S OCIE TA TEA ROMANA DE FILOSOFIE

ODIAGIU PROFESORULUI ION PETROVICI

ISTOR1A

EILOSOFIE1 MODERNt
VOL. V
FILOSOFIA ROMANEASCA DELA ORIGINI PANA ASTAZI

de
N. Bagdasarg Traian Herseni
VI

S. S. Bairs6ineseu

//

BUCUR ES TI

II
www.dacoromanica.ro

1941

PREF AT A
Cad, acum cinci ani, s'a luat initiative reclactarii in colaborare a un,ei Istorii a filosofiei moderne, ca omagiu Prof eso-

rului lori Petrovici, initiatorii s'au gandit la inceput la un voluan de 600-700 pagini, cum s'a $i anuntat de altfel. Dar
dorinta de menea intalnita la colaboratori pe de o parte, iar
pe de aka parte intelegerea intalnita' la diferiti seli de departamente si conducatori de institutii pentru o asemenea opera,
i interes-ul an& at primului volum de catre cilitori, i-au
miireasca scara, ajungandu-se astindenrnat pe organizatori
fel dela un singer volum, cum era proectat, la cinci volume reaprecum

lizate: opera incheiata a dep4it cu mult planul initial, iar cultura romneasoa s'a nazut imboeititZ ca o lucrare de o stringenta
necesitate
pe care, dace', ar fi fost s'o a$teptam de la un singer

autor, cine $tie cat fimp ar fi trecut ca s'o avem.

La capatul acestei realizari, tinern scl multumim inca data'
atat colabonatorilor romani $i straini, cat i celor ce au sprijinit ce atata comprehensiune, in vremuri alai
grele pentru
aceasE lucrare. Cele cinci volume ale Istoriei filosofiei
moderne constitue un lapt cultural, cu care once cultur4 s'ar putea
ratindri $i pe care nici unul din popoarele vecine nu-1 au inc,6.
Fie ca taro noastni, tgeduifill de atafea evenirnente fragice, -$i
recapete linistea $i drepturile, penird a-4 putea arta masura puterilor ei spirituale in domeniile variate ale culturii.

lunie 1941

Societatea Romani de Filosofie

www.dacoromanica.ro

CUPRINSUL
Pag

Prefata

VII

Filosofa puri (LogieL Epistemologie, Metafiziel)

TENDINTE, TEORII, SISTEME (N. Bagdasar)

Minarle Cantemir

Vista si opera 3. Divanul lumli cu inleleptul sau Giudelul

sufletulu cu trupul 7. Sacrosanctae seientiae indepingibile imago

(metafziea) 9. Critica lui Aristoteles 13. Esenta tmpuliii 15.

Cele patru specii vitale 16. Liberul arbitru 16. Logica 18. Caracterizare 19.
Dele Cantemir la Maiorescu
RAspindirea cunostntelor fliosof ice 21. Autorii greci de manuale 22. Caiete 22. Traducerile din prima jumatate a sec. al
19-lea 23. S. Micu, Gh. Lazr si Eufrosin Poteca 24.
Tittt Maiorescu
.
,
.
.
.
.
.
Viga si opera 27. Influenlele suferte 28. Obiectul filosofiei
28. Conceplia destre Dumnezeu 29. Logica 30. Estetica 31. Psihologia 31. Rolul jucat in cultura romn5. 33.
Vaslle Conta .
.
.
.
.
.
Viga s opera 34. Conceplia epistemologa 39. Cunostintele
provin din simluri 39. Categoriile simlurilor 40. Perceptiile 41.
Melle abstracte : generale si particulare 43. Ideile generale :
de lucren s de calitt. Melle particulare propru zse s legi
44, Idei abstracte absolute s relative 45. Ideea de spaliu s
tmp 46. Perceperea raporturilor. Judecata 50, Memoria 55.
Cunostinlele sunt relative 59. Sistemul piramidal al cunostintelar 61. Metafizica 63. Temeiul metafizicel 63.Prineipiile existenlii 65. Teoria ondulaliei unversale 68. Formele evolutive:
unde indivduale si unde pozitive 75. Origina si transformarea
vielii 77. Teora fatalismului 81.
C. Riidulescu-Motru
Viala si opera 84. Coneeptul de metafzia 87. Crtica conceptului de constiinl in genere" al lu Kant 89. Personalitatea,
rezultat sintetic al evoluliei 91. Eul Si munca, condilli ale personalittii 94. Personaltatea poporulu s a individulu 99. Vocala 102. Tmp 106. Destin 108. Caracterizare generala 112.

www.dacoromanica.ro

21

27

34

84

Cuprinsul

Pag.

P. P. Negulescn

114

Viata si opera 114. Critica apriorismului 115. Critica empirismului 116. Stiinta si filosofie 120. Caracterizare generala 122.

Ion Petrovici

123

Viata s opera 123. Teoria cunostintei 126, Temeiul Metafizicei

130. Metoda in Metafizica 134. Ideea de Neant 136. Ideea de
Dumnezeu 137. Problema nemurirli 139. Rosturile practice ale
filosofiei 144.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Stefan Zeletin
.
.
Viata si opera 146. Critica filosofiei stiintifice 149. Evanghelia

146

Naturii 150.

Lucan Blaga
f
Viata si opera 165. Sensul metodologie al dogmei 166. Deosebirea diere dogme si paradoxiile metafizice 169. Gandirea
stiintifica si metoda doginatica 170. Intelect enstatic" si ecsstatic" 173. Oblectul cunoasterii intelegatoare: misterul 175.
Cunoasterea paradisiaca si luciferica 176. Articulatiile cunoasterii lucif erice: plus-cunoastere, zero-cunoastere si minus-

165

cunoastere 179. Momentele cunoasterii individuale 186. Marele

Anonim si censura transcendenta 188.

Eugenia Sperantia
.
,
,
.
Viata si opera 194. Viata ca baza a problemelor filosofice 195.

194.

Cunoasterea si actiunea 197. Propozitiile interogative 202.

Mircea Florian

Viata si opera 205. ConceptuI de filosofie 206. Datul ca atare",

ca punct de plecare in filosofie 209. Reforma conceptuIui de
experienta 212. Reforma conceptului de rationalism 215.
D. D. Rosca
.
.
.
Viata si opera 219. Bazele metafizicei 220. Experienta obtecUva 221. Experienta metafizica. 223. Dublul aspect al realitatii
225. Neliniste si desnadejde metafizica 226. Perspectivele filo-

205

219

sofi ei 227.

Dan M'aren

229-

Viata si opera 229. Metoda de investigare 230. Formele gandirii 230. Roltil imaginilor s raportul dintre vointa si imagine
231. Elementele perceptiei si ale imaginei 232. Perspectivele
filosofice 233. Tendinta spre un monism spiritualist 234. Cauzalitatea 234. FinaLtatea 236. Tendinta spre finalism 237.
Vasile Binar.
.
,
. Viata si opera 238. Corelatul fundamental $i metoda
239. Reformele necesare in diferitele discipline 240. Necesitatea meta-

238

fizicei 241. Caracterele filosofiei 243.

Nae Ionescn s C. Antoniade

.
.
Viata lui Nae lonescu 244. Caracterizarea straduintelor sale
244-5. C. Antoniade si iluzia realista 245. Incognoscibilul 245.

www.dacoromanica.ro

244

Cuprinsul

Pat.

ESTETICA (N. Bagdasar)

Inceputuri i contributii

24T

Radu Ionescu 247. Titu Maiorescu 247. C. Dobrogeanu-Gherea

248. P. P. Negulescu 249. A. C. Cuza 251. P. Cerna 252. G.

Ibraileanu 252. H. Sanielievici 253. D Tomescu 252. E. Lovinescu 253. Paul Zarifopol 253. D. Caracostea 253. Mihail Ralea
253. Eugeniu Sperantia 253. Stefan Nenitescu 556. Camil Petrescu 256. Lucan Blaga 257.
Mihail Dragomirescu .
.
Viata s opera 258. Noua orientare in critical 259. Lumea fizie
260. Lumea pshica 260. Lumea psiho-fizica 261. Stiinta Hteraturii 263. Analiza operii artistice 266.

Tudor Vianu
,
Viata si opera 271. Frumosul natural si frumosul artistic 272.
Metodele in estetica 272. Bunuri 4i valori 273. Structura peril
de art 274. Filosofie i poezie 276,
Liviu Rusu .
.
Viata si opera 279. Creatia artstica 280. Fazele creatiei artistice 281. Tipurile creattei artistice 284. Estetica poeziei /lime

258

271

279

285.

FILOSOFIA DREPTULUI (N. Bagdasar)

Inceputurii

Mircea Djuvara
Viata si opera 290. Drept 4i filosofie 292. Functia creatoare a
a gandirii. Relationismul 294. Cunoasterea si realitateajuridic
297. Ierarhia cunostintelor 300. Drept si moral. 302. Analiza

289
290

fenomenului juridic 303. Drept pozitiv 309.

Eugeniu Sperantia

Opera 311. Dreptul 5i viata 312. Apriorismul in drept 313. Letile evolutiei dreptului 315. Norme cardmale si norme adventive 316. Statul 317.
FILOSOFIA ISTORIEI (N. Bagdasar)
.
Inceputuri
,
.
.
Alexandru Hasdeu
.
.
,
Problema timpului nostru 320. Oblectul stiintei istortei 320.
Legua polarizatiei 322.
I

Bogdan Petriceicu IIasdeu

.
.
Viata 323, Istoria critica a Romnilor 324. Elementele constitutive ale nattunii 325. Problema progresului 327.
A. D. Xenopol
.
.
.
.
.
.
.
.
Viata 329. Natura stiintei 330. Clasificarea stiintelor 333. Valoare, lege si serie 336. Inferenta ea metoda In istorie 337. Factorii evolutiei 339. Caracterul propriu al istoriei ca 4tiing 341.
.
Nicolae Iorga
Viata 345. Caracterul istoriei ca stiinta 346. Mafia ea forte active in fenomenul istoric 348.

www.dacoromanica.ro

311

319,
319

323-

329

345

XII

Cuprinsul
Pag.
351

.
.
.
.
Vasile Piiirvan
Viaja 351. Conceptia metafzci a istoriei 352. Obiectul istorie
355. Apercepta storicA Si modalitAtile el 358. Devenirea si
ritmul 360. Categordle devenrilor istorice 463. Categoriile rit-

mului 364,

D. Driighicescu

370

Viaja si opera 370. Sociologie s psihologie 371. Idealism s

spiritualism socielogie 373. Nouvelle cit de Dieu 375. Incheere
380.

FILOSOFIA CULTURII (N. Bagdasar)

.
.
.
.
.
Contributii $1. teorii
M. Eminescu 381. C. Stare 381. D. Gusti 382. Nae Ionescu 382.

381

Nichif or Crainic 382.

C. Ridulescu-Motru

382

Cultura romana $1 politicianismul 382. CulturA s civilizatie 385.

Romanismul, catehismul unei nou spiritualliAti 387.
.
,
.
.
.
,
-S. Mehedinti
Viata si opera 390. Caracterul etnografa al civilizatie si culturit 391. Civilizatia 392. Cultura 394. Civilizatie si cultura' 396.

309

P. P. Negulescu .
.
.
,
.
.
Diferite conceptii ce stau la baza creatiei culturii 398. Fac-

388

torli determinant( ce stau la baza vietii ntelectuale si active 399.

Factorii aditionali 400. Problema specficului national 401.

I. Petrovki

404

Conceptul de culturi si eivilizatie 404. Foloasele culturli 405.

L, Blaga
.
.
405
Triloga culturii 405. Crtica conceptiilor morfologice si psihologice din filosofa culturii 405. Noua interpretare a inconstientului 406. Problema stlulu. Factoril primar si secundan i 407.
Spatiul miortic 415. Catolicismnl, protestantsmul si ortodoxismul ca forme de vat5. 416. Cultur minorg s majora, autononomia lor 422. Metafora 424. Cultura s civilizatie 426. Rolul
Marelu Anonim 427.
Tudor Vianu .
428
Deftntia analogic's' a culturii 428. Procesal dialectic al culturii
429. lntoareerea la dealurila morale ale clasicismului 430.
431
Atli ganditori .
Gr. TAusan 431. Mihail Radulescu 433. I. D. Gherea 433. Stefan
6

Lupascu 433.

Periodice

435

SOCIOLOGIA (Traian Herseni)

Cdteua lihnurtri
Premergatorii sociologiei rominesti
1. N. Milescu .

www.dacoromanica.ro

437

439
439

XIII

Cuprinsul

Pag.

D. Cantemir
440
Budai-Deleanu, D. Golescu, L Codru-DrAgusanu 41 Anton Penn.
443-448

IL Inceptatnrite sociologiei rominesti in ideologiile politice

A. Sociologia pafoptutd fi liberald

L Eliade Radulescu.
N. Balcescu. .
L Ghica
I. C. BrAtianu
St. Zeletin.
.

448

449

449
452
454
457
461

B. Sociologia conservatoristd .

466

P. P. Carp .
Titu Maiorescu
1 C. R5Aulescu-Motru

466
467
468

C. Sociologia socialisid

472

Th. Diamant.
C. Dobrogeanu-Gherea.

Brad.
...
....
.......

D. Sociologza poporanistd fi tifrdnistd.

1. Ionescu dele
C. G. Stere
R. Rosetti.
V. N. Madgearu.
E. Sociologia nationalisid

M. KogAlniceann

B. P. Hasdeu.

M. Eminescu.

A. C. Popovici.
A. C. Cuza

III. Sociologa de apecialitate

473
474

477
477
480
491
493

495

495
497
500
506510
516

A. Primele incercdri

516-

(C. Dimitrescu-Iasi, G. D. Scraba, H. Funcl(eanu etc.). 517-518V. Conte.

519

A. D. Xenopol
D. DrAghicescu

Spiru Haret
B. Primal sistern de eociologie.
D. Gust'.
C. Sociologia de catedrd
Privire generalli .
Univeraitatee din Bucuresti.
(D. Gusti, G. Vlidescu-Ricoase, M. VulcAnescu,
H. H. Stahl, T. Herseni, A. Golopentla).
N. Petresca.

www.dacoromanica.ro

523
524
526
529-

529
541
541
542'

Cuprinsul
.

3, Universilatea din Iasi.

(P. Andrei, V. Harea, L Lupu, E. Moisue).
M. D. Ralea.
Al. Claudan
4. Universitatea din Cluj Qi CernAuti

Pag.
544
545
548

550

(E. Sperantia, C. Sudeteanu, G. Marica. T. Bah.

leanu, L. Topa).
V. I. BArbat.
P. Andrei.

553
560
564
571

T. BrAileanu.
E. Speran ta.

Preocuplri inrudite cu sociologia.

572

D. Cea dintel ;coald soczologzcii ronzeineascd.

DepAsirea cadrului universitar.

Institutul Social Rolan .

572
573
575
580

CercetArile monografice

$coala sociologa dela Bucuresti.

(M. Vulanescu, D. C. Georgescu, A. Golopenta etc.).
H. H. Stahl.
T. Herseni.

586

_IV, Incheiere
(Bilantul sociologiei romanesti s perspectivele ei de des587-598
voltare).
PEDAGOG/A (S. S. Bdrseinescu)

Introducere
Cap. I. Obiectul Istoriei pedagogzei romanestz
Cap. II. Isvoarele Istorzez pedagogiei romcinesti

599
602
605

Cap. III. Condztizle geopolitice. istonce i pszhice de desvoltare a aces.

.
stei pedagogiz

508

Partea I. Pedagoga romineasei preatntifcit

Cap. I. Inceputuri de educatze scolard la Ronzcinz
Cap. il. lace pulan de pedagogze romeineascii preftzintilza

613
616
617
618
620

a) Elemente de pedagogie in artile populare

religioase
cronci .
.
Elemente de pedagogie aristocratia : Invtturile lui Nea-.
.
.
.
.
goe-Basarab .
.
.
.
621
Dimitrie Cantemir 4i Divanul" .
.
623
$coala si pedagogia ei in veac. XVI si XVII .
631
-Cap. III. Pedagogza ronuineascli de tranzitie din veac. XVIII .
635
Manuale didactice
,
.
636
Of

11

Romane pedagogice 'si opere de -pedagogie aristocratici

IodrumAtori ai educatlei: Antim Ivireanul, Mtropolitul
Iacob Putneanul. Nicolae Mavrocordat
ScoalA cu pedagogia ei
.

c) Inceputtri de polilla scolaa

www.dacoromanica.ro

640
644
645

XV

Cuprnsul

Pg:

Cap.

Par tea 11. Pedagogie nationala romfirieascii

650

L Inceputuri de pedagogie nationald romdrzeasci

650

Samuel Micu, Gh. Sincai, Petru Maior, Gh. Lazar, Gh.Gh. AsachL

Cap. II. Prima pedagogie sistematicd la Roman:

Prima manifestare a pedagogiei sistematice

Ce dintai autori romani de pedagogie sstematica: N. Petrovc, A. Muresanu, D. Pop, Dr. A. Velini, S. Barnutiu.
Cei dintai cercetatori roman ai problemelor pedagogice :
Elade Rdulescu, Gh. Saulescu, Ion Ghca, Gh. Costa.
Foru, P. Poenaru, E. Poteca, A, Trebonti Laurian.
Influenta scratorilor vremii asupra educatiei.
Scoala cu Pedagoga si Poltica $colara.
.
.
.
Cap. III. Pedagogia szstemabcd romdrzeascd (1880-1916)
a) Conditille generate de vieata ale poporului roman la 1880.
b) Directiile prncipale de idei din pedagogia romaneasca
sistematici.
1. Pedagogia intelectualst

662
662
666

671
671
677
683
684

687

Vasile Petri, Ion Popescu, V. Gr. Borgovanu, St. Velovant, Petru Pipos, Gr. Patrictu, Ana Conta-Chernbach,
Garboviceanu.

692

2. Pedagogia umanisti

693

Ion Gavanescu

693

3. Cercetitori al problemelor pedagoglei

700

C. Dumitrescu-Ia$1, C. Messner, Gh. Bogdan-DuicA, S.

Mehedint, T. Pavel, Spirdon Popescu, D. Were, I. Simionescu .

708

4. Pedagoga expermentala
c) Influenta catorva poet roman' asupra educatiei . .
d) Politca scolara $i reprezentantii ei: A. Odobescu, T. Maiorescu, V. Conta, D. A. Sturdza, P. Poni, Spiru Haret,

712

N. Iorga
e) $coala romaneasca cu pedagogia ei (1880-1916) .

724
725

. ..... .

Partea Ill. Pedagogia ronifiai contemporani

Cap.

714

728

I. Conditae i momentele principale ale desuoliiiriz pedagogiei

romcine contemporane

Cap. II. Dzrec(iile przncipale din pedagogia romand contemporand

Pedagogia expermentala .

V. Ghidionescu, Viata, opera, cugetarea

Pedagoga moral&

G. G. Antonescu, Viata, opera $i concepta sa .

Pedagogia umansta
I. Gavanescu
.
,
C. Narly
Cercetatori ai problemelor pedagogce
.
Ghibu

www.dacoromanica.ro

728
729
734
735
738
739
746
751
754
755
657

XVI

Cuprinsul
Pg_.

C. Kiritescu

I. I. Gabrea

761

'761
764-

.
.
.
N. Iorga, E. Speranta . .
S. Reli, I. Lupas, Pr. M. Bulacu, L-M. Nestor,
.
:
Lviu Rusu. N. Margineanu . .
D. Muster, V. Pavelcu, lije Popescu-Teiusan. Dr. C. Muresanu, Dr, Gh. Comicescu, L Nsipeanu, Em. Brandza,
.
I. Burcescu, I. Sulea-Fru .
.
.
e) Pedagogia sociologia .
I. C. Petrescu
.
F) Pedagoga culturii .
C. Riidulescu-Motru
.
S. Mehedinti .
L. Blaga .
.
V. Bancili .
.
Cap. III. Influenfa educatiod a Izteraturii romane contemporane
.
Cap. IV. $coala romiind contemporand
$coala primar
.

Lceul .
$coli normale

Alte scoli secundare, Universitatea

.
Cap. V. Polifica culturii .
.
.
.
S. Mehediat, Dr. C. Angelescu, P. P Negulescu
I. Petrovci, N. Iorga .
D. Gusti, St. Zeletin, P. Andrei
Incheere .
.
.
Cap.

767
767
768
780
781

74
7786

782
786
788
789
790'
779911

I. Caracterele pedagogiei romdnesti

II. Istoria pedagogiei romdne,ti i voinfa de educafie a poporului romdn .
.
.
Ill. Perspective .

www.dacoromanica.ro

776655

792
793
794
795
797
797
800,
803-

TENDINTE, TEORII, SISTEME

Imprejurarile istorice in care s'a desvoltat poporul romn,

n'au fost din cale afara de favorabile activittii culturale

genere, deci nici celei filosofice. Luand nastere pe un teritoriu
dintre cele mai fertile si dotat cu maxi i variate bogtii naturale, dar pierzand inca dela nastere contactul strns cu centrele de cultura, asezat in drumul mare al nvaliriliar, cortinuu
de veghe pentru
mentine existenta, aprfindu-si-o cu barbatie, poporul roman a fost vreme indelungata lipsit de acel
minimum de conditii, in stare s faca posibil creatia. Seapand
de navalirile attor triburi, cari sute de ani i-au stricat rosturile,
el a intrat apoi sub tutela politica a unui Imperiu pentru care
civilizatia si cultura erau lucruri cu totul neglijabile. Conducatorii Imperiului turcesc nu se interesau de asemenea lucruri
la ei acas, necum In teritoriile sapanite de ei sau stand sub
influenta lor politica. Nu numai att: ei au pus piedici
frumoasei culturi bizantine, pe care au gsit-o card au ocupat
Constantinopolul, prin punerea pe fuga a oamenilor de stiint
prin distrugerea institutiilor de cultura care stralucisera
odinioara. Pierzand legaturile cu apusul, ne mai avand insti-

tutii de cultur supoerioara in centrul spre care soarta

facuse sa graviteze politiceste, nu e de mirare ca poporul
roman apare in domeniul creatiei stiinfifice i filosofice asa
de tarziu, El apare atunci cand reuseste sa inoade firele rupte,
s se pun din nou in legatura cu focarele de cultura din acea
vreme, fie prin dascalii pe care-i va aduce aici, fie prin tinerii pe care-i va trimite peste botare. Lucrul nu va fi desigur
asa de usor, fiindca imprejurarile externe si interne nu au
ineetat de a fi vitrege culturii romAnesti decat abia in secolul
precedent, dup unirea principatelor

dobandirea indepen-

www.dacoromanica.ro

Tenclinte, Teorii, Sistme

dentei. Acum apar in domeniul filosofiei, cu lucrri masive, isvorate din pasiunea cercetarii si din dorm' ta vie de a contribui
la deslegarea marilor probleme filosofice, un V. Conta si un

A. D. Xenopol, acesta din urm reusind s-i castige curand

stima unor ganditori straini de marca.
Totusi, originile filosofiei romanesti sunt mult mai indepartate. Cercetarea obiectiv cea mai severa a genezei si
evolutiei gandirii filosof ice romanesti nu poate trece peste un
ganditor care inca nu este suficient cunoscut ea atare nici macar
In propria lui tara. E vorba de eruditul Domnitor, de scurta
durata, al Moldovei, Dimitrie Cantemir, care inca din viata
si de tanar devenise cunoscut, i in Apus i in Rasarit, prin
vastitatea cunostintelor lui.

www.dacoromanica.ro

FILOSOFIA PURA
(LOGICA, EPISTEMOLOGIE, METAFIZICA)
=MIN=

Dimitrie Cantemir
Dimitrie Cantemir s'a dascut la 1673. Tatl ski, Constantin Cantemir, Domnul Moldovei, dei nu era icrturar, a
tinut totusi s dea odraslei sale o cultur aleas.
Mama lui Dimitrie, nscuta Banta
.Bant.s era o veche
familie moldovenease
poseda o frurnoasa culturi, care nu
se poate s nu fi fost un indemn pentru fiul ei. Tara ski are
grij. s-i aduc un bun dasc61, pe Teremia Cacavela, care-I
va introduce in studiul filosofiei si-i va deschide spiritul pentru
cultur.. Trimis in 1688 ca ostatec la Constantinopol, uncle
rmne Oda' in 1691, Dirnitrie Cantemir foloseste aceasfa sedere in capitala imperiului otoman, pentru a iirma cursurile Academiei grecesti din Constantinopol, unde profesori foarte buni
tineau cursun. Inzestrat cu admirabile insusiri intelectuale

cu o puternic dorint. de a se instrui, Cantemir i apropnie

o cultur dintre cel a mai bogate. In 1691 se intoarce in Moldova. Dupa moartea tatlui su, survenit pe neasteptate in
Martie 1693, Dimitrie se urca' pe tron. Domnia fu ins de
scurt durat., din cauza masinatiunilor lui Constantin Brincoveanu. Nici favortul lu Brancoveanu, Constantin Duca, nu
va putea mentine, asa *Meat, din cauza dus.maniilor dintre
romni, tronul Moldovei va fi detinut foarte putin vreme de
Domnitorii cari se perind. Prin legturile pe care si le fcuse
la Constantinopol, Dimitne Cantemir va isbuti s5.-1 vad pe
fratele su Antioh Domn in Moldova, fr a avea ins buse

curia de a-1 vedea mentinndu-se. In timpul domniei lui Antioh,

dela 1696 pan la 1700, Dimitrie se afla la Constantinopol,
www.dacoromanica.ro

Dimitrie Cantemir

In calitate de Capuchihaia al fratelui siu. In 1697, el ja parte

la batalla (lela Zenta, in Ungaria, unde Turcii sunt zdrobiti,
Cantemir ciiptand cu aceasti ocazie convingerea ca imperiul
turcesc este in dezagregare. Intors, in 1700, pentru scurt vreme
In Moldova, chemat de fratele su ca s se cstoreasca, Dimitrie Cantemir se va duce din nou la Constantinopol, pentru a
contracara intrigile neobosite ale hn. Brancoveanu. Aici i construeste un frumos palat, cu priveliste minunati i continti si
se ocupe, in afar de politic, ca cercetari i studii. Aclun manuscrise, colectii, cpii dupa' portretele sultanilor, invalii un
numr respectabil de limbi. Se ocup cu muzica turceasa inventeaza un sistem de note pentru ea si compune el insusi cntece
care si. astizi se canta la Constantinopol. Invata deasemeni s
cante rninunat din tamburin. Inc din prirnii ani ai sederii lui
la Constantinopol se rispindise vestea despre cunostintele lui
enciclopedice, irle& in cercurile inalte de acolo se bucura de
un enorm prestigiu. In Noembrie 1710, Dimitrie Cantemir este

ficut Domn al Moldovei, dar destinul a vrut numai pentru

puin vreme, caci isbucnind conflictul dintre Turci i Rusi,
Cantemir, trecand de partea Rusilor i acestia pierzand lupta,
isi pierde frontil si este nevoit si plece in Rusia. El
se stabileste mai intaiu la Harkov, primind din partea
lui Petru - cel - Mare titlul de cneaz si 13 sate. In 1712

el se stabileste la Moscova, primeste dela Petru-cel-Mare un,

alt domeniu ca vreo 50 sate cu 15.000 de suflete si cam vreo
6500 ruble pe an. In 1713 avu nenorocirea s-si piarcl sofia.
Far tron, departe de tara, tanjind dup Palatul din Constan-

finopol, t'amas fr sotie, in astfel de imprejurri cea mai

mare mangaere o gisea In scris. Se scula dimineata la 5 ore,
lua calca si un ciubuc dupi obiceiul turcesc. Studia apoi pana
la ora 12, cand lua masa. Cea mai plcut mancare a lui era
pui cu macris. De regula' bea apa amestecat Cu vin. Dac
vreodat bea prea mult, dou s'aptmni era bolnav. Dupa clejun

dormea putin, apoi studia pn la ora 7, dupa care timp

se dedica familiei"1). Cantemir infra in corespondenti cu Leibniz,

iar in 1714 este ales membru al Academiei din Ber-

o onoare dintre cele mai mari. Prin cunosfintele i prin

intelepciunea lui el se face asa de util si de necesar Tarului,
dpatandu-i deplina incredere, inct acesta Il face membru in
Consiliul Intim
consiliu care se compunea numai din trei
lin. ,

1) I. Mirea, Despre Dimitrie Cantemir, 1a$1, 1926, pag. 17-18.

www.dacoromanica.ro

Dimitrie Cantemir

membri. Cind Petru-cel-Mare se stabileste la Petersburg, Cantemir il urmeazi. Aici face cunostinti cu tina"ra si frumoasa

principesi Trubetkoi, cu care se cistoreste in 1719. Gaud

Rusii pornesc in 1722 campania impotriva Persiei, Cantemir
il insoteste pe Tar atit in calitate de membru al Consiliului
Intim ciit si in calitate de orientalist. Se imbolnveste insi pe
drum si Tarul ti di voie s se intoarci acasi spre a se ingriji.
Dar boala de care suferea, diabetul, nu cedeazi. La 21 August
1723, Cantemir moare la resedinta mosiei sale, Dimitrovca,

la o virsta relativ taniri.

Cantemir a fost o minte cu vaste si multiple cunostinte.
Muzica, logica, etica, teologia, istoria, geografia, arhitectura,

erau domenii in care el se simtea ca la el acasi, stapinind

vreo 12 limbi, majoritatea din ele vorbm. du-le in mod curent.

Personalititi ca ale lui Cantemir nu apar oricand. Dei cunoscut si apreciat deosebit Inca din viata, totusi 9 parte din
opera lui, in special cea filosofici, a avut o soart. tragica.
Afara d,e prima lui lucrare, Divanul lumii ca inteleptul sau
Giudeful sufletului cu trupul Cu subtitlul Intdi isvodit 0 de
isnoava din vechiul qi noul Testament in slava 0 folosinta motdovenescului neam,1) apirut la Iasi in 1698, toate celelalte au
rmas sa zaci in manuscrise, depozitate in bibliotecile din Rusia,

pini in 1877, cind Academia Romni, sesizati de existenta

unor manuscrise ale lui Cantemir in Biblioteca Arhivelor Generale ale Ministerului de Externe rusesc, insircineaii. pe Gr.

Tocilescu si meargi la Moscova si si ja o &Tie dupi ele.

Tociiescu porneste In acelas an si dupa o sedere de cilteva
luni acolo, se intoarce, intre altele, cu o cpie dup. lucrarea
Sacro-sanctae sientiae indepingibile imago, care va vedea insi
lumin.a tiparului abia in traducerea lui Nicodim Locusteanu
(Biblioteca Ancora), cu o cepie dupi Compendiolum unwersae
logices institutionis,2) eu o cpie dupi Ioannis Baptistae Van
Helmont, Physices universnlis doctrina et Christianae fidei con-

grua et necessaria philosophia, care constitue opera lui filosofica. Nu se stie nici astizi in mod precis, daca au fost deseoRetparit apoi in Arhva Romineasa" a lu Milian Coggniceanu
lar Inteo nou editie, tradus de G. Sion In Operele Principelu Demetru
Cantemie . edtate de Societatea Academia Romin, Bucuresti, 1883.
ApArut in .,Operele Principelu Demetru Cantemr" publicate de
Academia Romin, Buctuesti, 1883, Tomul VI.

www.dacoromanica.ro

Dimitrie Can temir

perite toate manuscrisele lui Cantemir

daca nu cumva viitorul

ne rezerva vreo surpriza placuta.

Conceptia lui Cantemir despre viata i lume se va resimti
de influentele suferite de el din partea Academiei grecesti din
Constantinopol. E curios ca aceasta Academie, desi avand profesori foarte activi i foarte apreciati, ignoreaza totusi operele
filosof ice revolutionare ce apar in aceasta vreme in Occident.
Cana operele lui Galileu, Bacon, Descartes, Hobbes, Spinoza,
Locke, Newton, erau urmarite cu interes i discutate cu aprindere in Apus, la Constantinopol nu se ja cunostinta de ele,
in schimb este prea cunoscuta opera lui Van Helmont (1577
1644), un alchimist si medic olandez, caracterizata printr'o tentinta spre misticism i empirism, printr'o reactiune contra scolasticei, ale carei certuri perpetui nu produc dupa Van Helmont
decal imagini inselatoare ale adevarului, i prin recomandarea
extasului ca mijloc sigur de a dobandi o viziune a lucrurilor
asa cum sunt. Cat de mult 1-a influentat Van Helmont pe
Cantemir, se vede nu numai din scrierile acestuia din urma,
aduca in mod
ci si din faptul ca ganditorul roman a tinut
public prinos de admiratie i recunostinta prin lucrarea Laus
Van-Helmont.

Nu se poate vorbi prin urmare de origina litate in adevaratul inteles al cuvantului la Cantemir. Acest lucru nu trebue
s ne faca sa &ideal in extrema cealalta, de a ignora cu totul
opera lui filosofica, asa cum s'a facut pana acum. Niciuna din
operile lui filosofice nu se mai gaseste in comert si nu e accesihi% publicului cititor decat cu foarte mari greutati. Se impune
deci o reeditare a operei lui filosofice, o reeditare in romneste
a intregei lui opere filosofioe si in conditii tehnice care s'o faca
atragatoare (ne gandim in primul rand la traducerea lui Sacrosanctae scientiae indepingibile imago"!). Se impune deasemeni
si o alta atitudine a istoricilor nostri literari fata de opera filosofica a lui D. Cantemir!
S luam fiecare oper in parte si
fiindca sunt epuizate

sa dam aci o expunere ceva mai larga decat ar

scara pe care este facuta aceasta Istorie a filoso fiel moderne, pentru ca macar in chipul acesta s ne facem o icoani
despre conceptia filosofica a ilustrului Principe.
S vedem pe rand ce cuprincle fiecare din aceste lucrari
si care este aportul personal al lui Dimitn'e Cantemir.
Divanul lumii ca inteleptal sau Giudetul sufletului, Cu
www.dacoromanica.ro

Dimitrie Cantemir

trupul e o scriere de tinerete, elaborata sub doua influente puternice: a Bibliei i a stoicilor. Scrisa in parte in forma de
dialog, dintre care unul dintre partenerii in discutie e inteleptul, iar celalt e lumea, Cantemir cauta s demonstreze, prin
gura inteleptului, ca tot ceeace face parte din lumea aceasta e
arngitor

i trecator, ca a tine la frumusetea ei e o greseali,

fiindca acestea sunt numai aparente, ca lumea la inceput a fost

buna, creat de Dumnezeu spre binele omului, dar c pacituind,

a devenit rea si nu mai este decat o desertaciune a desertaciunilor. De aceea a fost nevoe ca Dumnezeu sh intervin4
trimitand pe Christos, spre a pune capit pacatului. Cine tine
seama de socotelile lumii, ravnind dupa bunurile ei, devine
lacom, trufas, invidios, nesocotit, orb fat de dreapta judecata,
provocand zavistie printre semeni i devenind astfel ru. Fericirea se agoniseste nu prin supunere la tentatiile lumii, ci prin
dragoste de Dumnezeu, caci dulceata lumii este otrava sufletului.

Lumea este mai rea decat talharii, cam' pe and eei din urma
distrug trupul, cea dintai distruge ceva mai pr4ios, sufletul.
Omul trebue sa urrnareasca nu ceeace ravneste trupul, ci ceeace
vede sufletul, cci numai acesta este fra sfrsit, vecinic. Credinciosul care ndajdueste, nu nadajdueste In zadar. Dumnezeu are grij ca nazuintele lui s se implineasca, sa ajung
In posesiunea binelui, care in veci nu moare. Dumnezeu 1-a

fcut pe om sa fie stapinul lumii, nu sclavul ei; deci e/ sa

stpaneasca lumea, nu lumea pe el. Lumea este principiul raului,
e ceva cliavolesc i trupul omului se aseamana ei. Sufletul din
contra se aseanfn Cerului si-i e dat sa tinda spre el. Impotn-va

raului omul poate birui, daca st vitejeste.

Cantemir arata apoi ca lumea e facut de Dumnezeu,
iar oamenii facuti ca s'o impodobeasca. Creata de Dumnezeu,
lumea traieste din mila lui Dumnezeu. Bunurile ei sunt ca praful
inaintea vantului, deaceea oarnenii nu trebue sa se dedea lor. Frumusetile lumii sunt inselatoare i imbietoare la rill: asa a

czut Eva in pacat, inselata de frumusetea marului, asa

a,

pierit Troia din Pncina Elenii. Lumea a fost facuta de Dumnezeu spre bine, dar pacatuind ne indreapta si pe noi spre
In lume, nu este nici bunatate, nici odihna. Dumnezeu ne invata cum s scapm de pcnt i ne-a trimis intru' aceasta si pe
Christos. Omul sa nu dea ascultare poftelor lumii, orb, mut
si surd s fie fata de ele. Omul sa se incnte, nu de lumina,
inselatoare, a lumii, ci de cea eterni a lui Dumnezeu. Bogatia
www.dacoromanica.ro

Dimitrie Cantemir

este isvor de rautati i lacomie, iar lacomia isvor de zavistie.

Lacomul doreste ca numai el sa fie bogat, iar ceilalti saraci;

dupa cum mandrul se socoteste numai pe sine om, iar pe

ceilalti dobitoace. Bogatia Lace pe om mandru si-1 incleamni
sa se aseze pe scaunul cel mai de sus, ajungand astfel ram Cu
Dumnezeu, caci Dumnezeu cu cel smerit, nu cu cel mandru
este. La ce bun, adunarea de bogatie pe lurnea aceasta? Gol

iesit din pantecele maicei, gol te vei intoarce in Wadi-.

Sfarsitul tuturor nu este deck unul singur: moartea. Fiece
fepta rea, este socotita de Dumnezeu i rasplatita. Bine este
a nu pacatui, iar daca pacatuesti e bine sa marturisesti c ai
ai

pacatuit. Cand bogatiile Ifi cresc, ingrijeste-te ca mima sa-ti fie

deschisa spre fapte bune. In lume nu este fericire; i fericit

este acela care nu s'a amestecat cu lumea. Cine se leapida de
lume,

acela va ajunge fericit. Oree s'ar intknpla in lume,

dreptul ramane neschimbat, caci dreptul este vecinic. Cine inbeste pe Dumnezeu, i implineste once dorinta si este fericit,
fiindc nu doreste decat ce e bun si tocmai de,aceea Dumnezeu
Il rasplateste. Cand Mima ti-e plin de cele ceresti, ai agonisit
bate Viata i norocul pe aceasta lume sunt numai aparente.
Nu in acea.sta lume trebue sa te silesti a-ti prelungi viata
norocul, ci in cealalta lume, Caci aceea este fara. sfarsit. Crede
nadajdueste, caci nadejdea nu-ti va fi in zadar. Dumnezeu

are grija de cei pacatosi, cu atk mai mult de cei drepti. Cat
traesti in ltunea aceasta, gandeste-te mereu la cea viitoare
lucreaza ca sa ajungi in ea. Sufletul fiind cea mai vrednica parte

a omului, lui trebue sa-i dam cea mai mare grija. Nu uita
de trei lucruri: de moarte, de inviere si de dreapta judecatta.
Caci desi omul are sapte vkste, el nu poate totusi sti niciodata in care va muri. Deaceea el trebue s fie totdeauna gata,
pentru judecata din urma.
Cantemiir trece apoi in revista varstele omului, &and o
scurta caracterizare a fiecareea
o problema asupra careea
el va reveni si in alta lucrare. El stabileste sapte varste: pruncia, copilaria, adolescenta, voinicia, barbatia, caruntetia, si batrnetea.

In ultima carte, a treia, Cantemir indica mijloacele prin

care se poate ajunge la indepartarea glcevei. Iati cateva

din aceste invataturi. Sa ne cunoastem pe noi insine. Sa stim

ce suntem, ce rost avem pe lame si ce ne-a poruncit Dumnezeu
sa hm. Sa cunoastem pe Dumnezeu, sa-1 iubim i s urmam powww.dacoromanica.ro

Dmitrie Cantemir

cunoastem lumea pentru a ne da seama de deserruncile lui.

fciunea ei Sufletul sa ne fie mereu la Dumnezeu i s5. facem
fapte bune, rodul intelepciunii. SA fim Thereu cu constiinta

treazi, c Dumnezeu poart de griii celor curati sit c cel ce

face fapte bune, are parte de viati vesnici.. Ca pacatele sunt
spurcate i urrnrile rele ale pAcatelor cauzeazi, alte fapte
rete. In tot ceeace facem, s ne gndim la cele de pe urm.
SA nu ne turbure asupririle suferite de cei drepti. Sa nu uitim
cA fir curtenie sufleteasc, nimeni nu e fericit. SA' 1u5m pilde

de la sfinti, de la Isus, de la marii oameni ai antichitatii. S.

nu gresim in radejdea cA Dumnezeu ne va ierta. S ciutim prezenta sfintilor i s evitm ceeace e in stare s provoace pcate.
SA alungm lenea i somnul lung. S citim Sf. Scriptur precum
scriitorii care au spus lucruri drepte, bune si frumoase. S

nu facem riu aproapelui. S. tinem seama si de picatele cele

mai mici. In fiecare zi sA adiogim ceva, care s fie de folos
sufletului. SA nu fim ipocriti. SA ne amintim de rostul mortii
lui Hristos. S nu fin]. mAndri. Sa nu ascundem g'reselile fat5.
de cei care ne dojenesc. S mirturisim pcatele. S ne p5.zim

de lingusitori. SA nu facem vreun ru cuiva, de dragul de a

face pe placul altuia. In fiecare seari s vedem ce am fcut
In cursul zilei. S'A nu ne incredem in laudele oamenilor. Gaud
Pacituim, si nu arundan vina pe altii. CAnd oamenii drepti

si buni ne defaimi, s le darn crezare. SA ciutm a ne face

nume bun si ideile bune s le transformim in fapte bune.
Lucrarea se incl.-Fee, reproducind cele zece porunci stoice.
Divanul este, precum vedem, o lucrare alcauit de principele filosof in svederea activittii practice: si arate cititorului
maximele, cirora trebue s li se supun, pentru a-si pi.zi su-

fletul de pcate si a si.-1 isbvi, spre a ajunge astfel in viata

vecinic. Ea a fost alcituit, cum spune Cantemir insusi, in
slava si folosinta moldovenescului nearn". Lucrarea e plini
de citate din Vechiul i Noul Testament.
In Sacro-sanctae scientiae indepingibile imago (tradus
inadecvat in romineste cu termenul de Metafizica.), Cantemir
-se ridic la o intelegere mai putin ortodox5 despre lume
suferind acum influente provenite dela secta teosoal Orei reprezentant de seam este Van Helmont 1).
Nica simturile, nici intelectul, nici ratiunea, nu sunt in stare
fici

teanu.

1) In expunerea ce urmeaz folosm traducerea lu Ncodim Locus-

www.dacoromanica.ro

10

Dimitrie Cantemir

i simplu. Cusalvatoare,
dar este
noasterea sensitiva nu numai c nu este
cle-a-dreptul mortifera. A cauta sa ne servim de ea, e ca
cum am incerca sa pictam cu negru pe negru. Din cunoasterea

ne descopere adevarul, care e unul, acela

obscura omeneasca nu poate rezulta decat o icoana, tot obscura,

a adevarului. Dar daca folosindu-ne d tiinta sensitiva prolana,
orbecaim in intuneric i ne miscarn intr'un labirint, din care
nu putem scapa la nici o iesire, nu urmeaza debe c n'am avea

nici o posibilitate de a descoperi adevarul. Adevarul pe care

stiinta profana' s'a trudit in zadar pana acum s-I afle, poate
fi descoperit, dar nu in scrierile profane, ci in cele Ante.
El nu poate fi zugravit cu culori profane ci cu culori sacre,

iar stiinta care se ocupa cu el este o stiint sacra. Sprijinit

pe sin-1416, intelectul nu-si poate da seamn de prapastia in care

se afla eunoasterea si nu poate evita pericolele de care este

amenintat. Abisul chiama abisul, cunoasterea sensitiva duce tot
la cunoastere sensitiva, adica profana si obscura. Salvarea nu
este posibila. i linistea 'sufleteasca asisderea, dec.it bazandu-ne
pe credinta, speranta i incredere, fficand intelectul si apeleze
la gratie: viata eterna se afla in cele sfinte.

Creatul nu poate sti prin el instrj despre un alt creat,

nici despre Creator. Deasemeni nid Creatorul nu poate inalta

pe creat la treapta unei astfel de stiinte. ...Daca un lucru

creat ar sti sau ar banui, ca un lucru necreat, ceva despre esenta
simplicsima a altui creat, chiar mai rnic decal el, acesta ar
fi cel mai patent blestem i nelegiuita ponegrire fat de Creator. Ba Inca bazat pe adevar, voi spune ceva 6 mai profund:

creatul ca creat nu numai ca nu poate avea stiinta simpla

pura despre alt lucru creat, dar insusi Creatorul nu poate
inalta pe o creatura 'Ana la o astfel de stiinta; nu poate, zic,
creatul s tie despre un alt creat, caci el insusi nu este
simplu ci este emulous din intelect

simt. Deasemenea Crea-

torul nu poate inalta o creatura ca sa cunoasca simplu ceva,

precum cunoaste el insusi, pentruca in modul acesta creatul ar
ajunge asemenea celui necreat, adica divinei simplicitati si intelepciuni. Asadar de aici se deduce, ca daca este imposibil
a ne ridica pana la cunoasterea simpla a lucrurilor prin ajutorul simturilor, rimane ca cel creat cu ajutorul
intelectului, s vada pe Creator cum este...", cu ajutorul
intelectului ajutat de lumina naturala.
Cum a luat fiinta llama? Prin vointa i intelepciunea Crewww.dacoromanica.ro

Dimitrie Canteimr

11

atorului. La inceput au lost niste intunecimi foarte dese 6

,obscure, Para nitime, profunzime i lime. Intunecimii
abisala, fiinda lipsita de
urm o ap abisal elemental
cele trei dimensiuni ale corpurilor, excludea once forma specifica; i elementala, fiindc, prima din toate corpurile, e
raspndita peste tot, neavand mci cantitate, nici calitate, nici
situatie local.. Deaceea in scrierile sfinte ea nu e numita apa,
ci abis. Cantemir o mai numeste i gaz de apa. Ceeace separa
uneste aceste ape abisale este spiritul, care reducand in
forma de apa compacta acel gaz foarte subtil i ramanand continuu el insusi un separator al apelor, s'a interpus apoi intre
apele despartite i apoi fiind numit aer, a rimas ca bias, cand
mobil, cnd alternativ, care divizand apele parte mai sus de
sine, parte mai jos, a clevenit nu atat separator cat sustinator".
Numai aceste doua elemente primitive au existat la inceput 6
numai ele trebue sa fie crezute; iar dintre aceste doua elemento
unul trebue sa fie inteles ca un corp activ cake nu se poate
amesteca.

...Prin intunerec, spune Cantemir, nu intelegem bezna

lipsa de lumina d splendoarea de nedescris si
inaccesibil a vesnicei Existente divine, pe care intunerec Stiinta Sacra ne invata ca I-a pus Dumnezeu in jurul su, ca
pagan, nici

ceva pozitiv, iar nu privativ. Deasemenea gazul apelor nu este

materia aceea inca neinceputa, o himera decorat cu numele de

dorint indiferenta, ci o finta creata, un corp foarte simplu,

6 cel clinti dintre toate, din care se produc in mod material
subiectiv, ordinul divin dandu-le forma, toate celelalte crea-

turi de sub lun. In fine, prin aer se intelege nu aerul acela

nestatornic transmutabil i care se amesteca cu celelalte corpuri,

precum ni-1 arata coala sensitivi, ci separatorul apelor, statornic, intransmutabil, care nu se amesteca i care intotdeauna
e asemenea cu sine i care in circumferinta suprema se intinde
pfina la cer sau mai bine, in limba original $amaiin, pentruca
unde sunt ape insanatoseaza
iar in mijlocia cea mai de jos
cuprinde umezeala i uscaciunea. Si in fine prin loe nu se ineIeg pn unde se circumscrie orbita cerului, ci pna unde
creatura este necesar s trebueasca a fi undeva dupa Creator;
asa ca nelimitarea imprejur a Creatorului circumscn'e limitarea

Imprejur a creaturii 6 determina locul proprie. Inainte insa

de crearea oricarei creaturi, trebue subinteleasa forta divina
offinipotenta eficace, eterna i sigura, care ca spirit se poart

www.dacoromanica.ro

12

Dimitrie Cantemir

deasupra abisului apelor. Cu cuvantul sa fie, Dumnezeu a

creat inceputa miscarii si lumina (lux), despartind-o de intunerec i odata cu acestea timpul in eternitate. Lumina (lux,
nu lumen care a fost creata mai tarziu) a definit i determina. t
ziva in care urma sa apara insasi lux. Lumen este lumina din
soare, pe cand lux este lumina in sens propriu i simplu, de
unde soarele insusi i trage propria lui lumina. In a doua zi
a creatiei a aparut aerul, iar sub numele de aer fu asezat
mamentul. In a treia zi pamntul, ca un fruct al apei, golul,
care e necesar in natura, archeus, sprijinul, propagatorul
prefiguratorul speciilor vegetale. In ziva a cincea au fost create
'din elementele aerului corpurile ceresti, lumina universala (lux)

aduna' in discul solar si este apoi raspnclita in celelalte

corpuri ceresti. Dintre corpurile ceresti soarele a fost facut
ea sa culeaga in sine lucirea confua, ca s'a' divida ziva de
noapte, ca s lumineze celelalte constelatiuni Cu lumina universal, ca sa excite la miscare incalzind archeii locali
se

ea

sa incuibeze fermentii specifici incredintati

pa'mantulur,

iar luna a fost Latta ca s stapaneasca noaptea, ca prin

misearea sa s restituie primei puriati apa elemental si s'o
pastreze in prima sa stare de fragezime-, prezidand deasemeni
Ja archeu, aclica la facultatea vitala a vietuitoarelor ce se vor
produce indata din ape". Celelalte corpuri ceresti sunt destinate
sa insemne timpurile, zilele i anii. In a cincea zi au fost
create reptilele in ape si sburatoarele in aer. In a easea zi metalele i animalele din pam:int i vietuitoarele dela suprafata,
dimpreuna cu cele dou'a sexe omenesti. Omul este pus peste toate,

are dreptul sa traiasca liber in paradis i i este interzis sa

se atinga de arborele oprit, iar Lucifer se prabuseste In ruina,
continuand insa s se pregateasca mai dusmanos i viclean la
ruina omului, incercand prin femee. In cele din urma femeea cade
In ispita, mncand din fructul oprit i dand i barbatalui
Tninfince. Dumnezeu insa nu uita pe cel cazut In pace, ci
daruieste misterul marturisirii, inlesnindu-i astfel calea spre pocainta. Opera lui Satan nu se opreste insa aici. El inva0.1 pe
Cain morala sensitiva, acesta se supune legji diabolice, ucigand

pe fratele sau Abel. Cantemir arata apoi cum s'a intamplat

potopul si cum au aparut gigantii

aparitie datorit faptului

natura umana alterndu-se, forta universala s'a retras in sus,

efectele corupte ale carnii corupte inmultindu-se astfel peste
masura: aici se afla cauza i originea gigantilor. Dupa ce cu-.
www.dacoromanica.ro

Dirnitrie Cantemir

13

vantul Domnului s'a incarnat, duhul necurat a incetat de a

se mai incarna in om. Cantemir cauta sa arate deasemeni ea
inainte de potop curcubeul n'a existat, cA atat culorile lui
cat i distribuirea lor sunt transnaturale, i ea existenta curcubeului este supranaturala. Explicatiile laice in privinta curcubeului sunt deci cu totul naturale. Tunetul, fulgerul, cutremurile de pamnt sunt deasemeni fenomene transnaturale. Dup.
ce vorbeste despre archeii vegetali pe care i-a conservat dupa
potop, si de oranduirea lumii dupa aceasta pedeapsa data de
Dumnezeu, Cantemir se ocupa cu problema originei
problema pe care o solutioneaza in sens teologic. Dumnezeu
a inzestrat speta umana cu o singuri limba, dar din cauza cutezantei nesabuite a oamenilor, care voiau sa construiasca un
turn Ala la cer, el i-a pedepsit incurcandu-le limba. Din
aceasta cauza avem atatea limbi.
Cartea cea mai interesanta insa i oarecum mai originala
din Sacro -sanctaescientiae indepingibile imago este a patra,
care trateazi despre timp. Aci Cantemir combate nu numat cu
energie ci chiar cu vehement definitia timptilui a lui Aristoteles,
definitie dupa care timpul ar fi m'asura miscarii. Daca timpul ar
fi in adevar misura micrii, atunci timpul ar -fi posterior miscarii,

ceeace ar fi absurd, pentru ca miscarea se face in timp, iar

nu timpul in miscare-. Timpul, spune Cantemir, preceda miscarea, precum parintele preceda pe fiu, gaina pe ou i lucrul
masurabil pe m'asura'''. Aristoteles a definit asadar miscarea
si nu timpul. Miscarea are loc in timp si nu viceversa. Timp
miscare hind lueruri ca totul diferite, e manifest dupa Cantemir,
nici timpul nu poate naste miKare, nici miscarea
timp-. Nu trebue apoi si confundim timpul nici cu atributele
lui, care din obisnuinta credula sunt numite timp, caci niciunul
din aceste atribute nu naste, nu face si nu arata ce este timpul.

De exemplu, primavara, vara, toamna, iarna nu sunt

ba mci parti ale lui. ci sunt vicisitudini meteorologice care
se petrec in fimp. Copilaria, virilitatea, batranetea, etc., nu
sunt iimp sau pirti ale lui, ci succesiuni ale varstelor, care se

petrec in timp; ele nu descriu un period al timpului, ci al

vielii particulare 6 al etatii ei. Deasemeni, secolul, lustrul,
anul, luna, saptamana, ziva, ora, minutul i secunda, nu
sunt, nu nasc, nici nu arata timpul, ci sunt observatiuni
sau niste notatiuni ale unor miscari, inventate de chiar fragilitatea umana, care numarand 5i masurand succesiunea acwww.dacoromanica.ro

14

Dimitrie Cantemir

cidentala a miscarilor, a crezut c mascara, numara, imparte

distribue timpul in parti mai mari sau mai mici, mai lungi sau
mai scurte. In realitate, ele nu sunt timp, nici pa/1i ale lui,

nici infine ceva care poate avea ceva comun cu timpur Asa
dar, cand ceva in mod natural se mica, nu face, nu numara, nu
masoara, nici nu genereaza timpul, ci se face, numara, masoara,
pe sine insus, sau genereaial o speta la fel cu sine si forteaza conservarea genului producator. Deaceea este manifest ca a se mica
insemneaza pur si simplu Ca un lucru isi face lucrarea sa, se
sileste sa-si indeplineasca rolul propriu, iar nu ca lucreaza in
alta privinta, fiindea toate, inca dela inceputul creatiunilor, au
o natura proprie suficienta pentru a obtine sfarsitul perfectiunii
n'au trebuinta prin sine de cooperarea sau concursul altuia.

Deaceea, Gaud dupa creator se subintelege in" al fiintelor

create, timpul se desavarseste pe sine insus, si n'are lipsi
de miscarea altei fimte pentru a obtine perfectiunea existentei

Din contra., once fiint cand se mica dela inceputul

arheal pn la sfaxsitul perfectiunii sale, n'are lipsa nici de
sale.

timp, nici de alta fiint pentru a obtine perfectiunea existentii sale.

Bunkara., cu bate ca gasca cloceste ouale 30 zile, gaina 21,

columba 14, totu5 nu timpul ajuta ca sa ias." puiul, ci arheul
inchis in ou i amortit, pe care &alma Il apara in aceste zile
de frigul aerului, miscandu-se in mod natural pe sine insus,
conduce speta puiului la similitudinea generatiunii si la perfectiunea existentei de gasca, gaina, sau columbr. Timpul a
existat inainte de once miscare, iar dupa miscare poate fi
fara miscare, pentru ea este altceva decat actiunea i puterea

miscarii si se intelege foarte bine inainte de prirnul mobil si

dupa
Timpul nu e nici lung, nici scurt, el nu are nici
inainte. nici dupa, ca succesiune, nu e nici m'asura, nici lucru
masurabil. Timpul nu este nici durata mai mare sau mai
clupa cum nu este nici lata, plana, rotunda, profunda, multa sau
putina. Timpul are o durata, dar nu durata Ce se observa ra
existenta lucrurilor sensibile, ci una foarte inalta 5i lamurit
divina, care este totuna cu etdrnitatea. O eroare si mai grava
este apoi aceea sustinut de scolastica, potrivit careea at&
timpul cat si partile lui ar fi general, facut i campus din

puncte maternatice indivizibile E doar mai ciar deca soarele

la amiazi c indivizibilul afara de acel in- privativ

si ne-

gativ, nu poate arata nimic, nimic pozitiv i afirmativ". Indivizibilul negativ nu poate Mciodata, prin urmare, dupa Cantemir,
www.dacoromanica.ro

DimiErte Cantemir

15

sa compuna sau s faea sa creasca 'Ana la existenta, ceva

pozitiv, afirmativ, real, actual, existent, prezent, mare, mic,

lung, scurt, etc.". Tot asa soarele cu miscarea lui nu genereaza

orele prin umbra nici nu divide prin. miscare acele puncte indivizibile, ci rolul lui consta in aceea c, prin miscarea
circulara, lumineaza i incalzeste tot globul. In Dumnezeu, timpul este eternitate, caci, spune Cantemir, este independent;
In creaturi insa eternitatea este timp, fiindca aici timpul este
dependent. Dar eternitatea nu poate sa fie cunoscuta de profani, firn cica ea depaseste posibilitatea de a o sesiza a catego-

riilor: ea este pentru ei dincolo de eategorii. Timpul, spune

Cantemir in alt loc, este o emanatie a eternitatii. Deaceea,
daca lucrurile sublunare ar fi partase la timp ea la ceva ce le-ar
fi propriu, atunci toate lucrurile ar rarnane participativ in aceeasi durata eterna a cerului. Deasemeni, daca timpul ar fi
inerent lucrurilor insesi ea accident sau concomitent, atunci ar
urma sa fie atatea tirnpuri, diverse in spet, cati atomi de
lucruri sunt. Timpul este o ens care clistribue tuturor lucrurilor

toati durata lor pre,cis si le face s participe la a fost, este

va fi, fr ca el insusi s devina durata in inteles sensibil.
In concluzie: Esenta timpului trebue inteleasa nu prin
admiterea existentei mobile ci prin eliminarea ei; timpul trebue
admirat ca o splendoare strafulgeratoare a eternifkii; timpul se
afla imprejurul i dincolo de eternitate, precurn i splendoarea
lucirii se AA in, imprejur si in Ara din soare; timpul trebue
sa fie calauza creaturii c5.tre supraintelectualul, unicul etern si
inclefinit Dumnezeu Deaceea trebue s ne inaltam i sa ne
indreptam intelectul dela viata particulara i sensibila spre viata
universak,".'

incomprehensibila, caci

tot ce traieste in viata

universala, tot ceeace strabate periodul vietii, nu-1 strabate decAt

pe calea universala, si din ceeace este, nimic nu este adevarat

deckt in adevarul universal.
Ce este insa viata universala? Viata universala, desi este
substratul esential al lucrurilor, nu sufere nimic din partea
lor si nu se uneste substantial cu ele. Viata universala este,
a fost si va fi aoeeasi, cci ceeace este, este si niciodata nu se
poate intelege ea n'a fost. Din contra, in mod intelectual, este declarat ca rmane intotdeauna acelas, netraversabil, impermuta.bil,
imperrniscibil i in eterna sa neclintire i identitate".

Dirt aceasta viata universala isi capta toate lucrurile particulare, in proportie cu propria lor capacitate, formele lor luwww.dacoromanica.ro

16

Dimitrie Cantemir

minaase. Lucrurile sunt ceeace sunt i fac ceeace li s'a poruncit

prin via.* socotit ca inceputul si lumina formal:A.
s' fac

Lumina aceasta se imparte in patru specii sau forme vitale

ale lucrurilor de care 'Fatal luminilor insus, Dumnezeu. E
o eroare deci s se cread ct viata particular i a lucrurilor s'ar
datora vreunei materii universale.

Care sunt ins cele patru specii sau forme vitale? Prima
este forma esential, adic ceeace noi am numi astzi materia
la cari Canstnca, piatra, metalul, etc.,
anorganic
temir adauga pe cele nscute din vegetale, ca oasele, lemnele
uscate, etc. Aceast forma, desi mut i curat obscur, are
totus o lumin. proprie. A doua este acea pe care o intAlnim
la semintele lucrurilor, in care se afl i preludiul sufletului
pe care Cantemir o numeste form vital. A treia este forma
substantial pe care o intAlnim la fiintele care tresc, se 'nisei
simt. A patra, in sfrsit, este substanta, creara ce e drept
o singur dat, dar nu moare niciodata, cci poart in mod
expres, imaginea formei universale si este constituit i fixat
in infinitul clurater.
Cantemir descrie forma substantial a omului, artfind
viata exterioar, trupease i cadaveric, supus patimilor
stpanit de pofte, anihilabil, contrar binelui i dusman. lui
Dumnezeu. El combate definitia, dup5. care caracteristica esentiaLi a omului ar fi rationalitatea, cautand s dea o definitie potrivit stiintei sacre. Omul este creatura trind in corp prin
sufletul nemuritor, pecetluira dup Gratia lui Dumnezeu in
urma luminii i clup." Chipul primului model al Cuvantulur.
In ultima carte
a sasea
Cantemir pune problema

liberului arbitru. Dac nimio nu se naste si nu devine, nici in

mod natural, nici in mod supranatural decAt prin predestinarea
exercitat de catre providenta divina, mai este omul liber? Si
de unde rul? Impotriva celor ce an loc prin dispozitiile lui
Dumnezeu, liberul arbitru al omului, spune Cantemir, nu poate
avea facultatea de a le impiedica, de a li se opune, sau de a le
contrazice i nici, infine, nu are puterea de a amina sau transmuta ale ei prescrise i predeterminate efecte". Singura atitudine potrivit nu este din contr deca supunere cu evlavie
pietate gratiei divine. Omul face rul i p.catuete din cauza
slbiciunii liberei lui vointi. Lipsii de gratia ajuttoare, bazat
pe libera lui voint si sub impulsul demonului eau, omul vrea,
doreste si face prin sine, iar procednd astfel, savArve0e rul.

www.dacoromanica.ro

Dimitrie Cantemir

17

In vreme ce in diavol raul este numai privativ de bine, la om

este in acela timp si privativ

pozifiv. Este pozitiv, in-

trucat face lucruri care se potrivesc cu inclinarea proprie spre

raul lipsit de bine, caci raul este pur si simplu lipsa de bine;
iar reaua inclinare -a liberei vointi este pozitiva raului i prin
urmare prin sine". Dupa tiiirta. sacra, tot ce nu este pentru
Dumnezeu, prin Dumnezeu si la Dumnezeu, este rau; si viceversa, once rau in sine nu este dela Dumnezeu, ci alaturi de
Dumnezeu i contra lui Dumnezeu-. Dumnezeu fiind perfect i
raul fiind lipsa binelui, e ciar ca raul nu poate fi opera perfectiunii divine. Cnd orneneasca libera vointa, spune Cantemir,
s'a desbinat de crma lui Dumnezeu, adica de gratia care-1 ajuta,
i retrogradnd necontenit, a fost lipsita de once lumin, poate

chiar nefiind rnultumita nici chiar de raul cel mai rau, i a

stat la indoiala sa-si adaoge ceva si mai rau dect chiar raul
cel mai rau insus, i sa se alipeasca la el (vai! a divinei guvern'iri parigorie), atunci, precum spune oracolul, gndurile
omenesti devenira pana intr'atta de aplecate spre ru i intr'atata alunecara spre cel mai mare ram, incat antichitatea paOda i superstitioasa nu inceta s'a dea nastere la fragilitati
sensibile omenesti, adica la nscociri de arta nou si de stiinte
sensitive iesite din creerul corupt, si in fiecare zi i dac5 s'ar
putea in fiecare or i moment sa descopere ceva nou i sa-1
dea in urechile nenorocitei prostii a vulgului ca o sminune neauzita i niciodata vazuta muritorilor. Caci ziceau c acela este
un savant, care descopere ceva care este mai greu de priceput
vulgului si mai penibil, pentru ca s se convinga ata pe sine,
cat i pe altii c intrece pe ceilalti muritorr. Doua cai a ales
diavolul pentru a insela neamul omenesc i a-1 duce la pierzare:
ateismul i politeismul. lar calea opusa, este aceea care duce la

recunoasterea lui Dumnezeu in cele trei ipostaze ale lui. Dupa

ce descrie impietatea ca pe un monstru cu trei capete, dintre
care unul e inclinarea ateista de nega divinitatea, al doilea
cacodoxia, al treilea credinta ca exista un isvor dublu al divinaafii i dou cauze ceresti, Cantemir cauta sa demonstreze ca
modernii Ii adauga acestui monstru si trei cozi: norocul, infantplarea i destinul. Ce este intimplarea? Cantemir nu imparta-

mte definifia pe care Aristoteles o da intmplarii, anume:

De &Ate ori un lucru se face pentru cineva i obtine ceva din
alte cauze decat acelea ce se asteptau, se numeste intamplare-.
Aceast5 definitie este dup.6 Cantemir cu totul greit, fiindca.
www.dacoromanica.ro

Dimitrie Cantemir

18

tot ceeace se intampia, este determinat cauzal. Cand cineva,

lucrandu-si ogorul, da peste o coMoara, faptul acesta n'a avut
loc din intamplare, fiindaa totul s'a petrecut in cadrul cauzelor
de mai inainte oranduite si concurente. Cantemir defineste prin
urmare intamplarea ca pe un eveniment neasteptat si necunoscut

de mai inainte, provenind din cauze confluente in cele ce se

fac de cineva pentru ceva, adapta.te la un bine necesar de
c2tre dispozitia divina. Ceeace purcede din predestinarea providentei divine este bine s'i merita sa fie concedat si crezut.

Ceeac.e insa purcede din vointa libera a omului si in afara

de predestinarea divina, nu e nici intimplare, nici noroc, nici
destin, ci numai

si.

numai ratacire, nepricepere, ignoranta si

lucruri cari produc raul propriu si.

prejudiciu altora. Caci nu de intimplare a fost invins Xerxes
in Grecia, dar de infumurata si neghioaba lui ambitiune; din
contra, nu cu ajutorul norocului o mana de Greci a asternut la
infumurare omeneasca

pain:ant o multime atat de nentnnirata de barbari, ci cu ajutorul

bravurei pricepute si al curajului distins. Asa dar, pentru cei

dintai intimplarea a fost foarte rea, iar pentru acestia din
urrna, foarte buna-. Cu ajutorul divinitatii si al liberului arbitru se explica tot ceeace se intampla, atat binele cat si raul.
Cantemir compara apoi Providenta cu miscarea soarelui,
Predestinarea cu caldura lui si Prestiinta divina cu lumina lui.
Sa vedem acum ?,are este atitudinea lui Cantemir in 1066..

Rugat de Tocilescu sa se ocupe cu aceasta chestiune, ganditorul Richard Wahle se socoate indrepatit sa sustina, pe baza
cercetarilor intreprinse, ca in redactarea Micului Manual de
Logica-, Cantemir s'a servit de urmatorii autori: Melanchton:
De dialectica libri quator (1520), Joachim Jungius : Logica
Hamburgensis (1635) Ulloa : Dialectica sive logica minor;
Zabarelli : Opera minor ; Petrus Hispanus :

Sumtnulae logi-

cales 1). Nu este vorba prin urmare de o lucrare originall, ci

de un manual in genul atatora care circulau in acea vreme in
Europa. Cantemir distinge in logica, dealtfel casi Ulloa, doui
0.6: una materiala si alta artificiali. Prin logica naturali
quae a nostra dependit natura
Cantemir intelege cugetarea
natural, ale carei idei se inlb..ntuest logic, fri ca subiectul
ganditor sa Ai constiente regulele logice, pe care totus gan1) Vd. M. Ac, Ro. No. 5148A. Ne ref erim si noi la Richard Wahleg
intrucit n'am avut la indiming autorii pomeniii de el, ca sg-i confruntim
cu Cantemir,

www.dacoromanica.ro

Dmitrie Cantemr

19

qua,m magis
direa lui le urmeazi Prin logica artificiali
Cantemir intelege acele
ab Aristoteles traditam habemus
principii pe care le abstragem din gindirea naturali si le expunem aparte. Apoi examinind inteligenta, Cantemir distinge
la ea trei forme (operationes intellectus): prima formi sau
operatic este apprehensio, cu ajutorul cAreea alcituim notiunile sprijiniti pe intuitie; a doua este compositio et divisio, cu

ajutorul eireea alatuim judeciti, servindu-ne de notiuni; insfirsit,

a treia este ratio intellectiva, care efectueazi judeciti discursiveCantemir anti apoi s'a' arate ce trebue s se inteleagi prin
termenii categorematici i sincategorematici si ce rol joac, ei
in gndire.
Tinind seami de natura concluziei, Cantemir imparte silogismele in: 1) silogisme generale; 2) silogisme demonstrative,
ale cir"
premize fiind certe, evidente si necesare, i concluziile lor vor fi la fel; 3 silogisme probabile, care nu confin

in ele adevr, ci au numai aseminare Cu adevirul. Interesant

este apoi faptui ci dintre cele patru figuri silogistice, Cantemir
expune mai pe larg numai pe primele trei, pe a patra pomenind-o numai, ceeace inseamti c valabile nu si....urt dupi Cantemir decast trei figuri. Ca principiu de deductie Canternir recunoaste principiul dictum de omni et nullo, pe care-1 socoate

ca suficient. E demn de relevat c nu vorbeste nimic de asa

zisele principii logice.
Cantemir se ocupi 1 sfirsit si de formele false ale de-

ductiilor silogistice. Silogismul poate lua o intorsituri gre5ia,

poate adic deveni sofistic, in diferite chipuri, dobindind astfel
mai multe feluri de sofisme: fallacia aequivocationis, amphilologiae, compositionis aut divisionis, variae significanti per similes
voces, ignoratio elenchi.
Problemele logice sunt expuse de Cantemir in aceasa lu-

crare ciar. Daci tucrarea rar fi fost publicaa in sec. XVIII,

adici latunci can' d a fost redactaa, ea ar fi adus reale servicii
invitimfintului nostru

Suferind influente stoice, crestine i teosofice, Cantemir

nu este un filosof care si ne fi dat o conceptie original despre
1) Asupra lu Cantemir vd. s substantialul i documentatul studiu al
lui Radu Dragnea, Cantemir si filosofa istoriei, Scrisul Romanesc", Anul I,
Nr. 2, 1927, precum .1e fan Ciobanu, Dmitrie Canterar In Rusia, Bucuresti,
1925.

www.dacoromanica.ro

20

Dimitrie Cantemr

lume i viat. El vi-a pus insa probleme vi a ciutat s le rezolve,

aducAnd contributii ce merie si fie consemnate i cunoscute.

Opera lui filosofic trebue reeditat, pentru a fi astfel pus in

mnile cifitorilor le lucrri filosofice. Avem attea institutii
de cultura de Stat sau sprijinite de Stat, care au obligatia sa
intervinA. Cci Cantemir este un ..gAnditor de la care va trebui
s plece once istorie a filosofiei romanevfi.

www.dacoromanica.ro

Dela Cantemir la Maiorescu

Aparitia lui Cantemir la orizontul gandirii romnesti
mane ins:i singulara. Imprejurarde istorice nu erau inca menite
s intretina o atmosfera prielnica reflexiei filosofice i sa faca
posibil c,ontinuarea firului de aur pe care princepele moldovean
incepuse sa-I toarca, cu atita pricepere i incredere. Opera

filosofica a lui Cantemir se prezint astfel nu ca un fruct al

atmosferei culturale ce clomnea in acea vreme in principatele
romnesti, ei ca o creatie personara capabila fra discutie
se impun, dar sortita totus s nu exercite influente. Cad din
pricina imprejurarilor vitrege, Cantemir e silit s praseasci
tara si o buna parte din opera lui s zaci multi vreme in

manuscrise, departe de tara, necunoscute de ai sai sau chiar

uitate. Q perioadR de un secal i mai bine va trebui sa se scurga,

ca s'a putem incepe a inregistra din nou mardestri filasofice

importante si a se ,forma un climat propice creatiei filosofice.
Nu trebue sa credem ca, dae. dela Cantemir pana in a
doua jum."tate a sec. 19-lea nu apare o teorie sau un sistem filosofic

de seama, in toat aceasta vreme activitatea filosofica ar fi ca

inexistenta. Se lucreaza, dar nu in directia creatiei, ci in aceea
a r6spandirii cunostintelor fdosofice. Poua sunt centrele de
cultura in care, pe langa alte ramuri, se preda i filosofa:
Biserica Trei Ierarhi din Iasi si Mnstirea Sf. Saya din
Bucuresti. Iar pentru ca propunerea filosofiei in aceste

fie cu adevrat rodnica, era fireste nevoe de manuale

dupa, care tinerii s poat invata. Dascalii din aceasta vreme
si-au Malt Ins sarcina destul de cornada: in loc sa elaboreze
manuale noui, s'au multumit doar sA traduca. Un fapt asupra
importantei arum' nu trebue s trecern totusi cu vederea: noi
incepem s avem texte in limba noastr In aceeas vreme in
care si germanii, dei cu o cultura mai veche, incep sa aibg
s'a

www.dacoromanica.ro

22

Dela Cantemir la Maiorescn

texte in limba lor. Cu o deosebire ins: a in vreme ce gerclatoriti atitor factori, in enumerarea si analiza arora
man'
nu e locul s stiruim aici, au dat in scurti vreme in limba
lor opere monumentale, noi am rimas pfini in a doua juntatate a sec. 19-lea, except:3..11d pe Cantemir, la abecedarul filosofic sau am ajuns cel mult la cartea de citim filosofia. Autorii
manualelor erau la inceput greci sau germani, i numai ceva

mai trziu s'a recurs si la gnditori francezi. Nu este inutil s

stim cam ce filosofi serveau drept baz invitMintului nostru
N. Mavrocordat i George
filosaic din aceasti vreme.
Trapezuntul: Despre datorii, in greceste, apoi greceste i latineste, in mai multe editii (1719); Iosif Mavrocordat: Etica,

dupi Muratori (1761); Eugenie Vulgaris: Logica si Metafizica, clupi Wolff (1766); Caracterele lui Epictet (1785);
Nicolae Varcosi: Logica, dupi Baumeister (1795); Athanasie
Psalida: Psihologia logici (1795); de acelas: Metafizica (1798);
Daniil Filipide: Logica, dupi Condillac (1801). Costache Gane
traduce Elementele de filosofie ale lui Weiss. Mai demne de
relevat sunt mns lucrrile lui Samuel Micu dupi ,Baumeister,
Logica (Buda 1799) si Legile Firei sau Filosofia cea

toare (Sibiu 1800), prin aceea ci sarguinciosul dasal de la

Blaj s'a striduit din rasputeri s creeze o terminologie filosofica romaneasca, un lucru pentru ucea vreme dintre cele mai
dificile. Merit deasemeM si fie mentionat si A. Tr. Laurian:
Discurs la deschiderea cursului de filosofie in Colegiul National Sf. Saya (1842)1).
Invitimantul filosdic se preda insi in acest timp i dup
niste caiete, scrise in limba greceasci, cari serveau ca manuale
cari ni s'au pistrat pana astazi, ele aflndu-se acum in posesiunea Academiei Romne. Unele din ele sunt datate, altele
nu. Iati cam ce autori eran utilizati: Theofil Coridaleu: Introducere la filosofie (1697), mai multe editii; Introducere la
Cartea despre suflet (1745); Observiri explicative la cartea
1) In legatura cu lucrarea nnui oarecare Petru Stamatiad. pe care

Em. Grigoras a publicat-o la Casa Scoalelor sub ttlul Geneza (1924), dupg
un pretins manuscris al acestuia din 1791, s'a dovedt c In realtate nu este
vorba decit de traducerea une scrsori a lu Evghenie Vulgars, un profesor l 'Auditor cu mare reputatie in acea vreme la Constantinopol, iar

Petra Stamatad nu este dealt triducitorul acestei scrisori. Textul e se

afls la sfirsitul celu de-al cincilea volum al opere lui Evghene Vulgaris,
publcat de Veniamn Costach si apfirut, cum vom vedea mai jos, la 1819.
Asupra acestei chestiun vd. D. Russo, 0 scrsoare a lui Evghenie Vulgaris
tradusii In lmba rom'an. O inchipult descoperire: un filosof romin din
sec. al XVIII, in Revista Istorci RomnTM, MCMXXXI, vol. I, pag. 7-25.

www.dacoromanica.ro

Dela Cantemir la Maiorescu

23

intaia a metafizicei lui Aristoteles; Explicari la cartile lui Aristoteles despre suflet; Observari si cercetari la tratatul despre
cer; Introducere la logica; Logica, (1725). Dupa cum se vede,
Coridaleu era un autor preferat. Apoi:Logica si fizica lui Blemmides; Sugduris: Introducere la logica lui Aristoteles; Alexandru

din Bizant: Explicare la scrierea lui Aristoteles despre nastere

si pieire; Fr. Chr. Baumeister: Ontologie, tradusa in greceste
de Dumitru Nicolae Darvaris; Alexandru Exaporitul: Despre
tratatul lui Aristoteles despre nastere si pieire (1704); Teodor
Prodrornos: Rezumatul analiticelor ultime ale lui Aristoteles;
Gh. Pachymeres: Logica; Sevastos Kiminitul din Trapezunt:
Traducere in limba simpla a scurtului tratat al lui Aristotel
despre virtuti si vitii (1698); Vasile Agopianu: Caiet pentru
loghica (1848).
Situatia nu s'a imbunatatit nici in prima jumatate a sec.
19, dei o seama de tineri pleaca in strainatate, saii insuwasc
o cultura' temeinica. fatal cam ce avem in aceasti vreme. D.
Tichindeal: Sfaturile a intelegerii celei sanatoase (Buda 1802),
Adunare de lucruri moralicesti (Buda, 1808), Fabule filosofice5ti

si moralicesti (Buda, 1814), toate clupa sarbul Dositeiu Obra-

dovici; D. Filipide: Incercare de analiza a gandirii (1817);

Vasile Varnav: Filosofia moraliceasca a lui Muratori, din
greceste tomul .I si II (1825); Episcopul Grigorie al Argesului: Logica sf. loan Damaschinul, din greceste ,(1826);
Golescu: Adunare de pilde bisericesti si filosofesti, din greceste (Buda, 1826); Dinicu Golescu: Elementuri de Filosofie
Morala, din greceste dupa Neofit Vamva (Bucuresti, 1827);
Eufrosin Poteca: Filosofia cuvantului si a naravurilor, dupa Heineccius. transpusa fiind in romaneste dupa traducerea greaci
a lu Brancoveanu (Buda 1829); Veniamin Costache: Funie
sau franghie intreit, din greceste (Iasi 1831); Indeletnicire
iubitoare de Dumnezeu, din greceste dupa Eugenie Bulgariul,
5 volume (Iasi, 1815-1819); R. Tempea: Oglinda Statului
bisericesc si politicesc (Bucuresti, 1835). Apar in aceasfai vreme
si cateva traduc,eri din franceza, ca de pilda: Condillac, Logica

in traducerea lui Varnav; Marimea Romanilor sau bagare de

seama asupra pricinilor inaltarii si caderii lor, a lui Montesquieu

In traducerea lui Stanciu Capatineanu (1830); Manual de Filosofie lucrat dupa programa Universitatii de la Paris din 1840
de Delavigne in traduoerea lui A. Tr. Laurian (1846); Cuvintele unui credincios de A. Lamennais, traduse de Arh. Dionisie Romano (1848), Vorbire asupra istoriei imiversale de
www.dacoromanica.ro

24

Dela Cantemir la Maforesee

Bossuet, traducere de E. Poteca (1851), dar numarul lor este

extrem de redus. Influenta greceasca este inca predominanta.
Demn de subliniat este c transpunerile acestea in romneste
nu se fac &pa ganditori de mama intai, cari sa fi deschis perspective noui in istoria gandirii omenesti, ci, precum vedem, dupa
autori cari sunt mai mult popularizatori.

Tot din aceasta vreme, i anume din anul 1837, ni s'a

pastrat .un Manual de Filosofie de la Seminarul Socola, al carui
cuprins e urma'torul: Cunostinte inainte; despre puterile i lucra-

rile sufletului; introducere in filosofie; istoria literara a filosofiei; logica sau filosofia formaL; Partea I Analitica, Partea
II Metodical).
Trei romni sunt cari, in aceasta vreme, au militat cu
sarguinta pentru un invatamint in limba roulade si ale earor
nume merif sh fie mentionate: Samuel Micu, G h. Lazar

Eufrosin Poteca.

Samuel Micu era adnc convins de nevoia de a avea lucrari

filosofie si de a preda filosofia in lirnba noastri. Numai

uncle lipseste limba noastrO cea romneasca, si nu avem cuvinte

cu care sa putem spune unele idei, rnai ales in stiinte, numai

atunci, cu socoteala, i numai cat este de lips, putern s ne
dem s lu.m cuvinte ori din cea elin, ca din cea mai invitat, ori

din cea latin, ca de la a noastr maic, pentrucO limba noastra

romaneasca este nOscufa din cea latineasca-. Ce inseamna, pentru
acest timp, a crea un vocabular filosofic romnesc, e suficient
sa dam numai cateva exemple din Samuel Micu. Pentru judecat el propune termenul spunere; pentru subiect, si pe acela -de
temeiu; pentru copula, impreunare; pentru predicat, zis. Pentru
determinarea spunerilor, adica a judecatilor, el intrebuinteaza
termenii: alcatuita sau nealcatuita, infritoare, tagadnitoare, peste
tot sau de obste, osebita, ipoteticeasca, despreunatoare, impotrivitoare, impotriv* zicatoare. Silogismele le imparte in silo-

gisme care zic de tot, de fel, de spita precum si de fieste ce

lucru care se cuprincle sub spita. Termenilor silogismului le spune

graiul mare, graiul mic i graiul mijlocitor, premizei major

spunerea cea mare, celei minore spunerea cea micO, iar concluziei
E de prisos s mai subliniem meritul lui Micu
In ce priveste crearea terminologiei filosofice.
G h. Lazar are un indoit merit: pentrue, la scoala infiintat prin stracluinta lui, a introdus ca materii de preciare in
1) Ms, Ac. Rom. No. 136.

www.dacoromanica.ro

Dela Cantemir Ja Maiorescu

limba romana logica

metafizica

25

apoi pentruca intelegea

s predea aceste discipline avand ca indreptar pe I. Kant1).

Gh. Lazar pare a fi fost astfel cel dintai adept al filosofiei
kantiene. Dealtfel Gh. Lazar avea despre filosofia germana
In genere o prere foarte bun, pe care o pretuia mai mult
decat pe cea francei... Cuvintele lui: Filosofia frantuzeasca
trebue sa-5i scoata caciula inaintea celei nerntegi !", exprimau
in aceast forma plastica felul cum aprecia el filosofia c.elor
doua popoare. El n'a fost ns singurul adept al acestei filosofii
in prima jumtate a sec. al 19-lea. Aug, Treboniu Laurian,
Timoteiu Cipariu i Simion Barnutiu, s'au inspirat deasemeni
din Kant, pe care-1 cuno5teau prin operele lui Krug, urmasul
lui Kant la Koenigsberg2). Desvoltarea, Tara precedent in istoria

poporului german, pe care o luase, incepand cu Kant 5i

cu

idealismul, filosofia germana, se impusese lumii intregi 6 prin

urmare 6 la noi. Nu e deci de mirare ca Gh. Lazar, care

facuse studii la Viena 5i luase cunoginta, acolo de opera lui
Kant, al carui prestigiu era mai presus de once discutii, linea
sa faca 5i poporului roman, in limba lui, cunoscuta filosofia
kantian.

Ace1a5 merit ca 5i Samuel Micu, if are Eufrosin P oteca. Nscut la 1786 in satul Nuc5oara, Plasa Teleajn, jud.
Prahova, el hi face preghtirea elementara cu preotuf din satul
sau, apoi vine la Bucure5ti unde i continu5. stucliile la 5coala
greceasci, pentru ca sA i le termine la Sf. Saya. Intre timp
intrand in tagma calugareasca, el hi schimba numele de botez
din Dimitrie in Eufrosin. Dupa terminarea studiilor la Sf.
Saya, este trimis, cu alti cativa colegi, ca bursier, in str5in5tate,
in Italia 5i Franta, uncle studiaz. temeinic i 15i insu5este o

serioasa cultura. In anul 1825, Poteca se intoarce in tara

incepc sit predea filosofia la Colegiul Sf. Saya. Impulsul dat
de Gh. Lazar invalimantului romnesc, s'a exercitat i asupra
filosofiei. Eufrosin Poteca i di seama, ca 6 Grigorie, Episcopul Arge5ului i atatia alti carturari,ca filosofia nu mai poate
fi predata dupa manuale straine, ci c trebue s. ne alcatuim
manuale de filosofie in limba romana. Eufrosin Poteca gase5te
Oh. Bogdan-Duzcd, Gh. Lazar Functionarea Scoalei Sf. Saya, Publicatiile Academiel Romane III/I 16.
Oh, Bogdan-Duzcd, Kantiani romani, Semanatorul", III, 1904;
Petrovicz, Kant si cugetarea romineasca, In volumul Studil istorico-ftlosof ice",
ed. II, 1929; J, E. Toroufiu, Immanuel Kant in filosofia s literatura romana,
1925.

www.dacoromanica.ro

26

Dela Cantemir la Maiorescu

cu cale ca lucrul cel mai potrivit ar fi traducerea in rominete

a logicei i eticei lui Heinecaus, care pentru vremea aceea
putea servi ca un bun manual de coala.
Ajuns arhimandrit cu mare prestigiu, Eufrosin Poteca a
petreaca ultimii ani ai vietii surghiunit, ca staret al
trebuit

Manastirii Gura Motrului. El moare la 1859 la Minastirea

Gura Motrului, unde i este inmormntat1).
Incepand insa cu a doua jumatate a sec. 19-lea, lucrurile
se vor schimba incet, dar sigur i adanc. Dependenta d'e
cultura greceasca incepe s dispara, iar influentele culturii
occidentale devin tot mai puternice i mai invioratoare. Elernente
tot mai bine dotate i mai bine pregatite se intorc dela studiile
Acute fie In Franta, fie in Germania' , activind cu energie
spor. Posibilitatile de raspandire i de fructificare a cunotintelor filosofice se inmultesc tot mai mult. Invafirnintul secundar
este pus pe baze solide. Deasemeni invatamntul superior capata o organizare serioasa, Universitatile cautind nu numai sa
raspindeasca cuno0inti, ci sa gi creeze in acela timp. Increderea in puterile creatoare ale spiritului romnesc incepe acurrt
sa prinda radacini puternice. O atmosfera de munca metodica,
serioasi, 4i face loc in Principatele Unite menite si devina
prin straduinta i intelepciunea conducatorilor in gurind un
stat independent, un Regat liber. In aproape toate domeniile
tiintifice se lucreaza de zor, dar in special roade bogate in-

cep sa apara In domeniul istoriei nationale

i al filologiei.

