Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Scopurile cursului
Acest curs are doua scopuri:
a) Transformarea studentilor din consumatori de cunoastere
psihologica in producatori ai acesteia ceea ce necesita
instrumente adecvate, si anume metodele de cercetare;
b) Studiul metodologic stiintific (metode, principii, suportul statistic),
ce ne ofera posibilitatea intelegerii si evaluarii cercetarilor
conduse de altii.
Este necesar sa intelegem specificul acestei cunoasteri psihologice
prin cercetare pentru ca exista si alte forme care incearca sa explice
psihologia omului: arta, literatura, religia, cunoasterea naiva
(cotidiana, empirica).
2. Caracteristicile cunoasterii comune
a) spre deosebire de realitatea fizica sau chimica, de exemplu,
realitatea socio-umana este direct accesibila, de unde iluzia
facilitatii cunoasterii umane;
b) realitatea socio-umana ne este foarte familiara, astfel incat
subiectul naiv poate intelege corect comportamentul celorlalti sau
are iluzia ca il poate intelege.
c) Oamenii formuleaza ipoteze, atribuie cauze, atribuie succesul,
esecul, fac inferente, judecati, unii avand strategii cognitive foarte
complexe, flexibile, subtile. Ei sunt experti sau considera ca sunt
experti in spatiul lor direct de munca si de viata.
d) In spatiul lor de viata, oamenii se comporta ca mici oameni de
stiinta. Astfel, cu greu pot fi gasite constatari si explicatii in
psihologie care sa aiba si corespondente in cunoasterea comuna
(proverbe, zicatori).
e) Cunoasterea comuna este puternic stratificata, de la constatari
simple (stereotipuri, prejudecati) pana la explicatii si interpretari
nuantate.
Concluzii:
Exista o serie de aprecieri intre cunoasterea stiintifica si cea
comuna, dar cunoasterea comuna, desi nu este in mod obligatoriu
lipsita de valabilitate, nu este in mod necesar valida.
Limitele cunosterii comune
a) Subiectivitatea: cunoasterea comuna este puternic personalizata,
tine de cel care emite.
1
II.
1. Metodologie si metoda
1.1. Ce este metodologia?
Exista doua acceptiuni:
conceptia generala a cercetatorului cu privire la
principiile teoretico-stiintifice pe care se bazeaza;
ansamblul metodelor si procedeelor folosite in
psihologie pentru a recolta si interpreta date empirice in
vederea construirii si evaluarii de ipoteze teoretice
despre comportament si psihic.
O metodologie are urmatoarele elemente de clase:
a) enunturile teoretice (sau principiile metodologice sau
teoriile de baza);
b) metodele si tehnicele de culegere a datelor;
c) tehnicile si procedeele de prelucrare a datelor (de
ordonare, de sistematizare);
d) procedeele de analiza, interpretare a datelor empirice in
vederea elaborarii de descrieri, tipologii, explicatii, predictii.
1.2. Metoda
Metoda este calea, itinerariul, structura de ordine, programul dupa
care se regleaza actiunile practice si intelectuale in vederea atingerii unui
scop.
1.3. Tehnica si procedee
Componentele metodei se numesc procedee sau tehnici (unii autori
considera ca tehnica este compusa din procedee). In principiu, tehnica
(sau procedeul) consta intr-un ansamblu de reguli care trebuie strict
aplicate intr-o situatie strict determinata.
2. Clasificarea metodelor
Nu exista un consens al cercetatorilor in ceea ce priveste teoria
metodelor (tipologia, criterii de clasificare).
Tipuri de clasificare:
ZLATE, 1996, p.92, Fundamentele psihologiei
dupa: - caracter metode obiective
metode subiective
-
scop
metode calitative
Alti autori, considerand experimentul important prin posibilitatea
controlului variabilelor, impart metodele in
experimentale si
nonexperimentale.
De exemplu, in metodologia nonexperimentala, ei incadreaza:
a) Studiul de caz = studiul, in profunzime, al unui individ singular;
Avantaj: tablou detaliat al comportamentului si dezvoltarii
persoanei.
Dezavantaje:
- nu poate fi foarte generalizata;
- poate reflecta tendintele deformatoare ale
observatorului;
b) Observatia naturala = observarea oamenilor in ambientul lor
natural si fara manipularea comportamentului;
Avantaje:
- ofera o buna descriere a comportamentului;
- comportamentul nu este distorsionat pentru ca se
desfasoara in conditii naturale;
- este o sursa pentru ipotezele de cercetare.
Dezavantaje:
- nu poate explica relatii de tip cauza-efect;
- se manifesta tendintele observatorului.
c) Observatia de laborator = observatia in laborator, fara
manipularea comportamentului.
Avantaje:
- descriere mai buna;
- control mai mare decat in ambientul natural;
Dezavantaje:
- artificialitatea;
5
A
A
A
A
B
B
B
B
COVARIATIA
(variaza impreuna, dar nu exista relatia
cauza-efect).
