralii,
sco,gi din culcugurile lor ca
Eobolanii
!. . .
Deci, inainte, la Marsilia, cu Speranpa !
*
**
Se fdcuse ora noud
;i
cdpitanul remor-
cherului tocmit de cu seard ca s5-i scoatd
in afata portului incepea s5-gi piardd
rdbdarea.
Pe la noui gi
jumdtare,
cind echipajul
se friminta pe punte, agteptind intoar-
cerea nostromului plecat sd dea inci o
raitd prin circiumi qi prin cafenele, in
capul cheiului se ivi Haralamb, cu o
infdligare sub care la inceput nu-l re-
cunoscu nimeni. Oamenii vdzurd, un
tindr spilcuit, plimbindu-se
agale, ca
unul fdri nici o treabd, cu pantaloni
negri
peste cizmulige galbene, cu giubea al-
bastrd, cu tichie verde
Ei
cu ciubuc de
chihlimbar, lung de doi cofi, ca al negus-
torilor.
Tinlrul merse astfel, ferindu-se crr ifos
de l5zile, baloturile si butoaiele murdare,
pini ce ajunse la pupa Speranpei, unde
se agezd tacticos, picior peste picior, pe
o bintd din marginea cheiului: ou ina-
inte de a-qi aqterne dedesubt batista li-
liachie, purtindu-se
ql
mare grijd, fald
de imbricSmintea lui noud qi strdluci-
toare. Dupi aceea iqi potrivi tichia din
cre$tet gi incepu sd tragi din ciubuc, slo-
bozind fudul furnul in aer.
-
Pdi. .. pdi 5-5sta-i nenea Haralamb !
zise Mihu, bilbiindu-se de mirare.
Oamenii se ingrimidird buluc in capul
schelei; Negril5 o lSsd pe Adnana
$i,
apropiindu-se, rdmase incurcat, cu ochii
la cel de pe mal, neEtiind dacd si se gu-
dure sau s5-l miriie.
-
Pthiu ! dar-ar boala-n tine ! Tu
erai, mdi vere? strigd Ieremia, gata sd-l
lase picioarele.
'fin5rul
isi scutur5 ciubucul, apoi r5s-
punse cu multd ingimfare:
-
Eu sint ! Ce, te prinde rnirarea ?
-
Ia te uitd la el ! S-a inlolit la iu-
Ieald.
Ce, m5, ai
Ei
ficut nunta, sau ti-a
dat cafegioaica arvun5?
Haraiamb nu mai gdsi nimerit sd rds-
pundd la aceastb intrebare grosoland.
\rizindu-l pe Anton Lupano care se in-
torcea dinspre prova,
unde se ciorov5ise
iar5gi clr cipitanul remorcherului,
iEi
duse mina la piept gi se inclind, fdrd sd
se scoale, salutindu-l cu demnitatea pali-
carului.
-_
Domnule, zise alegindu-,gi
vorbele,
cind vE intoarcegi la Pireu, vb rugim
sd treceli pe la cafeneaua noastrd. O si ne
fac5 mare onoare.
-
iti mulqumim, kir Haralamb! rds-
punse Anton Lupano abia stdpinindu-qi
risul. \rom veni cu cea mai mare plicere;
onoarea va fi a noastr5, nu a dumitale !
Mulpmit de acest rdspuns, Haralamb
trase din ciubuc, iqi scuturd cu degetul
o scamd de pe poalele giubelei
Ei
se asezd
mai indesat pe bintd, dupd care isi con-
tinul convorbirea cu echipajul, avind
grijd, si nu se mai lase tutuit de nimeni.
Peste vreo
jumltate
de ceas sosi ,;i
Gherasim, nddugit gi injurind in neqtire,
ca unul care bdtuse de pomand
dru-
murile.
-
Ce facem, domnule, plecdm a$a sau
mai aEteptdm
vreo zi, doud ? intrebd p5-
qind pe punte, fdrd sd se uite la musafirul
care plesnea
de ifos in marginea cheiului.
-
Cred c5 putem pleca, r5spunse cd-
pitanul. La drept vorbind, nici nu griu
de ce-am mai zdbovit pind acuma. N-o
sd ne mdrirn prea mult truda, dacd o sI
lu5m in searrn noasrrd
Ei
treburile lui
Haralamb.
$i-apoi,
sd nu uitdm ci...
Aici Anton Lupan tlcu
Ei-qi
aruncd
ochii spre Adnana; ea nu le inf elegea
vorba, dar aceastS privire
fu l5muritoare.
-
Eu? intrebS, apropiindu-se fuga qi
ardtind cu degetul la piept, cum fdcuse
prima
oari, cind Anton Lupan o gdsise
prizonierd pe corabia lui kir Iani.
pot
s5 fac orice: si ridic pinzele,
sd spll
puntea, sd stau la cirm5...