Filosofia, ca de altfel atitea din celelalte ramuri tiintifice, nu

va intarzia sa se manifeste, la randul ei, cu vigoare2).
Cel care, in aceasta vreme de aurora' filosofica, va contribui enorm la infiriparea unui nou spirit filosofic i la instau-

rarea atmosferei de seriozitate in cugetare, va fi Titu M a-

iorescu.

Vd. ei G. Dem. Teodorescu, Viata ei opera lui Eufrosin Poteca

(1786-18591, Revista pentru Istorie, Archeologie i Filologie", Anul I vol.
II, 1883 ; I. Bianu, Intji bursieri romini in strainatate, Revista Nou", Bucureeti 1887, pag. 421-431; Gh. Adameseu, Primii profesori de filosofie al
ecoalei de la Sf. Saya, Revista Generalii a Invtmintului", 1927.
Asupra datelor bibliografice vechi, a se vedea Bianu I. si Hodoe
Nerve. Bibhografza ronzeineaciz' veche t. II (1716-1808) Buc. 1910 si t. .tzr
(fase.
Buc. A. 12; Bianu I. si Simonescu Dan, Bzblzografza romdneasccl
veche t. III (1817 1830) Buc. 1936; Adamescu Gh. Contributiuni la bibliografia rormineascii I Buc. 1921, II Buc. 1923, Hl Buc. 1928; lorga N., Istoria
lit. rom, in veacul al XIX-a. vol. I Buc. 1907, vol. II Buc. 1908, vol. II
Vleni 1909; Bianu I., Catalogul manuscriptelor romelnestz, vol. I Buc. 1907
vol. II in colaborare cu R. Caracas, Buc. 1913; vol. III in colaborare cu G.
Nicolaiasa, Craiova 1931; Litzica C., Catalogul manuserzptelor grecestz,
reeti, 1909; Russo D,, Studzi i Critice, Bucuresti, 1910

www.dacoromanica.ro

Titu Maiorescu
Cu Titu Maior es c u insa filosofia romana capata,
cepancl cu a doua jumatate a sec. 19-lea, o deosebita inviorare.
Nascut la 15 Februarie st. v. 1840 la Craiova, Titu Maiorescu,
dupa ce face prima clasa gimnaziala la Braov, este inscris la
Academia Theresiana din Viena, unde ii aproprie o foarte serioasa cultura, distingandu-se aici ca primul pe toata
Dupa terminarea liceului in 1858, se inscrie la Universitatea

din Berlin. Dupa un an de frecventare a cursurilor aici, Titu

Maiorescu cene, pe baza ultimilor doui ani petrecuti la Theresianum, scutirea de restul frecventei, pentru a-vi putea trece
examenul de doctorat. Deoarece insa Universitatea din Berlin
ii refuza acest lucru, el incearca la Universitatea din Giessen,
care-i acorda dispensa ceruta, aa incat poate sa-ji treaca doc-.
toratul, la 8 -30 Iulie 1859, la aceasta Universitate cu tema
De philosophia Herbarti, obtinand predicatul magna cum laude.

Dei relativ foarte tartar, el 4i creaza legaturi serioase in capitala Prusiei de atunci, fiind solicitat s colaboreze la revista
proaspat infiintata Der Gedanke i sa tin conferinte. Obtinand o bursa pentru Franta, Maiorescu pleaca in Noembrie
1859 la Paris, obtine aici echivalarea titlului silt de doctor
In filosofie cu acela de licentiat in filosofie, se inscrie la cirept,
in Noembrie 1861 luandu-i licenta la aceasta Universitate.

Prin ederea In capitala Frantei ii imbogatete cunogintele,

completandu-5i cultura german, aa de temeinica, cu cultura
francezii. In 1861 el publica la Berlin lucrarea Einiges Philosophische in gemeinfasslicher Form, care ni-1 infati5eazi pe
Maiorescu ca pe un perfect stapanitor al limbii germane i ca
pe un distins stilist. Intors in acela4 an in taxi, el este ntxmit
magistrat in Bucureti, post pe care nu-1 detine deck putin
www.dacoromanica.ro

Titu Maiorescu

28

timp. Caci in urma unor incidente, destul de grave, petrecute

la Liceul Internat din Iasi, Maiorescu este solicitat s. primeasei
functia de director al Internatului la acest liceu, pentru a pune
ordine. Astfel di in Decembrie 1862 11 veclern la Jai. De
acum incepe stralucita cariera, didactic si cultural, a lui Tau
Maiorescu. El deschide mai intai un curs liber de istorie la
Universitatea din Iasi, pentru ca nu mult dup aceea Ministerul
Instructiunii
insarcineze cu un curs de filosofie. El infrinteaza deasemeni societatea literara Junimea" (1864), iar peste

ativa ani revista Convorbiri Literare" (1867), .ambele menite s joace un rol covarsitor in cultura romaneasci din a cloua
jumatate a sec. al XIX-lea. Intrancl in viata politica, este ales
in mai multe randuri deputat; face parte ca ministru din cateva
guverne, prezidand chiar guvernul din 1913 si pacea dela Bucuresti. Suspendat din invit,amant in 1871 'pe motive absolut
ilegale, el practica advocatura [Jana in 1884, cand este reparati
ne,dreptatea i numit profesor la Universitatea din Bucuresti,
unde precla logica i istoria frlosofiei contemporane dela Kant
incoace. pana in 1909, cand i reguleaza drepturile la pensie.

Maiorescu moare la 2 Iulie st. v. 1917.

Prins in vartejul luptelor literare in c,are a intervenit cu
i energie, curatind terenul literar i indrumand sanatos literele romane intr'un moment din cele mai importante
al desvoltarii lor, &lane pasionat pentru cariera profesoral pe
care o considera ca adevarata lui vocatie, convins, pe langa' a-

hotarare

ceasta, ca gandirea romneasca nu se afl inch' intr'un stadiu care

inOdue avntarea in speculatra' pura, Maiorescu n'a dat

filosofiei romanesti ceeace studiile sale din tinerete i insusirile
sale intelectuale lasau s'a" se intrevada. Deaceea rolul ,lui
filosofia rornaneasca e mai mult de natura. diclactica. Profesor
stralucit si foarte scrupulos, Maiorescu a ridicat prin prelegerile
sale prestigiul nu numai al cursurilor filosofice in genere ci
al literilor. De o opera, filosofica, in strictul inteles al cuvantului. a lui Maiorescu, nu se poate vorbi. Se poate vorbi ins4
de anumite contributli filosofice i indeosebi de contributii in
invaiAmntul filosofic.

In Einiges PhiloSophische se observa imedra' t influenta

lui Herbart pe de o parte, a lui Feuerbach pe de alta. Cici

in concordanta cu Herbart, Maiorescu defineste filosofia drept
stiinta care se ocupa, cu relatr. (Die Wissenschaft nun, welche
sich mit den blossen Verhltnissen beschftigt ist die Phaowww.dacoromanica.ro

Tilt' Maiorescu

29

sophie)1). Astfel psihologia se- ocupa cu relatiile dintre reprezentari, logica cu relatiile dintre notiuni. Cu cuvintele lui Herbart defineste Maiorescu Estetica. pe care o intelege in sens
lars, in care este inglobata eat estetica propriu zisa cat

morala. $i ca

Herbart, Maiorescu sustine c in judecata

intra un atribut de aprobare si desaprobare, de preferinta i respingere, ceeace o face sa se deosebeasca de ju. clecata propriu zis teoretica. Frumosul privit in
aspectul lui sensibil, contine obiectul esteticei propriu zise, iar
privit sub aspectul lui moral, contine obiectul eticei sau al
filosofiei morale. Obiectul metafizicei Il constitue raportul de
contradictie dintre reprezentari sau notiuni, raporturi pe care
metafizica e obligata sa le dovedeasca i s le inlature.
estetica

lato sensu

Dupa ce face mai multe incursiuni psihologice, ocupandu-se

In specia. 1 cu asocierile dintre reprezentari, carora, le, stabileste
legile, Maiorescu isi pune problema teismului si a ateismului.

Ca si pentru L. Feuerbach, sub a carui influenta sta in aceasta

privinta, notiunea de Dumnezeu nu este pentru Maiorescu clecat
notiunea de umanitate, Dumnezeu nu este altceva decat urnanitatea abstracfizata 2). Nu Dumnezeu a creat prin urmare pe
om dupa chipnl su, ci din contra omul a creat pe Dunmezeu
dupa chipul lui. De aceea Dumnezeu nu trebue cautat in a-Era,
ci in interiorul Rnsus al omului, ca expresia cea mai pura a
esentei sale pur omenesti". Spune-mi Dumnezeul tau, si eu
iti voi spune cine esti" 3). Teologra. nu este altceva decal o
antropologie abstractizata (Abstractions - Anthropologie). Cine
priveste lucrurile din punct de vedere notional, trebue sa ramana
In cadrul conceptibilului i in acest caz problema divinitatii

nu poate fi deslegat deck in sensul urmator: Der Gott, den

Manche als einen dberirdischen wollen begriffen haben, ist ein
esclusiv humaner; er ist edel im Edlen, im Reinen ist er rein,
finster dagegen und intolerant im verkertzernden Glaubigen;
sein mit der fortschreitenden Erziehung der Menschen fortschrei-

tender Begriff ist der Masstab fur die Civilization der Menschheit, denn er ist das Abbild ihres besten uncl klarsten Geistes;
er ist unsterblich, weil die Menschheit unsterblich ist, weil der

Begriff in ewiger, nie alternder Jugend lebt, ein ernster unEiniges Philosophische, pag. 11.
lipid, pag. 159.
31 Ibid. pag. 160.

www.dacoromanica.ro

Titu Malorescu

30

zerstrbarer Pfeiler, um darauf zu bauen einen Zufluchtsort fik

die leichtsinnig wandelbaren Vorstellungen-1).

La nemurire nu paate avea pretentie decal ceeace este

spiritual. Adevrul se mentine iridiferent de timp si loc; ceeace
.cu milenii inainte a fost adevarat, ramne adevarat si dup
milenii; ceeace a fost in adevar bun si frumos in trecut, va fi

in viitor''2). Sufletul dispare, dar spiritul

rardine; ganditorii mor dar ideea traeste pururea. Ceeace este
sensibil, e individual si deaceea moare; ceeace este spiritual
bun si frumos si

este nemuritor, dar este universal. Din aceasta, cauzi nu exista

o viata" personal dupa moarte.
Ca urmari sociale ale acestei atitudini filosofice, sunt spiritul critic si spiritul de toleranta, precum si cultivarea femeei

Istoria ne invata, spune Maiorescu, c

acolo uncle fel-nem nu servete decal placerii brute, e o dovada de nivel scoborat al culturii; si ea poporul care nu mai
are nici un simt pentru casatorie si viata de familie, e sortit
si intarirea familiei.

pieirii.

Chipul cum Maiorescu defineste filosofia, ca stiinta' care

se ocupa numai cu relatiile- 3), ne indreapta gandul fara sa

vrem la filosofia lui Herbart. Si in adevar Maiorescu s'a des-voltat sub influenta lui Herbart si a stat sub aceasta influen*
Faptul acesta nu 1-a impiedecat fireste si aiba spiritul deschis
fata de ideile altor ganditori, ca de pild. Schopenhauer, J. St.
Mill, H. Spencer, Ludwig Feuerbach si s'ar parea chiar Hegel.
In 1876 Maiorescu publica, dupa notele prelegerilor ti-'
.nute la Universitate, un manual de logical, intitulat Logi,ca. In

acest manual de o rara claritate in andire, de un stil fluent,

de o clasica sobrietate si concizie, Maiorescu reprezinta punctuf
de vedere formal in logic:a, sub influenta lui Herbart, pe care
1ncepuse sa o sufere Inca din Theresianum, influenta accentuatal
si

de logica herbartianului Moritz Wilhelm Drobisch, Neue

Darstellung der Logik nach ihren einfachsten V erhatnissen, care

se mica pe un teren strict formalist. Influenta lui Drobisch este
pe alocuri asa de pronuntata inca merge pani la exprimarea aproape la fel a acelorasi idei. Deosebind insi, impreuni Cu
Herbart si Koala lui, logica de psihologie, Maiorescu a contribuit in mare rnAsur5, la orientarea serioasa si la pregatirea
Ibid. pag. 170,
Ibid. pag. 177.
Ibid. pag. 11.

www.dacoromanica.ro

Titu Maioresca

31

logica a unui intreg sir de generatii, caci Logica lui Maiorescu

a fost utilizata decenii de-a randul nu numai de catre studenti
ci i in scolile secundare. E drept ca din cauza conciziei
a pozitiei formaliste pe care o reprezenta elevii i studentii
aveau de luptat cu mari dificultati.
Maiorescu nu s'a oprit totusi, in manualul sau de logica,
In granitele tnasate acestei discipline de Herbart i elevii
Luand, impotriva lui J. St. Mill, in aparare valoarea silogismului
aduand intru aceasta argumente noui, Maiorescu, cu spiritul sau comprehensiv, tine seama de mersul i desvoltarea stiintelor, mai intai prin aceea ca deosebea doua parti in logica:
1ogica elementara i metodologia i apoi prin aceea, ca in metodologie acorda un rol important inductiei. Aici se observa la
Maiorescu influenta exercitata asupra lui de J. St. Mill.
In ce priveste estetica, Maiorescu este tributar esteticei
germane, lui Schopenhauer i Vischer. Examinand structura poeziei, el distinge conditiile materiale i conditiile formale ale
poeziei, un lucru pe care-1 facuse Th. Vischer, dupa care se,
orienteaza Maiorescu. Schopenhauer a exercitat deasemeni influente asupra lui. Maiorescu a impartisit teoria lui Schopenhauer, dupa care arta are menirea s exprime tipicul, artistul
inaltandu-se intru aceasta in lumea impersonala. Cu alte cuvinte,
Maiorescu impartaseste convingerea c obiectul artei sunt ideile

platonice pe care artistui are menirea s le sesizeze si sa le

exprime.

Dealtfel, Maiorescu a patruns in filosofia lui Kant cu ajutorul operei lui Schopenhauer. Deaceea intelegerea pe care o
avea el despre filosofia kantiana era alterati de modul cum o
interpreteaza Schopenhauer. Cat de mult Ii impunea lui Maiorescu estetica lui Schopenhauer, reese din faptul ca. a cautat
s'o traduca in romaneste, publicand chiar o parte din ea.
In studiul Din experienta- Maiorescu are veden i interesante asupra starilor sufletesti. Respingand once speculatie meta.

fizica in legatura cu fenomenele sufletesti, precu

i teoriile
atomiste, preconizand ca mijloace de cunoastere observatia.
experienta, Maioresu explica greselile in care cad oamenii cand
e vorba sa-si cunoasca semenii, cu ajutorul ingustimii de constiinta. Sufletul omenesc nu se poate deschide deodata, ci este
astfel facut ca starile lui se strecoar succesiv prin constiinta
actual& Deacee.a ne inselam &and dintr'un singur fapt pe care
1-am observat la o persoana tragem concluzii asupra caracterului
www.dacoromanica.ro

Titu Maiorescu

32

ei. Fiindc in realitate e nevoe de mai multe fapte, de iniprejurki diferite i variate, in care si se afle persoana in chestiune,
pentru a conchide ceva valabil asupra ei. Cauza este, spune
Maiorescu, aceeasi conditie primordia. a sufletului omenesc.
Sunt asa de felurite si de schimbtoare ntlnirile simultane
ale putinelor idei i simtiri in cercul luminos al fiecar" ui moment
dat, inca nu se poate vorbi de o armonizare a intregii multimi

de idei si de simtiri fkut sub lumina constu-ntei. Sunt poate

In fiecare om diferite grupuri de idei si de simtiri, ce nu ajung
niciodat a se intAlni in strimtul cerc luminos al vreunui rnoment din viata lui, ci fiecare vine de-a randul i izolar sub
lumina inteligentei, tr nicio privire posibila asupra celeilalte,
asa inca nu are ocazia de a se potrivi i a se rectifica intreolalt" 1). Deaceea doi tineri, cari s'au cunoscut la un bal,
s'au pl,cut i s'au luat, nu se rnai inteleg, fiindci in realitate
s'au cunoscut unul pe altul. Nu trebue s uitim apoi ca' omui
tfinar nu este, ci devine: numai despre omul barAn se poate in' trucava zice ci este, fiindci a fost si s'a dovedit. In miscare,
nu in repaos, ni se infaiseazA toate strile sufletesti.
diarnant 11 poti gsi dupa zece ani cum 1-ai lsat acum zece
ani: diamantul este anorganic; un am nu r5,mane dup un timp,
oarecare cum l'ai l.sat mai inainte: omul este via_t organica" 2).

In afar de asta, cunostintele noastre trebue s se lege

intre ele, iar nu s5, stea risipite. Cunostintele tale trebue
aib'a o toarta, de care &b.. le prinzi si tu trebue s." iei lantul,

cu care trebue s, le aduci in miscare regulata din intunerecul

memoriei la lumina ingust a constiintei actuale. O mie de
boabe stau imprialstiate In diferite locuri, tu ti pierzi vremea
ca sA le cauti una cae una; dar dac au fost prinse de un -fir
comun, cu o singura apucare a manei stbetnesti tofalitatea
ragului" 3). Insfarsit in fiecare om sunt cel putin doi oameni:
omui ideilor i omul simtirilor (minte i inimk)", un lucru
care trebue sA tinem neaparat seama. Vei gresi totdeauna, dada"'
vei judeca pe ,om nurnai dupJ ideile ce le exprim, chiar dad.
ai constatat eA sunt adeva.atele lui idei. Trebue sa. astepti oca-

ziile de a-i constata adevaratele lui simliri, cel putin in privintele mai importante" 4).
Idei interesante ghsim

in articolul Progresul AdevA-

Crttice, Edilia complect, vol. II, 1928, pag. 287.

Ibid., pag, 283-4.
Ibtd., pag 285-6.
Ibid., pag. 286.

www.dacoromanica.ro

Ttu Malorescu

33

unde intlnim deasemeni influenta lui Schopenhauer, precum si in cele cateva aforisme pe care ni le-a lasat Maiorescu1).
Meritul mare al Iui Titu Maiorescu in filosofia romneasc5
este ins, in afar de lucrarile sale, care prin claritatea
conciziunea ideilor i stringenta argurnentrii, au servit ca model celor ce i-au urmat, este altul: acela de a fi stiut
aleag5., dintre studentii ce-i audiau prelegerile, pe cei cu aptitudini filosofice i, s'A le dea tot sprijin. ul. E suficient s6. amin-

tim ca C. Radulescu-Motru, P. P. Negulesou, S. Mehedinti,

I. Petrovici, ca s, nu pomenim de at pe acestia, i-au fost
elevi, spre a ne d seam ce a putut insemna Maiorescu ca
dascl. In aceast privint filosofia romneasc nu poate s nu-i
fie recunoscgtoare.

I) Asupra lu Malorescu a se vedea

5i :

G. Bogdan-Dula, T. Maio-

rescu, 1921, si Sovegh Ttu Matorescu (1925) ; I. Petrovich Ttu Matorescu,

1840-1917; P. P. Nesulescu, Ceva despre Maiorescu, Convorbiri Literare",

1936; Mircea Florian, Inceputurfle filosofice ale lu Titu Malorescu, Con-

vorbiri LterareTM, 1937; Tudor Vianu, Influenta lu Hegel in cultura rominA,

1933 I. Reidulescu-Pogoneanu In Introducerea la InsemnArile zilnce ale
Maiorescu, 1937

luTtu

www.dacoromanica.ro

Vasile Conta
Primul ganditor sistematic roman, Vasile Cont a, s'a
nscut la 15 Noembrie 1845 in satul Ghind.oani din judetul
Neamt1), in acea regiune cu minunate pozitii naturale, cu munti
poteci, cu stani unde doinele se pierd in VOL o regiune
menit s desfete ochiul, s. deschid mima i s agereasca
mintea. Tatl s.u, preot al satului, era de un temperament
energic, dar inclinat spre scepticism, iar mama, cucernic6

pioas, cu o privire mistic si viskoare, stiuse s-si creasca

copiii in iubire i s le impun respect fat de lumea cealalt6.
PregOtirea elementar, Vasile Conta si-o face in Trgul Neamtau', la dascOlul Timofte. DupO terminarea cursului primar,
el se prezinta la Academia MihileanO, unde obline prin concurs
o bursO. ImprejurOrile fac insa ca notele obtinute in primul an
duc nu numai la pierderea bursei, dar si la repetarea
anului. La finele primului an, temandu-se de severitatea tat.lui,
nu s'a mai intors in snul familiei, ci schimbanclu-si adresa
facihidu-si familia sa-i piarda urma, randane la Iasi, unde
duce zdele cum paate. In asemenea conditii, e natural ca free-

yenta s-i fie neregulat. In 1862 el aranjeaz cu directorul

unei trupe de teatru s". intre In trupa acestuia, pr'iseste apoi
cursurile liceale i devine artist. Duce astfel catava vreme o
viat de nomad, din care se alege cu douO lucruri: cu o fru1) Asupra vietii lu Vasile Conta a se vedea: lacob Negruzzi in Con-

vorbirt Literare, 1882; D. Rosetti-Tescanu Convorbiri Ltterare", 1895;

Acelas In Thorie de rondulation universelle, pp. IXXI, (Paris, 1895; I. A.
12.6dulescu-Pogoneann, Ueber das Leben und die Phzlosophie Contas (Leipzig,

1902); 0. Minar in Opere Complecte. Fzlosoful Conta (Ed. Sfetea, Bucuresti,

1914); N. Petrescu in Vasile Conta. Opere filosofzce (Cartea Romaneasa,
Bucuresti, 1922); I. E. Toroutiu in Stud:: e Documente Lzterare, vol. JI, Bucuresti, 1932. Asupra anului de nastere, in privinta caruia exist controverse,
cele mai concludente date se afla la I. E. Toroutiu: Vasile Conta s'a Uascut
la 15 Noembrie 1845, nu 1846.

www.dacoromanica.ro

Vasile Conte

35

moas lectur de piese franceze, pe care directorul trupei i

le punea bucuros la dispozitie, l cu un dor puternic de a-si
relua studiile si a le duce la ca.*. Dup5 ce cl clasa a treia.
In particular, d5 casa a patra ca elev inscris regulat, iar incepand cu clasa a cincea se inscrie intern. Notele consemnate
In matricola scoalei, ni-1 arat pe Conta in ultimii ani de
studii ca pe un elev foarte asiduu, avand la majoritatea materiilor note foarte bune.

Dup5 ce in 1868 isi d bacalaureatul, Conta solicit de

la Societatea pentru trimiterea junilor Romaniei la invith-

turr in str5inatate, o burs, care i se aprob5 in vara lui

1869 6 in Octombrie al aceluias an pleaci la Anvers. Bursa
avea ins5 o destinatie precis5: studiile comerciale. Dei nu
avea nici o simpatie pentru asemenea studii, Conta primeste
toms bursa cu aceast destinatie, se apuc5 de kern si in 1871
i iea diploma. El nu se multumeste ins5 numai Cu studiile
comerciale, cu ajutorul chrora nu tinea deloc s5-si faci o carier..,

ci in 1870 lea examenul de candidat in drept la Universitatea

din Bruxelles, iar in Iunie 1872 isi trece doctoratul in drept.
Conta tinea mult, pentra a-si desavarsi studiile, s mai ramnii
inca in straintate; dorea In special s5 stea o bucat5 de vreme
In Anglia si deasemeni s-si aproprie limba german5. Societatea pentru trimiterea junilor Romfiniei la inv5tatur5.-, afland
ca bursierul ei face si altceva decat studii comerciale, refuzi

mai prelungease bursa, spre a i sili astfel s se intoarc in

tarL si a intra in viata eomerciala, pentru care fusese trimis in
striratate s5 se pregteasca.
Astfel, cateva luni de zile dup5 examenul de doctorat In
drept, Conta se vede silit s se intoarca in tarl Aici, la
Facultatea de Drept din Iasi, era tocmai liber5 catedra de
Drept civil. Conta se prezint la concurs, &tine in Ianuarie
1873 catedra, lar in luna urm5toare isi deschide cursul.
Avansarea intr'o situatie asa de inalt5, la o vrsta asa
de tan5r5, era fr indoial5 un fapt menit s.-1 bucure. Inainte
de toate, fiindc5 dup5 atatia ani de strmtorare se vedea
el insfarsit sc5pat de grijile materiale. Dar era menit s5-1
bucure numai in parte, c5.ci cariera inceput nu r5spundea nici
pe departe puternicelor lui inclinatii interioare. El era nsezzt
o situatie
pentru filosofie i imprejurarile it fausera jurist
deci dintre cele mai tragice. Li vedem inc5 din liceu preocupat
de probleme filosofice, iar la studii In strgn5.tate, pe langi
www.dacoromanica.ro

36

Vasil e Corte

materiile la care era obligat sa-i dea examenele, el i face&

timp i pentru a citi filosofie. Ei invata in acest timp englezete i iea contact direct cu operile lid Spencer, Darwin,
Tyler, Buckle, Bain, John St. Mill, Macaulay, infrindu-i
ideea evolutionistiz pe care o descoperisb singur inca din adolescenta. Tot acum el citete pe Auguste Comte i ia, cunotinta
de filosofia pozitivist a acestuia. El iea cunotinta deasemeni
de filosofra* la moda in aceasta vreme a, unui Biichner, Vogt,

Moleschott, pentru care are o mare simpatie i. care-i va determina, in sens materzaiist, propria lui desvoltare filosofica.
In tara, terenul nu era, pregatit pentru speculatii filosofice. In
Iai era in aceasta vreme un inceput serios de micare cultural a i o atmosfera mi prielnica pentru creatie. Caci de

curand luase fiinta Junimea-, din care faceau parte personalitati de maim intaia, unde setin. eau edinte regulate .1 se
discutau probleme serioase. Conta face parte din ea i citete
aici din lucrarile lui filosofice. In organul acestei societati,
Convorbiri Literare-, ii publica el i o parte din luoirde
lui. Stimulente deci pentru Conta, dar nu dintre cele mai nuari.
Caci Junimea- era, inainte de toate o societate literara, iar nu
filosofica, i insu spiritus ei rector, Titu Maiorescu, manifesta
pe fata neincrederea lui, pentru vremea sa, in puterea speculativa a mintii romanesti. Ravna filosofica a lui Conta era insa
mai puternica decat imprejurarile contrarii. Ducand o viat
loarte retrasa
cea mai potrivit.' meditatiei filosofiee -Conta era bucuros sa traiasca cu problemele lui, cu marile
lui probleme filosofice. Numai aa se si explica fecunditatea
lui filosofica i cu atat mai mare se vadete meritul lui.
Cu toata pasiunea lui pentru studii i viata retrasa, Conta
se vazu totu silit la un moment dat sa paseasca in forum.
Dupa razboiul din 1877-78 i infrangerea Turcilor, se raspandeste svonul in tar. c Rusii intentioneaza sa' ne ja cele
trei judete din sudul Basarabiei. Conta, profund micat, scrie
cateva articole in ziare in care acuza guvernul ca nu stie
procedeze i preconizeaza apararea cu armele a drepturilor
noastre. Tratatul dela San-Stefano consfintea, din nenorocire,
svonul: Sudul Basarabiei era cedat Rusiei, Romniei dandu-i-se
in schimb Dobrogea. Un al dorlea fapt apoi agita contiinta
lui Conta i-1 sustrage gfindirii filosof ice. Congresul de la Berlin

nu ratifica' nurriai ripirea celor trei judete sud-basarabene, ci

impune i revizuirea articolului 7 din Constitutie, care acorda
www.dacoromanica.ro

Vasiie Conta

37

drepturi politice numai cetatenilor romani de religie crestini.

Revizuirea ceruta de Congresul de la Berlin, urmrea acordarea
de drepturi egale pentru toti supusii romani, ceeace insemna
In primul rand pentru toti evreii. Conta intr din nou in actiune,
iea atitudine potrivnica, redacteaz manifeste i convoaca
truniri. El este ferm convins ca modificarea articolului 7 decisi
de Mari le Puteri la Berlin va avea ea urmare distrugerea
caracterului etnic si a unitatii de gandire, de simtire si de
actiune a poporului roman. Hotrarile Congresului de la Berlin
impuneau revizuirea Constitutiei si deci noui alegeri.
La aceste alegeri, facute in 1879, candida si V. Conta,
alegandu-se deputat cu o mare majoritate de voturi. In Camera,
el tinu un fsurator discurs cu prilejul modificarii articolului
in chestiune, iar Camera Il modifica potrivit vederilor lui
Conta: din punct de vedere religios se suprima once deosebire intre cetateni, iar strinij toti, deci i evreii, vor putea
fi naturalizati in mod individual, nu in bloc, si anume printr'o
lege speciala.

Discursurile tinute in Parlament precum i intregul lui

fel de a se comporta i-au atras multe simpatii. Intre altele,
pe aceea a piimului Ministru de atunci, Ion Bratianu, care la
alegerile revizioniste incercase tot posibilul ca ganditorul nostru

sa nu fie ales deputat. Astfel se face ca I. Britianu Ii propune

in 1880 sa primeasca portofoliul Instructiunii Publice si
Cultelor in cabinetul prezidat de el. Conta primeste si la 20
Iulie 1880 infra in guvern. Primul lucru la care se gandi ca
ministru, fu o reformra radicala a invafamantului. El intocmi
in adevar un proect de lege, menit s puna pe alte baze instructia
educatia. Dar proectul s'iu, din pricina inovatiilor revolutionare pe care le cuprindea, a starnit proteste vehemente.
Intre altele, proectul scotea religia din liceele de baeti, pre-

vedea infiintarea de licee de fete, dreptul fetelor de a urma

studii universitare, taxe scolare pentru invatamntui secundar,
marirea num6.rului de ore de predare pentru profesori, un examen de capacitate mai sever pentru profesori, o supraveghere
atenta si mai asidua a acestora intru indeplinirea datotiei
pedepse mai aspre pentru cei ce se aba.t de la ea. Preoti, parinti, profesori, s'au ridicat ca un singur om impotriva proectului si a ministrului. Majoritatile liberale din Parlament
s000tir c introducerea de taxe scolare pentru invb.4mntul
secundar ar constitui o piedica serioas in calea tineretului
www.dacoromanica.ro

38

Vasile Conta

din pturile de jos, dornic de inv4tur5. Astfel ministrul

cultelor i instructiunii isi crease o situa,tie &litre cele mai di-

ficile prin proectul sn. Un singur om putea

scoat din
ca
reforma
invlmntului,
de
aceast situatie i s. intervia.
care tara avea in adevr mare nevoe, s aib5. lotus loc, cu
modificrile necesare aduse proectului lui Conta: era Ministrul
PresedMte I. Brtianu. Dar acesta nu socoti de cuviint s5

intervin, asa inct Conta se vzu silit s se retrag din Minister la 10 Aprilie 1881. Proectul nu deveni deci lege. $i
aceasta in paguba real a trii. Gat de sntoase si de necesare erau principiile de reform statuate de Conta in proectul
su, rezult cu prisosint din faptul c reforma invatimantului,
efectuata cu mult mai tArziu, n'a putut s. nu cuprinda cea mai
mare parte din principiile proectului lui Conta.

Putin timp dupa ce parasi Ministerul, Conta fu numit

membru la Curtea de Casatie. Aici nu putu depune insa o
activitate prea intensa, din cauza snt5.tii lui. Inca din primii

ani de liceu Cand, in urma notelor slabe, nu indrzneste

se mai intoarc in sanul familiei si duce acea viat." agitat
fr cmin i de mizerie, Conta se alege ca o afectiune de
piept. Primele simptome grave ale boalei apar ins pe and
se afla ,la studii in Belgia, in toamna anului 1871, in urma
marii activitti intelectuale pe care trebuia s'o depunk El se
vzu silit, in urma recomandatiilor doctorilor, s-si iea o vacant de eteva Juni, pe care le petrecu in Italia, unde se
inzdrveni 6 putu face apoi fat studiilor. Dar din 1881 sanatatea lui Conta incepuse s lasa tot mai mult de don't. In
Deoembrie al aceluias an pleac din nou in Italia, ca sa se
refac, dar boala era prea inaintat, ca s. mai poati fi tinut
In loc. Conta incepe pe zi ce trece
dea seama c se afl
in fa la inevitabilului. O singura dorint rnai avea acum: s
termine lucrarea pe care o incepuse, Bazele metafizioei'!.
Boala agrvndu-se, Conta se intoarce in tar i la 99 Aprilie
1882 i d sfarsitul. Destinul Ii refuzase implinirea ultimei
lui dorinti: terminarea Bazelor metafizicer. Moartea lui at:it
de prematur a rpit culturii romnesti o minte In plin5 ascensiune, care ar fi putut s5.-i mreasc5 tezaurul cu multe
valori Inca.

Conta a scris: Teoria Fatalismului (ap5ruf intai in Convorbiri Literare- din anii 1875 - 1876 si in limba francezA
in 1877, Bruxelles"); Teoria Ondulatiei universale (aprut
www.dacoromanica.ro

Vasile Conta

39

nti in Convorbiri Literare- din 1876 - 1877, tradusa apoi

in limba franceza de D. gosetti - Tescanu, Cu o scrisoare- pre-

f.* de L. Biichner i aprut5 la Paris in 1895); Origina

Speciilor )(ap5ruta in Convorbiri Literare" din 1877 si in
limba franceza, la Iasi in 1888); Incerc&i de Metafizic

(Convorbiri Literare", 1879 si in limba franceza la Bruxelles

in 1880, avand ca titlu Introducfion la Mtaphysique").
Ca lucrari postume neterminate au rmas de la Conta: Bazele
Metafizicei, Aparuta in limba franceii in traducerea lui D.
Rosetti-Tescanu, sub titlul Les Fondements de la Mtaphysique" (Paris, 1890) si Intile Principi cari alatuesc Turnea,
aparuta in 1888 in limba francezi sub titlul: Premiers principes composant le monde". Operele sale complecte au fast
publicate de O. Minar sub titlul: Opere complecte. Filosoful Conta" (Eclitura C. Sfetea, Bucuresti, 1914), iar o editie
complecta a operelor sale filosofice ne-a dat Nicolae Petrescu
sub titlul: Opere filosofice" (Editura Cartea Romaneasca,
Bucuresti, 19221).

Do'ua sunt domeniile filosofice in care Conta

dat
contributiile sale interesante: epistemologic i metafizic. In cel
dintiai influentele empirismului englez si ale pozitivismului francezs unt determinante. Toate cunostintele noastre deriva, si
dupa Conta, din simturi. Nu exista idei, acolo unde nu exista.
sirnturi. Surdo-mutul n'are nici o idee despre son. Orbul din
nastere nu va sti niciodata ce este lumina si culoarea. Daca s'ar
naste (ceeace nu e. cu putinta) un om fara nici un simt, el nu,
s'ar deosebi de loe de un vegetal sub raportul inteligentei-2).
Iata anume cum iea nastere 6 se produce faptul cunoasterii
in formele lui elementare. Pe suprafata corpului nostru i in
interiorul lui sunt raspandite o multime de fibre 6 capete de
fibre nervoase. Cand un corp oarecare vine in contact cu un

capat de astf el de fibr, acest capat primeste o zguduitura

cane se transmite prin fibra nervoasa 6 ca printr'un tub conducator pana la creer", iar creerul simte zguduitura petrecuta
la icapaul fibrei. Zgpduitura nervoasa, care este o miscare
vibratorie a moleculelor nervoase, nu este simtita totdeauna ca
aceeas, pe de o parte din cauza naturii fibrei nervoase zguduite,
Toate trimiterile noastre din acest capitol se vor face la editia
1ngrijit de Nicolae Petrescu.
Vastle Conta, Opere filosofice, Editie 1ngrijit de Nicolae Petrescu,
Cartea RomineascA, pag. 51.

www.dacoromanica.ro

Vasile Conta

40

iar pe de alt.' parte din cauza contactului dintre obiectul

captul fibrei. Astfel un mr de pild, venind in contact cu
anumite fibre ne poate procura simtirea culorii, venind in contact
cu anumite alte fibre ne poate procura simtirea gustului, ou
alte fibre simtirea durittii,etc.Simt sau sun' tire numevte Conta

facultatea ce au fibrele nervoase de a transtnite la creed

iar fibrele nervoase sau nervii cari
zguduiturile
primesc vi transmit zguduiturile se numesc organe ale sim-

turilor-1). Trei categorii de simturi distinge Conta: siinturile

externe, simtudle vietii organice i emotiile. Acestea din iirms
se produc dup Conta in modul urrntor. Zguduitura nervoasg
provocat de contactul dintre un obiect material vi captul

unei fibre nu se face resintit numai asupra creerului, ci osupra intregului sistem nervos, iprovocnd o modificare a intregii
stri nervoase, Aceast modificare trebuind s consiste in o
adevlat schimbare material a organismului, afecteaz intr'un
mod deosebit toate capetele fibrelor nervoase ce se afl rs-

pandite in corp; cci fiecare din a,ceste capete de fibre se

pune intr'un nou contact cu un corp nou, adic5. modificat.
De aici urmeaz c toate fibtele nervoase din corp primesc o
zguduitur de aceeav natur, care transmitndu-se la creer,
d loc la o simtire generar placut sau neplcut, adic la
o emotie- 2). C atunci and suntem emotionati toate functiile
noastre organice sufr o modificare, e un lucru pe care oricine
Il poate constata prin observarea expresiilor organice emotionale. Conta tine s atrag atentia c emotiile pot fi produse
vi de redevteptarea prin imaginatie a senzatiilor.
Dar dac toate cunovtintele noastre deriv din simturi,
acest fapt nu trebue interpretat, cum faceau sensualivtii sec.
XVIII-lea, in sensul cor fi un raport direct intre simturi
inteligent. Cci prin aceasta am ajunge la concluzia fals ea
animalele cari au simturile mai fine i cu mult mai dezvoltate
dealt ale omului, s fie vi mai inteligente decAt acesta. Organul care formeaz ideile, care ,judec, care gndevte, este
creerul. El este care elaboreaz impresiunile simturilor. Deaceea
gradul de inteligent este in raport direct cu desvoitarea i cu
perfectiunea creerului, iar nici de cum cu ace,ea a organelor,
tocmai deaceea omul este mai inteligent printre animate
vi vede unele lucruri cu inteligento, sa mai bine dect vulturul
Ibid. pag. 46.
Ibid., pag. 48.

www.dacoromanica.ro

Vasile Conta

41

de ex. care are ochii de o putere si o ptrundere extraordinarri).

Senzatia' nu se produce chiar in orga.nele sun turilor ci se produce in creer si este simtita de acesta. Cand ni tai la deget,

perceptia durerii se face in creen, dei imi pare ca o simtesc

la deget. Pentru acest motiv acela caruia i s'a taiat un picior,
simte durerile reumatismale provocate de vrelnea rea la pi-

ciorul tam' t pe care nu-1 mai are, in loc de a le simti in

capul sate'.

Conta admite ca pe un fapt ce nu are nevoe de prea

multe demonstratii, ea, cu fiecare cunoastere, are loc o modificare materiala in substanta nervoasa a creerului. El numeste

o atare modificare intiparire sau perceptie. El imparte apoi,

de acord cu Onditorii englezi din sec. XVIII, aceste intipariri sau perc,eptii in doua mari clase: in intiparir1 sau perc.eptii de gradul 'kited i intipariri sau perceptii de gradul al
floilea. Intiparirile sau perceptiile de gradul intai se c.aracterima7a prin aceea ea' nu depind, nici in ceeace priveste existenta,

nici in ceeace priveste calitatea lar, de Vreo alta calitate a sufletului

i ca se produc in mod fatal (vom vedea ceva mai

departe, ce intelege Conta prin fatal, fatalitate, fatalism), adica

In mod necesar. Caci. data ce un hied exterior a fost pus,

printr'o cau71 oarecare, in contact cu un capat de nerv, atunci
se produce neaparat o zgudintura nervoasa care produce intiparirea de intaiul grad" 2). 0 atare intiparire nu este altceva

decal o imagine a unui lucru din lumea externa sapaii pe

creer. In afara ns i spre deosebire de intiparirile -sau perceptiile de intaiul grad, sunt intiparirile i perceptide de gradul al doilea. Ceeace obiectele 'din lumea externa sunt pentru
intiparirile de gradul intai, acelas lucru sunt aceste intiparin."
mnile pentru cele de gradul al doilea. Si jata aniline cum au loe
lucrurile' dupa Conta. Organul perceptiei de gradul intai ocupi
o suprafata pe care se afl gravate imaginile obiectelor exterioare. In fata acestei suprafete se afla organul perceptiei de
gradul al doilea, care are ca obiect imaginile obiectelor externe
gravate pe organul perceptiei -de gradul intai. Perceptia de
gradul al doilea nu are deci ca obiect lucruri reale, ci imaginile

lor. Ca s ne dam mai bine seama, sa reproducem, cu propriele-i cuvinte, exemplul pe care-1 da Conta insus. Imi Inchipui, spune el, ca pan. Acum nu am absol.ut nici o experienti
Ibid pag. 51.

Ibid., pag.

55.

www.dacoromanica.ro

Vas ile Conta

42

pentru ntia oari in viata mea deschid ochii i privesc

un arbore. M uit la toate partile din care el se c.ompune.

Imaginea so este reprodus printio intiparire de intaiul gradAceast infiparire este un complex de mai multe trasturi, care
reprezint partile din care se compune arborele. Trastura. a
reprezint marimea A a arborelui; strstura b inchipuieste
forma B a frunzelor: c inchipuieste tulpina lemnoas C; d
inrprejurarea D cij tulpina este fixat in prnant; si, in sfarsit,
e reprezint imprejurarea E ci arborele este o fiint organic
ca si mine. S se noteze cit toa,te aoeste trsturi au o adncime

egal pe supraf ata care le primeste, pentru ca toate prtile

arborelui au exercitat fireste o egala presiune asupra organului.

De alt parte toate aceste trsturi sunt atat de strans legate

impreun, incAt ele constituesc pe creerul meu o singur imagine

nedivizi inc; in fata acestui tablou se ggeste organul perceptiei de al doilea grad, care este pus in miscare i modificat de
ctre intipririle de intaiul grad, intocmai precum organul perceptiei de intaiul grad este modificat de atre intaia zguduitur
nervoasa dar de obiectele exterioare- 1). 0 caracteristic fun-

damental a perceptiilor de gradul al doilea este c ele iau

nastere i exist numai att timp cat organul lor este indreptat

asupra perceptiilor de gradul intai,; cl din raomentul in care

acest organ isi schimb obiectivul, spre alta perceptie de gradul
intfii,

perceptia prim de gradul al &ilea dispare, pentru a

face loc celeilalte perceptii de gradul al doilea, care este imagineo celeilalte perceptii de ,gradul intai.
Conta nu se opreste insa la treptele elementare ale cunoasterii, ci el caut sa demonstreze c i celelalte operatii
de care se serveste cunoasterea au acelas fundament materialist
si pot fi explicate in acelas mod. Iat cum are loc, dup el,
operatia generalizirii. Dup ce am vzut un arbore,' care a,
sapat intipriri, s zic c Vad un al doile.a, care difer ins de
primul prin maim' e i prin forma frunzelor. Mrimea Al a
arborelui va sapa o intiprire al, alturi de intiparirea a a
a frunzelor va sapa a
primului arbore. Deasemeni forma
infiparire bl, alturi de intiprirea b a primului. Celelalte prti
ale arborelui de-al doilea fiind iclentice cu acelea ale primului
vox avea aceleasi trsturi pe creer, c, d, e, care, repet.ndu-se
a doua aar, se vor spa mai adnc i vor deveni mai putemice. Si la fel cu perceperea fiecrui nou arbore. Organul
1) Ibid., pag. 56-57.

www.dacoromanica.ro

Vasile Conta

43

perceptiei de al doilea grad are ca object i percepe'aceste tr.sturi, dobandind imaginea unui lucru, care nu exist In natur, i cu toate acestea reproduce deodat toti arborii ce am
vzut"1). Adici avem o imagine care exprima 1,0 tulpin lem-

noas (c), care este fixati in pmant (d) si care este o fiinta
of ganicr. Acesta este deci proceden!, cu ajutorul cruia dobandim ideea generala de arbore, care reprezint mai multi
Mdivizi, si care, la urma urmei, spune Conta, nu e altceva
decat o intiprire de al doilea grad, adicA o modificare cu
totul materta. la a unui organ cerebral". Ideile generale se impart
in idei
In dota grupe, si anume in idei generale de lucran i

generale de calitati, Prin cele dintai se inteleg acele idei care

rezum in sine un numr mai mult sau mai putin mare de intiprituri de intaiul grad in toata intregimea lar; cu alte cuvinte,
care rezurn un numr mai mult sau mai putin mare de indivizi
ce exist in realitate, in Iumea exterioarr. lar prin cele din
urm, se inteleg acele idei cari rezuma, nu imaginile intregi
ale obiectelor exterioare, ci numai trasaturile asemnatoare intre
dansele", cari s'au desprins din imaginile intregi i s'au con-.

stituit aparte. Cu alte cuvinte, ele reprezint calitti cari nu

exist independent de lucruri i sunt nedetasabile de acestea.
La fel stau lucrurile, dup Conta, i cu operatia abstrac-

unde experienta joaca deasemeni un mare rol. S ne

inchipuim, spune el, c in toat viata noas:tr am vazut un
tiunii.

anumit bt rosu. Percepand numai un asemenea obiect, perceptia

de gradul intai i perceptia de graklul al doilea formeaza o

unitate indiviz. Batul rosu este pentru noi, si din punct de
vedere fizic si din punct de vedere intelectual, un obiect inchvizibil. Daca ins rupem batul in dou, fiecare jumtate va fi
reprodus ca ceva distinct, avand despre fiecare atat peroeptii
de gradul intai cat i perceptii de gradul al doilea. $i acum
putem concepe c btul este divizibil atat din punct de vedere
fizic ict i intelectual. La fel in ceeace priveste culoarea.
Atat timp cat n'am vzut decat btul rosu, noi nu putem concepe bAtul fr rosu, sau rosul fr 134. Dupa ce vedem
un alt bat, de aceeas forma i mrime, dar colorat in alb,
concepem c btul i rosul nu forrneaz o unitate
In chipul acesta ajungem la ideea generala a biltului, la ideea
rosului 5i a albului. Un alt exemplu: Presupunem ca in toati
via* mea dam vAzut decal un singur om, care a fost si este
I) Ibid., pag. 59.

www.dacoromanica.ro

Vastle Conta

44

totdeauna bun cu mine. Pe cat timp aceasta dureaza, nu pot

concep omul fara bunatate. Amandoua lucrurile se confund
pentru mine si nu fac decal unul singur. Dar daca intalnesc
un om rau care ma face sa sufar, atu.nci indata se formeaza in
sufletul meu ideea buntatii, ideea ricuta(ii, i ideea generala
a =alai-. Numarul, varietatea i claritatea ideilor abstracte
sunt in functie de experienta. noastr. Gci, pe de o parte, daca
percepem lucruri deose bite unele de allele, intiparirile lor de
intaiul grad acumulandu-se, dau loc la tr'ds.ituri atat comune
particulare foarte cleosebite intre clansele in privinta adan-

cirnii; acestea la randul lor produc fiecare cate o intiparire

de al doilea grad, adica cate o idee abstracta. De alta parte,
daca numarul lucrurilor despre care avern experienta este considerabil, toate trasaturile intiparirilor de intaiul grad, crick

de deosebite ar fi uncle de altele, devin mai adanci, mai marcate, din cauza unei repetitii mai mari; i prin urmare ideile
noastre devin mai dare"). Ideile cele mai indubitabile
solide, cum sunt ideile de spatiu, timp, cauzalitate, materie,
etc., sunt astfel; tocmai fiindea numarul lucrurilor din care
sunt scoase, este enorm. Caci toate lucrurile din lumea externa'
au dimensiuni, se schimba, au durata, sunt materiale, etc. Deace,ea trebue un lung exercitiu si o mare sforta.re de inteligent
pentru a ne putea inchipui pentru un moment macar, c nu
exist materie, cauzalitate si mai cu seama spatiu i timp!" 2).
Ideile abstracte sunt prin urmare intiparirile de al doilea grad
care reprezina trsturile singuratice sau grupurile de trasituri ce se desemneaza aparte pe ogorul perceptiunii de intaiul
'grad, in urma acumularii imaginilor de intaiul grad". Iar operatia' prin care se produc asemenea idei se numeste abstractiune.
Ideile generale sunt, toate, idei abstracte, iar generalizarea, la
ranclul ei, nu este altceva, spune Conta, decit un mod particular
a/ functiunii abstractive a creerilor noOri.".
Dupa Conta, ideile abstracte se impart in doua clase:
In Wei generale i in idei particularc. Cele dintai se impart, la
rindul lor, cum am vazut si mai sus, in idei generale de lucruri

in idei generale de calitati. Ideile particulare se impart .t

ele in doua categorii: in idei abstracte particulare propriu sise
si in tegi. Ideile abstracte particulare propriu zise sunt acelea
care reprezinta calitati particulare, a cror cantitate variaz6 de
Ibid , pag. 62.
Ibid.. pag. 63.

www.dacoromanica.ro

Vasile Conta

45

la individ la individ, cum sunt de pilda burtatatea, frumusetea,

lungimea. Legile sunt tot idei abstracte ce reprezinti
dar calitati cari pe de o parte apartin unui numar nemarginit
sau nesfarsit de indivizi, iar pe de alta parte se afla absolut in
aceeas cantitate la toti acesti indivizi. Legile reprezinta cu
alte cuvinte calitati ale caror cantitati sunt absolut invariabile.
Ca sa faca mai usor inteligibila i mai clara ideea de lege,
Ceuta da exemplul urmator: Toate -corpurile cad. Calierea,
spune Conta, este o calitate sau o proprietate. Ins experienta
ma invata c aceast:6 calitate apartine intr'aceeas .msura
fara distinctiune la toate corpurile. Daca unele corpuri cad rnai
incet i altele mai repede, aceasta va da loc la fonnarea ideilor

abstracte a fortei, a repeziciunii etc.: dar faptul caderii este

unul i acelas pentru toate corpurile-1).
Ideile abstracte se mai impart insa dupa Ceuta in inca
doua clase: in idei abstracte absolute 5i in idei abstracte relative. Absolute propriu zise sunt acelea cari nu admit gradatiunea cantitativa" si din aceasta clasa fac parte numai legile.
Toate celelalte idei, afara de legi, sunt relative. Acestea se
subimpart la, randul lor in sfarstte i nesfar?ite. Ideile nestrsite se formeaza din ideile relative susceptibile de a varia in
mai mult sau mai putin". Se intimpla insa ca ideile relative
susceptibile de a varia in mai mult sau mai putin, sa fie concepute ca nesfrsite i astfel sa fie aduse a semana cu ideile
absolute, iar cei mai multi filosofi sa le confunde din aceasta
cauzii cu acestea. Ceeace este o eroare, caci intre ideile absolute si cele nesfrsite exista o foarte mare deosebire. Ideea
absoluta, adica legea, este absolut indivizibila; nu se poate
concepc o parte dintrInsa, adica o parte mai mare sau mai
mica din ea. Cand zic: corpurile cad, atunci nu pot sa mai
concep decat una din doua: sau corpurile cad, sau c ele nu
cad. Gradatiunea intermediara nu se mar incape-2). Dimpotriva,
ideile nesfarsite sunt prin esenta lor i ramn relative. Gaud
zic: frurnosul nesfeirit (sau absolut impropriamente zis), atunci
pe de o parte imi inchipuiesc ea aceasta intrece in grad sau in
calitate toote frumusetile imaginabile, iar pe de alta parte con-

cep ca fiecare frumusete sMrsita din lume este un grad sau o.

cantitate euprinsa in frumusetea

nesfarsita. Va sa zica,

Ibid., pag, 64.

Ibid pag. 65.

www.dacoromanica.ro

Vastle Conta

46

intr'un caz si in altul e vorba de comparatie, de gradatie, de

relativitate".

In ce priveste ideile de spatiu i timp, Confa, de acord

ca Spencer, este adversarul lui Kant, dup care spatial si
timpul sunt simple forme subiective ale sensibilittii noastre.
Daca Im. Kant ar avea dreptate, adic daca spatial i timpul
ar fi forme ale sensibilitatii, atunci ar trebui, spune Conta.,
le intalnim la toate imaginile i ideile formate in capul nostru,
din ca.uza contactului ce se stabileste intre lucrurile externe
intre simturile noastre"1). Ceeace insa nu este cazul. Sunetul
bunaoara, ca afectiune a constiintei, nu are nici unul din atributele spatiului, caci, sustine Conta, reproducnd aici pe Spencer,
,,cunostinta noastra despre sunete ca venind din curare sau
tare punct al spatiului, este o cunostinta castigata prin experienta, este o cunostinta nu da.Cci odata cu sunetul, ci dedusa
din oarecare modificari ale sufletului". Cncl auzim un tantar
bazaind noaptea si nu stim local tmde bazae, noi castigana atunci
convingerea c sunetul este cunoscut in principiu numai ca pura

senzatie. In afara de aceasta, senzatia de sunet nu provoacit

In constiinta noastr ideea ca organismul nostru ar fi afectat
In vreun mod oarecare. Numai prin experienta, spune Spencer,
aflim c noi auzim ca urechile. Impresiile auditive sunt localizate intr'un mod astfel de ms' tinct, incat, cu toate asociatille lor,
mare parte din oamenii adulti vor putea concepe ca, in absenta
unei cunostinti castigate, ei nu ar fi in sta.re sa stie prin care
parte a corpului au simtit. Prin uvmare, in starea presupusi, de
o inteligenti nascanda senzatiile de sunet neavnd intr'insele
vreo implicatie de spatiu i nedescoperind prin ele insele partea
afectata a organismului, nu pot fi nimic alta dect simple afeclima' ale constiintei, care pot sa fie pastrate in memorie i comparate intre dnsele, fara a amesteca prm' ele vreo notiune de
extensiune". Deasemeni, nici senzatiile de miros si gust nu au
nimic a face cu spatial. Dar nu au nimic a face cu spatid nici
senzatiile organice interne si nici simturile emotiilor. Prin urmare
sunt simturi ca.re, ca simtul vederii si al pipirii, ne procura
senzatii ce implica ideea spatiului i sunt altele, ca simturile de
auzire, gust, miros, cele organice si ale emotiilor, care nu ne
procur senzatii ce implica ideea de spatiu. Ceeace, dup teoria
lui Kant, este o anomalie. Sunt apoi idei care implica intuitia
1) Ibid., pag. 67.

www.dacoromanica.ro

Vasile Conta

47

de timp, dar nu pe aceea de spatiu, cum sunt de pilda bunatates, forta etc., ha ceva mai mult, toate ideile cari nu implica
intuitia de spatiu, o implic pe aceea de timp. Astfel sunetul,
foamea, setea, durerea, plicerea, intristarea, bunatatea, cu-

loarea, forta, etc., n'au dimensiuni, dar exista in timp, dureazii.

De aci, dupa Conta, o Kama de dificultati inextricabile. Cum
se poate explica faptul c unele lucruri imbraca o haina pentru
a intra in mintea omului i alte lucruri alta haina"? Apoi daca
hainele variaza dupa lucruri, aceasta probeaza ca ele fac parte
din calitatile acestora din urma, iar nu din formele mintii.
Caci variatiunea hainelor concorda cu natura variata a lucrurilor din lumea externa; in timp ce cu unitatea constiintei noastre nu ar putea concorda decit o unitate de forme a cugetarii
aplicabile indistinct si in acelas grad la tot ceeace intra in
mintea noastra: ceeace nu exista-. Nu numai atat. Daca spatiul i timpul, spune Conta, ar fi, cum sustine Kant, forme intuitive, atunci ele ar trebui s fie necesare in a.cela s grad, caci nu
se pot face gradatii cantitative in lucruri cari, prin natura lor,

nu pot fi decat absolute''1). Ceeace nu este cazul. Daca, in

ipoteza ea nu am nici o experienta, stau intr'o noapte senin
intins Cu fata in sus pe o mare inaltime privind cerul, din cauza

ea pe cer se afl mai multe puncte deosebite, se formeaza pe

creerii mei, datorita acumularii de intipariri de gradul intai,
ideea de spatiu. Iar daca pe bolta cereasca se produce vreo
miseare, deplasarea unei stele sau aparitia soarelui, atunci se
formeaza pe creerul meu i ideea de timp. Dupi cum se vede
de aici, spune Conta, inchipuitele forme de intuitie nu sunt tot
una de necesare si nu se stabilesc intr'acela? moment in conceptiunea unui lucru. Imaginea unui lucru intra in capul nostru
intr'un singur moment. Deaceea ar trebui ca In acelas moment
ea sa imbrace bate formele, cari ar fi puse, ca s zic asa, la
usa mintii, i fara de care nu ar putea intra inauntru- 2). Spatiul
exist deci in afara constiintei noastre si independent de ea,
ideea de spatiu se dobandeste din experienta pe calea simturaor. La fel stau lucrurile cu ideea de timp i aceea de cauzalitate. Aceste idei le dobandim datorita faptului c toate lucrurile externe ce cad sub simturile noastre i schimba necontenit

ata forma cat i locul. $i anume datorita faptului c unele se

schimba mai repede i altele mai incet, c unele se schimba
Ibid., pag. 69.
Ibid., pag. 70.

www.dacoromanica.ro

Vasle Conta

48

ca altele sunt in repaos. Dac toate duratele particulare ar fi

egale si dac n'ar fi pe lume miscare si prin urmare schimbare,
atunci desigur c ideile timpului si ale cauzalitatii n ar exista
nici ele. Insa fiindca lucrurile se petrec din contra, deaceea prin
acumularea intiparirilor de intaiul grad, raman distincte tra"siiturtz duratei 6 aeeea a imprejurarii ca o forma noui nu incepe decat dupa extinctiunea unei alte forme. Aceste trasituri

sunt simtite de organul perceptiunii de al &ilea grad ca idei

generale numite timp si cauzalitate"1). Ordinea in care iau
nastere ideile de spatiu, timp, cauzalitate, este urmtoarea: intai

se formeaz ideea de spatiu, caci e destul ca un corp extern

ce se prezint simturilor noastre sa aib dou puncte diferite
pe el, pentru ca sa se nasca ideea de dimensiune; apoi se
formeaza ideea de tirnp, deterniinat de schimbarea de forma
sau de spatiu pe care o sufera lucrul; iar dupa aceasta alma' ,
se formeaza ideea de cauzalitate, fiindca e nevoe s percepem
un numr mai mare de schimbari succesive, pentru a dobandi
ideea de cauzalitate. Apoi urrneaz ideea de nesfarsit, iar dupa
aceasta ideea de rnatene. si cea de forth, etc. Ideea de materre
este deja la un grad atat de jos, Inca pot ca oarecare wurint
s-mi inchipuesc un inger de exemplu care ar trai in spatiu si
timp, fr a fi material" 2). Ideea de spatiu nu este numai aceea
pe care o castigrn cea dintai, dar ea este totodat si cea mai
necesar.

Spatiul, tinaptd 6 cauzalitatea sunt idei nesfarsite. Pentru

a dovedi acest lucru, Conta porneste de la o experienta pe

care fiecare din noi a ficut-o. Ca mici copilasi aveam o idee
vaga despre spatiu. Pe urin, incetul cu incetul, ne-am ridicat
la ideea precisa ca spatiul se intinde pana acolo Oda unde
cerul se uneste cu dealurile ce inconjoara satul nostru. Gaud
pentru prima oar ne-am urcat pe dealurile inconjuratoare, am
putut observa ca. cerul se inunde cu mult mai departe, ca rnai
sunt alte dealuri, alte vi si alte sate. Apoi am aflat din povestirile oamenilor ca, dincolo de ceeace puteam noi percepe se
mai afla alte lucruri, lrgindu-se astfel necontenit ideea noastri
despre spatiu. In scoala am imratat c5. spatiul se intinde 6
dincolo de ceeace numim stelele fixe vizibile numai cu telescopul.
Odat cu inceputul acestei largiri tot mai mari a idee i de spatiu,
incepem s ne dam seama ca descoperirile vin unele dupa altele
Ibid.. pag. 73.
Ibid.. pag. 77.

www.dacoromanica.ro

49

Vastle Conta

atata vreme cat chuthm, ele se succed5 si se inmultesc necontenit. Sau, cu alti termeni, acumularea intiphririlor de intaiul
grad determinh formarea unei traseituri ce reprezinth iegrztura

de serie care uneste fiecare intiphrire atat cu cea antecedenth

cat

i cu cea subsecventh. Aceasth trhsiuri dh loc, spune

Conta, la perceperea unei idei de urmrire, a unei idei pe care

mrasi putea-o compara cu un fzr ce trece printr'un qzrag
gele intins in linie dreapth si la care ne cqtepteinz intotdeauna
o nozzel margicr 1). Convingerea eh la capitul siragului va veni si se adaoge o nouh mhrgica, i dupi aceasta o
alta 6 asa mai departe, se datoreste faptului ci trilstura succesiunii in chestiune a fost si este adancit pe organul perceptiunii
de intaral grad de catre intreaga mea experienth. Deaceea ideea

spatiului nesfarsit lace parte din adevhrurile cele mai solide".

Dac insh, ajungind la captul siragului si al firului, vreau

totus si merg mai departe, atunci mintea ne mai avand nici
margea nici sirag, nu mai are nici un punct de sprijin. , trheste
un sentiment penibil de gol, care mi oboseste cumplit i in
i cade in neant. Din cauza
sfarsit mi face de ametesc",
imposibilitatii de a-mi figura neantul, mintea mea, prin functiunea imaginatiei, creazh mhrgele noi pe care le tot adaogi
la siragul pe care chlatoreste citre nesfarsit. Cu modul acesta
mintea are de ce se sprijini i are pe ce phi, fhri a &idea in
neant. Se intelege ca mintea poate chlatori ceasuri intregi tot
adhogand cate o margic la fiecare pas, dar de la un timp
osteneste si se pierde sau adoarme" 2), Dela ideea d'e spatiu,
care, cum am vhzut, este dup Conta cea mai necesar si se
formeazh cea dintai i dobandind apoi in mod succesiv ideea

de timp, de cauzalitate, de nesfarsit, de materie, forth, etc.,

care toate sunt idei generale universale, urmeaz ideile generale,

adich acek idei, care se raporteaz la cel mai mic numr de

lucruri individuale; iar duph aceste,a vin imaginile lucrurilor,

adich icoanele lucrurilor considerate in parficularitatea lor. Dela

imaginele lucrurilor considerate individual si pan la ideea de
spatiu este o continua, o neintrerupth gradatie.
Conta se vede deci obligat 86 conchidh ch partizanii asa
ziselor forme de intuitie n'au nici o ratiune plauzibilh, nici de
a alege pentru teoria lor numai cateva printre primele idei uniIbid.. pag. 75.

Ibid., 76-77.

www.dacoromanica.ro

Vastle Conte

50

versale, nici de a considera pe toate cate le-au ales ca avand

aceeas forta i valoare".

ideile universale de mai sus, mai existi o

In afaea.'
categon'e de idei ce-si au originea in anumite idei abstracte
particulare susceptibile de o gradatie cantitativ5., O astfel de
idee este aceea de repeziciune. Noi percepem lucrurile In miscare, percepem lucruri care se naic. cu diferite grade de repe-

ziciune, de la cea mai mica pana la cea mai mare. Insa

fiinda creerul meu s'a deprins a. mntlni necontenit repezicitmi
noi de toate gradele i prin urmare asemenea de grade tot mai
superioare decat acelea deja percepute; de aceea se va forma

pe organul meu o intiparire de intaiul grad, reprezentand o

linie de succesiune, pe care se insira gradele intocmai ca margelele, si care asteapta necontenit sa fie prelungita. Organul
perceptiunii de al doilea grad, prin functiunea imaginatiunii creatoare, va putea face sa se prelungeasci acea linie de succesiune

oricat pana la oboseal i astfel va percepe ideea repeziciunii

nesfarsite. Idei nesfarsite de felul acesta putem forma orict
de multe" 1). In urma acumularii unui mare numr de intipariri
ale unor astfel de idei i in unta nevoei si a proprietatii creerului nostru de a generaliza, iea nastere ideea de nesfarsit,

care este cea mai generala idee cu putinta. Aceasta idee de

nesfarsit este exprimat6 prin termenul de Dumnezeu.
Experienta si desvoltarea fiziologica a creerului determina
conceperea de idei i procesul de clarificare al lor. Cu cat
creerul se desvolta i cu eat cercetariie stiintifice, instructiunea
prin urmare experienta crest% cu ata noi concepem idei mai
clare si care, in totul sau in parte, nu mai sea mana cu ele
nile astfel cum erau concepute, mai inainte. Astfel, ideile

de suflet, de viata, de animal, etc., sunt intelese intr'un mod

deosebit de care ace.eas persoana, dupa cum ea se gaseste in
copilarie, in Varga' matura, inainte sau dupa studiul stiintelor".
Datorit experientei 6 structurii creerului, ideile iau nastere,
se desvolta si se clarifica neincetat si astfel cunostintele noastre se imbogatesc continuu.
In acelas chip cum a facut pana sacum, si consecvent cu
punctul sau de plecare, cauta sa explioe Conta 6 perceperea
raporturilor. Percepand o floare rosie, se va intipari pe creerul
meu trasatura florii (adica a fotmei), trasatura culorii ei, adica
a rosului, i totodata i legatura care face din ele o unitate.
1) Ibid., pag. 78.

www.dacoromanica.ro

Vasile Conta

51

Trisaturile precum i legatura vor avea o egalA adancime,

fiindc s'au imprimat de un acelas numar de ori pe creerld
meu. Lucrurile se schimbans, daca pe urma percep flori albe,
albastre, galbene, etc., precum

lte

corpuri roii, ca un

baston rosu, un mineral row, un lichid rosu, etc. In acest caz

trasatura rosului i aceea a florii vor castiga o adancime proportionala cu numarul de ori a impresiunilor i perceptiilor
lor; in tirnp ce legatura dintre aceste doua trasaturi, nefiind
imprimata i perceputa decal o singura data, va avea o adancime

relativ foarte mica- 1).

A percepe asemenea legaturi, inseamna in genere a ludeca.

lar judecata este cu mult mai grea si mai putin sigura decat
perceptia trasaturilor cari constituesc ideile'', datorita i faptului ca intiparirile in genere se intunec5 si se terg cu tim-

pub-. Conta spune: Operatiunea prin care organul perceptiunii de al doilea grad percepe legaturile ce el gaseste pe
receptacolul intiparirilor de intaiul grad intre diferiteie trasturi, se numeste perceptiunea raporturilor dintre idei. lar intiparirile de al doilea grad, care reproduc acele legaturi, se nu-

mesc judeati sau combinatiuni, dupa nuante-. Organul perceptiunii de al doilea grad nu poate percepe ins5 in mod ciar
decat o singura imagine sau o singura idee in acelas timp. Deaceea, and inteligenta noastra cauta s peroeapa sau sa revada
o parte mai mare sao mai mica, de perceptii de intaiul
grad, ea nu poate -face aoest lucru decat in dod chipuri:
sao pereepand imaginile i ideile pe rand, una cate una; sau
condensand intr'un singur manunchiu mai multe imagini sau
idei, pentru a le percepe pe toate ca formancl o singura unitate.
Prooedeul dintai d loc creerii ideilor i succesiunii lor, iar
procedeul de-al cloilea d loc generalizarii si pereeperii raporturilor. Fiindca mintea noastra nu se poate concentra decal

asupra unui singur punct, de aceea, and percepern raporturi,

atentia ni se fixeaza la legeitura, care ocupa primul plan, in
vreme ce elementele legate sunt numai intrevazute. Generalizarea i perceperea raporturilor izvorasc dintr'o adanca necesitate a spiritului nostru: anume din necesitatea de a reduce la
unitate impresiile i cunostintae noastre.
Exist5 dupa Conta o determinare reciproca intre perceperea raporturilor i asocierea sau succesiunea ideilor.
Raporturile dintre idei se impart in raporturi de compa.ti1) Ibid., Inig. 80.

www.dacoromanica.ro

Vasile Conta

52

incompatibilitate. Existi raport de incompafibilitate

mire ideile de lumin. 6 de intuneric de pildg, pentru c aceste
dota fenomene nu pot coexista. Lumina 6 obscuritatea neintrind in minte in acela4 timp i neformind deci o unitate, din
aceasti cauzi nici pe creerii mei nu existg intipgrirea vreunei
legituri intre trisiturile de mai sus. Raporturile de compatibilitate se subdivid la rindul lor in directe i indirecte. Astfel, avem
un raport de compatibilitate directi, and spunem: Animalul este
o fiinti organici, cci trisiturile ce reprezintg ideea de animal
bilitate

si pe aceea de fiinti organici s'au sipat impreung si deodati

pe creerii mei ca f kind parte din una 6 aceeas imagine nedivizr. Raporturile directe se subdivid 6 ele in stranse 6 slabe.
In genere, ele sunt strinse intre imaginile parficulare gi ideile
generale de lucruri de o parte 6 intre calititile particulare cari
s'au abstras din aceeas imagine, de exemplu: intre curaj
mag.narum' itate, intre bunitate 6 dulceati, intre severitate
maiestate, intre frumusete i malignitate, etc.- 1). Raporturile
de compatibilitate indirecte se impart 6 ele in doug clase:

In strinse 6 slabe. Avem un raport indirect strins, and de

pildi de la ideea de cal ne ridicirn la ideea de animal 6 prin
intermediul ideei de animal ajungem la aceea de om, spunindOmul este animal casi calul; sau: Omul si calul sunt animale.
Astfel de raport existi intre speciile aceluias gen 6 in
genere intre toti membrii colaterali care se scoboari din aceeasi
idee generali, cu alte cuvinte mire toate gradele de sulxliviziune a aceleeasi idei generale-. Exemple: mamiferele 6 coleopterele sunt ardmale: vertebratele sunt animale casi gindacul
ce tin pe paltni, etc. Si Conta tine si precizeze c permperea
raporturilor indirecte strinse nu este altceva deal analiza ideilor generale-. Avem apoi raporturile indirecte slabe, care nu
sunt altceva decit raportuti de analogie. Cand percep un bloc
de marmori albi, care este in parte acoperiti cu zgpadi 6 zic:
aceastg marmori este albi ca zipada, am stabilit un raport de
analogie. Ideea de alb este legati direct atit cu ideea de marmori ct i cu ideea de zipadi. Dar ideea de marmori i cea
de zipadi sunt legate intre ele indirect, cu ajutorul ideei abstracte de alb. Raportul de analogie existi, spune Conte,
numai intre imagini particulare sau intre idei generale, care au
in comun una sau mai multe calititi particulare, dar care dealtmintrelea sunt striae une-le de altele, adia nu sunt considerate
1) Ibid., pag 84.

www.dacoromanica.ro

Vasile Conta

53

ea facand parte din acela gen- 1). Analogia joaca un mare

rol pentru cunostinta. Analogia este cel mai important raport
din cite concepem noi. Prin dansa spiritul nostru setos de
imitate gaseste legaturi, mai mult sau mai putin slabe, intre
lucrurile cele mai deosebite si mai diverse din lumea asta.
Prin ajutorul ei in,sfarsit mintea noastr descopere intre diferite lucruri legturi din ce in ce mai stranse, pan ajunge
a concepe toate acele lucruri ca pe o singura unitate perfectr.
Organele cerebrale pot fi excitate insa nu numai de lucrurile individuale

din lumea extern, ci

si de alte

cauze

determinante care, desi iau forme si numiri cliferite, nu sunt

In fond cleat emotii, Conta intrebuintand termenul de emotie
intr'un sens larg, care cuprinde i instinctele. Activitatea organelor cerebrale se prezint sub trei forme. 0 prima forma
avem atunci and organul perceptiei de al do4ea grad, fiind
excitat, primeste o mai mare cantitate de singe spre a servi
la repararea unei dezorganizri mai repezi; prim asta capata
mal mult putere; devine mai simtitor, mai plastic si prin urmare

mai potrivit spre a primi intipan'ri de gradul al doilea la cea

mai slaba influent a intiparirilor de gradrd intr. Avena in
acest caz ceeace se numeste atentie. A doua forma avem
atunci and, organul inteligenii fiind atent, organul perceptiei
de intiiul grad el insus se afla in tensiune. Ca urmare a acestui
fapt, cu cat concentram mai mult atentia noastra asupra unui
hied ce se afl actual in contact cu simturile noastre, cu atit
intiparirea de intaiul grad a acelui obiect se adanceste rnai
tare, devine mai clara _pentru inteligenta si se conserva mai
mult timp in memorie". La fel stau lucrurile si cu imaginea
unui lucru, ce nu mai este sub simturile noastre, care devine
mai vie si mai clara, and atentia se indreapta asupra ei.
Deasemeni, imaginea unui lucru, pe care nu I-am vazut decal o

singur data, se aclanceste tot mai mult In mernorie, daca la

tervale de timp ne gandim la acel lucru: e casi and am percepe

de mai multe ori acelas lucru. Faptul are loc in chipul urmator. $tim c once lucru exterior ce vine in contact cu simtuturile noastre, cla nastere unei intipariri de gradul intai, care
intiparire d nastere la ri'ndul ei, unei emotii. Atat intiparirea
cat si emotia sunt una si aceeas modificare a sistemului nervos",
ale carei forme variaz dupa deosebitele regiuni ale partii afec-

tate a sistemului nervos. Astfel se face ch. odata ce imaginea

1) lbido pag 90-92.

www.dacoromanica.ro

Vasile Conta

54

a a produs emotia A, apoi mai tarziu reaprinderea acestei emotii va zugravi totdeauna in memorie imaginea a, intocmai
dup cum si aceasta imagine va destepta totdeauna emotia A-.
Nu trebue s'a credem insa c oricarui obiect extern si deci
oricarei senzatii Ii corespunde o emotie, caci numarul emotiilor
este cu mult mai restrans decat acela al senzatiilor. De aceea
aceeas emotie poate sa fie produsa de imagini variate. S
presupunem, afirma Conte., c fiecare din imaginile a, b, c,

produce emotia A. In acest caz e natural ca aceasta emotie

d odata desteptata de catra a, sa destepte si ea la randul
ski pe celelalte corelative ale sale, adica pe imaginea b sau c.
Cu chipul accsta imaginele b i c, se reintiparesc pe organul
perceptiei de intaiul grad, Para ca obiectele corespunzatoare
lor sa se fi pus din nou in contact cu organele simturilor. Imaginile b i c pot astfel si fie adancite din ce in ce mai mult

prin un fel de experienta interna, care are intr'un grad mai

mic, aceleasi rezultate casi experienta externr 1). Puterea aceasta pe care o are sufletul de a reinvia intiparirile de gradul
intai fira ajutorul experientei externe se numeste imaginatie
vigoritoare". Imaginile cu care lucreaza imaginatia invigoritoare

sunt in functie de emotiile ce le determina: cu cat emotiile

determinante vor fi mai violente si deci i organele cerebrale
se vor afla la un grad mai mare de tensiune sau atentie, cu
at:it i imaginile desteptate i invigorite vor fi mai adanci, mai

clare. In afara de prima forma, numita atentie, si de a doua,

numita imaginatie invigoritoare, organele cerebrale mai au o a
treea forma de activitate: imaginaria creativa, cum Ii spune
Conta, care este puterea de a stringe sau intinde peste ceeace
sunt normal intiparirile de gradul intai. Astfel un soarece
pot sa-1 inchipui cat un purece sau cat un munte; deasemeni,
serie finita de lucruri pot s5
inchipuiesc infinita. lar and
aceasta forma activeaza pentru descoperirea mijloacelor menite
s slujeasca la ajungerea unui scop, avem ceeace se numeste
imaginatie inventiva. Anumite instincte, interese sau pasiuni ne
determina s facem tot posibilul ca s a realizam un scop anumit.
Atunci atentia i imaginatia invigoritoare intra in joc. Ma
uit neclintit i cu putere la ideea care-mi slujeste de seo p,
pentru a vedea in ce legaturi se afla cu celelalte nenumarate
idei. Si fiindca acest scop imi slujeste necontenit ca punct de
plecare si de comparatie, de aceea diferitele imagini nu mai
1) Ibid., pag. 90.

www.dacoromanica.ro

Vasile Conta

55

sunt comparate doua cite douO, pentru a percepe raporturile

lor particulare, ci toate fund comparate cu seo pul, ele se grupeaz imprejurul unui centru. Deaceea totdeauna cnd
sau mai multe imagini sunt egale sub un punct de vedere oarecare

In raport cu scopul, ele se grupeaz spre a constitui o singuri

imagine compusO, i spiritul s conceapd astfel un singur raport intre aceast din urirtO imagine si intre scop, cu alte cuvinte sO. Leh* o singur. judecatr 1).
A-tat intensitatea eat i calitatea puterii imaginatiei variaz dup5 varst5., sex, constitulia sau temperamentul persoanei,
nationalitate, gradul de civilizatie, punctul geografic al locuin-lei, etc.

Memoria este determinat de Conta in conformitate tot

Cu principiul materialist ce st la baza conceptiei sale epistemologice. Memoria, spune el, este proprietatea ce are organul

perceptiei de intiiul grad, de a conserva mai mult sau mai

putin intipririle de intaiul grad" 2). Intipririle acestea pot
fi conservate in dou6 feluri: sau prin repetirea acelorasi
periente; sau cu ajutorul imaginatiei invigoritoare, care adnceste intipOririle, ceeace, spune Conta, constitue experienta intern. Conta admite ca probabil, c memoria ocupa cea mai
mare parte a creerului, cki intipOririle conservate, fiind rnodificgri materiale, au nevoe de spatiu", i c deci cu cat cineva
este mai erudit, cu atat spabiul ocupat de memoria lui va fi
mai mare. El admite deasemeni ca probabil, c felurile de cunostinti precum i subdiviziunile lor au anurnite prti corespondente pe organul memoriei, ceeace rezult din faptul ca,
daca au Joe anumite leziuni cerebrale, memoria este gi ea lovit.
Pe acelas fundament materialist incearcO gnditorul nostru
explice una din chestiunile filosofice cele mai dificile, anume
chestiunea con#iintei de sine. Aceast problemO a congtiintei de

sine are, spune Conta, dou prti bine distincte: de o parte

este eul dingtinct de celelalte lucruri; de alta parte este constiinta functionOrii diferitelor faculfati ale sufleturui. lath' cum
se explicA, mai 1116.1, faculttile sufletesti. Once impresie
once stare a organelor perceptiei, se rOsfrnge in intregul sistem
nervos, producnd acolo o impresie, numit emotie, iar aceasta
emotie la rndul ei se traduce printr'o intiparire de gradul
intali. Acelag lucru se intmpl si cu organul perceptiei de-al
Ibid., peg. 91-92.
Ibid., pag. 99.

www.dacoromanica.ro

Vasile Conta

56

doilea grad. De acolo urmeaza, spune Conta, cal once grad

de intensitate, once modalitate, once calita.te a functitmii telectuale, trebue si se oglindeasca pe receptacolul intiprtrilor

de ntiul gad. Tot de acolo urmeaza c once imagine a luCu imaginea emotiei
crurilor exterioare este in principiu
actuala
a mintii. Cu
actuale, care provine din functionarea
alte cuvinte, perceptia fiecrui obiect extertof ne da in principiu
o imagine de intaiul grad, compusa din o multime de .elemente
sau trasaturi i printre aceste elemente se gasesc i acelea cari
reprezinta modalitatile perceptiei lucrului- 1). $i dupi cum acumularea intiparirilor de intaiul grad da loc abstractiunii trasaturilor acelor ntipriri, capatAnd astfel ideile abstracte, tot
astfel modalitatile perceptiei, care nu sunt altceva decat elemente ale imaginilor lucrurilor percepute, vor permite sa fie
si ele abstracte si supuse generalizarii. Toate cele identice sau
asemanatoare oonstituesc o singura trasatura, cu o singura denominatiune. Cu chipul acesta., toate modalitatile activittii sufletului se reduc la un numar oarecare de grupuri, de feluri,
pe cari noi le numim facultati sufletesti" 2 ). lar noi avem constiinta de aceste facultati si de jocul tor, datorita faptului c.
pe creerul nostru se afia nenumarate intipariri de gradul
generale si particulare, care zugravesc in detail fazele acelui
joc". lata cum se ajunge la constiinta eului. Noi stim acum ea,
ca cAt cineva are o experient mai bogata i se afla pe o treapt

mai inalta de progres, cu eat creerul lui a devenit mai sensibil. cu atat el ajunge la tot mai multe idei generale, care vor
fi aduse la o singura unitate. Aceeasi tendint spre unitate face
ca un' creer foarte sensibil sa extraga din toate facultatile intelectuale ideea general care le contine pe toate care nu

este altceva decit ideea personalittit pro prii sau a eulur

Lucrurile se petrec in chipul urrnator: Fiecare facultate intelectuala imprima pe receptacolul intiparitor de gradul intAi
o trasatura comun.", reprezentnd faptul simplu al functionarii
organului perceptiei de al doilea grad, si apoi o multime le alte
trasaturi, reprezentind diferitele modalitati ale functionarii si
care variaza cu diferitele facultati i ca imprejurarile in care

acestea se Ala. Trasatura comuna de care este vorba, fiind

mult mai subtila dec.& aoelea care reprezint facultatile indeo-

sebit, nu poate fi formata decat pe un creer mai plastic deeat

Ibid., pag. 103,
Ibid., pag. 104.

www.dacoromanica.ro

Vasil e Con ta

57

aeel care a ajuns numai la gradul de a avea cunostm. t de faculttile intelectuale". Constiinta eului presupune celelalte cunostinte si din cauza aoeasta ea se formeaz asa de tArziu. Asa
se explica de ce copilul vorbeste la persoana a treea. Ideile
despre atributele fundamentale ale eului se formeaz. in acelas
mod, cum am vzut ci se formeaz ideile in genere. Astfel
ajungem la ideea eului indivizibil, datorit. faptului c intiptirirea sa de gradul intAi nu are nimic comun cu alte lucruri,
ci este cu totui uni. Ea este unic sau singur de specia Sa,
pentru c creerul nostru n'are decit un singur organ al per-.
ceptiei de al doilea grad, cu o sin gura functionare- , cum este
cazul cu simtul vederii, auzului, etc. Spre deosebire ins'a" de
celelalte facultti luate separat, susceptibile de a varia in mai
mult sau mai putin, sau divizibile in ce priveste cantitatea puterir desfsurtoare la functionare, eul este invariabil. Acest
lucru se explica prin fap tul urm5.tor: Gaud organul perceptiei
de al doilea grad functioneaz, emotiile i faculttile intelectuale

variaz In, intensitate, scoborandu-se bunoari dela gradul eel

mai mare de intensitate Oda la eel mai nic i chiar Oda' la

incetarea complect a functionrii lor. In timp ce ins o modalitate sau facultate inceteazi sau se stinge, o alta iea nastere
si se intreste. Dar tot timpul acestor muriri i invieri, slbiri
sau intriri ale diferitelor modalitti de activitate, functionarea
inss a organului perceptiei de al doilea grad nu inceteaz un
singur moment; ea continu a produce o intiparire de intaiul
grad totdeauna identic cu ea inss, care este perceput drept
eul invariabil... E destul ea o singur modalitate a activittii

intelectuale s subziste inc6 eu un oarecare grad de putere,

pentru ca ideea eului s urrneze a se forma tot cu aceeas putete" 1). Gaud modalittde de activitate slbesc ca totul sau
se sting, atunci nu se formeaz nici o imagine a eului; cand
functionea.z, avem imaginea invariabil a functionrii sale. Eul
nu are insA numai atributul indivizibilit.tii si pe acela al invaria. bilittii, ci el este in acelas timp imaterial i Pira dzmensiune.