Nota: atunci cand toate celelalte conditii sunt indeplinite, mai putin
distributia aleatoare in cele doua esantioane, se numeste
QUASIEXPERIMENT.
4. Variabila independenta = factorul manipulat expeimental;
5. Variabila dependenta este cea care arata efectul.
Subiectii sunt distribuiti aleator in grupul
experimental si grupul de control
Gr. experimental
consum de alcool
Gr. de control
fara alcool
Da
Cum?
Experiment
Cum?
Quasiexperiment
Nonexperiment
Studiu de caz
Examinarea relatiilor
dintre variabile
Cum?
Analiza corelatiei
Abordarea cantitativa
(statistica)
- Mecanica
- Atomista
- Artificiala
- Arbitrara
- Fortata
- Statica
- Supersimplificata
10
Abordarea calitativa
(clinica)
Abordarea cantitativa
(statistica)
Statisticienii spun ca este:
- mistica
- transcendenta
- hazardata
- subiectiva
- nestiintifica
- nefidela
- neverificabila
- primitiva
- verbalista
- lipsita de control
- intuitiva
- operationala
- verificabila
- fidela
- testabila
- riguroasa
- stiintifica
- precisa
- precauta
- credibila
III.
1. Definitie si componente
Experimentul este un demers provocat asupra realitatii, este o
organizare metodica, rationala si practica prin care cercetatorul provoaca
anumite fenomene in conditii determinate pentru a le dezvalui conexiunile.
In cadrul experimentului noi putem stabili relatii de tip cauza efect.
Caracteristicile experimentului:
1. Provocabilitatea experimentul este provocat de individ.
11
Modalitati
Subiecti
Clasa a V-a Clasa a VIII-a Studenti
Imagini
Cuvinte
2 stimuli
30
30
30
2+1 stimuli
30
30
30
2 stimuli
30
30
30
2+1 stimuli
30
30
30
12
13
la
controlul
14
variabilelor
sau
la
planuri
II
X
-
III
GE
GC
GE-GC=D1
GE-GC=D2
R
R
R
R
O1
M
M
O4
O2
O3
O5
O6
Unde, O = observatie
O1 si O4 = observatie preexperimentala;
O2, O3, O5 si O6 = observatie postexperimentala
M = introducerea factorului experimental.
Utilizarea GE si GC se poate face prin randomizare, sau prin tehnica
grupurilor perechi (prin balansare). Se realizeaza egalizarea celor doua
grupuri dupa echivalenta lor la factorul cunoscut care influenteaza VD. Cu
alte cuvinte, grupurile sunt de putere egala in raport cu respectiva
variabila.
Grupurile perechi sunt, deci, grupuri corelate in care am eliminat
astfel influenta unei variabile straine.
Uneori ne intereseaza sa elaboram planurile experimentale cu una
sau mai multe variabile independente.
15
variabila
G
A
GE
GC
a1
a2
a3
a4
Cateodata ne intereseaza efectul a doua VI.
Exemplu:
In studiul relatiilor interpersonale, interactiunea dintre fete si baieti in
functie de A = nivelul de autoapreciere al baietilor, cu a1 = ridicat si a2 =
scazut; B = gradul de atractivitate al fetelor, care poate avea 2 modalitati:
b1= atractive si b2 = nonatractive.
B
A
b1
b2
a1
a1b1
a1b2
a2
a2b1
a2b2
16
17
IV.
19
Ne intereseaza:
1) daca grupul neutru este diferit de grupul anxios;
2) daca dispersia rezultatelor este mai mare in cadrul grupului
anxios;
3) ce rol joaca diferentele individuale;
4) diferentele constatate pot fi generalizate?
Asadar, colectia de date trebuie organizata!
Protocol sistematizat
20
Exemplul 1:
Avand date ce variaza (intinderea variatiei de la 4 la 24) vrem sa le
grupam in clase. Pentru aceasta trebuie sa stabilim intervalul de grupare.
k=
24 4
=4
5
intervalul de grupare.
20 5 13 13 9 12 20 16 13 19
22 11 17 11 15 17 12 13 6 11
12 14 23 14 23 14 11 13 21 8
15 13 14 17 8.
