Date despre autor.

Tudor Arghezi este un poet modernist,ca si Lucian Blaga si Ion Barbu,apartinand

perioadei interbelice a literaturii.El revolutioneaza limbajul poetic al vremii sale in raport cu mijloacele
de expresie traditionale,fiind de parere ca acesta are menirea de a-l face pe cititor sa simta ceea ce
citeste,iar ''o idee sa nasca sute altele''.In 1927,publica volumul de debut,intitulat ''Cuvinte
potrivite'';ulterior,apar volumele de poezii ''Flori de mucigai'',''Versuri de seara'',''Hore'',''Una suta una
poeme'',''1907-Peizaje'',''Cantare omului'' etc.
Aparitie.Exista 16 poeme intitulate ''Psalm'' si publicate in mai multe volume:''Cuvinte
potrivite'',''Frunze'',''Poeme noi'',''Silabe'',''Noapte''.Poezia ''Te dramuiesc in zgomot si-n tacere'' este al
saselea ''Psalm'' din cei noua existenti in volumul de debut.
Surse de inspiratie.Pot fi identificate trei surse de inspiratie pentru Psalmii arghezieni:experienta
personala a autorului(in perioada 1899-1905,Arghezi este monah la Cernica),cei 151 de Psalmi
biblici,apartinand Noului Testament,atribuiti lui David,si lucrarea lui Dosoftei,''Psaltirea pre versuri
tocmita''(1673),care ofera traducerea si versificarea inedita a imnurilor biblice.
Incadrarea in specia literara.Psalmul este o specie a genului liric prin care poetul inalta un imn de
factura religioasa divinitatii.
Tematica.Ciclul arghezian al poeziilor intitulate''Psalm'' pune in lumina deschiderea filozofica a gandirii
poetului,apartinand liricii gnoseologice(de cunoastere).Ideea centrala a ciclului este cautarea asidua a
divinitatii;aventura cunoasterii are doua coordonate:una interioara,de coborare in sine,si una
exterioara,de cautare a lui Dumnezeu in elementele lumii materiale inconjuratoare.
Eul liric oscileaza intre doua tendinte contradictorii:''credinta'' si ''tagada'';in esenta,Arghezi implora
forta divina sa i se reveleze,sub forma unui semn palpabil.El aduce drept exemplu revelatia posibila din
Vechiul Testament:''Te-ai aratat adeseori fapturii/Si-ntotdeauna-n haine de-mparat''(Psalm VII) sau
''Cand magii au purces dupa o stea,/Tu le vorbeai si se putea[...]/Ingerii tai grijeau pe vremea ceea/Si
pruncul si barbatul si femeia''(Psalm V).
In lipsa unui semn divin,Arghezi isi doreste sa-l provoace adoptand doua atitudini: negarea
Dumnezeirii(eul liric se proclama propriul sau Dumnezeu,fiind ''talhar de ceruri'' care infaptuieste pacate
de neiertat) sau afirmarea si sfasierea sufleteasca datorata neputintei de a comunica(''Tare sunt
singur,Doamne,si piezis'',''Te caut mut, te-nchipui, te gandesc'', '' Ruga mea e fara cuvinte'').Zbuciumul
liric culmineaza cu o atitudine estetica in definirea Fortei Supreme:''Doamne,izvorul meu si cantecele
mele/Nadejdea mea si truda mea''(Psalm VII) sau ''Esti visul meu din toate cel frumos''(Psalm VI).
''Psalm(VI)-structura si semnificatii.Al saselea ''Psalm'' din volumul ''Cuvinte potrivite'',intitulat dupa
primul vers ''Te dramuiesc in zgomot si-n tacere''este considerat matricea gandirii psalmodice
argheziene.
Cele patru catrene denota o atitudine de ezitare intre tendinte contrare:razvratire sau
resemnare.Aceasta atitudine reiese si din prezenta perechilor antonimice:''zgomot''-''tacere'',''ucid''-''sa-
ngenunchi'',''credinta''-''tagada'',''a fi''-''nu esti''.
Metafora vanatorii ascunde aceeasi oscilatie intre a Il ucide pe Dumnezeu in suflet si a se resemna
absentei materiale a Lui:''Si te pandesc in timp ca pe vanat''.''Soimul''(simbol al aspiratiei catre inaltimi,al
idealului) si ''visul,din toate,cel frumos'' sunt intrupari metaforice ale Divinitatii.Interogatiile
retorice(''esti soimul meu cel cautat?'',''Sa te ucid?'') sunt semne ale ezitarii,ale comunicarii cu sine in
absenta Celui invocat.A ucide e echivalentul doborarii credintei din suflet(o idee preluata de la filosoful
german Nietzsche,care afirma ca,in momentul in care intreaga omenire va renunta la credinta in Zeul
suprem,Dumnezeu insusi va disparea de pe pamant,va fi ucis de muritori).
Cautarea divinitatii e asidua (''Te caut darz''),dar ''fara de folos''.Cu toate acestea,versul ''si nu-
ndraznesc sa te dobor din cer gramada'' este o afirmare a puternicei credinte in Dumnezeu,care,desi
provocat pentru a se arata,traieste in sufletul individului.Desi revelatia este inselatoare:''Pari cand a
fi,pari cand ca nu mai esti''(''oglindirea unui drum de apa''este o metafora pentru imposibilitatea
materializarii),cautarea nu inceteaza;ea se desfoara atat in contingent(''printre pesti''), cat si in
transcendent(''in stele'').
Verbul ''a intrezari'' denota incertitudinea,iar comparatia ''ca taurul salbatec cand se-adapa'' face
referire la o epoca primordiala,in care animalul care simbolizeaza puterea are nevoie,intocmai ca eul
liric,de apa(element vital),de cunoastere.
Ultima strofa enunta,din nou,o provocare:''Singuri,acum,in marea ta poveste,/Raman cu tine sa ma
mai masor''.''Marea poveste'' este o metafora care inglobeaza istoria credintei religioase,istoria
omenirii;cei doi ''adversari'' isi masoara fortele,care sunt,de fapt,inegale,caci eul liric,chiar daca a lansat
provocarea,afirma:''fara sa vreau sa ies biruitor'',constient fiind de conditia sa
umana,limitata.Confruntarea se dovedeste a fi o dorinta asidua de cunoastere,nu o desfidare ce isi are
originea in infatuare.In ultimul vers:''Vreau sa te pipai si sa urlu: <<Este>>'',eul liric repeta gestul
biblicului Toma care isi exprima dorinta de a pipai ranile lui Iisus pentru a putea crede ca Acesta a inviat
din morti.Este un impuls specific uman de a percepe doar prin intermediul simturilor ceea ce nu poate fi
inteles.Eul liric doreste o dovada materiala a existentei lui Dumnezeu,chiar daca Acesta a fost primit
anterior in suflet.
Concluzie.Psalmii arghezieni,construiti pe baza a doua tendinte antagoniste,sintetizeaza nevoia omului
de cunoastere,cautarea neintrerupta a idealului de perfectiune,intruchipat de Dumnezeu.