El este irnaterial si fr. dimensiune, pentru oi el nu este

dedit o functionare, o fort in activitate". Noi concepem eul
apoi, nu numai ca distinct de lumea externA, dar totodat
ca opus acesteea. Aceasta datorit pe de o parte faptului c
intiprirea de intAiul grad a eului n'are nimic comun cu cele-

lalte intipriri", iar pe de alt parte ci atat cea dintai cat

1) Ibid., pag. 106.

www.dacoromanica.ro

Vasde Conta

58

celelalte de al doilea se gasesc pe acelas receptacor. Eul

este, spune Conta, absolut indivizibil, fari dimensiuni, un- aterial i deosebit de toate lucrurile din lumea externa, cu care
se giseste in opozitie-.
Din cauz c intipririle de intaiul grad nu sunt toate
la fel de adincite si de bine desemnate, ele produc in stratul
nervos emotii diferite. Astfel &and o intiprire bine adinciti, este
bine desemnata i deci clara, ea poate fi usor prinsa de organul
constiintei si produce atunci sentimentui certitudinii. Cand din

contra este numai putin adncit, prost desemnati i deci obscura, organul constiintei nu o poate prinde si produce senti-

mentul indoelii. Indoiala sau incerfitudinea nu exist numai atunci

cam] imaginea unui intreg obiect exterior este obscuri; ci mai

cu seama ea exist atunci dad sunt ra.0 desemnate numai una
sau cateva trsturi subdivizionare ale acelei imagini, ori numai
una sau cateva tristuri din acelea care zugrivesc raporturile
din tre imagini- 1). Sentimentul indoelii e insa o stare neplicuti,
de care vrem s scparn, pentru a face loc certitudinii. Noi
putem scpa de incertitudine, de incloiali i putem ajunge
certitudine, luand dona ci: sau calea conoingerii sau pe aceea
a credintei. Luind calea convingerii, avem iarAs doui mijloace:
experienta interna i experienta externa. Experienta interni const in readncirea intipiririlor incerte numai de care imaginatia invigoritoare i apoi In perceperea acelor intipiriri devenite cu chipul acesta mai dare". Experienta intern se mai
numeste i meditatie. Experienta extern const in punerea obiectelor, ale caror imagini vrem s le percepem, in contact efectiv cu organele sensoriale. Prin aducerea de material nou
in fata simlurilor, adici prin acumularea de noi
abstracliunea intri in joc i astfel intipririle se adancesc mai

bine. Cu eft aceast experient va fi mai repetata, cu ata

intiparirile vor fi mai clare. De alt parte, cu eat aceasti experient va fi mai varia , cu ata abstractiunea va fi mai complecti i cu aMt, prin urmare, ideile vor fi mai bine deosebite
uncle de altele- 2). Capatam certitudine pe calea credintei atunci
cAnd acceptim ca adevarat sau ceeace creeaza imaginatia noa-

str, sau ceeace ne spune in legaturi cu un lucru o alt persoan, fri ca lucrul in chestiune si fi fost pus in contact
direct cu simturile noastre. Credinta la rim:ha ei
Ibid., pag. 115.
Ibid., pag. 115.

www.dacoromanica.ro

este de

Conta

54

doua feluri: rationala i nerationald. Cea dintai e in legatura

cu lucruri ce le putem verifica prin propria noastr experienta
si a caror verosimilitate se bazeaza pe cunostintele castigate

deja de noi prin experienta trecutr. Cea de-a cloua se referi

la lucruri neverificabile prin experienta, i este din aceasti
cauza oarba.
Toate cunostin. tele noastre deriva din simturi; toate cunostintele au drept origine impresii pe care lucrurile din lumea

externa le produc in noi cu ajutorul simturilor. Nu exista deci

idei infiscute. Omul nu poseda decal numai dispozitii inascute.
Toate cunostintele Para deosebire sunt relative, Nu exista doi
oameni, cari s aiba absolut aceleasi idei. Cand se zice despre

un popor c are aceleasi idei, trebue s intelegem ca el are

numai nominal aceleasi idei, dar ca in realitate fiecare individ
din sanul acelui popor intelege altfel decat ceilalti o idee.
Cunostintele yam' za de fapt dupa indivizi, dupa popoare, dupa
locuri, dupit timpuri, etc. Este drept, noi concepem o gradatie
la veracitatea cunostintelor noastre, ha concepem chiar mai
mult, ca aceasta gradatie poate merge pan la adevarul absolut.
Ba inc ceva i rnai mult: noi credem c prin cunostintele
noastre ne apropiem de el. In realitate Ins adevarul absolut
nu exist, spune Conta, decat ca o tendinta a spiritului nostru-,

iar credinta in apropierea treptata de el ne este insuflata,

de faptul c noi gsim fals astazi ceeace credeam ieri
adevarat, si al doika, de progresul ce face creerul pe scara
animala, si pe care e probabil ca in viitorime Il va continua

In om-. Adevarul este, spune Conta, cu totul relativ.

Sustinand ca toate adevarurile deriva din experienta prin
simturi, Conta rmfine consecvent acestui principiu, pria aceea
c el tagadueste deductiei silogistice virtutea de a descoperi
adevaruri noui. Neposedand idei inascute, spiritul omenesc nu
poa-te scoate din el insus, fara s recurg la experienta, adevaruri noui. Mintea omeneasca este astfel c.onstruita incat ea
nu poate proceda altfel: numai Lea pleac de la special, .poate
s aiting la general si universal. Conta impartaseste, cu alte
cuvinte, teoria lui J. St. Mill asupra silogismului. Astfel in
silogismul:

Toti oamenii sunt muritori,

ins eu sunt om,
Asadar eu sunt muritor,

concluzia i intemeeaza veracitatea ei pe veracitatea premiwww.dacoromanica.ro

Vastle Conte

60

zelor. lar premizele la randul lor vi-o intemeea.za pe expe-

rienta. Propozitia: Toti oamenii sunt muritori- exprim un

adevar capatat prin inductie; caci noi nu am asistat la moar tea
tuturor oamendor ce ar putea exista de la inceputul pana' la
sfarsitul lumii, ci conchidem numai de la specia. 1 la general 1).
Insesi stiintele matematice, stiinte prin excelenta rationale si
deductive, se bazeaza tot pe experienta. Cu deosebirea numai
cai ele pleaca de la adevaruri pe care experienta le-a cuprins
5i. pe care nu le-a contrazis niciodata.
In toata intinderea

Astfel, despre adevarul: Lima' dreapta este drumul cel rnai

scurt de la un pima la altar, un copil, lipsit de experienta, nu
poate fi sigur a priori, iar un om cu experienta nu-si da seama
despre valoarea acestui adevr, dect comparand o linie dreapta
cu una stramba, duse intre aceleasi dou puncte. Numai prin
experienta ajunge el la certitudinea absolut a acestui adevar.
Procesul psihologic ce are loc cu acest prilej este urmatorul:
Daca m5 pun s5 masor cu o sfoara distanta dintre doua puncte

ce am insemnat pe masa la care stau, atunci eu capat o experient care cuprinde in intregul sau atat cele doua puncte,
cat i distanta cea mai scurt m5surat5 cu capatul cel mai
scurt al sforii. Aceasta da loe mai intai la formarea unei
intipariri de gradul nti cu totul independenta de alte intipariri. fiindca ea cuprinde un intreg care n'are nevoe sa se
complecteze cu altceva. De alta parte aceast experient5 repetLidu-se sub diferite forme de nenurndrate ori in toat viata
mea. f5r5 ca s fie vreodata contrazisa, rezulta c intiprirea
respectivi": capt5 o eviclenta completr. Numai in stiintele matematice ins putem ajunge la certitudini absolute, caci in stiintele naturaie nu putem dobandi de cat certitudini relative. Card
eu spun de pilda: Soarele va rasari i maine i poimaine-

Caldura dilata toate corpurile-, eu nu cuprind cu experienta

In intregul su, nici tot timpul in care exist soarele, niel tot
spatiul in care se afl. corpuri- 2). Dupa Conta matematica
este si ea o stiinta experimentala; ba putem chiar zice ea este
stiinta experimentala per excellentiain, de oarece ea rezulta din
experienta noastra.' de bate zilele, de toate momentele, prin.
urmare din cea mai mare cantitate de experienta- 3). 0 stiinta
experimentala este deasemeni i logica, cci toate legile logice
Ibid., pag. 122.
Ibid., pag. 123.
Ibid., pag. 502.

www.dacoromanica.ro

Vasile Conta

61

princimul incompatibilitatii ideilor contradictorii, al clarificarii lucrurilor din punctul de vedere al unitatii, mestint
todele inductiei, ale deductiei i analogiei, etc.,

mai intfii constatate ca fapte prin perceperea efectiva a simtului

intern cu ocazia fiecarei operatiuni intelectuale", pentru ca prin
repetarea acestor fapte sa ne ridicam la ideea de legi universale, carora credem ea li se supun nu numai operatiile intelectuale trecute, ci i cele viitoare, nu numai ale noastre, ei ale
celorlalti oameni i chiar si a oricaror alte fiinte inteligente-.
unde-i
Daca tagadueste rolul deductiei in matematiea

recunoaste numai un rol didactic, prin care noi expunem cu

usurinta 6 deagata ideile noastre, altera", Conta i-o recunoaste
in schimb in acele discipline, ca teologia, dreptul, politica, morala, s. a., in care premisa majora a silogismelor intrebuintate

nu este dobandita prin inductie sau analogie, al carei adevar

sa fie acceptat ca probabil, ci este o creak a vointei, iar premiza
este valabila numai &Ca este vointii.
Experienta este dupa Conta isvorul ultim, originea prima
a tuturor cunostintelor i totodata mijlocul cel mai sigur pentru
a inmulti, a intari, a lamuri acele cunostinti").. Ca atare, eevident de ce inductia jeaca un rol asa de mare, de ce inductia
este mai pretioasa decat deductia-.
Cunostintele sau adevarurile noastre nu stau izolate unele
de altele, ci formeaza .impreuna un sistem piramidal, pe care
Ganta II compara Cu un arbore ce sta pe ramurile sale. Obiectele individuale, spune el, pe care le cunoastem sau le putem
cunoaste prin perceptia directa a simturilor noastre, constituesc
cele de pe urrn ramurele 'ale arborelui sau baza piramidei;
ideile din ce in ce mai generale sub care se grupeaza cunostintele capatate prin experient directa, reprezinta ramurile cari
devin din ce in ce mai numeroase, cu eat ne apropiem de trunchiul arborelui; 6 in fine ideea cea mai generala si mai abstracta sub care se grupeaza toate cunostintele noastre, constitueste itrunchiul arborelui sau v'rful piramidei. Piramida nu are
ins un volum fix, invartabil, ci se mareste sau se micso-

reaza, dup cum cresc sau se micsoreaza, cunostintele noastre.

Cnd mintea se desvolta, functiunile ei fundamentale, acelea
de a analiza i a sintetiza, se desvolta i ele. lar desvoltindu-se,
se descopar prin analiza noi deosebiri intre lucruri, se Tnmultesc
clasele lucrurilor i subdiviziunile lor, largindu-se astfel baza
1) Ibicl pag. 123.

www.dacoromanica.ro

Vasile Conta

62

inllndu-se vrful piramidei; jar prin sintez se descopr asemnri ce nu fuseser pn atunci observate, intrindu-se astfel
legaturile dintre clasele inferioare i se des-coper altele noi la
clasele s000tite independente, legturi noi ce ni le infltieaz
ca fiind dependente de al tele superioare, intirind i intregind
piramida cuno5tintelor. C-unWintele ce constituesc aceast pi-

ramid nu au toate acel grad de valabilitate: unele sunt sigure, altele sunt probabile, iar altele sunt quasi-cuno?tinte. Cele
sigure sunt la baza piramidei i cu cAt ne ridicaim in sus, cu

att valabilitatea lor este in descregere. A cerceta adevrul

asupra unui lucru, inseamn a indica clasa din care lucrul res-

pectiv face parte. Dar adevrul, la rndul sk, ce este? Adevrul, spune Conta, este cunoagerea exact a deosebirii dintre
lucrurile reale i cele nereale, iar eroarea este confundare-a
acestor dou feluri de lucruri, sau luarea unora drept altele"1).
Con.stiinta

posesiunii adevrului dt natere strii plkute de

contiint. numita certitudine; iar con.stiinta lipsei de posedare a

adevrului d natere strii neplcute de contiinti, numita in-

Noi tindem s scapm de sentimentul neplacut al inpentru a ajunge la sentimentul plkut al certitudinl
lar pentru a face s. isbuteasc acest lucru, avem dou cai: una
doelii,

este aceea a credintei prin care accepfam fr nici o examinare ca adevrat tot ceeace imaginatia noastr6 a creat sau
ceeace aka.' persoan ne-a spus verbal sau in scris". Alta este
aceea a convingerii prin care nu admitem ca adevrate decfit
acele lucruri pe care le cunoatem prin perceptiunea efectiv
a min' turilor noastre, sau pe care le-am constatat ca deriv din
cunWintele experimentale, sau c sunt in concordant cu aoesta" 2). Aceast din urm cale este aceea pe care merg oamenii de tiint.
Adevrurile nu sunt fixe i permanente; ele variaz dup
divizi, popoare, locuri, tun' puri. Adevarurile sunt toate relative.
Cum creerul oamenilor se afl pe scara ascendent de desvoltare, genera-tide viitoare vor poseda pe lng experienta mogenit de la goi, alte idei noi. Nici o generatie ins nu va ajunge
vre-odata in posesiunea adevrului ultim. Deaceea Conta se

vede silit s ajung la concluzia c nu exist pentru noi alt

adevr decat acela c nu putem cunoa0e niciunul"). Sau

Bazele metafizieei, pag. 490.
Ibid., pag. 491.
Ibid.. pag. 506.

www.dacoromanica.ro

Vasile Conta

63

cu cuvintele italianului Faggi, sortite sa caracterizeze punctuf de

vedere al lui Fr. A. Lange; Noi avem o cunostinfa absoluta.

a adevarului relativ si o cunostinta relativa a adevarului ab solue' 1).

Al doilea domeniu filosofic in care Conta si-a clat deasemeni contributia, este cel metafizic. Metafizica i are fundamentul dupa Conta in insesi nevoile intime i irezistibile
ale constiintei noastre. Este pentru noi o necesitate rnentala
sa reducem cunostintele la unitate. Aceasta necesitate se manifesta nu numai atunci cand e vorba de a reduce la unitate
fapte particulare, subordonandu-le unei singure idei generale.
ci i atunci and e vorba de rezultatele stiinteior particulare:
acestea se cer reduse la unitate, iar acest lucru Il face metafizica. In zadar, spune Conta, s'ar refuza cineva sa unifice
prin generalizare toate stiintele, precum in zadar s'ar refuza
de a concepe o singura idee generala pentru toate faptele particulare ce au caractere comune; caci generalizarea, intocmai
ca valurile cu care lupta cineva, revine in mintea noastra cu
atit mai mare impetuozitate cu en't a fost respinsa mai violent- 2).

Metafizica are tocmai sarcina de a unifica toate cunostinteie omenesti si a ne da o conceptie unitarA despre univers.
In acest scop, ea trebue s, se ocupe a) Cu examinarea valabilittii cunostintelor noastre din punctul de vedere al veracitatii si al conformitatii lor cu realitatea; b) Cu determinarea
explicarea caracterelor comune tuturor lucrurilor, precum
substanta, cauza, forma, etc.; c) Cu reducerea la unitate a tuturor cunostintelor i lucrurilor, fie prin gruparea tuturor pincipiilor la descoperirea carora izbutesc cunostintele particulare
pozitive sub un singur principiu universal, fie prin conceperea
a oricaror altor raporturi cari Tac din toate lucrurile din lume
un singur tot organic; d) Cu stabilirea de ipoteze verificabil6
sau chiar neverificabile (si mai cu seatua la aceste din urni.),
a caror probabilitate sa fie rezultatele stiintelor particulare pozitive si care sa fie totodata cele mai proprii pentru a constitui
un sistem metafizic complect, asupra lumii considerata ca un
tot organic, i pentru a face inteligibile in acest sistem cele
mai inalte conceptiuni asupra
3). Conta tine insa sa
Vd. I. Raduleseu-Pogoneanu. op. cit. pag. 59.
Bazele metafizieei. pag. 454.
ibid., pag. 455.

www.dacoromanica.ro

64

sublinieze

Vasile Conta

din capul locului c adevrurile metafizice, fiind

adevruri dIt mai generale, au un grad mult mai redus de certitudin. e dec.& adevarurile stiintifice. Metafizica, prin aceea ci
ocup cele mai mari iniltimi ale cugetrii noastre, nu ne poate
procura decat adevfirurile cele mai incerte- 1).
Inainte de a lua in cercetare problema determirarii reali-

talii, Conta isi pune o aka' problemi, anume problema dac

ceva exist. A t0dui existenta, inseamra dupa Conta a sustine o mare absurditate. Credinta ca ceva exist, se confund,
In principiu cu inss constiinta noastru; caci aceasta din urna
nu este in ultim analiza cleat expresiunea intelectuala a existentei"). A nega existenla inseamna a o face pe baza constiintei, ceeace este totuna Cu contrazicerea in termeni. lar pentru

a dovedi existenta unui ceva extern oonstiintei, Conta intrebuinteaz un argument, pe care mai tarziu 1'1 va intrebuinta si-1
va impune atentiei ginditorilor si filosoful german W. Dilthey,
argumentul asa zis voluntarist. Cnd, datorit vointei, savarsim
o actiune si miscarea noastra intampina in calea el o rezistenta,

aceasta e o dovad ea exisa ceva in afara de constiinth si

independent de ea; solipsistii, prin urmare, nu au dreptate.
Acest ceva cum poate fi insa determinat? Ce mijloace avem
noi pentru a determina ceeace se afl in afara si independent
de constiinf, sau ca un alt termen, realul? Mijloacele de care
dispunem sunt simturile. Cnd toate simturile sunt simultan de
acord asupra existentei unui lucru sau cnd un simt ce ne marturisete ceva asupra unui lucru nu se contrazice pe el insus,
sau nu este contrazis de un alt simt, lucrul in chestiune poarta
caracterul realului. Cnd, din contra, Mrturisirrea unui simt este

contrazis. de aceea a unui altina. sau de o alt mrturisire a

lui insus din alt moment, cura se intampl'a cazul la halucinatie
si iluzie, atunci avem a face cu lucruri nereale. Dar dupa' Conta
nu exist nici realitate absoluti, mci nerealitate absolut, atat
una cat i alta fiind relative, in sensul cl existenta unor lucruri
ne este afirmat de mai multe simturi, in urma mai multor
perceptii, pe cibld existenta altor lucran i ne este afirmata de
mai putine simturi, in mod mai mdire,ct si in urma a mai
putine perceptir 3). Oki nu este nici un lucru din acelea pe
care le considerm ca reale, contra existentei caruia sa nu
Ibid. pag. 455.
Teora Ondulatie Unversale In Opere Filosofce editate de Mc.
Petrescu, pag. 160.
Teora Ondulatei Universale, pag, 160.

www.dacoromanica.ro

65

Vastle Conta

putem invoca o consideratie rick de indeprtat, tras indirect

din experienta simturilor; si de alt parte nu este nici un lucru

din acelea pe care le considerm ca nereale In sprijinirea existentii creia s nu putem invoca o consideratie oarecare, tras
Conta stabileste o scara ale
tot din experienta.

carei trepte au cate un grad de realitate, pornind de la cel

mai inalt gad de realitate i mergand pana' la cel mai mic,
pan la lucrul cel mai putin real sau cel mai nereal. Gradul
oel mai inalt de realitate Il detine constiinta, afirmat direc' t
de simtul intern si indirect de toate simturile externe in cursul
experientii din timpul intregei vieti; apoi vine realitatea corpului
nostru si a lucrurilor ce-1 inconjoar, ce pot fi percepute cu cel
mai mare numr de simturi; dup acestea yin lucrurile care,
fie datorit deprtrii lor, fie micimei lor, fie in sfarsit altor
imprejurari, nu pot fi percepute deck Cu ajutorul unui singur
simt; dupa acestea urmeaz lucrurile ipotetioe, cele iluzionare
din vis.
In domeniul metafizicei, Conta este puternic influentat
de materialismul german al unor Bilchner, Vogt si Moleschott,

care, in vremea cand Conta isi fcea studiile si era in plin

formare a oonceptiei lui despre lume, se afla la mod. Ca
atare, conceptia metafizica a lui Conta va fi materialista.
Materia listii antici, Leucipp

Democrit, sustineau

sunt patru principii constitutive si explicative ale universului:

vidul, atomii sau plinul, miscarea i necesitatea. Mergand pe
urmele lor, Conta adopt aceste principii, la care adaoga inca
dou: spatiul si timpul. Aceste ease principii sunt, spune Conta,
calitti ireductibile i universale ale lumii intregi, pentru c nu
exist un singur atom care s nu contin deck: spatiu, timp,
vid, materie si misoare, executate dupa legi necesare". Fenomenele sau, cum spune Conta, corpurile, nu rman mereu aceleasi, ci isi schimb necontenit atat insusirile cat i constitutia. lar aceasta, datorit miscrii, caci once miscare are calitatea esential de a transmite direc(ia sa proprie altei,
ciirr 1). Cand dou unitati de compozitie se afl fati in fat,
miscarile unittilor de compozitie ale uneea influenteaz miscarile unittilor de compozitie ale celorlalte, once corp avand
In sine tendinta de-a asimila celelalte corouri, sau cu cuvintele
lui Conta: Orice corp tinde s-si asimiiee resto! corpurilor,
1) Intaile principii care alcaluesc lumea. pag. 533.
5

www.dacoromanica.ro

66

Vasile Conta

iransmitndu-i propria sa rnivare, at& cea exterioara cat qii cea

interioarr 1).

Exista deci o asimilatie universal. i. o lege a acestei

asimilatii, careea nici un corp nu i se poate sustrage. Conta

distinge patru aspecte ale acestei legi, aspecte pe care le redam

cu propriile lu cuvinte: 1) Once corp imprima forte le sale
celorlalte corpuri, ca care vine in atingere, imprimand miscarea
lor exterioara si interioara, adica propria miscare in spatiu
si constitutia interioara, tinzand spre a asimila pe celelalte corpuri; 2) Prin exercitiul influentei sale, micarea unui corp nu
trece identic in celelalte corpuri; se produce numai o pref acere
In miscarea proprie a acestuia; 3) Asimilarea corpurilor se face
In raport invers cu ptratul distantei care le separa; 4) Asimilarea se face in raport direct cu masa corpului care-1 asimileaza,
deoarece influenta trebue sa fie in raport Cu forta inerenta a
unitatilor de alcatuire" 2). Lucrarea in care sunt expuse primele
principii ale lumii si. legile asimilatiei, care dupa intentiile filosofului nostru urma s'a aiba mari proportii, n'a putut fi dusa

la capat din cauza destinului tragic al lui Conta. Firul vietii

s'a rupt in plina ascensiune.
Nu exista, dupa Conta, nimic altceva in lume decat materie,
ale c.arei insusiri constituesc impreun ceeace se cheama forta.

Materie si forta sunt unul si acela lucru, care iea insa denumirea de materie sau de forta, dup5. cum 11 privim dintr'un
punct de vedere sau din altul. Notiunea de forth' este totuna
cu notiunea de actiune, pentruc e cu neputinta a concepe o
forth' care nu lucreaza, care nu are un efect". Si cum universul
este strabatut in toata intinderea lui de forte, consecinta necesara

e ca nu exista repaos absolut. Cum nu exist nici o fort

zolata in uravers si. cum materia se intinde in tot spatiul
nesfarsit, cnd forte neidentice vin in contact, de pilda neidentice in ce priveste directia lor, atunci se produce o lupta, care
va sfarsi printr'un echilibru. Dea.ceea in univers exista lupte
i echilibruri de forte, lupte particulare si echilibruri relative.
Doua sau mai multe forte nu pot ajunge la un echilibru absolut, din cauza existentei altor forte in lupta. Deasemeni echilibrul universal si absolut in univers este imposibil, din cauza
numarului infinit de forte existente. Acest numar nesfarit
rezulta din faptul c materia este raspandita in spatiuri pana
Ibid , pag 534.
Ibid., pp. 534, 538 4i 539,

www.dacoromanica.ro

Vasile Conta

67

la nesfarsit. Iar acest din urm adevar se dovedeste prin, argumentarea urmatoare: Daca cantitatea materiei ar fi maratunci echilibrul universal i absolut ar trebui numai
decal sa se stabileasca candva; de vreme ce once lupta lurninata se sfarseste cu un echilibru luminat, i tinde totdeauna
,catre acesta. Dar ()data echilibrul universal stabilit, el ar subsista vesnic; din cauza c, nemai existand forte disponibile,
materia nu ar mai avea intr'insa virtutea de a rupe echilibrul
de a reincepe miscarea. Intocmai precum un ceasornic des-

carcat nu ar mai putea reincepe a functiona, daca nu ar interveni o forta exterioara, care sa rupa echilibrul masinariei
prin incordarea din nou a coardei motoare. Dar fiindca echilibrul universal, in caz cand materia ar avea o cantitate marar trebui sa se intample candva; deaceea el s'ar fi intimplat deja, In timpul nesfarsit care ne-a precedat" 1). Faptul
insA ca materia si forta sunt nesfarsite, are drept consecinta un
alt fapt: ca i formele atat ale luptelor cat si ale echilibrurilor
variaza la infinit, si ca prin urmare, universul nu trece niciodata a doua oara pe calea odata parcursa".
Materia i schimba mereu formele, iar schimbarile ei
de forma se numesc metamorfoze. Toate formele ei iau nastere la un moment dat, dureaza un anumit timp i apoi dispar:
toate formele sunt, cu alte cuvinte, trecatoare. Durata lor ins
Nana' za,

caci durata atarn de intinderea fortelor, a caror

lupta i echilibru dau loc la formarea i la stingerea formei

respective". Apoi fiindca in univers nu exista decat materie

-si forth', care sunt infinite in universul infinit, fortele se cuprind

unele pe altele, una mai mare cuprinzand alta mai mica, una
mai mare pe cea mai mare, si tot astfel pan la infinit.,
,,De exemplu, fiinta organica este o forma trecatoare, care nu
e decAt un mic accident in viata pamntului, formatiunea 6
disparitia acestuia este la rndul sti un accident cuprins in
forma sistemului solar; existenta acestui sistem este o lupt
si un echilibru de un mic moment in viata si forma nebuloasei
stelare in care traim; i asa mai departe" 2).
Formele materiei se impart in doul mari categorii: in
forme evolutive i forme neevolUtive. Formele evolutive sunt
aceleasi, care de la momentul nasterii lor cresc pe nesimtite
treptat pari la un punct culminant, si de acolo tot asa de
Ibid , pag, 161.
Ibid., pag 163.

www.dacoromanica.ro

Vas de Conta

68

regulat descresc pAna la extinctiune; si care totodat. asculta de

legea ondulatiei universale". Exemple de forme evolutive sunt:
animalele, plantele, planetele, etc. Formele neevolutive sunt

din contra acele forme i miscari cari nu se supun la legea,

ondulatiei universale", ca miscarile vibratorii ale strunelor frecate de arcus, miscarde valurilor apei, ale frunzelor batute de
\rant, zidirea unei case, formarea unui munte prin eruptie vulcanica, revolutiile periodice ale corpurilor ceresti, etc. For-

mele neevolutive nu sunt dupa Conta unde, pe de o parte,

vibratia unui corp nu incepe de la nesfrsit de mic
spre a creste treptat On:a la un punct culminant i apoi a
scolea treptat, ci ea incepe deodata, la momentul ciocnirii,
de la un grad de intensitate mare, pentru a descreste numar,
iar pe de alta parte, flindc5. micile valuri din care se compune
o vibratie mai lung se succeda si se, insira in linie dreapta- 1),
asa incAt ele ni se infatiseaza ca unde secundare cuprinse de
unde superioare,. i acestea iaras cuprinse de altele, cum vom
vedea indata e stau lucrurile cu formele evolutive. Prin forme
neevolutive, cum recunoaste el insus, Conta intelege ceeace
Spencer numeste miscari ritmice.
Cum dup Conta, formele universale i esentiale ale materiei sunt cele evoluate", In vreme ce formele neevoluate nu
sunt decal, niste acte, cari nu exista &cat nurnai intr'atat intru
cat sunt trebuincioase la evolutia regulafai a formelor evolutive-,
el se ocupa indeosebi cu cele dinti. Intrebarea ce vi-o pune,

suna: Cum se naste o forma evolutiva? O forma evolutiv.

:tea nastere, spune el, atunci cand un echilibru principal (care
absoarbe mai toalii cantitatea fortelor in lupta) s'a stabilit intre
fortele, in virtutea carora forma respectiva exista- 2). Astfel

nasterea unei planete de pilda este in functie pe de o parte

de stabilirea unui echilibru principal intre fortele moleculelor
unei masse, care incep a gravita catre un punct comun, centrul
planetei, iar pe de alta parte de stabilirea unui echilibru intre
fortele interne si fortele exte:ne ce influenteaza asupra lor.
Acest echilibru este insa relativ, din pricina c unele forte
raman tutdeauna in desechilibru si ele continua, in consecinra,
o lupi.a' securidara, lupta care modific i desvolta forma stabilita de echilibrul principal. Lupta secundara e si ea o lupa
c.are deasemeni tinde catre un echilibru al fortelor ramase in
Ibid., pag. 188.
Ibtd., pag. 164.

www.dacoromanica.ro

Vastle Conta

69

lupta, echilibru care, daa. ar fi atins, s'ar ajunge la un echilibru complect. Echilibru complect insa, care niciodat nu poate
fi atins, caci, dac toate luptele secundare s'ar termina cu echilrbruri, atunci intregul univers ar ajunge la nemiscarea absolutr,
fapt imposibil, dupa cum am vazut mai sus. Lupta secundara

s aib loc, Ora la ruperea echilibrului principal.

lar din momentul in care lupta secundara rupe echilibrul principal, forma veche incepe sa se schimbe intr'o forma nota
prin stabilirea unui non echilibru. Once forma evolutiva
cleci i viata unei fiinte organice, este sau o lupta, sau un
acest lucru depinzand de punctele de vedere din
echrlibru,
care este privita. Deaceea intr'un inteles unilateral am putea
continub."

zice: viata este echilibrul, in timp ce moartea este ruperea echilibrului fortelor; sau viata este lupta, in timp ce moartea este
incetarea luptei fortelor- 1).
O influent a lui Spencer observam la Conta, atunci and

afirma: La inceput ea [forma evolutiv] este foarte

omogena, subreda i putin consistenta. Dui:a aceea se perfectioneaza treptat, devenind din ce in ce mai eterogena
consistenta, Od la un maximum de perfectiune si de tarie.,
De acolo apoi descreste, slabeste, se descompune din ce in
ce Ala in momentul mortii sale-. Cresterea i descresterea
unei forme evolutive este tot una cu cresterea i descresterea
echilibrului ei. Deasemeni in fiecare echilibru, toate fortele
lui se desfasoar in directia unui singur punct. Convergenta

aceasta de forte are un scop determinat: donservarea i unitatea

formei materiale. In fiecare form evolutiva exist un fel de
atractie catra centru, pe care o voi numi principiul conservator
al formei. Intarirea i slabirea acestui principiu, este intarirea
si slbirea consistentei si a individualitatii former.
Formele evolutive parcurg toate o cale ce poate fi com-

parata cu un semicerc, pe care Conta o numete an& Fiecare

nnda se compune apoi dintr'o curb suitoare i o curb scoboritoare. Orice form evolutiva este, spune Conta, o unda''2).
Iar undele sunt mai mari sau mai mici, undele mari cuprinznd
sub ele altele mai mici, cele mari fiind si ele cuprinse in altele
mai mari, fiecare din ele avnd curbe suitoare sit coboritoare;
iar fiecare unda mai mica din interiorul alteea mai mari constitue o simpla treapta pentru aceasta. Materia sufera in tranIbid., pag. 165.
Ibid., pag. 186.

www.dacoromanica.ro

Vastle Conta

70

sformarile sale niste miscari ondulatora, ale carei valuri se

raspandesc in toate directiile, crescand si scazand in in-

tindere pan la nesfrsit''. Materia este guvernata de legea

ondulatiei universale.

Sa luam viata organic

de pe pamant si sa vedem
cu ajutorul semicercului A
B C cum se prezinta ea
in decursul timpului. Ince-

putul acestei vieti organice

trebue situat in punctul A,

adica in momentul in care

parnantul se afla intr'o atare

stare, in ce priveste temperatura, apa, atmosfera, etc.,
incat sa ingaduie aparitia si
existenta fiintelor organice.
Diferitele specii de vietati

se afla in desvoltarea tor, pe diferitele puncte ale curbei suitoare. Iar faptul ca omenirea progreseaza inca, e o dovada ca
viata organica n'a ajuns Inca la punctul culminant B". Va veni
ins o vreme, cand atmosfera si apa imputinAndu-se mereu si
klisparnd intr'o buna zi, nu vor mai exista nici plante si nici
animate. adica unda va fi la capatul ei C. Rana sa ajung acolo.
va trebui s treaca prin B si de aici incet, incet, imbracnd
,,o multime de forme ondulative de al doilea graft, reprezentate,
de exemplu, de attea specii de plante sau animate-. S presupunem, spune Conta, c2,i viata organica, dup ce a trecut prin mai
multe specii de acestea, a ajuns la unda omenirei a b c. Omenirea

va ajunge la punctul culminant b, apoi va incepe a decdea,

pentru a se stinge in punctul c si a lasa locul unei alte specii
animate mai perfectionate, la care ea va fi dat nastere. Omenirea asemenea este compus din unde secundare reprezentate
de razele omenesti. Presupunem ca raza care continua astazi
pregresul umanitatii este

reprezentata de unda d J. Dar si

unda unei raze are atatea trepte ondoliforme cate natiuni se

nasc din ea. Apoi natiunea la randul sau cuprinde in sine evolutiile diferitelor caste, clase si familii de oameni. Acestea

din urm sunt compuse din succesiuni de vieti individuate. Individul apoi, care el singur incepe sa se desvolte dintr'o simpla
www.dacoromanica.ro

Vasile Conte

71

celul, d loc in cursul vietii la un numr imens de unde sau

vieti celulare. Pe urm fiecare celul, pentru a putea indeplini functiunea de endosmozi i exosmoz5., trebuie s aib
o oarecarc testur complicat, compus din un fel de celule,
ale cror unde s fie si mai mici- 1). Si procesul acesta nu se
opreste aici, merge mai departe. Nici marea und. A B C
nu este ins cea mai mare, ci este abia o treapt a undel p4mantului, iar unda prnntului ea inssi este o treapt mai
mare in unda sistemului solar. Unda sistemului solar nu este
nici ea ultima, ci doar o und secundar din viata nebuloasei
noastre. $i procesul se continu in sus, mai departe, pn la
nesfrsit.

Am vzut c materia fiind infinit i modificndu-se fri

incetare, nu imbracal niciodat aceeas form. Din aceast cauzi
nu intlnim dou unde cu aceeas form., si mai cu seam atunci
cnd undele sunt de grade diferite. Forma sistemului solar,
de pild, nu se aseamn cu aceea a omului; nici aceasta

din urm cu aceea a unei celule. Ceva mai mult inc: in aceeas und curba suitoare nu se aseamn cu curba coboritoare.
Aceasta, din pricina c curba suitoare i curba coborAtoare, dei

sunt la acelas nivel al undei lor, nu pot fi niciodat la acelas

nivel in privinta undei superioare din care curba suitoare face
parte. Asa, de exemplu, s presupunem c viata rasei caucaziene d e f este o mic uncl din curba suitoare a undei
omenirii a b c. In acest caz, sfrsitul curbei coboritoare a rasei
caucaziene, dei va reprezenta decadenta acestei rase, dar totus
va da loc la o metamorfozare mai complect a tnateriei cleat
inceputul curbei suitoare a aceleeas; caci pe curba suitoare a
omenirii, sfrsitul vietii rasei caucaziene se va afla la un nivel
mai sus pe calea progresului omenesc dec.'t inceputul aceleeas
vieti. Chiar cand viata rasei caucaziene ar constitui Dunctul culminant al undei omenirii, rezultatul ar fi acelas; cci, daci amndou curbele rasei caucaziene ar avea acelas nivel in privinta undei omenirii, totus el nu ar avea acelas nivel in pri-

vinta undei viatii organice A B C, sau in privinta altar ande

si mai superioare. Astfel se explic pentru ce individul omenesc
imbatrneste, decade si moare, fr a trece din nou prin intocmai
aceleasi faze prin care trece copilul, spre a deveni om matur.
Tot astfel se explic pentru ce o natiune decade si se stinge,
fr a se scobori prin aceleasi faze prin care s'a suit-. Conta
1)

pag. 167-168.

www.dacoromanica.ro

Vasile Conta

72

mai stabileste tiled o caracteristici a undelor, anume c undele

de acelas grad care se succedeazi nemijlocit sunt astfel de

legate i vrate una in alta incat punctul culminant al antecei inceputul curbei suitoare a consecventei,

dentei reprezinta
iar sfirsitul

curbei coboritoare a antecedentei reprezinta si

punctul culminant al consecventei"1). Pentru a ilustra aceasti

idee, Conta di exemple. Dac'ai presupunem, spune el, ci d e f
reprezinti unda unui om, atunci e f g reprezinti unda copilului

sau. Caci pe de o parte copilul nu s'a putut naste decat in

timpul cand pirintele siu era in puterea varstei i capabil de
a-1

face;

iar pe de alti parte pirintele se afla la

sfrsitul

vietii sale, cAnd copilul sin era in puterea vrster2). Si cum

legea ondulatiei guverneazi i lumea ideilor, lucrul acesta it
vom intalni i la ele. Si presupunem, continui Conta.,

dura ce ideea d e f s'a introdus in mintile oamenilor i a

cipitat din ce in ce mai multa importanti, Oda a ajuns la
punctul culminant e

i dup ce a trecut dincolo de acest punct,

incepe a se naste o alti idee e f g. Cu cat aceasta din ulna

va deveni la modi, cu atat cea dintai va fi parasita; pana cnd
domnirea exclusiv a celei de pe urmi va coincide fireste cu
pirisirea complecti a celei dinti. Ideile vor fi deci reprezentate
succesiv prin undele e d f, e f g, g h b, etc.". Conta numeste
west mod de inlintuire a undelor suceesiune de actiuni qi
reactiuni.

Conta mai numeste undele secundare si raze. Omenirea,

de la originile ei Oita astazi, s'a desvoltat mereu urcand, incat
astazi se a-fl la un punct culminant, care insi nu este cel
mai culminant posibil. Cici omenirea se afli inci in plin as-

oensiune: va mai trece inci multi vreme pana sa ajungi la

varful desvolarii sale onduliforme. Unclele secundare prin care
a trecut ea pan.' astizi se numesc raze. Astfel avem razele
preistorice, care reprezinti pruncia omenirei, raze care cuprind

popoare ce s'au niscut, au progresat, apoi au inceput si degenereze i in cele din urmi s'au stins, asa ca astizi nu mai
aveni din ele dec't rimsitele lor fosile. Apoi avem razele
care reprezinti copiliria omenirii, care cuprind rasele australiene, africane, cea mongoli, e drept mai superioari, si care
toate sunt in decadentA i vor dispare in cele din urmi, on'ca
ar incerca europenii s le civilizeze si si le mentin. Numai
Ibid., pag. 169.
Ilmcl pag. 169.

www.dacoromanica.ro

Vasile Conta

73

rasa meditaranienilor se afl inca in plina ascensiune a undei ei.

Nu numai rasele sunt supuse legii ondulatiei, ci i natiu-

nile, care sunt unde secundare ale celor dinti. Caci

tiunile se nasc, cresc, ajung la un punct culminant

i nai apoi

descresc si mor. Nu este exemplu in istorie de un popor care

s' fi continuat infinit pe calea progresului si care sa. nu fi
facut o curs ondoliform" 1). Asa ins cum rasele sunt compuse din natiuni, natiunile sunt si ele compuse din familii.
Fiecare familie incepe foarte de jos, se desvolta, ajunge
la un punct culminat i apoi decade. Lucrul acesta se
observa usor mai ales la familiile

suveranilor, nobililor

a oamenilor mari. Niciodata un om care a ajuns la punctul

culminant al undei familiei sale, n'a avut un copil sau un
descendent care s-1 egaleze. Niciodat o familie in de-

cadent si cu trecut glorios n'a dat nasterea unui individ care

s fie capabil de initiativa, de originalitate si care sa
se ridice deasupra imitatorilor ordinari" 2). Dac tutus s'ar
cita cazuri care s. se abat dela aceast lege, explicarea
lor ar fi lesne de dat: o introducere ilicit de singe
strain in acea familie, de pilda a unui taran intr'o familie
regal, datorit adulterului femeilor. Familiile sunt apoi

ele compuse de indivizi, ale caror vieti par ticulare... sunt tot
atitea unde". lar indivizii sunt compusi din celule, care se
impart in .genuri, specii sau varietati, asa cum se imparte regnul

animal de pe suprafata pamintului. Si ca mai toate fiintele

organice de pe p'6mnt, care, cu toate formele lor diverse si
eterogene, se scoboar numai din una sau din cteva forme organice foarte simple si omogene, tot astfel speciile toate de
celule din corpul omului se coboara din specia celulelor embri-

mare, celor mai simple". Fiecare celula i are existenta ei

poate numai de citeva ceasuri, dar fiecare implineste o und in viata sa, care e un pas inainte In unda principal a individului". Si nimic nu ne garanteaza., dup Conta,
c celulele organice ar fi cele mai mici unde si unitati organice.
S'ar putea deci merge in aceast directie mai departe.
Tot ceeace exist, urmeaz o cale onduliforma, deci si
ideile. Nu este, spune Conta, religiune, sistem de organizatie
social5 ori politica, nu este, cu un cusfint, ordine de idei care
Ibid., pag. 175.
Ibid., pag. 176.

www.dacoromanica.ro

Vasile Conta

74

s nu aiba unda sa"1). Astfel crestinismul s'a nascut in momentul cand politeismul se apropia de sfarsituI curbei scoboRidicandu-se impotriva dominatiei
ridiCand la rangul de virtuti rabdarea, smerenia,
crestinismul s'a
calittile sclavilor
supunerea, speranta
Mans in tot imperiul roman, desvoltandu-se tot mai mult
ajungand in evul-mediu la punctul sau culminant. Crestinismul
are apoi o seama de unde secundare, reprezentate de sectele,
institutiile i in genere de toate rniscarile de idei cari au luat
ratoare a undei

nastere, s'au desvoltat si au disparut in sanul sae. Incepand

insa din evul-mediu, cand a ajuns punctul sau culminant, crestinismul se afla pe curba scoboritoare a undei lui, la capatul

careea va ajunge, crede Conta, dupa vreo mie d ani. Nu

numai crestinismul urmeaz o cale onduliforma, ci toate religiile fara deosebire i toate institutiile sociale.
Adevrurile stiintifice urmeaza si ele aceeas cale. Am
vazut mai sus ca. dup Conta, adevarunle sunt relative, c imprejurarile schimbatoare impun indivizilor i natiunilor modul
de a gandi si a concepe relativ lucrurile. Un adevar nu poate
deci aparea oricnd i oriunde la o natiune i In omenire, ci
numai atunci cand sunt date imprejurarile menite sa-i faca
posibila aparitia. Un adevar nu poate fi conceput decat in
momentul in care este. introdus, provocat, necesitat de varst
de medie [rarsta omenirii]. $i cum orice stare de imprejurari
care necesita o stare de idei, se naste, creste 'Ana la maximum
de consistenta i apoi dispare, pentru a lasa locul la alta stare
de imprejurari-, tot astfel i ideile se nasc, cresc pana la un
punct culminant apoi dispar, pentru a face inc altor idei.

Lucrurile se petrec dupa. Conta in chipul urmator cu aparitia

desvoltarea adevarurilor. and a sosit momentul pentru aparitia unui adevar in sanul unei natiuni, cugetatorii acelei natiuni mai intai il presimt i intrevad, il prezint ca ipotetic,
determinandu-I unilateral i mai mult sau mai putin eronat.
Apoi ideea aceasta vaga i ipotetici se raspindeste tot mai
mult, ocupand tot mai mult spiritul i ficand sa se nasca la
toati lumea indoeli i trebuinte mai mult sau mai putin nehotarate, pe cat el insus devine din ce in ce mai lamurit; pan
ce intr'o zi el este cu total inteles de vreun cugettor mare'',
care-1 formuleaza definitiv si-i da i numele. Din acea chipa
adevarul castiga tot mai multi partizani fanatici, Oda cand
1) Ibid., pag. 178.

www.dacoromanica.ro

Vasile Conta

75

nimeni nu se mai indoeste de el. Duo ce ajunge la acest punct

culminant, el incepe s parcurg curba scoboritoare a undei
lui, partizanii se imputineaz, phn cand in cele din urm este
dat uitrii si face loc unui alt adevr.

Nu intotdeauna ins e nevoe de un gnditor de marc,

talent sau geniu,

de un inventator'', cum ti spune Conta,

care s prind adevrul ce se afl pe curba suitoare

si s-1

formuleze. Cci sunt o seam de adeviruri, ce se dispenseaza

de un asemenea inventator'', cum sunt ideile morale si juridice, care se desvolt, incet progresiv in toate
pan cnd ajung la vrful lor. Abia and ele se afl in acest
punct sau chiar dup aceea, se gsesc sitnpli cugeatori si comentatori cari adun si pun in ordine aceea ce toat lumea
Intre mersul omenirei i mersul ideilor este o strns le-

atur5. mersul omenirei determin mersul ideilor. Inventatorii" nu inseamn." atare lucru in evolutia social, Itindc ei
sunt in functie de aceast evolutie. Niciodat un inventator
n'ar putea face pe o societate s cread un adevr care nu
este expresiunea strii i trebuintelor ei. Niciodat o societate
n'ar putea admite un adevr care a luat nastere intr'o societate
cu totul cleosebit. Asa de exemplu un inventator european in
zadar s'ar incerca s conving despre adevrul ideilor sale pe
populatiile indigene din mijlocul Africei sau Australiei. Aceste
populatii ar crede c5 au aface cu un nebun sau cu un vrjitar.

Si ele ar crede un adevr: de vreme ce adevrul este numai

relativ-1). Progresul si regresul ade.vrurilor este in functie
de progresul

i regresul omenirei. Orientarea aflndu-se astzi

in plin progres, suma adevrurilor asa zise stabilite si indiscutabile se mreste continuu si se va m.ri, pn and ornenirea
va aiunge la captul curbei sale ascendente. De la inceputurile
omenirei i pan astzi s'au nscut multe sisteme de idei, cari
au disprut. Dar, din toate a rmas totus ceva, care s'a adogat
la fondul adevrurilor numite stabilite i indiscutabile Fie-

care sistem, spate Conta, a ridicat, ca s zic asa, un mic

colt al vlului care acopere adevrurile zise indiscutabile".
Conta inchee problema formelor evolutive cu clasificarea
lor, stabilind dou categorii: ande individuate si unde pozitive.
Prin unde individuate sau, cum le mai numeste el, fiinte
1) Ibid, pag. 182.

www.dacoromanica.ro

Vasde Conta

76

vii, Conta intelege acele evolutii complexive ce se caracterizeaza prin fap tul ca rezulta mai cu seama din echilibrul
lupta fortelor interne ale corpurilor in evolutie. Astfel evolutia unui animal este formati mai cu seama de echilibrul
lupta fortelor ce purced chiar din moleculele ce constitue animalur. Conta citeaza ca exemple de tinde individuale : celulele
organice, planetele, sistemul solar, nebuloasele.
Prin unde pozitiue sau manifestatii Male el intelege acele
eovlutii ce exprima schimbarea unei parti care serveste de
organ intr'o flinta vie". Dar, fiindca evolutia unui corp organizat se efectueaza prin evolutia organelor sale, deaceea putem
evolutia intregului este corelativa cu, i oarecum gin)* zice

dita in evolutia fiecarui organ". Conta di ca exemple de unde

pozitive : perioadele geologice, mediurile unde se nasc si se
i plantele, organele plantelor i animalelor,
predominarea unui organ in detrimentul celorlalte, etc. Dar,
dupa Conta, cele mai insemnate din aceste manifestatii vitale
sunt i raman undele ideilor, din cauz c, asa cum am vazut
mai sus, orice activitate sufleteasca este efectul material al
unei modifican i corespondente in substanta materiala a creerilor". ExemplificAnd cu ajutorul ideilor manifestatiile vitale,
Conta reafirma i cu acest prilej teoria lui materialista, cand
spune : Orice idee este o intiparire materiala pe creer si
care are un efect, fiindca once stare a materiei trebue s aib.
un efect. Evolutia unei idei, deci, este evolutia unui numar de
molecule in creen. Evolutia unei stari intelectuale este evolutia
unei prti mai insemnate a creerilor. Si, insfarsit, ondulatia
fortei ce rezulta din ondulatia intregei constitutii a creerului.
Se stie ea, Cu cat suim scara fiintelor organice pana la om,
Cu atat functiunea sistemului nervos predomin asupra celor-

desvolia animalele

lalte functiuni organice" 1).

Ideea desvoltarii ondoliforme i organice nu se datoreste
la Conta unei influente din partea lui Spencer. Dupa cum rnarturiseste el insusi, Conta a expus aceasta idee intr'o conferinta,
intitulata Des pre fatalism, pe care a tinut-o in sanul unei

societti studentesti, intr'o vreme and era inc elev de liceu,

adica inainte ca opera lui Spencer sa fi fost tradusa in alte
Iimbi j inainte ca V. Conta sa fi cunoscut limba engleza 2).
Ibid., pag. 188.

Vd. Tema ondulaffet universale, pag. 186, nota.

www.dacoromanica.ro

Vasil e Conta

77

Conta s'a ocupat insa 5i de probleme fundainentale de

biologie. El a facut acest lucru, datorit unei duble imprejurri: mai intai, datorit conceptiei lui materialiste, care vrandnevrand Il obliga s rspund la problema vietii; apoi, datorit
in special problema
faptului c problemele de biologie
erau in
originei vieti, 5i a speciilor 5i a transformrii lor
acea vrerne la mod. Potrivit conceptiei lui, el define5te viata
ca pe o evolutie ondoliform a materiel, ca pe o evolutie
adic. supus legii oudulatiei universale. Sau o alt definitie,
cu propriile lui cuvinte: Viata organic propriu zis este evolutia ondoliforrn material, care se manifest in corpuri
ce-5i sclaimb necontenit atomurile materiale din care sunt compuse-1), prin introducerea de substante nutritive 5i eliminarea
materiilor dmntoare sau inutile. Si fiindc atat plantele cat
animalele au luat na5tere pe suprafata pamantului, prin dezagregare de prti materiale din scoarta acestuia, 5i se desvolt
traesc in paguba desvoltarii pmantului, Conta nume5te plantele 5i animale paraziti ai pamantului. Deaceea ganditorul nostru

vine cu o definitie 5i mai determinara, spunand: Viata or-

este aceea a parazitilor pmantului- 2).

Ca materialist ce este, e lesne de inteles ci V. Conta

ganic propriu zis

admite generatia spontanee, adic producerea unui individ organic fr concursul unui organism generator, adic fr p.rinti-. lar modul cum caut el s dovedeasc acest lucru, e
interesant i merit s fie cunoscut. Dup. Conta este mai
presus de once indoial c pmantul se afla la inceput la
o tmperatur, care ficea absolut imposibil existenta fiintelor
organice 5i. este dup el deci absolut cert c materia brut a
precedat pe cea organizat5i Conta e ferm convins ca cea
din urm a luat na5tere din cea dintai, trecerea de la una la
alta fcandu-se insensibil in decursul unei lungi perioade de
timp. Cand Harvey spune: Omne vivum
ovo, el are dreptate,
(lar numai in parte 5i adevrul acestei afirmatii nu constitue
o dovad impotriva autogoniei. DacH luirn dou generatii succesive, deosebirea dintre ele este imperceptibil i atunci este
adevrat c once fiinti vie se na5te dintr'o fiint asemenea ei.
Dar clac lifam dou generatii mai indeprtate una de alta,
dou generatii desprtite de un mace numr de alte generatii.
Ibtd

pag. 202.

Ibid pag 203.

www.dacoromanica.ro

Vasile Conta

78

deosebirile dintre cele doua generatii se fac numai decat sensibile: ele vor fi diferite cu ath.'t mai mutt una de alta cu cat
vor fi despartite printr'un mare numr de generatii.

de exemplu, omul se naste din om;

cu toate astea prin

intermediarul a multe milioane de generatii, el s'a nascut dintr'un [el de infuzorii. Tot astfel, infuzorii se nasc din infuzoni-;
dar suindu-ne din generatie in generatie vom gsi c, cu milioane de ani in urm., ele erau ap i aer, i asa mai departe" 1).
Cerc,etarile de laborator nu pot decide intr'o chestiune ca
aceasta. Rezultatele Wm' ute in laborator, favorabile autogo-

niei, nu prezinta o dovada su-ficienta ca fiintele organice dobandite pe aceasta cale se datoresc autogoniei. De unde stim noi

organismele, cuprinse in materille din care se pretinde c se

nasc spontan anumite fiinte, au fost in adevir distruse de
temperatura la care au fost supuse? S'a dovedit doar tot experimental ca organismele inferioare pot rezista la temperaturi
foarte ridicate. Rezultatele defavorabile autogoniei deasemeni nu
constituesc o dovada, fiindca, spune Conta, a pretinde

In scurtul timp al unei experimentari de laborator s'ar putea

cb.p'ata fiinte organice in care nu s'ar afla nici o fiinta vie,
este tot asa de absurd ca i a pretinde ca intr'un laborator
chimic s'ar putea preface o scoich In om". Totus generatia
spontanee exista dupa Conta, dar termenul capata la el un ,sens

diferit de cel curent: generatia spontanee inseamna, dupa el,

nasterea treptata i insensibila a fiintelor organice din materia,

bruta. Din materia bruta s'au nscut pe suprafata globului

nostru plantele i animalele pe care le observam astizi; dar
pentru ca s ajunga la formele pe care le prezinta astazi, le-a,
trebuit un timp enorm si au suferit infinite schimbari insensibile.
Nascuta prin generatie spontanee din materia bruta, viata
organica isi traeste undele ei, perfectionandu-se cand merge
pe curba suitoare i degenerand, cand se 015 pe cea scoboratoare. Unul din elementele care contribue la transformarea
vietii este adaptarea la media. Am vazut mai sus ca once und

este un echilibru de forte si a din pricin c' fortele ei nu

sunt

Cu

totul echilibrate

i echivalente,

are loe acea lupta

secundara a undei, sau lupta vietii si care face ca echilibrul

principal necontenit sa fie mobil si s. evolutioneze". Atat
mobilitatea de echilibru cat i lupta secundara prelungita se
1) Ibid., pag. 207.

www.dacoromanica.ro

Vasile Con ta

79

datoreste faptului c atat numarul fortelor cat si cantitatea

calitatea lor se schimba continuu. In echilibrul vietii ies necontenit forte vechi i pecontenit intra forte noui. Iar orice
spune Conta enuntand aceasta ca pe un grinfortanou,
care intervine in lupta i echilibrul vietii, favorizeaza
cipiu,
prelungeste vieata- 1). Acestui principiu Conta ii aduce
apoi cateva determinari restrictive. Mai intai forta noua trebue sa intre in lupL i in echilibru cu celelalte forte, sa participe adica la unda, caci altfel nu ar avea nici o influenta.
In al doilea rand, forta nou si nu fie prea mare, ci dimpotriva,
In comparatie cu fortele in lupt si in echilibru, caci altfel lupta
echilibrul vor pierde caracterul lor general, forma si individualitatea lar, caci o schimbare mica transforma fiintele organice,
In vreme ce una mare si brusca le ucide sou le grabeste moartea.

In al treilea rand, forta noua nu trebue s. se adaoge la o forta

deja preponderenta in lupta vietii 6 sa o faca cu chipul acesta sa
devie 6 mai puternica-, caci intrirea echilibrului mobil al
vietii se capata tocmai prin combaterea necontenita a fortelor
preponderente, de catre fortele noui ce intr necontenit in
lupta vietir 2). Conta mai stabileste urmatoarele trei corolare
ale principiului de mai sus: 1. Once schimbare in jurul fortelor a caror lupta constitue viata, d loc la o schimbare echivalenta in functiunile organice; i acestea din unna produc o
schimbare echivalenta

i corespunzatoare in organe-; 2. Or-

ganismul poate sa se modif ice intr'o directie data oricat de

mult, cat timp inraurirea care provoaca acea modificare dureaz.a. si se mareste pe nesimtite-; i 3. 0 modificare de
organism scade pe nesimtite si se pierde, cat timp inraurirea
care a produs-o scade i despare- 3). In acord cu intreaga lui
teorie, Conta defineste astfel adaptarea: Adaptarea este modificarea echilibrului principal al undelor prin intrarea de forte
noui in acest echdibru sau esirea de forte vechi din el- 4).
Alte doua elemente de transformare, socotite de el ca
&ma moduri speciale de adaptare, sunt: incrucisarea i emigrare. Daca un grup de familii asezate intr'o localitate sau
un tnb, isi incruciseaz membrii lor intre dansii, de la un
timp ei vor semana unii ca altii, vor lua aerul aceleeasi familii
pag. 216.
Ibid , pag. 218.
Ibid., pag, 222-223,
Ibid., pag. 228.
Ibid

www.dacoromanica.ro

Vasile Conta

80

sau aceluia trib i vor dispune de aceleasi demente pentru

procreare. lar neintervenind forte noui, familia sau tribul

vor intra in decadenta. Din contra, incrucisarea a doi sau

cativa indivizi provenind din familii deosebite, d nastere la
unda unei noui familii; amestecatura a mai multor familii da
nastere la unde mai inari ale unui trib; din amestecatura mai
multor triburi se naste unda si mai mare a natiunii si asa mai
departe" 1). Un grup de familii sau un trib, se pot sustrage
ins efectelor daunatoare ale lipsei de incrucisare, cu alte cuvinte poi rarnne pe curba ascendent a undei lor, daca emigreaza, stabilindu-se intr'o alt. regiune. Emigratia, spune Conta,

poate suplini incrucisarea". Dar nici aci nu pot ramne multa

vreme, Para a se expune decadentei, daca, lipsite de incrucisare,
nu emigreaz dupa un timp, mai departe. Pe baza cerc.etarilor
intreprinse, Conta se crede indreptatit s enunte urmatoarele legi

ale emigrarii: 1) Orice fiinta organica, care locueste sau a

locuit intr'un loc dat, este originar., prin ea ins4i sau prin
stra.mosii sai, din o alta localitate"; 2) Orice specie de fiinti
organice neatrnate [Conta adaoga neatrnate, pentru a exclude
i celulinele], daca nu mai schimba de loc habitatul
In care se all, se stinge de la o vreme, dupa ce a parcurs o
unda corespunzatoare acelui habitat. lar pentru ca ea sa dea
nastere la alte specii noui si s continue astfel evolutia, vietii

celulele

organice de pe p5.mant, trebue s emigreze din cnd in cand-;

3) Rasa mam va produce prin emigrare rase ca atat mai

multe si mai viguroase, ca cat ea insas se afl mai aproape de
punctul culminant al undei sale'', si 4) Curentele de emigrare,
desi fac zigzaguri prin miscarile lor, cnd inspre Nord, cand
inspre Sud, au totus o tendinta i o directie .finala dela Rasarit
spre Apus'' 2). lar tinnd searna at:it d'e influentele incruciArncat i de acelea ale emigrarii, Conta enunta ca foarte probabil
valabilitatea legii urmatoare: La fiintele organice supen'oare,
o rasa nou se va constitu cu atat mai bine si va avea cu att
mai multa vitalitate, ca cat rasele mame, din care vin emigrantii
ce se incruciseaza, sunt mai aproape de punctele culminante
ale undelor lor in momentul emigrarii, si in sfrsit, cu cat curentul emigrarii va merge mai direct de la r5.srit la apus" ').
ibid., pag. 233.

Ibid., pp. 248-249, 252-253.

Ibid pag 257.

www.dacoromanica.ro

Vasile Conta

81

Conta arata apoi i rolul pe care elementul de fixitate,

numit ereditate, 11 are in transformarea vietii organice. EI
iea atitudine fata de chferitele teorii din acea vreme asupra
ereditatii, aductincl idovezi: proprii. El acorda ideilor i sentimentelor o inrurire foarte mare-, cum spune singur, asupra
organismului persoanei ce are idei i sentimente, pentru a putea
explica anumite cazuri ce par bizare, ca urnaktoarele: o femee
recasatorita, care naste un oopil ce seamani cu primul ei sot,

mort de mai multi ani; o femee de ras alba csatorit tot

cu un alb ce naste un copil negru; femei ce nasc copii cu defecte sau diformititi vazute la alti copii strain' Aceste cazuri
se explica prin aceea c femeile in chestiune erau frmntate
chinuite in timpul fonnarii i desvoltarii embrionare de anumite efecte. Astfel nasterea copilului ce seamani cu primul
sot al mamei sale, isi are cauza in faptul di mama iubea inch'
puternic pe primul ei sot, a carer* imagine ii era vie in minte
In timpul formara i desvoltara materiei embrionare; deasemenea

femeea care naste un copil negru, o face din cauza groazei pe

care i-a inspirat-o sotul ei gelos, in cazul cand oopilul ar semana

cu sclavul lor negru; la, fel stau lucrurile cu mamele ce nasc

copii cu clifon-nitati pe care le-au vsut la alti copii. De aceea
Cont.% tinnd seama de aceste fapte, formuleaza urmtoarea
lege: Materia embrionara primeste si reproduce constitutia,
directia si forma organica, astfel precum acestea se aflau in
timpul formarii materiei embrionare-1).
Din cauza adaptarii, a incrucisarii i ernigrarii, sit in ciuda
elementului de fixitate pe care-1 prezinta ereditatea, generatiile
se deosebesc necontenit unele de altele, cu toate ci in principiu
copiii seamana parintilor. Dar generatille evolueaza nu numai
statornic i c,ontinuu, ci i incet, treptat, fara salturi prapasticase. Conta este, precum vedem, partizanul transformismului.
Nu exista nichieri in lume intamplare sau voint
omeneasca ori dumnezeeasc. Tot caeace are loc in natura, are
loc in mod fatal, adica necesar. Vointa nu este altceva dupa
Conta decat constiinta motivului determinator, unita cu constiinta un" aginilor lucrurilor i actiunii catre care ne impinge
acel motiv- 2). Aceeasi fatalitate care guverneazi fenomenele
fizice, materia, guverneaza i fenomenele sufletesti i sociale.
Ibid., pag. 270.
Teora Fatalsmulu, paga 138.

www.dacoromanica.ro

Vasile Conta

82

In lume, spune Conta, nu sunt decat cauze necesare care dau

nastere la efecte tot necesare. Once miscare clin lumea asta este
nscutil dintr'o cauza anterioara, si la randul sau va cauza
Fatalismul sau, Cu alte cuvinte, deternumai decit un efect-

minismul, este universal. Cand Conta sustine cu atta trie

fatalismul, el tine totodata sa previni o confuzie: anume identificarea fatalismului sau cu fatalismul oriental, caci nu exista
nici o legatura intre unul i altul. Fatalismul oriental, caracterizat prin cuvintele: ceeace este scris s fie, tot are s se
intample, once am face nor, duce la inabusirea oricarei initiative, indeamna la inactivitate, la 'nepasare, la indolenta. Te-

oria lui Conta, cum sustine el insus, este menita sa duci la

rezultate tocmai contrarii. Cki aceasta teorie ne face s captm

once lucrare vom face sau vom in-

convingerea:

treprinde noi, va trebui s aiba un rezultat, cci nu existai destin

care sa-1 opreasca; al doilea, c once efect am don i noi, nu

poate sa se produca fara o cauza; prin urmare trebue sa dam

din man ca s se produca acea cauza. Asa dar, tocmai teoria
fatalismului poate sa alunge acea cauza de indobitocire i nepasare, care se numeste fatalism' teologic; i astfel sa lase
multa putere i vigoare cauzelor acelora care imping pe oameni
la necontenit lucrare i cugetare- 2).

hi lucrarea lui Origina Speciilor" Conta se ocupa

cu probleme de sociologie. In tratarea acestor probleme el
impartaseste conceptia biologica a lui Spencer, fir a-i aduce
modificari sau complecfari, demne de relevat. Demn de mentionat poate fi faptul c in acea vreme, influentat de Aug. Comte
si Spenc,er, el socoate posibila ca stiinta sociologia.

Din punct de vedere metafizic materialist si determinist,

din punct de vedere biologic evolutionist si transformist, din punct

de vedere epistemologic sensualist, empirist, pozitivist si relativist,

Conta ne-a dat un sistem interesant de &dire, care

merita sa fie cunoscut macar in tara lui.

'storm' in genere i istoria filosofiei in special, nu-si pot
pune, ca 5tiinte, problema: ce-ar fi fost, dace, caci ele se
ocupa cu ceeace a fost, nu cu ceeace ar fi putut sau cu
ceeace ar fi trebuit s fie. $i totus, urmarind viata i, activitatea
lui Conta, nu putem s nu ne exprimam creclinta ca daca acest
/) Ibid., pag. 155.
2) Ibid., pag. 155.

www.dacoromanica.ro

Vasile Conta

83

iditor vi-ar fi putut forma o cultura filosofica sistematica

nu una autodidactioi, cum a avut-o el, daca n'ar fi fost constrans de imprejurari sa-si impart:a activitatea intre
profesionale juridice i preocuparile filosofice care erau mai
puternioe decia once, i daca i-ar fi putut duce viata pana la
capat, cu cat mai temeinici n'ar fi fost opera pe care ne-a
lasat-o i date alte opere de-ale lui, pline de idei originate,
nu ar fi imbogatit inca tezaurul nostru spiritual! all filosofi
mari ar mai fi fost filosofi j mari, daca ar fi murit la
varsta ganditorului nostru Conta?

www.dacoromanica.ro

C. Ridulescu-Motru
Al dilea ginditor mare, in ordine czonologia, al.paporului
romin, este C. Ridulescu-Motru. Niscut la 2 Februarie st. v.1868,
In Comuna Butoesti din Jud. Mehedinti, in9epe scoala_primari

In satul natal, wide nu urmeaz deal un an, pentru a o continua la Institutul de B5eti al lui Gustav Arnold din Craiova,
unde urmeazit i liceul, avfind aci profesori secundan i die mina.

intii i find considerat ca foarte bine dotat pentru matematici.

Dupi ce la varsta de 17 ani termini liceul, se inscrie la Universitatea din Bucuresti la drept i filosofie, atrAgind pria
inteligenta i munca lui atentia lui Titu Maiorescu, relatiile &litre tanrul student i profesor strangindu-se apoi

tot mai mult i transform&Klu-se in legituri de Prietenie. La

1888 isi di licenta in drept, in 1889 i d licenta, in filosofie, cu teza: Realitatea empirical

conciitiile cuno?tintei. In

toamna lui 1889 pleac5 la Paris, unde se inscrie la Ecole

de Hautes Etudes-. La Paris urmeazi cursurile lui Jules Soury,

Thiodule Ribot, precum si pe acelea ale lui Charcot de la

Salptrire i lucreazi in laboratorul de psihologie

proaspat

infiintat, condes de H. Beaunis. Dupi un an de studii in

Paris, adici in 1890, in urma sfatului lui J. Soury,
C. Ridulescu pleaci in Germania, pentru a se specialiA in
psihologie. Se opreste mai intii la Miinchen, unde audiazi intre
alte cursuri pe aoela al lui Carl Stumpf, de aici trece la Leipzig,

a darei Facultate de Filosofie, datorir lui Wundt, c5p5tase

un renume mondial. Lucreazi in laboratorul lui Wundt trei
ani, avfind drept colegi o seam5 de tineri ce se vor impune apoi
prin activitatea lor fiintific i filosofica, printre cari Titchener
Ernest Meumann, Kiesow, Felix Krueger, Raoul Richter, infraud in strnse legituri de prietenie cu Oswald Kiilpe, asistentul lui Wundt in aceast vreme. Wundt va exercita. asupra
www.dacoromanica.ro

C. RAdulescu-Motru

85

taniumlui stodent roman o puternid. influenta. In vara anului

1893, tsi trece doctoratul in filosofie cu teza: Zur Entr.vickelung
von Kants Theorie der Naturcausalitnt, lucrare ce a aparut
in periodicul lui Wundt, Philosophische Studien, din ,1893
si a carei importanta poate fi apreciata. si dupa faptul c insu
Bergson o citeaza. In anii studiilor din Germania, tinzarul C.
Radulescu va adaoga la numele lui si pe acela. de Motru.
Intorcandu-se dupa doctorat in tara, el este numit jude-

valor in Bucuresti, post pe care-1 detine numai citeva luni,

caci in 1894 este numit bibliotecar gd. Fundaliei Universitare
Carol I, unde ramane para in Ianurie 1898. In Mai 1897,
C. Ridulescu-Motru este numit conferentiar de istoria Taosofiei antice si de estetica, lar patru ani mai tar' ziu, in Iulie
1900, este numit agregat, in Decembrie 1901 fiind ridicat la
rangul de profesor definitiv. In 1909, Facultatea de Filosofie
si Litere se reorganizeaza, iar in urma acestei reorganizari se
schimba si titulatura catedrei detinuta de C. Ridulescu-Motru,
catedra care de aci inainte se va numi de Psihologie, Logica
si Teoria Cunostintei.

Abia intors in tara, C. Radulescu-Motru incepe sa publice studii filosofice, atat in reviste, indeosebi in Convorbizi
Literare- si in Nona. Revista Romana", _periodic intemeeat

de el la 1900, si care va aparea *la la 1914, precum i ca

brosuri si volume. Din lucrarile mai cuprinzatoare din aceast
vreme avem: Fr. Nietzsche, Viata -i Filosofia (1897), Problemele Psihologiei (1898), Puterea. sufleteasca (aparuta mai
intai in capitole separate in Studii filosofice- si la 1907
adimate in parte In volum), Cultura romtinii i politicianismul

(1904). Apoi publica lucrarile ce vor fi cele mai citite: Elemente de metafizica (1912), Curs de Psihologie (1923), Personalismul energetic (1927), V ocatia (1932), Romimismui

(1936). In afara de aceste lucrri, in care se poate urmaii

pas cu pas firul de desvoltare a gandirii prof. C. RadulescuMotru, el publica o seama de studii mai mici in care se ocupa
cu diferite probleme filosofice si o seama de artioole in care
iea atitudine fat, de cliferite probleme pe care le punea cultura i societatea romaneasca. Nona Revista Romani- cuprinde

o bunk' parte din ele. Dupa rasboi, face sa Apaya revista de

tinuta occidental', Ideea Europeanr, care continua Noua

Revista Romani-1).
1) 0 bibliografie aproape complect !Ana la 1932, vd. G. VIddescuRdcoctsa In Omagiu Profesorului C. Radulescu-Motru, 1932,

www.dacoromanica.ro

C. RAdulescu-Motru

86

C. Ridulescu-Motru promoveaza filosofia insa, nu numai

pnn' aceea cal el insus lucreaz i publica, dar si prin aceea
ca, intemeind periodice de specia' litate, incurajeaza elemente cu
nerv filosofic, diandu-le posibilitatea s. se manifesteze. Astfel,

nade la inceput publica sm' gur, dar mai tarziu le transformi in revista, la care
colaboreaza o seama de tineri ganditori din acea vreme. Dupa
rasboi, Studiile Filosofice- isi schimba titulatura in Revista
infiinteaza

la,

de Filosofie'',

1905 Studii

cu o aparitie trimestriala. In 1935 lace sa

apara organul inchinat problemelor de psihologie, intitulat Analele de Psihologie-. lar in 1937, periodicul cu aparitia sla
doua luni, Jurnal de Psihotehnica-. Tot Radulescu-Motru intemeeaza Societatea Romana de Filosofie'', unde sunt grupati
o buna parte din cei ce activeaza in campul filosofiei.

C. Radulescu-Motru a desvoltat prin urmare o

bogatii

foarte rodnica activitate. El nu este numai zanditorul roman

ce ne-a inzestrat cultura cu cele mai multe opere originale,

ci totodata i ganditorul care a stimulat si a incurajat cel mai
mult ganelirea filosofica.

Domeniul in care filosoful C. Padulescu-Motru a adus

contributiile sale cele mai interesante

i mai originale, este

domeniul care inca din a.ntichitate i pan astazi, cu rare inter-

mitente, a fost socotit prin excelent filosofic: cel metafizic.

Chiar in primele lui scrieri mai cuprinzatoare din tinerete inMinim la el -doua notiuni, ce cu fiecare lucrare sistematica de
mai tArziu, vor capata tot mai multa adancime i amploare,
rotunjindu-se intr'o conceptie unitara despre lume i viat: notiunile de personalitate i energie. Nu este nevoe s aratim
aici fazele de desvoltare a gandirii lui C. Radulescu-Motru,
cum ideile sale fundamentale au luat nastere i s'au desvoltat,
cristalizandu-se in cele din urma In sistem, Nu este nici locul
sa aratam pe larg influentele pe care le-a suferit gandirea sa,
marginindu-ne doar sa subliniem ca. filosofii cari 1-au inraurit
mai mult sunt Kant, Wundt i Ostwald, pastrandu-si totus independenta de atitudine si de gandire. Ceeac,e trebue sa relevara

insa din c,apul locului este ca in preocuparile lui filosofice el

a inteles sa fin totdeauna si permanent contactul cu stiintele,
fiind ferm convins c filosofia trebue sa lucreze mana in man
cu 5tiintele, ca o conceptie filosofica este temeinie numai cand
se bazeaza pe rezultate 5tiintifice obiective. Deasemeni C. RAdulescu-Motru este convins ea filosofia nu are metode proprii,
www.dacoromanica.ro

C. RAduleseu-Motru

87

ci di ea intrebuinteaza tot metodele stiintelor speciale, dar c5

le intreubinteaz5 comparativ i intrebuintnclu-le astfel, i ajunge
scopul ei.
vreme in care
Desi apropriindu-si cultura fi1osofic5
pozitivismul exercita o puternidi influent:5, iar asupra metafizicei domnea inc5 ,discreditul, RIclulescu-Motru a inteles totus

s5 se sustrag5 spiritului vremii sale. Inc5 din primele serieni

se idesprinde o atitudine d simpatie fat5 de metafizic5, pe
care fiece scriere ulterioar5 mai important:5 o accentueaziii, pentru

ca incepand cu Puterea sufleteascr s5 se precizeze in mod

hotrit, iar cu Elemente de metafizicr s se transforme intr'o
atitudine de metafizician deschis si categoric. Insusindu-si decurent5. la inceputul secolului nostru, c5. metafizica este

stiinta care are de scop de a ne da cunostinta cea mai complect5 si mai putin relativ despre lume-, R5dulescu-Motru

o complecteaz5 i o adAnceste. Deasupra cungstintelor speciale,

unilaterale i adesea contradictorii, pe care ni le procur5 stiin-

tele particulare, metafizica elaboreaz5 o cunostint5 unitar5 superioar, intauntrul eareea adev5rurile vechi apar intr'o alt
ordine j intr'o alibi, lumin5. Cine a intrez5rit aceast5 unitate,
a devenit metafizician, i pentru totdeauna"). Metafizica se
impune apoi i dintr'un alt motiv: stiintele pozitive se bazeaz5
pe axiome i principii, pe care le presupun ca valabile, f5r5
s5 le cerceteze indeaproape, si nu le cerceteazg, fiindc5 fiecare 5tiint nu-si poate cerceta propriile ei axiome i principii,

deoarece pentru o asemenea cercetare e nevoe de un ,punct

de vedere exterior stiintei respective. Nu este stiint5 care
s5 nu aib5 nevoe pentru intelegerea notiunilor ei fundamentale
de oontributia unei alte stiinte, asa c5 intotdeauna intervine o
corectare reciproc5 intre deosebitele date stiintifice. Aceast5
corectare nu poate fi ins5 lsat5 la voia ntmplrii. Omul
de 5tiint special5 trebueste s g5seasc5 inaintea sa o stiint5
anume organizat5, care s5-i inlesneasc5 aprofundarea notiunilor
fundamentale pe care el adeseaori le-a adoptat numai prin puterea traditiei. Aceast5 stiint5 este metafizica- 2). Dar nu
numai nevoia. de a inlesni acordul dintre rezultatele diferitelor stiinte speciale 6 aprofundarea principiilor fundamentale
pledea.z5 pentru dreptul la existent5 al metafizicei, ci i o
I) Elemente de metafizia Editia definitiv. 1928, Ed. Casa Seoalelor

pag. 13,
2) Ibid. pag. 15.

www.dacoromanica.ro

C. Rdulescu-MOtru

88

alta notiune. Fiecare din ,stiintele particulare studiaza realitatea

dintr'un anumit punct de vedere, privirea de ansamblu, unitatea
suprem a realitalii depasind cu totul i principial scopurile
lor. Aceast." problem a a.' zut din totdeauna in sarcin' a metafizicii, exercitand o deosebita iatractie asupra minii omeneti.

Daca mintea omeneasca este atat de atrasi, spre problema

unitatii supen'oare, cauza este c5. ea Insisi, min' tea, se simte ca
o unitate. Intre undele de reactiuni, cu care omul raspunde impresiunilor lumii externe, i care constituesc perspectivele
speciale, exista si o unda de reactiune, ftmdamentaIi,
care este determinata de totalitatea fiintei omene0.i, si care

constitue punctul de vedere al metafizicei. In aceast reactiune

totala patrunde ceva mai =it din eternul omenesc de cat in

toate celelalte reacjiuni. Ea determina amplitudinea tuturor ceIor-

lalte reactiuni. Ea este gestul supremului interes omenesc; ea

da valoare lucrurilor, cu fare omul vine in contact. In reactiunea aceasta totata, i gaseste un loc i adevarul 5tiintei
speciale, dar ea, reactiunea aceasta, este la limita aclevarului;
este poate adevarul relativ al tuturor celorlalte stiinte speciale"). Metafizica vrea deci sa exprime absolutul in reactiunea fim tei intregi omenesti-.
Determinand ins In felul acesta scopul metafizicei, nu

o identificam cu arta i cu religia, mai ales ca unii ganditori

au definit scopul artei si al religiei la fel cu acela al metafizicei: sa dea o cunostinta mai complet si mai putin relativa despre lume"? Desigur, intre rnetafizica pe de o parte
si art i religie pe de alta parte exista asemanari, dar nu e
mai pulir adevarat c exista i mari deosebiri. Absolutul
care ni-1 prezinta metafizica nu este tot una cu absolutul pe
care ni-1 infatiseaj formele artei sau credinta religioasa: absolutul metafizic consista intr'o gandire, care, dei deasupra
tiintelor spe,ciale, se sprijina totus pe metodele 5tiintifice experimentale, pe cand absolutul artei 6 al religiei se prezinta
ca desprins de once metod, stiintifica expen'mentali- 2). Metafizica se serveste continuu de logica gandirii si de metodica
stnThlifica, pe cand arta i religia se servesc de logica senti-

mentului. Idealul metafizicei este sugerat de experienti, si el

asteapta ca sa existe confirmarea experientei, pe cand idealul
Ibid. pag. 17.
Ibid. pag. 18.

www.dacoromanica.ro

C. R6du1eseu-Motru

89

artei i idealul religiei pot fi suggerate de experienta, dar ele

nu ateapta confirmarea. experientei-1). In sf-arit, in vreme
.ce metafizica satisface curiozitatea mintii omeneti, fa'canci ca
necunoscutul i neprevazutul s in'tre in legile fireti ale con-

tiintei omeneti, arta i. religia vor i ele sa satisfaca aceasta

curiozitate, insa prui. suprimarea necunoscutului i neprevazutului. Metafizicianul cauta sb." inteleaga experienta intregind:-o,
artistul i omul religios cauta sa inteleaga aceia experienta,
sm. plificAnd-o... Cate i trele au ca tinta aflarea absolututui,
dar arta i religia gasesc absolutul lor prin infrumusetare i prin.

indumnezeire, in ambele cazuri, prin simplificarea actualitatii,

pe caud metafizica gasete absolutul sau prui. adancirea i exderea actualitatir 2). Metafizica ii are dupa C. RadulescuMotrit rosturile i. drepturile ei, asupra carora arta i. religia
nu pot impieta Cu nimic.

Dupa ce combate realismul naiv i. teoria contiintei oglinda, aratiind opozitiile pe care le-au intampinat dealungul
istoriei filosofiei, C. Radulescu-Motru se oprete asupra incercarilor de a determina. contim. _ta ca creatoare sau activa,
insistand indeosebi asupra revolutiei copernicane a lu Kant.
Preocupat de valoare.a fiintei, marele filosof german a recurs
la con?tiinta In genere, tocmai pentru a explica i a demonstra
aceasta valoare. Modul insa in care Kant determina aceasta
,,contim. ta in genere-, i se pare lui C. Radulescu-Motru Cu
total neintemeeat i ducLid la contradictii flagrante. Pentru
a funda unitatea sintetic de aperceptie .1 a o deosebi db simplele asocien i trecatoare, Kant se bizue pe identitatea contim. tei eului, aaic pe identitatea contiintei de sine. Acest lucru

este de o importanta capitala in filosofia lui Kant. Cisi cine

acorda afirmarea ca din spontaneitatea contiintei iese identitatea eului, este inclinat sa acorde i restul teoriilor kantiene.
De la identitatea eului se trece pe nesimtite la identitatea numen.ca a momentelor din succesiunea faptelor de contiinta;
la identitatea numerica din succesiunea faptelor de contiinta
la notiunea de conditie necesana a oricarei experiente; de la
notiunea de conditie uecesara a. oricarei expenente la notiunea

de regul absoluta; de la notiunea de regula absoluta la notiuuea de lege- 3). Dar nu i se poate acorda teoriei lui Kant
Ibid. pag. 19.
Ibid. pag. 20-21.
Ibid. pag. 86.

www.dacoromanica.ro

90

C. Radulescu-Motru

despre aperceptie nici o recunoastere, fiindca in aceast teorie

Kant a introdus elemente cu totul eterogene. Kant atribue

aperceptiei, de o parte spontaneitatea, adia.' -face din aperceptie o functie organia si de alta parte atribue aceleasi
aperceptii identitatea numerica, care este un postulat al matematicei. Unitatea aperceptiei se defineste astfel prin doua momente care se contrazic: ea este in acelas timp o unitate organic real, i este si o unitate abstractil, matematica; este
unitatea constim' tei individuale si in acelas timp este ,si o unitate idear a unei constiinte in genere, asa precum i postula
bunaoara Newton constiinta divina, care avea sa fundeze sistemul mecanicei sale universale". Functiunea aperceptiei are deci

la Kant and un sens psihologic, cand unul logic; este element

constitutiv, in continutul constiintei individuale, si este element
constitutiv i in forma care se ridica peste continutul constiintei
individuale; este si subiectiv, si este si obiectiv. Doua unitali
pe care Kant n'a reusit sa le contopeasca i intre care el insusi
ezita sa dea intaietate vreuneea din ele, lsandu-le sa coexiste
paralel. Aci i au riginea curentele divergente si contradictorii
cari s'au desvoltat clupa. Kant si datorita lui. Gresala mare

a lui Kant sta in faptul ca in loc sa imbratiseze problema

con5tiintei in intregime, el s'a ocupat numai de constiinta in
genere. Desigur, cq ajutorul constiintei in genere se pot usor
explica adevarurile universale i neoesare. Intrebarea importanta

nu este insa aceasta, ci cum a:lunge o constiint6

care este constituita din elemente empirice, deci schimbatoare,
sei aib" sinteze ca caracterul adeviirului universal 4 necesarr
O alt intrebare importanta este apoi, cum se face trecerea
de la constiinta in genere,
constiinta transcendental
la
oonstiinta omeneascr? Nu cum constiinta in genere ajunge
la adevaruri universale i necesare, ci cum constiinta omeneasca
ajunge la asemenea adevaruri, este problema de capetenie. Kant
nu a reusit s rezolve problema valorii stiintei, din cauza dualismului pe care 1-a introdus in natura constiintei: i numai
inlaturand acest dualism, se inlatura dup. C. Radulescu-Motru
dificulttile enorme de care s'a lovit Kant. Constiinta indi-

vidual, reala, nu cea in genere, formala, trebue s.' fie prin

urmare punctul de plecare in problema valorii stiintei. Din
punct de vedere logic, unitatea constiintei individuale este un
fundament tot asa de suficient _pentru a explica caracterul de
necesitate al adevarului stiintific, cum slant
www.dacoromanica.ro

celelalte unitati

C Ridulescu-Motru

91

organice, iar din punct de vedere metafizic, realitatea constiintei

individuale omenesti este desigur cu mult mai bogata in insusiri &cast este realitatea tuturor celorlalte unitati imagi-

nate"1). Cu alte cuvinte, trebue sa ne intoarcem in aceasta

la Hume, dar la un Hume corectat, i trebue

privinta

ne bazarn pe faptul ca." intre lumea external i logica rationa-

mentului din constiinta interna a omului nu exista o intreru-

pere", ca nu exista nici o diferenta intre legea dupi care

se propaga lumina in afara de ochiul omenesc i intre legea
dupa care nervul optic conduce iritatiunea primita pe retina
pana la centrul nervos unde se prefac,e in imagina sufleteasca",

c intre logica gandirii i logica lumii externe nu se interpune

nici un domeniu al hazardului, ci existai o continuitate
strict determinism" 2). Astfel vom ajunge s vedern, nu numai
ca in domeniul constiintei nu domneste hazardul, dar ceva mai
mult i mai semnificativ, anurne c constiinta, este conditionata

de existenta universului nu dupa un raport de simpla echivalent

mecanica, ci clupa un rapor de finalitate, identic cu .procesul
de personalizare" i ca dac acest raport se dovedeste a fi
cel exact, atunci anticiparile constintei se explica din evolutia
universului intreg si perspectiva kantiana devine astfel inutila" 3).
Sarcina filosofiei este dupa C. Radulescu-Motru s dovedeasc
ca intre constiint i univers nu este un raport de la parte la

tot, ci unul de corelatie; ca unitatea constiintei omenesti cuprinde in sine aeeeas realitate pe care o are si reste! universului", c numai identificand, in genere, realitatea din constiinta cu realitatea din univers, se poate gasi stiintei un fundament solid in unitatea constiinter 4). Constiinta omeneasca,
identia reala i unitara, nu este nici o oglind pasiV, nici
o constiinta transcendentala si nu este nici un simplu epife-

nomen, ci este

rezultatul sintetic al evolutiei,

prin care a

trecut intreaga energie universala: este ceea ce numim personalitatea" 5). Realitatea este energie in evolutie i evolutia energiei
se confunda Cu procesul de formare a personalitatii. Deaceea
C. Radulescu-Motru spune: In traditia biblia Dumnezeu
facut pe om dupa chipul i asemanarea sa; in ipoteza noastra
evolutia face pe om dupa chipul si asemanarea realitatii to) Ibid. pag. 135.
Ibid. pag. 125
Ibid. pag. 132.
Ibid. pag. 147.

Ibid. pag 197-198.

www.dacoromanica.ro

C. Riclulescu-Motnt

'92

tale. In traditta. biblica. personalitatea omeneasca era socotifi

ca o cepie clupa o personalitate supranaturala, pe cand in ipoteza noiastra personalitatea omeneasca este produsul necesar al
evolutiei realittii" 1).