( X max X min) 1
= 4.2 5
5
Xmin = 4
4 5 6 7 8
9 10 11 12 13
14 15 16 17 18
19 20 21 22 23
24
In cazul in care nu se precizeaza numarul de intervale se aplica
formula lui STURGES:
21
k=
X max X min
1 3.32 lg N
XI
Efective
35
///
68
/////
9 1110
/////////
12 14
13
///////////////
16
15 17
16
//////////
10
18 20
19
////
21 23
22
///
24 25
25
n= numarul de cazuri;
22
4.6
62
7.2
63
8.5
23
Tabelul 2.5
Metoda
T1
T2
Retroproiector (A)
35
280
210
30
270
225
Expunere ( C)
40
300
100
280 * 100
=80
25 * 10
EA2 =
210 *100
60
250
B: EB1 =
270 * 100
90
300
EB2 =
225 * 100
75
300
C: EC1 =
300 * 100
75
400
EC2 =
160 * 100
40
400
Tabelul devine:
24
Tabelul 2.6
Metoda
T1
T2
25
80
60
30
90
75
40
75
40
Asadar, acum putem afirma ca cea mai buna metoda s-a dovedit a fi
filmul animat.
Plecand de la datele sistematizate, putem reprezenta grafic
ansamblul de date. Pentru aceasta se traseaza histograma.
Exemplu: trasam histograma tabelului de la pagina 22.
Unde, 3 = intervalul 3 5;
4 = intervalul 6 8;
5 = intervalul 9 11;
6 = intervalul 12 14;
7 = intervalul 15 17;
8 = intervalul 18 20;
9 = intervalul 21 23;
10 = intervalul 24 25.
Se pot obtine mai multe distributii:
- normale (simetrice) curba lui Gauss
- asimetrice
- in forma de i
25
26
V.
Indici statistici de start
1. Determinarea valorii centrale (a tendintei centrale)
a) Media
- notata cu m sau x
m=
x/N
m p=
Exemplu:
m1=6; N1=10; m2=7; N2=20;
m p=
60 140
6.(6) ;
30
XK
f * XK
35
12
68
35
9 1110
90
12 14
13
16
208
15 17
16
10
160
18 20
19
76
21 23
22
66
24 26
25
25
m = T / N;
b) Mediana - cand avem distributie asimetrica si este acea valoare care
imparte sirul ordonat (crescator sau descrescator) in doua parti egale.
- se noteaza cu Med;
- se gaseste exact la mijlocul sirului
- locul sau rangul pe care-l ocupa mediana se
calculeaza dupa formula:
N 1
;
2
Exemplul 1: 4 4 5 6 6 7 7 7 7 8 9
Locul =6 Med = 7.
Exemplul 2: Fie valorile ordonate:
3 4 4 5 6 7 7 8 8 9
Loc = 5.5; Med = 6.5;
Daca vrem sa calculam mediana pe datele grupate din tabelul de
mai sus, aplicam aceeasi formula de calcul, dar se aplica, pentru
calcularea locului, formula N / 2.
In exemplul dat, N / 2 = 51 / 2 = 25.5 se afla in clasa 12 14.
Avand in vedere ca variabila se considera continua si nu discreta,
limitele exacte ale intervalului 12 14, se considera 11.5 14.5, iar
formula de calcul a medianei este:
Med = l+
N / 2 Fs
*i
fi
, unde:
In cazul nostru:
l = 11.5;
N/2 = 25.5;
Med = 11.5 +
Fs = 17;
fI = 16.
i =3;
25.5 17
* 3 13.9
16
c)Modulul = valoarea care se repeta cel mai des intr-un sir de rezultate.
f*x
(f * x)*x
18
32
15
75
42
252
10
70
490
64
512
36
324
10
20
200
( x x)
Formula computationala:
=s =
2
( x) * ( x)
( x x) N ;
N 1
29
N 1
T *T
2
N =3.
Exemplu:
X: 5 4 4 6 6 ;
Y:25 16 16 36 36;
X = 25; (X*X) = 129;
2 = 1.
Prin si 2 putem aprecia gradul de omogenitate al grupului.
Exista un coeficient de variatie PIERSON, cu ajutorul caruia nu
facem comparatie intre doua grupuri, ci intre doua fenomene.
V=
100 *
, unde V= coeficientul de variatie (numit si
M
variabilitate).
Cand: V [0%;15%], imprastierea este mica si media este reprezentativa;
V[15%;30%], imprastierea este mijlocie si media este suficient de
reprezentativa;
V>30%,33%, media nu este reprezentativa (din cauza
omogenitatii).
VI.
Inferenta statistica
xm
, unde x = cota, valoarea obtinuta la test;
m 2.58 99%
unde p = grad de
incredere.
p = 0.01 sau p = .01
2. Probleme de estimare
Practic, in cele demonstrate mai sus, s-a pus problema intervalului
de incredere.
Semnificatia unei medii
Media este mai semnificativa in functie de:
- volumul esantionului studiat;
- variabilitatea populatiei.
Eroarea standard a mediei (E) se calculeaza dupa formula:
E=
;
N
31
f (1 f )
.
N
134
0.32 E=
423
0.32(1 0.32)
= 0.02;
N
Limitele de incredere: f E.
Pentru p = 0.05, avem f 1.96E.
Pentru p = 0.01, avem f 2.58E.