-
Bine ! hotdri cdpitanul. De aici
pind la Marsilia faci parte din echipaj.
Haide, biiegi, fili gata de plecare !
Oamenii se risipird pe punte, fiecare
acolo unde avea datoria. Haralamb rd-
mase singur, cu gura coclitd de la ciubu-
cul din care trdgea prima oard. igi privi
giubeaua, iEi privi cizmele
Ei-l
prinse mi-
rarea. Remorcherul fluier5 scurt, vidind
nerdbdarea cdpitanului. Langul ancorei
incepu sd zorndie. Cine invirtea cabes-
tanul? Ia te uitd: Haralamb crezuse cI
treaba asta o s5-l priveascd totdeauna
numai pe el
Ei
pe vdru-su Ieremia. in vir-
ful bompresului, Adnana desfdcea leg5-
turile focului. Cum naiba nu cddea in
api, cd stitea pe bompres cil pe scaun ?
-
Hei, Gherasime ! strigl Anton Lu-
pan, care urmdrea trasul ancorei. Nu
ridici schela? Ori vrei s-o laEi la Pireu,
amintire ?
Gherasim se indrept5 spre pupa gi
dddu cu ochii de Haralamb, fudul.
-
Ce faci aici, m5, cafegiule? zise,
fdrd sd amegeascl la vederea giubelei
strdlucitoare.
-
Ia, te rog, kir Gherasim, vorbeqte
curn se cuvine, d n-arn cafegit impreund !
Nostromul cdscd gura,
;i
abia acum il
apucd ameleala.
-_
Domnule, nu-i Haralamb, ori eu
am orbul gdinilor?
-
E kir Haralamb, Gherasime,
line
seama!
$i
haide, ridicl odati schela, ci
doar n-o sd stdm aici pin qi-o fuma dum-
nealui ciubucul !
Ancora se ivi greoaie, plind
de nimo-
lul adincurilor, ardtind ochiului obiq-
nuit sd desprindd din pugin marile tilcuri,
ceva din fundul tainic al mirii. Remor-
cherul
fluierd a doua oar5, ,gi incepu sd
frdminte apa cu zbaturile...
Trebuie sd cunoEti forfota asta de pe
puntea unei coribii, in clipa plecdrii,
freamdtul oamenilor, freamitul lemnu-
lui
$i-al
fierului, al pinzelor
$i-al
pari-
melor, sI simqi curn etrava, care a dormit
nepdsdtoare in apele moarte ale portului,
incepe sd vibreze, presimlind
valurile,
sd auzi trosnetul surd al catargelor, zbir-
niitul sarturilor, piuitul scripegilor, tre-
buie s5-fl fi intrat in singe balsamul dulce
gi amar al deplrt5rilor, ca sE ingelegi cele
ce urmarS, fiindcd intimplarea de acum
nu va avea nici o legbturd cu o intimplare
asemdndtoare, petrecut5 nu de multd
vreme, cind insS f-useserd in
joc
cu totul
ti
cu totul alte indemnuri.
Gherasim s5ri pe chei, desf5cu ultima
legdtur5, apoi, intorcindu-se \a bord,
puse mina pe schelS. Remorcherul flu-
ierl incd o datd, cablul remorcii se in -
tinse,
Ei
Speranpa se urni cu o migcare
domoald dar sigurS.
Mai mult decit atita, Haralamb nu
putu sd indure. Nurnai o dat5 intoarse
capul, privind peste cheiul inlesat de
mdrfuri, numai o clipd mai p5ru cd
qovdie
-
apoi arunci ciubucul, igi lepddd
giubeaua
Ei
sdri pe schel5.
-
Stai c5-tt ajut eu, mdi Gherasime !
Rdmineau in urmi catarge, coguri de
vapoare, cheiuri, magafri, circiumi, ca-
fenele. .. Incepea sd se simt5 vintul pi
freamdtul mirii.
Ismail ieEi pe punte, cu un filigean in
mind:
-
Cafeaua pofiim, kir Haralambie I
$i,
cu toate grijile pe care le ducea cd-
pitanul in minte, c-tr tot zbuciumul care-i
friminta inima, parcl niciodat5 etra\ra
Speranpei nu tdiase valuri mai albastre
ca in dimineap aceea!...
CIND SE IMPOTMOLESTE
ANCORA
neori se intim-
pl5 ca ancora s5
se impotrnoleas-
cd qi sd n-o mai
po1r smulge, de-
ai pune t0ate
vinciurile. Atunci nu mai pogi face decit
una din dou5: ori sd stai cu bragele in-
cruciqate ,gi sd putrezeEti impreund cu
corabia, ori sd tai lanlul.