Aceste jaloane ale unii filosofii sistematice personale, pe

care le traseaza in Elemente de Metafizica", dupa ce a curatat terenul epts. temologic de erorile savarsite i dominante,
vor capata o intemeere, o aprofundare i o largire sistematiart

In Personalismul Energetic'',

si in Vocatta." "

Conceptia filosofica a lui Radulescu-Motru este personaenergetic., deaceea el insus o caracterizeaza personalism
energetic. Este _personalist., fiindc ea cauta sa. faca un cat
mai mare loc caracterelor personalitatii omenesti"; si este energetica, fiindca pune personalitatea in legatur cu celelalte energii
din natura., aratand-o ca pe o forma superioara a acestora.
Personalitatea este unitatea de viata cea mai complexa din cate
se intalnesc pe pamant; ea este o realitate din marea realitate
a tmiversului; o energie, care tsi formeaza structura sa proprie

unitara, prin corelatiile in care se afla cu restul formelor

energie a universului" 2). Cam' la ea intalnim o parte biologica, Pus in dependenta de fintreg mediul cosmic'', precum
o parte sufleteasca, pusa in dependenta de istoria intregei
culturi omenesti". Si a determina corelaiiile ei asa de complicate, este una din sarcLnile cele mai dificile ca putinta. Deaceea,
once metoda intrebuintata la ctmoasterea ei este bin' evenita;
deaceea i riscul generalizaraor pripite pandeste la fiece _pas.
O cunoastere obiectiva, sau, cum spune Radulescu-Motru,

o stun't obiectiva a personalitatir nu e prin urmare posibila

cleat pornind dela ideea ca personalitatea omeneasca isi are
,origin. ea, nu in individul izolat, ci In structura psiho-sferei, in
structura omenirii intregi. Caci individl n.0 apare pe lume fara
posibilitati, ci el se infatiseaza din capul locului ca un manunchi
de aptitudini, pe care In contactul cu lumea externa i le realizeaza. Individul presupune generatiile anterioare, dela care primeste prin ereditate experienta acumulata de acestea: Individul
desfasura aceea ce generatiile care Lau precedat, au impletit
in organismul sau" 3). Individul om continua deci omenirea, dar
.13 continua, diferentnd-o i imbogatind-o. Cu fiecare generatie
apar

noi variatrii, care se mentin, transmitiUalu-se generatiilor

Ibid. pag, 203,

Personalismul energetic, Ed. Casa Scoalelor, 1927, pag. 45.

Ibd. pag. 53

www.dacoromanica.ro

C. Ridulescu-Motru

urmatoare. Astfel au aprut i s'au format rasele

93
i

in parte,.

natiunile.

Vana'tiile acestea sufletesti, au ins o semnificare cu mult

mai &lanai. Ele nu se mrginesc ruunai la formarea raselor,
ci Tnerg atilt de departe incat formeaza personalitatea
Caci omul avand o constiint, nu-si fixeaza numai
si nu le transmite nurnai prin ereditate, pentru ca urrnasii
sa se foloseasca de ele; ci, datorit constiintei, sunt statornicite i facute folositoare intr'o deprindere de munci". Constiinta ii lumineaza omului activitatea, i omul, muncind', se
desAvarseste. Deaceea la om variatiile au caracter de anticipan,
deaceea, deasemeni, ele se numesc la am, anticipatii, adica
variatii bune pentru un scop-. Desigur, nu once aptitudini dau
nastere personalittii, ci numai uncle din ele. Si anurne numai
aptitudinile statornicite intr'un gen de munci hornitor pentru
viata indvidalui, formeaz personalitatea- 1). Radulescu-Motru
subliniaz ca. prin munc nu trebue ...s intelegern muncal economic producatoare, asa cum suntem deprin. asfizi s gsinr
la personalitatea profesionala; munca de la origina personalitaii
este activitatea instrumental in genere, deosebita de joc si de

instinctul animal-. Este cu alte cuvinte vorba de o muncfi in

strans legaun cu conOtiinta, Din momentul ce in constiinta
omenea,,oi a scanteiat intelegerea c organizarea corpului, mana
In primul rand, poate servi drept instrument pe_ntru schimbarea
transformarea obiectelor din natur, din mornentul acela Tnunca

era desc,operiti. Omul i deschidea prin aceast descoperire

o cale nou de diferentiere. El adoga la diferentierea de
ras, diferentierea de personalitate, i prin aceasta adoga o
noua ordine in desfasurarea energiei universale". Momentul cand
s'a petrecut acest lucru In istorie, nu poate fi stabilit. Se

poate numai spune ea' se all in negura trecutului i ca a avut

loe atunci cand primul om, care a privit cu respect la opera
iesit din rnunca bratelor si a priceperii sale, si a simtit rspunclerea de a-i fi creator...-, a dat inceputul acestei diferentieri.
Munca determin madar personalitatea. Personalitatea face
progrese, se desvrseste, fiindc i munca iea noui forme tsi
se desvaseste. Din aceast cauzA fiecare personalitate are in
sine o putere creatoare. Rdulescu-Motru spune: In om este
atata realitate, cat este in el energie de munch.- 2).
Ibid. pag. 57.
Ibid., pag. 261,

www.dacoromanica.ro

C. Ridulescu-Motru

.94

Personalitatea sau, ceeace Cu alte cuvinte este acelas lucru,

statornicirea de aptitudini in vederea unei munci de indeplinit,
n'a fost posibila fara constiinta eului. Personalitatea presupune
eul; eul apare inaintea personalititii. Inainte de a avea intelegerea muncii, omul a avut constiinta atitudinei sale anticipatoare
ca un tot organic, adic eul sau. Fara constiinta eului nu este
posibila acfivitatea ,muncir, cci munc.a presupune o vointa,
pe aoeasta n'o tx)ate da decat eur 1). Eul conditioneaza personalitatea. Cand lipseste, avem jocul, adica o munci oarba sau
instinctivi, ciar nu munc propriu zis.. Eul i, impreuni cu el,
munca sunt de o important constitutiva pentru personalitate.
,,Omul, spune Radulescu-Motru, se personalizeazi pe m'asura
.ce se deprinde cu munca. Nobletea omului, ca individ organic,
atrna de felul na5terii sale; nobletea omului, ca persoana,
atrn de felul muncii. ;Dupi felul nasterii avem diferentierile
pe caste; lup felui muncii avem personalizarile" 2). Dat fiind
aceasta important covrsitoare a eului pentru personalitate, C.
Ridulescu-Motru arat pe larg in ce consta.' eul. In forma lui
primitiva, eul este un eu-emotie. El este simtirea cu care sufletul intovr.seste anticipatia' global' a corpului. El a aparut,
atunci cand omul si-a. incordat puterile corpului, fie pentru a
respinge un atac, fie ,pentru a domina. Omul a luat constiinta
de sine in masura In care a simtit puterea crescndu-i. Primul

,om, in care s'a trezit simtirea eului, a zis al mea, in loc de

a zice eu; psesivul mers inaintea personalului: afirmarea puterii a mers inaintea intrebuintrii puterii in scop de muncr 3).
data cu simtirea. eujui, apar si o serie intreag d stari emotionale, in strnsa." legitura cu atitudinea corpului in lupta:
trufia, vanitatea, invidia, simpatia, generozitatea, marimm' ia, iu-

birea. Eul ,primitiv este, asadar, o simtire produsi de anticipatia organismului omenesc, cnd acesta, iesit de sub tirania
instrIctelor, avea s infrunte atacul unei lupte- 4). Eul pn'nu'tiv
este un eu euforic, un eu afectiv, un eu-emotie. Pe el nu-1 intereseaz raporturile obiective dintre lucruri, el nu tine sa stie

In ce raport se afta el fati de lume. Rara rol stiintific, eul

primitiv este insa de o covarsitoare importa* practica. El
face pe primitiv sa ala o mare credinta in puterea sa i si
Ibid,, pag. 58.
Ibid., pag. 59.

Ibid pag. 60.

Ibid., pag. 61.

www.dacoromanica.ro

C. Raidulescu-Motru

95

trOiascO intr'un gigantism mistic. Minunile i proorocn% ile el le

crede in puterea lui. Omul primitiv este un homo dipinans. Eulemotie, produs de afituchnile anticipatoare ale corpului omenesc,
In momentele acestuia de luptO brut corp la corp, cristalizeazO
In jurul &Au prima structura a personalittii omenesti: structura
mistic6 a ornului primitiv. Personalitatea cl'Aidit pe acest eu

este difuz. Ca un polip lipsit de vertebre puternice, ,omul

primitiv mai mult personificA dect este inss o persoan; antropomorfizeazO, si este totus ce.a mai slab dintre intrupb.rile omultu 1). Primul inceput al personalittii a venit din aptitudinea
omului de a anticipa cursul reactiilor sufletesti. Proiectarea

memoriei spre aceea ce are sO vinh, pentru a preveni un atac

sau a-si mari puterea, este prima lui singularizare pe lume.
Aceast singularizare i-a dat eul" 2). Personalitatea constO in
cristalizarea unui sir indefmit de clispozitii materiale i sufletesti in jurul unui eu subiectiv, care paart in sine o intuitie
emotionair 3).
Eul, in sensul de constiintal intuitivO de sine, si-a fOcut
aparitia cu mult mai trziu, producand totodat o nou structur5. a persoanei omenesti, care ins nu excludea pe cele anterioare. In genere, aparitia unor structuri ,noui, las s subsiste
pe cele vechi. Asa se explic dece acelas individ manifestO
dupa diferite conditii de viat, structuri diferite de personalitate.

Intr'un fel se manifestO in timp de pace, si in altfel in .timp

de rsboiu; intr'un fel la prime jdie i in alt fel in ocupatiik
obisnuite. In msura in care eul incepe s aib constiintO de sine,
personalitatea iea alte forme, precizOndu-se mai bine si devenind

mai puternick Polipul prinde schelet. Giganfismul emotiv face

loe activismului practic. Omul din personificator, devine un
cuceritor al naturii. Cristalizarea persoanei se cimenteaz in
forme definitive. Eul, emotie difuz, ne-a dat persoana misticai; eul iesit din constimta intuiiei ciare, ne va da persoana
energetici a profesionistului de vocatie" 4). Dela persoana mistic6 piln6 la cea energetic.', trecerea nu e direct, caci intre
ele sunt o multime de trepte intermediare ce trebue pareurse.
DupO Rdulescu-Motru, eul nu se identific cu constiinta.
Constiinta este mult mai larg (lee& eul. Legile i intensitatea
ei nu sunt totuna cu legile i intensitatea eului. Sunt cazuri,
Ibid., pag. 64.
Ibid., pag. 247.
Ibid., pag. 245.
Ibid., pag. 65.

www.dacoromanica.ro

C. RAdul es cu-Motru

96

In care eul dispare, pe and constiinta este lucida, i sunt caztni

apc' i in care intensificarea eului produce intunecarea constlintei.
In momentele de afectiuni puternice eul domin in dauna constiintei, care i strange orizontut; dar In momentele de adncire
a intuitiei lucrurilor, dimpotriva, eul se restrai' ige Ora ce aproape dispare, iar constiinta isi mua hotarele in departari
vaste- 1). Eul nu se identifica insi nid cu personalitatea. Personalitatea presupune existenta eului si se cristalizeazi in jurul

acestuia. dar nu este iclentica cu el. Eul, spune RidulescuMotru, este Eat' irea de fulger care desvalue incotro merge
anticipatia sufletului. Personalitatea este inasiniria. solida, care
rnijloceste realizarea anticipatiei. Eul triiieste in clipita actualitatii,
personalitatea in durata trecutului. Unul este momentul, cealalt,"'

vectorul fortei. Far eu, personalitatea omului ar fi o sistematizare oarbi de tendinte, asernanatoare instinctelor; fara personalitate, eul omului ar fi un caleidoscop fara valoare". Once
om are simtirea eului ca fapt de constiinti, trait in actual. Dar
eul este o simtire de constiinta individuala, spre deosebire de
personalitate, care poate fi individuala, sociala i umanitara.
tirea eului se produce brusc, instantaneu, in momente critice
ale individului, pe and personalitatea se formeazat treptat, prin
fixarea actualittii in deprinderii durabile". Cuncasterea

are loe prin introspectie, pe and aCzea a personalitatii prin

experient.a. Eul i personalitatea pot sta la niveluri diferite,
atunci avem cazurile lor do discrepanta. Cazurile acestea se

prezinta and eul este sub nivelul personalithlii. Deosebirile

dintre eu i personalitate nu se opresc insa aci. Eul se naste
din distantia. rea ce are loc intre organism si mediu, distantiere
favorabila organismului. Eul este perrnanenta simtire, sau tmai
bine zis presimtire, a superioritatii omului in raport cu mediul.
Din ,permanenta raportului, vine identitatea sa. El apare
continuu. Aceasta continuitate se explica din natura procesului,
prin care el ajunge la coristiinti. Eut se construeste in fleco
moment din nou. El este vesnic prezent, actual. Forma sa din
urna inghite formele anterioare. Este continuu, fiindca de fapt
are un trecut cu care sal puteiii lega; el este cadrul permanent
inliuntrul caruia ne orient:am" 2). Personalitatea prezinta cu totul
alte caractere. Personalitatea este o sistematizare de acte sufletesti, variate i cu multe legaturi externe. Ea incepe a avea
Ibid., pag. 68.
Ibid., pag. 77.

www.dacoromanica.ro

C. RduIescu-Motru

97

o structura prin impulsul dat de eu, dar data structura inceput,

continua' sa se clesvolte prin incorporarea multor elemente straine
de natura eului. Personalitatea este bio-psiho-sociala; eul este
numai psihic-1). Si in vreme ce omul nu poate avea decat

un singur eu, care eventual se transforma, el poate avea in

schimb mai multe personalitati, chiar personalitati de imprumut.

Exist personalitate oportunista, dar eu oportunist nu exista.

Apoi, eul poate sa existe fara personalitate, dar personalitatea
nu poate s existe fara constiinta eului. Elementele personalitatii
capat unitate datorita eului central, care exercita si un control

asupra lor. Oricat de bogata si de frumos plamadita ar Ti

structura personalitatii, daca din ea ar lipsi eul, ar lipsi si.
viata. Un artist poate juca pe scena in chip maiestru un rol
de persoana; prin acesta el nu este insa ace.a persoana, fiind'ca

n'are eul central al persoanei: persoana lui din rol este de

imprumut... Cand constiinta eului lipseste, personalitatea este
o simpl imitatie, sau este o plarnadeala, biologica, fara portanta pentru viata sufleteasca" 2). Eul consfitue pentru personalitate baza, inceputul i directia structurii sale, dar atat; caci
personalitatea isi are fortele ei proprii cu care-si organizeaza
materialul. Eul, spune Radulescu-Motru, chiama la viata personalitatea. Dar personalitatea este o structura sufleteasca prinsa
de radacini adanci. Ea nu se produce clecat acolo unde intre
pamant i om s'a infaptuit o legatura strnsa: parnantul impunand munca, iar omul venind inaintea muncii cu aptitudini.
Din randuiala statornica a aptitudinilor iese personalitatea"

Eul este fermentul, care prescurteaza drumul spre formarea

personalitatii.

Far eu, omul ar evolua in felul

animalului;

adic. incet prin modificarea treptata a instinctelor. Para eu,

omul n'ar fi lipsit de viata sociala, fiindca viaja social. nu
lipseste nici animalelor, dar ar fi lipsit de tot farmecul personalist al acestei vieti. Eul intreline vanitatea, ingamfarea
grandomania; dar tot eul sustine emulatia, ambitia i distinctia.
Eul este vrajba, fiindca este constiinta de putere i constiinta
puterii este ireductibil., dar tot eul este iubire, fiindca este ge-

nerator de mila. Eul este isvor de misticism, and este Inca

naiv i copilaros; dar tot eul este isvor de productie civilizator,

cand se ridicl la constiinciozitatea profesionala. Eul este un

Ibid , pag. 72-73
Ibid , pag. 73-74.
Ibid., pag. 103.

www.dacoromanica.ro

C. R5dulescu-Motru

98

accident si totus de el depinde intreg caracterul intim al fiintei

omenesti. Ce ar insemna omul fr simtirea eului su? Un

animal negrabit, in adevar, dar grozav de inutil pamantului.
Ce insemneaza pmul cu simtirea eului? Un animal expus tuturor
iluziilor, dar iscoditorul civihzatiej, fiindca dela el vine chernarea la munch"; din el isvoraste vocatia r1)
Personalitatea nu este dupa C. Radulescu-Motru ceva strain
naturii si opus ei. Personalitatea este din contra p veriga din

lantul fenomenelor strict determinate ale naturii, ea este venga

cea mai mnalt i cea mai buna din acest lan,t. Determinismul
naturii este pentru persoana omeneasca, nu un obstacol, ci un
sprijin. Gratie lui, rolul personalitatii este posibrl. Nu dar
contra naturii, ,ci prin natura, spre complectarea naturii- 2).
Natura nu se desfasoara indiferent fa ta de personalitate, ci

toata desvoltarea ei urmareste tocmai producerea personalitatii.

lata ce spune in aceasta privinia Radulescu-Motru: Pe masura ce cineva ja cuno;,finija de ultimele rezultate ale geologiei,
paleontologiei, geochimier, sistematicei animalelor
sporeste in sufletul lui si convingerea ea momentul aparitiei

omului pe pamant este strict determinat de intregul mers al naturii materiale. Toate sunt pregatite acurn ca omul sa apara-,
spun intr'un rezumat sintetic, toate stiintele de mai sus. Este
pregatit lutul pamantesc, in care corpul omenesc este rnenit
creasca; este pregatita atmosfera, pe care va avea omul s'a o
respire; sunt pregatite perioadele climatului, in care va avea
omul sa se miste; sunt pregatite formele organice, pe care embrionul uman va avea sa le repete in cursul vielii lui uterine;
sunt pregatite, in sfarsit, toate condiljjle nec.'esare activitatii ornenesti. Si clupa ce omul apare, alt fapt si mai semnificativ! Se

constat c prin aparilia omului natura i serveste propria sa

finahtate Era tocmai nevoe de activitatea unui animal intehgent

liber, pentru ca evolutia naturii sa se intregeasca. Ca un

cerc de fier, faptele de dmainte de aparitia omului, cu acelea
cJe dupa aparitia omului se unesc si se sprijina mciproc. O
singura lege peste toate. Omul, daca n'ar fi aparut, evolutra naturii ar fi suferit un hiatus, si este cazul de a zice ca el ar
fi trebuit sa fie inventat, pentru a complecta unitatea- 3). Am
dat acest lung citat nu numai fiindca exprima ciar i adecvat o
Ibid., pag 125-126.
Ibid pag. 220,
Ibid., pag. 112.

www.dacoromanica.ro

C. RAclulescu-Motru

99

idee fundamental din conceptia lui Radulescu-Motru, ci

fiindci el insus, socotind-o semnificativ pentru sistemul su,
reproduce aidoma in Vocatia. Personalitatea este deci determinat. de natur, i anume este determinat teleologic: natura
urinreste, pentru a se intregi pe sine, producerea personalittii.
Dup5. Rdulescu-Motru nu numai constitutia organici a orrtuiui este determinat, ci chiar viata constient inss, socotia de multi
un domeniu liber fat de natur. Cercetrile psihologiei stiintifice
au dus, spune ganditorul nostru, la stabilirea adevrului indiscutabil ca intre constiing j vieata inconstient, biologic, existi o
stransa legtur; c5. nu se petrece nimic in constiinta, frii

ca mai inainte s se fi petrecut o schimbare strict determina.ta

de viata sistemului nervos-; c activitatea constiintei se desfsoar
In dependent, de natur. Si astfel stand lucrurile cu consfiinta,
este natural s se fad. i pasul urmtor i si se sustin cfi

natura are in posibilittile ei de determinare si personalitatea

omeneasc. In decursul evolutiei sale, natura produce personalitatea sufleteasc, cum produce cristalizarea mineralelor
cum produce hereclitatea formelor organice. Personalitatea nu
este mai misterioas de cum este cristalizarea i hereditatea. Dac

acestea din urin sunt considerate ca forme ale energiei universale, atunci cu acelas drept este si person,alitatea formA a
acelorasi energir1). Personalitatea nu este opus naturii, ci
continu natura, ea se naste din ,natur, ca tot ceeace exist.
Personalitatea nu este clecat statornicirea unor aptitudini isvorate
din natur i de3tinate s continue activitatea energetic a naturii.
Munca omenease se leagg, ca o verig, in lantul transformrilor,

pe cari natura le-a inceput inainte de aparitia omului. Personalitatea este o energie ce isvorste, fr. nici un mister, din ordonarea energiilor
cu care omul vine pe lume2).
Dar dac personalitatea este determinat, dac ea continua.' fondul
fizic al natuni, cum se face atunci c5. nu toti oamenii ajung la
personalitate, cA, pentru a ajunge la personalitate, e nevoe de

sfortare sufleteasc? La aceast intrebare, foarte legitim,

C. Rdulescu-Motru rspunde c. adevrul descoperit de concep tia personali3t energeic, potrivit cruia personali ! a e..a este
continuare a energiei fizice, are valoarea unei regule pentru
omenire sau pentru grup.ri ornen*i con5tituite in popoare, iar
Ibid., pag. 114-115
Ibid., pag. 115

www.dacoromanica.ro

C. RAdulescu-Motru

100

nu pentru individul izolat. Popoarele 1'6 stilizeaza aptitudinile

de =ma rfara a avea pentru aceasta nevoe de sinterventia

Aceasta personalitate care se numeste 6 cultura,
este pur 6 simplu prelungirea aptitudinilor psiho-fizice ale popoarelor. Toate obiceiurile, toate normele morale 6 ideale se
explica din fondul fizic al poporului, luat ca totalitate. In acest
fond fizic intra nu numai intreg atavismul adunat in materia organic a populatiei, ci i solul cu intreaga lui relea, de energii.
In fiecare cultura de popor se rasfrange, variindu-se &pa, aptitudinile muncii, bucata de natura, pe care poporul traeste...
Dela sedimentele cari constituesc pamntul calcat in picioare
An la straturile de celule asezate in creerui cu care se naste

copdul; de la petrificatele urme ale strbunilor, cari zac in

morminte, pana la indraznetele gesturi, cu cari tnarul anticipa
virtorul, toate in viata unui popor se leaga si se explica. Personalitatea unui popor este structura energiilor lui psiho-fizice;

este un moment strict determinat de intreaga evolutie a na-

turii"). Intre personalitatea poporului

sin

personalitatea indi-

vidulm exista discordante, datorita faptulm c cea dintai este

mult mai complexa &cat cea din urma precum i faptului ca.
individul, &and se naste, gaseste structura personalittii poporului sau, codificata oarecum in regule 6 norme, ca pe
un tipar fcut gata" si care uneori i se pare prea
alteori prea stramt 6 totdeauna strain i impus. Pornind dela
aceste discordante, unii ganditori au fost inclinati sA explice
unele activitati ale indivizilor cu ajutorul hbertatii, altele cu
ajutorul pasivitii. In realitate insa mdividul nu este liber
aleaga personalitatea, ci el devine acea personalitate, care virtual se gaseste de mai inainte in aptitudinile lui mostenite".
Att personalitatea poporului cat 6 aceea a individulm sunt
determinate de jos in sus. Personalitatea individului, intocmai
ca6 personalitatea poporului, este cristalizarea unei energii naturale, care vine de jos, din adncul straturilor cosmice i biologice". Fiecare insa cu personalitatea lui original. Cea a
poporului este cu mult mai bogata decat cea a individului, hindca

cuprinde toate aptitudinile membrilor sai. Una nu se identifica

cu cealalta; personalitatea poporului nu poate fi model pentru
aceea a individului. Daca poporul francez de pilda se caracterizeaza prin generozitate, universaiitate i mentalitate logica,

asta nu inseamna c fiecare francez in parte prezinta aceste

1) Ibid., pag. 116.

www.dacoromanica.ro

C. Raduleseu-Motru

101

Personalitatea inclividului nu-si poate lua ca model

personalitatea poporului, fiindci aceasta este prea complex
putem spune, prea contradictorie.
Ce este, prin urmare, personalismul energetic? Este bine
sa redrn caracterizarea lui cu propriile cuvinte ale filosofului.
Personalismul energetic, spune C. Rclulescu-Motru, este un
rationalism pus la punct Cu progresul stiintei contemporane. In
locul denumirei de rationalism, el are denumirea de personalism,
fiindca persoana omeneasca este pentru dansul realitatea cea
mai generala, dobandit prin experientA i inductie. Personalismul energetic este prin urmare un realism, fundat pe extensiunea legii energiei, intreg campul experientei omenesti, afat
materiale cat si sufletesti. In sistemul lui persoana omeneasc
ocup locul central, iiincic in vieata acesteia se face imbinarea
diferitelor concretizan, pe care le studiaz un mare numr de
stiinte speciale"). Frlosoful roman tine singur s previna confundarea conceptiei sale personaliste energetice cu energetismul
lui Ostwald. Poate ca este nimerit sa dm i aici, deosebirile
dintre aoeste dou conceptii cu propriile cuvinte ale filosofului
roman. Pentru energetismul lui Ostwald, spune C. RadulescuMotru, personalitatea este o forma de energie, in nimic deosebit de orice forma a energiei materiale. Pentru personalismul
energetic, personalitatea are o deosebit insemntate. Ea este
energia in actul ei cel mai desvarsit. Energetismul lasa sa se
inteleag, ca personalitatea este format din mai multe forme
de energii adunate in cornplex, adici din realitti ingrmdite;
pe &and personalismul energetic consider." persoana ca o unitate
de actualizare, spre care se dirijeaza toat desfsurarea energiei
din natur. Varietatea fenomenelor este inteleas de personalismul
energetic din actualizarea personalittii. Aci se imbin sufletul
cu corpul, valoarea cu indiferentul; anticiparea cu invariabilul...
Energetismul priveste faptele universului ca succedandu-se intr'o
ordine liniar, asa cum cere legea degradrii energiei; pe cand
personalismul vede in univers o finalitate imanent cerut. de
,conservarea personalittii. Pentru energetism, personalitatea este
un moment al energiei, pentru personalismul energetic personalitatea este o directie a energiei. Cel din-Lai este o filosofie
monista, pe baza abstractiilor mecaniciste; cel de al doilea
este o filosofie monista pe baza realului trait in personalitate" 2).
Ibid., pag, 239-240.
Ibid., pag. 244-245.

www.dacoromanica.ro

C. Rduleseu-Motra

102

Dar conceptia personalista energetica a lui C. RadulescuMotru culmineaza in notiunea de voca(ie. Aceasta notiune capata la el cea mai inalta semnificatie metafizica. Pornind dela
sensul etimologic al termenului, dup care vocatia inseamna invoce care nu poate
dreptarea spre o voce care ne chiam
C. RadulescuTi a ginti strain de cel caruia i se adreseaza
Motru pune aceast notiune in strans legatura Cu munca
activitatea social. Intre pamantul pe care el trete i chemarea

exist un acord. Este cu vocatie acela care corespunde

pamantului pe care traeste; in primul rand: co,nducatorul de
lui

nearn i fauritorul de civilizatie"1). Omul cu vocatie, omul care

munceste din vocalie, i intregeste munca lui individual, rin
da un caracter social. Omul de vocatie nu lucreaza
aceea

din egoism; munca depusa de el este deasupra OricAror interese

egoiste. Este o deosebire profunda intre profesionist i omul

de vocatie. Profesionistul priveste munca ca pe o obligatie
neplacuta, impusa, i in ceeace face are in vedere interesele
lui egoiste. Omul de vocatie, dimpotriva, gaseste in munca
intregrrea lui idealr; la omul de vocatie, felul muncii este o
prelungire a omului, este o umanizare intrata mai adanc in
natura" 2). Om de vocatie nu este acela care are o anumita
aptitudine, ci acela care prin intreaga lui constitutie fizic5.

moral", prin intreaga lui personalitate este un ales". Aptitudinile speciale sunt suficiente sa dea un bun profesionist, dar
nu un om de vocatie. Munca la omul de vocatie isi are temeiul
in dispozitiile aclanci ale sufletului s5.u. Opera produsa de omul
de vocatie este o intregire a personalitatii lui. Omul de vocatie
este constiincios, fiinde in constiinta sa scopul muncii i scopul
existentei se identifica. Este original, fiindca normele sale de
munch nu vin din initiativa altora, ci din desfsurarea firei
sale proprii" 3). Desinteresare, originalitate, constiinciozitate, sunt

insusiri fundamentale ale omului de vocatie, care impreun cu

altele formeaza structura omului de vocatie. Desinteresarea
lui este unit cu tenacitate,a; originalitatea, cu stilul cerut
mediu; constiinciozitatea, cu sentimentul raspunderii fata de viito-

rime. Omul de vocatie gaseste in munch', nu atl interesul s'.0

material, di o intregire sufleteasca impusa lui de natura" 4).

Dei munceste desinteresat, de pe urma lui foloseste totus mai
Voeatia, ed. II, pag. 18.
Ibid., pag 9.
Ibid., pag. 19.
Ibid., pag. 26.

www.dacoromanica.ro

C. Radulesca-Motru

103

mult neamul i omenirea. Omul 'de vocatie este un instrument

produs de natura, pentru

atinge scopurile ei. Omul /de
vocatie este instrumentul care ridici energia unui popor de la
nivelul radicinekr cosmice la nivelul culturii spirituale. Natura intrebuinteaz pe oamenii de vocalie, pentru a asigura
cristalizarea unei culturi, intocmai cum intrebuinteaza germenii
pentru a asigtira continuitatea fcgmelor vielii animale".
Omul de vocatie nu cunoaste, ca profesionistul, dificultatile
muncii; pentru el munca nu este plictisitoare, ci din contra pia,
cut.; omul de vocatie parca se joaca muncind. Omul de vocatie

nu este ca profesionistul care, cand se loveste de nepotriviri

intre aptitudinile lui i indatoririle profesionale, trebue sa se
forteze ea sa intre cu deprinderile sale in tehnica primita de
la altii", ci cand tiparul profesiunii nu se potriveste cu aptitudinile sale, toarna un nou tipar de profesiune, dupa aptitudinile sale"). 0 deosebire intre omul de vocatie i profesionist
mai exista si in ceeace priveste determinarea kr. Pe and
munca profesional este hotarita de imprejurarile in care trete

individul, vocatia este hotarita de cursul istoric al poporului

intreg" 2). Wcatia este realizarea ceeace poporul are in el
potential. De aceea, in vreme ce munca obisnuita profesionala
sta in legatur cu sfinalitatea individului, aceea a vocatiei st
in legatur cu finalitatea poporului intreg. Si de aceea munca
profesionala se poate imprumuta, pe and cea vocational nicicand, fiindc5. aceast isvoreste din asa zisul messianism al unui

popor. Si in ceea ce priveste aparitia ei, exista o deosebire

intre ea si munca profesionala. Vocatia se arat atunei eand
ea este ceruth de insfinctul de conservare a unui popor; ea este
o manifestare a energiei poporului intreg. Si cand zicem energia
poporului intreg, intelegem nu numai structura sufleteasca a acestma, ci structura intreagi psiho-fizica a poporului, incepand
dela constitutia rnediului geografic pana la constitutia mediului
intelectual si moral. Vocatia este o canalizare a energiei poporului; i prin canalizare, ea este in acelas timp o valorificare" 3).
In afara de aceasta, omul de vocatie este stapnit de un puternie
sentiment de responsabilitate fata de viitorime: el munecste sub
perspectiva judeckii viitorului. El are apoi o vie simtire fata
de ,realitatea timpului. Fiecare moment de timp este simtit de
/) Ibid.. pag. 29.
Ibid.. pag. 98.

Ibid pag. 99.

www.dacoromanica.ro

C. ll'adulescu-Motru

104

el ca ireversibil, ca neinlocuibil. De aceea, el nu lasa sa-i scape

nici un moment de timp neutilizat, el crede in realitatea fiecruia dintre ceste momente'', el are oarecum instinctul uni-

citatii momentelor pe care le trkste". Fiecare moment de

timp este pentru omul de vocatie un real, care nu se poate
distruge si nu se poate inlocui").
Vocatia nu este, dup conceptia lui C. Rdulescu-Motru,
o aparitie intimpltoare, un fapt care apare, dar care tot asa de

bine ar putea s'a nu apar. Vocatiile nu apar din senin. Ele

sunt pregtite i am putea spune preformate de desvoltarea,
poporului. Ele sunt fructul mesianismului fied.rui popor, me-

sianism in care st adunat o energie care asteaptr s se

reverse-. Vocaliile, spune C. Rdulescu-Motru, sunt anticipate in mesianismul fiecrui popor- 2). Christos, Platon, Hegel,

Fichte nu se puteau naste decat in mijlocul popoarelor in care

s'au nscut, fiecare din aceste personalitti fiind exponentii mesianismului poporul su.

Ci ea este

determinat,

anume

este determinat de intregul mers al naturii. Si cu tot acest

determinism care se afl la baza conceptiei lui C. WadulescuMotru despre vocatie, ganditorul romn vorbeste totus de o
pedagogic a vocatiei. Omul de vocatie nu numai c poate fi
ajutat din copitrie
desvolte insusirile exceptionale cu care
este clotat, dar chiar are neaparat nevoe de o educare, de o

scoal potrivia inzestririi lui, care sa-1 faci, ajuns la vrsta

cnd poate crea, s creeze din plinatatea nstiirilor lui opere
ce vor imbogki cultura neamului si a umanittii.
Ceeace s'a spus despre geniu, c este o indelungat rbdare, se poate spune dup C. Rclulescu-Motru cu acelas temeiu
despre vocalic. Cci perseverenta in aceeas ocupatie caracterizeaza si pe omul de vocatie. Nu ni-1 putem inchipui pe acesta
ca schimbAnd mereu de ocupatie, avand astzi una, miine alta.

Omul de vocatie lucreaz intr'un domeniu, creand lucruri cu

adevrat noui i exemplre. Rhdarea este insA o conditie necesar", nu una suficient.
C. Rclulescu-Motru atrage atentiunea c nu trebue
ne lsin inselati de credinta c vocatiile s'ar mardesta i s'ar
putea recunoaste inc din copilrie. Copilul posed aptitudini
individuale, nu vocationale si nu trebue s confundm individualitatea cu vocatia. Deaceea, a cultiva individualita.tea coIbid., pag. 56
Ibid., pag, 131

www.dacoromanica.ro

C. 11gdulescu-Motru

105

piilor, nu inseamna a cultiva vocatia lor. Vrsta cand isbucnesc

vocatiile este aceea a puberatii, adic' atunci cand incepe s se
formeze personalitatea. Varsta pubertatii este hot'ritoare pentru
isbucnirea vocatiilor. Desigur, apar vocatii i dup aceast epoca,
dar cu totul exceptional i numai pentru anumite domenii. Vocatiile se manifesa prin variatii cu to tul noi i originale in structura sufleteasca a puberului. $i anume variatiile utile totalitatii
sociale, nu -indivizilor. Varialiile utile mdivizilor sunt simple

abilitti efemere, pe and cele utile totalitatii sociale sunt durabile si permanente. Nu avem criterii sigure pentru a recunoaste vocatiile, avem insa cateva indicii. Cine cunoaste in adancime viata culturala a unui popor si are o judecati sigura
asupra realizarilor culturale ale acestuia, acela este destul de
bine inarmat pentru a deosebi vocatiile de simplele abilitati").
Este, fr discutie, de un vital interes s se clistingi falsele
vocatii de cele adevarate. Falsele -vocatii apar, impuse de traditia defectelor nationale
defecte fie contractate prin influente strine, fie prin adaptari impuse de imprejurari nenorocite
si care tin sa se continue luand diferite forme ispititoare.
Egoismul ja forma apostolatului politic, lenea ja forma contemplatiei mistice; viclenia ja forma pasiunei de cazuistic morala, etc." 2). Cunoscand aceste lucruri, educatorul va fi foarte
rezervat, cu incurajarea misticismului, intr'o tara de lenesi; si

cu incurajarea reformatorilor morali, intr'o tar de vicleni").

El va condamna aceste defecte, dar totodata va ciuta sa
selecteze adevaratele valori. A conclamna defectele si a cauta
sa fereasca pe puberi de ele, este o oper cu mult mai usoara,
,decat aceea de a selecta valori. Stiinta educatiei nu este inc
asa de inaintat, incat sa poati cultiva, 'direct si cu real folos,
vocatiile. Rana cand va ajunge la o treapta mai inalta de
desvoltare, cand va putea interveni cu adevarat eficace, stiinta
educatiei va exercita mai mult un rol negativ, va cauta sa fereasca de influentele rele. Aceste influente sunt multe, dar
dou sunt mai rele si mai primejdioase: prima este trivialitatea
vietii scolaresti si a doua este atmosfera de misticism din unele
scoli. In atmosfera de trivialitate a scolii munca se face de
mntuiala i Ara credint, atat de elevi cat si de profesori,
lasndu-se frau instinctelor losnice; iar misticismul omoara

-vocatia prin pervertirea instinctelor nobile, adic loveste in ceeace

1bid. pag. 114.
Ibid., pag. 115.
Ibid., pag 116.

www.dacoromanica.ro

106

C. Rdulescu-Moiru

face 'to* de elita"). C. Radulescu-Motru atrage atentia

stiinta vocatiei e abia la inceput, i prin urmare nici pedagogia
vocaliei nu poate pretinde cleocamdata sa, faca lucruri positive
prea mari.
Mergind pe aceeasi linie a desvoltarii ideilor lui sistematice,
C. Radulescu-Motru Ii pune in ultima lui lucrare, care trebue

socotita ea una din cele mai serioase din lucrarile sale sistematice. problema destinului. In aceast lucrare el urmreste,
cum o declara singur in prefata, discriminarea timpului trait, ca
destin, de timpul elaborat de ratiune, ca instrument de msura- 2),
cautand totodata din capul locului s fac distinctie intre durata
i timpul trait. $tiintele fizico-chimice postuleaz
bergsonian
cauzalitatea mecanic si se folosesc de notiunea de timp, care nu
este un timp real ci un timp construit de ratiune, un tirnp caruia
este rapit tocmai ceeace timpul are mai propriu. Cauzalitatea
mecanica implic raporturi de echivalenta intre cauza i efect,
pe cand finalitatea psihica, creia i se subordoneaia i destinul,
prezint cu totul alte raporturi. A cauta s explici destinul cu
ajutorul cauzalittii, adica a-1 reduce la raporturi de echivalent,
inseamna a-i distruge tocmai ceeace constitue natura lui
mai precis spus, inseamna a incerca o imposibilitate. Destinul
nu se expliea mecanic, ci se intelege finalist, nu se determin
obiectiv cauzal, ci se trieste subiectiv. Destinul nu trebue ins
confundat cu ceeace Bergson numeste clurat. Caci durata,

spune C. Radulescu-Motru, red mai mult triirea contemplativ a existentei, nu si trairea clinamici a timpului din cursul
durata este apoi lipsit de ceeace constitue natura proprie a timpului: unicitatea. Durata duce la gandul de persistenta

uniform pentru toti, ceeace nu se poate afirma despre timpul Wait. Timpul trit de un om este numai al acestui ,om,
caci fiecare interval al acestui timp este hothrat de totalitatea
vietii acestui om, nu este o insirare de intervale egale, indiferente. Pe cadranul ceasornicului minutele sunt intre ele egale
si de aceeasi natur, in once stare sufleteasc fs'ar gsi acela care
poart ceasornicul. In timpul trait, in destin, dimpotriv, minutele

din tinerete sunt altele cleat acelea din btrnete; minutele tragice altele decat cele de simpl contemplatie. Durata indie o
simpl existent anonim; destinul este trairea unici pentru
Ibid., pag. 120.
Timp 4f death:4 Fundatia pentru literaturK l arta Regele Carol II,
Bucureei, 1940, pag. 10.

www.dacoromanica.ro

C. Raduleseu-Motru

107

fiecare persoan. Durata are, cu un cuyAnt, un inteles mecanic,

cu toate ,c Bergson acest inteles a vrut s6-1 evite, pe cind destinul
are un mieles deadreptul vital si istoric".1).
Dup C. Rclulescu-Motru sunt asadar clota feluri de
timp: este un timp astronomic, elaborat de abstractia matematic,
care ingolue prevederea cauzal, mecanic; si un timp vital,
psihologic j istoric, care ingadue prevecleri pe baza legilor
individuale, in cadrul aceleiasi unitti organice sau dela unitti
organice la alte unitti organice,
adic destinul. Si ceeace

este interesant, e faptul c nu cu ajutorul celui dinti ne vom

lmuri asupra c,elui din urmi, ci din contra cu ajutorul timpului
vital, psihologic i istoric, adic a destinului, ne putem lmuri
asupra timpului astronomic.
O teorie a destinului nu e ins posibil decat recurgndu-se
notiunea de constitutie substantial a individualittii
nesti". Din conditiile durabile si inalterabile care constituesc
substanta, avem astfel explicarea a ceeace se numeste destinul
unui om sau al unui popor". 2) Cnd spunem despre un om

i are destinul lui, aceasta vrea s insemne c viata fiecarui

om desisoar in viitor numai posibilittile care sunt de mai
inainte fixate in constitutia substantei sale sufletesti" 3) Destinul se realizeaza intr'o succesiune cu totul deosebit de succe-

siunea supus legei cauzale. Destinul este legat de o lege

individual, adic priveste o singur unitate sufleteasc, el trebue
sa se intmple, fiincla6 el este consecinta inexorabila a con-

stitutiei substantiale din care porneste; dar momentul &and el

are s se intmple, este nehotrAt" 4). Adic el se poate realiza
In cursul vietii unui individ, dar poate depsi cursul unei astfel
de vieti, pentru a se realiza in cursul generatiilor ce-i urmeazi
acesteea; cci sunt pacate stramoseti pe care le isp4esc
nepotii, cum sunt deasemenea i virtuti strmosesti, care se
rsprtesc dincolo de mormant". Apoi succcesiunea supus legilor cauzale este obiectiv, ea ne las reci i indiferenti, noi
neputnd-o nici uri, nici simpatiza, pe cnd destinul ne intereseaz, ne atrage, ne misc., fiindc fondul substantial omenesc pe care el Il realizeaz, este fondul naturii omenesti in
genere, creea noi apartinem cu totii". In sfirsit, in vreme ce
succesiunea supusi legilor cauzale se reduce la raporturi de
Ibid., pag. '7-8.
Ibid., pag. 44.
Ibid., pag. 26.
Ibid., pag. 33.

www.dacoromanica.ro

C. RAdulescu-Motru

108

antrit, fiindc5. se
referi la fapte materiale, destinul nu antreste si nu mascara,
ci justifica sau condamn, fiindc el se refer la valori spirituale. Prevederile asupra viitorului vietii istorice, sufletesti
si morale, cuprind in ele aceea ce trebue si fie (aceea ce filosofii germani numesc sein-sollen) pe cand prevederile asupra

.echivalente, poate fi adic msurat. si

viitorului faptel or mate jale cuprind numai aceea ce este sein 1" 1).
A cuta
determini destinul, cu indeprtarea oricrei
subiectivitti omenesti, este dup C. Rdulescu-Motru o incercare zdarnic, ,i inutit, fiindc subiectivul omenesc este

un determinant real Inluntrul universului" i ca atare nu se

poate face abstractie de el. Cci subiectivul es te aceea ce merge
pan dincolo de datele simturilor, pn in aolincul sufletesc,
pe &And obiectivul se mrgineste la aceea ce formeaz imaginea

lumii externe" 2). Dar prin subiectiv nu trebue fireste si se

inteleaga arbitrarul

i accidentalul.

Am vzut mai sus cum dup C. Rdulescu-Motru intuitia destinului este mai originar decat intuitia timpului, cci
intuitia destinului este matricea in care ia nastere intuitia
timpului". Inainte de a putea si calculeze i s prevad
stiintific ordinea fenomenelor viitoare, omul a luat o atitudine
mistic, presimtind viitorul cu ajutorul destinului. Presimtirea
destinului este anticipare,a mistic a devenirii universale. Eul
emotiv are in aceast presimtire intuitia unei ordini a universului;
ordinc pe care el ins o intrevede bazati nu pe raporturi constante
cantitative, asa cum o intrevede omul de stiinti astzi, ci pe un
raport de motivatie intern antropomorfic.. In presimtirea lui,
cursul schimhrilor din lumea extern i cursul vietii omului
formeaz inc un singur tot; un curs care nu revine asupra lui
insusi. Destinul anunt expierea unei osinde, sau realizarea unei
vocatii, nu ca prevederi justificate prin experient i 'deal* dependente de anumite
ci ca sentinte neclintite" 3). Din
intuitia destinului s'a niscut, datorit periodicittii fenomenelor
naturii, intuitia timpului, care cu incetul s'a dispensat de once
motivatie intern si de misticismul antropomorfic, devenind o
unitate de msura si un instrument pentru cunoasterea fenomenelor periodice ale naturii. Destinului i-a rmas insi mai
departe sarcina de a deslega misterele vietii omenesti. Caci,
vzut in perspectiva timpului sau in aceea a destinului, viata
Ibid , pag, 35. Vezi si pa. 164.
Ibid., pag. 135-136.
Ibid., pag. 141.

www.dacoromanica.ro

C. Raddescu-Motru

109.

omeneasca apare Cu totul diferita. In dimensiunea rationala

a timpului, aparitia vietii omenesti este o simpl verig dintr'un lant eauzal fra inceput i fara sfarsit; in destin, aparitia
vietii omenesti este actul suprem al creatiunii. Fiecare aparitie
de om, prin destinul ei, este o inaltare spre Dumnezeire. Timpul
este anonim, acelasi pentru natura intreaga; destinul este personal;

el da fiecarui om in parte, un sens in mijlocul universulur'0.

In lumea antica destinul inteles astfel a jucat un rol dintre cele
mai mari. In constitutia intuitiej destinului intrau, pentru omul
antic, trei factori. Un prim si cel mai puternic factor Il constituia afirmarea vieji omului ca valoare hotaratoare in rnijlocul universului". Fiecare om cu destinul lui, insemneaza:
fiecare om avandu-si fixata o anumita valoare supranaturala,
prin insasi existenta lui" 2). A trai in destin inseam:a a-ti prevedea existenta cu toat .puterea eului emotiv si a te simti
inaltat deasupra naturii. Timpul incadreaza pe om in mijlocul
naturii, nu-1 inalta deasupra ej. Omul nu-si merita timp(1
in care traieste. Dar omul isi merita destinur 3). Un al doilea
factor al intuitiei destinului Il constituia, pentru omul antic,
dinamica ireversibilului. Destinul are o desvoltare necesara, rigida', inflexjbili., fara nici o revenire inapoi. Ceeace are
se intample, fiindca asa este in ordinea destinului, trebue sa
se intample, nu se poale sa nu se intample, dupa cum a te intoarce indarat este peste putinta. Gandul numai, de a contrazice
ireversibilitatea, atrage dupa sine

groaza. Moartea este, in

ordinea destinului omenesc, o liberare. Acela care o infrange

este un monstru. Dimpotriva, acela care primeste moartea, din
voia destinului un erou" 4). Constiinta dominata de intuitia
destinului, se simte sub stapnirea unui demon tutelar si cade
In stare de extaz. Pe cand pentru destin asa dar ireversibilitatea este constitutiva, pentru intuitia de timp ea devine dispensabil si anume devine cu atat mai dispensabila cu cat
aceasta intuitie devine mai stiintifica. Paradoxul timpului negativ, adic5 reversibil, nu mai este de mutt un paradox. In stiintele exact() notiunea timpului negativ este intrebuintat in mod
curent" 5). In sfarsit, un al treilea atribut al intuitiei destinului
II constitue structura ei mistica. Intuitia destinului are o existenti
bid, pag. 144.
Ibid., pag 145.
Ibid., pag. 146.
Ibid., pag. 146.
Ibid., pag. 147.

www.dacoromanica.ro

110

C. Rdulescu-Motru

subiectiva, strict individuala. Se poate adanci i diferentia prin

experienta interna, dar nu prin mijlocirea unei educatiuni in
scoala. Ornul care din nastere nu o are, nu o poate invata din
carti''1). Valoare supranaturala, ireversibilitate i struetura
mistica, sunt atribute ale intuitiei destinului pe care nu le intalnim la timp.
Ar fi insa o gresala, clupa C. Radulescu-Motru, sa credem

c numai in an[ichitate cleslinul a jucat un rol atat de mare

ca la popoarele moderne el n'ar mai juca nici un rol. El
joac un rol tot atat de mane si la aceste popoare, dar un rol
ascuns. In primul rand, spune C. Radulescu-Motru, Il gasim
In diferitele credinte religioase monoteiste" in care pentru multi
adepti ai acestor credmte puterea divina este o simpla transfigurare a clestinului". Il intlnim apoi sub forma inconstientului

care ofera cheea de deslegare a o multime de probleme psihologice, sociologice, estetice si morale. Intre inconstientul,

descoperit de omul modern, si destinul omului antic" nu exista

decat o deosebire de altitudine: destinul vechiu venea de sus,
din ceruri, inconstientul vine de jos, din substratul fiziologic
al sufletului; iar referitor la rolul pe care-I au, unul si altul,
deosebire nu existr.2) Recunoseandu-se inconstientului un rol
atothotaraior i atotputernic atat in viata indivizilor cat si in
aceea a popoarelor, nu inseamna altceva decal a recunoaste
e o simpla travestire a nemiloasei Moifa din mitologia
Il intalnim, in sfarsit, in ideologiiie politice i sociale, in care
oracolele, talismanele si horoscoapele antice au facut loc sloganelor de propaganda, decretate slinte de catre conducatorii
de popoare.
Din antichitate insa i pana in vremea noastra intuitia
destinului a suferit si schimbari adnci. 0 prima schimbare,
In conlinuiul ei, i-a provocat-o cre;Ainismul, care a dat un scop
transcendent vietii omenesti, deschizand astfel un nou orizont
constiintei omenesti i faca'nd pe oarneni
dea seama de
menirea lor pe pamant. Aceasta constiinta de menire da
sprijin unei mai bune intelegeri a destinului. Din pasiv, adica
suportat Lira impotrivire, clestmul devine activ, adica voit 3).
Caci omul modern, ajutat de nenumaratele aplicatii ale stihrtelor
experimentale, nu se multurrie-ite nurnai sa contemple natura, ci
vrea s'o stapaneasca. El se vre,a dinamic. Si se vrea dinamic,
I) 'bid, pag. 148. Vez i
Ibid., pag. 149-150.
Ibid., pag. 163.

pag 215.

www.dacoromanica.ro

C. Raclulescu-Motru

111

Siinde se stie c are putinta de prevedere". Destin i prevedere

sunt dou notiuni ce stau intro conexiune necesar. Prevederea

ins ce st fn legtura cu clestinul se face pe baz de legi

individuale, iar nu pe baz de legi cauzale, asa cum procedeazi
stiintele fizico-chimice. Legile cauzale ale acestor stiinte dau
prevederi pentru toate timpurile, fiindca timpul dela baza lor este
un timp abstract, conventional, din care realitatea vielii este
scoas, pe cnd legea individual d o prevedere legath de o
singura unitate sufleteasc, individ sau popor. Fiecare om sau

popor cu destinul ski" 1). Nu se poate vorbi ins5 la clestin,

pe baza legii individuale, de o prevedere de ori fixa, ci numai
de o finalitate fix. Pe baza acelorasi legi individuale poate fi
i vocatia precum i conduita omeneasc in genere.
land educatorii vorbesc de vocatia unui tnr, vocatie care apoi
se realizeaz, sau c.nd spunem mai dinainte ce conduit va avea
cineva intr anumit imprejurare, ce este aceasta altceva decal ca
se face o prevedere? caf6 deosebire insa intre destin, vocalic si
simpla conduit! In deztin individualita'ea sufleteasc a omului

prevazut

mai ales a poporului este luat ea o expresie a vietii lui

totale sufletesti, pe cnd In vocatie si in conduit, individualitatea sufleteasc este m5.rginit la anumite activitti cu caracter
social sau profesional. Vocatia sau buna conduit face din om
un factor util unei anumite societki, pe cind de,stinul poate face
din om un simbol al finalittii omenirii intregi. Deaceea, pe linia
destinului, este mai clrept s aseZm popoarele dec.& pe indivizi, cci indivizii rareori se ridici 011 la rangul de simboale ale finahratii omenirii intregi" 2).
Intre vocalie si destin este o deosebire fundamenta16, de
care trebue si se lira neaprat seami. Vocatia omului nu este
destinul omului, ci este realizarea aptitudmilor omului; realizare care se poate conduce dupi o metoda stiintificr 3). Sau
cu alti termeni: Vocatia pentru noi astzi, este chemarea omului
la o anumit perfectare a muncii, spre binele vietii sociale
economice, pe cnd clestinul, in inteles cretin, este chemarea
omului la o perfeciare spiritual, transcendent vieii omenesti" O.
A vorbi ins de destin si lege, individual, inseamna clupi

C. Rdulescu-Motru a presupune o subs tan.* Dar nu once fel

de substant, si in primal rand nu o substant 6066 sau una
Ibid., pag. 172.

bid, pag. 173-174.

Ibid., pa g 191.

Ibid., pag 162.

www.dacoromanica.ro

C. RAdulescu-Motru

1 12

irationala, ci o substanta sufleteasca ce implici in desfasurarea

ei o Drdine pe care ratiunea omeneasca o poate intelege- i pe
care psihologii, istoricii i filosofii, ar trebui s'o numeasci
linie destinului". Deaceea C. Radulescu-Motru, tinand seama

de legatura necesara pe care destinul o are cu substanta su-fleteasca, Il determina precum urmeaza: Destinul este aceea
ce trebue sa se intample, nu in vederea unor scopuri personale
sau sociale, de natura politic, economica sau chiar morala, ci
aceea ce trebue s se intample dupa legea imanenta a substantei
sufletesti, pe care inclividul i poporul o au in sine''1).
determina C. RadulescuDestinul, asa cum am vazut
Motru, este o forma de determim'sm, care nu numai ca, se integreaza in desvoltarea personalist-energetica a um'versului, ci
constitue tinta suprema a acesteea, idealul ei cel mai inalt.,

C. Radulescu-Motru i pune ins, in legaturi cu destinul,

o alta problema: se poate fauri destinul? La aceasta intrebare el raspunde afirmativ. Dar pentru a-1 furi este necesara
indeplinirea mai multor conditii. In primul rand se impune
cunoasterea exacta a ,posibilitatilor de care dispune omul, ,,a
tuturor
adica i a aspiratiilor pe care le sugereaza
idealul de vieata- 2), precum i ierarhia acestor
In stransa legatura cu aceste posibilitati i ierarhia lor. sta
apoi ierarhia potentialului de cultura al popoarelor. Caci popoarele difera intre ele ca potential de cultura, un popor fiind

apt pentru un anumit tip de cultura, alt popor pentru un alt

tip, iar unele popoare iiind deadreptul incapabile de cultura.
Un rol nu mai putin important in arta de a fauri destinul
joaca cleasemeni proble..ta metodelor. Am vizut mai sus in ce
legatura strans sta clestinul fata de subiectivitatea omeneasca

ca atare metoda subiectiva va fi una din cane cele

indicate. Metoda subiectiva, cu rezultate date adesea la
si

tnai
in-

famplare, singura cale batatorita pana acum, i are Inca prestigiul sau si va continua desigur sa fie calea preferata a celor
putini i alesi. Din biografiile acestor putini Wesi cari au practicat-o tri trecut, ea ne este cunoscuta sub diferite denumiri. Este
calea: convertirii; a iluminarii subite; a lui coup, de foudre'';
a straniei coincidente; a ceeace pare ca un facut-; a renasterii,
etc.-3). Este apoi metoda obiectiva care, pe cat e posibil, se
va folosi atat de observatia comparata cat si de experiment si
Ibid.. pag. 175.

Ibid, pa. 227.

Ibld naL5,.

www.dacoromanica.ro

C. Rbidulescu-Motru

113

Cu ajutorul careia se va exercita un control a.supra rezultatelor

dobinclite prin metoda subiectiva". Problema fauririi destinului
este absolut imperioasi in vremea noastr i trebue cercetata
cu toga atentiunea i gravitatea necesare. Dar C. RdulescuMotru nu ezit sa adaoge ca a fauri destinul asa dup cum dicteaz ratiunea omeneasca, a pune destinul cu desavarsire sub
stapanirea ratiunii omenesti, este un ideal indepartat i poate
chiar himeric''1).
Destinul n'a disprut prin urmare, ci numai s'a travestit.
El joaca i astzi acelasi mare rol pe care 1-a jucat in antichitate si se va dovedi de o utilitate incontestabila pentru 5tiint.

Conceptia lui C. Ridulescu-Motru e o conceptie determinista teleological, energetica, personalista. Ea este totodata o

conceptie dinamica, avand ca tendint practica rscolirea energiikr romnesti, pentru a descoperi vocatiile 5i a le face fecunde desvoltrii neamului si, prin el, omenirii. Cci, dei deter-

minist, C. Rdukscu-Motru nu numai c5 nu este, cum am

vazut, adversarul interventiei umane in mersul societ5tii si al

naturii, dar, din contra, prin filosofia lui tocmai cere o atare
interventie. E un determinist care nu intelege sa lase totul pe
seama naturii, ci care face loc 6 rolului activ i inoitor al omului.
Filosofia personalismului energetic este cu alte cuvinte o filosofie activist 2).

Ganditor robust, profesor cu mare prestigiu 6 autoritate,

intemeetor de reviste de cultura 6 de specialitate, sprijinitor
neprecupetit al tuturor initiativelor filosofice 6 spirituale, C.
Rdukscu-Motru este cea mai Malta i cea mai distinsa figura
pe care a dat-o pana acum cugetarea romaneascia.

Ibid., pag. 236.

In Revista de Filosofte" vol, XVII, 1932, intitulat Omagiu prof. C.
Radulescu-Motru" sunt expuse pe larg atat personalitatea ca't st diferttele

aspecte ale gandtrit bit C. Radulescu-Motru. Vd. si Vas:le

: Doctrina personalismulut energetic a d-lui C. Rdulescu-Motru, Ed. Cultura
Romaneascd, 1927; Mircea Muuara, C. Radulescu-Motru, Revista de Filosofte". 1940,

www.dacoromanica.ro

P. P. Negulescu
Mscut la 27 Octombrie st. v. 1872 la Ploesti, P. P. Negulescu, dupa ce termina studiile liceale In acelas, oras, se inscrie
la Universitatea din Bucuresti, unde in acea vreme preda, cu
un netgUluit prestigiu, Titu Maiorescu. La Universitate P. P.
Negulescu se distinge ciliar dela inceput ca un element stralucit, atragand asupra sa atentia ilustrului dasc5.1. Dupt ce
iea licenta in filosofie cu lucrarea: Critica apriorismului gi em-

pirismului (1892), ce a fost incoronata i cu un premiu al

Academiei Romane, P. P. Negulescu pleac la studii in strainatate, mai intai la Paris, apoi la Berlin, pe care insa in 1894
si le intrerupe, incredintandu-i-se o conferinta la Universitatea
din Iasi, unde In acel timp invatmantul filosoftc. nu era prea
stralucit reprezentat. Catedra de Istoria filosofiei de la aceeas
Universitate devenind curan(' dupla aceea vacanta, P. P. Negulescu, In urma indemnului lui Malo' rescu, se prezint la concurs
desi numai licentiat i foarte finar, iea totui catedra, fiind

numit profesor pe ziva de 1 Ianuarie 1896. In 1910 (1 Dec.),

P. P. Negulescu este transferat la catedra de Istoria filosofiei
Enciclopedie d'e la Universitatea din Bucuresti, detinuta Oda'

In 1909 de T. Maiorescu. In 1920, cand generalul AveKescu

este insarcinat cu formarea cabinetului, P. P. Negulescu primeste portofoliul Instructiunii Publice, procedand in calitate de
ministru la elaborarea unui proect de reforma a. invtamntului
romanesc, reforma' impusa intre altele si de faptul marelui act
al Unirei. Caderea neasteptafa a guvernului din care i.cea parte,
a intrerupt irisa transformorea acestui proect in lege. Ajurs pen-

tru a doua oar ministru al Instructiunii Publice, in a doua

guvernare a generalului Averescu din 1926, P. P. Negulescu
nu detine portofoliul deca cateva luni, situatia politic indicandu-1 pentru demnitatea de presedinte al Camerii Deputatilor.

In afara de teza pomenita mai

sus,

P. P. Negulescu

a mai publicat: Psihologia stilului, Studiu de esteticii (1896);

Polemice. impresionalitatea gi monda In arta. Socialismul 4
arta (1895); Filosofia In oiata practica (Convorbiri Liwww.dacoromanica.ro

P. P. Negulescu

115

,terare", 1896); Religia i arta (Convorbiri Literare" 1894);

Rolul ideilor in pro gresul social (In Omagiu lui Titu
.Maiorescu", 1900); Spiritul francez (Convorbiri Literare-,
1906); Filosofia Renqterii, (vol. I, 1910 si vol. II, 1914);
H. de Saint-Simon (Revista de Filosofie'', 1926); Reforma
nit4mantului (1922); Partidele politice (1926); Geneza formelor culturii (1934); Academia Alatonic din Florenta (1936);
Nicolaus Cusanus (Revista de Filosofie-, 1937); Destinul 0Inenirii I (1938) si 11 (1939).

Dei o simpla teza de licenta, prezentat la virsta de

riumai 20 ani, Critica apriorismului i empirismului este totu
-o lucrare ce face impresia unei minti maturi si cuprinde jaloanele
conceptiei filosofice a lui

P. P. Negulescu de mai

tarziu.

Considerand formele apriori ale sensibilitatii ca temelie a criticismului kantian, P. P. Negulescu supune unui sever examen
critic acest apriorism. Inainte insa de a supune unui asemenea
,examen argumentele pe care le aduce Kant pentru a-si dovedi
teza in legatura cu formele sensibilitatii, P. P. Negulescu arati
c.:a din cele dona metode de care dispune mintea omeneasca,
metoda deductiva i metoda inductiva, Kant intrebuinteaza metoda inductiva, care este cu totul incapabila s raspunda exigentelor criticismului. Chiar acolo uncle, in cele cinci argumente
care servesc la intemeerea aprioritatii formelor

Kant intrebuinteaza metoda deductiva, P. P. Negulescu arat

c25 premizele pe care se sprijink ea sunt dobandite cu ajutorul
metodei inducfive. Fiind dobandite ins6 pe cale inductiva, ele
nu pot avea, pentru Kant, o certitudine apodictica, cki dac
propozitiile experimentale ar putea fi i ele absolut necesare",
-atunci n'ar mai fi nevoe sa se recurga, pentru explicarea certitudinei axiomelor, la ipoteza unei origini apriorice-1).
Luand apoi rand pe rand argumentele pe care Kant de
aduce spre a dovedi aprioritatea i intuitivitatea spatiului, P. P.
Negulescu arat netemeinicia acestei argumentari. Din chiar
modul de a argumenta al lui Kant, c spatiul ar fi o forma
,apriori, rezulta c5, spatiul nu este o asemenea forma, c5.

el nu exista inaintea experientei", fiindca ceeace se ascunde in premiza acestui argument e, ca once experient5 presupune un subiect care o face si un obiect

asupra caruia e facuta. Pentru ca experienta s fie prin urmare

-posibila, trebue ca un obiect s poat fi perceput in opozitie
1) Critica apriorismului si emptrismului, 1892, pag. 11.

www.dacoromanica.ro

P. P. Negulescu

116

cu subiectul percep.tor; pentru aceasta insa trebue ca, obiectul

experientei sa fie perceput ca in afar6 de subiectul perceptor,
ca exterior lui, cci altfel s'ar confunda cu el. $i tot asa, pentru

ca sa avem experiente de obiecte, trebue si putem percepe

aceste obiecte ea exterioare unele altora, ca distantiate adica
intre ele, eaci altfel s'ar confunda impreuna si nu ar putea fi
percepute ea obiecte cleosebite-1). Kant insa nu respecta aceast. premiza a argumentului su. Trecind peste acest neajuns, o alta clificultate se ridica. Reprezentarea paiului ptececI
i conditioneaza dup. Kant once experienti. A-ti reprezenta un spatiu ca o conditie a experientii, inseamna a
ti-1 reprezenta ca un mediu vid, absolut omogen, cu alte euvinte

lipsit de once calitate, ceeace, spune P. P. Negulescu, este o

imposibilitate psihologica, fiindca o calitate este o conditie absolut necesara a oricarei sari de constiinta. Lipsa unei calitati
nu poate forma obiect de constiinta. Un mediu vid, absoluf
omogen, lipsit adica de orice calitate, e peste putinta: reprezentarea spatiului, in intelesul lui Kant, e imposibila" 2). Dar
chiar daca acest argument ar fi luat fara defectuozitatea lui
logica, adica daca ar fi considerat ca avand o forma logica
corect, s'ar ridica atunci alte obiectii. Dac exteriorizarea e
conclitia oricrei experiente, atunci ea e inerenta tutu, or perceptiilor noastre de obiecte. Rezulta de aici d trebue s percepem cu necesitate, de la inceput ,i totdeauna, obiectele .ca
distantate de noi" 3). Ceeace nu este debe cazul, cum o dovedeste faptul operatiei orbilor din nastere, cari imediat !dupa
operatie nu percept obiectele ca distantate. Exterioriza l ea sensa-

tiilor nu este prin urmare, spune P. P. Negulescu, primitiv

necesar. La fel stau lucrurile pentru tenria, lui Kant, dac,
In loc s consideram distantarea impresiilor fata de subiect,
consideram distantarea lor intre ele.
In legatura cu al doilea argument kantian, c noi nu putem
suprima din cugetare spatiul, P. P. Negulescu raspund'e
aceast imposibilitate de a suprima spatiul din cugetare nu e
specifich apriorismului, c aceasta imposibilitate se poate explica si pe cale experimentala si ea atare nu dovedeste deloc
aprioritatea spatiului. P. P. Negulescu merge mai departe
sustine ea nu .mai rmne nici o constiint de spatiu daca .fa,cern
abstractie de tot eeeace, exist In el, fiindca constiinta spatiului
Ibtd., pag. 14.
Ibtd., pag. 18,
Ibid., pag. 20.

www.dacoromanica.ro

P. P. Negulescu

117

se reduce in ultim analiz la constiinta de pozitii relative".

Dar cand prin suprimarea tuturor obiectelor, nici o relatie de
pozitie nu mai e posibila, constiinta spatiului ea insasi trebue
s dispara. In fine, continua P. P. Negulescu, daca constiinta
spatiului nu poate fi in adevar niciodata suprimata, cauza e ca
niciodata nu putem face abstractie si de propriul nostru corp,
trick ramane totdeauna un obiect in spatie, adica un termen
In raport cu care o infinitate de relatiuni da pozitie pot fi concepute''1).

Nu mai intemeiat i se prezinth lui P. P. Negulescu al

treilea argument kantian, dupa care spatiul n'ar fi un concept
discursiv, ci o intuitie purh. Reprezentarea sau intuitia unui
spatiu unic, nu este posibila dupa P. P. Negulescu. Analizand
procesul de intuire a intuitiei spatiului unic, P. P. Negulescu
sustme ca ceeace intuim e chiar forma pur,5 a perceptiunilor
noastre externe, proectata in afara", forma pura care nu s'ar
fi putut produce fara o solicitare din partea cuiva (legea cauza-

littii). Dar atunci, intai, ea s'ar fi aplicat ca o forma necesari acestei solicit1ri, i am fi avut o intuitie partiala, adica limitata, de intindere concreta, si al doilea, intuitia ar fi fost em-

pirica si nu apriori"). In aceasta chestiune, P. P. Negulescu

se sprijinh si pe argumentele pe care le aduce Spencer. Cat
priveste partea a doua a acestui argument kantian, c spatiul e
apriori, fiindca altrninteri n'am putea explica certitudinea podietica, necesitatea i universalitatea axiomelor, P. P. Negulescu
raspunde c necesitatea axiomelor geometrice poate fi explicata
si cu ajutorul ipotezei experimentale evolutioniste, cu tot atata
tarie ca i cu ajutorul teoriei lui Knnt. lar cat priveste uriiversalitatea axiomelor, ea este si in teoria ,aprioristich tot atat de
ipotetich precum este in teoria experimentala.
Deasemeni infinitatea spatiului, sustinuta in al patrulea argument al sau, se impach cu explicarea evolutionista, si nu cu
cea apriorista. Constiinta noastr de spatiu se reduce in ultima
analiz la constiinta unui raport de pozitii relative. Un raport
de pozitie e deci elementul ultra i esential al formei spatiului.
Ce a produs in noi experienta, e doar necesitatea de a percepe
lucrurile sub un raport de pozitii relative. Aceasta necesitate
explica imposibilitatea de a gandi o limib spatiului, ca.ci aceasta
limita e luata totdeauna ca punct de plecare pentru un nou raport
Ibid., pag. 26.
Ibid., pag. 29.

www.dacoromanica.ro

P. P. Neguiegca

118

de pozitie i astfel ne vedem impinsi totcleauna peste limita_

inchipuita, fara s putem sfarsi vreodata; iar ideea, spatiului

finit nu e decat rezultatul notional al acestor experiente ideale

de irnposibilitate de a concepe spatiul ca limitat-1). Dar dac.
infinitatea spatiului se impaca cu explicarea evolutionist5., nu se
determinare a ceva
impaca cu aceea a lui Kant. Intuitia fiind
in report cu subiectul perceptor, o relativare si deci o limitare-,,
urmeaza in mod necesar 0 infinitul nu poate fi obiect de tn. tuitie,.
fiindca, daca ar deveni obiect de intuitje, ar fi finit. Daca dar
ppathil e o intuifie, atunci nu e infinit i argumeMul intreg cacle,
impreun cu el si conceptia 05. spatiul nu e un concept ci o
intuitie", care tocmai pe infinitatea lui se intemeia; iar ciao&
spatiul e infinit, atunci nu ma,i e intutie. Nici intr'un caz dar,
concluzia lui Kant nu se impac cu infinitatea spatiului-12).
Argumentul ultim al lui Kant cade deasemeni, Iiindc am

vzut ca dupa P. P. Negulescu necesitatea i universalitatea

judecatilor geometrice pot fi explicate si cu ajutorul ipotezei
evolutioniste. Deaceea P. P. Negulescu conchide: Nici unul
din argumentele lui Kant nu ckivecleste dar apriorismul si nu
exclude posibilitatea empirismului"). P. P. Negulescu tine s
sublinieze ca ceeace e valabil despre spatiu, e valabil si despre timp.
Trecand la analiza consecintelor la care duce apriorisniul,
P. P. Negulescu le gseste tot atat de putin justificate. Astfel,
dupa Kant, formei subiective de spatiu nu-i corespunde Mmic
in realitatea obiectiv i noi suntem aceia cari impunem materialului inform procurat de simturi, forma. In acest caz
se naste ins in mod necesar intrebarea: Daca nimic in
materialul sensibil

al

intuitiei

nu corespunde

formei noa-

stre subiective, ca substrat al ei, necunoscut, dar determinant

In producerea ei, atunci de unde vine necesitatea de a percepe
o anume solicitare sensibila ca linie clreapta si o alta ca linie
curba? De ce nu putem percepe un sunet *rat sau un miros
romboidal?" 4) In conceptia consecvent a lui ICant ar urma c
forma se determin pe ea inssi, ceeace e de neconceput. Afirmarea subiectiviatii abs,olute a spatiului, constitue apoi o contrazicere a principiului cauzalittii. Daca principiul cauzalittii
e valabil, dac once fenomen trebue sa-si aib un numen salt
Ibid., pag. 33.
Ibid., pag. 33.
bid., pag. 42.
Ibid., pag 52.

www.dacoromanica.ro

P. P. Negulescu

o cauza a producerii

lui, atunci

i spatiul

119
i

timpul trebue

s aiba o cauzi a, produce'rii lor. A zice ca substratul pri

cauza spatiului i timpului, ca intuitii percepute in afara si
untrul nostru, sunt chiar formele subiective ale sensibilitatii noastre, nu serva la nimic, caci principiul cauzalitatii nu e satisfacut

intrebarea ramne intreaga: care e cauza acestor forme subiective? Nu presupun si ele oeva in afara de ele care sa le
fi produs?-1) P. P. Negulescu arata mai departe cum Kant
st in oontradictie i cu stiinta pozitiva, care admite subiectivitatea spatiului, dar nu ca absoluta ci numai ca relativa. Releva

deasemeni contradictia pe care o savarwste Kant si &and e

vorba de rolul categoriei de cauzalitate, despre care pe de o
parte spune c nu se aplica. deck fenomenelor, iar pe de alti
parte considera lucrul in sine cauza sensatiilor noastre. P. P.
Negulescu arata cum si Schopenhauer, care a incercat sa evite
contradicha, a dat gres, facndu-se vinovat in argumentare de
eroarea cercului vitios. Schopenhauer argumenteaza in modul urmtor (cu cuvintele lui P. P. Negulescu): Subiectul i obiectul
sunt conditia necesar5J a cauzalitatii, pentru c sunt conditia
prima- a cunostintei. Dar obiectul presupune subiectur, pentru
ea nu exista deck ca reprezentare" a lui. Obiectul nu incepe
dar a exista pentru subiect deck in actul reprezentarii, adica
in perceptie sau intuitie. Insa intuitia presupune legea cauzalitatii, pentru c legea cauzalitatii precede deja, ca conditie, intuitia:' 2). Legea cauzalitatii conditionncl intr'un mod absolur
intuitia, ea conditioneaza in acelas mod. si aparitia obiectului,
fiindca obiectul nu exista decat ca reprezentare, deck in intuitie.
Cum insa obiectul nu poate exista deck in opozitie cu subiectul,
urmeaza oi legea cauzalitatii conditioneaza i subiectul. Dar daca
legea cauzalitatii conditioneaza intr'un mod absolut- atat subiectul cat i obiectul, atunci se salvarseste o contradictie flagranta &and se spune c subiectul i obiectul preceda lega

cauzalitatii ca o conditie a ei". Schopenhauer, spune P. P.

Negulescu, e dar in aceasta
Ori e adevarat ca intre
subiect i obiect nu poate exista relatiune cauzala, fiindca subiectul i obiectul preceda legea cauzalitatii ca o conditie a ei'',

dar atunci legea cauzalitatii nu mai e conditia intuitiei, a experientei si nu mai poate prin urmare fi considerata ca apriori
ceeace darma toga critica lui Schopenhauer in contra legiIbid., pag. 53.
Ibid., pag. 53.

www.dacoromanica.ro

C. Rdulescu-Motru

120

timittii stabilirei existentei numenale de care Kant, care tocmai

pe aprioritatea legii cauzalittii se intemeea,
ori legea causalittii e apriori i in acest caz argumentarea prin care Schopenhauer insusi incearc s demonstreze nelegitimitatea existentei

numenale devine un evident cerc vicios"). Ceeace dovedeste

dup P. P. Negulescu ca. existenta numenali nu poate fi tgduit, fr a cdea in contradictii flagrante.
,Nu e locul aici s insistm asupra altor contradictii pe care

le relev P. P. Negulescu la Schopenhauer, ca de pild aceea

dintre partea intai i partea a doua a filosofiei lui, ci trecem la
consecintele de neachnis la care ajunge el pe baza apriorismului
acloptat. Sustin.nd c lumea nu este deck reprezentare, Schopenhauer ajunge la un idealism ab.solut, care cuprinde o serie
de dificultti de neinvins, dificultti de care s'au lovit toate
sistemele idealiste. Ce se intamp1 cu lumea cnd nu mai e reprezentat? Dac se rhspunde c atunci cnd n'o gindesc eu,
si-o reprezint alte subiecte, se ridic5. alt dificultate:: Nimic
nu exist pentru mine dect ca reprezentare. si tot ce exist
in reprezentarea mea e obiect in raport cu mine subiectul. Cum
pot eu care ajunge sa consider un obiect al reprezentrii mele,
ca fiind el insus un subiect?'" 2)
Apriorismul, consecvent gincht, nu permite existenta altui
subject. eu sunt, din punct de veclere al apriorismului,
gurul subject in Universul
object al reprezentirii mele: rezultatul apriorismului e monismul absolut al subiectului, idealismul absolut- 3). In contra monismului subiectiv absolut
numit
de Schopenhauer si egoism teoretic
nu exist5 dup g.nditorul
german argumente teoretice, ci numai practice. Schopenhauer ins
el insusi a ajuns la acelas monism subiectiv absolut, tocrnai din
cauz, c`a a adoptat apriorismul. Contradictiile de care se loveste
cmsecintele absurde la care ajunge, demonstreaz valoarea
teoretia," a apriorismului.
Fie c5, neag, fie c afirm existenta unei lumi independent
de constiint, apriorismul se loveste dup P. P. Negulescu
de dificultti inextricabile. Cuprinznd in sine asa de grave contradictii, lovindu-se de critici distrugtoare, ajungnd la idealismul absolut, apriorismul nu se poate mentine i sustine.

Nici empirismul nu este ns scutit de dificultti. Astfel,

sub forma pe care i-a
J. St. Mill, empirismul ajunge tot
Ibid., pag.
Ibid., pag. 75.
Ibid., pag. 76.

www.dacoromanica.ro

P. P. Negulescu

121

la o conceptie idealista, reducand existenta, att interna ct

externa, la posibilitati de sensatii sail la grupuri de posibilitati
permanente de sensatii. Lucrurile externe nu sunt prin urmare
de natura material
nici sufletul nu este de natura in care
ne apare. Ele nu sunt decAt posibilitati permanente de sensatii'.
Trei sunt postulatele pe care se sprijida aceasta forma de empirism: raporturi fixe de coexistenta intre sansatii, raporturi invariabile de succesiune intre sensatii i raporturi fixe de coexistenta i invariabile de succesiune pentru toat experienta orneneasca. Dar constanta i uniformitatea raporturilor nu pot fi
explicate deca cu ajutorul unei legi, care, in conformitate cu

doctrina lui Mill, trebue s fie inerenta sensatiilor. Asa dar

o lege, o necesitate care nu e scoas din experienta, fiindca apartine sensatidor inainte de ea, ca o proprietate inerenta a lor,
determina experienta in productiunea Lurmi exterioare" din simintocmai dupl cum, in ipoteza lui
plul material al sensatiilor
Kant, o necesitate independenta de experient proecteaza in
a fara sensatiile noastre subiective si produce astfel Lumea exterioar, cu fenomenele i legile ei. Mill e dar arpriorist, empirismul sail e in mod fatal armlat de tagaduirea existentel unei
realitati obiective independente de sensathle noastre, de idealismul
teoriei sale psihologice, care reduce existenta materiel la credinta
In aceast existenta-1). Daca insa sensatiile i cleci experienta

sunt guvernate de o lege inerenta lor, empirismul se apropie de

apriorism, devenind inconsezvent cu el insusi si lovindu-se asa
dar de aceleasi dificultati ca si apriorismul. Nu urmeaza insa
chtus'i de putin ca daca empirismul, prin Mill, ajunge la o conc,eptie idealisL, ar sta in natura ins4i a empirismului sa ajunga
la o asemenea conceptie. Dupa P. P. Negulescu o concep tie
empirista, care sa recunoasc;i existenta lumii exlerne, care
recunoasca ca punct de plecare propozitia c existenta incunostibil independenta de noi e cauza senzatiilor noastre-, poate fi
foarte bine sustinuta: un empirism realist, iata concptia pe care

o socoatc ca pe cea mai indreptkita P. P. Negulescu.

Asteptrile pe care era in stare s le treze?sca Critica
apriorismului

empitismului" despre posibilit5tile speculative

si sistematice ale lui P. P. Negulescu, nu s'au vzut realizate.

Suferind dup5 aceea influente, am putea spune exclusive, din
partea lui H. Spencer si forminclu-si convingerea ea nu se
poate filosofa decat pornind de la ultimile rezultate ale stiin,
1) Ibid., pag. 92

www.dacoromanica.ro

P. P. Negulescu

122

telor positive, P. P. Negulescu a fieu- t dintr'o prudenti. ,lexcesivi norma atitudinei lu filosofice. Urmitoarele cuvinte rostite

la sirbitorirea sa, ne limuresc in aceasti privimi: De La:

Mceputurile fimpurilor moderne incoace, filosofii s'au impartit
in doui mari categon'i. Unii tu crezut c". puteau continua si
recurgi la inchipuire, ascunzind-o ma,i mult sau mai putiii
sau ca
ca principal instrument,
sub nume diferite
complexul afectiv de tendinte si. aspiratii, ce
principal motor
alcituesc asa zisele nevoi subiective" ale sufletului omenest.
Altii au socotit, dimpotrivi, ci nu se puteau intemeea cu destul

siguranti, dedt pe datele objective- ale experientei asa cum,

li le puneau la dispozifie stiintele pozitive, i ci nu trebuiau
si incerce deslegare,a marilor probleme ale existentei clecit numai cu ajutorul lor. Din aceste doui c'i pe cari filosofii le urmeazi, Ind. i astizi, cea dintii este, -Lei indoiali, mai usoarsi

si mai atrigitoare, dar din nefericire r.'mane venic expug

la riscuri mari. Cea de a doua este siguri, e drept, dar e piing
la randul ei de greutiti enorme, cari Tao pe multi s'o evite, ---t

daci pot. Am zis: dad pot... Cici intr'adevir alegerea uneta.

sau alteia din aceste doui c.i, nu e liber.; ea este impusi

druia, din cei ce se ocupi de filosofie, de structura lui sufleteasci.. Din acest purict de vedere, eu am Post, se vede,
condamnat s urmez pe cea de-a doua, pe care se ingritradea),
cum ziceam, atastea

attea dificulali"). P. P. Negulescu

nutreste prin urmare convingerea, c filosofia trebue

s.

sprijine pe stiinti, ci numai cnd ea tine seami de datelestun- tei,

pe care are menirea s le prelucreze, poate evita mai bine cane

i mai temeinice. E drept c in cursurile sale litografiate de la Uiiiversitate P. P. Negulescu s'a ocupat i cu cateva ,probleme
gresite i poate ajunge la rezultate mai verosimile

problema cosmologici, problema epistemologici i problema ontologid.

schitand in ele pe alocuri
oarecari veden i personale. Trebue
asteptim ins publicarea
fundamentale

lor, pentru a putea lua act de ele Si a ne da seama de valoarea lor.

Antimetafiziei, scientistl, pozitivist i evolutiom'st, iati in
putine cuvinte cum ar putea fi caracterizati atitudinea, filosofici a

lui P. P. Negulescu. El priveste cu neincredere once speculatie

ce nu se sprijini pe cercetirile Stiintelor pozitive si nu admite
deck ipotezele pe care le ingidue rezultatele la care au ajuns
aceste stiinte.
1) Revista de Filosofie", 1934, pag. 105; vid. i Geneza formelor
culturii", pag. 470-471.

www.dacoromanica.ro

Ion Petrovici
Nscut la Tecuci, la 2/14 Iunie 1882, Ion Petrovici face
roala primar in orasul natal, iar liceul in Bucuresti, la Sf.
Saya, distingAndu-se ca un elev eminent. Dup ce-si ja bacalaureatul, se inscrie la Universitatea din Capital., urmAnd dreptul

In legAtura cu licenta in filosofie redacteaz5.

disertatie cu titlul: O problem filoso fic. disting la aparitie
cu o prefal6. de Tau Maiorescu. Urmeaza doctoratul tot la Facultatea de Filosofie i Litere din Bucuresti, in 1905 luandu-si
titlul de doctor in filosofie cu lucrarea: Parale.ismul psihofizic, hind primul doctor in filosofie dela noi din tarsi. In
toamna aceluias an pleaol in Germania, urmAnd mai intai la
Leipzig cursurile lui Wundt i Volkelt, iar de aci trecand la
Berlin si audiind cursurile lui Paulsen, Dilthey i Riehl.
filosofia.

In Noembrie 1906, Ion Petrovici este numit conferentiar la

Facultatea de Filosofie 6 Litere din Iasi, iar in Ianuarie 1912

este numit profesor la catedra de Logic. i Istoria Filosofiei
Moderne, in August 1940 hind' transferat la Bucurest;Personalitatea lui Ion Petrovici nu s'a manifestat
numai in domeniul filosofiei, ci i in cel politic. Ales de mai
multe ori deputat, el este numit in 1921 Ministru al Lucnirilor
Publice, iar in 1926 Ministru al Instructiunii Publice. In aceasti

din urm'i calitate el a elaborat un proect do reform a inv.Vimntului secundar, menit s pun pe cu totul alte baze instructia din aceasfi importantA ramun, de invatarnnt. Proect
de lege care a intimpinat ins, aspre Impotriviri si care n'a
devenit lege si din cauza plecirei precipitate a Guvernului din
care facea parte.
Ion Petrovici nu este numai un stelucit conferentiar
un eminent profesor, ci si un ginditor cu o bogat5. activitate
Logica, teoria cunos.timei, istoria filosofiei sunt domeniile filosofice in care a lucrat cel mai intens. Lucrrile lui filosofice sunt: Cercetiri filoso fice, Teoria notiunilor, Probleme
Introducere In metafizic, Studii istorico-filosofice, Dea

www.dacoromanica.ro

124

Ion Petrovici

supra sbuciumului, Rotocoale de lumina, Titu Maioresem Valoarea Omului, Din cronica filosoftei romneA, Pagini filoso/ice, Figuri filoso fice contemporane, Viata i opera lui Kant:,
Sthopenhauer, Evocri de mari filosofi. In afara de aceste lucrari
I. Petrovici a mai publicat o serie de articole, cele mai multe fiind
conferinte sau comunicri in centrele occidentale de cultura, unele
din ele purtand un puternic caracter sistematic i aparute in diverse

reviste straine. Ele sunt: Kant und das rumaenische Denken"

(Archiv fuer Geschichte der Philosophie und Soziologie"
1927), Prolegomena" (Internationale Zeitschrift. Die Bcittcherstrasse"); La nationalit en philosophie" (Revue mon-

diale", 15 Martie 1932); Rflexions sur la Popularite (Les

Annales de l'Universit de Paris'', Mars-Avril 1932); L'ide
de Mane' (Sances et Travaux de l'Acadmie de sciences
morales et politiques", Mars-Avril 1933); La philosophie fran-

aise en Roumanie (Sances et Travaux de l'Acadmie de

sciences morales et politiques", Mars-Avril 1934); Le dynamisme contemporaine" (Revue Bleue", Juin-Jeuillet 1933) Rflexions sur l'inconsquence" (Revue Bleue", Oct. 1934); La
connaissance humaine et le transcendent" (Philosophia" 1937);

L'Ide de Dieu (levant la raison" (Comunicare facuta la ial

IX-lea Congres International de filosofie, 1937); Essai sur le
bon sens" (Revue Bleue", Aout 1936); La philosophie
Compromis" (Revue Bleue", Decem. 1937); Le centenaire
d'Alfred Fouillee" (Revue de Metaphysique et de Morale'',
Octombrie, 1939). In aceiasi ordine de idei putem mentiona. articolul +carte apreziat asupra tinereului din Romania, ca raspuns
la ancheta periodicului Revue des Sciences Politiques" (ce que

pense la jeunesse europ&enne) No. janvier-Mars 1928, tot asa

cuvantarea academica festival pentru Schopenhauer, publicati in
Schopenhauer Jahrbuch" (Mimcben, 1939).
Ion Petrovici s'a manife3tat ns i in literatura. El ne-a
dat in tinerete o pies da teatru, jucat. pe scena Teatrului
National din Bucuresti, apoi mai multe impresii de tcalatorie,
amintiri, portrete. Inclinarea lui pentru literatur se face resimtita, dealtfel i in cercetarile filosofice, prin stilul colorat,
presarat adesea cu imagini, printr'o fraza cristalina. si o alcatuire arhitectonica a expunerii.
Activitatea teoretica, Petrovici

inceput-o cu studii din

domeniul logicei. Aceasta nu numai datorita faptului ca, in

calitate de tartar conferentiar la Universitatea din Iasi, avea

www.dacoromanica.ro

Ion Petrovici

125

de propus logjca, dar si datorit faptului e., spirit eminamente

rationalist, simtea o atractie particularA pentru problemele logice.