32
m1 m2
1* 1 2 * 2 ;
N1
N2
Exemplu:
m1 = 7.7;
N1 = 33;
21 = 3.15;
m2 = 6.7;
N2 = 34;
22 = 3.5;
33
7.7 6.7
2.33;
3.15 3.5
p=0.02
33
34
Criteriul t
m1 m2
1
1 ,
* (
)
N1 N 2
( x m1)( x m1) ( x m2)( x m2)
t
N1 N 2 2
unde
;
82.1 97.6
9.98 ;
18
t 0.63
34
2=
Subiecti
Note trimestrul I
Note trimestrul II
d2
-1
-2
K=10
d=+9 d2=27
d= diferenta
Daca facem raportul calculam media diferentelor (md)
md=
T
9
=
=0,9
N 10
35
md
d
N
T2
d
2
2
2d=
N ; d ;
N 1
2
27 81
/9=2,1
10
2,1 1,4
0,9
1
t
*
2;
1,4
10
( f
ft )2
ft
Exemplu :
Presupunem o instalatie comanda manuala
Accidente?
-automata
Comanda
Manuala
Accidentati
25
Neaccidentati
183
Total
Comanda
automata
b
23
d 112
208
135
( ad bc) 2
2
In acest caz , (a b)(c d )(a c)(b d ) T
( 2800 4209) 2
343 1.71;
( 25 23)(183 112 )(25 183)(23 112 )
36
total
48
295
343
Total
a 63.5
b 20
c 16.5
100
d 33.7
e 18.3
f 48
100
97.2
38.3
64.5
200
Total
100 * 97.2
48.6
200
VII.
1. Corelatia
Corelatia masoara variatia concomitenta (covariatia) a doi factori. Nu
masoara cauzalitatea.
37
y2
xy
49
49
49
81
64
72
10
100
81
90
36
49
42
10
81
100
90
64
49
56
25
36
30
16
12
49
36
42
64
79
56
36
49
42
49
49
49
36
36
36
25
36
30
n=14;
xy=696;
T1=96
T2=97
x2=704;y2=699;
Norul de puncte
daca este orientat spre dreapta - corelatie directa sau pozitiva (creste x,
cretse si y);
38
daca este orientat spre stanga - corelatie indirecta sau negativa (una
creste, alta scade).
Coeficientul de corelatie variaza, indiferent de formula, intre 1 si 1.
Cu cat este mai aproape de 1, cu atat corelatia este mai puternica. In jurul
lui 0, relatia este de independenta.
2. Coeficienti de corelatie
- se aplica asupra unor siruri de valori
a) Coeficientul BRAVAIS PIERSON (sau coeficientul de corelatie
prin momentul produselor).
Formula de calcul este urmatoarea:
( x m1)( y m2)
( x m1)( x m1) ( y m2)( y m2)
7 8 9 10
Total
Rezultate
la examen
Admisi
0 1 0 3 5 10 16 11 6 3
59
Respinsi
1 2 4 7 13 22 9
4 2 0 0
54
Total
1 3 4 10 18 32 25 15 8 3
113
59
54
0.52; q = Prespinsi=
048 ;
113
113
m1 m 2
pq
y
39
m1
In exemplul nostru,
359
241
6.08; m2
4.46 ; = 1.88;
59
54
pq
0.6264.
y
rtris =
1
y1 y 2
p1 p 2
= proportia de buni;
= proportia de slabi.
d) Coeficientul eneahoric
Exemplu:
Pentru stabilirea relatiei dintre inteligenta si timpul de reactie,
s-au folosit doua probe, obtinandu-se urmatoarele rezultate:
y
Slabi
Medii
Buni
(15)
(3)
x
(7)
Buni
n4
Medii
(9)
Slabi
(5)
n3
D = 10
n1
(14)
(7)
(12)
(18)
B = 12
n2
C = 23
A = 21
r=
40
C=D
n1 n3 n 2 n 4
;
A BC D
30
50(c)
55
c ab
a (1 a )b(1 b)
a=
6 d * d
N ( N * N 1)
41
d2
-3
10
-7
49
-1
5.5
4.5
20.25
5.5
2.5
6.25
8.5
-1.5
2.25
8.5
-0.5
0.25
10
16
Subiecti
=0.36.
Daca avem mai multi coeficienti de corelatie si vrem sa ne referim la
aceasta colectie, se foloseste mediana.
42
by*x = rxy* y ;
Coeficientul de regresie a lui x prin y avem:
x
bxy = rxy * y .
Exemplu: Facandu-se un studiu de corelatie privind relatia dintre
inteligenta (testul Raven) si notele la limba romana, s-au obtinut
urmatoarele date:
rxy = 0.68;
Q.I. = x
byx = 0.112
Note la limba romana = y
bxy = 4.124
r (x) = 7.80;
y = 0.112(x-47.53)+6.53
(y) = 1.286;
x = 4.124(y-6.53)+47.53
mx = 47.53
my = 6.53
r2xy = coeficientul de determinatie ne spune cat din varianta lui y se
datoreaza lui x.