Spbran{n zdcea la chei, in Portul Vechi
ai Marsiliei, pi taxele crefteau, de la o zi
la alta, picind pe capul cdpitanului cu
duiumul.
Din banii primigi de la domnul Lam-
brinis, pe transportul untdelemnului de
misline, Anton Lupan abia apucase sI
dea chiria brutdriei, sd cumpere cincizeci
de saci cu fbini gi sd expedieze cinci ca-
blograme lui Pierre Vaillant, la Pernam-
buco, Bahia-Blanca, Rio de
Janeiro,
Montevideo qi Buenos-Aires, porturile
unde socotea cI mesajul lui ar putea sd-l
prindd din urm5.
<Plec peste Atlantic, spuneau cablo-
gramele, a$teapt5-md sau lasS-mi in orice
port din America latind rdspuns asupra
locului de iernare. . .
))
$i
dupS alte citeva cheltuieli penriu
nevoile vasului, intrind in asta qi drep-
turile oamenilor, rbmdsese cu punga
aproape goald.
Sperantra zdcea la ancora
Ei
Gherasim
su Anton Lupan bdteau cheiurile, i,gi
bdgau nasul prin toate birourile, prin
toate magaaile, in vreme ce taxele por-
tuare cresteau ffird, mil5...
Primise gi scrisoara de la Saint Malo
cdpitanul, dar nu-i scria moq L6on, ci
unul din nepo$i b5trinului:
(Eu
sint Andrer.fratele cel mic al lui
Pierre. Dumneavoastr5 poate nu mi
dneqi
minte, aveam numai cinci ani cind
veneagi la noi; mi-a1j f"5cut odat5 o mo-
risci de vint, o mai am ,i astdzi. Acurn
sint mecanic pe o galandl
$i
aq fi plecat
;i
eu cu Pierre, dar rdminea mama sin-
gurd, gi e bdtrinS. Fratele celSlalt, Louis,
dumneavoastld ii spuneagi
rrsavantul",
s-a dus qi el ar L'Espdrance. Bunicul nu
poate sI vd scrie, e bolnav, n-a mai iesit
din cabina lui de asti toamn5. S*a bucu-
rat cind a venit Pierre, fiindcd il credea
mort, din scrisorile dumneavoastrS. Dar
s-a intristat auzind c5. nu v-a gdsit, cd agi
pierit
odatS cu vasul. Pierre v*a cdutat
o lund de zile, dornnule,
$i
cind a vdzut
cA nu mai e nici o speran!5r s*B intors
acasd. A stat aici nurnai o lun5, pind in
decembrie, a fost qi la Londra, su vapo-
ilI, a vorbit cu domnul Darwin, dar
domnul Darwin e bolnav rdu, nu se mai
insin5tose$te,
Ei
cind s-a intors, a mai
stat o s5ptSmin5, fScind preg5liri mulre,
muite, pe urmd a plecat in c5lStorie... rr
Citind aceste rinduri, lui Anton Lu-
pan aproape nu-i venea a crede: Pierre
\raillant plecase numai cu citeva zile
inainte de a*i fi trimis el depepa de la
Gatrlipoli !
$i
astfel, pentru aceasr5 mici
intirziere, intre el pi prietenul s5u, intre
tr-'Esperance qi Speranpa, se a$terneau
azi, desp54indu*i, valurile oceanului !
<,Bunicul
se bucurl c5 sinteli sSn5tos,
continua scrisoarea. El vd roag5 s5 luagi
vaporul
;i
sd v5 duceqi in America, la
Montevideo, ca sd-l aqtepragi pe Pierre
acolo. \/aporul face nunaai opt zile, ali
putea sX ajungegi cu mr.llt inainrea lui.
Mi-a spus sd v5 scriu cI vd iube;te foarte
mult, numai c5 el are 0 fire aspr5, ca
a marinarilor, ,9i cd se increde su totll,l
in dumneavoastrd, cA numai dumnea-
voastrS a{i putea sd-i dap sfaturi bune
lui Pierre, fiinde5 vd eunoagteqi cie muird
vreme qi agi fdeut planui cdldtoriei irn-
preund. Ducegi-v# dup6 ei, dornnule,
bunicul vd roag5, cu lirnb5 de moarte,
sd nu-l lSsaqi singur...,r
Nu, chiar qi fdrH indennsrul b5trinu:-
lui nu qi-ar fi lSsat Anton Lupan priete-
nul sd infrunte singur primejdiile aces-
tui grzu druna, la care visaserd irnpreunS.
Trebuia si se ducd dupd el, s5-l ajungS,
oriunde, oricit de departe, fie qi la eapui
drumului. Dar nu cu vaporul, ci cu
Sp er anpa, simbolul inf"dptuirilor vii toare,
Speranpa, care nu era numai a lui, i a
arnindurora !