In Teoria Notiumlor", lucrare de sever'a structura stiintifica,

problema notiunii este tratata in toat complexitatea ei. Din
multele lui contributii, mai mari sau mai mici, aduse intru
deslegarea acestei probleme, meriti s'a fie relevat aceia, c I.
Petrovici face parte din putinii logicieni contemporani, cari au
inteles ca, n afar die notiunile generale, exist notiunile indivi-

duale, cu o structur, logic deosebit" de a celor

le-au facut loc in tratatele lor. El se intalneste in aceast privint cu logicianul francez E. Goblot, care, izbit de faptul
nu la toate notiunile avem acel raport invers proportional
dintre sfer, si oontinut, sustinea c trebue s se faca deosebirea intre concept i idei i ea la idei numai, raportul
este direct proportional,
cu deosebirea insl e. Petrovici
relevand existenta notiunilor individuale, fkea acest lucru aproape cu zece ani inaintea lui Goblot. 0 'seam, de interesante
preciiri, distinctii 6 complectri aduce Petrovici in legtur'i
Cu judecatile problematice si cele cingulare, Cu polisilogismele,
cu metodele logice, Cu ipotezele i limbajul, etc. Din cifirea
acestor lucrari de logici ale lui Petrovici, nu numai ne lrgim
cercul cunoasterii, dar totodala ne dam seamar ca chiar cea mai
solida disciplin filosofic., logica, se cere revizuita in anumite
parti esentialel).
Cunoasterea omeneasc nu este capabila., duP6 Ion Petrovici, s ajung la cunostinti absolute. Obstacole variate
multiple stau in calea ei, obstacole de fapt i obstacole de

drept. Cele dintai, pe care ganditorul nostru le mai numeste

exterioare, sunt mai putin grave decat cele din urml Obstacolele de fapt se afli in interiorul insusi al spiritului si pun
cu necesitate i inevitabil problema limitelor intelegerii noastre.
In spiritul nostru nu actioneaza numai elemente rationale, ci
elemente irationale, ce se impart si ele, la rndul lor, In_

dou'a categorii: in pasiuni si in prejudeca'j. Desigur, pasiunile

sunt minunate motoare ale actiuni, ins. Cand intervin in mecanismul cunoasterii, ele nu ajua, ci impiedic.
Pasiunea
cu exceptia cazului foarte rar al pasiunei pure pentru adeVr
altereazi in general perspectiva lucrurilor, ingustand cmpul

..

1) Contributia lu Ion Petrovici In logici este expus'a pe larg de I.

Bruclr In studtul: I. Petrovict si Logica, din Revista de Host:Ate", 1938
pag, 13-40..

www.dacoromanica.ro

Ion Petroviei

126

viziunii. Ea introduce totcleauna o alegere arbitrara, o triere

deformanta cum se intmpla &and nu mai vedem, de ex., defectele persoanelor iubite si nici o calitate la oamenii detestaii71).
Amestecul pasiunilor, atat individuale dt i colective, Jena-tureaza si falsifica aspectul obiectiv al realitatii. La fel se

prezina lucrurile, cand actul cunoasterii este turburat in procedeurile sale de prejudecati, adica de acele credinti puternice
admise fara control". Gandirea este abatuta dela telurile ei,
ea este scoasa din drumul ei drept si nu-si mai realizeaza menirea.

Prejudecatile care inainteaza cateodata Ala la super-

stitia pura, sunt cu atat mai periculoase i fascinante, cu pat

varsta kr este mai considerabila, oferind astfel batranetii unul
din rarele sale triumfuri si momente de revansa" 2). Dei atat
pasiunile ca i prejudecitile intervin deformant in cunoasterea
realitatii, interventia lor nu are caracter de fatalitate. Cu
-eforturi mai mari sau mai mici actiunea lor deformanta poate

sa fie redusa in efectele a

Situatia cunoasterii se prezinta mai gray Inca, daci privim structura insasi a organelor ce au aceast menire, adici
activitatea inteligentii pe de o parte, a simturilor pe de alta. De
nenumArate ori in istoria gandirii omenesti au fost relevate
neajunsurile inteligentei si ale simturilor, si fiecare din cei ce
au reflectat asupra problemei cunoasterii, a facut experienja
-acestor neajunsuri. Ratiunea corecteaza adesea si implineste neajunsurite simturilor, reusind sa concilieze imaginile lor divergente si sa armonizeze ideile cele mai opuse. PiIde ale runor
astfel de armonizari: Cele doul ipoteze astronomice
heliocentrica si geocentriea'

recunoscute dupa

lungi

dispute

drept doula feluri deosebite de a exprima acelas lucru si acelas

adevar; sau cazul geometriilor noneuclidiene, avand axiome si
teorii foarte diferite, chiar contradictorii cu acelea ale geometriei clasice si totusi la urma, traductibile in textul euclidian,
pe case-1 pot inlocui de minune, cateodata chiar cu unele avantagii" 3). Acest lucru il face pe Ion Petrovici sa conchida ca
cunoasterea umana, cu structura sa proprie, nu este poate ea
insasi decat una in versiunile fi-inii nurnr ale adeaarului etern
versiuni plasate probabil la niveluri diferite, dar totusi echiTranseendentul si eunoasterea omeneasca. Revista de Filosofie",

,1936, pag 329

Ibid , pag. 330.
Ibid , pag. 338.

www.dacoromanica.ro

Ion Petrovici

J 27

in ceeace priveste trasaturile lor esentiale i sensul

lor general". 1) Adev:a'rul etern este pentru cunoasterea umana
un ideal indepartat, gpre care tinde continuu i neincetat, faa.5.
reuseasei insi a-1 atinge,
de uncle dinamismul fara calla al stiintei omenesti, totdeauna cautnd sa paseasca ina-valabile,

te", dar namnnd nc mereu departe die tinti. Dupa I. Petrovici e un adevar pe care nu-1 putem trece cu vederea
un lucru care se intelege dela sine", ca cunostinta a fost

va fi totdeauna relati

i ci niciodata nu se va realiza o

-adecvare perfecta intre cunoastere i realitate. Rezultatele stiin-

tei contemporane nu fac decat si confirme aceasta. Omul die

stiintia care experimenteaza, provoaci fara sa vrea i in mod
necesar alterairi ale realului, incit cunostintele obisnuite despre
real nu exprimi insusirile acestuia, asa cum el le poseda independente de cunoasterea omeneasca.

Dei adanc convins de insemnatatea revolutionara a filo-

sofiei kantiene, pe care Petrovici o caracterizeazi ea pe o

adevarata categorie aprioric a constiintei filosofice contemporane" i dei face, ea si Kant, o deosebire principial intre
a explica genetic si a intemeia critic cunoasterea, intre problema
de fapt i cea de drept a cunoasterii, Petrovici nu este totus de
acord cu marele filosof german, in multe puncte esentiale, Astfel
ganditorul roman se ridica impotriva identificrii notiunilor de
apriori i idealitate, pe care o face Kant. Deasemeni Petrovicii
se ridica impotriva deosebirii kantiene transante clintre noumen
fenomen, misterul aflandu-se dupa Petrovici nu dincolo de
lucruri ci in interiorul lor, absolutul in relativ, realul in aparent.
Kant gre;ea la fel, izoland cunoasterea de existen ta in sine si
negand once paralelism intre ele. Petrovici este insi de acord
cu marele ganditor german in ceeace priveste caracterul uman

al cunoasterii. Caci inca odata, spune el, nu gisesc nimic

neverosimil in supozilia c chiar principiile gandirii naastre, cel
putin in ceeace priveste forma, sa, fi luat cuta limitelor noastre,
o modalitate speciall care este a noastra, bineinteles fara a ne

ineercui intr'un vis, far a tia puntile catre lumea adevarata

si fa/7a a pierde elanul care ne impinge catre absolut"1). Aceasta
mutare a principiilor gandirii la limitele noastre, aceasta schimbare a lor, acest dinamism, cum Il mai numeste I. Petrovici,
ne lasa cateodata sa intrevedem, chiar in dauna lor, un sistem
Ibid.,

Ibtd., pag. 340,

www.dacoromanica.ro

Ton Petro-yid

128

de gndire mai perfect, capabil de a lurniza o viziune mai desa-

varsit a existentei". Petrovici se apropie de Kant si atunci

cnd admite posibilitatea existentei unui spirit deasupra existentei umane, care s, posede o putere de coordonare a clatelor
cunoasterii incomparabil superioara celei umane i s realizeze
o sesizare incomparabil mai adecvata a realului. Spiritul aman
creaz. necontenit versiuni despre lume, dar cum creiai una,
viseaza imediat o alta. Omul, spune Petrovici, este mica scoic

ce poate fi tinuti pe podul palmei, d'ar care inchide in micul

s.0 spatiu, sgomotul revelator al oceanului infinit"1). Il inadaugam, in parte, fir a-I putea sesIza gi
chide, trebue
exprima vreodata in intregime.

Att impotriva lui Kant cat si a unor puternice tendinti

filosofice contemporane, Petrovici considera spatiul mai fundamental si cu o mai adnc semnificare ontologic clecit timpul.
Notiunea de timp implica o seami de dificultati pe care nu le
intalnim la noiiunea de spatiu. Mai inti ideia infmitatii timpului este mai incomprehensibi15 si mai absurda' &cat aceea a
spatmlui.
spune Petrovici, daca suntem precedati de un

timp infinit, atunci trebuia s se intmple pana acum tot ce e

posibil a se intmpla; zilele vietii noastre nu pot adiuga nimic
la ceeace a fost, fiindca infinitul nu mai poate creste, dup cum
nici nu poate scadea,
adunarea i scaderea presupunnd totcleauna cantitati 'imitate; fat de un timp infinit nu exista

epoci mai scurte sau mai lungi, o durata mai .mare sau
mica, desiiintndu-se astfel once difereniiere in mrimi variabile si deosebite; tot asa nu se poate atribui nici un scop
existentei, scopurile presupunnd o tint final, care e fara sens
In infinitatea timpului. Deaceea c.nd voim s. ,g6sirn un inteles

evolutiunii, trebue neaparat sa plecm dela un punct al trecutului 6 si ne indrumam catre un punct al viitorului, deci s
1,3 5.rmurim timpul intre doua limite, ceeace este potrivnic nemar-

ginirei lui structurale"2). Apoi un alt mare neajuns al notiunei

de timp sta. in faptul c, existenta noastri desfsurndu-se
In timp i timpul fiind intr'o curgere permanent, viata noastr

capt o infatisare bizara, curioas. E o adevrat tragedie

pentru viata noastr, aceast structur etern curgtoare, dup cum

este o ciudatenie, aceast existenti, petrecuta pe muchia unei

cupe, care soseste grabit din nefiinta viitorului, pentru a se
I) Ibid.,
2) Ibid., pag. 320.

www.dacoromanica.ro

Ion Petrovioi

129

revarsa indata, in neantul trecutului. Te intrebi cnd trim i ce

fel de traire este aceasta, intre doua abisuri cscate, calarind

pe un prezent care e si nu e, care vine o clipita pentru a

pleca numai decal- 1). Desigur i spatiul prezint o multime de
neajunsuri, totusi ele nu sunt atat de stranii si de absurde ca
ale timpului. Inainte de toate prezinta marile avantagiu de a

anihila in parte opera numcitoare a timpului. Nici spatiul nu

este in sta.re, din pricina distantei prea mari pe care o pune
intre subiectul cunoscator i obiectul de cunoscut, sa exprime
exact eternittile transcendente.

Si cu toate acestea dada.

este vorba s avem o imagine mai apropiat de acel eden al

eternitatilor incoruptibile si al tariilor albastre, apoi aceasta o
vom gasi mai putin in goana fira odihn i fari sfarsit a timpului, cat in imensitatea stabili a until' spatiu, in care asa de
maret se incadreaza multicolora panza a splendorilor naturii- 2).
Facand din spatiu o expresie rnai adecvati a realitatii ultime, Petrovici nu intelege s scoboare prin aceasta realitatea
psihica sub ce-a materiala, caci dup Petrovici lumea psihica
nu este mai &lama prin aceia ca se prezinta sub forma timpului,
ci datorita faptului ea ni se releva printr'o intuitie nemijlocitC.
Departe de a conferi realitatii psihice o existenta mai profunda,
timpul dimpotriv o ingusteaza si o destramra, impiedicand
echivalarea ei cu insusi absolutur 3). Psihicul nu constitue con-

tinutul intim al realitatii, iar dvada pentru aceasta ne-o okr

faptul c legile lumii fizice nu pot fi deduse din legile vietii
sufletesti. Nu pot fi deduse, din cauza c existenta spatiala cuprinde un plus fata de cea temporala i anume un plus, nu
de complicatie, ci de natura. Petrovici recunoaste c nid din
legile materiei nu se pot deduce legile vietii suftetesti, dar
totodata sustine c numai recurgandu-se la spatialitate se poate
dobandi o cunoastere mai complect a vietii sufletesti. S ne
gandim de cat folos este de pild fiziologia pentru psihologie.
Aparitia senzatiilor a,r rarnane o enigma fara invocarea excitatiilor fizice, dup curn memoria deasemeni ni se lamureste mai
bine prin studiul proprietatilor cerebrale. $i este asa de adevarat

ca forma spatiului e mult mai proprie pentru a ne face sa intelegem conservarea i stabilitatea, decat timpul pururea mobil,
incat vedem pe insusi Bergson

devi continuii a sustine indiirt-

nic di memoria e un act pur spir4ual

o atunci cand vrea

1) Ceva despre timp si spatiu, Revista de Filosofie", 1934, pag, 229.

2/ bid., pag. 231.

3) Ibid., pag. 243.

www.dacoromanica.ro

Ion Petrovici

130

vi revenirea lor treptata

In constiinta, imagineaz un con cu baza in sus vi cu varful

sa ;le explice pastrarea amintirilor

In jos (pe uncle se scurg una &Ate una suvenirile, inserndu-se

In actualitate), ava dar se servevte de o imagine geometrica,

eminamente spatiala.1).
Dintre ganditorii romani, I. Petrovici este acela care, clupa.
C. Radulescu-Motru, vi-a pus in cultura romaneasca deschis
problema legitimitatii metafizicei. I. Petrovici are in aceasta
,

privint meritul ca intr'o vreme in care metafizica era vorbita de rau vi condamnati far rezerve, a cautat sa demonstrew necesitatea acestei discipline filosofice, aclucand in spn'jinul ei o serie de argumente din cele mai convingatoare. Nu
era firevte lucru uvor s pledezi o cauzA pe care majoritatea covArsitoare a filosofilor contemporani o consiclerau ca pierduta.
Ch'ci, ce-i dreptul, incepand de pe la mijlocul secolului trecut,
filosofi de mana inthia cautau sa. dovedeasca zaclarnicia speculatiilor metafizice vi nevoia' stringenta de a concentra toate eforturile asupra mijloacelor de cunoavtere. Faptul acesta ivi avea
negrevit explica,tia' : 'idealismul german, cuprins de orgie speculativa, construise o serie de sisteme indraznete, ce se cioc-

neau cap in cap, lasand asupra celor ce luau cunovtinta de

ele o impresie cleaclreptul deprimanta. 0 hp' sa de prundenta vi
spirit critic statuse la baza tuturor acestor constructii. Urmarea

logica ar fi trebuit sa fie insa, nu parasirea in intregime a

speculatiilor Tnetafizice, ci straduinta de a p5.stra aceste speculatii in strans legitura ca cercetarile exacte. Ceeace nu a fost

cazul. Si astfel am avut o abandonare de aproape un secol a

metafizicei. Este drept c in acest timp gandirea filosofica n'a
stat pasiv. In toate disciplinele ei s'a lucrat enorm. E deajuns
sa arnintim de progresele pe care le-a facut bunaoara logica in
acest timp vi de lamuririle la care a ajuns teoria cunovtintei.
I. Petrovici a vazut in condamnarea metafizicei o mare
greseall Deaceea el a c.utat sa arate principial dreptul la
viati al metafizicei, izvorAti din nevoia de nestins a spiritului
de a deslega misterele adanci ale existentei, de a sesiza principiile prime ale lumii 5i de a cunoa5te elementele constituente
ale cosmosului. Doua", izvoare inepuizabile are dup. dansul ten'dinta metafizio, a spiritului: unul de natur. teoretica si altul

de natursa practica. Noi tinclem necontenit vi aproape Para rgaz

spre o privire de ansamblu a fenomenelor, noi ne straduim s'i

1) Ibid., pag. 234.

www.dacoromanica.ro

Ion Petrovici

131

desprindem din multiplicitatea infinita i aparent incoerenta a

fenomenelor, unitatea lor ontologica, ordinea lor desavarsit. E
tendinta ce st in stransi legaur cu functille noastre de cunoastere, o tendinta care nu cuprinde in sine nirnic de natura
practica, ci se declara satisfacut de indata ce a ajuns
talcul adanc al armoniei universale. In afara de aceasta nazuinta spre unitate i ordine, mai este apoi activitatea practica
pe care se .sprijiria tendinta metafizica. Omul 1i da in mod
natural seama 0-a toat5 conduita lui se poate preschimba clupa

cum universul este in sine bun sau rau, dui:4 cum are sau
nu un scop, dupa cum e un mecanism orb sau are un stapan
carmuitor. Aceasta 41:Arnare a conduitei sale de natura si valoarea lumii inconjuratoare, 11 impinge pe fiecare s speculeze

cu mijloace oricat de putine asupra rostului acestei lumi, sa

aiba o metafizica asadar. Omul simpld nu se deosebeste in
aceast privinta de acel instruit, si o dovada a amestecului
metafizicii in conduita practica a marei multimi, e, de exe,mplu,

frecventa chemare a lui Dumnezeu, ca martor, la cele ce se

declar.' ori la ceeace se faptueste- 1). Deaceea el cauta sa-si dea
seama de rostul i mersul lumii, spre a sti caror principii anume'
s-si s-upun." actiunile sale, pentru a le face conforme cu mersul
general al universului. In aceasta privint nu este deosebire intre
omul cult si cel incult, caci i unul i altul simt deopotriv nevoia unei conceptii generale, ca cleosebirea nurnai c in vreme

ce omul cult poate avea o conceptie mai mult sau mai putin
proprie, omul simplu g6seste in religie privirea de ansamblu,
care ofera totdeodata i principiile ca ajutorul crora sa-si normeze activitatea practiol
Aceste dotta tendinte sunt asa de puternice, lineal ele nu pot
dispiirea decal data cu disparitia sufletului omenesc insus; ele
sunt nazuinti permanente si eterne, i singurele in stare sa dea
sufletului o semnificare spirituala. Adversarh metafizicei nu au

fost 6 nu vor fi nicicand in stare si araileze aceste

Istoria filosofiei dovedeste ca tocmai atunci cand adversarii
erau mai siguri de succesul lor deplin, renasterea metafizica a
reizbucnit cu mai multa ardoare.
Impotriva argumentului positivistilor, ea' speculatiile metafizice au casunat deseori in istoria stiintelor, neajunsuri acestora,
c idei metafizice preconcepute au impiedecat 5tiintele sa examineze nepartinitor i sa observe corect fenomenele, Petrovici
1) Introducere in metafizia, ed. II, pag. 14.

www.dacoromanica.ro

Ion Petrovici

132

obiecteaza ca de aci nu se poate trage deck o sm' gur concluzie

necesara, anume: Eliminarea metafizicii din continutul
iar nu si din acel al preocupirilor noastre- 1). Si, adaogl
Petrovici, poate nici macar atat. In once stiinta intalnim o parte
mai general i mai ipotefica, care se asearnani cu kleile metafizice, asa incat in once stiinta intalnim i elemente metafizice. lar daca specula.tia metafizica a dunat uneori stiintelor
positive, aceasta se datoreste nu faptului ai era metafizica, ci
este vrajmasa
dansa
fiindca era gresita. Ideia eronata
ideii exacte, dar nu once eroam are caracter metafizic, dup5
cum nici once rnetafizica nu urmeaza si fie eronata" 2). Cat de
necesare sunt ideile metafizice ne-o dovedeste cazul at:Astor oameni
de stiin0 cari fac metafizica fara sa vrea, si o foc slab si

foarte unilateral, stramutand in domeniul metafizic niste generalizb.'ri superficiale ale specialitatii lor. Iar acest diletantism
metafizic poate fi, pe lnga toate celelalte motive ,aratate, o nou'i
ratiune pentru a se cere recunoasterea fonnala i cultivarea cu
toate garantiile de cunosfinta reala i variata, a acelei discipline pe care o reclama sufletul nostru setos de cunoastere complecta,
a acelei discipline careea in lipsa de alt nume,
zicem tot metafizica 3). S'a mai argumentat lush' impotriva
metafizicu- o intrucat cunostinta noastra este relativa' i metafizica are ca obiect absolutul, nu poate fi vorba de o cunoastere
a absolutului, rimanand numai domeniul relativului ca obiect al
stiintelor positive. La aceasta Petrovici raspunde ca in chipul
ac,esta se savarseste o mare eroare. Este o profundi neexactitate, spune el, sa se conceapi existenta cu lumea fenomenelor
relative de o parte i cu absolutul de all5 parte, aa ca si se
creada ca cineva s'ar putea ocupa perfect de relativ, neglijand
cu totul realitatea absoluta, dupa cum cineva poate sa lucreze
intr'un lan de grau, fara sa treaci alaturi
dumbrava, ramanand la linia de demarcatie, unde sfarseste una si incepe
cealalti. Dar nu in modul acesta
ca doua tinuturi
nate
trebue conceput raportul dintre relativ i absolut, ci
cu totul altfel. Absolutul este implicat in relatic. Ei se gasesc
pretutindeai impreuna- 4). Un lucru cu mari consecinti si
ce priveste felul cum concepem atat metafizica cat i tiinta.
Stiinta i metafizica furesc icoane despre aceeas sau aceleasi
Ibid., peg. 18.
Ibid., peg. 18.
Ibid., pag. 20.

Ibid., pag. 25-26.

www.dacoromanica.ro

Ion Petrovici

133

realitti. Dar tiinta le f.urete cu mai mult relativ i cu mai

putin absolut (punnd accentul pe inftiprea lor sensibili), pe
cfind metafizica le alcAtuete, in once caz tinde s le aldtueasc,

avAnd un maxim de absolut i un minim de relativ (punnd

accentul pe substratul lor suprasensibil). Nu avern deci o deosebire
de domenii, Cl. de punct de vedere; i am putea zice nu de na-

tur, ci de grad" 1). S'a mai obiectat apoi c dad privim istoria
sistemelor filosofice, ceeace ne isbege este desbinarea i. lupta
dintre ele, fdndu-ne astfel s, conchidem asupra inutilittu"
i. neputintei lor. La aoeasta Petrovici rspunde o'i numai in

aparenti lucrurile se prezint astfel, dar d in fond situatia

e alta: Sistemele nu atat se combat, cat se completeaz" 2).
S'a mai obie,ctat in sfArit, ci in metafizici nu exist un progres,
'fiindd toate teoriile metafizioe au fost formulate in antichitate.
In aceast5 afirmatie, spune Petrovici, se gaseste o jumtate de
adevir i. o semiinexactitate. Este adevarat CA filosofia modern'

nu are o inflipre cu totul nou fat de cea antid. Dar asta

ar trebui tocrnai s, ne fortifice optimismul aritandu-ne trainicia
cugetrii, i probandu-ne ca si in metafizicA ceeace s'a construit

eri nu Se darm miine" a). Este apoi inexact d teoriile

sistemele moderne n'ar fi adirogat nimic la cele antice i d

ele n'ar fi dec.& o simpl repetire a acestora. Pentru cine eunoate lucrurile, situatia se orezinti cu totul altminteri.
lar dac rezultatele speculatiei metafizice sunt ineerte,
totu5i ele

sunt mai bune decal dac n'am avea nimic sau

am renunta definitiv la ele. Chiar dac o teorie metafizid nu poate rspunde de-a-dreptul intrebrii, ce e universul?,

ea poate rspunde la alt intrebare: ce poate crede omul despre univers sau cum il poate concepe ornul? Cum apare universul

acesta in origina, in desfasurarea si perspectivele sale fat de

mintea omeneasc ce se silete a-1 oglindi? Si oricat s'ar deosebi aceast din urm intrebare de aceea, mai pretentioasa,
aruncata intiii
ce este universul in sine?
ea nu devine
prin aceasta nevrednic de interesul nostru, pentru bunul motiv
6 in rspunsurile ce le vom da aicea, o sa se strvad cu necesitate, ceva din rspunsul pe care o minte mai puterru'ca de &It a
noastrA, 1-ar da la prima intrebare. E mare deosebire intre o
tar oarecare si harta ei redus, pentru uzul nostru, la dimensiunile unei coli de hrtie. Dar totu cine ar putea sit afirme
Ibid., pag. 26.
Ibid.. pag. 34.
Ibid., pag. 35.

www.dacoromanica.ro

Ion Petrovici

134

ea o astfel de harta nu ne spuna si nu ne invata nimia despre

ce este si de cum se infatiseaza tara insasi in imensele ei
proportii adevarater 1).
Dar Petrovici nu s'a multumit numai sa arate necesitatea
metafizicii, ci in acelas timp el a cautat sa indice i raporturile
pe care metafizica, privita ca disciplin teoretiei, le are cu stiintele exacte. Intre stiintele exacte i metafizica nu poate fi, asa
cum s'a crezut o bun bucata de vreme, conflict; bine-inteles
daca fiecare isi intelege menirea i nu-si depaseste limitele
euvenite. Petrovici lamureste nu numai ca nu poate fi conflict, dar ca din contra intre ele trebue sa fie o strinsa colaborare, fiindca numai asa cunostinta in genere poate face in
adevar progrese.

Nu numai fati de stiinlele exacte cauta Petrovici sa delimiteze domeniul metafizicei, ci, fapt mai dificil, i faja de rereligie, ajunEl releva legaturile dintre metafizica
ligie.
gand la concluzia ca religia este practica metafizicei i c prin
urmare intre una si alta nu poate fi conflict. Religia prezina
ins mari avantagii fata de metafizica. Mai intai prin aceea ca
In vreme ce metafizica face afirmatii problematice, religia face
afirmatii categorice, 6. se 5tie ce atractii exercita asupra masselor

afirmatiile facute cu hotarare i fara ezitari. Apoi prin aceea

ca once religie prezinta o cla.'dire gata, ispravita, in timp ce
metafizica e o cldire in vesnica constructie. Deasemeni prin
aceea ca.' are un ritual, care este totdeauna o forth'. In sfarsit
prin aceea ca oricare din ele reprezinta indeobste o traditie a
unui popor, i nic,aeri ca in umbra bisericilor i lespedea mariastirilor nu simti legatura cu stramosii, acea tainica unire cu
ceeace a fost- 2). Metafizica i religia sunt prin natura lor
menite sa se inteleaga, nu s se rasboiasca.
Metafizica insa, daca vrea sa fiinteze ca disciplina' teoretica, trebue s posede, ea toate disciplinele de acest fe!, si o
metoda a sa proprie. Problema metodei este de o importanta
capital in metafizica. Si cum am vazut ca conditia de existenta
a metafizicii este i r`mne depasirea experientei i a lumii observabile-, obiectul ei nu poate ramine fara consecinti asupra
metodei ei proprii. Nefiind o 5tiint care sa se invarta
arena si cimpul experientii, metoda ei de lucru

nu poate fi

metoda experim entalr, ceeac,e nu trebuie interpretat in sensul

ca metafizica s'ar putea construi fara o larga baza de fapte

Ibid., pag, 36-37.

Ibid., pag. 105.

www.dacoromanica.ro

Ion Petrovici

135

concrete". Dar metoda metafizicii nu poate fi nici metocla apriorica-rationalista, fiindca aceasta metoda e indicata atunci
and e vorba de realitati posibile, ci nu 6 atunci cand e vorba
de realitatea efectiva. Constructiile apriorice cu caracter metafizic nu pot avea, spune Petrovici, decat valoarea unor opere
de imaginatie, a unor alcatuiri subjective, care pot fi ingenioase
si interesante, dar care nu implica valoare de adevar- 1). Ceeace

se poate spune apriori, fiind de natura pur formali, inseamna

ca o metafizic ce ar proceda astfel nu si-ar indeplini menirea,

care este 6 ramane o cercetare a realitatii in esenta ei substantiala-. Dar nici metoda intuitiva, asa cum o preconizeaz.
Bergson, nu este mai indicata, fiincica o filosofie lipsita de
concepte nu mai este filosofie. Metoda metafizicii nu poate fi
toto genere diferita de aceea astu-ntelor pozitive. Metafizica nefiind alta decat o armonizare 6 o continuare mai departe a ipotezelor de stiinta positiva, ca.tul de deasupra al unui edificiu
care porneste de la temelia faptelor, trece prin etajele diferitelor
stiinte i nazueste s cucereasca tot mai mult din inaltimile vazduhului, ea nu se poate servi decat de aceleasi mijloace de constructie, bineinteles cu modificarile pe care le impune departarea crescanda de fap tele concrete 6 suirea intr'un aer din ce
in ce mai rarefiat- 2). Metoda empirica pura, simpla constatare
descriere a faptelor, far. interventia activa a ratiunii, nu este
suficienta nici macar in stiintele care se ocupa cu faptele. Cu
atat mai mult in metafizica. Cu cat regiunea exploratiunii noastre

e mai departe de taramul concret al experientii si sustras verificarii directe a faptelor, cu atat ratiunea intervine mai eficace,
nu creand notiuni din propriul sau exercitiu sau simpla ei rasucire, cum au crezut-o unii, ci urmarind raza faptelor, desfasurand pan departe ghemul bine inodat al datelor brute.
In metafizica, mai cu searni, undo trebue sa ne saltam Cu mult
deasupra realitatii observate, participarea ratiunii e cat mai larga,
cat mai intinsa. Slujindu-se de directive inerente structurii sale,
ea complecteaza, intregeste, fragmentul de lume pe care II per-.
cepem, servindu-se de propriile lui indicatii si de sugestiunea
propriilor lui elemente. Atunci cand aceste indicatii sunt echivoce, le analizeaza, le cantareste si le clarifica; atunci ciind
sunt insuficiente intr'o parte, le intregeste din logica altor parti;
insfarsit intrucit anumite aspecte ale lumii sunt dependente de
Ibid., pap. 54.
Ibid., pag, 72.

www.dacoromanica.ro

Ion Petrovici

136

anume exigenti ale unei forme inevitabile pe care trebue s'o

iar conturul formei Il gasim, apriori, in cuprinsul intelectului
nostru, atunci se poate complecta pe alocuri edificiul metafizic,
pe cale curat mintala, chiar acolo unde lipsesc cu totul inclicatille
clare, din partea experientii. Metoda funclamentala a metafizicii
nu poate fi Alta decat cea empirio-rationalistr 1). Adica ratiunea pornind de la fapte i sprijinindu-se pe fapte. Dupa I. Petrovici, istoria sistemelor filosofice ne invatA CL metoda care
dobandeste o pozitie central in constructiile metafizice este
metoda analogiei. Aoeasta insa, ea sa fie in adevar eficace, tre-

bue sa fie prevazuta cu toate garantiile necesare. Aici este

rolul oel mare al ratiunii care analizeaza, compara, examineaza
critic si conchide.
Petrovici

este de parere ea in

constructiile metafizice,

alaturi de calauza logic, poate fi folosit.' i caluza estetica,

fara ca prin aoeasta sa fie primejdia. de a confunda adevarul
cu frumosul. Ideia de regularitate" este comuna amandurora,
princiPiul unitatii in varietate" le este deasemenea comun, nazuinta simplitatii" iaras a condus la rezultate fericite atat in
elaborarile stiintifice cat si in plasmuirile artistice. Prin utilizarea comuna. a analogiei" tinuturile adevarului i frumosului
se ating" 2).

Intr'un cuvant, dupa Petrovici, metafizica nu poate fi

inlocuita de nicio stiinta positiva, nici de ansamblul lor" 3).
Petrovici nu s'a oprit ins numai la justificarea principiara
a metafizicei, ci a mers mai departe, punand o serie de probleme
i incercand s le rezolve. Una din aceste probleme
metafizice fundamentale pe care si le-a pus si in legatura cu
metafizice

care a adus deasemeni ,contributii interesante, este vechea i in

timpurile noastre mult idezbatuta problema a neantului. Impotriva unui grup de ganditori, dupa cari neantul nu este gandibil
si ca gandirea neantului echivaleaza cu suprimarea gandirii,
Petrovici admite ca despre neant ne putem face o idee si ca

aceasta idee este valabila. Existenta ca atare este un fapt de

care ne putem indoi, fiindoa nu exista in mod necesar. Iar ceeace face ca existenta sa ne apara nu inteleasa de sine ci invaluita
in mister, este prezenta ideei de neant, conceputa fiei numai ca o
simpla posily:Iitate. Si Para impresia' misterului, n'ar mai fi nevoie de explicatii supranaturale, nevoie ramasa vie in ce priveste
Ibid., pag. 73-74.
Ibid., pag. 79.
Ibid., pag. 83.

www.dacoromanica.ro

Ion Petrovici

137

Ideia de
originea lumii i servind de motor tuturor
neant aduce servicii imense: ea linisteste sufletul, Ii d posibilita-

tea sa se odihneasa. Deaceea o teorie stiintifia este cu atat

mai satisfaatoare, cu cat elementele ei ultime sunt mai apropiate de neant". Dar dac ideia de neant e conceptibil, trecerea dela neant la ceva, depseste dup Petrovici once conceptibilitate. Aceast, trecere dela neant la ceva, este imposibil, din
cauzb, c termenii corelativi, neant i ceva, se exclud reciproc.

La fel nu se poate concepe trecerea de la posibil la real,

afar de cazul and prin posibil se intelege un real camuflat.
Realul creat de posibil, inteles in mod strict, ne d, spune Petrovici, aceeas idee de ciudtenie ca i realul creat de neant.
sunt dup. Petrovici insurmontabile, and e
vorba de un neant care precede existenta sau care-i urmeaza acesteia. Neantul absolut nu poate fi conceput, sub nici un motiv,
nici inainte, nici dup existen-a. lar a identifica neantul cu incog-

noscibilul, cum face Rickert, este o eroare. E drept c intre

ideia de neant i aceia de incognoscibil. eist oarecare apropieri, ca de pild, c ambele sunt lipsite de calittile lumii cognoscibile, sau c ambele sunt notiuni terminale i odihnitoare.

Dar atit. Gci altfel nu exist intre cele dou notiuni nici o
asemr' lare. In realitate s'a imaginat incognoscibild si s'a recurs
la el, tocmai pentru a evita enorma dificultate de a deduce lumea

din nimic. Din incapacitatea mintii de a deriva ceva din nimic, s'a furit ideia de incognsocibil, care prezint marele avantagiu a este o existent: care, dei incognoscibil, in ce priveste
celelalte calitti, este totusi conceput, ca plin i necesar&
Dar nici la incognoscibil nu se poate timne. Dup Petrovici
gndirea filosofia a descoperit o idee mai luminoas si de un
mai inalt prestigiu: e ideea de Dumnezeu. Ideea de neant i cea
de incognoscibil sunt etape spre icleea de Durnnezeu. ...Ideip
de Durnnezen este, spune Petrovici, echivalental existential $i

jecund al idqii de neant, radical vid si stearpr 2). Ideea de

Dumnezeu ofer spiritului omenesc incomparabil mai mult deat
Ii oferi ideta. de neant; i deaceea spiritul omenesc tinde rnereu
spre aceast idee. Negarea Ins6 i neantul, i au fundamentul

In chiar nasterea lumii noastre. lar and constiinta noastr. se

Vd. L'ide du nant, in Sances et travaux de l'Acadmie des

Sciences morales et politiques. Mars-Avril 1933 pag. 294.

Ibid., pap. 299.

www.dacoromanica.ro

Ion Petrovici

138

foloseste de negatie i isi pune ideia de neant, nu face altceva

dect s oglindease existenta cognoscibil. Negativul este una.
din tarele existentei cognoscibile 6 care impiedic5 spiritul de a
atat la repaosul pe care sper s i-1
ajunge la repaos,

ofere neantul absolut cat i existenta absolut. In once caz

pentru noi, oamenii, negarea, care poate s'a se extind pn
la abolirea total, este o functie esentiali. Neantul cleci este
pentru noi o idee conceptibil, care posed chiar anumite atractii. Dae ea este aceea care ne indeprteaza de Dunmezeu
tot ea ne readuce la el si tocmai prin ea noi incercgm s ne
intoarcem in paradisul pierdut" 1).
In ce priveste existenta lui Dumnezeu, Petrovici nu este
de acord cu tendintele contemporane din filosofia religiei, care
inceare s-i intemeeze existenta exclusiv pe sentiment si emotiune. Cile sentimentului sunt ca niste ci ferate apartinnci
unor companii particulare si care pot desigur aduce servicii reale,

dar care, mai ales in momente critice, nu se pot sustrage controlului central 6 supravegherei statului. Statul, in cazul nostru, este ratiunea, care ne aduce garantia legilor i fermitatea
sprijinului lur 2). A reduce excesiv sau a trece cu vederea rolul
ratiunei in geneza ideii de Dumnezeu, inseamn dup Petrovici
a uita c religia s'a nscut in bun parte datoria ratiunii, inseamn a uita deasemeni c explicatiile religioase, oricat de
naive si elementare, satisf'ceau la origine ratiunea. Ratiunea a
prezidat atat la nasterea ideei de Dumnezeu ct 6 la conservarea ei in decursul secolelor. Fr osatura intelectual nu s'ar
fi putut nici ajunge la notiunea de Dumnezeu, care in bate religiile include continutul determinat al unei existente exterioare
superioare naturei, al unui dincolo", nici chiar s'o pstreze" 3).
Ideea de Dumnezeu poate fi dovedit cu ajutorul ratiunei. Si
anume cu ajutoml ratiunei, pe cale aposteriori. Petrovici este
ferm convins c vechiul argument cosmologic nu si-a pierdut
rolul i ca, modificat in parte, este de o eficacitate concludent
pentru existenta lui Dumnezeu. Se mai poate dovedi existenta
lui Dumnezeu plecnd dela aspectul ierarhic al naturei. Natura se
prezint sub grade evolutive, care culmineaz cu omul. Spiritul

omenesc nu se opreste ins la sesizarea treptelor existente, ci

imagineaz grade care-1 depsesc 6 se ridic pan la ideia
Ibid. pag. 300,

L'Ide de Dieu devant la raison. Comunicare la Congresul Descar-

tes, August 1938.

L'ide de Dieu devant la raison.

www.dacoromanica.ro

Ion

Petrovici

139

unei existente perfecte. Dobandirea acestei idei nu trebue consi-

deratg ins numai ca fructul unui proces abstract i dialectic,

care ar incheia ideal seria proceselor reale, ci i ca sesizarea
unui elan interior care ne traverseazg, verun. d de sub noi
un elan care traverseaza
tinzgnd sg treac dincolo de noi"
intreaga natura i pe care i animalele 1-ar sesiza, da.cg ar aveg o

contiintg mai puternica Gratie unei contiinte cu mult mai

luminate, omul, turmentat de aspiratia de a se depgi pe sine
insui, percepe elanul vital nu numai pe portiunea de nivel
a treptei sale, ci 1'1 simte venind de jos i tinzand sa treac mai
departe i mai sus. De aci oscilarea fiintei umane intre demon
i inger; de aci senzatia unei ierarhii pe care omul o complecteaza
cu spiritul sat dincolo de treapta pe care se gig. Dumnezeu ar
fi expresia concentratg i abreviat a treptelor viitoare, oarecum
aceea a fortelor latente care fac posibila aceastg ascensiune- 1).
Totui nu trebue sg-1 concepem pe Dumnezeu ca pe o perfectiune
ce este in curs de realizare, ci dimpotriv ca pe o perfectiune
realizatg dintru inceput i pentru totcleauna. Absolutul este deasupra instabilitgtii, deasupra devenirii empirice. Absolutul fiind
deasupra instabi1itii temporale, diferitele faze ale perfectibiliWei dinamice devin pe planul eternittii, pozitii care nuanteazg pantele perfectiunei in complectitudinea i strglucirea ei
etern. Precum succesiunea timpului presupune absolutul eternitgtii, dinamismul perfectibilittei

presupune perfectia reali-

zatr 2). Perfectiunea nu poate sta pe acela plan cu perfectibilitatea. cgci perfectiunea implicg o coeternitate cu lantul infinit al fenomenelor-. Dumnezeu apare astfel ca suportul permanent al lumii, fgr care aceasta s'ar prabui.
Cu ajutorul unor probabilitgli inductive putem deci ajunge
la dovedirea existentei lui Dumnezeu. Faptul c se recurge la
astfel de mijloace, cu o eficacitate logicg redusg, nu poate con-

stitui o obiectie impotriva cii alese, cgci probabilitgtile inductive se transforma ele insele in general in certitudini- 3).
In ultimele sale studii tendintele metafizice constructive se
accentueazg puternic la I. Petrovici. In studiul Dincolo de zare,
problema supravetuirii in cadrul criticii filosofice" 4), Petrovici
Ibid.
Ibid.

Punctul de vedere sustnut de Petrovci, cu toatti prudenta lu critic, a fost depln aprobat de neotomstul Johvet, in darea de seamA a desbaterlor Congresulu Descartes (Revue Thomiste. Janver 1938, p. 178).
De altf el toate drile de seam& aparute in revistele strine (franceze, germane, itallene) au fost unanime sn' sublnieze mportanta comuncgr flosofulu roman.

In revista GAndirea" Nr, 7, Sept. 1939,

www.dacoromanica.ro

Ion Petrovici

4 40

caut sa arate imensa heterogeneitate dintre spirit si corp, care

exclude de plano, o identificare impinsa prea departe

dependenti prea profunda a unuia de celalar, precum

si o

,,existenta spirituala depaseste cu mult realitatea fizic, nu numai

can/ privim lucrurile in ansamblu, dar si cand coboram in

amnunt- 1). Spiritul e profund deosebit de corp, intre altele,
pn.n doua atribute elocvente: constiinta spirituala cuprincle in
sine intreaga lume materiala infinit, in timp ce corpul nostru
este o particic infima din aceasta lume material; spiritul e
transparent, in vreme ce corpul e opac, caci, in adevar, daca
pun o carte intr'un sertar ea dispare, pe cand daca o fac continut

al constiintei mele, ea infra in raporturi cu altele. Pentru a

dovecli ea existenta spirituali depseste realitatea fizic, Petrovici aduce o serie de patru argumente. Un prim argument
losincl o interpretare a lui Bergson
I] constitue memoria.
Se stile ea suvenirurile noastre apar in constiinta in msura nevoei de conservare si in urma unei selectii, dar ca in anumite
imprejurari
de pilda cand omul e pe punctul de a se ineca
amintirile navalesc impetuos, Par a mai tine seama de selectia
impusa de principiul conservarii. Ceeace dovedeste c corpul
apare nu ca un substrat, ci ca o limita i ca o bariera- 2). Un
al doilea argument Il constitue ratiunea. Inzestrata cu forme
aprioriee, menite sa organizeze lumea sensibila, ea intampina
In aceasta oper de organizare rezistente. Mintea noastra
zueste unitatea i identitatea. Lumea materiala ne ofera camplexitate, diversitate ireductibila si o infinitate care nu se poate
strange intr'un tot-. Dae lumea sensibila ar fi arena fireasea
a spiritului, atunci formele lui n'ar trebui s para. cadre heterogene, ce se aplica stangaciu si imperfect'', ineat suntem inclinati

s credena c spiritul are tot dreptul sa astepte alt lume, in

care sa se poat realiza deplin i tericit..., uncle ar urma si se
desvolte fara stnjenire

i potrivit naturii sale aclevarate...".

Un al treilea argument it constitue sentimental. Daci nu in toate
manifestarile lui, egl putin in pasiunea vijelioasa, avem prilejul
s vedem cum corpul este simtit ca un impediment si cum incomplecta realizare a spiritului, din cauza lumii pamantesti,
nastere in noi presentimentului c, eliberat din peretii corpului,
spiritul 15t va gasi deplina lui realizare. In sfarsit un al patrulea
argument Il constitue fenomenele de telepatie. Aceste fenomene
Loc cit., pag. 359.
Loc. cit. pag. 360.

www.dacoromanica.ro

Ion Petrovici

141'

doveclesc ca exista comunicari interspirituale, care se dispenseaza

de caile obisnuite fizice. Exista deci in spiritualitatea noastr

dar care, isbucnesc la supraputeri i virtualitki nerealizate
i pentru care corpul nostru,
fati vremelnic si exceptional
departe de a fi o bazi, e o barieri si un impediment. Spiritului
ingustat in manifestarea lui i inabusit in numeroase virtualititi,
importante, nu poate sa nu i se destine si o alt existenfa' in
care sig-si gaseasca un instrument mai adecvat pentru a se realiza

in intregime, scotand din umbra lor o seama de virtualititi

care nu pot fi captate cu prilejul vietii pinaantesti- 1).
Petrovici invoca, in acest scop, i ratiunea unui echilibru,
compensatoriu, menit s ofere posibilitati de actualizare virtualittilor, care, in lumea terestr, sunt sou straine vietii sau
superflue. Faptul ca asemenea virtualitati ajung la realizare
In oamenii exceptionali si par celorlalti oameni stranii, monstruoase, supraumane, dovedeste c in regul generala naecanismul nostru fizic, regulatorul conservArii noastre le interzice
trecerea in constiintr. Dup. Petrovici ar fi absurd ca ase-.
menea virtualitti si existe, fari posibilitatea de, a se actualiza.
Deace,ea, vom conchide, spune el, ca viata viitoare ar avea
desvolte de preferint puterile spiritului care nu inclapeau in calapodui teresiru, fata de acelea, fie si nefructificate, care ckleau
in lotul lumii pimantesti, dar pe care un accident
si zicem
o rnoarte prematura
le-a impiedecat a se actualiza. Deaceea
moartea unui tnr, oricare ar fi sperantele lui de viati viitoare,
e totdeauna dureroasa, pentru ea s'a curmat intruparea unor virtualitki eirora le convenea anume cadrul piimntesc i care,.
atunci, intr'un alt gen de viat, ar rmne tot in potentiar.
Petrovici merge mai departe, admitind si o alti ipotezi,_
anume ca ceeace pe planul vietii terestre este simpla virtualitate, s fie actualizare pe un alt plan de existenta, asa incat
s'ar putea vorbi d flintari simultane i paralele ale aceleiasi
substante pe planuri diferite, fiinri cri s'ar ignora insa reciproc.
In sfarsit, adaogi Petrovici, ne mai putem imagina
tot in
sfera acestei ipoteze
ci dac fiecare viat simultani, isi are
constiinta ei exclusiv, fiecare plan existential cunoscindu-se

numai pe sine, ar fi cu putint ca toate aceste vieti paralele s

aib i o constiinti unitar', supraordonata, care imbratiseaza toate

planurile deopotriva si pe care constiinta noastr terestra limitati

la un singur plan, abia o presimto, ca sinu zic c'o ignoreaza.

1) Loc. cit., pag. 361.

www.dacoromanica.ro

Ion Pe trowel

142

Aceasta constiinti superioara sporeste Cu disparitia focarelor de

constiinta subordonate, i atunci in clipa mortii pamantesti, probaba ca depozitul constiintei stinse, se stramuta in acea superioara deodat Cu simtmantul continuitatii1).
Rezultatele la care a ajuns fizica notia pledeaza, dupa. I.

Petrovici, in acelasi sens. Materia nu mai e privita acum ca

substant absoluta, ca substrat ultim al realitatii, d'e unde nu
urmeaza ns c lumea s'ar reduce din cauza aceasta la un quasi-

neant, la o fantoma nesubstantiala. Iar consecinta interesanta

pentrit noi ar fi ca distrugerea corpului nostru nu implica distrugerea integrala a fiintei noastre, ale carei radacini se infmg
In profunzimile neintuitive ale celeilalte lumi. Din moment ce
substanta material a nu este un principiu, ci un produs, ea nu
exclude posibilitatea altor combinari ale formelor supreme, alte
produse mai rarefiate si mai fine, alte fiintri mai nobile i mai
spiritualizate, fie ca ar fi spirit pur invelit intr'o haina mai
eterica, ori in starsit ceva care le intrece pe toate si de care nu
ne putem face nici un fei de icoani inteligibila"). Unele cercetari recente, de chimie i biologie, par a dovedi ca se poate
constata viata efectiva., fara organism material si c intruparea
nu e o conditie a vietii, ci un rezultat al ei, pe care Il poate
produce in circumstante determinate" 3).
Faptul re,cunoscut drept nesdruncinat al evolutiunei Ii dau
lui Petrovici un indemn Tnai urult in depanarea acestor idei metafizice. Daca organismele terestre au ap;irut treptat i s'au

desvoltat intr'un proces de filiatiune de la cele mai simple la

cele mai complicate, ajungand Ora la om, se pune intrebarea:
dece evolutia si se opreasqi la om, ca un punctus terminus-,
n'ar merge mai departe, inventand o noui structuri, care si
treaci diner& de speta umana? Din punct de vedere logic,
nimic nu se impotriveste unei asemenea ipoteze. Daca o fiinta
fr trup nu este logic imposibila, atunci, spune Petrovici, s'ar
putea concilia ambele idei: anume si ideea ca omul reprezint
apogeul tovarasiei spiritului cu corpul, asa precum considera
unii; i ideia c evolutia nu se opreste la om, ci i continui
drumul croincl o speta far corporalitate care ar purcede,
printr'un fel de mutatie, din finta noastra omeneasca".
Sa presupunem, continai Petrovici, ci problema supravietuirii se rezolva In sens pozitiv, atunci se ridica alta intreIbid , pag. 362.
Ibid., pag. 364.
Ibid., pag. 365.

www.dacoromanica.ro

Ion Petrovici

143

bare: spiritul nostru isi pstreaz dup moarte forma individuar

sau se contopeste cu spiritul universal? Consideratii destul de
serioase sprijin dupO Petrovici speranta intr'o mentinere a formei individuale. Noi concepem existenta in mod teleologic,
adic organizat ca un ansamblu de scopuri si mijloace. Con-

ceptia finalist s'a impus tuturor marilor filosofi, cari nu s'au

impacat Cu determinismul mecanic si orb. In cadrul unei atari
conceptii, latura mecanic a existentei devine un instrument al
finalittii spirituale, dup cum fpturile finite devin in genere
mijloace de executie ale spiritului infinit-1). Omul devine in
acest caz un misionar al transcendentului, bucurndu-se in aceast

calitate de o anumita autonomie. E insa lucru cunoscut si din

stimtele naturii c ceeace e folosit ca mij!oc, are tenclinta de
a se fixa intr'o atitudine pe care o vrea in genere neschimbatr.
De aci caracterul mecanic de repetire uniformO, ce se intlneste
la toate instrumentele ce slujesc unui scop. Faptul c, suntem
mijloace in slujba unui scop transcendent, explicO poate si tendinta noastr, de a ne mentine infinit in form. individual. E
un fapt insa deasemeni stabilit c5." din momentul in care mijloacele dispun de autonomie si de fixitatea comporaxii, incepe
imediat o IuptO intre ele si imperiul scopurilor, al cOror instrument erau-. Ceeace a dus la stabilirea aclevrului, ca. orice mijloc tinde a se transforma in scop". Rivalitatea aceasta se termina
In cele din urrn printr'un compromis, in sensul c mijloacele
rmn s. serveasci mai departe scopurilor supreme, dar pri-

mesc si o intrire a tendintelor lor proprii. Dintre cele trei

teorii cosmologice: teoria imutabrit Iii (fie si a revenirii penodice a acelorasi evenimente) care exprim suveranitatea monoimagine a protona a mecanicismului; teoria asimptotica
gresului si a inoVrii
care reprezint domnia finalititii 'si
directivelor sale; teoria evo lutiei in spirai, care implici intr'o
privint o mergere inainte, ins cu reveniri asenaratoare (dei
nu identice), aceasta din urna pare a avea cei mai multi sorti
de a fi adevratO
fiind in acelasi
pe temeiuri stiintifice
timp si imaginea unui oompromis al rivalittilor dintre scopuri
mijloace-. Petrovici e de prere c spiritul transcendent,
dup ce ne-a folosit ca mijloaoe, nu ne va anihila inclividualitatea,
ci va recurge la o solutie transactionar, acordndu-ne o exister0
individual, diferit de cea pmnteasea,
dar acordndu-ne-o.
si

1) Ibid., pag. 367.

www.dacoromanica.ro

Ion Petrovici

144

Autorul, cu pruclenta sa caracteristica nu-si face iluzii exagerate despre puterea de mangaere a acestei ipoteze.
Chia' r daca in lac de consicleratii ipotetice, am avea credinta
certa intr'o supravietuire viitoare i in nemurirea sufletului,

totusi nu putem accepta fara un profund regret, zice dansul,

despartirea sufletului de corp. Lucrul e dealtfel destul de explicabil. Ai stat mai multa vreme intr'o high' locuinta sau te
deprinzi intr'o localitate modest in sine, si totusi nu te poti

desparti de ele fara putina melancolie, fara parere de rau.

Cum s nu te doati mima parasind lumea pamnteasca, de
care te-a legat atatea i atatea, mai ales cand ea este singura
modalitate sub care iti pati reprezenta limpede existentarl).
Intre mijloacele capabile de a ne ajuta sa construim o conceptie cat mai obiectiva despre lume, I. Petrovici socoate ca
cel mai puternic si mai efectiv este in' telectul, este ratiunea. El
este din acest punct de vedere un rationalist. Dar un rationalist
corijat i imbogatit cu tot ceeace gandirea filosofica dela Kant
[Ana' astazi a adus nou i demn de retinut. Rationalismul lui
Petrovici nu este dealectic si formal. El este de convingerea

dei ratiunea isi are principiile ei apriori, ea nu se poate

totusi dispensa de materialul furnizat de simturi, de experienta,

ca numai ratiunea aplicata la experienta poate s ne duca la

cunoastere. Dei pledand pentru filosofie ca disciplina autonoma,
Petrovici intelege totusi ca numai printr'o colaborare strans

dintre filosofiestim. la se pot asigura progrese atat uneia cat

celeilalte. Petrovici a invatat dela Kant ca in filosofie atitudinea critica este cea mai indicata, dar totodat el nu s'a oprit la
litera lui Kant, ci a inteles sa-1 depaseasca, imprim'and conceptiei lui un puternic accent realist. Deaceea conceptia lui I. Petrovici poate fi caracterizata ca o conceptie critic realista.
Ar insemna sa &inn insa o icoana incomplecta despre activitatea filosofica a lui I. Petrovici daca n'am releva si latura ei
aplicata. Ca Ministru al Instructiei Publice, in 1926-1927, Petrovici a incercat o reforma a invatknantului secundar, avand ca
idee novatoare i calauzitoare o coordonare prin filosofie a materiilor de invatanaant, pana atunci disparate si predate astfel,
ca i CAA fiecare ar fi fost absolut independenta i si-ar fi

ajuns sie nsi, ca i and stiinta, cu toate ca se manifesta

1) Ibid., pag. 368,

www.dacoromanica.ro

Ion Petrovici

145

in cliferite ramuri, n'ar fi in fond una.

Era vorba de o
reformg pe baze filosofice a invtgmantului secundar. Proectul
de reform5 n'a putut trece prin parlament si n'a devenit lege.
Ceeace n'a impiedicat ins ca ulterior s se recunoasc;i necesita-

tea de a se acorda un rol mai mare filosofiei in acest inunele privinte ciliar un rol mai mare decit ti
acorda insusi proectul Petrovici.
Gandirea lui Petrovici este in plin activitate. Ea se lupt
vst6mant, in

in prezent cu probleme filosofice centrale si sunt de asteptat

clela ea contributii, menite, cu cele de pfin:a acum, sa se desvolte
intr'un sistem armonic.

IC

www.dacoromanica.ro

Stefan Zeletin
5-tetan Motas s'a niscut in Comuna Burdusaci din Jud.
Tecuci, la 19 Iunie st. v., 1882. Primele patru clase primare
le-a fkut in comuna nada., iar a cincea in Coasta-Lupei, un

sat din apropierea Nicoresfilor. Dup terminarea scoalei prima,re,

adic in 1895, Stefan Motas intr in seminarul teologic din

Roman, unde nu urmeaza insa dect trei ani, de care-si va
aduce apoi toa t viata, co groaz, amm' te. Din cauza mesei
proaste ce li se servea elevilor, Motas se imbolnaveste in

aceast vreme de stomac, avand crampe asa de puternice inca

lesina in banca. Delegat de colegii lui s reclame neajunsurile
s, cear o hrana mai bulla, el este pedepsit cu eliminarea
din internat pe dona -saptamni, aruncat pur i simplu in trada
mesei

silit s-i petreac5 acest timp intr'o cas prost famat, sprijinit de colegii sai prin cotizatii, pentru a nu muri de foame.
Scrbit de cele intmplate la Roman, dupa terminarea clasei a
treea el se transfera la Seminarul din Iasi, lund totodata 110-tararea de a da si diferenta de liceu, pentru a o rape definitiv
cu teologia. Clasele a VII si a VIII, le face la liceul din
Baldad, prima inscris ca elev regulatr, iar a doua in particular,
dand-o chiar in toamna anului cnd a terminat clasa a VII
(1902). Dup absolvirea liceului, se inscrie la Universitatea
5i

din Iasi, unde urmeaz. filosofia, 1115.111i-si licenta in Iunie

1906.

Detinnd un rastimp postul de secretar al Seminarului Pedagogic din lasi, fiind apoi suplinitor in invatamntul secundar,
Mot ii pregteste in acelas timp examenul de capacitate, pe
care-1 iea cu sucoes si pe baza cruia ocup, la 1 Februarie
1910, catedra de limba germana si de filosofie de la liceul
din Bailad. In toamna anului 1909 el pleac in Germania,
unde dupa ce frecventeaza cursuri la universittile din Berlin,
www.dacoromanica.ro

$tefan Zeletin

147

Leipzig si Erlangen, i d doctoratul in 1912 la Erlangen, Cu

teza: Persnlicher Idealismus gegen absoluten Idealismus in der
englischen Philosophic der Gegemoart. In acest rstimp el se
repecle pentru putina vreme 5i la Paris precum i in Anglia, la
Oxford, pentru a audia cursuri universitare. In 1913 se intoarce
In tar, la Barlad, uncle-si iea catedra in primire. Este mobi-

lizat in 1913, precum i in 1916, face rasboiul pentru reintregire ca alter intr'un regiment de infanterie, merge pe front,
participa la lupte grele i indura ca atAtea sute de mii de ostasi,
rigorile retragerii in Moldova.. Lipsa de pregatire a rasboiului
urrnarile ei dezastruoase 1-au impresionat atat de dureros pe
Motas, Inca s'a simtit obligat sa publice acele note zilnice
din rasboiu, intitulate Retragerea, din fiecare rand al careea
transpirit amarul si revolta. In 1920 el se transfer la liceul
Mihai Viteazur din Bucuresti, uncle pred filosofia si germana
Oda in vara lui 1927, cand este numit la catedra, attmci

creata, de Istoria filosofiei vechi i medievale i introduacre in filosofie- la Facultatea de Filosofie i Litere din
Iasi. Pon' vreme dupi trecerea lui la Bucuresti, Mot.5
incepe o vie activitate publicistica, solicitat de cunostintele pe
care.le face si de prieteniile pe care le leaga in Capitata. Tot
in aceasta vreme el adopta numele de Zeletin, clupa denumirea
raului ce trece prin marginea satului sau natal, nume ce face

s se uite acela de Mot55.

Zeletin n'a avut niciodata o constitutie fizica prea robusta.

Durerile de stomac, de care a inceput sA sufere inca de la

Seminarul teologic din Roman, nu 1-au abandonat twig viata,
fiind agravate si de regimul alimentar din Germania i de viata
clusa in cele dott campanii. Un barbar tratament medical, ce-i
fu aplicat pentru o boal contractat in timpul rasboiului, i-a
zdruncinat iremediabil sntatea. Se aclaogar apoi imedm. t dupa

rasboiu un reumatism acut, pe care insa baile de Techirghiol

Il silira sA cedeze, 5i o boal de rinichi care avu main* grave
asupra inimei. Din toamna anului 1933 starea sanatatii lui
Zeletin se inrutti tot mai mult, fiind nevoit sA stea mai multa
vreme in sanatorio. Medicii incepur. s-si dea seama c once
posibilitate de insanatosire este zadarnica. Dupa lungi i foarte
grele suferinti i dupa o agonie de cateva zile, Stefan Zeletin
i dadu sfarsitul in Bucure5ti, la 20 Iulie 1934.
Fire mai mult meditativa decat inclinata spre eruditie
istoric, Zeletin a fost, in ciuda sanatatii lui subrede, de o fewww.dacoromanica.ro

$tefan Zeletin

148

cunda' activitate. In afar de teza de doctorat, Zeletin a publicat,

In 1915, primul volum din Evanghelia Naturii, in 1923 traducerea din greceste Scurt expunere a filosofiei sceptice , a

lui Sextus Empiricus, in 1928 Nirvana, Ganduri despre lume

viata.

In Evanghelia Natunr i Nirvana-sunt expuse o

parte din ideile lui despre lume i via' ta. Zeletin s'a ocupat insa
si de probleme de sociologie i economie politici, publicnd
dou valoroase lucriri: Burghezia Romnii, Origina si rolul

ei istoric (1925) si Neoliberalismul (1926). In 1916, cu cs. teva luni inainte de decretarea mobilizarii, el publica o filipica
foarte crud impotriva moravurilor din tara noastr', intitulata
Din tara mtigarilor. Aceste lucrri ne dau insa o icoan prea
slaba despre opera lui Zeletin. In adevr, in afar de un numr
impuntor de articole publicate prin difen'te reviste, Zelefin a
lasat interesante scrieri inedite, pe care lipsa de intelegere a
unora dintre mosteniton' le-a ficut s ajunga la Tribunalul
Ilfov, unde zac in Arhiv, in loc s fi fost depuse la Academie,
pentnt a putea fi consultate!1)
Este interesant de relevat faptul ca lucrarile pur filosofice
ale lui Zeletin s'au nscut, cum o mirturiseste el insusi, din
aforisme. Cci, spune Zeletin, adevrul nu se naste gata djntru
inceput, invaluit in perioade lungi i silogisme greoae, cum vrea
s ne faca' a crede intelepciunea, fals a crtilor. El apare din
adncimile necunoscute ale sufletului nostru, in clipe de visare,

ca scnteeri din intuneree 2). Nici din laboratorii, nici din tomurile filosofilor nu pot veni scnteerile, care sa pun mintea
In actiune, ci din privirea naturii. Nici odat n'am simtit mai
mult nemernicia oricarei filosofii de cabinet, dect in fata cerului instelat- 3). Ideile se nasc, l'ira si tin seami de ordine
si de metoda, ele se nasc spontan, isbucnind pe neasteptate
provocand, in lumea gndurilor, fermente puternice. -arnislirea
ideilor st in afar de once ordine si metoci, ca'ci inceputul
firesc al filosofiei a fose, si va fi
msur 4). Zeletin taxeara
drept neinchipuita nerusinare filosofica" incercarea de a _prinde,
cu ajutorul celor trei forme ale gndirii, bogifia' naturii. Ca
si cum noi am avea nevoe de un mijlocitor intre mima noastr4
6 natura, spre a-i intelege tainele. Ca 6 cum, pentru a cuprinde
Cezar Papacostea d o bibliografie anAnuntit a openlor lui Zeletin, in Revista de Filosofte", 1935, pag, 227 urm. De acela$, tot acolo,

interesante date biografice st caracterizAri ale operei.

Nirvana, pag. 6.
Ibid., pag. 7.

Ibid pag. 6.

www.dacoromanica.ro

$tefan Zeletn

149

imensa felurime a Totului, n'ar fi nevoe tocmai de a se desbraca

de once forme ale gandirii, a merge direct la Dansul, a. se

hpi lluntric de el, i a-1 strange cu pasiune la sanul sufletului- 1).
In fata privelistfi mrete, covarsitoare, a naturii, gandirea nu mai

spune nici un cuvant, tace, si numai ce e mai adnc in noi,

simfirea, se mio i vorbeste.

Tendinta de a face filosofia s devirla stiintifica- este

dupa Zeletin Cu totul gresita. Ea a dus la situatia ciudata ca
oamenii de stiinta fac filosofie i filosofii stiint, o inversare
totala de roluri. Ce deosebire intre inteleptii de astazi, cari
',sorb din mocirla laptelor-, i filosofii de odinioara, cari
sorbeau din cupele de nectar! Astfel filosofia nu mai locueste
acum in inaltimele albastre, ci in mocirla pamanteana; nu mai
vorbeste in versuri, ci in silogisme; nu se mai imbraca In reverie, ci in teoreme; ea a devenit, ori crede ca a devenit,
intifica" 2). Tinutul visului si al reveriei a fost parasit pentru
acela al faptelor, avantul fanteziei pentru spiritul stiintific ! Din
creer fulgeni ideea, sublim i mareata in stralucirea ei dintai.
Limba ei nu e nici silogismul, nici teorema, ci oda si ditirambul-.
Dovezile nu sunt totdeauna necesare, iar cand se recurge la ele,
se face spre a se obtine pentru adevarurile in serviciul carora sunt
aduse, putere convingatoare. Sunt insa i adevaruri care au
In ele insele aceasta putere convingatoare: sunt adevarurile senfimentului. Ele sunt categorice, prind faptele nemijlocit i in-

latura orice indoiala: as,a simt, asa cred". Pentru astfel de

adevaruri dovezile sunt o podoaba, ce nu le rnareste nici ide
cum puterea. Caci ele sunt ca soarele: ele au lumina in ele
insile. A le lumina cu licarirea slaba a dovezilor, inseamna a.
lumm. a un incecliu cu o lurnanare- 3 ) . Adevarat filosof este dupa

Zeletin acela, caruia natura nu i-a dat numai o minte mare, ci

o inima mare'', adevarat e acela despre care biograful sau,

aratandu-i viata si invtarnintele, va putea sa spuna: el a devenit filosof, fr a inceta de a fi om" 4).
Totus Zeletin n'a llamas pana la urma la convingerea ca
reveria i visul sunt singurele tinuturi ale filosofiei i c aforismul, oda si ditirambul ar fi singura ei limb. Ci cand a
fost vorba sa-si publioe ideile sale despre lume, el s'a vzut
silit sa le schimbe forma lor originara aforistica i sa le preIbid., pag. 6-7.
Ibid., pag. 8.
Ibid.. pag. 25.
Ibid., pag. 14.

www.dacoromanica.ro

150

$tefan Zeletin

zinte intr'un vestmnt sistematic. Asa s'a niscut Evanghelia

naturii''.

Din inssi lucrarea de doctorat a lui Zeletin se desprind

clar tendintele lui filosofice. Cki tema pe care si-a ales-o era
In concordani cu firea lui intreagi: aici se vd preferintele si
inclinrile lui, ce vor prinde, cu scrierile ulterioare ce se vor
naste organic, un contur bine determinat si se vor inchega intr'un sistem propriu. Cuvintele urmtoare sunt menite s arunce
din capul locului lumini vii asupra caracterului operii lui: Am
fost si sunt in filosofie un incorigibil romantic: un romantic
din temperament, nu din capriciile lecturii. Din haml naturii, nu
din acela al ertilor... De aceea natura mi se prezint ea rezultat
al unei serii continue de evolutie spiritual, ce palpit in infinite
uncle, fiecare din acestea jucnd la locul si la timpul ei
un rol necesar. Pentru mine existenta intampltoare, izolat,
este simpl absurditate: once fptur din univers are, in modesta
ei sfer de activitate, un rol necesar de implinit, Para, care inss
existenta totului ar fi stirbit. In cadrul acestui marxism spiritual
al universului, determinismul social pe care-1 aplic este o simplA

parte intregitoare"1). Deasemeni cuvintele puse ca motto la

Evanghelia Naturii-: Amintirii celor dou antipode ale spiritului omenesc Rousseau si Hegel, inchina autorul Evanghelia
Naturii in care se intalneste, se ptrunde si se impacii gfindirea
amndurora-. Titlul lucrrii Evanghelia Naturii" vrea si ca-

racterizeze pregnant intreaga &dire" a lui Zelefin, gndire

care e un protest impotriva crestinismului
nu a religiei
inssi": unei evanghelii a dispretului naturei ea opune o evan-

ghelie a iubirei de naturr 2).

Dup Zeletin un sistem de filosofie nu se naste ca oglin. dire a lumei, ci ea poem a sufletului omenesc: nu felul d a
fi al naturii, ci felul de a fi al unui anumit suflet se exprim
in el-. Sau cum spune in alt parte: Filosofia nu e deck umbra
fim tei omenesti proectat in afar si identificat cu lumea- 3).
Sau: Pentru filosofie, credem a putea dovedi noi, cercetarea
nemijlocit a naturii are de tot putin insemntate. Oricat de
departe ar merge desvrsirea mijloac,elor de cercetare, filosofia
rmne mereu aceea: proectarea spiritului asupra naturii. Deaceea desavarsirea filosofiei atirn numai de agerimea privirei
Cezar Papacostea, Stefan Zelettn, .,Revista de Filosofte", 1935,
pag. 223-224.
$t. Zeletin, Evanghelta Naturii, pag. 9.
Ibid., pag. 129.

www.dacoromanica.ro

$tefan Zeletin

151

psihologice a creatorilor ei. A filosofa, inseamna a larnuri

natura in asemanare cu omul. Si e de putina insemnitate daca

cel ce filosofeaza are deplina constiinta de calea pe care se

Filosofia a urmat mereu, la inceput instinctiv, in urmi
cu constiinta mai mult sau mai putin limpede, aceeas cale de
la om la naturr 1). A filosofa, in intelesul filoso fiei mite, inseamn4 a pune ceva sufletesc in naturii sau, mai nimerit, a face
din ese nta sufktului esenta naturii... Ce fel vede ganditorul sufletul, asa vede si natura: el proecteaza lumina launtrica in
afara. Deaceea cearta asupra, adevaratei filosofri nu va putea

fi incheeat decat in tinutul sufletului. Cand ganditorii ar ajunge sa se inteleaga asupra, esentei sufletului, intelegerea asupra

esentei naturii ar arma de la sine" 2). Deaceea. spune el, cea

mai nimerita introducere intr'un sistem de &dire e o marturisire

de credintr 3). Si deaceea, pentru a ptrunde un sistem de

&dire, trebire s cunosti mai nti sufletul a carui expresie
el este. Intiia intrebare, ce trebue pus autorului unei filosofii,
Rota: spune-mi cine esti ca om, pentru a intelege ce fel gandesti
asupra vielii si a lumii". Cu asemenea convingeri, e explicabil
sal auzim pe Zeletin spunand ca pentru el adevarata frlosofie
este aceea a idealismului german, sub a car' ui influenta declara
ca se afla. Caci dupa el idealismul german a descoperit calea
pe care va merge, cat va fi, spiritul omenesc, anume calea ce
pleaca de la suflet si se intoarce la suflet". Pentru ca idealismul
german sa devina insa rodnic i sa &Ica la rezultate importante,
trebue s i se extraga fondul lui latin i s i se clea, jos travestia
germana. S mergem deci la Rousseau, dar la un Rousseau consolidat cu ceeace a cucerit idealismul german. Deaceea Zeletin
sustine c ar putea fi caracterizat i ca un Rousseau germanizat.
Si fiindc Evanghelia Naturii" a fost elaborat si a aparut cand
spiritul lui Kant era foarte puternic in Germania, Zeletin cauta
sa-si precizeze pozitia i fata de Kant, pronuntandu-se hotrit

impotriva rnarelui ganditor german. Filosofia de fata, spune

Zeletin, i filosofia 6ntiana nu pot sta alaturea: una din ele
e o ratacire" 4).
Dupa Zeletin forma adevirata i originara a sufletului
este tendinta sau nazuinta sau, cu un alt termen pe care-1 prefer
ganditorul nostru, pornirea. Analizata indeaproape, pornirea se
Ibid., pat. 129-130.
Ibid., pag. 132.
Ibid., pag. 11.
Ibid., pag. 26.

www.dacoromanica.ro

$tefan Zeletin

152

infatiseaza ca o stare emotiva, mergnd indrasnet i nesocotind piedicile. Spre deosebire de pornirea afectiva este apoi
pornirea voluntari, care merge incet, chibzuit i metodic. Pornirea
se prezinta intai sub forma spontana, ca sentiment adica, iar sub
inraurirea inteligentei, pierzandu-si spontaneitatea, ea devine vointa. In vrerne ce sentimentul traeste prin el insus, vointa tr.este

prin ajutorul inteligentei. La inceput pornirea se iveste ca

dorinta vaga, ce nu mai las o clipa de liniste. Si atunci privirea

inteligentei se indreapta nelinistita catre dnsa si o intreabi

cine e si ce vrea. lar cnd a isbutit sa imprastie in jurul ei

lumina

ca prin minune dorinta vaga piere i omul inainteaza

statornic cita tinta: el vrea. Sub inrAurirea inteligentei spontaneitatea s'a stins, tasnd reflexiei rolul de calauza interna
cu aceasta pornirea vaga s'a schimbat intr'o pornire refle,ctata:

sentimentul a devenit vointa-1). Procesul sufletesc incepe ca

sentiment sub forma spontana si se termina ca vointa sub forma
reflectata. Cu alte cuvinte, vointa mi este deosebita principial
ci ea e un sentiment, cruia inraurirea inteligentei i-a rapit
spontaneitatea, dandu-i stiinta deplin de sine- 2). Vointa fund

o pornire totdeauna reflectata, e un non-sens sa se vorbeasca

de vointa oarb5.-. A spune ca vointa e oarba, e totuna cu a
spune c un cerc e patrat. Vointa nu este asadar ceva originar,
ci e ceva derivat: ea se compune din dou elemente cu totul
deosebite: din pornire i m teligent. Aceasta din urm6
flte daca cea dintai iea infatisarea unui sentiment sau a unei
vointi. Sentimentul e o pornire intunecafi, vointa e o pornire
luminata: ea e sentimentul ce si-a altoit pe el ochii inteligentii.
Sau in scurt: sentimentul e o pornire oarba, vointa e o pornire ce vede. Dati sentimentului ochi si el se schimba in vointa,
adica in pornire reflectata; luati lumina ce calauzeste vointa
si ea se preface din nou in sentiment, adica in pornire oarba").
In antiteza de simtire i gndire pulseaza, in adevar, toate formele vietii spirituale- t). Gandirea nu este dupa Zeletin ceva
originar si. primordial, ci alcatueste doar o simpl. -laza de
trecere. Dup5 noi, spune Zeletin, in toate formele de viat5 ale
spiritului, gemdirea alcauqte o taza de trecere, ce e menita a
da loc unei base mai inalte, de natura' complexii, a di rei temelie
e simfirea. Astfel incheerea vietii spiritului, in toate formele ei
bid, pag. 43.
Ibtd., pag. 44.

Ibtd., pag. 49.

Ibid., pag. 121

www.dacoromanica.ro

$tefan Zeletin

153

de manifestare, e reluarea inceputului intr'o form mai inalt

in form de sintez."- 1). $i nici vointa nu este o functie oriVoluntarismul se dovedeste a fi, dup, Zeletin, cu totul
lipsit de fundament. Czi vointa oarb se clovedeste a fi in realitate sentiment. Nefnd un fapt sufletesc originar, vointa este
totus latura sufleteasca cea mai inalt i mai desavrsit.",
fiindc la ea particip att sentimentul ct i inteligenta, adic
tot sufletul.
Din analiza faptului sufletesc primar rezult c viala sufleteasc e guvernat de legea hegelian a desvoltrii triadice.

Procesul de nastere a sufletului strbate, spune Zeletin, trei

stadii: simtirea se iveste la inceput ca tez, inteligenta apare
in urm ca antitez, iar vointa face incheerea ca sintez de amndour 2). Desi sustine acest lucru, Zeletin totus nu admite
sinteze in viata sufletease deck numai in formele de desvoltare cele mai complexe i mai inalte" 3). In faptul c. Hegel
a lit a extindere universal legei desvoltrii triadice, st eroarea
lui, care ert menit5 s duc la deformarea faptelor. Astfel, dup
Zeletin, in viata sufleteasc nu este posibil o sintez intre
ur5 i iubire. Pretutindeni viata spiritului, atat in geneza ca'A
desvoltarea lui, e supus aceleiasi legi triadice i Zeletin adaog
ea"' invitmntul acesta alcaueste osatura intregului su sistem.
Simtirea i inteligenta sunt laturi sufletesti simple, prin

natura lor in totului tot opuse. Antiteza dintre ele e un fapt

sufletesc adnc ce se reg5sete in toate formeie de viat
ale spiritulur. Cnd opozitia dintre ele se accentueaz5 i iea
forme grave, rezultatul luptei este totdeauna tragic. Inealcarea
simtirei asupra inteligentei duce spiritul la rAficire, inclcarea
inteligentei asupra simtirei smulge rdcinile sale omenesti. Nebun
sau brut.
acesta e sfrsitul, ce asteapfai pe cel ce nu e in

stare sal p56treze cumpna vietei sale lnntrice- 4). Exemple se

pot cita la nesfrsit.

Inteligenta are puterea de a opri o pornire din mersul ei,
iar cnd face acest lucru, sentimentul iea o inftisare static
atunci avem ceeace se numeste emotie. Aceast putere de inhibitie a inteligentei nu implic cu totul desvoltarea unei porniri
ivite. De cele mai multe ori ea Ii intrerupe mersul, pentru a
lmuri scopurile la care ea duce, mijloacele de care are nevoe,
Ibid pag. 126.
Ibid., pag. 50.
Ibid , pag. 123.
Ibid., pag. 51.

www.dacoromanica.ro

$tefan Zeletin

154

avantagiile i dezavantagiile ,ce s'ar ivi odata cu indeplinirea ei.

E ceeace se numevte momentul delibererii-, care poate tinea

cateva cupe sau luni i ani. and deliberarea a luat sfarvit, ridicandu-se stavila push' de inteligente, pornirea iese din starea
pasiva vi trece in stare activa, emotia prefecandu-se in fapte.
Sunt i cazuri cand pornirea nu tine seama de luminile inteligentei
atunci fapta se navte din curajul desna.dejdei.
Pornirile se nasc slobod, sunt spontane. Inteligenta le
nimicevte spontaneitatea. Iar opozitia dintre sentiment 6 inteligenta

se prezinta ca o antiteza intre libertate i necesitate. Vointa nefiind altceva idecat un sentiment aleuzit de inteligenta, ea nu
poate fi libera. A spune despre vointa ce e libera, e tot una cu a
spune a un cerc e patrat. Pornirea devine voluntara numai
pierzandu-vi libertatea... O pornire libere e sentiment; vointa e o
pornire ireflectata, ala'uzita, determinate, deci nelibere. Sentimental devine voint.5 tocmai prin aceea, c inteligenta ii niminevte libertatea, dandu-i reflexia drept caleuze- 1). Deaceea &and
predomine sentimentul, ne simtim liberi, iar and predlomine
inteligenta, ne simtim determinati. Intreaga viaf4 a spiritului,
affit oea individuar, cat 6 cea colective, se desfavura in antiteza
dintre libertate i necesitate.

Activitatea sufleteasca incepe deci dupe Zeletin ca sentiment, c,are sub inraurirea inteligentei, adice oprindu-1 in loe,
iea forme de emotie, sau dendu-i drumul sub caleuzirea ei,
iea forme de voint.
Cu Git sentimentul sta mai departe de luminile inteligentii,

cu at& el este mai curet. Vointa din contra este cu atat mai
desavervita, cu cat ste mai mult sub caluza inteligentii. Spre
deosebire de vointa, sentimentul e un fapt sufletesc ce-vi ajunge
sie insuvi, fiind autonom, spontan, liber. Deaceea el trebue privit

ca fiind esenta in* a sufletului. Si deaceea sentimental alcetuevte 6 punctul de reazam al convtiintei de sine. Caci prin
eu" nu se intelege nici puterea de vointe, nici intinderea cunovtintelor, ci modul de a simti al unui individ.
Simtirea fiind partea aclance 6 statornica a sufletului, sentimental este pazitorul neadormit al sufletului, care vegheaze
necontenit, zi

i noapte.

Vointa, chiar in timp de veghe, ne

viziteaz rar, iar in timpul somnului dispare ca tow". Inteligenta

In timp de veghe e totdeauna ca noi, dar in somn xie viziteaz
rar, ar and o face, sta totdeauna i cu totul la ordinile senti1) Ibid.. pag. 14.

www.dacoromanica.ro

$tefan Zeletin

155

mentului. Sentimental ,singur insa e totdeauna prezent i activ.

Dupa Zeletin, inteligenta ea insis se naste din oentiment.
Pentrn a -tliovedi -,aoest lucru, -el analizeaza mai indeaproape inteli-

genta Cum se infatiseaza aceasta? Ea prezinta doua aspecte,

unul purtand numele de gandire intuitiva, altul de gandire abstracta. Ca gandire intuitiva, inteligenta se adanceste nemijlocit
in fapte, facandu-se una cu ele. Gandirea intuitiva e sadita pe
sentiment sau, cum spune Zeletin, sentimentul prelungit ca
inteligentr. Ea se clesfasoara, ca i sentimentul, libera i fara
scoP,
ea este spontana. Felul ei de a fi, este indentic cu
felul de a fi al sentimentului. Ca gandire abstracta, operand cu
notiuni, juclecati, silogisme, inteligenta se desprinde de inturtie
deci de sentiment, prezentandu-se ca dusmana a acestuia.
Gandirea abstracti este sustinuti de vointa, urmareste scopuri,
orienteaza practic i tiintific. Gandirea intuitiva e organul
de creatie artistica, c,ea abstracti e unealta de orientare si cercetare stiintifica. Una e libera, exista in sine si ca ea sunt
creatiile ei; alta e supusa la scopuri, exista' in vederva acestora
operile ei au in chip firesc aceeasi insusire"1). Dovedindu-se
c inteligenta se desvolta la fel cu sentirnentul, se dovedeste prin

aceasta c cea dintai deriva din cel din urm.. On% aruncand
o privire asupra desvoltarii filosofiei, se constati ca gandirea
pulseaz4 in extreme. Cu alte cuvinte c Di* gandirei reproduce
intocmai viata
, cci
i simtirea se misca in extreme,
iubire i ura, c atat simpr. ea cat i gandirea au forma ritmului.
Existenta ritmului c,ere existenta de antiteze: fara moduri opuse
de a fi, nasterea ritmului e cu neputinta- 2). Legea hegeliana,
de clesvoltare in teza, antiteza i sinteza, nu poate fi inteleasa
In intregime si cum trebue, decal prin legea generala a ritmului.
Dar daca e adevarat c gandirea pulseaza in extreme, ca
sustine o idee, pe care apoi o combate cu o alta cu totul opusa,
atunci urmeaza in mod necesar ca' nu exista adevar unic i vesnic. Viata gandirei sta tocmai in pasirea de la unele adevaruri
la allele, conditia ei deci e vremelnicia adevarului. Gandirea dararna pentru a crea, i de aceea nu poate s cristalizeze intr'o
singura forma. Pentru a fi, ea trebue sa refaca: ea calca peste
o forma i trece la cea potrivnica. Astfel in filosofie intaia
sarcina a unui ganclitor nou e de a ucide pe premergatorii sai.
Moartea acestora e conditia vietii sale- 3). Intrarea in posesiunea
Ibid., pag. 90-91.
Ibid., pag. 118.

Ibid., pag. 100.

www.dacoromanica.ro

$tefan Zelehn

156

adevirului etern, ar echivala Cu moartea ganchrii. Caci nu adevrul

etern el insus intretine viata gndirii, ci numai credinta in el.

Desigur gandirea are clezamgiri in nminta ei de a ujunge la
adevarul etern, aceste clezamgiri nu pot zdruncina ins pentru
totdeauna credinta in el, aci dac i-ar zdruncina-o, spiritul ar
ramane de-apururi in imobilitate. Deci desvoltarea gndini
cere don:a conditii potrivnice: cranta in existenta de adevaruri
eterne, cci numai aceasta tine in miscare eternul ei ritm;
existenta in fapt de adevruri vremelnice, cei numai aceasta face
Cu putinta.' pulsarea necurmat de la un adev:a..r

la altur 4).