Exemplu: rxy = 0.80 0.8*0.8 = 0.64 64% din variatia lui y se
datoreaza lui x.
2. Corelatia partiala
Exprima legatura ce exista intre doua variabile, cand influenta
comuna a unei a treia variabile a fost eliminata.
Exemplul 1:
X1 = inteligenta;
X2 = abilitatea psihomotrica;
X3 = varsta.
43
r12 r13 * r 23
(1 r138r13)(1 r 2 * r 23)
r 12.3 =
2 =
Exemplu:
Avem doua teste (x2 si x3) si un criteriu profesional, x1.
r2=0.80;
r13=0.30;
r3=0.50
2 =
3=
44
z1= 0.867*z2-0.133*z3
Pentru cote brute: x1=ax2+bx3;
2
2
3
bx3=
3
ax2=
IX.
-
1. Coeficientul de asociere
Tabel de contingenta
x
+
45
Q=
-
ad bc
ad bc
Exemplu:
Din cei prezenti la curs si seminarii, 32 au trecut la examen, iar 4 nu.
Din cei care nu au avut prezenta, au promovat 4 si nu au promovat 16. Sa
se calculeze asocierea dintre prezenta la cursuri si promovabilitate.
X = prezenta la cursuri;
Y = promovabilitatea.
x
+
+
32
16
2. Coeficientul de concordanta
- la baza lui sta lipsa de concordanta a sensurilor abaterilor perechi.
C=
A B
, unde
A B
Subiecti
46
10
10
10
10
10
A = 8; B=2 C=0.60;
S 1
S
Rezultate
Medii
Total
Bune
Slaba
16
24
Medie
20
26
Buna
18
24
47
Total
20
34
20
74
Algoritmul de calcul:
a) se ridica la patrat numarul (sau frecventa) din fiecare casuta a tabelului;
b) se inmulteste totalul de pe coloana respectiva, cu totalul de pe linia
respectiva (pe care se afla casuta);
c) se imparte a) la b);
d) se calculeaza totalul acestor rezultate (cele de la punctul c)) pe linie
sau pe coloana;
e) se face suma (S) acestor totaluri;
f) se aplica formula;
4. Coeficientul de corelatie a rangurilor Spearman
Comparatia:
A. doua esantioane independente se folosesc probele : proba medianei,
proba secventelor, proba U sau Mann-Whitney;
B. doua esantioane perechi se folosesc proba semnelor si proba
Wiloxon;
C. mai multe esantioane independente proba medianei extinsa si proba
U generalizat (Kruskal-Wallis)
D. mai multe esantioane perechi proba Kochran si proba Freedman.
Proba medianei
a) nu exista valori egale cu mediana teoretica
Avem 2 grupe: A si B
A: x(=cota) 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 (numarul de erori)
n ( = numarul de subiecti): 3 6 3 1 0 2 3 1 0 1
B: x: 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
n: 2 1 1 1 3 3 1 1 2 1
Pentru a aplica proba medianei, amestecam datele de la grupa A si de
la grupa B,intr-o singura distributie.
A + B x: 0 1 2 3 4 5 6 7 8
48
n: 5 7 4 2 3 5 4 2 2
N = 36.
Pozitia medianei = (N+1)/2 = 37/2=18.5 Mediana este 3.5.
Numarul de erori
Inferior medianei
Total
Superior medianei
13
20
11
16
18
36
Total
18
Se transforma in 2:
( ad bc )( ad bc ) * T
x: 3 4 5 6 7 8 9 10
control
n: 2 1 3 3 2 2 1 0
Grupul
x: 3 4 5 6 7 8 9 10
experimental n: 1 0 2 1 3 1 3 2
Reunim cele doua grupe
x: 3 4 5 6 7 8 9 10
n: 3 1 5 4 5 3 4 2
3
49
Grupul de control
Cazul I:
Inferior sau egal medianei Superior medianei
Grupul experimental
Grupul de control
11
Cazul II:
Inferior medianei
Grupul experimental a
Grupul de control
[T ( ad bc)
Proba secventelor
Exemplu: Doua grupe, A si B, de cate 12 elevi. Grupul A este supus
unui antrenament special. Aplicandu-se apoi un test de control, s-au
obtinut urmatoarele rezultate:
A: 52 56 71 86 95 108 115 120 141 152 165 218
B: 30 45 54 74 75
50
2 N1N 2
1)
N1 N 2
;
2 N 1N 2( 2 N 1N 2 N1 N 2)
( N 1 N 2) 2 ( N 1 N 2 1)
r (
In cazul nostru,
z 0.41
1 1
2 1
Cc: x: 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19
n: 3 5 3 2 3 1 0 0 1 0
2 1
1 1
Cc
Rang
R*f
20
19
Rang
51
R*f
18
17
14
Rf=R1=605
Rf=R2=880;
-se face suma si se alege R1 sau R2, in functie de grupa mai putin
numeroasa (in exemplul nostru il putem alege pe oricare, intrucat
N1=N2);
-cu datele obtinute se intra in formula:
z
N1 N 2 1
2
;
N1 N 2 1
N1N 2
12
R1 N1
Analiza de varianta
(ANOVA)
1. Obiectul Anova
Problema esentiala a analizei de varianta este analiza variabilitatii,
dispersiei datelor, avand surse de variatie bine precizate.