Deocamdat5 ?nsd, nu se ivea nici un
negustor care sd aib5 marffi de trimis in
Brazilia, in Argentinar undeva pe
drumul
acela
-
qi fdrS marf5, cu ce sd se duc5,
daci igi pierduser5
avufia? Avea astilzl,
la sfir;itul lunii ianuarie, punga cu des5-
virgire goald...
Cu toate necazunile, cu toatd alerg6-
tura, Anton I-upan gdsea tirnpul s5 treaci
uneori pe la brutlrie.
**
De ce nu trimiti se ia pesmelii? ii
intreba Adnana. Sint gata de douS s5p-
tlmini.
-
Da?... O sd trimit. Dar
Etii,
mi-e
teamd ed o sd mi-i dai pe datorie.
Trecealr zilele cu o iugeald nelinigti-
toare, qi in sufletele oamenilor grija
cre$tea de la o zi la alta. La ehei veneau
vapoare, desc5rcau mdrf,urile, srirnind
praf qi huiet, inedrcau altele,
Ei
plecau
iar5Ei.
".
Aqa trecu gi a doua lund a anului,
f5rd sb aduci de unde\xa o scdpare.
Degi ar fi fost d* mult timpul ca
L'Esperance sE fi sosit ixa Ameriea latin5,,
nu venea nici un sernn de viagd de ia
Pierre, un r5spuns la aceie cablograme.
In zbuciurnul lui, pe eat in poate in!e-
lege oricine, Anton Lupan avea un sin-
gur temei sd nu-gi piardd speranga: in
RTDU TLiDORAN
96
emisfera de sud trecea acum vremea verii,
se apropia toamna,
$i,
ca sd se ducl in
Jara
de Foc, oricit de grdbit se ardrase
cu plecarea, Pierre Vaillant trebuia sd
a$tepte in vreun port,
de pildd la Monte-
video, cel pulin pind in luna noiembrie.
Desigur, cSpitanul Speranpei ii ingelegea
graba, daci ar fi putut, ar fi fbcut la fel.
Aqa pl5nuiserd
ei cdl5toria, sd aiungd in
America din vreme; sd le rdmini destul
timp spre a-gi desdvirgi pregltirile in
vederea celei mai grele p54i a drumului,
asaltul strimtorii lui Magellan qi explo-
rarea
flnutului
sllbatic, pe care nu-l atin-
sese nimeni.
Deci mai avea incd timp s5-qi ajungd
prietenul
din urm5, cu condigia ca sI se
iveascl marfa care sd le inlesneascd
drumul.
ADa trecur5, intr-o agteptare care ar
fi putut sd imbolndveascl pe un om mai
qubred de inim5, lunile februarie, martie
Ei
aprilie,
Qi,
pe la sfirEitul acesteia din
urm5, Anton Lupan citi in zsarc vestea
cd Charles Darwin murise, ceea ce ii
umplu sufletul de mihnire.
Nul cunoscuse pe Darwin, nu-l vd-
zuse niciodata, dar el gi mo$ L6on fuse-
ser5, fdrd sd qtie, insuflegitorii cdldtoriei
la care visa incd
,si
acuma. TotuEi, moar-
tea savantului nu putea s5-i impiedice
plecarea, altele erau piedicile, treceau
lunile, iar el z bovea la Marsilia, tre-
cuse m&i, apoi iunie
Ei
venise iulie,
ffud, sI se iveasci exportatorul...
in aceste zile, Anton Lupan iqi pri-
vea corabia cuprins de mihnire; nu
spunea nimdnuia, dar luase o hotdrire,
singura cu puting5, chiar dac5-i sfiqia
inima: si se desparti de oameni, desp5-
gubindu-i, sd vindd vasul gi sd plece peste
Atlantic cu un vapor, cum il sfltuise
bdtrinul.
Da, se pare ci nu mai exista altd cale,
dacd vroia sd gind
seann de ceea ce spunea
moq Leono si nu-Ei lase prietenul
singur.
Decit dacd s-ar fi intimplat o minune,
$i
el nu mai credea in minuni de multd
vreme.
Dar iat5 ci intr-o zi,la prova Speranpei
trase un vapor englezesc, Bristol, care
incdrca mdrfuri pentnr Brazilia. Era un
cargobot nou, cu elice, de 5 000 de tone,
abia lansat lunile trecute.
$i
cind cbpi-
tanul acestui vas, sfirqind manevrele de
acostare, i$i aruncd ochii la Speranpa,
care pe lingd Bristol plrea
o coaji de
nuc6, scoase un strigdt de uimire.