Gandirea se mica de,ci intre adevruri vremelnice, cu credinta

nestrmutata. c dat tot va ajunge la adevruri eterne. Cercetarea adevarului e o vesnic alergare manat de o ndejde,
a carei ursit e de a nu infra nicioclat in fapt. Cci conditia
existentei oercetrii adevrului e tocmai neimplinirea acestei
dejdi-2). In alt parte Zeletin spune; Astfei goana vietuoere ea adeva.rul s fie etern in ilttuie, si vremelnic in realitate.
Pentru ea omul sa alerge vesnic dup adevsar, el trebue sA nu-1
gseasca, niciodatai... Nu este adevr etern, ci o eterna. goan
dup.6 aclevr" 3 ).

Intrucit gndirea nu este in stare s descopere decal un

numr redus de antiteze fundamentale, toat posibilitatea progresului este restrans la acestea. De firea gandirel depinde geneza i reahzarea progresului, dar tot din firea ei decurge
in mod necesar mirginirea lui. CAci dupa' ce gandirea a descoperit antitezele fundamentale i le-a redus succesiv la sMteze,
ea se intoarce iarsi la primele antiteze, ne mai punandu-le ins
sub forma unilateral de la inceput. In aceasta st. folosul silintelor pe care le-au depus uriaii gandiril: de a impiedeca prin
operele lor ea gndirea s se intoarca la vederile initiale, unilaterale. Sinteza, oricat a,r impca antitezele, nu poate fi nicio-

dati definitivA. Czi sinteza, casi antitezele, e tot un tact al

ritmului gandirei, tot atat de vremelnicai ca i ele. Ceeace
produce gndirea e far deosebire osndit la peire, c.ci numa,i
ticigind ceeace naste, ea i asigura viata proprie- 4).
Fiindeal atat gAndirea eat j sentimentul devin, se prefac,
in virtutea dusmniei, a contrastului, a antitezei sau a contrazicerii, Zeletin spune cA devenirea sufleteasca poate fi caracteIbid peg. 101.

Ibid., pag. 101.

Nirvana. pag. 26-27.

Evanghelia Naturii, pag. 106,

www.dacoromanica.ro

$tefan Zeletin

157

rizata cu termenul de polaritate. Via* sufleteasca se prezinti

dupa Zeletin sub semnul unei intreite polaritti: a) polaritate.a
sentimentului sau dusmnia de ur sit iubire; b) polaritatea gndirei sau d'usman. ia vederilor potrivnice; i c) polaritatea sufletului intreg sau dusmnia. inss de simtire i gandire. Intreg
sufletul dimpreun cu laturile sale au o existen* polara. lar
a lamuri devenirea sau cauzatia sufleteasca, nu inseamn altceva

cleat a lamuri polaritatea sufleteasa sau, ceeace este acelasi

lucru, mecanismul ritmului. Att polaritatea gndirii cat i aceea
a sentimentului precum si devenirea suflettilui sunt prefaceri
de energie.
Cercetarea cauzatiei sufletesti duce clup Zeletin la urma-

toarele incheeri: 1) Cauzatia sufleteaso e o prefaoere ritrnica

de energie; 2) Puterea sentimentului sta in raport invers cu

aceea a gndirii; 3) Energia sufleteasca ramane in prefacerile
ei o marime neschimbat.

Nasterea sufletului, spune Zeletin, st in pulsarea sentimentului curet catre inteligen*, desvoltarea sa sta.! in procesul
de intarire a gandirei. Decderea sufletului e procesul potrivnic
de s'cidere a ganclirei in folosul simtirei, moartea sa e pulzarea
de la inteligen* la sentiment in stare curat. Prin rnoarte, energia
sufletului se preface din nou in ceea ce era inainte de nastere:
In spontaneitate desvrsit sau activitate pupa
in -for*

a naturei''1).
Viata naturii fiind dup Zelefin intruparea vietii sentimentului, e firesc ca insusirile ritmului naturii si fie aceleasi cu
insusirile ritmului sentimentului. Casi acesta din urna, rinnul
naturit este spontan,, adica, in clevenirea ei, natura nu urmreste
seopuri. A spune despre natur cA prezint o devenire teleologic,
inseamn a ignora spontaneitatea ei. Ritmul naturn- este, casi
acela al sentimentului, discontinuu. Caci asa cum -formele potrivnice ale sentimentului, iubirea i ura, nu pot fi unite intr'o

sintez, tot asa formele potrivnice ale naturii nu pot fi unite

in sinteza. Natura zmisleste ne,contenit corpuri nou i necontenit distruge corpuri vechi, fara a pune vre-o continuitate
intre ceeace zmisleste si ceeace distruge. Viata naturii este
o necontenit schimbare; toate inchegfirile ei sunt nestatornioe
si au loe in mod cu totul uniform', ceeace inseamn c:15 once
progres este exclus in mersul naturii. Pentru existenta ei nu e
nevoe decat ca tot ceeace se uneste s se descompuna, ca tot
1) Ibid., pag. 115.

www.dacoromanica.ro

$tefan Zeletin

158

ceeace naste sa. moar. Inss viata naturii nu e altoeva deat

aceast necurmata pasine de la nastere la moarte"1). Totus

intre ritmul naturii i acela al spiritului exista' deosebiri: Ritmul naturii e mai simplu dect al spiritului: cel dinti se in-

vrteste mereu in extreme, cel din urm are si putinta de a

uni extremele intr'o alcatuire mai Inaltr. Intre ritmul naturii
aoela al spiritului este aceeasi deosebire care exista intre
ritmul sentimentului i acela al gndirei.
Nu se poate vorbi ins, de moarte in adevratul inteles
al cuvintului in natura. Cci ceeace pare moarte, nu este In realitate deat punctul de plecare pentru alt viat: once descompunere e prilm de noti compunere". Dar viata naturn" nu e posibil decat cu sacrificarea vieii indivizilor. Daa indivizii
ar fi nepieritori, natura s'ar opri pentru totdeauna la aceeasi
formi de agregafe i aceasta ar aduce moartea generali. Pulsul
vietii, necurmata psire de la agregare la dezagregare, ar lua
capt Natura ar cristaliza pe vesnicie in aceleasi forme neschimbitoare si eterne". Moartea indiviziloe asiguri viata totului si din

acest punct de vedere este o antitezi ireductibil intre viata

indivizilor i aceea a totului. Vesnicia vietii totului cere moartea
invers, eternitatea vietii indivizilor ar avea de urmare
inceta.rea vietii totului. Astfel ceeace intretine viata naturii e
moartea indivizilor, aci ea singura d materialul trebuitor pentru
o nona -compunere. Nestiind deat si uneasa i s descompuni,
natura trebue s ucid pentru a naste. ea trebue s prefac ce-

eace a as' cut in farme, pentru a-si da putinta unei creiri necontenite. Dati indivizilor nemurirea i ritmul naturii inceteaza...
Peste tot nimic etern (leal eternul ritm intre nasterea i moartea
existentelor individuale" 2).

Dar dupa Zeletin nu numai sufletul individual se invarteste in extreme pentru a se ridica apoi la sintezi, ci i spiritul
obstesc se misa intre extremele de simtire i de gandire, pentru
a se ridica apoi la un stadiu de sintez de armonie", filosofia
sociat nefiind altceva deat o psihologie aplicat la viata
obsteascr, o psihologie tradus in termeni
Viata social se prezint la inceputurile ei avand ca temelie pornirile spontane, dintre care cea mai puternia este
pornirea sexual. Pornirile, ami se deslntue, unesc pe oameni,

cnd sunt satisficute, ii lasa sa se desparti. Prin urmare, la

Ibid, pag. 137,
Ibid, pag. 142-143.

www.dacoromanica.ro

Stefan Ze1ettn

159

origina societtii intalnim aceeasi pulsare intre atragere si respingere. Pe masura insa ce omenirea s'a desvoltat, ritraul ei de
obArsie, ce o facea sa apara ca fiind asemanatoare cu natura,
a intrat in intuneric. lar acest lucru s'a intamplat, dupa Zeletin,
datorit gandirei. Am vzut mai sus cum gandirea are dona aspecte: unul intuitiv i altul abstract. Aceste dota' aspecte, privite din punct de vedere social, se yaciese ca jucand 'liste roInri dintre cele mai importante. Gandirea intuitiva este un mijloc
de cunoastere cu o insemdatate individual. Deasupra ei se
ridic gandirea abstracta', care dobandeste o insemnatate sociala
asa de mare, incat pune gandirea intuitiva in lamba'. Gandire' a
intuitiva de partea inteligentei i pornirile spontane de partea
simtirei sunt demente individuale ale vietii sufletesti. Cu totul
altfel stau lucrurile cu gndirea abstracta. Gandirea abstract,
nascuta, dup. Zeletin, din forma molifica a limbii, este un produs al vielil sociale i indeplineste rolul de a socializa cunoasterea, de a face ideile sa circule de la individ la individ in sanul
societatii. Numai gandirea abstract face ca ceeace gndeste
individul s'A fie cunoscut i die altii, ca fructul cercetrilor spiritului sa devina avere obsteasca. Exercitnd acest rol, gndirea
abstracta intareste viata obsteasca prin legaturi puternic,e si variate, prin legaturi ata de puternice si de variate, incAt temelia
vietii obstesti se vede mutata din pornirile spontane in ideile
comune, din simtire in gandire. O schinHbare cu conseciuti hotal-Atoare in

\Tia.

teoretic5.

practici.

Natura i desfasura viata in chip spontan,

ce,eace nu
inseamna anarhic,
si totdeauna pe aceleasi tAi. Si ea face
aceasta tocmai pentru a nu risipi in mod inutil energie. Uniformitatea este, spune Zeletin, o conditie esentiala a vietii in
genere. Desfasurarea uniforma a spontaneitatii e ceeace se
desemneaza ca obicei. Rostul de a fi al obiceiului sta in economisirea de putere, deaceea insemnatatea sa e covarsitoare: peste
tot unde e viat, e obiceiu. tn omeni,re ca si in natura"1).Ceva
mai mult inca: fiind insusi modul de manifestare al pornirilor
spontane, el este ca i acestea, adic e cu att mai sigur si mai

statornic, cu at e mai ferit de Iwnina reflexiei". $i fiindca'

numai in naturi lipseste cu totul aceasta lumina, numai in natura

intalnim obiceiuri in adevaratul inteles al cuvntului. Obiceiului in starea lui curata, Zeletin ti da numele de habitudtne.
Unde avem habitudine, avem i desfasurare spontan i incon1) Ibid., pag., 178,

www.dacoromanica.ro

$tefan Zeletion

160

tienta a vieni, o desfasurare fara gres. Pe masura insa ce vi ata

se desvolt de la natura la omenire i nasterea inteligentei, pi-in
aspectul ei abstract, intervine in desfasurare, atunci apare obiceiul

In inteles restrans, adica ca o pornire uniforma, insa insonta

de constiintr ce slabeste vieni siguranta ei originara si o face
sovaitoare. Habitudinea i obiceiul infatiseaza uniformitatea
vietii in grade deosebite de desavarsire. : cea dintai e uniformitatea

fara gres a naturii, eel din urrna uMformitatea sovaitoare A

vieni omenesti. Trecerea de la o forma la alta e pricinuita de
altoirea inteligentei pe pornirile spontane. Astfel evolutia vietii
de la natura la omenire nu e deal trecerea uniformitani de la
starea ei desavarsita, sau habitudine, la starea 5ovaitoare pe care
o desemnai" n ca obiceiC 1). Fiind manifesari libere ale pornirilor, atat habitudinea cat i obiceiul sunt tocmai negarea silei.
Numai o talmacire gresita a lor a putut duce la incheerea
ar fi determinate de forte externe. Putem insa fi siguri ca
omul primitiv sjmte tot atat de pulin tirania obiceiurilor sale,
ca si natura greutatea pretinselor necesitan de fer, pe care omul
le-a pus in spate-2).
Cu aparitia reflexiei, pornirile sunt nimicite incetul cu incetul in spontaneitatea lor, pierzandu-si siguranta lor automatica
de desvoltare. Viata nu se mai poate desvolta la fel de uniform

ca mai inainte, ceeace inseamn o primejdie dintre cele mai

rnari. Gandirea Abstract intervine acum, oferm. d vietii un sprijin
din a-Fara, cautnd s redea vieni pe cale artificiala uniformitatea

de care ea are nevoe. Gandirea abstracta face acest lucru cu

ajutorul regulelor de purtare, numite /egi. Regula vine sa redea vietii pe alta cale uniformitatea, ce mai inainte isvora
chip firesc din obicei. Astfel un amp vast se deschide activittii
gandirei. Schemele ei capat putinta de a fi aplicate la viata
si formulate in principii de fapta, cu aceasta insemnatatea lor
formala de mai inainte se schimba intr'o insemnatate reala-3).
De la judecata care exprima eeeace este (tat, Omul este onest-,

se trece la judecata Omul trebue s fie onest-, adica de la

fapt se trece la norma, de la ceeace este la ceeace trebue s.
fie. Legea, spune Zeletin, intrupeaza acelas fapt ca habitudinea
obiceiul. Cand viata trece de la natur la omenire, uniformitatea ei se preface din habitudine in obicei; and ea inainteaza
de la omenirea primitiva la omenirea civilizata, uniformitatea se
Ibid , pag. 180.
Ibid., pag, 181.
Ibid., pag. 184.

www.dacoromanica.ro

$tefan Zeletin

161

preface din obicei in lege. Deaceea legea deriv in chip firesc

deadreptul din obiceiu" 1). Intre viata ce se afl sub imperiul
obiceiului i aceea ce se afl sub imperiul legei, sunt deosebiri
fundamentale: Viata de sub imperiul legei se orienteaz abstract,
deducnd faptele din principii generale. Dup ce obiceiul s'a
dismecanizat in urma interventiei gndirei abstracte, el este adus
sub guvernarea unui principiu general. Din acest timp fapta nu
mai de-curge de la sine, 6,6 nu mai e manifestare spontan; ea
luntric
trebue dedus dintr'o formula.' i mndeplinit pm'
asupra pornirilor, spre a le face sA se desfsoare pe calea
prescris" 2).
Uniformitatea este conditia i modul de desvoltare a vietii.
Formele de via.' t nu sunt altceva decAt forme de uniformitate.
Habitudinea in natur, obiceiul in omenirea primitiv i legea

in omenirea civilizat nu sunt decat trei forme deosebite de

uniformitate. Si deaceea ele se desvolt una din alta: habitudinea
slabit prin nasterea gndirii intuitive devine obiceiu, iar obiceiul
dismecanizat prin inrurirea gndirei abs-tracte rmne numai ca

principiu de actiune, care intrit prin fort devine lege. Astfel

evolutia vietii de la habitudine la lege, de la natura la omenirea
civilizat , nu e decat trecerea ei de la uniformitatea ei
naturala, ce decurge dinauntru in afara, la uniformitatea
artificialii, ce e impusa diz afara inauntru- 3).
Societatea a strbtut pn acum dou stadii: primul a
fost acela &And vointa avea ca temelie simtirea, i ca mod de
manifestare obiceiul; al doilea, in care ne aflm noi acum, cnd
temelia. o formeaz gndirea, iar mcdul de manifestare este
legea. In acest din urrn stadiu nu toti oamenii pot intrupa
fel de bine schema, nu toti pot s se conformeze intocmai
cei
principiului. Cei ce reusesc s'o fac sunt oarneni

ce nu reusesc sunt oameni rar. Oclat cu intronarea legei,

apare deci si crima, care nu e altceva decat abaterea de la norma
stabilit. Dup Zeletin, oamenii nu se nase, ci devin criminali.
In stadiul domniei obiceiului, avem o stare de natura, cum
putem observa astzi la popoarele primitive. In stadiul domniei
legei, cind pornirile sunt socotite ca ceva josnic i legea ca
ceva superior, Cand simtirea se afl in lupt cu gindirea, apare
lupta intre moral j natur omenirea aflndu-se intr'o stare
de ratacire de la natura. Crestinismul trebue inteles ca o lupt
ibid., pag. 186.
Idid., pag. 187.

Ibicl pag. 188.

11

www.dacoromanica.ro

$tefan Zeletin

162

a fortelor morale impotriva fortelor naturale, sustinute de elenism.

Sub domnia legei insa, simtirea nu poate duce o viata

normala. Incatusata in scheme, supuse rigorilor legei, simtirea
se imbolnaveste. Cand o pornire este oprit sau stanjenita in
mersul ei, omul simte durere; cand durerea inceteaza, avem o
usurare launtrica, pe care o simtim ca placere. Placerea nu este
deci altceva cleCat inl.'turarea unei stari anormale. Nasterea
durerei i placerei schimba fizionomia vietii simirei. Deasupra
formei ei active de obarsie se iveste acum si o forma pasiva:
Ambele forme se invart in extreme: cea activa pulzeaza intre
atragere si respingere, cea pasiva intre durere i placere. Forma
activa ramane in fiinta ct timp viaja decurge in chip firesc,
forma pasiva se naste cand mersul ei e stingherit prin inrauriri
interne sau externe. $1 deaceea pasivitatea e semnul unei anomalii

In viata: &rema inseamna existenta anomaliei, placerea arata

incetarea ei- 1). Activitatea sun. tirei este o forma originara, papasivitatea ei este o forma derivat.. Forma activa traeste prin
sine si infatiseaza simlirea in starea ei curata, pe cand forma
pasiva sufera influenta inteligentii si se prezint sub o stare
intelectualizata. Forma activa e de natura individuala, pe cand
cea pasiva e de natura sociala.
Sub domnia legei, simtirea intra in proces statornic de
ipertrofiere si devine un element de anarhie i revolta-. Incatusata prea mult, ea cauta sa se descarce, ducand la fapte desnadajduite. Asa. se naste spiritul de revolt fata de once regula
impus. De aici revolutille, care sunt Tenomene necesare in
viata omenirei. Caci omenirea, spune Zeletin, joaca sub domnia
legei necontenit aoeeas arma: ineitu5area vietii de sus in jos,
libertatea ei de jos in sus- 2).
Cea mai insernnata forma a boalei simtirei, Zeletin o
vede in sentimentul iubiri, care, inoatusat de legi in manifestarife lui, iea aspecte asa de grave, incat uneori ajunge pana
la nebunie.

Dup Zeletin legea are o dubla influenta asupra sentimentului: ea ipertrofiaza forma pasiva i atrofiazi forma activa-.
Dorintele sunt rnari, puterea de a realiza foarte redus
Sufletul faureste planuri, dar nu are destula energie st le infaptueasci. Aceasth clisarmonie intre laria dorintelor i skibirea
ooin(ei alcatueste insufirea preclomnitoare a sullettilui atins de.
Ibid., pag, 204-205,
Ibid., pag. 214.

www.dacoromanica.ro

Stefan Zeletin

163

boda simtirei- 1). In aceasta stare iluzia devine realitate, iar

realitatea se transforma in iluzie, prezentul este pus in functie
de ideal. 0 stare ce se exprima prin conceptia. filosofica
idealism, o plantal rsarit din durere, tot atat di nesnitoas
ca i p.1" nntul ce-o nutreste-. Aruncand dispreLul asupra lumii

reale, idolatrizand lumea imaginara, idealismul pacatueste fata

de viata i constitue o adevarata prim' ejdie social. Idealismul
este expresia ideologica a strii nesntoase in care se afl
societatea, clatorita imbolnavirei simtirii.
Exist vre-un mijloc de a iesi din aceasta oranduire social

nesanatoasa. intemeeat pe lege? Dupa Zeletin exista: e individualitatea. Numai cand in omenire se va ridica spontaneitatea
impotriva normei silnice, vor ajunge spiritele s inlocueasck si
In vederea lumii respectul ideei cu respectul faptului, s.1 s
intoarca impotriva celei dintai dispretul ce au acum fata de
cel din urma. Negarea normei in viat va avea in chip firesc
de urmare negarea, ei i ca criteriu de judecat al realitatii.
Ivitu-s'au zorile acestei vieti notta.? Nascutu-s'a in omenire principiul negarei normelor? Rspunsul suna: acest principiu, prin
care faptul se afirma impotriva normei, realitatea impotriva abstractiei, pornirea impotriva regulei, spontaneitatea impotriva silniciei, simtirea impotriva gandirei, s'a nscut: el e individualitatea-

Omul cult are, casi omul primitv, fetiii si, dar el

st mai prost decal acesta. CAci in vreme ce primitivul, inchilandu-se fetisilor si, adora lucran i reate omul cult se inchm.
ador. niste simple abstractii ale mintii: legile, principiile,
id.ealurile. Numai distrugand acesti idoli ai gandirei, omul
face drumul liber, ca s ajunga din nou la demnitatea pierduta.
Sfintenia pe care el o atribuia ideei, se intoarce acum acolo
unde ii este locul: in el insus, caci acolo este adevrata realitate.
Intre pmnt i cer e un singur lucru sfant: natura omeneasca%
si un singur pacat: acela de a se atinge de dansa- 2). Ridicandu-se
la treapta de inclividualitate, omul devine creatorul oricaror norme

se sitnte stpan pe ele. Normele nu mai sunt simtite ca ceva

exterior, strain formal, ci ca ceva ce porneste din el insus
si este opera lui, cu care se simte perfect solidar. Cine crede ca
prin intoarcerea la individualitate, viata ar degenera in haos,
se inseala, fiindc nimic nu e mai statorni i mai uniform
pag. 238.
Ibid., pag. 275.

www.dacoromanica.ro

$tefan Zeletin

164

dect simtirea curatA". Sinftirea bolnava duce la haos', nu cea

sntoasa. Azi traim intr'o ordine formal, sub care bantue

o desavarsit anarhie realr 1). Trebue deci distrusa aceasta
ordine formala, constituita din regule rigicle, care incatuseazi
viata, i lasat drum pornirilor, spre a se manifesta spontan.
Simtirea sanatoas absoarbe norma in sine, se rutineaza
cristalizeaza in forme statornice de manifestare. Atunci sistemul
de legi devine un sistem de habitudm' ordmea formala se preface intr'o ordine real". Reintegrand simtirea in drepturile ei,
insa6 realitatea intra in drepturile ei. Realitatea -se afirmi atunci ca existent in sine, ca individualitate. lar cu nasterea in-

se ivesc zorile unei vieti noua pentru omenire.

Caci omul devine cu aceasta propriul sau legislator si carmuitorul propriei lui
Zeletin n'a apucat sa mai publice volumul al II-lea din
Evanghelia Naturii". El anunta insA, la aparitia celui dintai,
c cel de-al doilea va cuprinde urmatoarele capitole: Conceptia
organica a naturii; Conceptia mecanid a naturii; Zorile unei
conceptii noua a naturii; Religia naturii; Natura i art6; lubirea de naturi.
diviclualitatii,

E o mare paguba pentru filosofia romana c o buni

parte din opera lui Zeletin n'a putut fi pAn acum publicata.
E cu at:it mai trist cu cat nu se tie daca cel putin va putea
fi publicat intr'un viltor apropiat
Atribum' d un mare rol afectivitatii in procesul cunoasteril
6 sustma. nd relativitatea cunostintei noastre, reprezentant al unei

evolutii spirituale 6 al unui determinism universal, Zeletin ne

apare ea ganditor drept un romantic spin'tualist 2).

Ibid., pag. 271.

Vd.

si Cezar Papacostea, $tefa,n Zeletin, Revista de Filosofie",.

1935, pag. 223.

www.dacoromanica.ro

Lucan Blaga
Nascut la 9 Mai 1895, in Com. Lancram, Jud. Alba,
Lucian Blaga urmeaza liceul la Andrei Saguna din Bra5ov, pe
care-I termina in 1914. Dupa nasboiu pleaca la Viena, unde
i i5i da doctoratul la aceasta universita.te in
1920. Intors in tara, Lucian Blaga duce cativa ani o viata de
Privatgelehrte-, pan5 in 1926, cand este numit ata5at de presa
la Varsovia, trecand apoi in aceea5i calitate la Praga. Avansat
secretar de presa, tree de la Praga La Berna, pentru ca d'upa'
alti cativa ani sa fie numit consilier de presa pe langa legatia
noastra de la Viena. De la Viena trece din nou la Berna, unde

urmeaza filosofia

functionea,za in calitate de consilier de presa pana in Decembrie

1937, cand infra' ca Subsecretar de Stat la Ministerul de Externe n guvernul prezidat de Octavian Goga i unde nu ramane
decat Toarte putit'a vreme. La 1 Aprilie 1938, Blaga este
numit Ministru Plenipotentiar la Lisahona. El ocupa acest post
pana la 1 Aprilie 1939, fiindca, numit profesor de filosofia
culturii la Universitatea din Cluj pe ziva de 1 Octombrie 1938,
se intaarce in tara, catedra universitar atragandu-1 mai mult
decat va4a diplomatica.
Din generatia mai tanar de ganditori Lucian Blaga este
Para'

discutie inzestrat cu capul cel mai constructiv

5i.

de o

deosebitii fecunditate. Teoria cuno5tintei, ontologia, estetica, filosofia culturii, sunt domenfile in care, intr'un timp relativ scurt,
a dat lucrari ce aduc contributii personale, totdeauna interesante,
deschid perspective lwninoase in legatura cu anumite probleme fikosofice fundamentale. Dela Pietre pentru templul meu,

cugetari aparute in 1919, Gaud ganditorul nu avea decat 24

de ani, j care se resimt de aceasta varsta, trecand prin Cultura'
Cunogtint (1922), Filosofia gtilului (1924), Fenomenul

originar (1925), Daimonion (1929), Lucian Blaga a ajuns

www.dacoromanica.ro

Ludan Blaga

166

la
la cele dou.. trilogii incheeate, care 1-au imp us ca gAnditor,
trilogia cunoasterii, constituiti din: Eonul dogmatic (1931),
Cunoaqterea 1uciferia (1933) i Censura transcendenta (1934)
si
la trilogia culturii, Constituit din: Orizont $i stii (1936),
sensul culturii
Spatiul mioritic (1936) si Geneza metaforei

(1937). Avem in aceste opere de-a face cu produsul unui spirit ce se lupt au mari i vechi probleme filosofice, dar totus
vecinic actuale, precum i cu probleme pe care tot mai inprobleme pentru
si le pune gAndirea contemporan
rezolvarea cirora Lucian Blaga se sprijin peo vie fort dialecticii, pe o accentuat putere de subtilitate. ce-1 face sa introduca termeni noui pentru exprimarea ideilor sale. ingreuind
ins totodata urmn'rea lor. Deaceea incepaorul in ale filosofiei
va intAmpina la citirea operelor lui Blaga, si din aceast pricini,
dificultAti dintre cele mai mari.
sistent

Lucian Blaga porneste de la faptul c teologia crestin a

descopen't o serie de formule, a cAror larg i adAnc semnificare, n'a fost sesizat cum trebue nici de teologi i nici de
filosofi. E vorba de acele formule dogmatice, la care au recurs
gAnditorii crestini si care au adus servicii imense teologiei. Blaga
este convins c dogma nu exprimi numai o formul metal izict,
ci c ascunde si un sens metodologic, a c:irei exaca determinare
poate deschide filosofiei perspective noui i poate arunca lumini
vii asupra viitorului gndirii filosofice. Se impune ins' ca dogmaticul sA fie privit nu numai sub prisma teologie sub care a
lost privit pAni acum, i nici sub prisma filosofic unilateral
gresit5 sub care 1-a privit Kant, imprimAndu-i un sens, care
e unul de osAndfi. Blaga extinde sensul dogmei dincolo de granitele inguste ale sensului ei religios si ale complicatiilor teologice si o priyeste dintr'un punct de veclere mai inalt, din punct
de vedere epistemologic in genere si metafizie. El cerceteaz,
dogma in structura ei pur intelectual", eutAnd s &nonstreze c dogmaticul are o noimi si in afar de.., consideratiuni1le] teologice", oa dogmei i se poate lua substratul teologic,
adie huma cerease a revelatiei, fri ca prin aceasta dogma ca
tip de gAndire s rmAn cu rdcinile in yAnt"), a dogma
este un mod de gAndire in genere, nu numai unul de gAndire
teologic15.

Din motive metodologice, Blaga porneste de la dogma

1) Eonul dogmatic, Cartea Romaneasci, 1931, pag. 41.

www.dacoromanica.ro

Lucian Blaga

167

crestina a trinitatii, care cuprinde o intreaga serie de elemente

dogmatice i ingadue o scrutare mai comprehensibila a articulasuna: D-zeu
tiilor structurale ale dogmaticului. Dogma tnn
e o fiintr in trei persoane" (o substantr in trei ipostaze").
In fata acestei formule intelectul intampin dificultati absolut
insurmontabile. Cum poate fi D-zeu unitar" i ,,multiplu" in

acelas timp? Un raspuns logic" la aceasta intrebare ar

fost urmfitorul: D-zeu e unul" ca fiinta i multiplu" ca manifestare. Gandirea teologic nu s'a oprit insi la acest raspuns,
pe care intelectul ar fi putut sa-1 primeasca. Gandirea teologica
a impins, din contra, Oda' la o tensiune voit6 intre notiumle

fiinta i persoana". Din punct de vedere logic nu exista o

opozitie intre notiunea de fiinta" i cea de persoanr, ci
dimpotriva o solidaritate: notiunea de fiinta" e mai larga
cleat notiunea de persoanr pe care vi-o subsumeaza, chipa cum

notiunea de persoarir ca un ce concret contine pe aceea de

fiintr. Solidaritatea clintre ele se pastreaza si and e vorba
de aplicarea lor la existenta numerica: cand spui despre ceva
concret Ca e alcatuit din trei persoane", spui implicit si Ca e
alcatuit din trei fiinte". Sau &and spui despre o existenta c

e o fiintr, poti sa spui in acelas timp cel mult i ci e o

persoanr, dar nici decum ca e trei persoane". Cele dou
notiuni (persoana" i fiintr) sunt, daca nu in once aplicare
a lor, atunci cel putin in aceast aplicare numerica reciproc so-

lidare"1). Dogma insa rupe solidaritatea dintre aceste 'Iona

notiuni, cand le aplica la divinitate, pstrandu-le totus nealterate
ca notiuni abstracte. In aplicarea lor la transcendent, dogma se
dispenseaza de raporturile logice inerente celor dou notiuni.
printr'un
Se postuleaza deci irealizabil pentru mintea noastra
fel de transcendere i ei
o existenta care ar putea s fie

una" ca fiintr, dar trei" ca persoanr 2). Raportul logic,

de subsumare si de la abstract la mai concret, e anulat, impctriva puterii de concepere a intelectului 6 impotriva puterii
intruchipare a intuitiei. Spiritul depaseste atat functiile intelectului cat si pe acelea alea intuitiei i postuleaza o sinteza intre
notiunile Ent:a' i persoanr, in desacord cu functiile logice
ale mintii. Asa procedeaza gandirea dogmatica pretutindeni.
Dogma, spune Blaga, ataca in mecanismul su cel mai intim
insas solidaritatea logica inerenta notiunilor. Dogma diformeazi
Ibid., pag. 47
Ibid., pag. 48.

www.dacoromanica.ro

Lucian Blaga

168

raporturile logice intre notiuni, fira ca notiunilor in sine sa

le dea alt sens &cat 1-au avut dintru inceput. Totul se petrece

ca 5i clad notiunile ar avea in afara de functia lor logick si o

alt functie, aceea anurrie de a articula un ce transcendent de
neinteles prin intelect, de neconstruit prin ut." tuitie. Notiurtile
In aceasta' functie dogmatica a lor ar putea sa intre
In raporturi cari sunt diametral opuse celor logice. Cu alte
cuvinte, dogmatismul relaxeaza in chip radical raportul crezut
absolut necesar intre Notiuni i Logica"). Dogma de mai
sus- D-zeu e o fiita in trei persoane-, transpus5. logic, ar
trebui sa aib una din formele urtnktoare: D-zeu e o lira' ta in
trei
sau D-zeu e o persoana in trei persoane-, sau in
sfarsit- D-zeu e subt raportul esentialitatii unul i multiplu in
acelas timp''si din acelas punct de vedere. Avem de-a face
aici din punct de vedere logic vadit cu o antinomie intre notiunlle

fitnta"

persoanr, a caror scindare in transcendent inte-

lectul n'o poate realiza si deaceea el nu poate veclea in dogma'

decat ceva imposibil, absurd. Dad, analizam task mai indeaproape aceasta dogma, mai constatam i altceva: anume ca

D-zeu e afirmat unul- i multiplu" in aoelas timp, dar din

puncte de vedere diferite, unui ca fiinta- si multiplu ea pergoane-. Diferentierea aoeasta depaseste cap acitatea intelectului,

diferentiere pe care intelectul o priveste ca pe o incercare de

mascare, de escamotare a antinomiei. Ceeace este insk o eroare. Diferentierea in chestiune vrea s constitue de fapt o
indicatie ca antitezei, clesi fara solutie, i se postuleaza o 'sosolutie In afara de logic-a. Once dogma reprezinta pentru
logice ale intelectului uman o antinomie, dar once
dogma mai cuprincle prin insisi termenii, ce-i intrebuinteaza, si o

indicatie precisa, c logicul trebue depasit si c antinomia e

presupusa ca solutionata impotriva posibilitatilor noastre de in-

telegere." 2). Nu e prin urmare aci catus de putin vorba de o

mascare, prin deghizare, ci de o transfigurare. 0 dogma este
o antinomie transfigurata. Dogmele sunt, spune Blaga, antinomii transfigurate, adica antinomii cari
dei implick pentru noi ceva antilogk
se aseaza prin termenii lor constitutivi
intr'un mediu de solutii postulate, irealizabile pentru mintea
omeneasca cu inerentele sale functii logice. In lumina acelui
mediu postulat antinomia cuprinsit in dogma se schimbi luknd
Ibid., pag. 50.

Ibid., pag. 53-54.

www.dacoromanica.ro

Lucan Blaga

169

dincolo- , care ne face sa atribuim un inteles,

o iniatisare
dei intelesul ne scap in intregime. Dogmele sunt antinomii
transfigurate de misterul pe care ele-I exprima". Once dogma
este produsul a doua procedee ce se suprapun: procedeul stabilirei unei Antinomii pe de o parte, procedeul transfigurarii antinomiei pe de alta parte, clona prooedee ce se intregesc, spune
Blaga, ea parti complimentare ale unui intreg. Transfigurarea
este sau explicit sau iirplicit cuprinsa in formula dogmatica

desi nu este o solutie, ea tine totus loc de o solutie sau mai

exact spus ea este o solutie postulata.
Privita in adevarata ei structura, dogma nu e ceva antilogic, ci oeva metalogic. Din punct de vedere logic ea este far
sens, este un nimic, un zero; ceeaoe nu inseamn insa ea n'ar
avea nici un sens i ea n'ar indeplini nici un rol. O antinomie

(transfigurata sau nu), dei din punct de vedere logic reprezinti un zero, un nimic, poate sa joaoe uneori in cadrul operatiikr intelectului si un alt rol &cat rolul unui nimic: o antinomie poate sa reprezinte i echivalentul intelectual al unui

mister"). E toomai oeeaoe a

inteles filosofia patristica

ezeace se impune clupa Blaga sa fie ridicat din nou in constiinta

filosofica a timpului nostru. Dogmele din trecut nu-i servesc

,lui Blaga decat numai ca un pretext pentru stabilirea unui nou

tip de cunoastere", sa.0 tip de ideatie", pentru a dovedi

ea daca tipul a fost odata ca putinta, va trebui sa se admit
a atitudinea spirituala ca.re i-a slujjt drept substrat atunci, ar
putea sA mai reapara pe planul istoriei oricncl din nou, cu tot
atita avnt i consecventi creatoare ca in eonul patristio:' 2).
Dogmele nu trebuesc confundate cu ceeace se cunoaste
din filosofie sub numele de paradoxii metafizice. Eleatii au
fost aoeia cari au scos cei dintai in relief, cu o rara subtilitate,
dificultatile logioe ale concretului. Fiindca miscarea nu putea
fi conceput logic, ei Ii tagduiau realitatea, reducand-o la o
simpla aparent sau iluzie. Ei aprau consecventa i stringenta
logica impotriva concretului. Cu totul altfel se prezinta lucrurile
la Hegel. Dupa aoesta gandirea (ha' lectica se serveste de concepte concrete", adica de niste concepte altfel decat acelea ale
logioei traditionale. Aceste concepte nu se sinchisesc de principiul

logic al contradictiei, bucurandu-se in acelas timp atat de privilegiile abstractiunii cat si de virtutile concretului. De pilda,
Ibid., pag. 58
Ibid., pag. 63.

www.dacoromanica.ro

Lucan Blaga

170

conceptul concret de devenire. Conceptul concret

luat ca c.eva concret i privit in aceasta calitate din punct de
vedere abstract-logic dobancleste un ciudat aspect de tensiune
cleverureJP

interioara, de problematic, frizancl imposibilul; analizanclu-1 mai

deaproape, supt aspect pur logic el se despica in -componente

contrare (neexistenti-existenta) cari se exclud. Acelas concept
concret de devenire" luat ca ceva abstract si privit in aeeasti

calitate din punct de vedere concret- se prezinta ca ceva in

perfect echilibru, -Para echivoc i dincolo de once tensiune in-

terioaia, ca un tot perfect solidar cu sine insus"). La fel

stau lucrurile cu toate conceptele concrete: din punct de vedere
abstract-logic se prezinta, ca antinomii, din punct de vedere
concret se prezinta ca sinteza de momente contrare, exclusive.
Ceeace subt unghiu logic pare imposibil, antinomic, paradoxal,
se dovedeste a fi posibil i sintetic realizat in concret. Con-

cretul e marele camp unde isi gaseste solutia once paradoxie

dialectica (unitatea contrariilor)". Cu totul altfel se prezinta
dupa' Blaga paradoxiile dogmatice: acestea raman paradioxii'
pe plan logic si pe plan concret. Ele sunt inaccesibile cunoasterii
si sunt postulate in transcendent. Solutionarea antinomiifor dogmatice nu e posibila decat intr'o zon contrara logicei i datorita transfigurrii. Dialectica e in raport positiv, univalent, cu

concretul. Sinteza dogmatica nu face si nici nu poate s faca

apel la concret. Dogma nu face apel la acategorial, deoarece
utilizeaza concepte intelectuale. Dogma nu face apel la logica,
deoarece se aseaza dincolo de ea, diformand raporturile logice pe
caree le implici conceptele utilizate de ea. Solutia paradoxiei dog-

neatinsa de mintea omeneasca, e postulata in transcendent. Dogma e metalogica, intracategonaHa si in raport bivalent cu concretul- 2). S'ar parea ca paradoxia dogmatica se
apropie pAri la identificare cu paracloxul -absolut, cu Nonmatice,

Sensul. In realitate ea este, spune Blaga, expresia unui

Sens inaccesibil''.
Blaga demonstreaza 06 i gAndirea tiintifio se serveste

de anumite tipuri de &dire

metode, ce pot fi puse in

paralela cu formulele i rnetoda dogmatic:a". La un numar de

cinci reduce Blaga aceste tipuri cliferite, ce se aseamana intre
ele prin posibilitatea pe care o au de a genera paradoxii: 1) Constructiile teoretice de limita; 2) Constructiile procesului logic
Ibid., pag. 73.
Ibid , pag. 90.

www.dacoromanica.ro

Ludan Blaga

171

infinit; 3) Metocla erorilor contrarii; 4) Analogii- matematice

ale dogmaticului si 5) Echivalente matematice ale dogmaticului. S vedem pe scurt in ce const fiecare din aceste tipuri.
Prin constructii de limit se inteleg aceie concepte 5fiintifice cari rezult din ducerea pn la sfirsit, Oda la limit,
a unui proces logic de abstractizare i idealizare a concretului:
punctul, planul, etc.-. Astfel punctul se defineste ea ceva
spatial Lei ,dimensiune, iar linia ca unirea a dou puncte fr
grosime. Cum e posibil sA ne inchipuim ceva spatial si totus
fir dimensiune? Realizarea unui atare concept este imposibil.
Totus in abstract el se postuleazi si se aseazi ca act logic de
In astfel de constructii e dat posibilitatea unui conflict intre logic si concret. Conflictul se produce prin tenclinta
de a traduce ceva prin excelent logic pe un plan concret- 1).
In Donstructiile procesului logic infinit, intelectul se sup une

unei legi logice speciale, conform creea el se crede indrepttit ,s repete un act de punere a unei unitti cantitative in
acelas fel, Nei nici o limitr. Prin aplicarea actului logic de
punere a unei unitti cantitative fr limit. la un ceva concret,
acest cevl concret insus este ridicat in procesul de puneri sucvirtualmente find' limit;
concesive a aceluias ceva

cretul e apoi complectat in abstract cu expresia sumar a

acestui proces logic posibir Astfel de la spatiul concret se
ajunge la spatioul infinit, de la momentul concret la timpul infinit, de la numrul concret la numrul infinit, etc. Incercafea
de a traduce aceste produse ale unui proces pur logic in concret se loveste de dificultti insurmontabile, dobAndind un aspect ibrid de indat ce e vor neaprat real izate imaginar-concret-.

Stiintele matematice se servesc de o metod in care contradictia e la ea acas: metoda erorilor contrarii. Bunoar
se afirm despre cerc ea. e o elips, o propozitie al drei subiect exclude hotrt preclicatul, fcndu-se astfel imposibil
sinteza intre cele dou concepte. Totus propozitia aceasta: Cercul e o elips- este afirmat, dar totodat i complectat. Comcu distanta intro
plectata, propozitia
Cereal e o elips
focare egal cu zero-. Avem deci a face aci cu dou contradictii.

Una e: Cercul e o elipsr, iar cealalti e: cu distanta intre

focare egal cu zero-. Ce insemneazil distanta egal cu zero?

Cercul e o elips-, este o eroare, ce se cere corectat printr'o altA croare, printr'o contraeroare, ajungndu-se astfel la un
1) Ibid., pag, 97.

www.dacoromanica.ro

Lucan Blaga

172

echihbru intre cele cloua erori i facndu-se posibitl solutionarea

unei intregi serii de probleme matematice. Metoda erorilor

contrarii nu trebue insa confunda,t cu dogma, caci structura

dogmei este cu totul de alt natura. In formulele rezultAnd din
aplica.rea metodei erorilor contrarii once clesacord logic e tinut
mn echilibru de un contra-desacord-1).
In stiintele maternatice intalnim deasemeni o seama de

fapte ce stau in analogie cu dogmaticul, ca de pilda numarul

imaginar 1/-1 care e o constructie absolut irationala. Si totus,

dei akatuita printr'un tur de foral a gndirei matematice-,

constructia V-1 infra perfect in ritmul exact si in dinamica
tasnirilor simetrice de forme logice ale mateniaticei" si devine
In cadrul operatiilor logic-matematice echivalentul unei constructii rafwnale- 2). Asemenea constructii sunt acceptate i utilizate datorita faptului ca se reintegreaza logic in gandirea matematici Ele nu poseda o structural dogmatica, ci sunt numai
analogii dogmatice. O constructie dogmatica nu e... niciodata
un element de larg posibile operatii logice, aclica un echivalent
rational. Dogma e cel mult element de sistem metafizic. La
,dogmal nu poate fi vorba despre o reintegrabilitate logical; ea
constitue o definitival revarsare din sine a logicului. O alta deosebire intre constructia 1/-1 si o formula dogmatica e a se
cauta in aceasta imprejurare: I/4 e o inventie pur matematica,
exprimind marimi, sensuri date marinulor, i operatii cu
dogma cuprinde concepte de cunoastere (chiar daca e iluzorie),
obiectiv indreptate (chiar i and sunt simple fictiuni), intentional ontologice (chia' r and nu le corespunde nimic in realitate).
Dogma poate in consecintia sa fie expresia unui mister, ceeace
niciodata nu e o constructie ca
". 3)
In stiintele matematice mai intalnim, in sfarsit, 5i echivalentele matematice ale dogmaticului. Un exemplu de echivalent
matematic al dogmaticului Il avem in simbolul Alef al lui
Cantor. Simbolul Alef denumeste o marime transfinita care

ramane identica cu sine once marime s'ar scadea din ea-,

determinare care-i echivalenta cu o antinomie. Antinomie pe care

Cantor o rezolva prin scindarea conceptelor solidare de putere-

surna-.
Nu mai incape deci indoiala dupa Blaga ca dogmaticul
exista ca un tip de formulare cu desavarsire incercuit in sine
Ibid., pag. 104.
Ibid., pag 106.
Ibid., pag. 107.

www.dacoromanica.ro

Lucan Blaga

173

si in consecint trebue determin. at in structura, lui proprie, aclic

desprins din aderentele lui religioase si scos din paranteza revelatie-credinta in care a fost inchis-, pentru a fi din nou asezat in procesul dinamic si creator al gndirii. Cci, spune
Blaga, prin altoirea pe credint gndirea dogmatici s'a oprit
in desvoltarea sa la forme care nu sunt decal caricatura embrionar a unor forme posibile in viitor- 1).
Cele dota moduri de comportare a intelectului, unul logic
si altul metalogic, au la baz clou stri fundamentale ale ace-

stuia: una en-staticr si alta ecstaticr. Cat timp, spune

Blaga, intelectul se aseazal in cadrul funcliilor sale logice normale, e enstatic. Din moment ce in. telectul pentru a formula
ceva cu ajutorul conceptelor ce-i stau la dispozitie trebue s
evadeze din sine, s se aseze cu hotrre in afar de sine, in.
nepotrivire ireconciliabila cu functiile sale logice, el devine
ecstatic- 2). Iesind din sine insus, -asezanclu-se categoric in afar

de functiile sale logice, fr a renunta la concepte intelectuale,

intelectul devine ecstatic si produce dogma. Dar intelectul nu
iese de buna voie din sine, nu se decide arbitrar la ecstazie, ci
el este determirtat din afar la o asemenea stare. Intelectul poate
fi determinat la ecstazie, sau de autoritatea cuvntului presupus
revelat, sau de experientcl. Si in aceasta st iarisi o noti (lee,sebire intre gndirea dialectic si. cea dogmatic. Gndirea dia-

lectic nu are nevoe de un impuls din afari pentru a stabili

antinomii si a le aduce pe urm la sintez. Din contra, in
&Klima dogm.aticA intelectul e silit din afar la saltul in antinomie, si odat saltul svrsit, intelectkil rmane in noua pozitie
care echivaleai cu acceptarea unei antinomii, transfigurat apoi
In pxpresie definitivi a unui mister- 3). Intelectul se decide ins
pentru ecstazie, dup ce au -fost epuizate toate metodele enstatice.

Ecstazia implica' deci epuizarea enstaziei- 4).

Un fapt pe care Blaga II socoate de o mare insemnMate,
este incercarea, pe care o face el insus, de a inzestra cunoasterea intelegtoare cu mai malt dect o dimensiune. S'au deomitic., rational,
sebit, e drept, diverse tipuri de cunoastere
intuitiv5, dialectic., etc.,
tuturor ins Ii s'a atribuit acelas
sens unic de reduccre la minimum a, misterului cosmic-. Daca
se incearc s se determine cunoasterea intelegtoare In le11 Ibid , pag. 127.

Ibid pag. 128.

Ibid., pag. 133.

Ibid., pag. 135.

www.dacoromanica.ro

Lucan Blaga

174

gatura Cu

misterul cosmic,

se obtin,

spune

Blaga, cateva

diferentieri interesante. Astfel avem o cunoastere care-si patrunde

rationalizeaza. 0 atare cunoastere poate fi socotit

cunoastere pozitiva cu semnul plus (plus-cunoastere). Avem
apoi o cunoastere care este in imposibilitate sa-si patrunda in
vre-un chip oarecare obiectul. Aceasta cunoastere poate fi socotita ca o cunoastere cu semnul zero (zero-cunoastere). Avem
in sfrsit o cunoastere care-si formuleaza obiectul si-1 determina
ca pe un mister imposibil de construit sau de rationalizat. Aceasta este cunoasterea dogmatic:a, care meriti s fie inzestrat
Cu semnul minus (minus-cunoastere). Cu ajutorul plus-cunoanoasterei spiritul omenesc tinde s reduc misterul cosmic la
us-cunoasterei din contra spiritul orneminimum; cu ajutorul
nesc tinde sa fixeze, uncle se poate i and se poate, misterul
obiectul

cosmic in maximul su de adincime si de relief-1). Directiune-, sens'', adica plus A. minus, sunt termeni ce stau in
functie de raportul pe care subiectul cunoscator Il are fat de
mister-. Daca' subiectul cognitiv se hotaraste pentru atitu&ilea plus, atunci misterur va fi supus unei operatii reductive;
daca subiectul cognitiv se hotrste pentru atitudm. ea minus,
atunci misterul va fi supus unei operatii aditive, de potentare.
Cum atitudinea plus e cea fireasea, nici un subiect cognitiv nu
va incerca operatia de potentare inainte de a fi epuizat toate
metodele reductive. Atat operatia. reductiva cat si operatia de
potentare sunt susceptibile de a deveni adevarate procese care
progreseaza indefinit in etape in aceeasi directie proprie fiecreea (plus sau minus). Teoria aceasta a directiilor" se intemeeaz pe ideea c obiectul pur al cunoasterii intelegatoare-

misterul sau un- mister oarecare (x). Punctul de indiferenta intre cele doua directii, adica punctul ca-e corespunde atitudinei numite de noi zero-cunoastere-, coincide cu admiterea
obiectului rnister ca un "ce definitiv care refuza atat operatia
reductiv cat i cea de potentare- 2). Cunoasterea are de-a face
tokleauna cu mistere; subiectul cognitiv se misc necontenit in
ocolul misterului. Toate actele i procedeele cognitive, spune
Blaga mai departe, se reduc la operatii cu mistere. Prin unele
operatii, cele ale intelectului enstatic, misterele s'ar imputina
s'ar lamuri -Far a. dispare niciodata complect, prin alte operatii
(ale intelectului ecstatic) misterele sau cel putin unele din ele
Ibid., pag. 145.

Ibid pag 146-147

www.dacoromanica.ro

Lucian Blaga

175

s'ar potenta. Obiectul cunoaterii intelegatoare e misterul".

Problema cunoaterii intekgatoare e sau reducerea sau potentarea
misterului-. Pentru realizarea acestei cluble probleme cunoterea are la indemana procedeele intelectului enstatic i ale intelectului e,cstatic" 1).

Mmus-cunoaterea nu trebue inteleasa ca o lipsi de cunoatere sau ca o notiune aare,ea-i sunt subsumate erorile cunoaterei, ci tot ca o cunoagtere, insa cu o directie inversa celei
obinuite, ca o cunoatere capabila de progres i spor imprevizibil In acela sens". Formulele dogmatice nu sunt rigide,
inerte, neevoluabile. Ci din contra. Formulele minus-cunoagterei evolueaza dela un minimum de incomprehensibilitate spre
un maximum de incomprehensibilitate. 0 formula dogrnatica e
susceptibila de developare, de precizare, devine tot mai neinteligibila. inregistrand un spor de carate dogmatice- 2).
Blaga arata cum elemente ecstatice se gisesc in leoria relativitatli. in teoria. cvantelor i in teoria entelehiala. Metodica
e,cstatie va fi aplicata dupa el in tot mai mare masura, ducand
la un nou mod de a pune problemele gi de a le rezolva. 0 serie
tntreaga de simptome 1'1 fac pe Blaga sa creada i sa sustina
ritmul istoric se indreapta spre o noua era dogmatica, aa
cum a fost era cretina, spre un non eon in care ecstazia intelectuala va fi socotita ca cera firesc. Noul eon dogmatic nu
va exclude cu totul intelectul enstatic, ci va recurge numai in
extremis la noul fel dogmatic de a &di. Deaceea Blaga ii i
imituleaza lucrarea, in care vorbegte despre aceste lucruri, Eonul
Dogmatic.

Eonul Dogmatic nu cuprinde ideile cele mai interesante din

conceptia lui Blaga. Aceasta lucrare trebue socotita, cum face
dealtfel Blaga el insug, numai ca un fundament, ca o temelie,
pentru celelalte dau lucrari epistemologice, Cunoasterea
i Censura transcendenUi. Si trebue sa spunem c ideile
epistemologice cele mai interesante sunt cuprinse in Cunoqterea
lucifericd. Aici se recunoage mai bine puterea de Datrundere
i darul de analizii, perspicacitatea i subtilitatea spiritului lui
Blaga.

Cunoaterea intelegatoare, dupa cum am avut prilejul s'a

vedem, are ca obiect misterul", un fapt cu mari consecinte
epistemologice
prezinta doua stri i are mai mult decat
o climensiune. bate aceste insuiri ale cunoaterei intelegatoare
Ibtd. pag 148.
Ibid.. pag. 175.

www.dacoromanica.ro

176

Lucian Blaga

sunt reluate de Blaga i cercetate mai indeaproape. Cunoasterea

intelegatoare prezinta dupa Blaga dona caractere fundamentale

diferite, doua moduri de comportare, ce n'au fost sesizate in

toata semnificatia lor teoretica. Cunaasterea intelegatoare are
o comportare paradisiac i o comportare luciferica. Ce inseamna
una si ce inseamna cealalta? Cunoasterea intelegatoare, cu comfie
portarea ei paradisiaca, cand se afla in fata obiectului
Ii
aplica
conacesta intuitiv, general-abstract sau imaginar

ceptele pe care obiectul insus le solicit, i cauta sa-1 inserieze

pe planul conceptual_ Ea se revarsa complect asupra obiectului
Tnerge tokleauna direct la tinta. Ea nu se simte indemnata
sa-si depaseasca obiectul. Ea nu cunoaste problematicul in adevAratul lui sens, iar indoelile ei sunt de scurta durata, precum
neclumeririle sunt fara orizont i gasindu-si solutia fara intarziere. In aimpul ei necunoscutur nu apare &cat ca
ca obiect-interval in seria cunoscutelor sau necunoscut in seria
cunoscutelor. lar cand asemenea intervale sau hiaturi apar in

seria cunoscutelor, ea caut s le scoat la iveala, determinandu-le, sau prin analogie cu cunoscutul &And ele sunt unice,

sau printr'un nou concept care sa exprime esenta

and acesta e Tnultiplu. Cunoasterea paradisiaca se ataseaza plina
de incredere la obiect. Ea e desigur capabila de largire., de

spor, de progres, dar inaintare,a ei se face tot in contact strns

ca obiectul".... Privita in ansamblu ea se caracterizeaza prin
fixare asupra obiectului-, asupra obiectului socotit in intregime
dat sau cu posibilitati de a fi dat, fie in intuitie, fie in abstractiune, fie in imaginatie 1). Cunoasterea paradisiaca Isi este sie
inski suficienta. Cunoasterea intelegatoare se prezint cu totul
altfel, and se comporta luciferic. Desi indreptati asupra obiectului, este totus detaat: de obiect. Prin actul sail initial, cunoaterea luciferica provoaca o criz in obiect, despicandu-I in
intr'o parte care se arata i intr'o parte care se (=uncle,
rapMdu-i astfel obiectului echilibrul sau launtric. Pentru cunoasterea luciferica obiectul este un mister'', un mister- care
deoparte se arata pi-in &mimic sale si de alta parte se ascunde
d'up serrmele sale- 2). Pentru a evita eventuale confuzii pe care
termenii curenti, introdui in filosofie, mai totdeauna le provoac,
Blaga cre,eai noi termeni tehnici, spre a desemna cele ciou
prti ale obiectului in criza. Partea care se aratia a obiectului
in criza, el o numeste fanicul misterului deschis (dela grecescul
Cunoa*terea lucif erica, Sibiu, 1933, pag. 20.
ibid., pag. 21.

www.dacoromanica.ro

Lucan Blaga

177

cpaLve croon., care inseamn a se arita), iar partea care se ascunde el o numeste cripticul misterului deschis (dela grecescul
xpl'i 'It Et V,

care

inseamn a ascunde). A pune o problemi

in raza de actiune a cunoasterii luciferice, inseamn: a provoca

criza luciferia in obiect-, atdici a deschide un mister"1). lar

a solutiona o problern in raza de actiune a cunoasterii luciferice inseamna: a scoate pentru un moment obiectul din criza
luciferia, prin revelarea cripticului; si tot de solutia problemei
mai tine i actul prin care obiectului in crizt (mister deschis)
i se substitue, dup degradarea fanicului initial la ceva accidental, un nou material cognitiv, anume acela prin care intentional s'a revelat cripticul- 2). Problematicul, tatonarea teoretia, constructia, adia riscul i esecul, nelinistea i aventura-,
tin de cunoasterea luciferic. Cunoasterea paradisiaca se caracterizeaz printr'un fel de alipire familiar la obiectul su, pe

care-1 socoteste total dat sau cu posibilitti de a fi dat. Cunoasterea luciferia se caracterizeaz printr'o distantare plin
de tulburtoare initiativ fat de obiectul su, pe care-1 priveste in perspectiva crizei", pe care ea inssi o provoac.
Prin cunoasterea paradisiac se statornicesc pozitiile linistitoare,
momentele de stabilitate, permanenta vegetativ i orizonturile,
cari nu ndeamn dincolo de ele insile, ale spiritului cunosator".
Prin cunoasterea luciferic spiritul omenesc intr in sfera problematicului, a constructiei, a nestatorniciei i nelinistei, a fantasticului i demonicului. Se intmpl, ca i cunoasterea paradisiaa s-si pun probleme i s construia' sc teorii, fand acest

lucru and intlneste in calea ei hiaturi". Privite insi mai deaproape, aceste problerne i teorii se dovedesc a fi simili-probleme j simili-teorii. Ambele cunoasteri, atit cea paradisiaca
cat 5; cea luciferia, pornesc de la acela material, dar se deosebesc prin modul cum II intrebuinteazi Ambele cunoa5teri se
m4,cit pe cele dou planuri, 1 intuitiei sit al conceptului, dar se

deosebesc fundamental prin procedeul lor, at i prin rezultatele la care ajung: eunoasterea luciferia ajunge la rezultate la
care cea paraclisiaa niciodat nu poate ajunge. Intre cunoasterea
paradisiaa i cea luciferia este o discontinuitate, care ia aspectul violent al unei polarittr. Fenomenul central al cunoasterii paradisiace e determinarea obiectului, nedespicat, sau acumularea de c,oncepte adecvate asupra faptului intuit, gndit sau
Ibid

pag. 43.

Ibid., pag 44.

12

www.dacoromanica.ro

Lucian Blaga

178

imaginat. Fenomenul central al cunoasterii luciferice e cu totul

altceva: criza obiectului i cliversele acte consecutive-1).
Cnd cunoasterea luciferic se indreaptO asupra obiectului,

ea nu consideri ceeace ii este dat drept un obiect, ci drept un

simptom al obiectului. Ajuns in raza cunoasterei luciferioe,
obiectul intri in crizi, adica se desface in douO, intr'o parte
care se aratr i intr'o parte care se ascunde", in fanic
criptic, pierznclu-si astfel echilibrul interior. Cunoasterea luciferie6 problematizeaz.4 obiectul, Il transform intr'un complex
de semne al unui mister-. Ceeace pentru cunoasterea paraclisiacii
este obiect neted, nedespicat, este despicat de cunoasterea luciferici in artat 6 ascuns, obiectul devenind simplu semn aritat

al unui mister in esent ascuns". A s'vxsi acest act si a

iscodi de pe pragul prtii, care se arati, a unui mister, partea
care se ascunde a acestuia, inseamn a deschide un mister"

ceeace e tot una cu punerea unei probleme. Obiectul cunoasterei paradisiace nu se infitiseazi niciodati cu nota de mister,
dar el capt de indat ce ajunge inaintea cunoasterii luciferice starea de crizO", insusirea de mister. Toate obiectele cunoasterii paradisiace sunt in aceast privint mistere latente.
Obiectul ce se despicO in fata cunoasterii luciferice poate face
parte din sfera experientei. sau poate depisi aceasti sferi Once
obiect, indiferent din ce domeniu, ajunge in crizO, cnd cunoasterea paradisiacg isi inclreapt asupra
reflexul ei de lumin.
Obiectul cunoasterii paradisiace pose& in raport cu cunoasterea
dimensiunea prezentei" sau prin opozitie, a hiatului". Un
object poate sO fie aci prezent (cunoscut), cum poate si fie si
Obiectul cunoasterii luciferice e totdeauna asezat la rscrucea, la intreaierea altor douO dimensiuni: a artatului" (cunoscut) 6 a ascunsului" (necunoscut)- 2). Necunoscutul are

prin urmare dou sensuri, unul ca hiat in cadrul cunoasterei

paradisiaoe si altul ea ascuns in cadrul cunoasterei luciferice,
dupi cum si cunoscutul" are tot doifi sensuri, unul ca prezentr i altul ca artat". In cadrul cunoasterei luciferice unui
mister cleschis i se substitue un nou continut reprezentnd ascunsul", acesta la rndul lui se va transforma iarsi intr'un mis-.

ter deschis, Oruia i se va substitui un alt continut reprezentnd

un alt ascuns, si a. m. d. In cadrul cunoasterii luciferice artatul" e substituibil prin ascuns". Cu totul altfel se prezina
Ibid , pag. 24.
Ibid , pag. 30.

www.dacoromanica.ro

Lucan Blaga

179

lucrunle In cadrul cunoasteret paradisiace. Aici un hiat" indeamni sa fie intregit. Un hiat anulat prin intregire nu se substitue obiectelor deja cunoscute, ci li se alturii. Hiatur se adaoga prezentei"-. Cunoasterea paradisiaca inainteaza in domeniul necunoscutelor in chip extensiv, liniar, prin intregire,
adaogere, juxtapunere. Cunoasterea luciferica, din contra, inainteaza intensiv, in adancime. Cunoasterea luciferica incearci
patrunda tot mai adanc in esenta ascunscl a obiectelor. Mis-

terelor deschise li se substitue altele. Ascunmr revelat ia in

anume m'asur locul aratatuiur initial. Necunoscutul" are deci
in limitele cel_or doua feluri de cunoastere semnificatii diverse.
.Necunoscutul- in domeniul cunoasterei paradisiace e simplu

suma tuturor hiaturilor". Necunoscutul in cadrul cunoasterei

luciferice e un permanent si inevitabil postulat, care cere vesnic

inlocuirea aratatului- prin ascuns" si a acestuia prin si mai

ascuns-. Necunoscutul in limitele cunoasterei luciferice are un
accent de esentialitate fata de cunoscut si e chemat, odat, revelat, s, clea un caracter de accidentalitate cunoscutului initial-1).
Cunoasterea paradisiaca opereaza cu categorii i concepte,
ridicand faptele concrete pe planul conceptual si, efectuand o reductie numerici, imputineazi diversitatea concreti. $i cum' obiec-

tele cunoasterei paradisiace sunt, din punctul de vedere al ctimistere latente", cunoasterea paradisiaca
efectuiaza o reducere numerica a, misterelor latente- ale experientii. Ca atare cunoasterea paradisiac, se serveste de doua
procese: unul o face sa progreseze extensiv in necunoscut prin
scoaterea la iveala de noui obiecte", iar altul: o face sa reduca
,,numeric misterele latente ale lumii prin determinarea lor conceptuala-, Cunoasterea luciferica nu are aface cu mistere lanoaterei luciferice,

tente, ci deschicle misterele ca mistere, supunndu-le unei varien"

calitative. Trei sunt posibilitatile acestei varier!" calitative: 1) Un

mister deschis poate s indure atenuare in calitatea sa; 2) Un

mister deschis poate si fie permanentizat in calitatea sa; 3) Un
niister deschis poate si fie potentat in calitatea sa" 2). Posibilitatea dintai este cea mai frecventa, a doua este mai rara, iar a
treia este exceptionala.
Dac e vorba acum si tim in ce raport sfau aceste posibilitti de variere calitativa a misterelor, cu directille, amintite
mai sus, ale cunoasterei luciferice, e usor sa ne dam seama.
Ibid , pag 31.
Ibid., Pag. 33.

www.dacoromanica.ro

Ludan Blaga

180

1) Atenuarea calitativ a unui mister deschis vom socoti-o ca

procedeu de cunoastere drept plus-cunoastere". 2) Permanentizarea calitativ a unui mister deschis va dobndi denumirea.
de zero-cunoastere". 3) Intetirea calitatival a unui mister deschis
Na purta ca procedeu denumirea de minus-cunoastere"1). In aceasta distributie simbolic pe care o face Blaga, el distinge dou5

zeruri, unul ca directie, iar altul ca punct de plecare, in care

epistemologic se plaseaz totdeauna un mister deschis. Pentru
a inlesni intelegerea lucrurilor, e indicat s reproducem schema
pe care ne-o d Blaga (Fig. 1). Avem in schema graficA
turat un zero pe linia orizontal, care semnific punctul de
zero-cunoa4tere
O

plus-cunotere

ininus-cunoastere

Figura 1.

plecare, origo". Iar la captul de sus al liniei verticale, zero.

semnifid directia. Cnd prin operatiile cunoasterii luciferice
misterul deschis" sufere o atenuare in calitatea sa, vom spune
<cl operatiile au avansat in directie plus. Cnd prin' operatiile
cunoasterei luci-f-erice misterul deschis snfere o intetire In ca,litatea sa, vom spune ca ele au inaintat in directie minus. Cnd
prin operatiile cunoasterii luciferice misterul n'a suferit nici a
schimbare calitativ, vom spune cA operatiile s'au savarsit in

directia zero. Prin zero-cunoastere ca directie" misterul deschis se fixeazA in klentitate cu sine insus intr'o pozitie definitiv
recunoscut drept inatacabil prin mijloace conceptual-cognitive".

Acest punct de plecare, acest origo", e dat oriunde pentru cu-noasterea luciferic exist posibilitatea de a deschide un mister.
Oricare ar fi problema, din mamentul puneru'' ei, ea poate
clevin punct de purcedere (zero=origo) pentru procedee de solutionare" miscndu-se in directii diverse. Dar toate ateste
puncte de plecare stint relative, flindci depm' d de problema care
se pune de fiecare dat. Cum relative sunt i coordonatele. In

afar:a' de aceste infinit de multe puncte origo", toate relative,

1) Ibid., pag. 35.

www.dacoromanica.ro

Lucian Blaga

181

exist dup5 Blaga si un origo absolut, precum i coordonate ab-

solute ale cunoasterii luciferice. Situat in origo absolut" (un

loc epistemologic numai abstract determin. abil) poate fi consi-

derat once mister latent, care se deschide" pe planul experientei empiric-e-concrete. Deoarece exist o infinitate de mistere
latente in cadnd experientei concrete. adica o infinitate de mistere, ce pot fi desehise aci, urmeaz ci In punctul origo absolut
se aseaz de la sine toate problemele puse in cadrul cunoasterii
luciferice in legitura cu fenomenele empirico-concrete. Din o-

rigo absolut pornesc coordonatele absolute in sens plus, minus, zero- 1).
Dar cunoasterea lucifericii nu cuprinde numai acea diversitate de directii
plus, minus, zero
ci asa numitele de

Blaga domenir , care cuprind deoparte toate misterele progresiv atenuate" (clomeniul plus-cunowerii), de alt parte toate
misterele progresiv potentate" (domeniul minus-cunoa5terii)
intre ele unja zero-cunoasterii cu toate misterele permanentizate". Fig. 2 aliturat face intuitive aceste lucruri. S presuZero eur000tere

plus-comm. Itrel

Oro

obsolu.

minus euncowere

Figura 2,

punem ea un fenomen empiric devine obiectul cunoasterli luciferice. El va fi transformat in complex de semne ale anui mister-. Incercandu-se s i se gaseasca solutia, fenomenul in chestiune va fi supus unei varieri calitative. Depincle acum in ce
directie se mica cunoaterea luciferic pentru a gsi solutia.
Daci se mica in directia plus-cunoasterei, atunci misterul va fi

supus unei operatii de atenuare. Vom avea o parte care se

arat i o parte care se ascunde. Solutia aceasta poate la
randul ei sa fie privit, ca provizorie. Partea oare se ascunde,
poate eventual s`a fie supus unei noui operatii, care va desface
iarsi obiectul in artat i ascuns. Si asa mai departe. La fel
se vor petreoe lucrurile 5i cu celelalte domenii.
1) Ibid., pag, 37.

www.dacoromanica.ro

Luctan Blaga

182

Pentru a face mai cla.re lucrurile, s recurgem la un exemplu, pe care clealtfel Blaga mnsu Il d. S presupunem ca
cunoasterea se indreapta asupra faptului lumina, cu tot complexul
de probleme: propagare, reflexie, refractie i interferenta ei,
clispersiune spectral:, etc. Acest fapt devine pentru cunoaterea
luciferica un complex de semne al unui mister, obiectul lumina

ajunge in criza, despicandu-se in fanic i criptic. Din pragul

fanicului, cunoasterea luciferica caut s scoata la iveala cripticul obiectului in chestiune. Ea reveleaza cripticul prin sustinerea

ca este ondulatie in eter". Prin aceasta fanicul initial

materialul empiric, in ansamblu, experientele optioe cu privire la propagarea, luminei, la reflexie,

su-,
refractie, polarizare, interferenta, clispersiune spectralr
fera o degradare, cazand pe al doilea, plan. lar misterului deschis i se substitue cripticul revelat
ondulatie in eter
mi-.
sterul deschis suferind astfel o atenuare calitativa. In adevar
rnisterul deschis" fusese la inceput reprezentat prin fanicul"
sau, dic prin materialul empiric foarte complex i de mare
diversitate (proprietati calitative ale luminei, proprietti de propagare, _de reflexie, de refractie, de interferenta, etc.), iar la
urma vedem acelas mister reprezentat in cunoastere prin constructia imaginara mai elementara, mai simpla (ondulatie in eter),
prin care s'a incercat a se revela cripticul misterului"1). Constructia imaginara ondulatie in eter" poate deveni la rndul
ei iaras mister deschis" i anume lature fanica a unui mister
deschis, urmand apoi sa i se reveleze cripticul, 5. a. in. d., realizandu-se in chipul acesta un ciclu de probleme i solutii.
al misterului cleschis

Dupa Blaga, notiunea de mister" n'a fost supusa de

unei analize entice serioase, ceeace a dat nastere

gfinclitori

la nenumarate confuzii. Notiunea de mister se prezinta, dupa

ganditorul nostru, cu variante de o precizie matematica. Astfel
a,vem: mistere latente, Tnistere deschise, mistere atenuate, mistere permanentizate, mistere potentate, mistere-hiaturi, mistereminuni, mistere adventive.
Cum se face insa revelarea cripticului din pragul fanicului?
Cu ajutorul unei trambuline sau, cum spune Blaga, a unei punti
de salt". Cu ajutorul asa numitei de Blaga idei teorice". Astfel, pentru a ajunge la constructia imaginara onclulatie in
eter", a fost nevoe de ideea teorici a determinismului mecanicist, care a imprimat continutului constructiei pecetea ei. Prin
1) Ibid., pag. 45.

www.dacoromanica.ro

Lucan Blaga

183

idee teorica nu trebue s. se inteleaga o idee de natura teoretica, a carei valabilitate rezult din verificabilitatea ei. Rolul
de seama al ideei teorice e de a mijloci o constructie teoretica
i unele accesorii explii in legatura cu aceasta de a mijloci
cative, care toate la un loc realizeaza un acord indirect intre
contm. utul

fanic- al

materialului dat

i ideea teoricr in-

sasi- 1). Ideea teorica nu se cere in mod necesar raportata la

verificare posibila. Problema verificarii ei se pune abia dup.
ce constructia, pe care a provocat-o, a luat nastere. Functia de idee
teorica poate fi indeplm. it fie de o idee cu caracter de prin-

cipiu, fie de una cu caracter de lege, fie de una cu caracter de

ca.tegorie, fie chiar numai de o idee comuna. Ideea teorica nu
se aplica direct la materialul fanic, ci in mod indirect, fiindca
ideea teorica se gaseste totdeauna in divergenta fata de fanicul
misterului deschis, iar aplicarea se face pe cale indirecta cu
ajutorul constructiilor si a unor accesorii teoretice.

Categoriile in genere au dupa Blaga o dubla functiune:

functie in cadrul cunoasterei paraclisiace si o alta functiune
In cadrul cunoasterei luciferice. In cadrul cunoasterei paradisiace, categoriile sunt chemate, solicit ate de materialul intuitiv.
Categoriile se afla deci intr'o atitudine asonanta fat de material. Dimpotriva, in cadrul cunoasterii luciferice categoriile
stau cu totul in dezacord fata de fanicul unui mister deschis.

In functia lor intermediara' de punte de salt in criptic

conceptele categoriale sunt utilizate nu asonant sau in conjunctie cu fanicul unui material, ci disonant, din /lane, sau chiar
inraspi5r cu ceeace e fanic. Acorclul intre conceptul categorial
fanic se obtine in domeniul cunoasterii luciferice indtrect,
prin mijlocirea unor constructii i accesorii teoretice, nu dtrect
ca in domeniul cunoasterii paraclisiace- 2). Avem deci o functie
clubla a categoriilor care, dup Blaga, n'a fost observata

relevat de ganditorii de Oda la el. TO vorbiau de categorii,

scotand in relief insa numai comportarea lor asonanta fata
de material, dovedind prin aceasta ca nu cunosteau de cat o
singura functie a lor
aceea pe care Blaga o atribue numai
cunoasterii paradisiace.

Daca e acum s ne dam seama de intregul procedeu al

cunoasterii luciferice, atunci cand ea efectueaza o atenuare calitativa a unui mister deschis, distingem dup Blaga urmatoarele
Ibid , pag. 67.
Ibid.. pap. 58.

www.dacoromanica.ro

Lucan Blaga

184

momente pe care el le consideri ca tot atatea acte logic separabile:

Deschiderea unui rnister. Despicarea obiectului in fanic

criptic;

Punerea unui accent pe cripticul misterului deschis;

Punerea unei idei teorice ea punte de salt in cripticul
misterului deschis;
Revelarea u ajutorul ideei teorice a cripticului misterului deschis; printr'o constructie";

Degradarea fanicului initial al rnisterului deschis;

Reductia misterului deschis la cripticul sOu revelat.
Mai este insa un moment pe care Blaga II socoate demn
de relevat la cunoasterea luciferic6: e ceeace el numeste zarea
interioar a problemei,
zare interioar ce st in stransa
legaturO cu ceeace stim noi acum c2O este tensiunea interioarO
a problemei. Tensiunea interioara a problemei e ca un arc din

care va porni sigeata, ce se va implnta in bolta teoriei").

Tensiunea interioara i zarea interioara stau in anumite raporturi determinate. Cu cat tensiunea interioara a problemei

e mai mare, cu atat

constructia teoretica

i accesoriile ei,

menite sa acordeze indirect fanicul" si ideea'', vor fi mai

multe la numOr si se vor cleosebi mai profund prin continutul
lor de ideea teoric'ai si de materialul fanic al problemei puse.

Cu at diverger* de continut intre idee teoria

material

fanic e mai accentuat, cu atit se impune pentru acordarea tor

indirectii un ocol mai excentric si o cascad`a de accesorii mai
complicaa. Perspectiva aceasta de la tensiune, d la arc, la
bolta in care se va fixa sageata lansat in criptic, perspectiva
aceasta spre un luminis mai mult sau mai putin defartat, in
care se va aseza solutia" problemei, o putem numi zarea
interioarZ a problemei. Cu cat tensiunea interioara." a unei
probleme e mai mare, cu atat solutia ei teoretica va cuprinde
a priori mai multe elemente, cari nu sunt implicit date in
ideea teorica" i in fanicul initial" al problemei; cu atat in
cadrul problemei se deschide d.eci o zare mai depOrtatO i mai
largii de posibilitOti de noui elemente". Zarea interioar designeazO tinta catre care trebue sO se indrepte deslegarea problemer, perspectiva de solutionare. Problemele de tensiune interioara i de zare interioar sunt definitorii pentru cunoasterea
1) Ibd, pag, 90-91.

www.dacoromanica.ro

Ludan Blaga

185

luciferic. Problemele de tensiune interioara si de zare interioar definesc i circumscriu, spune Blaga, in totalitatea lor,
niciodat' incheeata, zona cunoasterii luciferice-1).
Cunoasterea luciferid, reveleaz, dupi cum stim acum,
cripticul unui mister deschis. In numr de trei sunt planurile
pe care ea face acest lucru: 1) Planulex, al sensibilittii mutelegtoare (empiric-concret); 2) Planul p, al imaginatiei intelegtoare (imaginar-concret) si 3) Planul y, al intelegerii con-

ceptuale. Cunoasterea luciferic poate trece de pe un plan pe

altul, de pi1d s reveleze un criptic al unui mister deschis

treaca In varierea lui calitativA pe planul p sau poate chiar T.

Nu este ins neaprat necesar ca ceeace e fanic pe planul

sau 7 Si fie fanic i pe planul ex. Pentru a face mai
usor inteligibil teoria lui Blaga despre cunoastere, e indicat,
credem, s reproducem graficul pe care-1 dA gnditorul

(Fig. 3).
frIelect castoff..?

tntelect ecstatic

Figura 3.

Explicatia ea inssi nu poate fi inteleas dect in legtur

ceeace a scpat [Ana acum tuturor
ganclitorilor cari s'au ocupat cu problema explicatiei. A explica
Cu cunoasterea luciferica

ceva a fost inteles, san in sensul de a arita cauza acestui

ceva, sau in sensul de a subsuma acest ceva unui ceva mai
general,

in ambele cazuri ins. gresit. Gci explicatia nu-si

dobndeste un sens exact dect dac este inteleasi in cadrul

curioasterii luciferic. A exp?ica ceva, spune Blaga, inseamna
a acorda zrairect acest ceca cu cripticul revelat al acestui, ceva.
Explicatia e procedeul complect, integral, al varierii calitative a

unui mister in general- 2). Explicatia st dup Blaga

Ibid., pag. 93.
Ibid., pag. 155

www.dacoromanica.ro

A.

Lucan Blaga

86

in legatura indisolubil cu cripticul, cu misterul. Ea nu paate

inteleas fira raportarea la cripticul unui miter deschis.
Blaga se simte deci indreptatit sa sustina: Nu exista explicatie, cu adevarat, fara de o initiala provocare a crizei luciferice in obiect. Nu exista explicatie cu adevarat far revelarea pe un plan oarecare a cripticului unui mister deschis.
Nu exista explicatie cu adevarat fara de o acordare indirecti
a fanicului i cripticului revelat al unui mister deschis-. lar
moclurile de functionare a explicatiei stint in functie de mofi

durile cunoasterii luciferice. Vom avea asadar o plus-explicatie,

o zero-explicatie si o minus-explicatie. Explicatia nu exclude
insa clescrierea: cunoasterea luciferica poate fi in anumite conditii si in oarecare masura i descriptiva.
Dar conceptia lui Blaga despre cunoasterea luciferica duce
in Tnod necesar la metafizica, caci cunoasterea are d'upa Blaga

In esenta ei un adanc sens metafizic. In Censura Transcendentr el caut tocmai s determine raportul dintre principiul
metafizic absolut" i cunoasterea individuatr, raport privit
ca o relatiune dela o existent productiva la o existena produsr, adic raportul dela creator la creat, dela autor la facut,
dela un x determinant la rezultatul determinat-. Prin. cunoastere indivicluata Blaga intelege cunoasterea, asa cum aceasta

este realizata de un individ oarecare. lar prin principiu metafizic absolut- el intelege ceeace, cum spune el,

imaginatia

metafizica a numit cand substanta, cand eu absolut, &and Ratiune imanenta, cnd Tata extramundan, cand Inconstient, cand
Constiinta, etc., si pe care Blaga Il mai numeste si Marcie
Anonim, fara s caute deocamdata a determina daca este extramundan sau intramundan, daca este transcendent sau un' anent
vietii. Ceeace-1 intereseaza pe Blaga, e ca Marele Anonim e
factorul metafizic central.
Inainte insa de a vedea In ce consta raportul dintre Marele Anonim 6 cunoasterea individuata, e necesar sa vedem
cum .3e infatiseaza cunoasterea individuata. Patru sunt modu-

rile pe care Blaga

le descopera la cunoasterea individuata:

cunoasterea concreta, cunoasterea intelegatoare (paradisiaca
luciferica), cunoasterea mitic i cunoasterea ocult. Cunoa-

sterea concret se caracterizeaz prin aceea c' nu e de sine

staatoare, ci c e sau punct de plecare pentru celelalte moduri,
sau un element consfitutiv al lor. Deaceea ceeace se arati in
planul concret, nu este din unghiul rde vedere al cunoasterii
www.dacoromanica.ro

Ludan Blaga

187

intelegatoare dec.& un semn al unui mister latent sau al unui

mister declarat. Elementul cognitiv culoare concretr, sau
sunet concret-, sau palpabilul concret'', etc., inseamna in
cadrul cunoasterii intelegatoare: ceva ascuns, care e dtfel, ni
se arata asa- 1). Ceeace percepem cu simturile nu sunt prin
urmare decat niste disimulri ale unor mistere, pe care simturile
numai ni le revelea.z. Cunoasterea concreta se mai caracteri-

zeaza prin aceea ea in orizontul ei nu se intilneste nicaeri

vre-un gol sau vre-o lips, sau vre-un hiat: orizontul ei este
totdeauna plin. Plenituclinea orizontului concret sensitiv complecteaza disimularea sensitiv. Misterele revelate prin simturi
umplu totdeauna pana la saturatie intregul orizont concret al
constiintei. Nu se ingadue in nici un chip in acest orizont o
porozitate-, sau posibilitatea ivirei constiintei concrete a unor
lipsurr, goluri", cari s corespunza unora dintre mistere,
despre care stim numai pe alta cale, deductiva, ca sunt prezente, i c in consecinta ar trebui sa fie semnalate in orizontul concret cel putin printr'un
Daca exista undeva
In natura un horror vacui, el exist ca particularitate a constiinter 2). Datorita acestui lucru, subiectul cognitiv, care s'ar
mica numai in planul cunoasterii individuate concrete, nu ar
putea ajunge la constiinta ca aceasta cunoastere efectueaza o
disimulare a misterelor. Cunoasterea intelegatoare, gat paradisiaca cat si luciferica, efectueaza, cum stim acum, o disimulare a misterelor. Ce] mai frecvent mod al cunoasterii individuate, dupa cunoasterea paradisiaca, este cel mitic. Desi juxtapus celorlalte, el le patrunde totus pe toate. Insas cunoasterea
oamenilor culti e impregnati de mit. Superstitiile bunaoara nu
sunt deaf mituri in miniatura. Ra.tiunea n'a distrus miturile, ci
numai le-a fragmentat, le-a amestecat, le-a imprastiat. Miturile
vor s exprime in icoan sensuri smulse existentii. Momentul di-

simularii- e cuprins in chiar definitia mitului. Actul de insufletire al faptului, inchiderea unui sens- subt haina unor imagini
concrete, redarea sensului prin personagii inchipuite i prin intamplari simbolice, intervm ca factori in geneza i in structura
orid.rui autentic
Miturile nu trebuesc socotite, insa, drept
revelatii pure ale unor sensuri sau transcendente. Caci, e adevarat, miturile exprima un sens, dar il exprima numai in
masura,

in

care-1

ascund''.

In

sfarsit, un art mod al

Censura Transcendent& Cartea RornaneascA, 1934, pag. 47.

Ibid., pag. 51.

www.dacoromanica.ro

Lucian Blaga

188

cunoasterii individuate este cunoasterea oculta, adica acea cunoastere ce se refera la fenomene oculte, cunoscuta si sub numele de clarviziune. Dar nici cunoasterea oculta' nu depseste
dup." Blaga in eficacitate celelalte moduri cognitive. Ea nu
este o cunoastere mai aclecvata deck aceasta. Ea reveleazi,
ce-i drept, anumite fenomene, dar le reveleaza, disimulndu-le
totodata.

Astfel, cunoasterea inclividuata, luata sub oricare din modurile ei, nu poate1 duce la revelatii adecvate. Privita in ansamblul

modurilor ei, cunoasterea in'clividuata nu inseamna pe plan ontologic altoeva, cleck o infirata", apologir a misterului existential". Lumea, asa cunt o tim, cum o simtim, cum o intelegem,
si n'o intelegem, are pe plan metafizic rostul unei imense apologii
a mmisteralui existential-. Cunoasterea individuata nu opereaza
deck supunanclu-se censurii transcendente exercitata de Marele
Anonim. Cunoasterea individuata este, prin structura ei centralontologic fundata, in imposibilitate de a converti un mister
existential in non-mister. Blaga numeste revelatie, orice eventuala isbucnire sau aratare positivi a unui mister existential in
conul de lumina al cunoasterii individuate- 1) 6 dupa el nu
exista revelatii adeevate". Toate revelatiile existente nu sunt
dupa Blaga decat revelatii disimulatoare. Un mister existential,
descoperindu-se sau revelandu-se cunoasterii individuate, e disimulct prin insasi structura intiparit cunoasterii individuate potrivit intentiilor inerente censurii transcendente". Once revelatie
censurata de
nu este aclecvata, tocmai fiindca este censurata
Mamie Anonim.
Duce insa aceasta interventie a Marelui Anonim, pentru

ca once revelare a unui mister existential sa nu fie decat o

revelare disimulata? Marele Anonim intervine Cu censura transcendental, spune Blaga, fiindca o cunoastere, absolut obiectiva,
aclica pozitiv transcendenta, implica probabil o primejclie pentru
echilibrul si pentru intentionalitatea existentia' la" 2). Trei motivari gaseste Blaga unei asemenea censuri transcendente: o mo-

tivare minimala, una medie 6 alta maximala. S le luam pe

rand. Dupa motivarea minimala, censura transcendenti este necesara in interesul vietii si al spiritului. Posedarea atlevarului
absolut ar conclamna viata si spiritul la staza perpetua, ar distruge once tensiune, ar face imposibil creatia i ar reduce
Ibid.. pag. 43,

Ibid , pa, 95.

www.dacoromanica.ro

Lucian Blaga

189

cunoasterea la repetitie stereotipici. Spre a preintimpina staza

perpetur a vietii i spiritului, Mamie Anonin. aplic5 cunoaster4
individuate censura transcendent-. Ingridind astfel cunoasterea
individuati, Marele Anonim o inzestreazi in acelas timp cu
tendin. ta dinainic5 de a se depisi in fiecare moment-1). Dupi
motivarea medie, o cunoastere individuati absoluti ar constitui
o primejclie pe de o parte pentru individul creatural, _pe de
alti parte si pentru obiectul cunoscut insus. Pentru
creatural, fiindci o cunoastere individuati absoluta 1-ar smulge
pe acesta din aderentele sale creaturale i i-ar distruge echilibrul. Pentru obiectul cunoscut, &Ida in acest caz el
ar putea fi creat dup5 voe si tot asa ar putea fi distrus.