In orice cercetare de psihologie ne intereseaza sa desprindem
influenta (actiunea) unor factori relevanti, cuprinsi in continurul ipotezei.
Influenta unui factor se dezvaluie in efectele sau variatiile produse
asupra variabilei studiate. Noi studiem influenta fiecarui factor, suma lor,
cat si efectele datorate interactiunii lor.
De obicei se lucreaza cu mai multe grupuri.
Exemple:
1. Efectul medicamentelor asupra timpului de reactie la soferi.
Se constituie 5 grupe: G1: 10 mg
G2=20 mg
G3=30 mg
G4=40 mg
G5= grupul de control.
VI = medicamentul (administrarea lui), cu mai multe modalitati
(A1,A2,A3,A4 si A0 (pentru grupul de control)).
Problema care se pune in ANOVA este compararea grupurilor intre
ele.
2. Ne propunem sa studiem influenta oboselii asupra rezultatelor
invatarii (A). Avem 3 modalitati: a1:= oboseala usoara; a2 =
52
variabilitatea
totala
=
S totale S int ra S int er . Aceste formule de variabilitate se mai
noteaza cu SPtotala.
SPtotala = SPintra+SPinter.
Pentru a calcula:
SPtotala= S x 2
SPinter= S
T2
;
N
Tg 2 T 2
;
ng
N
SP int ra
PM int ra V , unde N = numarul total de subiecti din cele K
NK
grupuri.
SPtotal
P int er Vg ; cu PMintra si cu PMinter se calculeaza coeficientul
k 1
lui SNEDECOR.
53
2. Moduri de calcul
pentru o distributie bidimensionala
La o clasa s-au efectuat un numar de exercitii, dupa care s-a dat proba
de control si s-au obtinut urmatoarele note:
Nota obtinuta
4
Grupul Numarul de exercitii
10
Total
G1
40
G2
41-80
G3
81-120
G4
121-160
18
34
G5
161
10
18
30
26
18
22111
Total
16
12
11
14
21
Algoritmul:
1. Se calculeaza mediile notelor obtinute la nivelul intregului esantion si
apoi, pe cele 5 grupe, tinand cont ca cele 5 grupe sunt alcatuite pe
baza numarului de exercitii.
Pentru intreg esantionul media notelor este:
X0 =
4 * 9 5 * 6 * 16 7 * 11 826 9 * 18 10 * 22
7.60
111
Calculam mediile:
4*6 5*4 6* 2
4.67
12
4 * 3 5 * 3 6 * 7 * 1
5.43;
x2
14
x1
x3
5* 2 6 *5 7 *8 8* 6
6.86;
21
x4
6 * 2 7 * 2 8 * 18 9 * 8 10 * 4
8.35;
34
x5
8 * 2 9 * 10 10 *18
9.53;
30
54
( x xk ) 2 * f
;
fk
In exemplul nostru,
D1 2 =
D22=0.816;
D32=0.884;
D24= 0.336;
D52=0.382.
Aceste dispersii de grup ne arata variatia caracteristicilor
dependente de natura factorilor intamplatori asupra subiectilor din cadrul
fiecarei grupe.
3. Se calculeaza media dispersiilor de grup ( D 2 ), calculata ca o medie
ponderata a dospersiilor de grupa:
D2 =
Dk 2 * fk 0.55 * 12 0.816 *14 0.884 * 21 0.336 * 34 0.382 * 30
0.716
f
111
( xk x 0) 2 * fk
; reflecta variatia caracteristicii dependente pe
=
f
2
55
D2
0.714
* 100
* 100 20.28%
2
Do
3.5206
factorii esentiali
F 2=
2
2.8066
* 100
* 100 79.72%
Do
3.5206
Total
Numarul
de elevi (ng)
33
38
31
34
31
N=157
Totalul
datelor (Tg)
928
760 1013
1335
748
T=4784
Totalul
patratelor (x2) 28030
SPinter=
S(
Sx2=164 040
Tg 2
T2
9282 7602 10132 13352 7482
47842
)
(
)
ng
N
33
28
31
34
31
157
=4519.30;
SPtotala=x2
T2
18256.12 ;
N
12.49
PM int ra
90.45
PMinter=
56
SP int ra
PM int ra ;
N k
SPtotal
k 1
q =
vg
; daca q este ridicat, atunci avem diferentiere buna intre
v
vg
vg v
a1
m1 cu m2
m1 cu m3
m2 cu m3
m1 cu m2+m3
m2 cu m1+m3
+1
+1
0
+2
-1
Coeficientii
a2
a3
-1
0
+1
-1
+2
0
-1
-1
-1
-1
Total erori 92
(Tg)
Totalul
patratelor
((x2))
897
81
64
108
965
780
862
58
v/v
Intergrupe
Intragrupe
Total
3
36
39
Suma patratelor
102.27
425.50
528.37
PM
34.3 ?