Era acelaEi
John
Tennyson pe care
Anton Lupan il intilnise la Gallipoli ,;i,l
ldsase in urm5, cu vasul lui vechi, Vic-
tory, in Dardanele. Acelagi
John
Tenny-
son care dusese la Pireu vestea cd, Spe-
ran{a pierise in Egee.
Dupd uimire, mare fu bucuria clpita-
nului sd afle cI prietenul sdu era teafir,
ba inci se mai gindea la vechiul lui plan
de cllStorie. De data asta, nefiind grdbili
nici unul, nici altul, se vizitard pe rind,
in cabinS, stiturl de vorbd cu ceasurile,
i,i degertard iardqi, ling! un pahar
de
whisky
Ei
in fumul tutunului, sacii mari-
nSreqti ai amintirilor.
-
Deci nu
fi-ai
schimbat gindurile !
spuse
John
Tennyson la urmd. Eu unul
n-a$
naviga prin strimtoarea lui Magel-
lan nici dacd mi-ar pl5ti o sur5 de lire
sterline la fiecare clldtorie. De altfel, qi
compania mea iqi face socotelile cu
aceeaqi ingelepciune. Mergem in Bra-
zilia, in Argentina, pinl la Buenos-Aires,
dar mai departer ou. Pentru Pacific,
pref-erdm
vechiul drum al Indiilor. Ar
trebui sd qtii cite vapoare pier in
linutul
acela al ploilor
Ei-al
furtunilor !
Pe Anton Lupan nu-l ingrozea gindul
furtunilor, ci acalmia din portul vechi
al Marsiliei.
.-
Numai de-a9 glsi marfd; exporta-
torii ne ocolesc, de parcd aln avea ciumd.
--
De ce te prinde mirarea ? Cine s e
mai incurci astdzj cu o corabie de o sutd
de tone, cind pe un cargobot pop sd in-
carci zece trenuri ? Mullume$te-te cu
Levantul, prietene, sau mai bine imbar-
c5-te pe un vapor.
$tii
cigi bani incasez
pe lunS? Treizeci de lire sterline, ca si
nu mai pomenesc de alte venituri.
La sfirqitul slptiminii, Bristol avea
magaziile pline; seara incepu sd scoatd
fum gros pe cele doul coguri, ca sd pund
cllddrile sub presiune.
Pe la miezul nopfii, echipajul Speran-
pei
ndvdli buimdcit pe punte. LJn trosnet
surd, de fierlrie ruptd, urmat de fluiere
nelinigtite, de injur5turi, vaiete qi stri-
gdte, ii trezise din somnul qi aga plin de
vise urite.
Uneori nu-i nevoie sI navighezi de-
parte, bunSoari pinl in strimtoarea lui
Magellan, vrdjmaga navigatorilor, ca s5-!i
f5rimi prova vasului de o stincd. Vaporul
italian Aaanti, sosit de Ia Neapole, al
c5rui cipitan, nesocotind sfatul pilotului,
se incdplginase sd fad, noaptea rnne-
vrele de acostare, intrase cu etrava in
cargobotul de lingi Speranpa qi-i fEri-
mase bordajul, in dreptul ancorelor, surn
arfifdrimatoalunS.
Citeva ceasuri mai tirziu, dupd ce au-
torit5lile portului terminaseri ancheta
gi
zarva se mai potolise,
John
Tennyson
veni pe puntea Sperangei
;i
cobori in
cabina cdpitanului; nu plrea deloc im-
presionat de nenorocire, totuEi Anton
Lupan se simli dator sd-qi arate compi-
timirea:
-
N5ddjduiesc cd direcrorii Compa-
niei dumitale nu-!i vor g5si nici o
r,-ind.
Ar fi absurd, atita timp cit erai la chei
Ei
aveai luminile reglemenrare.
Musafirul incepu sd rid5:
-
Nu, dragul meu, nu-mi purta de
grtjdt! Te asigur cI au s5-mi dea
Ei
o
primd. Tribunalul Maritim ne va acorda
o desp[gubire, care va intrece de cinci
ori paguba real5, incluzind in asta
Ei
intirzierile, nu numai reparatul avariei.
Dar pentru altceva arn venit... Sinteli
tot in incurcdtur5?
Anton Lupan umplu un pahar cu
n'hisky gi-l puse in fala musafirului.
-
S-a ivit iar5gi ceva marfb pentru
Alger, dar nu-mi mai foloseqte la nimic.
Dacd nu plec peste Atlantic in patru-
cinci zlle...
-
Deci, gii cu tot dinadinsul sb ajungi
acolo ?
-
Da. Chiar daci m-a; simli obosit,
chiar dac5... dacd mi s-ar ardta la uscat
o via$ care si md imbie, prietenul meu a
apucat sd plece inainte. Acum sint dator
sd plec, nu-l pot l6sa singur.