Aceste primejdii au toate caracterul unei ,perturbatiuni virtuale

a echilibrului existentia. 1" 2). In sfirsit, dup5 motivarea maximali,

o astfel de cunoastere ar insemna o primejdie chiar pentru Marele Anomm insus, care ar putea fi diminuat in potenta lui
zalarnicit in intentiile lui. Orice eventual cunoastere absoluta
proprie unui punct periferial al existentii ar insemna un pericl
de descentralizare a existenter. Iat deci ratiunile pentru care
Marele Anonim a instituit censura transcendent:5.: grija pentru subiectul cunoscator, pentru obiectul cunoscut i pentru el
insus. Censura este totalitar i preventiva. Prin censura transcendenta e oprita insi cunoasterea deplina, pozitivi, nedisimulatoare. Omul n'are posibilitatea s. &each' peste aceasta opreliste, fiindci ea e inscris in fiinta i structura sa. Marele Anonim
nu va avea deci prilejul s se risbune, nici daci 1-am inzestra
inadins cu asemenea micimi. Cuvantul biblic: Cine vede pe
Dumnezeu, moarerimine un simplu cuvint, poetic si impresionant, dar far obiect. Cici D-zeu s'a ingrijit si nu poati
fi vizut, adeci si nu poata fi cunoscut intocmai; Dumnezeu s'a
ingrijit sii poati fi cunoscut cel mult disimulat- sau ca ,,mister
catexohen-; altfel n'ar muri numai cel ce-1 vede, cj o putere
s'ar stinge i in Dumnezeu. Daci cineva ar vedea pe Dumnezeu,
ar putea s piar in parte Dumnezeu insus; o asemenea cunoastere ar echivala cu o castrare partial a divinititii- 3).
Desi cunoasterea individuati procedeazi prin revelatii disimulatoare, totus obiectul cunoscitor nu.are constiinta disimulirii,
ci este ferm convins ci se afl in posesiunea unor revelatii pure,
Ibid., pag 96.
Ibid., pag. 97.
Ibid., pag. 102-103.

www.dacoromanica.ro

Lucan Blaga

190

nedisimulatoare, c obiectul este asa cum se arata i ca chiar

dad. mai este ceva ascuns, acel ceva poate s fie cunoscut prin
alte revelatii. Credinta aceasta, ca revelatia e pur si c obiectul
este sesizat in mod adecvat, este numit de Blaga iluzia adecaatiei. Slap consideri aceast iluzie a adecvatiei un moment
intregitor al c,ensurei transcendente, o supraasigurare a acesteea.
Stpanit. de iluzia adecvatiei, subiectul cognitiv nu va mai simti

nevoia s caute &col de revelatia disimulatoare misterul, ci,

s000tindu-se in posesia unei revelatii pure, nu va mai face
nici o incercare de a cunoaste misterul existential si se va
declara multumit. Iar and cunoasterea individuat st subt
imperiul deplin al censurii, al censurii supraasigurate de iluzia

adecvatiei, se poate spune ea' e in stare de gratie-, de gratie

censurat, subiectul cognitiv fiind prin aceasta P.Azit nu numai
de o ipotetica primejclie metafizic, ci si de once framintari
si chin, cari duc la invrjbire cu sine insus-. Cunoasterea individuat in modurile ei de cunoastere concret, paradisiac
mitic, au comun faptul c produc asupra subiectului cognitiv

impresia c obiectele se ofera ele singure, c nu e nevoe

nici un efort pentru cunoasterea lor. In cunoasterea concret,
paradisiac i mitie accentul ,ca.de pe receptacular, pe factorul

inconstient, organic. Aceasta spre deosebire de cunoasterea luciferica uncle accentul cade pe spontaneitate, pe elaborare constient, pe efort. Prin cunoasterea luciferica subiectul cognitiv
iese din starea de gratie, apucnd drumul dramei sale proprir,
iese nu rupncl once legtur" cu starea de gratie, ci .,iese din
gratie numai ca frmintare, ca tentatie, ca incercare, ca exces- 1).
Actul initial al cunoasterii luciferice sparge iluzia adecvatiei
o inlturi. Datorit cunoasterii luciferice, subiectul cognitiv se
simte deziluzionat de rezultate_le obtinute cu ajutorul celorlalte
mocluri ale cunoasterii individuate si-si d seam ea, revelrile
sunt numai revelri disimulatorii. Revelrile sunt privite ca
simple semne artate ale unor mistere in esent ascunse. Prin
modul luciferic- cunoasterea individuat se instaleaz in mister
ca atare- 2). Cunoasterea luciferic si mister stau indisolubil
impreun. Cunoasterea luciferic nu poate fi inteleas fr ideea
de mister.
Cunoasterea indivicluat se poate ridica clupi Blaga pang
la ideea adecvat despre obiectul total-, idee care este aceea
pag. 109-110.
Ibid., pag 111.

Ibid

www.dacoromanica.ro

Lucan Blaga

19

de mister. Dar aceast adecvare trebue inteleas intr'un sens

determinat. Ideea adecvat despre obiectul total, adic ideea
de mister, consista in constiinta unei absente cu accent de
esentialitate, care se substitue unei prezente pline, dar f'r'fi accent de esentialitate. Imprejurarea aceasta ne face sa numim

ideea de mister o idee-negativ". Ideea de mister acopere obiectul total", dar it acopere asa cum in tehnica plastic negativul", cliseu sau mulaj, i acopere obiectul" "1).
Cunoasterea luciferic are ceva dramatic in sine: ea face
necontenit eforturi i incercari de a converti un mister in nonseama c totul e
mister, pentru ca in cele din urmi
In aceast priviat zdarnic si s. caute apoi si se integreze in
mister
s se integreze pentru a-1 varia. Jata care sunt
dup Blaga fazele drarnei interioare a cunoasterii individuate:
stare,a de gratie, iesirea din gratie, orgoliul luciferic, esuarea
integrarea in mister.
Mai este o chestiune pe care Blaga si-o pune, aducand
aci contributii ingenioase. Subiectul individuat este inzestrat cu

fenomene de constiintr, cu factori subiectivi, cari intervin in

actul cunoasterii, factori cari nu au nici o similitudine cu obiectul

de cunoscut. Pe ce ne bazm atunci ca s sustinem c aceste

fenomene 6 acesti factori au totus virtuti cognitive, al pot fi
considerati ca semne cognitive ale transcendentei? Noi suntem
indreptatiti s atribuim acestor fenomene de constiint valori
cognitive, atunci Cana subiectul individuat rspunde la aceleasi
transcendente in mod constant cu aceleasi fenomene de constiint
fenomenele de constiint dobAndind astfel semnificatia de semne
disimulatoare ale unei transcendente. Fenomenele de constiint
care se comporta in chipul acesta, au un rol, dac, nu de cunoastere, in once caz de echivalent al ei, sunt adic. cvasi,-cunoastere.
Constantizarea" factorilor subiectivi face posibil prin urmare

trecerea de la fenomenele de constiintr la cvasi-cunoastere.

Constantizarea este efectuat de Mamie Anonim, in interesul
vietu",

creindu-i acesteea un organ care s suplineasc rolul cu-

noasterei. Cvasi-cunoasterea are semnificatia unui compromis

ingenios intre tendmta de disimulare apologic6i a misterelor existentiale si tenduita de a realiza postulatul cunoasterei- 2). Nea.tingndu-si obiectul, ea este totus cvasi-obiectiv, fiinda tine loc

de cunoastere obiectiv 6 din aceast pricin ne tenteaza s'o

Ibid., pag 113.
Ibid., pag. 152.

www.dacoromanica.ro

Lucan maga

192

luam drept cunoastere in adevaratul inteles al cuvantului. In

afara de cvasi-cunoastere, cunoasterea individual se mai serveste
de ceeace Blaga numeste cunoastere-negativ, adica cunoasterea
luciferica privita sub aspectul ei cel mai launtric. Cunoasterenegativ

si nu cunoastere negativr, fiindel in cadrul cunoa-

sterii-negativ se intalnesc si jucleciti afirmative si judecati negative. Blaga o numeste cunoastere-negativ, in comparatie ca negativul- din tehnica reproducerii plastice.
Daca e acum sa ne intrebarn ce fel de cunoastere posed.
Marele Anonim, Blaga nu st la incloial sa-i recunoasc o
cunoastere absoluta, atat in ceeace priveste calitatea cat si extensiunea. Marele Anonim, cand cunoaste, creaza obiectul de
cunoscut, Marele Anonim cunoaste pozitiv-adecvat si nelimitat.
Marele Anonim este un subiect cognitiv pentru care nu exista'
mistere.

Poate nu e de prisos sa facem o scurta recapitulare a

asa cum o concepe Blaga. PriVita din punct de

cunoasterii

vedere epistemologic, cunoasterea individuata se prezinta cu urmaoarele diviziuni si subdiviziuni:

( 1) Cunoasterea concreta.
2) Cunoasterea paradisiaca, care implica pe cea
concreti.
Cunoafterea
Cunoasterea luciferica, care implica pe cea
I

inteleg6toare

i3)

paradisiaca.

Cunoasterea luciferica se articuleaza in:

plus-cunoastere;
zero-cunoastere;
I. c) minus-cunoastere.

Ca moduri juxtapuse la acestea avem:

Cunoasterea mitica.
Cunoasterea oculta.
Toate aceste moduri ale cunoasterii individuate apar dupa
Blaga fie in forma pura, fie in forme amestecate.

Privita insA din punct de vedere metafizic, cunoasterea

se prezinta in conc,eptia lui Blaga cu urmatoarele forme:
Cunoasterea absoluta pozifiv-adecvata si nelimitata (cu.
care prin ipoteza este inzestrat Marele Anonim).
Cunoasterea individuata: censurati, dar nelimitata, care
se subdivide in:

www.dacoromanica.ro

Lucian Blaga

193

Cvasi-cunoastere;
Cunoastere-negativ.

3) Cunoasterea pozitiv-adecvat, dar linutat (cum se int51ne,ste in procesele formative biologice).

Marele Anonim r)osecl o cunoastere pozitiv-adecvar 5i

nelimitat. Din contra individul cognitiv pose& o cunoastere

censurat

i nelimitat

si

una positiv-adecvat, dar limitat,

ambele sub controlul Marelui Anonim. Marele Anonim pune

o consecvent si un sistem, att in msurile de ap'rare a misterelor existentiale, eat si in gratia ce o acord mdividuatiunea.
Canc.! Marele Anonim ingadue o cunoastere in principiu nelimitat, el se ingrijeste s'o censureze; cand ingklue o cunoastere
Aplicnd cenpozitiv-adecvat, el se ingrijeste s'o linuteze"
sura transcendent, Mamie Anonim face acest lucru in avantajul 6 spre inltarea i imbogAtirea vietii, spre paza 6 ;nfirirea echilibrului existential-.
Filosofia lui Blaga are prin urmare in centrul ei ideea
de mister.
misterului.

Este o filosofie

care priveste totul sub

specia

Pretuind milloacele logice de cunoastere, crora le recunoaste rolul in deslegarea anumitor aspecte ale problemelor
ontologice, totus Blaga este convins cs in domeniul cunoasterii
se poate merge mai departe datorit unor mijloace de minuscunoastere, de natur5 supralogie. Blaga nu este propriuzis un
antirationalist. El militeaz pentru un transrationalism de o factur proprie, deschiznd orizonturi noi si interesante miscIrii

noastre metafizice. El pledeaz pentru un rationalism asa zis

ecstatic.

Prim' it de umi cu simpatie

entuziasm, intmpinat de

altii cu rezerve sau cu obiectii critice, conceptia lui Blaga e

dintre acelea care oblig pe cititor s iea neaprat afitudine

2).

Ibid pdg. 180.

A se vedea: I. Petrovicz, Rspuns la discursul de receptie a lui
L. Blaga, Elogiul Satului Romanesc, rostit In sedinta solemna a Acaderniet
Roinfine din 5 Iunie 1937 (Reprodus si in wilumul ,,Arte si Arbsti", Biblioteca pentru Tob); Vaszle B.InczIcl, Lucian Blaga energie rornaneasc,

1938; Durnztru 'sac, Lucian Blaga teoretician al cunoasterii, in Frearnatul

Scoalei", Anul IV, Nr. 5-6, 1938, pag 199-231.
33

www.dacoromanica.ro

Eugeniu Sperantia
Eugeniu Sperantia s'a niscut la Bucuresti in 6/18
Mai 1888. AtAt studiile secundare ca si pe cele universitare
si le face la Bucuresti, dandu-si in 1912 doctoratul cu lucrarea
Apriorismul pragmatic. Dupa aceea pleac pentru specializare
la Berlin, unde audiaZi pe Benno Erdmann, A Riehl, Georg
Simmel, Ad. Lasson i ramne pana in 1914. Ocupind mai
intai o catedra in invafamntul secundar, pe care o define cafiva

ani, Eug. Sperantia este numit In 1921 conferenfiar de filosofia dreptului i sociologie la Facultatea de drept din Oradea,
In 1931 ridicat Ia rangul die profesor, din 1923 para in 1934
funclionand i ca profesor titular de filosofie generala la Academia Teologica Ortodoxa din Oradea. Odata Cu transferarea
Facultafii de Drept din Oradea si cu integrarea ei in Facultatea
de Drept din Cluj, trece si Eug. Sperantia la Cluj, continund
sa predea aceeas specialitate.
Eugeniu Sperantia.
incepe activitatea publicistica foarte
devreme, publicand versuri deja la \Tanta de 9 ani, iar
ani dupa aceea colaborand regulat la cateva reviste literare ale
vremii. Curn literatura nu 1-a satisfacut in totul, el inclina
spre filosofie, incepand sa colaboreze, dupa ce si-a insusit

o cultura filosofica, la Studii Filosofice- si la Revista de

fara sa abancloneze totusi cu totul literatura. Problemele filosofice care 1-au preocupat pe Eugeniu Sperantia
au fost din domenii variate: pedagogie, sociologie, teoria cunologica, estetica, filosofia dreptului, iar opera filosofica
destul de bogata. lata studiile publicate Nina acum: Apriorismul

pragmatic (1912); De/mita

preistoria filosofiei (1912);

Erorile utilitariste in pidagogia spenceriana (1914); Filoso/ja

megiei (1916); Frumosul ca Malta suferinta (1921); Psihobiologia gandirii (1922); Mk tratat despre cordatiunile psihice
www.dacoromanica.ro

Eugeniu Sperantia

195

In otata copilalui (1925); Gen eralitati de psihologie individualA

rolul ei social (1928); Actiunea

si social a (1925); Traditia
limbii eorbite asupra vef ii psi hice (Rev. de Filosofie, 1928);
Conceptii si perspective din pedagogia actual i (1929); Factorul
ideal (1929); Unitatea spirituala ca scop i, mijloc al educatiei

(Rev. de Filosofie, 1929); Fenomenul social ca proces spiritual de educatie (1930); Curs de sociologie generala (1930);
Sur les fondements maaphysiques du droit positif (1931); Problemele socio:ogiei contemporane. (Rev. de Filosofie, 1933);
Spiritualismul istorie (1933); Cunostinta socialmente relatata,
biologie
(Rev. 'de Filosofie, 1933); Local oietii, psihice
generala (Rev. de Filosofie, 1934); Legue i formele gandirii
ca proectiuni ale proprzetatilor vistiz (Rev. de Filosofie, 1934);
Perspectiva istorica in viata socia), in cultura i educatie (Rev.
Fund Reg., 1934); Papillons de Schumann. Des pre principiul
unic al vietii, dramei si frumosului (1934); Enciclopedia
cu o introducere istorica in filosofa dreptului (1936);
La metaphysique implicite dans les postulats de toute pense
possible (Comunicare facuta la Congresul Descartes, cuprinsa
In vol. VIII al actelor congresului); Remarques sur les propositions interogatioes. Projet d'une Logique du Probtme(Paris, 1936); Une conception vitaliste du beau (Comunicare
la ,Congresul de Estetioa din 1937, Paris); Lirismul im'anent

(Gand Romanesc-, 1937); Viata, spirit, drept

stat (GOnd

Romanesc, 1938); Introducere in Sociologie (Tomul I, Istoria.

conceptillor sociologiei, 1938, tomul II, Principiile fundamentale. ale sociologiei). Eugeniu Sperantia face parte dintre
ganditori romani care participa la congresele filosofice' internationale si colaboreaza la reviste, filosofice straine.
Asa cum s'a conturat pan acum, gindirea lui Sperantia
se caracterizeaza printr'o puternie trasgiut biologica, sociala
metafizica. Nici una din problemele fundamentale filosofice
nu poate fi rezolvata, dup el, daca nu se tin' e seama de via' t,
care e principiul originar al existentei, si de realitatea sociala.
Cu alte cuvinte, exista o formul mica prin ajutorul careea pot
fi exprimate atat fenomenele biologioe cat i faptele psihologice
incepfind cu cele mai simple. lar formula e posibila prin aceea
ca realitatea psihologica, cea pe care o cunoastem si o putem

prin introspectiune, e In tot cazul o fata a viefii, de

care nimic n'o poate separa nici instraina"1), i ca atare o
stuclia

/) Locul vietii psihice in construdittnea unei biologil generale, Revista

de Filosofie, 1934, pag. 149.

www.dacoromanica.ro

196

Eugentu Sperantia

biologie care vrea s fie cu adevrat general nu poate s

fac abstractie de ea, pentruci legile generale ale vietii nu
s'ar mai putea numi generale'', dac o latur oarecare a vietii
n'ar cidea sub imperiul lor, dac deci fenomenele sufletesti,
subiective, n,'ar suferi deplina lor aplicare sau n'ar fi fost tinute
In seamb.' la formularea generalizrilor-1). Ceeace s'ar prea
c st in calea intemeerii unei singure stiinte care s se ocupe
deopotriva si cu faptele organice si Cu cele psihice, ar fi
individualitatea sau discontinuitatea material a fiintelor organice
pe de o parte, continuitatea fluidA a strilor sufletesti pe de
.alt parte. Asta ins numai in aparent. Cci in realitate nu
e nici o piedic serioas. Privite de aproape i cum trebue,
lucrurile stau in fond cu totul altfel. In viata ca atare, ceeace
este interesant, spune Eug. Sperantia, e faptul dinamic, nu
organul. Prin faptul dinamic i pentru el exista organul, iar
frb acest fapt, -Para funetiune'', organul n'ar mai putea fi
considerat ca organ. Viata unui individ e un ansamblu unitar
de functiuni corelative si convergente. S'a, zis ea' corpul animal
este o Fleischgewordene Funktion-. Deasemenea, viata unei
specii e o totalitate de procese organice individuale in strns

corelatiune. Un indiuid nu e decat un gest al speciei sale.

Si deasemenea: un gnd nu e decitt un gest mintal al unei
constiinte. Fiecare gest, actiune sau functiune vitali, decupatb in
ansamblul fluid al vietii, apar vederii ca relativ autonome si
ca aspirnd spre o autonon-iie crescandi, intocmai ca mugurii
plantelor, ca vlbstarii de vit sau ca meduzele care, inmugurincl
pe corpul hidropolipului, se desvolt si se detaseaz ca indivizi
izolati, continund insi a fi simple dispozitive de reproducere
a unei noui generatii de hidropolipi- 2). Nu numai fiecare stare
de constiint este un mic gest de viatr, asa cum e once

fiin organici material, dar si once element al culturii. Fiecare stare de constiinta' precum i fiecare element al culturii
triieste. lar cum a tri, inseamn a evalua dar si a valora,
--- a evalua si a valora in msura vitalittii
vitalitatea este
dupb Sperantia valoarea suprem a oric.irei fiinte vii.
Ceeace caracterizeaza once fiint vie este unitatea i activitatea ei sintetizant, prin care asimileaza elemente amorfe
6 disparate, inftisndu-se astfel ca un permanent proms de
sintez, conservativ i expansiv. Dar a crea sinteze este totuna
'

Ibid., pag. 149-150.

Ibid., pag. 152. -

www.dacoromanica.ro

Eugeniu Sperantia

197

cu a cucan i si a crea. Acelea3i caractere le intalnim insa si la

fenomenul de constiint: tendinta de a se conserva ca proces

de sintez, sub forme analoage: expansiune, cucerire, constructiune" 1). Asernnarea aceasta de caractere ne duce la ideea, dup
Sperantia, c att la baza fenomenelor biologice ct si a celor

psihologice se d'a un ala impuls, ca psihologia ar putea

trage mari foloase recurgAnd la biologie i c deasemeni biologia ar obtine informatii pretioase, consultncl psihologia. Par-.
tizan al unei biologii generale, Sperantia este ferm convins c
am ajunge la cunostinti foarte interesante, daca', ne decidem

de a privi starea de constiinta (cu toate vicisitudinile scurtei

sale existente si- in toate raporturile sale cu semenele sale) ca
deci ca prezentand
reprezentand fenomenal vital minimalIn sine, in forma prescurtata, toate caracterele esentiale si distinc-

ttve ale vietii in genere- 2).

Intr'o comunicare facuth la al VIII-lea Congres International de Filosofie din Praga, intitulat Legile i formele
gandirii ca proectiuni ale proprietatilor vietii" i pubhcat
Revista de Filosofie" (1934), Sperantia isi precizeaza
mai mult conceptia. A cunoaste teoretic inseamn, spune el, a
lua o atitucline, si anume o atituchne prin care un lucru"

este pus" sau propus" (positus) ca independent de faptul

gndirii"). Cunoasterea nu este independenti de actiune, ci
este in vederea actiunii; noi cunoastem, ca s actionam asupra
lucrurilor. A cunoaste, spune Sperantia, este a pregti fagasuri actiunii. In cunostinta actiunea se gaseste anticipata, rezu-

smbure sau ca o curb grafica oarecare in ecvatia sa algebricr 4). Daca gandirea se
supune, in mod riguros, anumitor forme i anumitor legi este
tocmai din cauza destinatiei ei pragmatice. CACi numai fiindea
ea asculta de forme si legi, miscarea, pe care este chemat
s'o clatizeasc.a, reuseste practic. Altfel, gndirea ar ramane
nearticulata, ca visul -tara nici o legtur cu actiunea si Para
vre-un folos pentru viat. Daca insa lucrurile stau astfel,
se pune intrebarea: nu cumva formele si legile gandirii sunt si
formele si legile vietii sau nu cumva formele si legile gnclirii
sunt derivate din formele si legile vietii, sunt proectiuni ale
mata, sirnbcdizata ca arborele

ibid pag. 156.

Ibid. pag. 157.
Legue st forniele gandira ca proecttuni ale prepriettltilor vietii,
Rev de Filosofie", pag. 341.
Ibid., pag. 341.

www.dacoromanica.ro

Eugeniu Sperantia

198

propriettilor vietii? Legile logice sunt dup, Sperantia legi pe

care subiectul ganditor si le impune singur si pe care se sileste
s le respecte. Avand un caracter imperativ, ele pot fi clcate.,
dar cand se intampl acest lucru, subiectul g-anditor simte nevoia

unei mustriri sau reprobari, sau mcar a unei scuze si cauta

s repare lucrurile. La fel se prezint ins
ele sunt legi imperative pe care viata si le impune singur
pe care depune in tot cuprinsul ei eforturi ca sa le indeplineasca Ca si leg& gandirii, leg& vietii, tocmai din pricina
caracterului lor imperativ, sunt uneori transgresate, dar viata
revine si se pune din nou sub imperiul

Dar atat legile gandirii cat si leg& vietii (conservarea

de sine de pild) nu s'ar putea afirma, daca atat gandirea
cat i viata nu ar imbrica in mod statornic o anumit
r .

mdispensabil a manifestrii lor-, anume individuatiunea. Am

lazut mai sus Irma o dupa Sperantia once stare de constiint,
fiece gaol, fiem idee, se prezint cu contururi individualizatoare i revendica o existenta autonom i distinct, ca once
proces al vietii. Un fapt de o mare' important. Cci, spune
Sperantia, nefiind cunoscuta i gandita decat prin emisiunea
acestui fel de quante spirituale-, care sunt atitudinile gandirii,
realitatea ne apare, prin discontinuitatea lor, discontinui ea
insasi"). lar gandurile noastre impun lucruraor forma &continuitatii, fiindc viata inssi imbrad aceast forma a disconadica a individualittii. Gratie acestei individuatiuni,
tendinta conservarii personaje se poate afirma ca o lege a
vietii organice: Uri ea, viata ar fi un curent continuu cu conlinut indistinct si omogen, tinnd mai mult de legea

Legea conservrii sau a perseverrii in viala este o lege a

tuturor individualittilor vii: individul sau segmentul individua-

lizat al vietii este cel care se lupti s se conserve-. La fel

cu legea identittii: dac gandirea n'ar avea si ea aspecte
discontinui, distincte intre ele si desprinse oarecum din curentul
constiintei, legea identittii ar fi -tied' obiect, n'ar avea cui s

se aplice. Identitatea unui concept cu sine insus nu e decat

afirmarea de sine a unui act al gandirii luat ca strop individualizat al vietii spirituale: e exigenta de conservare si de neconfuziune, e gestul defensiv in contra negatiunii (care echivaleaz
Cu supresiunea)". Planul despre lume pe care-1 elaboreaz actele noastre de gandire este supus legilor vietii, care sunt in
1) ibid., pag. 344.

www.dacoromanica.ro

Eugeniu Sperantie

199

atelas timp i legile actiunii". Logica noastr nu este o logicA

accidentati, capricioasA, o logicA ce s'ar fi putut infAtisa
altfel de cum este, ci este produsul vietii, traducerea legilor
ei superioare. Aprioricul s'a nscut din conditiile necesare ale
vietii nsi. Deaceea cred cA e just s" zicem cA, este o logicA
In lme i in lucruri i c aceastA logicA e identicl cu a
noastr. Lumea nu e decAt material de gAndire si de actiune.
Obiectul luat in particular nu e decAt continutul unui act de
gAndire i virtualitatea unei miscAri. DaaA viata e totalul actelor

de &dire si de miscare, atunci lumea nu e decat continutul

si aspectul virtual al vietii,. Viata zace in strfundurile intregei
noastre lumi. A cata logicitatea unei cunostinte, inseamnA a

in ea intipAririle imperafivelor vietii... O realitate nu

poate fi conceput6 decAt pentru i de care o fiintA vie").
cAuta

Pentru a intelege ins5: cunostinta in aclevirata ei naturL

e nevoe dup Eugeniu Sperantia sh tinem neaparat seana de
faptul

c'a"

individul trAeste in societate, c, este o fiint socialA.

Dar cnd sustinem acest lucru, nu trebue s uitAm cA dup

Sperantia societatea nu existA deck prin faptul ca e Ondit
si in msura in care e gindit i di prin urmare legile fundamentale ale societZtii trebue s fie o speciard desooltare
transpunere a formelor i legilor
2). E nevoe apoi
s linem neaparat seam de faptul cA ceeace caracterizeazi
viata organica
tendinta de a-si mentine existenta, de a si-o
afirma progresiv si de-a nega celelalte existente
intalnim
si in viata spiritului sub forma de aspiratie spre absolut si de
exigentA spre universalitate. Spiritul ii creaz. norme ,penfru
apreciere i apreciazA cu ele lucrurile. Sentintele mintale constituesc pentru fiecare fiintA cugetAtoare funclamentul garantiei
unica normA siguri despre valabilitatea intuitiei ca i despre
valoarea lucrurilor" 3). FArA o recunoastere absolut si din
capul locului a, acestor sentinte, activitatea spiritului ar rmne

i nejustificati M'Asura increderii noastre in realitate

depinde de m'Asura increderii in spirit". Syiritul i afirm
continuu si tot mai puternic exigenta lui de universalitate. ManifestAndu-si tendinta de conservare, el devine de un excluanodin:i

sivisra desAvrsit, cAutAnd s'A subordoneze totul legilor sale pro-

prii, sA reduci totul la sine, negad ceeace-1 depseste i r"mne nepAtruns de principiile lui. Deaceea el se concepe ca
Ibid., pag. 345.
Cunostinta socialmente relatatg, Revista de Filosofie, 1933, pag. 365.
lipid., pag. 365.

www.dacoromanica.ro

200

Eugentu Sperantia

universal existent, concepand intreaga existenta ca fiind de naturA spintual. Oroarea de contradictie este impulsul spiritului
de a evita, de a refuza i respinge ceea ce-i amenint unitatea
identitatea sa cu sine insusi; este atitudinea defensivA prin
care el i sprijida exigenta de universalitate si de absolut.
()rice ingradire a universalitatii unei norme sau sentinte emise
de spirit, constitue pentru el o infrAngere a fundamentalei
primordialei sale exigente. Once infrangere a aspiratiei sale
catre universal, constitue pentru spirit o neg,atiune a identititii
realului cu spiritualul, ceeace echivaleazA cu o contrazicere a
insusi principiului necontradictiunr. Impotriva empiristilor, Sperantia' sustine, bazat tocmai pe caracteristica primordm. 151 a spipunctul de plecare al activiCatii spirituale it constitue

universalul, ansamblul, totalul, cel mai larg universal-, fiind,

pentrii spirit, spiritul insusr. Datoria ingradirilor pe care
le pune experientei, spiritul ajunge incetul Cu incetul sa-si descopere individualitatea
circumscrie. $i fiindCa descoperirea individualittii i circumscrierea ei in interiorul unei
existente nespirituale ar echivala cu o contradictie, spiritul postu-

leaza, dincolo de margmile subiectivittii lui, o alta existen*

un alter, mai invai indefinit i apoi din ce in ce mai distinct,

iar acest postulat este principala cale de conciliatiune intre

datele experientei i exigentele de universalitate ale spiritului- 1).

Fcand parte dintr'un Tot spiritual, care e societatea, individul st in contact cu ceilalti indivizi,
spirite analoage
Trind in contact cu altii, fiecare individ pune la dispositia
celorlalti materialul adunat prin propria lui experient, dupa cum
deasemeni foloseste din belsug experienta celorlalti, existenta
raporturilor sociale intre constiurtele individuale" deschiznd o
calea
cale nou si original." de dobandire a cunostintelor,
cunostintei relatate. Aceste cunostinti relatate isi au valabilitatea

lor in functie de doi factori: pe de o parte verosimilitatea, care

in ultim. analiza ...se reduce la constatarea conformitatii dintre
cunostmta relatat si alte cunostinti, anterior achizitionate, referitoa,-e la

fapte analoage-, pe de alt parte de autoritatea

surset", care, la randul

ei, sa in funetie de don

de 1) presupunerea c sursa

isi

detine ea inssi informatia

1) ibid., pag, 366, si Ariorismul pragmatic" 103 (pag. 106). In

aceast seriare din 1912 se cuprinde declaratta ca" postulatul acesta (postulatul social") are o deosebita importantr. in eptstemologie ; credem chiar
eS studiul su va constitu adevatata sociologic sau teorie a experientii sociale (ramur a unei epistemologii generale).

www.dacoromanica.ro

Eugeniu Sperantia

201

pe o cale logiceste impecabil si intr'o masura materialmente

suficient
i & 2) presupunerea unei transmisiuni inalterate
a cunostintelor valabil oblinute"1). Acesti factori i aceste conditiuni constitue nu numai baza istoriei, a instructiei jucliciare
si a documentrii stiintifice indirecte, ci mai mult inca, a oricarei convorbiri intre constiintele ce duc o viata sociala. Cel
mai important dintre aceste doua moduri de cunostinti relatate
este dupa Sperantia acela al autoritatii sursei", care la randul

ei este de mai multe specii, dintre care una ar fi fundati pe

exactitatea dovezilor repetate, in fond pe un fel de inductie,
iar alta ar fi fundata pe stari afective sau circumstante extralogice, cum ar fi sugestia, fascinatia, prestigiul, etc. Cea mai
importanta justificare extralogica a surselor de cunostinte relatate este cea de care se bucura conceptiile i afirmatiile
acreditate unanim in sanul unei colectivitti. Opinia public,
credmtele carente ale unui grup, adevarurile consacrate de traditie. sunt cunostinte relatate" a caror surs posed o autoritate de provenienta extralogica, dar de o eficacitate adeseori
covarsitoare" 2). A acorda credit spuselor altara si a poseda
momente de credulitate nejustificata, e o atitudine mintali fundamental., care a facut posibil in proportu- asa de mari comunicarea interindividuala. E vorba aci de un postulat gratuit,

care-si .are justificarea a parte post", nu a parte ante". E

postulatul, echivalent cu un imperativ, pe care fiecare ego"
il resimte: de a intinde punti de legatura spre cat mai multi
alter", deschizand astfel chi nou pentru dobandirea unui formidabil supliment la experienta sa proprie" 3). E vorba aci de un
postulat care nu poate fi nici clemonstrat, dar nici desmintit prin
procede,e logice. Pentru a-ti insusi experienta altora, spune Spe-

rantia, trebue cleci sa pornesti de la un parti-pris", pe care

ti-I impune Voinfa dd a ti i care nu e, el insusi, cunostint.a ci
numai credint. E o credinta de aceeasi natura cu aceea care-ti
ingadue indrasneala de a calca pe pamant fara frica unei prabusiri in vid. Dar e de ac,eeasi natur i ca gestul optimist care
ne intemeeaza ()rice proces de cunoastere inductiva. Insasi increderea noastra in existenta i subsistenta lumii revelate de sim-

turi nu este claclita pe o veritabila dovad rationala, ci tot pe

o credinta de ac,elas fel si de origine similar. Acest vitiu de
logica, initial, nu-i poate rapi nici ei ceva din eficacitatea sau
Ibid., pag 369.
ibid.. pag 369.
ibid., pag. 374.

www.dacoromanica.ro

Eugeniu Sperautia

202

din valabilitatea sa7 4). Deaceea, oricate deceptii am avea de

pe urma relatarii oamenilor i oricat de rari ar fi relatarile
exacte i coirEplecte, totusi increderea noastra intr'o profundi
veridicitate esentia.

constitutional a sufletului omenesc-,

nesdruncinata. Deaceea, desi am avut in nenurnarate

randuri ocazia sa ne oonvingem ca o persoan minte i exagereaza, tows tot mai suntern inclinati sa-i mai acordam credit,
r'arnane

din and in cand. Pentru a refuza acest credit spuselor unei

persoane, ar trebui ca ea sa inceteze de a mai fi considerata ca
fiin omeneasca in adevratul inteles al cuvantului. In acest
caz, o relatare- a unui individ pe care-1 consideram ca stapanit de delir, nu contes7 pentru noi ca o 'veritabila relatare-,
ci ca un total de sunete i gesturi fira valoare expresiva intrinseca, ci oferind numai in mod fortuit un simulacru de sens- 2).
Dupa Sperantia stiinta judecatilor trebue reficuta,
din ea lipseste un intreg capitol, capitolul propozitiilor interogative, care exprima judecati diferite de acelea pe care le cunoaste
logica traditionall Propozitiile interogative exprima judecati dinamice, in opozitie cu judecItile statiee pe care le cunoaste

le trateaza logica. Judecatile dinamice sunt de o foarte mare

i evitarea erorii sunt
functie de o problemi si once problem se reduce la o judecalla interogativa- 3). Cercetarea judecatilor dinamice duce la
descoperirea unui intreg domeniu care se cere si fie investigat,
acela al problematologiei formale", ale carei scopuri principale
ar fi dupa Sperantia urmatoarele: 1. Sa analizeze, s caracteimportanta, fiindea progresul stiintei

rizeze i sa clasifice judectile de tip interogativ, pentru a complecta cunWintele asupra judectii in genere i asupra procesului
de descoperire a adevarului. (Cercetare Analitica). 2. Sa sta-

bileasca care-i genul de raspuns adecvat, cerut de fiecare specie

de propozitie interogativa. (Cercetarea adecvarei). 3. Sa cerceteze
conditiile posibilittii unei solutii complete (exhaustive) a diferitelor categorii de chestiuni. (Cercetarea exhaustiunei). 4. S

constate daca elementele raspunsului se gasesc anticipate. implicate in termenii chestiunii. (Cercetarea
4). In
comunicarea in care pune aceste probleme, Sperantia da o schema.
Ibid., pag, 374.
Ibid., pag. 373.

Remarques sur les propositions interogattves. Proiet d'une Logique du Problme" in ,,Actes du Congres International de Philosophie
scientifique" 1935, Extrait 1936, pag, 1.
Ibid., pag. 2.

www.dacoromanica.ro

Eugeniu Sperantia

203

sumara, dar clar i comprehensiv, a tuturor acestor lucruri,

servindu-se de notatiunea logistic.

In ceeace priveste cercetarea analitica, el arat c in once

judecat dinamic, adic interogativ, se afl cei doi termeni
i relatia. Iar
terminus quaerens i terminas quaesitus
cand semnul interogrii cado asupra relatiei, atunci termenii se
nurnesc termini quaerentes, iar relatia radio quaesifa. Orice

judecat dmamic este un proem de &dire si exprim o lacunr ce se cere mplinit. Si cum once judecat static este
un rspuns la o intrebare, este pentru Speranfia ciar cA vor fi
atitea specii de judeciti cite tipuri de intrebri sunt
prin urmare tabla categoriilor gndirii trebue s fie identic.
cu tabla tipurilor de propozitii interogative 1).

Intrucit pune intrebri", elaboreaz rspunsuri" sau juded. valori, gindirea noastr se intemeiaz pe un numr de
postulate indemonstrabile dar neinlturabile. Aceste postulate
contin afirmatiuni prin care experienta este depisit dar pe care,

fr s le poat controla, ea se intemeiazA in intregimea ei.

Exist deci tfn numr de credinte pur dogmatice care se referi
la chestiuni de ordin transcendent (ca: existenta obiectulur in
sine; ca existenta obiectiv. a constiintelor alfora; ca ideea
arbitra, implicit in sentimentul rspunderii, meritului
vinei; ca ideea existentei unui principiu normatiu absolut i exterior

vointei etc.), indispensabile gindirii, aprecierii i aciunii, credinte pe care odat ce ni le insusim ca valabile, nu le mai putem
tgdui fr a eadea in contradictie cu noi mnine, cu gindirea
actiunea noastr gindit si nu le mai putern refuza &eta dac
renuntm de a mai gindi. Aceste postulate alcituesc elementele
fundamentale ale unei Metafizici naturale, inerente fiintei noastre i vietii noastre constiente,
i numai pe bazele ei se poate
construi un sistem filosofic care s5. se acorde cu exigentele si
presupunerile ineluctabile ale spiritului nostru 1).
Cunostinta isi are istoricote geneza in nevoia de actiune.
Numai pe calea aeeasta a putut ea s apari in lumea animal.
Dar ac,easta nu prejudec nimic asupra esentei ei. Dimpotriv,
chiar aspectele pe care le ofer evolutia umana constitue o alt.
indicatie: din geneza i pragmaticitatea- ei, gindirea noastr
pstreaz numai speciala ei factur care-i confer o aplicabilitate
eventuaiii. Dar curand directia ei se schimb, functiunea ei ia o
Remarques, pag 4.
La mtaphysique implielte dans les postulats de toute pense
possible. Passim

www.dacoromanica.ro

Eugentu Sperantia

204

tufnura exact opus.: in animal, procesul intelectual are misiunea

de a creea mijloacele pentru implinirea scopurilor, iar scopurile
acestea sunt dictate de organismul fiziologic. In om, intelectul

se afirrri din ce in ce mai mult ca un creator de scopuri, ale

sale, pe and organismul fiziologic este tot mai mult aservit
acestor scopuri spirituale, servind ca instrument (mijloc) pentru
inf'aptuirea lor 1).

Intreaga stimt5., si istoria ei, este, spune Sperantia, o

serie de propozitii interogative si de solutii care se implic
se sprijin mutual si pe care putem viza s'o cuprindem intr'o
singur formul uriasa, inzestrat'a cu cateva puncte de suspensie.
Acestea ar indica, modest, tendinta spre
2).

O multime de alte idei interesante, raspandite prin ataea

alte stuclii la care, din lips de spatiu, nu ne-am putut referi,

fac parte din gandirea lui Eug. Sperantia. S'a speram ea ele
vor fi scoase din revistele in care au lost publicate, adunate infr'un 011.1M Si puse la indemina cititorilor.

Unitatea spiritual. Extras. pa, 11. st Apriorismul pragmatic,

lbid. pag, 11.

www.dacoromanica.ro

Mire ea Florian
Mircea Florian s'a nascut in Bucuresti, la 1 Aprifie
1888. Face cursul secundar la liceul Lazar" si la Colegitil
Sf. Saya" din Bucuresti, distingandu-se ca un elev dintre cei
mai buni. Se inscrie apoi la Universitate, urmand filosofia
dandu-si licenta, avand ca profesori intre altii pe Titu Maiorescu, C. Raduleseu-Motru si 1D. P. Negulescu, dupa care
pleaca la studii in Germanta. , luandu-si doctoratul la Greifswald,
Cu teza: Der Begriff der Zeit bei Bergson (1914). Intors
In tara, se abiliteaza ca docent in Decembrie 1915 la Universi-

tatea din Bucuresti, in 1924 fiind numit tot acolo conferentiar.

Mircea Florian a publicat pana acum: Arta de a suferi, Trepetnic sufletesc (1920), Indrumare in filosofie (1923), $tiint
si Rationalism (1926), Cosmorogia elen (1929), capitolul

respectabil despre Kant din Istoria filosofiei moclerne".

In afara de aceste lucrari, M. Florian a publicat o serie
de articole in diferite reviste, cele mai multe din ele avand un
puternic accent sistematic.

Filosofia ca discipline! teo-

retia (Revista de Filosofie", No. 2, 3 si 4, 1923); Kant

cugetarea modern (Revista de Filosofie", Nr. 1 - 2, 1924);

Filosofia Iui Casi cum- (Ideea europeanr, Nr. 111, 1923);

Rsturnarea tuturor valorilor- (Ideea europeanr, Nr. 111,
1923); Filosofta tanpului nostru (Convorbiri Literare", 1925);
Problema datului (Revista de Filosofie", 1925 - 1926); Educatie

i educatori (Ideea Europeanr, Nr. 133, 1923); Maine

de Biran (Ideea Europeanr, An. VI, Nr. 151); Cultura

Romn
i Ortodoxia (Ideea Europeanr, An. VIII, Nr.
194); Spinoza sau lubirea geometrizat (Ideea Europeanr,
An. VIII. Nr. 109); E sposibil o metafi,z,icii inductiv? (Revista de Filosofie", Nr. 3, 1928); D,rectivele unei
autonome (Convorbiri Literare", 1931); Renasterea Hegeliawww.dacoromanica.ro

206

Mireea Florian

nismului (Revista de Filosofie-, 1931); Goethe rapsodul

moderne (Convorbiri Literare-, 1932); V. Conta
metafizica (Convorbiri Literare'', 1932); Metafzzica i problematica ei (in Omagiu Profesorului C. Radulescu-Matru,
Revista de Filosofie-, 1932); Pentru a intelege filosofia contemporan'd (Convorbiri Literare-, 1933); Filosofie
Nationalitate (Convorbiri Literare-, 1933); Experienta si mutematze (Convorbiri Literare-, 1933); Sensul unei fzlosofii
romnestz (Convorbiri Literare-, 1933); Filosofie si Istorie

(Revista de Filosofie, 1933); In catarea unui prim adevur

(Convorbiri Literare'', 1934); Ideea de Neant (Convorbiri
Literare'', 1934); Non! idol: Concretul (Convorbiri Literare-, 1934); Obsesza Transcendentului (Convorbiri Literare'',
1935);, Epilog la obsesia transcendentului (Convorbiri Lite-

rare, 1935); Crzza fdosofiei contunporane (Convorbiri Literare-,, 1935); Paradoxele experientei (Revista de Filosafie",

1935); Despre moarte (Convorbiri Literare'', 1936); Metafizica se apUr

( Cony orbiri Literare'', 1936); Antinamizle

credmtei (Revista de Filosofie", 1936); Inceputurile fdosofice
ale lui T. Maiorescu (Convorbiri Literare-, 1937); Destin
si crea fie (Viata Romaneascr, 1937); Dualismul cartesian

(Revista de Filosofie-, 1937); Marea prejudecatii: spatializarea constiintei (Convorbiri Literare'', 1938); Relativztate
existent ( Cony orbiri Literare'', 1938).

Dupa Mircea Florian' filosofia e singura disciplina teoretica autonoma, in adevar autohtona, fiindca ea nu are ca
punct de plecare predeterminari, presupozitii, prejudecati-, ci

ea cauta sa patrunda pni la aklevarul prim, pani la temeiul

ultim, pan la principiul (arhe) cu adevarat originar. Daca
filosofia nu va intelege ci aceasta este misiunea ei, atunci fara
ea si peste capul ei se va constitui o alta disciplini care sa se
ocupe cu acest lucru i s fie in adev5.r filosofica. Deaceea Mircea
'Florian defineste filosofia ca pe stiinta principiilor si a inceputurilor fundatoare i unificatoare- a oricarei cuncwtinte i valori
traite"), principii i inceputuri lipsite de supozitii si de pre-

judecati. Florian insus recunoaste ci aceasta definilie nu este

noua, nici original., ea are insa dupa ganditorul nostru un mare
merit, anume c este neutrA i tocmai de aceea poate fi acceptati
de once spirit neprevenit.
1) A fircea Florian, Directivele unei filosofii autonome. ,,Convorbiri
Literare", 1931, pag. 412-413.

www.dacoromanica.ro

Mircea Florian

207

De unde trebue sa porneasca insa filosofia, pentru a-5i indeplini misiunea? Punctul initial 11 constitue faptele nemijlocit
date, lumea i viata a5a cum acestea se prezinta direct. Dar
daca filosofia. rasbate dincolo de cauzele particulare la fundamentele prime 5i cele mai euprinzatoare, prezente in toate
faptele, in scopul de arunca asupra lumii i vietii o ultima cla-

ritate 5i de a le imprima o suprema unitate"), ea trebue sa

evite in primul rand cele doui cai gre5ite pe care a mers Ora
acum: calea metafizic i cea epistemologic. Caci nici metafizica, nici teoria cuno5tintei n'au _reu5it sa descopere punctul initial, cu adevarat originar 5i hpsit de supozitii prejudicioase, de

la care trebue sa porneasca filosofia, pentru a ajunge la o conceptie tememica despre lume. Astfel metafizica traditionala a
vorbit multa vreme de o gandire pur, capabila sa ajunga, prin
propriile ei mijloa, fara nici un sprijin din partea experientei
5i a sensibilitatii, la. realitatea considerata veritabila, la Inteligibil i Noumenal. lar cand 5i-a dat seama c ceeace se construe5te prin gandirea pura nu poate rezista chiar celor mai
timide obiectii critice, a recurs la alt mijloc de cunoa5tere, la
intuifie. Dar 5i intuitia a intampinat cele mai severe critici. Metafizica, apoi, distinge intre individualul sensibil 5i efemer de o
parte 5i universalul (notiunea) inteligibil, imuabil

i etern,

alta parte, deosebire ce nu este deloc evidenti prin ea ins4

deci nu poate servi ea punct de plecare. Nici teoria cuno5tintei
nu st insa mai bine. Toate propozitiile de baza ale teoriei cuno5tintei sunt contradictorii sau discutabile. Astfel nici opozitia

dintre con5tiinta, spirit sau suflet de o parte i obiect de alta'

parte, nici recur,gerea la transcendental 5i nici enuntul c nemijlocit sigure 5i date sunt numai reprezentarile din con5tiinf.
nu pot fi socotite ca puncte de plecare solide 5i inatacabile.
Cand, pornind de la asemenea enunturi, teoria cunogintei procedeaza in adevar consecvent, ea ajunge la solipsism, iar cand
procedeaza cu jumatati de masura, ajunge la fenomenalism, relativism, subiectivism. Prin urmare, spune Mircea Florian, teoria
cuno5tintei ne pune in dilema: sau ajungem la solipsism prin integrala pstrare a principiului con5tiintei, adica a convingerii ea
suntem nchii in congiinta ca intr'o bastilie fata*n fata numai
cu reprezen starile lucrurilor, sau dimpotriva evadam din con5tiinta

ca ajutorul unei constructii de metafizica a spiritului bazata pe

intuitie, adica acceptam un spirit universal, o cozWiinta in ge1) Ibid., pag. 417.

www.dacoromanica.ro

208

Mircea Flortan

nere", cum au procedat cei mai multi din neokantieni, altminteri

aclversari ai vechii metafizici-. 1).
Toate incercrile can s, au fcut in filosofia contentporan de a intemeia inductiv metafizica, n'au putut duce
dup Mircea Florian la rezultate pozitive, fiindci o metalizic inductiv este o imposibilitate teoretic 2 ) . Neintelegerile, confuziile 6 dificulttile cu care se lupt filosofia contemporan provin de la corelatia transcendent-imanent, care exercit o adevrat tiranie asupra gnditorilor. In-

leiegnclu-se prin imanent ceva imperfect, se inceara transcenderea lui, sustinndu-se c in afar de constiint cu continuturile
ei i in afar de lumea sensibili exist cava mai bun, ceva cu

adevarat perfect, -- transcendentul. A dovedi c in afar de

medid fizic,
continutul rmanent al constiintei mai exist ceva
nu insearnn ins cAttit de putin a
organic si social-istoric
iesi din lumea sensibil i ernpiric si a piitrunde intr'o lurne cu

totul diferit de aceasta, intr'o lume metafizica. A dovedi ca

prin &dire depsim sau

transcendern constiinta individual,

nu e de fel un argument in favoarea metafizicei sau a ontologicului autentic" 3). Chei in acest caz intr in sfera transcendentului nu numai obiecte reale, ci cu acelas clrept 6 obiectele
ideale" matematice. Nu este cleci de la sine inteles c transcendent si real sunt unul i acelas lucru, frindei in afari de real
taus transcendente sunt i toate obiectele reprezentate i ficive.

Daci din termenul de transcendent am face s dispar once

unn de spatialitate sau de distant. n'ar m.ai rmne nimic
din transcenclent; Intocmai curn depsirea tunpului pentru a
ajunge la asa numita vesnicie are loc tot in si prin timp, la
fel si depisirea sau transcendarea e un proces ce se desfisoar
in cadrul aceleeasi lumi. Deci, putem transcenda o zon mrginit

a imanentului", dar nu putem transcenda intreaga lume emprier, pentru a ancora in lumea perfe,cf- sau pur spirituala absolutului. Transcendarea e o adancire a imanentului, nicidecum o metafizic avntare peste el; transcendarea descoper
laturi ineclite ale experientei, nu face saltul, imposibil de altminteri, peste once experient; transcendarea consacr, nu desfiinteaf, experienta. Caracterul fragmentar nu e inerent exDirectivele unei filosofii autonome, Conv. Lit."., 1931, pag. 431.
A se vedea studiul substantial: Este posibild o metafizica mductiv?, in Revista de Filosofie", 1928, pi). 209-231.
Obsesia transcendentului, Convorbm Literare", Ianuarie-Febr nark.
1935, pag. 42.

www.dacoromanica.ro

Mircea Florian

209

perienter 1). Astfel daci privim, fira prejudecata, raportul dintre suflet i corp, se poate constata ca nu poate fi vorba de un
raport de transcendenta sau de imanent, ca atat sufletul cit
corpul sunt in cadrul aceleasi realitati, stand intr'un raport
de actiune mutualii. Atat i nimic mai mult. ...Transcendent
si irnanent sunt i raman deterrninri materiale, in consecinta,
2). Cci
filosofia ar avea totul de castigat prin suprimarea
transcenclenta, inteleas in sensul strict al cuvantului, nu implic
numai doua realitt4i, ci in mod neoesar cel putin dozill moduri
absolut deosebite de a fi real-, ceeace ar fi absurd, fiindca nu
exista decat un singur mod de a fi real. De buna seam, spune
Mircea Florian, avem ref:IWO materiale, realit0 vitale, realitti soda' le, rea-HMO, spirituale; distinctia e aci in continutul

chiar al realitatii, nu in modul de a fi real, care nu poate fi

decat unul, altminteri n'am repeta termenul de realitate- 3). Dealtfel nici nu avem nevoe sa recurgem la un real transcendent,
fiindoa lumea experientei e plina de comori nesecate, care asteapt sa fie desgropate i cunoscute. Nu indreptndu-se spre

un transcendent, poate spera filosofia de astazi sa ajunga la

rezultate cu adevrat fructoase. E nevoe deci de o largire si
chiar de o revolutionare a notiunii traditionale de experienta.
S mergem mai departe si mai adinc in experienta, cu un spor
necontenit de constiinta 5i de luciditate-, este conditia prima si
necesar a progresului filosofic.
Punctul de plecare pentru o filosofie ce vrea si fie inoitoare i sa inregistreze progrese substantiale, nu-1 poate constitui
cleat vastul domeniu al concretului, al datului, al experientei", a ceeace e unamm. trait-. Nu-1 poate constitui deca datul
ca atare, fiindca el singur e sigur si nu implica prejudecAti,
fiindo numai el nu poate prejudicia anticipativ asupra rezultatelor, fiindc numai el este evident. CA tot ce e obiect de

cunoastere sau de discutie este si trebue si fie dat, e un enunt

indiscutabil- 4). Cum trebue insa inteles acest punct initial,
datul? Cad, spune Florian, si de acest termen s'a abuzat din
pacate, rapindu-i-se sensul .lui dar si precis.
Mai intai, datul ca atare nu cuprinde in sine caracterul de
real. A fi dat nu inseamna eo ipso a fi real-, caci in acest
Epilog la obsesia transcendentulni, Convorbirt Literare", No. 3-5,

1935, pag. 181.

Ibid., pag. 180.
Ibid., pag. 181.

Directivele unei filosofii autonome, Cony. Lit.", 1931, pag. 432.

www.dacoromanica.ro

14

Mircea Florian

210

caz am introduce in dat o predeterminare turburAtoare", o greseata de care s'au ficut vinovati o serie intreaga de ganditori

dintre cei mai de seam. A fi real", spune Mircea Florian,

e o determinatie ulterioar, care presupune datul ca atare, indiferent dacA e real sau nu. Ca, s tini, ce e realul, trebue
avem ceva dat; apoi inlauntrul acestuia vom fixa prudent conditiile ce trebuesc implinite de datul real. In al doilea rand, nu
trebue s confundm datul special i presa pus ca real, care e
obiect al stiintelor speciale, cu datul in genere, care e obiect al
filosofiei i cuprinde in sine tot ce e universal i deci implicat de
toate stiintele speciale, ca: spatiu, timp, corp, suflet, schimbare,
cauzalitate, continuu-disoontinuu, individual, general,

realitate,

etc. Cum filosofia are tocmai chemarea de a fixa criteriul realului, ea nu poate presupune realul ca punct de plecare. Dac

ar presupune realul ca punct de plecare, ea n'ar mai putea

clispune atunci de un mijloc de a distinge realul de inchipuire.
Deci lipsa de presupozitii, dictat de filosofie, are drept obiect filosofic: 1) datul ca atare; 2) datul in caracferele lui cele
mai generale si sintetice" 1). In concret, in dat ca atare, ne
este clat in mod nemiilocit, nu numai particularul, ci i principiul,

generalitatea, universalul, ca elemente in particular i, adaog

Flom' n, ca parte integrant a vietli...,In aceiasta traire totdeodat
direct6 i 1ucid4, care nu pot fi desprtite, cum ne indeamn
un intuitionism 1116'i-cat de presupozitii, st superioritatea punctului nostru de vedere. In fata datului ca atare opozitiile dialectice i verbale dispar ca prin farmec. Ceeace pentru o gandire,
terorizat de limbaj, e o contradictie, un paradox" sau o imposibilitate, in datul nemijlocit se armonizeaza si se rezolv.
Lupt impotriva unei inteligente pur verbale i apelul la dat
rmane un merit netigacluit al bergsonismului, insa acest merit
e micsorat de ignorarea postulatului prim al filosofiei: a descoperi
un punct initial far presupozitii i deaceea evident" 2).
Pentru Mircea Florian' e deci ciar: experienta, respectul

faptului, trebue s fie punctul de plecare al filosofiei. Nu

Ern' cle asa doreste cineva, ci fiindc ea nu poate avea altul.
Aoest punct initial e dar necesar si de neocolit" 3). Chiar cei
cari sunt impotriva experientei i o combat, se folosesc totus,
direct sau indirect, de ea. Cad nu existi nici un mijloc de a
Ibid., pag. 433,
Ibid., pag. 433.

Pentru a Intelege filosofa contemporang, Convorbiri Literare",

1933, pag, 313.

www.dacoromanica.ro

Mircea Florian

211

o evita i, once am{ face, nu ne putem dispensa de ea. Chiar

&and se crede c m parasit experienta, noi continuam a respira in atmosfera ei. Ca si destinul stoic, experienta 11 duce pe
cel ce consimte i il tirite pe cel ce rezista. Si pe inltimi ca
si in adancuri ra.suna acelas glas, care, drept e, nu e nici pentru

noi, dar nici contra noastrr. lar daca rolul ei nu este Lotus
recunoscut, pricina dupa Mircea Florian st in influentele nefaste pe care le-a exercitat asupra filosofiei in tot decursul ei
istoric, uneori pe fati, alteon ascuns, uneori cu buna stiinta,
alteori fara, nominalismul, adic doctrina care sustine ca nu
exista decal, lucruri individuale sau particulare i ca notiunile
(generale) sunt pure abstractiuni sau ea n'ar avea d'ecat cel
mult o existenfa mintala. Dupa nounn. alism, experienta nu se
prezinta cu o ordine interioara, cu legaturi necesare intre lucrurile particulare, ci ca un pur agregat, ac nu chiar ca un
Laos, iar oidinea pe care o intilnim intr'insa are loe &torah'
notiunilor, care in fond nu sunt decat nume sau vorbe gaale,
expresii ale universalului sau generalului. Nominalismul separa
gandirea de perceptie, universalul neschimbator de individualul
schimbator, esenta de fapt,
o eroare dintre cele mai grave
cu consecinte nefaste asupra intregii filosofii. Caci, spline
Mircea Florian, realitatea nu se prezinta asa cum o infatiseaza
nominalismul si toate conceptiile filosofice in care s'au furisat
inrauriri nominaliste, ci, din contra, ea se infatiseazi ea inipletire inseparabila, ca o solidaritate intima, a individualului
universaluliii, a multiplului i unitatii, a experientii si a Ondirit"1). Numai sub aceste auspicii filosofia poate avea un
viitor.

Obiectiile ce se acluc experientei sunt eunoscute: avand

ca obiect particularul, singularul sau individualul, ea nu poate
fi decal, particulara, schimbatoare, fragmentara, limitata i deaceea subiectiva. Daca experienta se prezinta astfel, cunostinta
adevarata este supraindividuala sau universala, este necesara,
adica nu poate fi ,altfel decia este. In asemenea ipoteza, i se
recunoaste experientii cel mult o necesitate conditionaki. Experienta nu -pose& universalitate i valabilitate necesara, fiindca,
se spune, ea nu poseda elemente universale i necesare, care
sunt apriori, ideci in spirit. Astfel ne vedem adusi in fata urmataarei alternative in' evitabile: sau universalul e imanent experientei, i atunci putem explica ordinea din lucran; sau nu e
1) Ibid., pat. 314.

www.dacoromanica.ro

Mireea Florian

212

i atunci nu avem dreptul si-1 impunem din afar''.

Dece adia intreabli Mircea Fiona' n, necesitatea i universaliin lucrun",

tatea nu s'ar afla in experient? Nimic, dar absolut nimic,

spune el, nu ne opreste s. integrm universalul i necesarul chiar
In experienta. Altminteri nu putem explica legalitatea, fie si
conditional. sat' inductiv, a experientei- 1). Observm ins un
lucru, peste care nu putem trece: anume c lucrurile ascult- de

legi, c experienta e legal, ceeace n'ar fi posibil, dac universalul i necesarul n'ar fi in realitatea ns. Astfel, fat de
cele dou solutii nesatisfctoare, date acestei probleme: solutia scepticA, care neag once online sau legalitate, i solutia
apriorist, dup care ordinea este impus experientei de &ire
gndire (rardinnd neexplicat ins potrivirea dintre experient
gndire), Mirce-a Florian propune o solutie nou, dup care
ordinea este in experienta nsi, universalul i legalul in lucruri.
Expen'enta dup Mircea Florian cuprinde doui note esentiale: 1) nemijlocit dat si 2) controlabil obiecfiv, adic de oricine
in certe conditii. Obiectiile indreptate impotriva expen'entei
au explica tia in prejudecata de baz a teoriei cunostintei: separarea strict a subiectului cunoscator de obiectul de cunoscut.
Iar dup ce s'a ficut aceast separare, se caut s se demonstreze c obiectul, pentru a fi cunoscut, trebue s se supuni condiiior
de cunoastere, obiectul extern fiind transformat
astfel intr'o simpl reprezentare, intr'un continut de constiint.

O croare, dup Mircea Florian, dintre cele mai mari. Nu

e incomparabil mai just ea' subiectul e asimilat de obiect,
deci relatia" dm. tre subiect i obiect este o relatie tot in
sfera obiectelor?... Nu cumva adevrul e altul, anume', c relatiile de cunoastere ale subiectului sunt aspecte speciale ale existentei?-2) Fapte ca urmtoarele: Daeg dup5 ce o mn a stat
muiat intr'un vas cu ap mai cald, iar cealalt intr'unul cu ap
imai rece, le bgm pe amndoul intr'un vas cu ap ldicic, vom

avea la prima sensatia de rece, iar la a doua de cald; sau cel

ce e bolnav de icter vede lucrurile altfel decAt cel sntos,,
sunt interpretate relativist si sceptic, desi faptele nu pledeaz in acest sens. Se face cu acest prilej o grav eroare de
interpretare. Se trece cu vederea ca omul cu organele sensoriale apartine lumii reale i c aceast lume e alcatuiti din
aceste situa(ii sau constelatii. E deaceea natural ca mna ce
'

1) Ithrcea filorzan, Paradoxele experientei, Revista de Filosofie", 1935,

pag. 353.
2) Ibid., pag. 355.

www.dacoromanica.ro

Mircea Florian

213

trece de la cald la mai putin mid s aib sensatia de rece;

deasemeni e natural ca bolnavul de ider s tradeze in sensatia
sa prezenta bilei in organul vizti. al. Contrarul ar fi nenatural.
Varieta,tea de sensatii exprimi varietatea de situatii reale; clack'
sensatia n'ar exprima feluritnea situatiilor, ea n'ar fi o imagine
Masura i calcultd, la ajutorul crora s'a recurs pentru
cunoasterea.

realittti, nu fac (kit s confirme

i sa verifice

ipoteza solidarittii dintre necesar si contingent, universal

particular. Msurtoarea, care st la bazastim' tei naturale, este

faptul crucial, este proba nediscutabil a solidaritatii, in cadrul
aceleeas experiente, a universalului i individualului, a unittii
multiplicithpi. Cum nu putem concepe unitate ,fara multiplicitate i invers, tot asa nu putem conoepe o experienth care e
alcittuit numai din fapte-, din simple stri sau procese individuale. Individu,alitate pur i universalitate pur (idee) sunt
fatasme, nu realittii- 2).
Toate tenclintele contemporane, antiintelectuahste, irationaliste, inclividualiste, care caut s degradeze ideea i ratiunea
la treapta de fictitmi verbale, i sustin intuitia ca mijloc de
cunoastere, in stare sa* princl individualul, fluidul, indescriptibilul, nu fac altceva dec.t s justifice nominalismut, chiar
cnd n'o spun pe fat sau chiar cnd par s ja pozitie botiriti
impotriva lui. Incercrile nominaliste n'au insa nici un temeiu,

fiindc aspectul universal al lucrurilor e neseparabil de aspectut lor concret" 3). lar cand se agidueste posibilitatea de
a peroepe universalul, se face acest lucru pe baza confuziei
dintre deosebire i separatie. Asa de pild sfericitatea unui
glob trebue s fie perceput intr'un chip oarecare, deoarece e
deosebit de glob, insi nu Inseamna ea' e separata. Pretentia
de a separa cu once prat, e dictat de chiar intelesul gresit al

experientei: 'dad. tot ce e perceput trebue sa fie separat

dac separat nu poate fi &cat individualul, urmeazi c", universalul (aci, sfericitatea.) nu e peroeputi, deoarece nu e dat
separcit. Cu toate acestea noi vorbim de ideea in sine a sfericitath-, deci de o sfericitate separata. Cum o cunoastem
ca ceva separat sau in sine? Dac nu prin perceptie, urmeazi
cs prin. gndire. Ideea de sfericitate e opera activitatii gandiru'',

in vreme ce perceptia e pasiva. Nu se observ ins c atri.

buind gAndirii, activA prin asa numita abstractie, capacitatea
Ibid., pag. 356.

Ibid., pag. 357-358.

Experient st Matematicg, Convorbiri Literate", 1933, pag. 769,

www.dacoromanica.ro

Mircea Florian

214

de a separa ideea d sfericitate, cadem in cea mai grea faTa'cire: transformam ideea universala in individ, in entitate",
pentru cuvantul c numai individualul e separat sau de sine
sttator. Pe scurt, universalul este si el perceput, insa nu ca
ceva separat de individual

ceeace ar insemna un nou individ

nefiind separabil
ci ca ceva deosebit, dar de aceea
intim solidar cu individualul. Asa dar, universalul apartine fara
nici o abatere individualului si-1 constitue. Un individual pui,
o nuant. inefabira, e un mit iterar, e o figura stilistica. In
orclinea faptelor nu se intalneste asa ceva").
Experienta nefiind dupa Mircea. Florian haotica, ci 'din
contra strabatuta de gandire si de posibilitan rationale, nu mai
e nevoe de doua isvoare de cunostinti, unul care provine din
spirit si altid care provine din experienta, ci unul singur, experienta reala, e suficient, caci experienta este ea insas rationala.
Ca atare si matematica isi are origina tot in experienta. Instau-

rand ratiunea matematicil in experient, nu ratzunea devine contingente' si nesiguril, cum este experienta dup nominalism, ci
experienta devine ordonat si necesarr Obiectiei c in experienta nu intalnim figuri geometrice perfecte, ca in ea totul este
individual, concret, inegal, variabil, cu un cuvnt, imperfect,

Florian Ii raspunde c5, acest enunt se bazeaza pe o confuzie.

Particularitatile deforrnante ale unui cerc de pild dat in experienfa ar apartine chiar esentei cercului, n'ar fi numai impreura
cu el,
ceeace este o eroare. Deformarile individuale nu
stau in natura cercului dat aci si acum, ci in conditiile speciale
In care el e dat, iar aceste condini sunt impreuna cu el, mi
chiar in el. Daca in experienta n'ar exis[a, cerc, n'am fi ajuns
niciodata la notiunea de cerc ideal, perfect geometric. Daca
conditille particulare ar avea un rol, ele nu s'ar multumi
modifice, s deformeze cercul, ci 1-ar desfiinta pur si simplu.
Tocmai faptul c avem in experienti mai multe cercuri, e
dovada ca trebue sa fie dat unul i acelas cerc, cercul geometric, insa multiplicat. Altminteri pierdem dreptul de a mai
vorbi de mai multe cercan" 2). Dar se mai spune c cercul
ideal este sau deasupra lumii sensibile sau o creatie a spiritului,
cercurile empirice nefiincl decat cpii ale acestuia, fiindca daca
ar fi altfel, adica daca fiecare cerc empiric, concret, ar fi
un aciev6rat cerc, ar trebui sa avem atatea cercuri ideale, per'bid, pag. 769-770.
Ibid., pag. 776.

www.dacoromanica.ro

Mircea Florian

215

fecte, cate cercuri concrete-, ceeace este de neacceptat. Pentru

a ocoli aceste consecinte precum i teoria platonid a participarii cercurilor empirice la cercul ideal, trebue sa admitem
ca nu exista nici un singur cerc ideal, reprodus imperfect, nici
mai multe cercuri ideale, dublgri ale cercurilor empirice, ci
un singur cerc empiric multiplicat-, empiric insa, adaoga
In alt sens decat cel clasic. Ipoteza aceasta a unui cerc
ideal mai duce i la alte consecinti tot asa de eronate. A admite
un cerc ideal, separat de cercurile empirice, inseamn a transforma acest obiect matematic, care prm" natura lui este universal, intr'un obiect individual. Toate obiectele matematice,
figuri sau numere, sunt universale, nu individuale. Acest caracter
al obiectului matematic explic necesitatea, evidenta i siguranta
cbsciplinei deductive. Separarea cercului ideal de lucrurile concrete, departe de a respecta caracterul general al cercului, ipostaziaza sau personifica acest cerc, revenind astfel, printr'o
ironie imanenta, la cercul individual, care nu poate fi deck

imperfect, ca tot ce are caracterul de aci

acum- (flw et

nunc). Cercul din universal devine individual, caci numai individualul e separat 6 de sine statator. Dimpotriv, universalul
nu existA independent, ci apartme unui individual- 1). De aceea
Mircea Florian conchide: ...numai dac recunoastem c obiectul matematic se afla in experient, numai dad acordarn
imanenta matematicului, respectam universalitatea lui. Once separare rationalista a obiectului matematic inseamng o nesoco-

tire gravg a naturii inalienabile din acest obiect". Dar, cand

spunem experientg, trebue sa intelegem nu sensul ei traditional,

de colorit nominalist, potrivit cgruia experienta este tot una

cu real (individual)", ci sensul ei ce! nou, potnvit druia
experienta stg dincolo de real si nereal, cupnnzandu-le pe
amandour. Expenenta ca dat lipsit de prejudecati, ca temeiu
filosofic si ca justificare a matematicei, nu se identified' nici cu
realul, nici cu idealul, flindca el este dmcolo si de unul si

de celalt. A sta dincolo de opozitia real-nereal inseamng a

le cuprinde pe amandoug j nici decum a constitui o zon, care

nu e nici reala nici nerealg. Obiectele matematwe pot fi deopotrivii reale ca i nereale").
In stransa legatura cu reforma notiunii de experient sta.
la Mircea Florian reforma notiunii de rationalism. Mircea FloIbid., pag. 778.
Ibid pag. 780.

www.dacoromanica.ro

Mircea Florian

216

rian este un rationalist, dar un rationalist reformat. Impotriva

tendintelor antiintelectualiste, intuitioniste, mistice,

el a luat o

pozitie foarte energioi i categorica. Spiritul stiintific, neatacabil prin argumente ce totdeauna 11 presupun, nu va disprea,

decat prin loviturile oarbe ale barbariei. Caci nu

exist 'stiint contra stiintei si nici logiaa contra logicei. Fobia
rationalist, daca devine fobia logicei, se suprima singur.").
Antirationalistii oontemporani nu fac altceva decal s." continue
proviz. oriu,

procesul nominalist, care a dus la desagregarea scolasticei, sustra-

gand nu numai religia i dogmele forului rational, ci i ex.perienta i tiinta. Aparand pozitia rationalisei, Florian recu-

noaste c trebue s se inceap o opera'. de a discerne ce e

valabil si ce nu e valabil in rationalism si in a demonstra ca
ceeace e valabil e atat de indiscutabil ineat i antirationalistii
sunt in acest sens

ratto. nalisti fara s

tie- 2),

iucru pe

care-1 face Florian trims in lucrarea ce ar merita sa he' mai

bine cunoseufai Stiinta si rationalism-. Caci antirationalistii
prezinta rationalismul cu totul deformat, atieand nu ceeace e
viabil intr'insul, ci ceeace e neviabil. Astfel antirationalistii
atribue ea o nota esentiala rationalismului activitatea creatoare,
atacandu-1 apoi in acest punct, ca i cand acesta ar fi singura
forma de rationalism.

Deaceea, cand se ataca rationalismul, trebue sa se lira

seama de sensul lui legitim care e pe de o parte explicitarea
In genere a unitatilor i relaliilor date-, iar pe de alta parte
exprimarea justa a faptelor explicitate". Impotriva gandirei

creatoare este si Mircea Florian, ceeace nu-1 face jnsi sa fie

impotriva gandirei sau a ratiunei in genere. A cunoaste,
spune el, este a intelege, a conoepe, a determina, a clarifica;
pe scurt, a cunoaste este a gandi. Nici o clasificare sau intelegere Para &dire- 3). Gandirea presupune totdeauna un material, un multip. lu, pe care-1 gandeste sau Il expliciteaz. Unde
nu e multiplu, nu pot gandi i nici nu am nevoe; simplul, unicul,

neanalizabilul, sunt initial clare-, 5i nu au deci nevoe sa fie

explicate lar multiplul se prezinta sub formele sale cele mai
generale, care sunt unitatea i relatia. Gandirea nu impune
faptelor regule sau norme. Cunostinta este o oglindire- a

faptelor si a conexiunii obiectelor. Ea nu da" leclii, ci primeste

Stiint'l si rationalism, Ed. Socec, 1926, pag. 12.
Ibid., pag. 19.
Ibid., pag. 48.

www.dacoromanica.ro

Mircea Florian

217

lectii totdeauna. Gandirea serveste, nu e serviti"). Multiplu,

i relatie nu sunt procluse ale gandirii, ci sunt fapte originare. CLsrificancl, explicitand, ganchrea. nu face altceva decal
analizeaza un multiplu. Deaceea., spune Florian, o gandire

unitate

analitica e un pleonasm, o gandire sintetica este o contradictie-2). Gandirea deosebeste logic datul, Il discrimineazi, nu
separ real, cum face analiza chimica. A gandi, spune deasemeni Mircea Flotann, este a avea, a cuneaste ciar ceeace
mai inainte era neclar; ia" r a cunoaste ciar este a avea (nu
a faoe) un multiplu ca unitate sau relatie"). In once juclecata,
predicatul nu este strain subiectului, lar determinarea pe care
o efectueaz judecata asupra unui multiplu se face cu ajutorul unui alt fapt cuprins deja in multiplu. Judec.ata nu aserteaza

niciodata ceva strain, din arara, datului. Judecata determini

un dat prin ceeace ii apartine i numai In medul in care ii
apartine- 4). Dupa Mircea Flom' n once determinare se face
cu ajutorul generalului; deci predicatul din once judecata este
o notiune generala. Nu exista notiuni individuale. Un enunt
trebue sa fie adevarat, daca este o cunostinta, sau e fals,
daca e un simplu enunt, care nu are drept fundament imanenta

pkedicatului in subiect. O cuno?tinta adevarata" e un pleonasm, o tautologie, o euno?tirtf6 falsa-, este o contradictie- 5).
Dupa Mircea Florian' once determinare a unui multiplu
se faoe prin limbaj; jar tot ceeace e rational- sau
este

identic cu exprimatur

exprimabilur, fara ca prin

aceasta el sa identifice gandirea Cu ,vorbirea. Florian tine sa

sublinieze ca gandirea conditioneaza vorbirea, ca vorbirea numai
comunica ganclirea, nu o constitue, i c contigentele limbajului
nu afecteaza nici natura si nici sfera cunostintei. Deasemeni
nici rationalismul nu trebue confundat Cu pamnatematismul, cad'
ganclirea poate fi precisi, fara ca prin aceasta sa fie matematica,

iar deciuctia matematica este cu mult mai redusa decat rationalismul. Logizare, spune Fiona' n, nu tinseamna matematizare.
Simtul realitiii, spiritul

realist, care consta in stator-

nicirea sistematica a unui criteriu al realitatii-, este garantia

progresului stiintei si a civilizatiei. Progresul-civilizatiei, spune
Mircea Florian, e un progres al capacitatii de a deosebi realul
Ibid., pag. 49.
Ibid., pag. 45.

Ibid., pag. 49-50.

Ibid., pag. 59,
Ibid., pag. 60.

www.dacoromanica.ro

Mircea Florian

218

de fictiv sau imaginar; iar marele caracter distinctiv al occiden-

tului fat de orient este desvoltarea spritu!ui realist, o forma

speeiala a spiritului de precizie- 1).
Partizan al unui rationalism reformat, Mircea Florian este,
cum usor se poate intelege, adversarul intuilionismului. Intuitia
nu este dui:a el decat un stadiu premergtor al adevaratei cunostmti, care este de natura intelectuala, rtionala. Intuitia d.
fap tele Para a putea s'a le clarif ice i sa le determine. (E

drept, Flonan distinge o treapta a gandirei, unde clarificarea

are loc in mod nemijlocit i poate fi numit intuitie. Dar aceast

treapei el caut s'o distinga de ceeace se deosebeste prin intuitie indeobste) 2).

Dei, cum am vazut mai sus, mare adversar al metafizicei,

totusi Mircea Florian socoate ca o anumita metafizica ar putea
fi legitimata metafizica actiurni. Urnatorul citat, pe care-1

ntlnim ca nota la sfarsitul studiului. E posibila o metafizica inductiva?", este foarte semnificativ in aceast privintl
Lumea metafizica este o suprastructur teoretic-simbolica sugerata de actmnea umana, i anume din actiunea isvorat din
iubire. Metafizica se caraqerizeaza prin simtul totalitatii, al
armoniei, al consensului. Isvorul acestui simt e fapta desfasurata
in ,sanul comunitatii spirituale
comunitatea spirituala nu e
necesar mistica, ci poate fi exclusiv morala
iar fapta, inspiratoare de veden i metafizice, are ca ultim imbold: iubirea (agap
deosebita de eros). Nu iubirea si are radacina in lumea metafizica, ci lumea metafizica emana din actul iubirii").

Reforma notiunii de experient si a celei de rationalism,

lupta impotriva metafizicei si a teoriei cunostintei cu
lor prejudicioase si cu concluziile lor false, plecarea de la

dat ca atare. incercarea de a pune bazele unei ontologii realiste, acestea sunt In putine cuvinte caracteristicile contributiilor
filOsofice ale lui Mircea Florian 4).

Ibid., pag. 108.

Mircea Florian, Stinta si rationalism, pag, 117. A se vedea s in-

tregul capitol: VIII. Intuitie si Ratiune", pp, 119-132, din aceeasi lucrare.
E posibila o rnetafizica inductiva ?, Revista de Filosofte", 1928,
pag. 231.

Regretilm ca ultima lucrare a lu Mircea Florian, Cunoastere

Existent& Bucuresti, 1939, aparand cand volumul de fata se afla sub tipar,
n'am putut strui asupra ei.

www.dacoromanica.ro

D. D. Roca
D. D. Ro c a s'a nscut in 1895 in Comuna Slige,
Jud. Sibiu. Ii face studiile liceale la liceul Andrei Saguna3,
din Braov, i dup ce se inscrie i urmeaz temporar cursuri
la Universittile din Viena i Bucureti, se inscrie in 1919 la
Universitatea din Paris, ii iea acolo licenta in filosofie in
1921, iar in 1922 ii lea diploma la Scoala de Stiinte Politice
din Paris. In 1928 it3i d doctoratul la Sorbona cu teza principal L'influence de Hegel sur Tame (Paris, Gamber 1928),
avnd ca tei secundar. Hegel:, vie de Jsus, traduction precde
d'une introductzon lustorzque (Paris, Gamber 1928). Intors dup
doctorat in tar, D. D. R.CPC.,a este numit conferentiar la Uni-

versitatea din Cluj pe lng catedra de istoria filosofiei. In

1937 este numit profesor titular la catedra de teoria cunotintei,
nou creat, de la aceea Universitate, unde pred
Ca atatia alti cugetatori romani de varsta lui, cea mai
mare parte din studiii..e filosofice ale lui D. D. Roca se afl
rspnclit prin diferite periodice romanefi, ceeace constitue o
dificultate pentru cei ce vor
urmareasc. ideile. Majori-

tatea studiilor sale sunt din domeniul istoriei filosofiei, tutu

D. D. Roca manifest. i puternice tenclinte sistematice. Iat
o parte .din ele Neotomismul (Viata Romneasc'', 1924,
1927); Renasterea hegelianismvlui, Logzca speculatioa
("Minerva'', 1927); Faguet (Viata Romineascr, 1928);
Cu prilejul centenaru'ue luz Taine (Viata. Romneascr 1928);
1926,

Despre o istorie a znte!igentii (Viata Romneasc-, 1931);

Introducere In zstoria filosofzei dine (Tara Barser, 1933);
Bericht uber die rumanzschen Arbeiten zur Geschicizte der Philosophie (Archiv fur Geschichte der Philosophie", 1932);
Mitul Utilului, lini de orientare in cultura romilneasc6 (Gnd
Romanesc-, 1933); Existenta tragic, incercare de sintez filowww.dacoromanica.ro

D. D. Rosca

220
soficg

(Buccresti, 1934) precum

alte studii publicate in

Revue de Transylvanie- (Cluj) si Gnd Romnesc" (Cluj).

Ideile spre un sistem personal se desprind ins. la D. D.
Rosca ciar din lucrarea, pe care el insusi o caracterizeaz ca
incercare de sintez filosoficr, Existenta tragi,c6. Dup D. D.
termenii sunt clup el echiRosca filosofia sau metafizica
isvorsc dintr'un strat adric al constiintei care e
valenti
de esent liric si se prezint in lumina inteligentei critice
ca atitudinea
sau cel putin ar trebui s se prezinte
moral-estetioa in fata existentei luat ca totalitate"1). lar dac
totus constiinta mai putin critic o iea drept cunoastere i uneori
chiar drept cunoastere absolut, aceasta se datoreste unei simple

amgiri de sine. In forma ei exteriorizata concret, fitosofia

cu
este deci, dup credinta noastr5., incercarea de motivare
a unei atitudini moraleargumente luate din cunoastere

estetice in fata existentei ca totalitate, atitudini ale direi 're-

sorturi secrete sunt de natur. sentimental. Ca religia, metafizica isvo 'ras. te din nevoa de a lua atitudine fat de marele

Tot. Ca art, ea e nevoe de forma, de intreg. Si ca religia

si arta deopotriv, filosofia se desprinde din nevoia de a cumpani ce este important i ce nu import. Din nevoie de ierarhie,

altfel spus-2). Filosdia nu este prin urmare stiint, ci este

In felul ei art. Ceeace nu inseamni ns c filosofia se poate
dispensa de cunoasterea riguros disciplinat si de metoda
sever. Si asa cum arta autentic poate produce efecte
morale, fr sa urmreasc acest lucru, la fel filosofia poate
purifica moral sufletul nostru, exaltnd... puterea noastr sufleteasci i fortele noastre vitale", fr." s urmreasc dire' ct
acest lucru.

Dup5. D. D. Rosca sustinerea atator filosofi c Universul

este in esenta lui numai de natur rational, e cu totul lipsit
de fundament, avandu-si isvorul In niste adfinci dorinti secrete
ale sufletului omenesc, in atitudinea emotional pe care o lam
in fata existentei: Vointa de a fi integral rationa1 nu e a
existentei ns, ci a gnditorului: om de stiint sau filosof- 3).
Ideea rationalittii integrale nu are decat valoarea unui simplu
mit. Cci de fapt experienta real ne dovedeste c existenta
este si rational.

j irational, si rezonabil

i absurd5.,

nu avern nici un mijloc de a determina granita dintre rational

Existenta tragic's', pag. 18.

Ibid., pag. 18-19.

Ibid., pag. 69.

www.dacoromanica.ro

D. D. Rosca

221

irational, granite aceasta fiind de o mobilitate deconcertanti

deplasandu-se nu numai intr'un singur sens. Postulatul optimist al rationalitatii intime a existentei joaca totus un rol

portent, anume pe acela ca asigura valorilor spirituale drept

imprescriptibil la existentr. Ajutat de postulatul rationalitatii,
omul descopera in mersul lucrurilor un sons, el e multumit ci
acestea au un rost, ca valori spirituale ca bunatate, delicateta
frumusetea, setea de dreptate, jertfa, inteligenta, talentil], nu sunt fapte intampltoare sau capricioase, ci ca isi
au temeiul in inssi legue imanente ale firii'', ea Universul
in care traeste nu-i este strain sau ostil, ci Ii okra motive
suficiente de curaj i Where sufleteascr. Postulatul rationalitatii lumii este isvorat din nevoi de ordin practic, dar nu poate
fi sustinut i dovedit teoretic. Caci, cum criteriul de validare a
ideilor nu este decat experienta si cum experienta nu este decat
partiala, nu putem s afirmam in mod exclusiv nici determinismul universal sau rationalitatea absoluta, i nici contingenta
sau irationalitatea absoluta a existentei-, fiindca a sustine una
ori alta, inseamna a lua partea drept tot si a comite in chipul,
acesta o grava eroare de logica. Spus franc si precis: ideea
determinismului universal este act de credinta, nu axiom de

stiintr 1). Duph D. D. Rosca stn-nta pozitiva nu st si nu

cade cu principiul rationalitatii integrale a existentei. Ea poate
sa se impace i sa creasca acceptand alaturea i ideea irafionalitfii
a existentii. Rosca spune in alta parte: Ideea
rationalitatii integrale a existentei, oricat de fecund s'ar fi
dovedit si se dovedeste, este, 6 ea, nurriai un punct de vedere
partial asupra Totului. Na e deci un punct de vedere exclusiv
si necesar. Caci, daca ar fi asa, s'ar impune Par discutie tuturor
inteligentelor.

Ceeace, cum constatam, nu e deloc cazur 2).

Admitnd factorii apriorici in procesul cunoasterii, D. D.

Rosca Mi admite lotus ca inteligenta face uz de toti acesti

factori chiar de la inceputurile ei, ci c, dimpotriv, recurge
la ei pe masura necesitatilor, cam] noui portiuni de realitate
pretind sa fie rationalizate, i renunta la unii din ei din momentul in care se dovedesc a fi devenit inutili. Astfel D. D.
Rosca admite ipoteza ca fiecare mare totalitate de cultura
(epoci, civilizafii, popoare creatoare de valori spirituale originale)
i are propria sa ratiune aprio" 66, propria sa forma.
J) Ibid., pag. 81.
2) Ibid., pag. 87.

www.dacoromanica.ro

D. D. Rosca

222

de intuitie, de &dire, de preferinte- 1). Timpul nu este dup.