11.8 ?
46.1 ?
D = k Tg
D1 = 92*(+1)+81*(-1)+64*(-1)+108*(+1)=55;
Se calculeaza PMinter = n
F=
D2
75.6;
a2
PM int er ( D1)
6.4 semnificativ la p=0.05;
PM int ra
b) utilizand mediile
d2
PMinter (d) = 1
a
n
I
114
1116
II
96
814
B
59
III
74
542
Total
284
2742
Grupul II
88
(C.I. sub medie)
70
700
47
462
Total
166
1276
121
779
202
1816
205
237
1399
489 (T)
3871 (Sx2)
In fiecare casuta din tabel pe prima linie este reprezentat Tg, iar pe cea dea doua, x2.
Intr-un astfel de experiment bifactorial, o studiere globala a
variabilitatii intergrupe nu prezinta interes. Ne intereseaza comparatiile
intre coloane pentru a desprinde efectele modalitatilor variabilei A,
comparatiile intre linii pentru a releva efectul variabilei B, studiul
interactiunii dinte A si B.
SPtotala = Sx2 SPinter =
T2
480
3871
549.88;
N
72
Tg 2 T 2
224.19;
ng
N
2
2
TAI2 TAII
TAIII
T2
= 137.23;
n
N
SPB= 86.68;
Efectul interactiunii: SPAxB = SP inter- SPA - SPB=0.28.
Pasul urmator: Se calculeaza mediile:
SPA
= 68.62, unde c= numarul de coloane.
c 1
SP
PMB= B 86.68 , unde r = numarul de linii;
r 1
PMA=
SP
AxB
PMAxB= (c 1)(r ) 0.14
Se calculeaza PMintra =
SP int ra
4.93
N k
PM A
13.9 , p=0.01
PM int ra
PM B
17.58 , p=0.01
F B=
PM int ra
PM AxB
0.028 , nesemnificativ.
FAxB=
PM int ra
F A=
60
Subiecti
S1
S2
S3
S4
S5
S6
Total:
3. Se calculeaza
6. SPtotala= AS - 1 = 21 806.5;
7. SPintercoloane= A - 1= 8808.3;
8. SPinterlinii= S - 1 = 1359.2;
9. SPintra=AS S A + 1 = 11739;
Cu aceste date se intocmeste tabelul ANOVA:
SURSA
SP
PM
Coloane
(medicamentele)
8808.3
4404.15
Linii
(subiectii)
1359.2
271.84
Reziduu
10
116391163.90
61
Total
613
608
591
576
608
629
3585
Total
17
21806.5
5839.89
de reactie.
2.0
0.0
5.0
7.0
0.0
8.0
6.0
4.0
0.0
10.0 9.0
6.0
3.0
0.0
Stadiul I:
Se formeaza clusterul d(12), pentru ca distributia d1-d2 este cea mai
mica inregistrata in tabelul respectiv.
Distanta dintre d(12) si celelalte este: d(12)3=min {d13, d23}
d(12)4=min {d14,d24}
d(12)5=min {d15, d25}
Stadiul II:
63
5.0
0.0
6.0
4.0
0.0
9.0
6.0
3.0
0.0
Stadiul III:
(12) 3
(12) 0.0
3
5.0
0.0
(45) 6.0
4.0
(45)
0.0
4
3
5
2
64
2
1
Semnificatia acestei dendograme: variabilele 1 si 2 formeaza o
categorie, nu diferentiaza subiectii.
Putem sa presupunem ca in spatele acestei apropieri sta un alt
factor.
Daca vedem ca distantele sunt foarte, putem imbunatati, in functie
de o imbunatatire a esantionului de subiecti.
In cercetare alegem metoda ce ne da coeficientul cel mai ridicat
intre matricea initiala de disimilaritati si matricea construita pe baza
dendogramei.
2. Probleme de segmentare
In problemele de segmentare, avand un ansamblu de date referitoare la
variabila criteriu (exemplu: succesul profesional) si variabilele explicative
(inteligenta, motivatie, trasaturi de personalitate,) urmeaza sa facem o
taietura in variabila explicativa, astfel incat sa impartim esantionul in 2, iar
segmentele obtinute sa fie cat mai contrastante in raport cu criteriul.