Oaspetele se ridicl in picioare
Ei
inde-
pdrti fumul cu mina. Avea statura iui
Anton Lupan, aceea;i virstS, dar in clipa
asta pdrea un bdtrin mihnit
Ei
mindru
totdeodati de puterile biruitoare ale
tineretii.
-
Ei bine, dragul meu ! zise, bitin-
du-gi gazda pe umir
;i
pSrdsindu-gi vo-
cea ursuzd. Cred cE am gSsit mijlocul s5
ieqi din incurciturd ! Avem un pasager,
care merge cu cinci vagoane de mbrfuri
la Bahi4 in Brazilia.
Jinta
cdlStoriei lui
e
Jara
de Foc, dar n-a g5sit nici un vapor
care s5-l duci acolo. La Bahia o s5-qi
transbordeze marfa, poate are si inchi-
rteze un schooner. Cred c5 e un ciutitor
de aur, dupi cite am putut inlelege,
fiindci de la el nu poli scoate o vorb5.
Ce zici, te incumeli s5 pleci cu dinsul ?
-
Numai s5-i convind. Oare o sI aibi
incredere intr-o goeleti de o sut5 de
tone ?
.-
Sint sigur ! E aga de trSsnit, ci ar
putea s5 plece
Ei
cu o barc5. A ciutat
toati dimineala pe la agenlii un vapor
pentru Brazilia sau Argentina, dar se
pare ci sdptSmina asta nu pleaci nici
unul. Ar fi fost altceva la Cherbourg sau
la Le Hdvre. Marsilia are mai putin
de*a face cu Atlanticul.
--
Dar cu noi o sd meargd mult mai
incet decit cu vaporul !
-
E adevdrat; in schimb, o sd-l duceli
direct pind la capul drumului. Ce spui,
s5-!1 trimit personajul ?... Auzi-l cum
rdcneEte pe punte. L-am lSsat sd se certe
cu secundul. Dar bagd de seam5, sub
trSsneala lui cred ci se ascunde o mare
qiretenie. Cunoaqte
;i
bdtrinul dumitale
prieten,
Jc,hn
Tennyson, cite ceva la
oameni ! SI nu afie care vI era ginta c5l5-
toriei. Las[*l pe el si facl propunerea si
instruie;te-f echipajul si se poarte dupd
trebuinla cauzer.
--
Am un cirmaci de la care am invS-
lat
multe in privinla asta! rdspunse, ri-
zind, cdpitanul Sp eranpei.
Un ceas rrrai tirziu, ciudatul personaj
se opri pe chei, in dreptul Sperantrei.
Era un ins de staturl inaltS, slab ca un
ogar intors de la vinitclare, cu fata atit
de supt5, incit i se vedeau limpede cele
dou5 maxilare, ca pe o planqd de anato-
mie, cel de
jos
fiind conturat de o barbi
norvegianil, mai mult roqie decit blondd,
imbricindu-i osul l5lcii ,gi partea din fa15
a bdrbiei. Personajul purta pdl5rie tare)
de culoare cenuqie, vestd inflorat5, sacou
gri cu
Eiret
negru la revere qi pantaloni
cadrilali, drepgi ca niqte burlane, legagi
su elastic pe sub ghetele negre.
El se opri deci in capul schelei, iEi
infipse bastonul de abanos cu miner de
argint in praful cheiului gi se iiiti pe
deasupra pince-nez-ului la pavilionul
tricolor care flutura leneq la pupa goe-
letei.
-
Hei, care-i aicea? strig5 in clipa
urm5toare, bitind cu bastonul in schelS.
Echipajul mcg5ia pe punte, fScindu-se
cE nu*l vede. De inleles, vorbele i le in-
lelegea
numai Gherasim, care stia citeva
boabe englezeste.
Personajul bdtu iarfui in schelS
Ei
strigd incl o datd, rnai tare:
-
Hei ! A1i murit cu tolii ?
._
Ce dore;ti ? intrebi cirmaciul, ri-
dicindu-se fbrS nici o tragere de inim5.
--
Ce pavilion ave{i ? Persan, sia-
mez ?.. .
-
RomAnesc, domnule !
-
Rom6nesc? ...Aha, mi-aduc amin-
te: voi v-ati bdtut cu turcii. Foarte bi-
ne !... Deci, acrun aveli gi cordbii ! Sin-
teli o nalie care prosper5!
Zicind acestea, necunoscutul cerceta
din ochi puntea Speranpei, aplecindu-$i
capul cind pe o parte, cind pe alta, pdrind
cd impunge pe cineva din l5turi cu bar-
ba lui norvegianS.
-
Unde-i cdpitanul ? intrebd pe urmd.
-
Jos,
in cabina lui.
-
Ce mai astepti? Spune-i s5-,;i scoa-
ti nasul pe punte;
vreau s5-l vdd la
lumin5.
Gherasim zdbovi citeva clipe sub pun-
te, dindu-i timp lui Negril5 sdl miriie,
ctr vlditd lipsd de prietequg, pe per-
sonajul din capul schelei.
-
Cdpitanul re pofreqte la dinsul I zi-
Se, intorcindu-se plictisit
din cabind.
--
Ha ! Eu sinr Martin Stricland !
strigd
lifnos
musafirul.
-
Foarte bine, domnule ! Pofteste !
Fugi
de-aici, NegrilS !
-_
Pe cdpitanul vostru curn il cheamd ?
--
Anton Lupan, dupd cite mi-aduc
aminte.
-
Si
nu vrea sd vin5?
-_
Nu cd n-ar vrea, dar gindepte mai
nimerit sX te duci dumneata la dinsul.
Striinul incepu sd ridi, cuprins de o
nea$teptat5 voie bun5.
-
Imi place cdpitanul vostru: in-
seamnd cd are ceva singe in vine. Iati
omul care imi trebuie mie !
Apoi piEi pe punte, cobori scdrile qi
intrd in cabin5, aplecindu-se adinc, ca sd
incapd pe uE5.
-
Dumneata e;ti Anton Lupan ? Mi
s-a pSrut cd omul de sus nu-p prea cu-
noa$te numele. E prost sau se preface,
ia spune ?
-
Nici una, nici alta; mai degrabd
cred c-ai ficut dumneata ceva care l-a
scos din fire.
-
A$u? imi plac oamenii care-si ies
din fire. Restul echipajului e la fel de
iute ?
.-
Dar cu cine am cinstea si vorbesc ?
intrebd Anton Lupan, privindu-qi oaspe-
tele cu prefdcutS nedumerire.
-
Martin Stricland.
-
Nu-mi aduc aminte...
.-
Nici n-ai avea de unde. Md nu-
mesc a$a numai de o lun5... Cite tone
are goeleta dumitale?
.-
O sut5.
-
Cili oameni echipaj ?
-
$apte.
._
Pute$ pleca la drum in orice clipd ?
-
In orice clipa plus doudzeci gi pa-
tru de ore.
Martin Stricland rise:
:
Cipitane, felul dumitale de a vorbi
imi place. Vom pleca miine sear5.
-
LTnde ?
Iat5, in sfirEit, o intrebare ! izbucni
musafirul.
$i,
invirtind globul pdmintesc, ardtd
cu degetul peste Atlantic, dela lungul
coastelor Braziliei, Uruguayului, Argen-
tinei, ca sd se opreascd la Capul Horn, in
sudul continentului.
--
fara
de Foc ! zise, ridicind ochii
RADU TIIDORAN
100

$i
asteptind ca omul din faga lui sd
p51easc5"
Anton Lupan se uitd la ceas, in liniEtea
cea rnai deplin5"
-
Foarte bine, domnule ! .lvl"iine seari,
la sapte, dacil-r ora care igi convine !
*
**
Sper,tnpa se pregltea de plecare.
Se implinise
jumltate
anul de cind
astepta la Marsilia, bdtutd de soare. Ha-
malii cdrau in magazie incdrcitura de-
barcatd de pe Bristol : ldzi, butoaie, ba-
loturi, legdturi de sape, lopegi, tirndcoape
9i
fel de fel de ciururi qi site ciudate, in
timp ce echipajul ficea ultimele pregitiri
pe punte.
La ora gase, Martin Stricland sosi in
port intr-o trlsurd plind cu sticle de
toate formele
Ei
cu damigene pintecoase.
-
$i
bagajul domniei voastre ? in-
trebi Gherasim, ieqindu-i in cale.
Pasagerul Speranpei ardtd incbrcitura
din trdsurd.
-
Asta-i tot ! Altceva nu-mi trebuie.
Porunceqte hamalilor sd le ducl in cabina
cdpitanului. El unde este?
-
Pe aici, pe aproape.
-
Atunci spune-i cE nu vreau si ple-
c[m mai tirziu de ora
$apte.
Mai am
treizeci de l6zi cu sticle, debarcate de pe
Bristol. Ce s-a fScut cu ele ?
-
Sint pe punte. Clpitanul mi-a spus
sn agtept dispozilia domniei voastre.
-
Bine ! Unul din voi sI le ia in pri-
mire ,?i sd le a$eze in magazie, peste
marf5, ca sd poat5 scoate oricind sticlele
trebuitoare. M-ai ingeles, cirmaciule ?