Segmentam populatia grafic; metoda segmentarii se infatiseaza ca o
arborescenta in care apare o suita de noduri, respectiv bifurcatii, urmarind
variabilele relevante.
!!! Atentie! Reperul sau pragul se poate alege arbitrar (de exemplu,
media), dar cel mai bine se alege prin tatonare, considerand toate
pragurile posibile pentru fiecare variabila, si alegand pragul si variabila
care ne dau segmentele cele mai contrastante.
Formula de calcul:
daca variabila criteriu este o variabila continua, criteriu de diferentiere
este:
2
n1 ( y1 y ) 2 n2( y 2 Tg ) 2
,
( y ' y ) 2
unde
65
19
+
7.9
39
+
Motivatie (7)
7.4
Subiecti
61
Media
4.6
Inteligenta (50)
20
7.2
22
3.2
66
c ab
a (1 a )b(1 b)
)2
2. Conditiile cercetarii
a) Investigatii analogice
Rigorile impuse de metodologia experimentala pe de o parte, iar pe
de alta parte anumite consideratii de ordin etic, fac uneori imposibile
cercetari de psihologie clinica pe subiecti internati.
Se recurge la cercetari analoge facute pe subiecti infraumani sau pe
subiecti voluntari.
Problema care se pune: daca similitudinile sunt suficient de
pronuntate pentru a permite extrapolarea rezultatelor la clinica.
b) Experimentul clinic
Subiectii sunt pacienti care au nevoie de tratament.
Pot interveni problemele semnalate mai sus, dupa cum se pot face
compromisuri metodologice pentru a putea rezolva situatiile respective.
3. Evaluarea in practica de tip clinic
a) Studiul de caz.
Este o alternativa la distanta ce apare intre practica de tip clinic si
cercetarea stiintifica.
Modalitatile de studiu ale cazului individual cuprind de la observarea
sistematica pana la demonstratia clinica si experiment.
Poate fi eficient in:
69
b) Cvasiexperimentul
Vorbim de cvasiexperiment cand totalitatea conditiilor experimentale
nu poate fi realizata.
c) Experimentul propriu-zis
Acopera toate exigentele metodologice ale experimentului. In aceste
conditii, exista cateva reguli ce trebuie respectate:
- schitarea esantionului de pacienti (descrierea
caracteristicilor de baza);
- evaluarea statutului clinic (diagnosticul clinic precis
RMS);
- recrutarea si selectarea subiectilor;
- schitarea si specificarea tratamentului;
- atentia la factorii specifici si nespecifici (cum ar fi
sugestibilitatea pacientilor, de exemplu).
Concluzii:
Uneori, pentru evaluarea unor proceduri psihoterapeutice se poate
recurge la procedurile metaanalitice, dupa cum se incearca la ora
actuala simularea pe calculator a comportamentului tipic unei anumite
tulburari.
XIII. Metaanaliza
70
1. Problematica metaanalizei
Metaanaliza se refera la:
- metoda de analiza statistica a rezultatelor continute
in mai multe studii referitoare la aceasta problema;
- analiza calitativa (trecerea in revista) a rezultatelor
obtinute pana la un moment dat;
- cele doua domensiuni (calitate si cantitate) sunt
complementare, asadar metaanaliza este dictata
de
dezvoltarea
cumulativa
a
cercetarilor
psihologice.
Etapele metaanalizei
a) Orice metaanaliza incepe cu punerea unei probleme concrete.
(Exemplu: ce relatie exista intre anxietate si nivelul
performantelor scolare);
b) Clarificarea punctelor de vedere intr-o serie de chestiuni
teoretico-metodologice (modul de definire a variabilelor;
operationalizarea variabilelor; instrumentele folosite; clarificarea
notiunilor; alte operationalizari posibile).
c) Reperarea studiilor ce vor fi analizate;
d) Stabilirea valorii studiilor.
e) Retinerea informatiilor despre caracterul general al studiilor;
informatii privind metodolgia cercetarilorl caracteristicile
subiectilor (sex, varsta, )
2. Proceduri de calcul
Obiective: compararea rezultatelor pentru a evidentia semnificatia
diferentelor existente si combinarea rezultatelor.
2.1.
Procesul de comparare
z1 z 2
2
zr1 zr 2
2
72
1.00
0.20
C
0.26
1.00
D
0.31
0.16
0.17
1.00
0.22
1.00
Factorii componenti
I
II
III
IV
0.71 -0.30
0.56 0.82
0.64 -0.30
0.75
1.65
0.41 0.22 0.21 0.16
41% 22% 21% 16%
73
Suma patratelor
100%
Specificitate
0.64
0.55
0.69
Specificitatea = 1- Comunalitatea;
Factorul specific = Specificitate;
74
Factori specifici
0.80
0.74
0.83