Cu aceste cuvinte, Martin Stricland
intrd in cabind, destupd o sticl6, bdu doul
pahare mari, dupd obiceiul lui
-
picd-
turl eu piciturd, ceea ce ii lud pe putin
o
jumdtate
de or[, apoi se intinse in pst,
fdrd sd se dezbrace,
Di
de atunci nu-l mai
vdnt nimeni pe punte, zile care*si pier-
durd numlrul.
Echipajul dezlega pinzele de pe ghiuri.
Haralamb ,;i Ieremia igi luaserd locul la
cabestan, si ridice ancora.
Adnana pdEi pe punte
Ei
ii imbrSgiEi
pe fiecare, apoi se indrept5 spre schelS.
NegrilS ii
flnea
calea, f[rd, sd zburde
curn ii era obiceiul, de parcl ar fi pre-
simgit despdrgirea. Fata se aplecd qi ii
cuprinse grumazul in brage.
-
$i
tu, ,gi tu pleci la capul lumii ? SI
n-o uili pe Adnana, viteazul, dragul meu
NegrilS !
Lanpl incepu sd zorniie. Pinzele de
la prova zburard, in sus, pe straiuri.
Adnana se intoarse spre cdpitanul SPe-
rangei. Pe obrazul ei umezit de lactimi'
praful din blana lui Negrild l5sase pete,
gi cu ele nici cea mai primejdioasi sirenl
n-ar fi putut avea o infSligare mai nevi-
novat5. Un timp stdturd a,;a fa$-n fa15,
la un pas unul de altul, privindu-se filrd'
sd se vad5, ascultind zornSitul lantului.
De unde s5
;tie,
cel care rdmine, zbuciu-
mul celui care pleac6? Iar cel ce pleac5,
de unde sd
Etie
deznddejdea din inima
cealaltS?
Adnana intrebS, stipinindu-gi lacri-
mile:
.-
Dar dac5...
Ar fi vrut sd spund cea mai sfioas5, cea
mai modestd intrebare: <Dar daci are
s5-mi fie dor de voi ? Dar dacl am sd
sufdr in lipsa voastr5?,>
Cuvintele se topir5, nu le gdsi, nu
putu sE le rosteascd.
El r[spunse:
-
Atunci...
-
Ancora la pic ! strigd Haralambie,
opintindu-se in manelele cabestanului.
Era clipa in care nici un cdpitan nu
qi-ar mai fi putut spune gindul pin5 la
cap5t. Focul
Ei
trinca fluturau pe stra-
iuri... Adnana simgi in iniml ghearele
ancorei.
._
R5mii cr.r bine, Adnana ! \'ezi, ai
griji ca in lipsa noastrl piinea sE fi e
bund !
Ea inclini din cap.
--
Am sd m5 strdduiesc ! Drum bun
Speranpei !
$i
inainte ca el sd poatd face un gest de
impotrivire, ii cuprinse miinile qi i le
sdrutd una dupl alta. Apoi o lu5 la fugd
pe schel5, in timp ce parimele
de la
pupa cldeau in ap5, cu plesnitura
biciu-
lui care indeamnd telegarii.
Cipitanul apucd repede cavilele cir-
mei, privindu-qi miinile pe care le sinr-
tase, umil5, biata sirenS- Prola se rotea,
clutindu-gi drumul printre r"apoare. El
nu mai putea intoare capul se se uite
in urm5.
Abia dincolo de fornrrile care p,Szeau
intrarea bazinuluir a\n ragazul sf, arunce
o privire spre loLrl plecdrii- dar acum nu
se
mai
vedea nirnic.
nici cheiul. nici Ad-
nana. In schimb, marea se deschidea in
f^te, inroEit5 de lumina dinaintea apu-
sului, liberd pind la orizontul amdgitor
Ei
nestatornic, pe care nu-l poate atinge
nimeni, niciodatd.
-
Toate pinzele sus, Gherasime !
Negril5 stdtea la pupa, cu capul dea-
supra parapetului, uitindu-se stdruitor
peste ape... A$a rimase pini ce noaptea
se lesd asupra
l5rmului Ei
Gherasim
aprinse felinarele. Atunci se intoarse, se
intinse incet pe punte gi iEi l5sd botul
pe labe, scincind cu tristele qi nedu-
merire.
Dar nimeni din echipaj nu era mai
putrn nedumerit, mai pufin trist decit
NegrilS.
Iar Speran,ta naviga spre Baleare, in
sunerul marqului triumfal pe care etrava,
sarnrrile, catargele gi pinzele intinse ca
aripile unei mari plsdri singuratice il
cinti in surdind, noaptea sau ziua, in
amurg sau la rdsdritul soarelui, in clipa
ruflrror plecdrilor...
\