Rosca c simpl form goal., un cadru, in care ar avea loe
schimbrile, ci

este insus agentul lor motor, ca forma de

existent cea mai sigur realr, fundamentul metafizic al intregei existente, si nu numai al celei morale- 2), ca inss
urzeala substantial a existentei-, ea stofa esential a Lumii-.
Si, tocmai fiindc timpul se prezint. astfel, Universul ne apare
,ca etern prooizor, ea neisprvit in ns substanta sa metafizic.- 3). Deaceea i lipsa de terneiu a optinismului pe care-I
.manifest unii gAnditorii in legitur cu soarta civilizatiei. Privite lucrurile la lumina experientei obiective, ipoteza c universul are un sens i ipoteza e universul n'are nici un seas,
sunt dup D. D. Rosca deopotriva de indrepttite si de nein-

drepttite. Dar o inteligent care vrea s rmana pe terenul

ferm si sigur al experientei, va socoti asemenea afirmatii globale ca absurde i, prudenti, va refuza s-si mai pura problema sensului i non-sensului lumii. Pe acest plan de gndire
si

de fel de a fi, sens"

mintale

,,non-sens- sunt simple adaose

la ceea ce ne cl experienta curtat de tot ce ar

putea avea subiectiv.

Aceasta este concluzia general ce se desprinde din partea

Rtia a Existentei Tragiee, adeca din partea ce poart titlul

de Experient obiectivr. Dacai vrem s ramanern cu totul
In cuprinsurile ei, experienta stiintific, arat D. D. Rosca,
nu ne permite s mergem mai departe. Ajunsi aici, la punctul
pe care autorul Existentei Tragice- 1'1 consider, cu argumente

einarite in balanta unei mini de o singulani precizie criticA,

drept punct extrem ce poate fi atins de experienta
nu suntem clecat la jumitatea drumului ce poate fi parcurs de
natura omeneasci. Daca aceasta ar fi numai inteligent, omul
s'ar putea eventual opri aici; si-ar reusi si se opreascO, pentruaii n'ar simti nevoia s mearg mai departe. Dar, cum sufletul omenesc e plmdit si din sensibilitate i voinf, transgresiunea hotarelor atinse de cunoaterea tiintifica se dovedeste a fi o aspiratie care cere cu putere sO fie satislicut.
Filosofia sau metafizica
in conceptia lui D. D. Rosca
notiuni echivalente

isi are isvorul nesecat i mereu proaspt

In aceastO adanc aspiratie a sufletului. $i clintre toate relatiunile spiritului, filosofia e aceea care a dat i continta
Ibid., pag. 97-98.
Ibid., pag. 104.
Ibid., pag. 113.

www.dacoromanica.ro

D. D. Rosca

223

dea cea mai multumitoare satisfactie aspiratiei despre care e

vorba.

Or, cum arati i subiectul ei, Existenta Tragic e o

incercare de sinteza metafizic. Partea de analiza expusa in
i data conceptia personala
cele ce preced e k chip natural
intregita de o parte de
a autorului, a zice: in chip necesar
constructie. Grija atenta, observati pana aici, de a nu depasi
cadrul riguros delhnitat al experientei stiintifice, va ceda locul
unei atituclini de esenta afectiva in fata realitatii. Cum marturiseste insusi autorul, consideratiile ce vor urma nu vor mai
avea caracterul a cena ce in limba stiintei positive se numeste
fapt de experienta obiectiva, insa nici nu vor cauta si se prezinte ca atare in ochii cititorului. Caci nu credem de loc
ca e necesar sa prezentam drept experienta stiintificr ceva
ce, adevarat, este experientr, dar de alt ordin. Greseala in
care au cazut cei mai multi metafizickni, (land loc prin aceasta
insa la pagubitoare confuzii de atitudini spirituale si de valori
sufletesti. Dar declaratia de mai sus nu implica in nici-o masura deprecierea valorilor care se chiama morala, estetica, metafizici. Ea nu vrea s'a enunte nicidecum capitularea acestora
in fata valorii numita stiinta positiva... Convingerea noastra e...
ca stiinta facuta cu spirit critic si nu ridicat pe dogme de creinsasi ne deschide perspectiva maritoare de orizonturi de
unde putem intrezari c pasiunea morala, atitudinea esteticI 6
speculatia metafizica sunt atitudini creatoare de valori cel putin
tot atat de mari cu drept de existent tot atat de neprescriptibil
ca 5i valorile datorite atrtudinii stiintifice- 1).
Mai mult decat atat; ideea de valoare pe care caut cu atta
perseverentA s'o elimine din preocuparile sale stiinta positiva,
sta la insusi fundamentul ei. Cci chiar i inteligenta cea mai
pur 5i mai desinteresati ce-o putem concepe inregistreaza existenta dupa anumite perspective create de anumite preferinte. A
intelege, a cunoaste, inseamn a trai, dar a trai este cu necesitate echivalent cu a interpreta, a da lucrurilor un sens in raport
Cu noi insine... Judecata de existent: lucrul acesta existr pre-

supune ca prealabila judecata de valoare: lucrul acesta m

intereseaz, m priveste". Astfel once functiune de cunoastere
vine dintr'o evaluare... Ceea ce se chiama Jape', este, in acest
,sens, rezultatul a cena ce se chiama preferinta, valoare" 2).
Ibid., pag. 181-185.
Ibid., pag. 196-198.

www.dacoromanica.ro

D. D. Rosca

224'

Prim urmare, conclude D. D. Rosca, dreptul de a fi al

experientei metafizice poa,te fi justificat in fata experientei stiintifice cu argumente scoase din stiint.
moral
Caro ar fi, dup cele spuse, atitudinea moral
pe care spiritul omenesc
In sensul cel mai larg al termenului
o poate lua in fata strii de fapt constatar in tot cursul prtii

I-a a Existentei Tragice?

Atituclini pot fi, evident, numeroase. D. D. Rosca reline
trei dintre cele multe posibile, trei pe care le crede fundarnentale. Una din aceste atitudini s'ar concretiza in depirea experien(ei in sensul in care aceasta e depsit de ctre stiinta
positiv, de rationalismul filosofic si de ctre spiritualismul religios. Se va afirma, prin urmare, c existenta este rationali integral in substanta ei ultim. Dar, vom face aceast transgresiune

in plin cunostint de cauz, adic dndu-ne seama lucid c

ceeace afirmm nu vine din experienf, ci dintr'o anumit valorificare a ei. Trecerea dela ceeace este dat la ce nu e dat, se
face nu din presumtivii necesitate logica, ci printr'un act de
optare, deci de voint. Elemente alogice de constiint: dorinte,
temperament, personalitatea intreag intervin in aceast optare.

Vom sustine deci ca realitatea trebuie si fie iogic, pentruci

asa o dorim noi s fie, mnati de motive sufletesti alogice.
Atituclinea descris acum implic, cum, vedem, optimism in
toate sensurile termenului. Optimismul pe care-1 dau toate credintele afirmative. Din el se pot scoate motive suficienie de
uniste sufleteasc si motive exaltante pentru actiune eficace- 1).

O a doua atitudine posibil s'ar desprinde din lepa$irea

depsire tot principiar
in sens invers: adec

experien(ei

s se afirme ea' existenta este numai absurcl in substanta si inteniiile ei ultime; c ratiunea si rationalitatea nu sunt decat
aparente... iluzii inspirate de instinctul de conservare core prefer s vad fals decfit s vad just ceea ce este defavorabil
Evident c dintr'o astfel de atitudine nu se pot scoate
motive de reconfort sufletesc
motive de reconfort pur intelectual i estetic, poate da
i nici mob3le de actiune
La lumina acestei conceptii... marile valori, cari sunt gndirea
(stiinta si filosofia), arta, morala,... apar ca iluzii necesare,
cci binefacitoare, Cci consolatoare. Iluzii de provenient bio1) Ibid., pag. 201-204.

www.dacoromanica.ro

D. D. Rosca

225

kgie, in serviciul instinctului de conservare...". Aici, apartine filosofia lui Schopenhauer si doctrina lui Nietzsche.
Dar, in fata existentei descris in partea I-a a Existentei,

Tragice, ar fi posibil si a treia atitudine metafizica. Este cea

pe care o propune D. D. Rosca, pentruc4 i se pare a fi singura
care ar cauta si tie consecvent seam de figura de Ianus ce
ne-o arat constant realitatea.
Anume: si, nu totalizilm experienta nici intr'un sens, nici
In altul... S'o accepfam ca egal de real _sub ambele aspecte
mari ale ei: s nu uitam nici un moment ch. e inteligibil, dar
neinteligibil; c e rezonabil, dar si absurda; cu sens, dar
fr de sens. SA recunoastem c la mersul lucrurilor nu
comand numai legi i norme de care ascult spiritul; c. dreptui

la existent al valorilor nu e in mod absolut asigurat de insisi

esenta ultima. a Universului, ratiunea i intamplarea fiind deopotriv altoite pe ins5.6 rdAcina lucrurilor; c Binele i Rul,
valoarea i nevaloarea, spiritul si natura oarba
aspecte ale
existentei deopotriv, de rele
se combat cele mai adesea ori,

cu sorti de isband6 de partea Rului cel putin egali celor

ce se gsesc de partea Binelui.
colaboreazs numai intimpltor. S recunoastem, prin urmare, c adevrul si dreptatea nu
trebuie sA ias cu necesitate invingtori din acest antagonism
tragic; 6 infrngerea i disparitia lor total este tot atat de
posibil ca si victoria lor final. Mai mult decat att: poate
nu va exista victo rie final de nici o parte, niciodat.; fiind
hofrit din eternitate ca fortele antagoniste s se combaa in
eternitate...

E vorba deci de un conflict in care se decide soarta

i nelinistitoarei realitti care se chiam popular si
si poetic: Suflet. E vorba de soarta noastri ca fiinte spirituale
si de destinele civilizatiei create de noi... Nu poate s existe,
cream, spectacol mai tragic decat acesta. Spectacolul
unde
suntem privitori i actori totodat
c4tig, evident, in jx)tential tragic si'n grandoare in mfisura in care ochiul spiritual
al spectatorului i participantului
ins ori colectivitate civilizat
ptrunde mai adnc si rnai departe... S5. subliniem cs
sfarsitul conflictului in care se decide destinul nostru si al civilizatiei create de noi este nesigur in sensul cel mai tare al

minunatei

cuvntului.

Sentimentul cu adev`arat tragic al vietii se naste in sufletul nostru in momentul i numai in momentul in care ne-am
www.dacoromanica.ro

15

226

D. D. Rosca

'dat seama lucid de absoluta ineertitudine despre care vorbim.

Incertitudine ce mareste ingrozitor sentimentul nostru de solitudine in fata misterului existentei-1).
Nelinistea metafiz' ica, tovar.4 nedespartita a sentimentului tragic al vietii, oate deveni, dupa natura sufletului in care
ea se salaslueste, isvor de tainica desnadejde, sau dimpotriva,
forta intaritoare de mare i creatoare tensiune sufleteasca.
Pe plan teoretic, sentimentul de desnadejde clespre care
e vorba nu poate imbraca dec.& o sin' gura forma sincera: a protestului. Iar practic sentimentul de desnadejde metafizic nu
poate duce decat la o singura atitudine cu adevarat consecvent.:
la resemnare, la renuntare la actiuni hoffi-atoare de soarta. E

aceasta renuntare o form de libertate spirituala mare. Dar

libertate de intelept, nu de erou.

Dar atitudinea sufleteasca pe cmre o crede Rosca

si pe care o preconizeaza co pe cea rnai derma' de omenia
noastra este alta: caci... constiinta tragica. ,produsa de du-

blul caracter al realitatii descris in capitolul precedent si de

avem despre natura absolut

problematica a vietii spirituale, poate reactiona in fata acestei
cea mai mare
existente si printr'o mare tensiune interioara
tensiune generatoare de acdin cate poate atinge constiinta
tiuni transformatoare ale concretului i hotaratoare de destin
In gradul cel mai inalt- 2).
$i daca reactiunea constiintei tragice numita mai sus desnadejde metafizica produce cea mai mare cletasare de existenla
din cate le poate atinge omul,
aseaza gandirea filosofica
pe planul de libertate spectacular:a' al contemplatiei estetice-,
reactiunea ceastalalt ne lasa s'a intrevedem stratul de constiinta
sentimentul ce, drept consecinta,

adanc, in care radacinile atitudinii metafizice s desvelesc a

fi aceleasi cu cele din care-si scoate hrana pasiunea moralr.
Dupa Rosca deci marea speculatie metafizica ne pare rasarind
cand clintr'o profunda nevoie estetici, cand dintr'o tainic2A pasiune morala; i incercand sa satisfaca aceste nevoi cu mijloacele
care Ii stint proprii.
Sentimentele ce'nsotesc constiinta tragica 3) devin apoi resorturile tari ale unui efort de fiecare
efort de a creia
destindere intre conflicte simtite. adanc, si de a untplea lipsuri
Ibid., pag, 208-212.
Ibid., pag. 229.
Descrise si analzate in eapitolul IV V al Existente: Tragzce.

www.dacoromanica.ro

D. D. Roca

227

simtite clureros de lucid. Tensiunea proclusa de constiinja tragica poate gasi destMdlere in actiunile cele mai variate cu putinta: in actiuni morale, in mare actiune politica si sociala, in
creatiuni de art mare, in &dire filosofica, in activitate
creatiestim.

Am vazut mi sus cal Rosca crede c insus fondul metafizic al universului ar avea caracter istoric. Lumea ar fi deci
neispravita in ins5si substanta sa metafizica, ar fi, altfel spus,
,etern provizorie i vecinic imprevizibila. Autorul Existentei Tragice va apare' deci consecvent cu sine, and va sustine c actiunile
de destindere pe cari le intreprinde sufletul st5panit de constiinti

tragica, adica actiunile mari, pot interveni cu rol creator de

noutate in evolutia Lumii. Cu rol hotarator poate nu aumai in
ce priveste destinul nostru personal si al civilizatiei noastre,
Cu rol decizator de
ci
pe fond larg i adanc metafizic
-soart a existentei intregi- 1).
Larga perspectiv ce se deschide aici ochilor sufletului,
scrie in continuare autorul nostru, mareste Mcontestabil sentimentul nostru de putere, orgoliul nostru, dar si simtul nostru de
nem5surat5 i, pentru aceasta poate, tragicl raspundere. In acelas

moment libertatea noastra' ne apare ea o foarte mare si con,creta realitate. Caci e libertate relativ inzestrat5 cu puteri transformatoare de Lume, si nu numai libertate de simplu 5i'n ultima
analiza neputincios protest... Aceasta libertate a facut printi

printre oameni. Si acesti printi au facut din viata oamenilor

realitate demna s5 fie traita- 2).
Prin urmare, cautand sa nu escamoteze nici unul din
aspectele fundainentale ale existentei in folosul celuilalt-, straclum. du-se s5 tie riguros seama de experienta, filosofia pe care

o propune D. D. Rosca tinde sa salveze in gradul cel mai

Than libertatea noastra. Doctrinele totalizatoare ale experientei
(spiritualismul religios, rationalismul tiinific, determinismul metafizic, etc.), analizate i criticate in partea I-a a Existen(ei
Tragicc s,au neag5., &and sunt consecvente, realitatea acestei
bertati, suprimand dat cu ea si raspunderea reala, sau coboara
lumea materiala la rang de existenta de grad secund, ori chiar
de simpla aparenta. Dar si in acest din urma caz, crede D. D.
Rosca, nu mai poate fi vorba de libertate reala, aceasta luand
forma concreti numai in lupta reala si'n opozitie cu ceea ce nu
Ibid., pag. 231
Ibid., pag, 232.

www.dacoromanica.ro

228

D. D. Roca

este ea. Contiinta tragic pentru care pledeaz D. D. Roca

are deci virtutea pe care el o crede suprem: virtutea de a
fi conservatoarea oea mai atenta" i. mai priceput a liberttii
noastre morale.
Veciem deci ea, contrar opiniei pe care ne-ar putea-o sugera fitlul ei, Exisienta Tragica nu pledeafa pentru o doctrin.

a desndejdii. Dimpotriv, ea ne ,apare ca o incercare de a

justifica pe plan metafizic, cu argumente scoase din intregul
domeniu al cunoaterii contimporane, curajul i initiativele creatoare de mari i. neperitoare plismuiri spit'. ituale.

www.dacoromanica.ro

Dan Bidireu
Nscut la 6 Decembrie 1893 la Ia5i, Dan Bdret,
dup ce termin. liceul Sam" t Louis din Parid, unde i d bacalaureatul in 1912, se inscrie la Universitatea din Paris, lun,duli licenta in litere in 1919 i doctoratul in litere in 1925,
dup ce in 1917 ii dduse licenta in drept la Universitatea
din lai. La 1 Ianuarie 1926 numit conferentiar la Facultatea,
de filosofie i Litere din Ia5i, Dan Bd.reu este ridicat in 1938
la rangul de profesor titular la catedra de filosofie i logic
de pe lng.' aceeai Facultate. Distins in timpur risboiului nostru

de intregire ca ofiter de aviatie pentru acte de bravur., el

a fost de la 1921-1925, Secretar general al Deleagtiei Romane la Comisia de Reparatii.
Dan Bdreu a publicat p'n acum: Essai sur la Pensae
(1925); Un sistme de mtaphysique au XIX-e sicle.La Philosophie de B. Conta (1925), ambele aceste lucrri fiind teze
de doctorat; O suti de ani de naturalism in Romania (1931);
L' individuel chez Aristote (Paris, Bovin, 1936). Deasemeni un
numr de studii i. articole in diferite reviste, dintre care insemnm: Sur la nature de g images (Revue Philosophique, 1925);
Cauzalitate si finalitate In logica (Viata Romneasca, 1926);
Viitor si Trecut (Viata Romneasc, 1928); Intuitia bergsoniana in filosofia lui Edouard Le Roy (Viata Romneasci,
1932); Cele douii monisme (Revista de Filosofie, 1934); Gelozie de artist (Insemnari Iwne, Anul I); Monolog asupra

mortii (Insem. Ie., vol. III.); Sursele istorice ca privire la fi,

losofia greacil (Insem. Ie., An. III, vol. VII); Freudism
Psihanaliza (Insern. Ie5. An. III, vol. V); Semn, simbof 4
limbaj (Insem. Ie., A. IV, vol. XI), etc.
Essai sur la pense, lucrarea lui de doctorat, nu este
propriu zis o lucrare de psihologie, cci impreun cu investigatiile de psihologie i dincolo de ele, ea cuprinde o seami de
idei filosofice, de un deosebit interes teoretic. Bdreu este de
prere c rentru analiza ganairii, cea mai bun metodii, dac
www.dacoromanica.ro

Dan Badreu

230

e aplicata cum trebue in urmarirea unor tinte noi, ramane tot

introspectiunea. Pornind la investigarea gndirii, Badareu considera conceptia asociationista ca fiind cu totul eronata
un

lucru care din capul locului arati directia incotro se va mica

cercetarea sa. Deasemeni tot din capul locului tine sa afirme ca
constient i inconstient nu sunt doua realiati deosebite, ci una
aceeasi realitate: cel dintii va fi pur i simplu cel de-al
doilea vizibil introspectiei, va fi un fel de contractiune a celui

de-al doilea"). Insfarsit, el mai sustine c gAndirea logica

(sau discursiva) este gandirea care se cunoaste, care se analizeaza si se dedubleaza printr'o incolacire asupra ei insasi: ea
este particularitatea omului i constitue un progres, care ne-a
dat, i ne va da cu fiecare zi mai mult, stapinirea lumii. Gan-

direa pura este si ea un organ de cunoastere si de stiinta: ea

a si fost, din totdeauna, isvorul principal al cunostintelor noastre,

daca nu prin calitate, eel putin prin numir: aceste cunostinti

mint toate intamplatoare, empirice, confuze- 2). Gandirea purA,

este dupa Badareu tot una cu subconstientul, pe and gindirea

logica este tot una cu constientul. Aceste doua domenii, desi
complementare, pot fi uneori opuse.

Trecnd apoi la cercetarea raportului dintre &dire si

imagine, Badareu distinge in mod net si categoric imaginea.

de &dire pe de o parte, de obiectul constiintei pe de alta

parte. Lucrul material, spune el, asa de intim amestecat in
perceptia noastra, nu are nici un raport cu imaginea..."). Ex-.
plicatia o vede Badareu in faptul c in vreme ce obiectul perceptiei este necesar, imaginea dimpotriva este facultativa. El
da exemple din care rezulta ea gandirea, desi functionind
fiind indreptata deci asupra obiectelor, nu este insotita totus
de imagini; imaginile sunt aparitii mai tarzii si anume ele apar
din momentul in care gandirea incepe sa reflecteze asupra propriilor ei acte, &And incepe sa se analizeze. Ceeace-1 face pe
Badareu s conchida c obiectul gandirii nu este imaginea pe
care ea o imbraca. Una este obiectul gandirii si alta este constientul introspectiv" 4).
Ganclirea se prem.

dupa el sub doua forme: pe de o

parte ca o fulguratie subita si fra imagine si pe de alta parte,

cnd ea se analizeaza, ca un lung lant de imagini. Alaturi de
Essai sur la pense, pag.
Ibid. pag. 29.
Ibid. pag. 35.
Ibid, pag. 39.

18.

www.dacoromanica.ro

Dan Badareu

231

gandirea, care este un acord de idei, noi punem deci o judecata care este imediata, care este subita, un rationament care
se face dintr'o dat si In aparenta fara interventia noastra..."1).
Gandirea recurge la imagini cnd se afla sub forma ei pura,
adica confuza, i anume recurge la imagini pentru a se motioa.
Desi bine si categoric distincta de imagini i concepte, care o,
insotesc, ea este totus aceea, care da nastere imagindor, printr'a
ereatio ex nihilo. Ceeace tine insa sa afirme cu tarie D. Bdareu,

e faptul c imaginile nu adaoga nimic gandirii, ca gandirea

ramane garidire, fie Ca" e insotit.a de imagini, fie ca nu e insotita. Cu alte cuvilte proprietatea gandirii nu este in imagini.
Imaginile pot lipsi i spiritul realizeaza un progres dintr'c,
data; ele pot, din contra, sa se plaseze ca intermediar intre
un punct de plecare i unul de sosire, si in acest caz ele servesc
ca statu i puncte de sprijin" 2). Imaginea este si ea continut

de &dire, adica aduce si ea ceva nou si original, dar ea nu

constitue intregul continut al gandirii, ea nu este un element
de prim ordin, ci unul ca totul secundar. Caci gandirea nu este
In functie nici de numarul, nici de calitatea imaginilor; ea este

&dire si i pastreaz sensul mai presus

in afara de ima-

gini. Cunoasterea unui lucru, spune D. Badareu, nu presupune

neaparat imaginea unui lucru si o judecata nu e mai mult
rezultatul unui grup neaparat conceptual, a doua cuvinte de
pilda pe care spiritul le-ar pune intr'un anumit raport" 3).
Examinand apoi raportul dintre vointa i introspectie, dintre
vointa

si imagine, D. Badareu sustine c orice fapt psihic

In general se arati ca un moment intermediar intre o excitatie

pe care o suporta de pildal organismul nostru si un rAspuns
pe care acest organism 1-ar putea da"; el sustine deasemeni ca.

orice fenomen psihic, once fapt de &dire are tendinta

spre imagine", conchizand apoi ca imagine si reactiune sunt
fapte paralele i oarecum contemporane"
D. Badaren aduce deasemeni unele contributii in problema
i unele complectari interesante la teoria James-Lange.
El stabileste urmatoarele momente la emotie: 1 sensatie (sau
perceptie), 2 emotie pura, 3 miscari organice si 4 emotie-imagine. Intre emotie i &dire, el gaseste o mare analogie. Totalitatea evenimentului introspectiv al 'emotiei este constituit exemotiei

Ibid. pag. 41.

Ibid. pag.
Ibid. pag. 122.
Ibid. pag. 130.

www.dacoromanica.ro

Dan Bdareu

232

clusiv de un fapt propriu cu anumite modifican i corporale locale

cu iradiatia acestor modifican i in organismul nostru evoluat...;
continutul introspectiv al gandirei este un fapt propriu in raport cu
anumite modificari corporale locale si cu iradiatia acestor modi-

ficari in organismul nostru evoluat"). Imaginea, la o analiza

mai aprofundata, se prezinta prin urmare ca nefiind altceva
decat constiinta anumitor modifican i corporale".
Dupa Badaren once perceptie sensibili si complecti este
alcatuita dintr'o perceptie-pura,luare de contact intre o realitate
si un spirit, si dintr'o perceptie-imagine, ecou al stadiului psihologic corespunzator acestei luan' de contact". La fel emotia
este compusa dupa el dintr'o emotie pura si dintr'o emotie-imagine. Asa inca t perceptie pura, emotie ptir, perceptie-imagine,
dimpreuna cu suvenirurile fiecarui din aceste elemente, constitue

nomenclatura cea mai simpla 6 cea mai completa a tuturor

partilor din care se compune contmutul, obiect al eului").
Punnd de o parte emotiile dimpreuna cu suvenirurde lor, de
alta parte perceptide cu suvenirurile lor, se obtine opozitia clasica dintre viata afectiva si viata intelectuala". lar punOnd de

o parte starile pure, de alta parte imaginile, se obtine opozitia dintre inconstient

i constient.

Investigatiile

intreprinse

Il indreptatesc pe D. Badareu s sustina ca obiectul este un

fapt psihic corespunzator unui fapt material exterior, in timp
ce imaginea este un fapt psihic corespunzator reactiunii corpului nostru asupra lucrurilor; sau, pentru a vorbi altfel, obiectul
consta intr'o constatare a transformarilor imprimate corpului
nostru, in timp ce imaginea este o constatare a transformarilor
imprimate corpului nostru, ca raspuns la primele transforrnari" 3).
Fiind urmari ale unor fapte de activitate, este natural dupa
D. Badareu ca oamenii impulsivi si entuziasti sa alba mai multe
imagini decat oamenii calmi si reci. Tot asa dupa cum febra sau
alcoolul, care sporesc activitatea corpului intr'un mod anormal,
mresc si numarul si intensitatea imaginilor, Tara s mareasca
considerabil facultatile noastre de judecata, si de discernare".
Spre deosebire de sensatie, imaginea este semnul actiunii

noastre asupra lucrurilor", o previziune a comportamentului

[unei fiinte viil cu ocazia unui eveniment real sau posibil".
Cautand sa desprinda liniile generale si perspectivele filosofice ale cercetarilor sale, D. Badareu caracterizeaza rezultatele
Ibid. pag. 170-177.
!bid. pag. 222.
Ibid. pag. 226.

www.dacoromanica.ro

Dan BdAreu

233

unitare la care4 a ajuns drept un voluntarism in care noi distingem

don elemente intim amestecate: vointa propriu zisa si o &dire

purr. El sustine G teoria sa se situeaza intre opiniile cele

mai extrem opuse: materialismul i spiritualismul; impreuna Cu
cele dintai intelegem c corpul formeaza gandirea, daca e vorba
de gandirea cu imagini, cu cele din urma noi afirmam c gandirea
formeaz corpul, ca Il creaza: si aici noi vorbim de gandirea

purr 1). Rezultafele astfel obtinute 11 infaresc pe D. Badareu

in convingerea c spiritul nu este o simpla umbra, un simplu epi-

fenomen, ci o forta directoare activa, produc5.toare de real si

creatoare a corpului sau".
Ideile lui D. Badareu n'au evoluat *Jima, cum s'ar putea
crede din cele expuse pana aci, spre o conceptie dualista'. Ci
dimpotriva. Caci o conceptie dualista are dupi D. Badareu asa
de mari neajunsuri, incat ea nu poate fi acceptat5.. Dintre cele
dou monisme ins, adica dintre monismul materialist i monismul spiritualist, D. Bk15.reu Il accepta pe cel din urma. Dece?

Fiindca, mai intai, are o mai inalt valoare explicativa', deoarece el nu neglijeaza problema materiei, ci o explica cu ajutorul
anumitor complexe de idei. In al doilea rand, Iiindca are o
considerabila valoare mora15: Omul, plecand de la sine insw,
pentru a restabili coerenta intregii realitati, marindu-se i revarsandu-se asupra naturii, ca un stpanitor, un cuceritor i un
creator al materiei brute pe care este chemat s'o refasoneze intr'un tipar nou, omul capt o inalt idee de sine, o inalta idee
despre sensul i valoarea menirei sale" 2). Intr'o pozitie cu mult
mai dificila se afla monismul materialist. Caci acest monism nu
poate explica multumitor cum spiritul provine din materie. A
recurge la notiunea de evolutie, pentru o asemenea explicare,
nu insearnna a apropia problema de solutionarea ei, fiindca
spiritul nu se afla in materie nici macar ca rudiment. Dar materialismul n'are incotro i trebue s'a admita c oate caracterele
proprii ale Vietii spirituale prezint rudimente in lumea materialr,
-un fapt care constitue tocmai cauza permanentului su insucces".

Nu este absoluta simetrie intre teoria care desface materia

din spirit si aceea care formeaza spiritul din materie: in adevir
prima explica aparitia materiei printr'o pura degradare, printr'un
proces, in tot cazul, care nu imp lic nici o noutate: materia
neavnd decal o parte din caracterile spiritului; dimpotriva, a
Ibid. pag. 285.
Cele doul monisme, Revista de Filosofie", 1934. pag. 145.

www.dacoromanica.ro

234

Dan Bacliireu

doua teorie explic derivarea spiritului printr'o evolutie, adich.

printrO adhogire. Ori, nu este tot una sh explici eh ceva dispare
sh explici c ceva apare; mintea noastrh concepe foarte usor
o cufundare in nihilum; dar foarte greu, aproape deloc, o creatie
ex nihilo-1).
Materialismul este condamnat i prin tendinta

pe care o pose& omul spre spiritualitate. Omul, spune D.

Bhdreu, are tendint s descopere in univers o deshvarsit
spiritualitate: dad acea spiritualitate resede, in adevar, in univers, materialismul este mart; dar de doui ori mort este materialismul dad, prin spiritualizare, omul extinde materiei brute
transmite frh diseptate o regull ce-i este proprie si Il chluzeste; chci, in acest al doilea caz, se confirmh c psihicul omenesc pose& caractere din care nu gsim in lumea fizich nici cea.
mai mid. phrticich. In prima ipotez, materialismul abdich in
favoarea dualismului; in a doua, el face loc spiritualisrnului monist care-1 exclude-2).

In studiul Cauzalitate

finalitate in logid-, strhltut

dela un cap& la altul de fine observatii i sustinut de o phtrunztoare analizh, D. Bhdreu pune problema cauzalitkii si a
finalithtii, vzuth din punct de vedere logic. D. Bdreu face o
deosebire stricf intre notiunea de cauzalitate 6 notiunea de substanth. Caci in vreme ce notiunea de cauzalitate se raporth la
evenimente, adich noteaza transformhrile pe care le suporth un
obiect, notiunea de substanth se raporth la un lucru, exprimnd

identitatea acelui lucru sub formele deosebite pe care le imbrad-. Apoi el face o aceeasi deosebire intre principiul cauzal
si principiul identitii, chci dac relatia cauzalh nu contrazice
principiul identittii, ea se formeazh totusi cu totul deopai4e de
acest principiu, in afarh de once preocupare relativ la unitatea
substanter 3). Din principiul substantialithtii nu vom putea scoateniciodat un raport cauzal, din notiunea de substanth nu vom putea

conchide niciodat pe aceea de cauzalitate. De ce? Fiindc cei

doi termeni ai relatiei cauzale.
cauza i efectul
se referh
fiecare la chte o substanth deosebit, cel dinti la o substant_
cauzantA, cel din urmh la o substanth canzath. Cei doi termeni
discernabili intr'o judecafai de identitate se contopesc intr'osin-

gura notiune, prin intrarea notiunii fadnd obiectul primului

Ibid. pag. 146.
Ibid. pag. 148.
Dan Bilddreu, Cauzalitate finalitate n logicA, Viaja RomineaseA"
1926, vol. III, pag. 98.

www.dacoromanica.ro

Dan Bdreu

235

termen in notiunea mai generala fcnd obiectul celui de al doilea

termen". Ceeace nu e caz-ul intr'o judecata cauzala. Termenul

intai, intr'o judecat cauzala, se balanseaz1 cu termenul al doilea,
fara a se putea reduce. Si judecata intreag enunta ca un lucru
este autorul unui eveniment in sanul altui lucru. Termenii formeaza un echilibru i stau de ambele parti ale verbului precum
doua talere ale unui cntar: scoateti unul i celalalt cade la
pamnt: caci nu se poate concepe un efect izolat, un efect
ce n'ar avea nicio cauza izolat, o cauza far. efect" 1).
Dar daca raportul cauzal nu are un caracter de identitate,
el nu are dupa D. Badareu nici unul de succesiune. Un raport
de cauzalitate, spune el, nu este totdeauna un raport succesoral; un raport de secuenta cat de invariabil nu este numaidecat un raport cauzal" 2). Ce este atunci, in realitate, un
raport cauzal? Este dupa D. Ridareu uu raport de echivalenta
in sensul ca termenii ce stau fata in fata isi corespund. Cauza
corespunde cu efectul, si efectul cu cauza; o anumita cantitate
de cauza corespunde cu o anumiti cantitate de efect, si o anumita
cantitate de efect cu o anumita cantitate de cauza. La att se reduce echivalenta din sanul cauzalitatii" 3). Totus semnul cauzalitatii nuIst." in echivalenta termenitor cauzali, dnpa cum nu sta
nici in necesitatea raporturilor cauzale, nici in identitatea dintre
cei doi term'eni i nici in raporturile de simpla secuenta. In ce
sta el atunci? Semnul cauzalitatii, D. Badareu Il vede in termenul
copulativ. Astfel, o lege necesara ce leagi doi factori X si Y
se poate enunta sub forma cauzala, oridecteori putem spune:
produce pe Y" sau Y produce pe X". $i numai atunci. Asa
ca suntem in posesia unei regule generale dupi care doi factori
stint in legatura cauzala in cazul i numai in cazul, in care judecata, c unul produce pe celalt ni se pare adevarata. Avem
deci un criteriu care ne apare dela prima veclere. El ne invata,
cu.alte cuvinte, c putemr spune: X- este cauia de Y", oride-

clteori putem intoarce relatia noastra sub forma: X

produce

pe Y". Ca sa relevam exemplele discutate mai sus, legea clupa

dupa care zilei Ii urmeaza necesarmente noaptea, nu poate face
obiectul unei relatii cauzale in care ziva s apara cauza noptii
sau invers, fiindca nu putem crede c judecata noaptea produce
ziva" sau judecata ziva produce noaptea" sunt adevrate" 4).
Ibid. pag. 105.
Ibid. pag. 107,
Ibid. pag, 195.

Ibid. pag 302.

www.dacoromanica.ro

236

Dan Bdareu

D. Ridareu arat

rolul eficient pe care-1 joacil verbul

intr'o judecat cauzal. Verbul exprim d. acfiunea primului

termen, in raporturile drepte, trece asupra termenului al doilea,
care o suporti-1). Dac principiul cauzalitfii nu este identic
cu acela al substanfei, el Lotus il presupune. Cauzalitatea proclam e lumea are o istorie, e fiecare moment este o trecere
la ceva nou: dar ea trebue s se bizue pe ceva statornic: in dosul
diversitfilor apare o constanti, apar niste relafii fixe care explic in ce fel lumea nu cunoaste desfiinfri neincetate urmate
de zidiri neincetate" 2).

In raportul cauzal exprimat intr'o judecat, intalnim atat

noliunea de identitate cat si pe cea de succesiune, sit anume le
gsim in cel de al doilea membru al judecfii. Atat identita,tea,
deci cat si succesiunea nu sar peste termenul copulativ pentru a
,carmui unul in raport cu celalt
cei doi membri ai judeelilor
cauzale: at:it identitatea cat si succesiunea rman inchise in ho-

tarele celui de-al doilea membru, pentru d nu fac deeit \sa

proclame c lucrul influenfat, pacientul, suport o transformare
in timp, care totus il las sa clinuiasei sub categoria unei realitti transformate, sub categoria deci a unei substanfe unice- 3).
Dup ce a arltat ce trebue s se infeleag prin cauzalitate,
D. Bdreu trece la analiza nofiunii de finalitate. Intre cauzalitate si finalitate este dup el o foarte strans legatur, fiindei
atat una cat 5i cealalt au ca obiect a.ceeasi realitate, aceleasi

legturi necesare intre doi termed', cu deosebirea e aceste

legturi constitue intr'o parte cauza si efectul 5i in cealalt mijlocul si scopur. Legtura nitre cauzalitate si finalitate este asa
de strans, incat finalitatea se bazeazi si presttpune cauzalitatea,
finalitatea nu e posibili f:a."r5. cauzalitate. Prin' ce se deosebeste

atunci finalitatea de cauzalitate? Prin aceea ci un raport de

cauzalitate e dorit, cci o judecat final este o judecat cauzai
ce confine o cauzalitate dorna- 4). Ceeace este esenfial si constitue deci raportul de finalitate este un motiv, este intentia, ce
apare intr'o actiune ca o adevrat cauz6 finala. Cauza initial:6
satz mctivul
cum am vrea sa-i zicem
este... adevrata
rafiune a raportului teleologic si ca atare adoeam acum, semnul
eutat al finalitafii. Finalitatea ne apaie deci ca o cauzafiune
Ibid. pag. 307.
Ibid. pag. 308.
Ibid. pag. 308.
Ibid. vol. IV, pag. 231.

www.dacoromanica.ro

Dan Bidireu

23?

ce se realizeaza in legtura cu un motiv"1). Intrebuintand terminologia kantiana, D. Badireu spune ca cun.oasterea raporturilor cauzale este guvernata de ratiunea speculativa, iar a celor
finale de ratiunea practi,M. De nici una din aceste ratiuni nu ne
putem dispensa, caci sunt deopotriva de necesare. X produce
pe Y si aici suntem in domeniul cauzalitatii, dar ceeace este
mai mult, X are aptitudinea de a produce pe un Y ce trebue
considerat ca un bine, ca un progress, si de data aceasta trecem
In regnul finalitatii. Ajunsa in acest punct, judecata cauzala a
devenit o judecard de valoare- 2). Aplicand notiunea de finalitate la un anumii domeniu pentru a-i explica fenomenele, nimie
nu se schimba dupa D. Badareu in ceeace priveste legatura
interioara a acelor fenomene. Dorinta de a ajunge la un scop
nu este suficient pentru ca legea lui Arhimede sau principiul lui
Galileu s devina false. Precum un orator cucereste multimea
si o duce unde vrea el, exploatandu-i patimile, tot asa omul
cucereste natura, o readuce la placul sau, utiliznd legue ei
necesare- 3).

Celor cari sustin c finalismul ar fi o conceptie

antropomorfica, D. Badareu le raspunde ca nimic nu
ne asigura... la prima vedere c finalismureste mai antropomorficdecat mecanismul". In studierea i explicarea fenomenelor trebue

sa tinem seama de natura faptelor. Acolo unde faptele pot fi

explicate cu ajutorul conc,eptiei mecaniciste, trebue sa recurgem
la aceasta conceptie. Acolo insa unde conceptia finalista d oexplicare mai buna, verificata de fapte, trebue sa aplicam aceast_
conceptie. Stadiul actual la cara se afla stiintele cera aplicarea
ambelor conceptii, fiindca sunt domenii unde mecanismul se potriveste mai bine, iar altele unde se potriveste mai bine finalismul..
Nu este insa exclus dup D. Badareu ca finalismul, care deja_
In vremea noastra domina mecanismul-, s joace continuu un

rol tot mai mar% a.a Incat s vin un timp cand el va Imbrfenomenele, nu numai o parte din ele, si le va explica
tia
singur pe toate 4).

Ibid. pag. 238.

Ibid. pag. ,a38,
Ibid. pag. 343.

Timpul nu ne-a mai ingiduit si supunem manuscrisul acestui capitol prof esorului Bdireu, aLt cum am ficut cu ceilalti ginditori,

www.dacoromanica.ro

Vasile BAnci.15.
Vasi le Bancil , nascut la 1 Ianuarie 1897 la Braila,
dupace termin liceul in orasul de nastere, urmeaza filosofia
la Universitatea din Bucuresti, ti ja licenta i ocupa o catedra
,de filosofie in inva0.mantul secundar. Pleach apoi la Paris,
aprofunda cunostintele i rmane acolo doi am.
pentru
Intors in tara, Bancila desfasoara o intensa activitate culturala
atat prim conferinte publice foarte aprecige, cat i prin studiile
publicate in diferite reviste. Ca atatia alti tineri ganditori dela

noi din tara, aancila i are studlite raspandite in colectiile

revistelor la care a colaborat, fara s fi reusit pana acum s le
fi adunat, micar pe cele mai substantiate, intr'un volum, desi
sunt strabatute de un fir sistematic. Dintre tinerii din generatia
lui, Bancila este cel mai fecund. El a imbratisat in multele
rarticole publicate, cele mai yam' te teme, aducand contributii
interesante in aproape toate domeniile filosofiei. Astfel metafizica, logica, etica, estetica, pedagogia, sociologia, filosofia cutturii sit a religiei 11 pot revendica cleopotriva. Ceeace caracteri.2eaza insa activitatea "filosofica a lui Bancila, este o reflectare

libera asupra problemelor, emancicata de slur' itul de eruditie,

este incercarea de a le solutiona Para a tine prea mult seama
ceeace au facut altii, urmandu-si drumul lui personal si
aclucand solutii proprn sau (land sugestii semnificative. Ceeace
mai caracterizeaza deasemeni activitatea filosofica a lui Banca, este transpunerea problemelor, pe care le ia in cercetare.
pe un plan rnetafizic i rezolvarea lor, tinnd totdeauna seama
,de fondul lor metafizic, indiferent carui domeniu apartin ele.
Dintre studiile lui Bancil risipite prin reviste i in cari
sunt exprimate ideile lui filosofice, trebuesc mentionate: Reforma Calendarului (Ideea Europeana", 1924); Iptinerirea lui
-Zece Mai (Ideea Europeana", 1935); Altare sucevene (Ganwww.dacoromanica.ro

Vastle BAncili

239

Jima", 1935); Duhul Srbtorii i Declinul Srbtorii (Ginairea-, 1936); Pedagogia Srbtorit (1937); Erocratie si Pedagogie (1937); Adolescenta (Gindirea-, 1926); Pestalozzi
religia iubirii (Gandirea-, 1927); Autohtonizarea filoso fiei
(GAndirea", 1927); Despre o antinomie psihologic referitoare
la

libertatea morab (Revista de Filosofie-, 1928); Teore-

ticism (Gind Rorainesc'r, 1934); Profetismul si timpul nostru

(Gind Romnesc-, 1936); Sensul culturii culturalizarea satelor (Rinduiala-, 1936-1937); $tiint si spirit

(Gandirea'', 1935); Etnicul

metafizic

logica madern, (Gindirea'',

(Gindirea-,
1936); Noua generatie (Ginclirea-, 1936); Ideea de destin
1935); Nationalismul

misiunea

romaneasc

(Gindirea-, 1937); Moment grigorescian (Gindirea-, 1938);

Ornid si rzboiul (Gindirea-, 1938); Metoda relzgioas si
ideea concretismului (,,Satu i Scoala-, 1936); Metoda a-fectiv
$i sentimental spiritualizat (Satul i Scoala-, 1936). Bincili

ne-a mai clat si un studiu privind Doctrina personalismului ener-

getic a D-lui Mdulescu-Motru (1928) si C. Rdulescu-Motru

pedagog (in Omagiu profesorului C. Ridulescu-Motru'', 1932),
altul privm- d Tragicul lui Pitman si, tragicul modern, (apirut in
volumul In memoria lui Vasile Pirvan", 1934, precurn
separat) i altul mai intins Lucian Blaga energie romiineascii
(1938). Deasemeni, studii de pedagogie i politic/ scolari in
Arhiva pentru 5tiinta i reforma
in. Revista general/ a invitimantului".
Corelatul fundamental, la care Bincili reduce problemele
filosofice i cu ajutorul ciruia vrea si le rezolve, este corelatul
-tiran-orisan sau patriarhal-modern. lar pentru a le rezolva, el
se serveste de metoda comparattv, insotiti de un spirit de metaf izicizare pe de o parte, de o trire a filosofiei pe de alti
parte,
triire care nu trebuie inteleasi in sens experientialist,
cci filosoTia nu poate
permit luxul de a face experiente
cu viata, ci are meriirea de a o intelege numai si a o servi.
Bincili se ridici energic impotriva separrii ratiunii de misticism,
impotriva incercirilor contemporane de a afata ratiunea impotriva
misticisrnului sau misticismul impotriva ratiunii, preconizind o
sintez functional Tuttle ratiune i misticism, un lucru pe care
recomandi de fapt mnsi istoria filosofiei si a religiei: la
toti ginditorii mari, nefalsificati, autentici, intilnim i ratiune
misticism. Misticismul lipsit de sprijinul ratiunii, duce cu timpul
la anarhie, iar ratiunea lipsiti de sprijinul misticismului, duce la
artificializare i impotent/

www.dacoromanica.ro

Vasile BAncila

240

Logica moderni este departe, dup. Bancil. de a corespunde nevoilor de cunoastere, pe care le impune etnicul. Intre
intelegerea naturii etnicului i intelegerea preconizat de logica.
modernii este in foarte mare parte, spune Bncil, o incongruent.

Etnicul e ceva adnc real, unic, complet cand nu e falsificat,

esential, e o existen. profundii impletit in urzeala cosmia e
ceva am zice ontologic. Dar logica modern e, in general, periferia compozit, unilateral, individualizat la exces si cu.
ceva de venetic in lume, cu o psihologie de bastard fat de realitate, de inclat ce e vorba de realitatea purA, organici si nu
de realitatea confectionat in laborator. Logica modern e formal, aritmetic 6 generalizatoare, pe and logica etnicului este
existential, nedisociaThil., iar universalismul ei provine nu din
generalizare, ci din adncime- 1). Deaceea pentru ca etnicul s
fie inteles In chip propriu, e nevoie mai intaiu de o reforrn a
logicei.

Aceast reform mai e necesar pentruc i in celelalte

discipline filosofice, lucrurile nu stau mai bine. Astfel in psihologie cercetareastim. tific5. nu poate lmuri deplin atributele
veritabile ale sufletului. Deaceea, se impune incadrarea psihologiei in filosofia general..

In etic se impune deasemeni, cer-

cetarea celor trei factori cari leag pe om de realitatea total:

mila, moravurile i personalitatea. In mill Bincil vede glasul
ontologicului in cm-, puntea de depsire a eului-, extraindividualul sau ontologicul din ona-, delegatia. sau psihicul prin care.

realitatea generai se deleag in om pentru a-1 lega pe acesta

de totalitate, pentru a-1 face s ias din el-. In moravuri
nu vede simple conveniente soma' le, ci din contra un stil maiestuos de viat creiat de societate-, in care stint implicate absoluturile morale si religioase ale omului. $i cum moravurile sunt
garantia vietii morale, nu e posibilA societatea autentica f'r
moravuri astfel concepute. Mila i moravurile rarnan ins niste
simple ornamente, dac ar lipsi personalitatea, care face ca
mila sa fie activist. i apostolic si care impiedic moravurile
sA devin. niste simpli factori conformisti. Bncil atrage atentia

c personalitatea nu trebue inteleas in sens satanic, ci trebue

inteleas ca personalitatea care, in lucidittile i indrsnelile
ei, stie intotdeauna sA intrevaa j ceeace e sacru, general si
misterios in viat, precum i marile umilinte virile, cari-1 fac
1) Vasile Bdncil, Etnicul

pag. 97.

si

logica modera.", ,,Gindirea", 1935

www.dacoromanica.ro

Vasile 136ncil6

241

pe om sa nu se creada singur ori sa nu considere viata ca pe

un bun pe care-1 poate confisca ori organiza asemenea unui dictator subiectiv". -- In estetica, Bancila considera frumosul ca o
vOoare autonoma din punctul de vedere al metodologiei creiatiei
artistice, deci nu ea pe valoarea supremi, caci suprema valoare,

dupa el, consta in mantuire,a prin creatie. Frumosul mare este

in congruenta cu moralul si cu religiosul, un frumos imoral
neexistand decat pentru oamenii cu constiinta anormala.

Socie-

tatea adevarata are o structura organica i istorici si are radacini prinse in misterul lucrurilor i finalitati ce se acorda cu
legue realitath. generale. Societatea e un produs activ al realitatii generale pentru a instrumenta,mai bine si a valorifica tocmai
realitatea generala. Societatea e ceva activ i eliferential, dar

In ea se depun i lucreaza marile fataliati, cari vin de dincolo

de societate-. Bancila are despre societate o conceptie organiaist-spirituala, care e altceva decat organicismur sociologic

modern, fiind o depasire metafizica a lui. Expresia cea mai

deplina si mai proprie a socieftii este societatea etnic, in care
valorile majore ale vietii
moralul, religiosul, stilul de viata,
destinul oamenilor
isi 0.sesc deplina lor desvoltare.
In
pedagogia. moderna, punandu-se prea mult accentul pe individua-

litate- say personalitate- s'a ajuns la orgoliul personal, protestatar si democratic, s'a excitat, cum spune Bancila, o &dire
personal vioae dar superficiala-, distrugandu-se incadrarea in
realitatea generala. Desigur, e nevoie de formarea personalitatii,

dar nu a personalitatii scop in sine

si anarhice,

ci a uneia

constienta de rostul i sensul ei in lume. Omul-personalitate

trebue s'a" fie in primal rand un inchinatoir, iar nu un condotier
spiritual, care se serveste minunat de panoplia bogata i variat
aerial destim. ta si tehniea moderna. Etnicul i religiosul sunt
mai ales realitatile prin care personalitatea, asa cum trebue sA o
vizeze educatia viitorului, urmeaz6 sa se incadreze in totalitate.
Personalitate comunitate, eflorescenta personala pe un fond
comunitarist, acesta trebue si fie scopul 5C01r.
Nici o disciplina nu-si poate rezolva problemele ei fundamentale, far:6 s recurgi la viziunea metafizica. Pentru noi,
marturiseste Bancila, roalitatea metafizica e principalul si e
marea obsesie-. Tuturor problemelor cu care s'a ocupat, Bancili le-a deschis perspective metafizice. In ce conga dui: el
insa viziunea metafizica?
Cum am vazut mai sus, Bancila se ridicI cu multa ener16

www.dacoromanica.ro

242

Vasile BneiIA

gie impotriva indiviclualismului, care mergnd prea departe sau

devenincl scop, duce la erezie aat intelectuala ct i morala
si, in cele din uraa, la artificializare-. Ficnd din sine punctul
central al existentei, individul nu mai poate intelege problemete
grave, cum e moartea buraoari, e incapabil de sacrificiu pentru
comunitate, ajungnd astfel la vicii si la neputinte. Individualismul
duce in mod necesar la disperare, revolta, anarhie, impotenta
cabotinism. Impotriva individu.alismului cu consecintele lui gray
d'aunatoare trebue s se reactioneze. $i nu se poate reactiona
cu eficacitate dect prin incadrarea omului in realitatea generala,

prin desteptarea constiintei lui ci face parte din sfere ontologice: societatea, natura, transcendentul, in care e cuprins camplet i fara posibilitatea, vreunei scapari. Nu e indiferent insa

felul cum e cuprins. Poate fi cuprins in chip mai mult mei aceasta e atunci cnd s'a artificializat ori
canic, steril
s'a individualizat prea mult
sau poate fi cuprins in chip
organic si spiritual ca o existenta, care se las.' valorificata de
nervurile grave ale realitatii generale si colaboreaza oarecum in
unitate de ritm la triumful acestora diferentiat in specificul uman.
Individul trebuie sa inteleaga ca nu este scop in sine, ci mai

ales un mijloc, un colaborator, la o opera ale carei ultime

resorturi i sensuri nu le va cunoaste lucid nicioda.ta". Omul
trebue sIi inteleagi ca este un pelerin pe drumul vietii, ce trece
printre mari meridiane sau printr'o imparatie a scopurilor grave-,
ca nu este alta scpare pentru el dec.t revenirea la isvoarele
originare, intr'un cuvnt ca el trebue sa se reontologizeze. In
creatie, in existent, spune Bincil., omul e scop i mijloc, ser-

vitor si rege. Cu voia sau Para voia lui ins, el trebue sa se

incoloneze in fond in ceva din afara lui, sa-si dea tributul la
marea enigma a totalitatii sacrosancte de a exista sau s moar
fara rost i fara destin uman-. Incadrarea in realitatea generala,
In cosmos, trebue sa fie in aoelas timp armonioas i critica,
adnca' i constienta. De natura energetica casi cosrnosul, omul
trebue sa fie constient de oonditia i rolul sau in cosmos, trebue
s-si dea seama ca e un bun cosmic si anume, bunul cel mai
nobil. Omul trelaue s se conceap ca energie nota, critica
incadrata, cu un fel de orgoliu subordonat, in state s5.-i justifice i sa-si fructifice viata lui pe fundalul Totului. Specificul
Liman e individualizare plus incadrare-. Specificul acesta nu
poate fi Insa rea lizat deck daci este inteleas in chip autentic
ideea de destin, care poate fi formulat precum urmeaza: conwww.dacoromanica.ro

Vasile Banana'.

243

fmenta factorului metifizic si a factorului natural pe acelas meridian existential creiaza realitatea destinului"1). Prin destut

nu trebue s se inteleaga dupa Bancila nici fatalism pur, nici

libertate iresponsabil:a, ci o confluenta sacra de fatalism, determinism si libertate". Viata uman se misc in adancurile
intre doi poli, de care e chemata sa asculte: de o parte este
evlavia fata de Totalitatea existentei i incadrarea in ea"; de
alta, este constiinta cat mai realizata, initiativa, personalizarea
productiva". A se incadra critic si a creea cat mai mult, e
rostul de seam al omului. Deosebind esential cultura de civilizatie,

Bancila afirm ca acest rost al omului nu poate fi

garantat decat de cultura. Prin culturi, care-i face posibil incadrarea si-i desvolta atitudinea critica i activa, scotandu-1 din
el insusi, dar pastrandu-i toata originalitatea, omul este adus pe
treapta cea mai inalta a vietii umanitatii, care e serbtoarect,
trairea creatoare a dimensiunii festive a realitatii sau festivizarea
creatoare a acesteia".
Dupa Bncil filosofia este o sinteza de transcendentalism
si naturalism, de concretism i abstractism transcendentalist. Dupi
el fondul ultim al realittii consta dintr'un fel de providentialism
dinamic, cu aparenta vesnic difuza i adesea deconcertant pentru noi, dar nu 'Rai putin real". E vorba deci de un providentialisrn enigmatic si ascuns, dar evident in manifestarile lui,
ur providentialism care cuprinde in sine pentru noi ceva tragic

si determina in morala o atitudine in mare parte stoica.

Filosofia ea insasi trebue si se incadreze la randul ei
ea nu se poate incadra decal ducand la o atitudine religioasa,
care pentru noi Romnii, nu poate fi decal ortodoxia, coborita
din ritualuri biologic-decorative si valorificata in esentele ei vii
vesnice".

Bncil caracterizeaza viziunea lui filosofica drept un

totalitarism personalizat" sau un ontologism care i aliaza
avantagiile umanismului pus nu pe temeiuri factice de _prezumtie

umana, ci pe recunoasterea primatului realittii generale si vre-

rilor ei".

1) Vas;le Beinctlei, Ideea de destia, ,,Gindirea", 1937' pag. 153,

www.dacoromanica.ro

Nae Ionescu si C. Antoniade

Expunerea pe care am facut-o Ora aci n'ar fi

ins

completa, dad n'am mai adaoga alti cativa gnditori, cari merita s fie inregistrati. Cel dintai cari merit sa fie pomenit e

Nae Ionescu. Nascut la Braila in and 1888, Nae Ionescu,,

dupa ce termini liceul din orasul natal, urmeaz filosofia
Universitatea din Bucuresti, apoi plead. in Germania, unde
rmne mai multi ani. Intors la 1919 in tara, el este numit mai
intai asistent, apoi conferentiar, si in cele din urm fcut profesor la Facultatea de Filosofie i Litere din Bucuresti, strbatancl astfel toata ierarhia universitara. Nae Ionescu si-a risipit
o buna parte din energra. lui si din inteligenta lui forforescent;

in artioole de revista si de ziar, neajungand ins s-si concentreze ideile intr'o lucrare de lunga respiratie. Inzestrat cu o
patrunzatoare putere de analiza i cu un spirit dialectic dintre
cele mai vii, dispunnd de bogate resurse stilistice i punand
probleme care rspundeau nevoilor spirituale ale vremii lui,
Na2. Ionescu a fost o personalitate vie, care destepta interespentru probleme i indemna pe elevii sai la cugetare proprie.
Adversar al formelor rigide de cugetare, reprezentant al unei
filosofii a vietii si a trairii problemelor filosofice, dispretuind
tendintele spre sistem, care dupa el inseamna moartea gndirii,
acceptand irationalul cunoasterii cat si al existentii,pledand pentru
o intoarcere la o ortodoxie activ5. i militanta, Nae Ionescu imbratisa cu viziunea filosofid domenii van.ate, de la abstracte
uscate probleme de logica pana la adanci problerne religioase,
de la actuale probleme de filosofia culturii la semnificative probleme de filosofie politica. Alturi de alti enditori romni, el
era adversar al pozitivismului, adid al acelei doctrine filosofice
care nu mai vede nimic dincolo de fapte si de raporturile lor
legale, si a pus accentul pe tendintele metafizice, ajutand tinewww.dacoromanica.ro

Nae Ionescu s C. Antoniade

245

rimea universitara." sA participe la marele probleme filosofice.

Incle,osebi filosofia. religiei a capatat prin el un impuls dintre
cele mai puternice.
Firul vietii lui Nae Ionescu s'a rupt lusa la o vArsf cnci
.omul poate desfasura, mai ales in filosofie, cea mai fecund
activitate. Discipolii lui au botara sa-i adune studiile si articolele si sa le publice, facAndu-le astfel accesibile publicului
cititor. E cel mai frumos omagiu de recunostintA ce i s'ar
putea aduce.

In lucrarea Iluziunea realista, Incercare de critica filosofica

(Bucuresti, 1907), C. Antonia d,e cauta sa demon-

streze cal atAt conceptia realista cat si conceptia idealista, examinate epistemologic, apar ca victime ale iluziei realiste, atunci
cAnd incearca s clevina conceptii ontologice. Cki, spune C.
Antoniacle, luate in puritatea lor, -FAYA alte amestecuri, atat
idealismul cAt si realismul nu fac deck sa sparga unitatea reprezentarii si sa prezin. te ca entitati indepenclente elementele
care o compun; idealismul obiectivAnd reprezentafivul si luandu-I
ca un subiect absolut, realismul obiectivand reprezentatul -$
luAndu-1 ca pe un obiect absolut, pe cAnd in cunostint nu ni
se prezinta niciodatal un reprezentativ in sine, adica un act de
constiinta absolut, nici un reprezentat in sine, adic un continut
de con0iint absolut, ci totdeauna un subiect empiric intr'o
indisolubila legatura cu un obiect empiric-1). Solutia cea mai
indreptatiti, care inseamn totodata o inap5care a idealismului
cu realismul, nu poate fi clobAndia deck daci se porneste de
la constiinta cu faptele ei asa cum ne sunt date si evitAnd once
ipoteza metafizica. Dupa C. Antoniade exisf un imens necunoscut, care poate deveni ,obiectul unei cunostinti posibile, dar
nu exista un incognoscibil. Lumea pe care o cunoastem, lurnea
pe care unii filosofi o numesc fenomenala, nu este o simpl
aparenta, o umbra inconsistenta, ci este insis lumea real, si
anume singura lume reala. Cealalt., lumea in sine, lumea
numenala, care nu poate sal devie niciodatai obiect de cunostinta,
aceea este o fantasmagorie si o umbra zadarnica pe care o proecteaza asupra adevaratei realitati teoriile pesimiste ale cunostintei.
Cunostm. ta noastra, reprezentarile noastre nu sunt semne care
ascund o realitate, ele sunt ceeace este. Nu sunt doua luna*
straine una alteea, dintre care una ne e cunoscuta dar nu exista
1) C. Antoniade, lluziunea realist, paz 8.

www.dacoromanica.ro

Nao Ionesen *i C. Antoniade

246

alta exista dar nu ne e cunoscuth, ci o singurh lume, cea

cunoscutr 1). Obiectul filosofiei rhmine prin urmare, duph C.
Antoniade, acea lume pe care unii filosofi o numesc fenomenalg
o lume care pune athtea probleme interesante si demne de
a fi cleslegate! Eliberndu-ne de spectrul lucrului in sine si a
incognoscibilului, sh ne indrepthm atentia spre Necunoscut, care
e imens si pe care cunostinta 1l reduce din ce In ce. -Daci
existenta este prin esenta ei cunostibilh., daca constiinta este-

unul din termenii orichrei existente, Realul, departe de a ni se

infaIisa ca un miSter i ca o spaima, trebue s fie pentru noi
fhgduinth si o nhdejde" 2). C. Antoniade ne-a dat si o foarte
interesanth monografie asupra lui Machiaveli (dou volume,.
Bucuresti, 1933).

Ibid. pag 174,

Ibid., pag. 175.

www.dacoromanica.ro

ESTETICA

Inceputuri i contributil
Inc dela jumtatea sec. XIX-lea, cercetrile de estetica
incep s apara in cultura ron1na, desvoltndu-se continuu.

E do remarcat ca estetica a inceput la noi i s'a desvoltat ca

esteticii literar, pentru ca abia in miele noastre s-si intind
hotarele 6 s.-si inclrepte privirile asupra tuturor problemelor
fundamentale de estetic. Astfel Radu I onescu (1833-1873)
public in Revista Romana" din 1861 un interesant studiu, Prirzcipiile criticei,

in care se strduieste s demonstreze c din

punctul de vedere al continutului este o identitate intre filosofie

6 wat i c numai din punctul de vedere al aparitiei lor exista

deosebiri intre ele. Cel care va da un impuls dintre cele mai

puternice esteticei literare, va fi ins Titu Maioresc u, printele criticei ron-111e". Distingnd conditiunea material a
poezier, care se refer la cuvintele concrete, epitete, personicomparri 6 metafore, de conditiunea ideal a poezier,
cuprinzand ca momente, grabnica miscare, exagerarea, diminutivele, culminarea, Maiorescu se ridic6 cu toat energia impo-

triva artei cu tendint 6 devine vajnicul aprtor al formulei

art pentru art". Esenta artei este dup T. Maiorescu de

a fi fictiune idear care scoate pe omul impresionabil in afar
mai presus de interesele lumii zilnice, ori e:a de mari ar fi
In alte privirr. Tratarea unui subiect, indiferent de unde este
luat, trebuie s fie ideal artistia, fr nici o preocupare practica-. Cci In:Marea impersonal este.... o conditie asa de
absolut a oricrei impresii artistice, incat tot ce o impiedic
si o abate, este un dusman al artei, in deosebi al poeziei
al arte: dramatice. De aceea poeziile cu intentii politice actuale,
www.dacoromanica.ro

248

Ineeputuri i contributii

odele la zile solemne, compozitiile teatrale pentru glorificari

dinastice, etc., sunt o simulare a artei dar nu arti adevirata...

Caci numai o puternica emotiune impersonala poate face pe om
sa s uite pe sine si s aiba prin urmare o stare sufleteasca
inaccesibila egoismului, care este radicina oricarui rau. Asadar
arta dramatica are s'a expun conflictele, fie tragice, fie cornice,
intre simtirile si actiunile omenesti, cu gala obiectivitate curata
inca pe de o parte sa ne poata emotiona prin o fictiune a realitatii, iar pe de alta s ne inalte intr'o lume impersonala".
Maiorescu exercita o sever critic intr'o vreme cand o multime de primejdii amenintau nasterea unei gin.toase literaturi
culte. Critica literar are dupa el indatorirea nu numai de a
analiza dai si a aprecia opera de ara. Convorbirile Literare-,
al erui spiritus rector era Maiorescu i in care au aparut studiile lui, au jucat un rol de seam pentru literatura romana in
a doua jumatate a secolului al 19-lea.
Pe o pozitie cu totul push, atat in ce priveste natura artei
Cat si in ce priveste tendintele ei, sta C. Do br ogeanu-Gh er e a (1863-1920). Prin studide sale, publicate in revista Contemporanul- , Dobrogeanu-Gherea reprezint conceptia c arta,
sociala prin origina, are tendinti sociale. Critica, atunci cand are

de cercetat o oper de art, trebuie s inceapa cu o analiza

psihologica a artistului. Dupa ce s'a aflat legatura dintre artist
si opera lui, se pune o a doua problema: aceea de a arta
legatura dintre opera i poporul din care face parte artista!, de
a face analiza psihologica a poporului. Dar cum structura psihologich a poporului depinde in buni parte de mediul natural
inconjurator si de intocmirile politico-sociale ale 'acestui popor,
se pune apoi problema de a studia mediul natural si social al
poporului din care face parte artistul, pentru a afla legatura
dintre rnecliul natural si social si opera artistich. In sfr5it, o

a patra problem va fi araarea mijloacelor prin cari artistul

creatia lui influe.nteaza asupra noastri. Critica trebuie
raspunda dupa opinia noastra: de uncle vine creatiunea arfistica,

ce influent va avea ea, cat de siguri i vasti va fi acea influent si in sfarsit prin ce mijloace aceasti creatiune artistic
lucreaz5 asupra noastrr 1).
Cu alte cuvinte, opera de art trebuie explicata, si a
explica, inseamn a-i arata cauzele precum i a-i indica efectele.

A izola opera de arta de contingentele sociale si a face din

1) Crtica, voI. I, ed. 3, 1923, pag. 220.

www.dacoromanica.ro

Inceputuri i contributii

249

ea un simplu obiect de contemplare impersonala, asa cum intelegea Maiorescu, inseamna a adopta o atitudine cu totul perin-tata. Opera de arta este produsul necesar al unui concurs de
factori, cari pot fi mai mult sau mai putin determinati, i numai
explicand-o, adic aratnd contributia determinanta a acestora
In producerea operei de art, capatam despre ea o idee cu
adevarat stiintifica. Numai explicind, critica devine stiintifica.
De aceea Gherea opune criticei lui Maiorescu pe care el o calif ica de judecatoreasca., o critic:a pe care el o' numeste

Conceptia despre interpretarea critic a operei de art, pe care

intalnim la Gherea, este de acord cu conceptia lui materialististorica si Cu atituclinea lui de marxist convins.
La procesul deschis i purtat de cei doi critici literari,
T. Maiorescu si C. Dobrogeanu-Gherea, in jurul problemei

artei, a participat 5i P. P. Negules c u, publicnd o serie de

studii in Convorbiri Literare-, pe care le-a adunat apoi in
volumul purtancl titlul: Polemice, Impersonalitatea $i morale in

arta, Socialismul $i Arta (1895). In aceste studii, P. P. Negulescu apara pozitia adoptata de Maiorescu, adica. a artei
libere, independente, a artei pentru art, combatnd cu vigoare
teza sustinuta de Gherea. Intr'un alt studiu, publicat deasemeni mai intai in Convorbiri Literare- i apoi in volum,

intitulat: Psthologia stilului, studiu de estetica (1896), P. P.

Negulescu i pune problema stilului, pornind de la convingerea
aceasta problem nu poate fi rezolvata decat cu ajutorul
-unei analize amnuntite si a unor cunoasteri adanci a starilor de
constiinta. El releva ca o caracteristica fundamental a acestor
start marea lor complexitate, elementele lor multiple intretesndu-se si imbirtanclu-se in fiecare clipa. Acelasi lucru Il intalnim si la emotii in genere, deci si la cele estetice. Cu ca
em,otie e mai puternic, cu att ea intereseaza i cuprinde in
sine mai multe din elementele ce alcatuesc viata noastra contienta, cu atat tinde prin urmare sa ocupe cimpul intreg al

constiintei. De aci acea uitare de sine, care e masura i caracteristica totdeodata a emotiilor estetice''1). Intunecnd mai mult
sau mai putin partile active sau rezistente ale personalitatii noastre. emottile estetice produc acea stare de mai mult sau mai
putin perfecta receptivitate contemplativ, in care realizam in
noi prin simpatie ideile i sentimentele suggerate de operele
de artr 2). Starile noastre afective se infatiseaz ca niste comP. P Negulescu: Psihologia stilului, pag. 30.
Ibid., pag. 32.

www.dacoromanica.ro

250

Inceputuri si contributii

plexitti, alcatuite din multiplicitti calitative si simuitane de

elemente psihice. Expresia linguistic desface ins aceast complexitate fundamental si o transpune intr'o succesiune de de-

mente notionale izolate, smulse din mediul lor natural de rejuxtapuse in spatiul unilinear, adici
cipro-c. intreptrundere
In tirrrp, cu desavantagiul in plus, c succesiunea semnelor con-

ventionale in expresia limbistic e cu mult mai inceat decAt

succesiunea elementelor psihice in constiint, ceeace ingreueaza
inc si mai mult reproducerea acelei complexitti fundamentale
prin simpla suprapunere succesiv de intelesuri partiale sau de
elemente notionale izolate". Existi ins un mijloc, prin care se
pot rec-onstitui strile de constiint, izolate de ctre expresia
acest mijloc este sugestia, care se bazeazi pe necesitatea mintii noastre de a raporta strile de. constiint unelela altele. In acest proces psihic fundamental de suggestie vede
P. P. Negulescu temeiul cu ajutorul cruia pot fi explicate toate

formele de stil. Cand e vorba de pild de descris un peisagiu,

In mintea celui
descrie, peisagiul se prezint ca un complex
de imagini coexisiente, pe care insa expresia linguistic le orn-

dueste in mod succesiv. $i totusi, and citim o descriere, nu

avem imagini izolate de culoare, de form ori de altfel, care ar
rm.ne in suspensie in momentul tin care ne sunt date, astep-

tand ca alte elemente de mai apoi sau sfrsitul frazei s

completeze, ci fiecare din a.ceste imagini ne sugereaz5 altele cu
care se imbin pentru a se intregi" 1). Fiecare element, spune
P. P. Negulescu mai departe, evocnd prin sugestie un numr
de alte elemente, reconstitue acea multiplicitate sau complexitate
psihic fundamental a strilor afective i acea pluralitate de
sensatii revivis.cente sau de imagini, care e indispensabil in
reprezenthri si reproduce astfel in cititor starea de constiint,

exprimat" 2). Procedrile stilistice, ca de pild inversiunea sau

meta fora, sunt supuse deopotriv acestui proces psihic fundamental

de sugestie. Deasemeni ritmul, care produce aceias inlesnire sair

usurare a sintezei obiective i intelectuale", casi procedrile sti-

P. P. Negulescu arat cum explicarea psihologic a

procearilor stilistice duce la o impcare a celor dou teorii
fiziologice, una care afirm economia de atente si de timp,
alta care afirm, o mare cheltuiali de forth' nervoasi. Cand
listice.

procedare stilistic oarecare, inversiunea de exemplu, ori metaIbid., pag. 53.

Ibid., pag. 54-55.

www.dacoromanica.ro

inceputuri i contributii

251'

fora, ne sugereaza printr'un singur ouvant o multime de elemente

psihice, avem, se intelege, o eoonomie de atentie pentru

aceste cliferite elemente nu mai au nevoie de expresia
atentia nu are sa se mai oboseasca pentru a le prinde i pastra
din succesiunea fortata a cuvintelor, in vederea combina.rii lor
ulterioare intr'un singur inteles: ele se trezesc in noi ca de
la sine, fara sfortare; iat dar o economie de atentie si de timp;
dar totdeodata inghesuiala for in acelas timp in constiiat provoaca... o stare afectiva mai in' tens.: cu alte cuvinte, din punct

de vedere fiziologic, mai multe celule sau mai multi centri

nervosi fijad in acelas timp pusi in activitate, excitatia va fi
negresit mai n-tare
cu mai mare cheltuiala de forta nervoasa;
iata satisfacuta i teoria excitatiei-1).

O atitudine interesanta ocupa in estetica A. C. C u z a.

In lucrarea lui Nationalttatea in Artii (aparuta mai intai in

revista Fat-Frumos- din Barlad, la 1905), A. C. Cuza sustine ca arta, universala prin tendinta, este insi nationala pria
origine, c tendinta spre universalitate, care caracterizeaza once
creatic artistica, exprima in aceeas masura i fiinta intima a
unui popor. Natiunile sunt creatoare de cultura si se mentin

prin cultura. Un popor care-si pierde caracterul lui national,

nu mai este capabil nici de creatie artistica. Natiile, spune

A. C. Cuza, nu exista decat prin cultura lor. Un popor nu

are alt mijloc de a se pastra decat desvoltandu-se ca factor
de cultura. El nu o poate face insi decat cultivand insusirile
proprii, afirmand caracterele specifice ale nationalitatii lui in
domeniul culturii. Astfel cultura unianl nu exist decal prin.
natiuni- 2). Un artist care se instraineaza de natia lui, ince-

teaza de a mai fi artist. Caci el e creator in Inasura in care

interpreteaza i exprim ceeace crede si simte natia din care
el face porte. A iesi din sfera nationalitatii nu inseamna alta,
pentru artisti, decat a renunta la mijloacele cele mai puternice
die creatiunii: la instinct, la c,omoara impresiilor acumulate inca
din copilrie, si la cultura- 3). Arta este umana, toortrai prin
aceea ca este nationala: nationalul duce la uman, umanul presupunand ca o conditie esential nationalul. Rstrand insa
astfel caracterul ei national, din necesitatea insasi a existentei,
opera de arta si ca inraurire va trebui sa fie intrucatva legata
de nationalitatea care a produs-o. Caci fiind icoana umanitatii
Ibid., pag. 84-85.
A. C. Cuza, Nationalitatea In ArtA, ed. III, 1937, pag. 4.
Ibid., pag. 5.

www.dacoromanica.ro

lnceputuri i contributii

252

si a naturii. toti oamenii o vor intelege, dar intrucat ea nu le

corasfrange decar in forma nationala, este sigur ca unii
bine,
simtindu-o
cu
fibrele
o
vor
intelege
rnai
nationalii
sentimentalitatii inrudite, in, toa te nuantele ei, din care multe
vor rarnanea strindor pururea ascunse"1). In legatura cu literatura, A. C. Cuza mai releva o chestiune. In literatur fondul
artistic imbraca o forma specific nationala, care este limba,
produs al geniului national. Limba insi are particularitti ireductibile,

insusiri ce nu pot fi transpuse in alta limba. 'Aici

fondul este legat indisolubil cu forma. Incercarea de a desparti

fondul d. forma
prin traducere
va trebui s aiba
kirmare atingerea vitalitatii operei de arti. Deaceea ne putem
astepta ca opera tradusa sa nu poat da niciodata impresia vietii
or;ginalului- 2). Bazat pe acest

fapt A. C. Cuza conchide:

Instrainarea operei de arta e nimicirea ei'', i deci Arta nu

poste sa existe decai ca arta
Pentru A. C. Cuza
e un adevar apodictic: Nationalitatea e puterea creatoare a
artei
aria, putere creatoare a nationalitatir.
In lucrarea lui de doctorat, Die Gdankenlyrik (1913)
In care se simt influentele profesorului sau J. Volkelt, _poetul
P. Cerna iea apararea poeziei filosofice. El trateaza aici o
suma de probleme, ca ideea poefica, elementele logice in poezia
dificultatile la crearea i gustarea unei poezii filosofice, ritm, idee i sentiment, introiectarea in lirica filosofica,
diferitele grade de incorporare a continutului. Lucrarea aceasta,
hind scrisa in limba germanal, n'a putut fi de falos, in masura

In care o merita, culturii noastre filosofice. S, speram c se

va gasi intr'o buna zi cineva, care s'o transpuna in romaneste.
Critica literar a fost foarte activa si in ultimele decenii.
Stand pe aceleasi pozitii ca C. Dobrogeanu-Gherea, adica avand o conceptie sociologica despre arta, G. Ibrailean u,
criticul Vietii Romanesti- i repre7entant de frunte al poporanismulur, a dat o seama de lucrari in care observatiile estefice se impletesc cu analiza starilor sufletesti; el vorbeste cleasemeni si de o specificitate etnica in arti 3). Nu prea mult
Indepartat de C. Dobrogeanu-Gherea, dar accentuand unele

trasaturi din conceptia acestuia, impartasind conceptia materialist a istoriei 6 facandu-se deci reprezentantul unui determinism
social si istoric, dar ficand loc in explicarea operei de arta
'bid, pag. 7.

Ibid., pag. 8.
Vd. i G. C, Nicolescu, Ideologia literar poporanista, 1937.

www.dacoromanica.ro

Inceputur s contributii

253'

factorului rassa, inzestrat cu o deosebita sagacitate si alegandu-si un punct de vedere suficient de supraordonat ea sa
poata sesiza cat mai multe aspecte ale artei literare, exagernd
insa uneori i generalizand fara probe suficiente, e H. S anielevic i. Curentul samanatorist a produs si el un critic de
aleasa patrundere si corosivitate, al carui nume ar fi meritat
sa

fie mai bine cunoscut: D. Tomes c u. E. Lovinesc u,

istoric i critic literar, este de convingerea ea nu se poate vorbi

de un frumos absolut, caci frumosul este in realitate relativ ori

se reinoeste continuu. Ceeace trebue sa-1 intereseze pe artist,
atunci cand creaza, nu trebue sa fie nici probleme morale,
nici rasiale, nici nationale, ci numai problema estetica. Un

critic de o vast cultura, de o rara subtilitate si de o fina

ironie, dupa care arta trebue privit ca arta pur si sirnplu,.

Paul Zarifopo 1. E pacat ea un mare numr de studii

literare, fruct ale unei inteligente dintre cele mai scanteetoare, se afla risipite prin atatea reviste la care a colaborat

si nu att fost adunate, pentru a fi mai usor abordabile cititorului.

D. Caracost ea si-a pus interesante probleme de stil

le rezolve, sustinut intru ateasta si de luminoase.
perspective filosofice. M i ha il Rale a, directorul revistei Vieata Rotnaneasca-, intr'o serie de lucrri interesante, incarcate,
de fine observatii, a adus deasemeni contributii si a dat sugestii
demne de retinut pentru critica literara.

cautat

s:(.4.

Eugeniu S pe rant i a, dei nu ne-a dat inch' in estetica,

lucrare sistematica, a aruncat totusi proectiuni vii asupra

multor probleme de estetica, din acelas punct de vedere vitalist,,

in care am vzut ca' se situeazi filosofic autorul. Papillonsde Schumann (1934), lucrarea In care sunt cuprinse ideile sale
estetice i care poarta ca subtitlu: Despre principiul unic al
vietii, dramei i frumosului, replica la Laokoon- de Lessing-,
este bogata nu numai in idei, dar si in sugestii. Dupa Sperantia
contemplarea presupune actul de cunoastere, caracterizandu-se
prin aceea c,." priveste obiectul in wutatea lui, ca dat formal
(comme donne formelle), urrnarind existenta lui ca atare. In
actul de contemplare nu mai e vorba, prin urmare, ca In actul
de cunoastere, de a pune continutul unui obiect in relatie ca' acela,
al altor obiecte. Cand consider, spune Sperantia, un motiv
ornamental, actul prin care recunosc in desemnul sau o semni-

ficare oarecare, este un act cognitiv, in timp ce actul prin care

eu observ repetirea motivelor asernartatoare in ornament, facand
www.dacoromanica.ro

254

lnceputuri si con tributii

abstractie de conceptul general la care particip continutul lor,

-este un act do pura contemplare-. In vreme ce actul cognitiv
se raporta la continut, actul de contemplare se raporta la individualitatea formara' a obie,ctului. Ritmul i simetria implica
tokleauna recunoasterea i urmrirea unei aceleasi unitati formale
In contingente de spatiu sau de timp i printre alte variatii de
circumstante. Interesul contemplativ consta in acest efort de a
regsi aceeas unitate formal ca perseverand prin schimbarile
de detaliu-. Urmarind acelas motiv i inclentificandul in aspectele variate ale unei serii, nu ramanern la serie ci o integram
intr'un total unitar. Caed, contempland o bucata muzicala, motivul dispare si apare in noi pozitii, avem prin aceasta marturisirea
continurii vietii lui si a luptei. Aparand ca individualitate ce

tinde sa persevereze, motivul reprezinta el insus cele doui atribute esentiale ale oricrei fiinte vii. In conteMplarea unui ornament, noi urmarim totcleauna succesiunea vicisitudinelor unui
acelas erou i majoritatea formelor frumosului sunt varietati
ale ritmului, varietati de ornamente: intr'o fidela pictura rea-

lista. ceea ce e frumos e mai ales orin faptul ca ea constitue

un fet de pendant simetric la obiectul reprezentat; un peisaj natural ooate sa fie frumos prin ritmul lui interior mai mult sau
putin ascuns, dar el este si prin faptul de a fi gandit ca facnd
pendant la o pictura posibil sau deja vzut alta data. O metalora poetic e frumoasa, pentru ca ea pune dota planuri sime-

trice: un plan real (miela al obiectului dat) si un plan ideal

(aeda al imaginei congruente). Pentru Sperantia la baza frumosului sta intotdeauna un suflu de poezie, iar actiunea-epicodramatic este prototipul motivului artistic- 1). Reprezentand in
ceea ce priveste fenomenele psihice, un punct de vedere structuralist, Sperantia este convins da drama si frumosul stau in indisolubil legatur cu viata i \ca nu pot fi explicate si intelese

decat prin aceasta. Frumosul, spune el, este proectarea faptului vital ca atare, caracterizat prin individualitate i prin perseverarea in existentar, si daca frumosul este valoare-, e totdeauna pentru da se raporta la vig care e tendinta, deci finalitate 2). Daca incercam sa clesprindem Frumosul de notiunea
-de viata, nu mai avem atunci nici un criteriu
msuram valoarea. Valoarea Vietii este oarecum msura valorii frumosului.
Valoarea unei opere de arta este o rezultanta a interesului conPapillons, pag. 7.
Une conception vitaliste du beau, Cornunic,re la Congresul de EsAeticg din Paris, 1937.

www.dacoromanica.ro

Inceputuri $i contributti

255

templativ care priveste unititile" formale expuse in aceasti

operi- 1). Trei sunt dupi Sperantia factorii de realizare artistical:
viziunea artistului, mijloacele de expresie i facultitile de inter-

pretare de care dispune spectatorur.

Ana lizincl, uneori prea sintetic, tragicul vietii mirunte, jocul

elementelor dramei, raporturile dintre tragic si finalitate, tragic

si comic, Sperantia spune ca. Tragicul il gisim pretutindeni unde
o tending avidi i ferbinte ni se infltiseazi ca un fluture neputincios care, in sfortiri disperate, trudindu-se si infringi autoritatea pimintului si si se identifice cu vizduhul albastru, cade
sdrobit de imensitatea vrjmiilor cunoscute i necunoscute- 2).
Impotriva lui Lessing, care vorbea de divortul artelor,
Sperantia reprezinti ideea unui monism si monogenism estetic,
sprijinindu-se intru aceasta, in afarl de metafori, pe faptul
In ritul magico-religios primitiv sunt fuzionate muzica i dansul,
poezia 6 mimica, arta dramatici i cea
Epicul nu poate fi posibil si nu poate fi inteles firi un
minimum de etic, un etic compen'sat i dominat insi de estetic.
Epicul e redarea estetici a unui material etic"3). Obiectele sunt
privite ca unitti cu inclividualitate i finalitate proprii, desprinse
din sensul pragmatic si interesat pe care-1 dim de obiceiu

Estetica e deci, dupi Sperantia, un fel de morali

aplicata lucrurilor", tot asa cum morala e un fel de estetici
aplicata sufletelor. Ritmica, simetria, metafora, copia dup natural, contemplatia care dramatizeazi obiectele, bate acestea nu
sunt deck mijloace de a despragmatiza continuturile mintale,
conturindu-le o unitate sau o individualitate proprie- 4).
Contemplind, constatim lucrurile in contururi pe care le
putem numi biomorf ice, pentru c forma lor e dictati de viata
noastri. De aci i !Ana la procesul de Einfahlung- (sau intropatie") nu mai e decit un pas, ori poate i acest pas este par-

curs: poate c aci este fondul biologic al acestui proces. lar

Arta este destinati s fixeze durabil si mai ales comunicativ
nftierile sensibile ale acestor unititi" de viati interioari,
evidentiind cAt mai mult, fie mijloacele de afirmare, fie lupta

lor de perseverare ca Unititi vii- 5).

In contemplatia estetici, spiritul inclividualizat se cauti
pe sine, nebuneste, ca o umbr care si-ar fi pierdut omul. Se
Ibidem.

Papillons, pag. 66.

Ibid., pa. 229.

Ibid., pag. 259.

Ibid., pag. 153.

www.dacoromanica.ro

Inceputuri si Contributii

256

simte instrainat de sine insus si se vrea impacat; se simte risipit

6 se vrea adunat; se simte parte si se vrea intreg. $i pretutindeni
unde poate descepen i spectacolul sfortarii spre reintregire, se
()preste halucinat, i ii retrieste, chiar 6 in miniaturile cele mai
mizerabile, drama sa de proportii cosmice-1).
Simetria se intalneste in toate artele, cleci 6 in acelea in

care ne-am astepta s'o gasim mai putin: in poezie 5i in arta

plastica. lar simetria vorbeste intuitiei noastre limbagiul vietii.
Ea e parafa acelei forte, a acelui principiu care _ne-a decupat

,propriul nostru corp din fonclul materiei inerte. Ea e reteta

universala a tot cer e viu i deci a tot ce e frumos-2). Dupa
Sperantia metafora nu este altceva decat symetria iclealiter constructa, iar poezia reprezinta o exploatare tipica a simetriei:

este urmarirea vicisitudinelor pe care le sufera fondul unitar

viu al unui continut trntal care se substitue pe sine insusi, se
prelungeste in forme proteice (ca specia organica pe deasupra
accidentelor filogenezei sale) luptandu-se 6 ea, casi organismul
viu, sa-si mentina cu once pret Unitateia sa biomorfica").
Activitatea artistici 6 constructia unei opere de arta decurg dupa anumite legi ale vietii. Arta, spune Sperantia, este o

latura a vietii. Daca viga n'ar fi existat, unde ar fi fost arta

6 de unde ar fi isvoritr4). Legile frumosului 6 ale artei

sunt iegile vietir 5).

Sfortarea catre unificarea multiplicitatii, sentimentul ca

aceasta sfortare reuseste i c eul a creat o unitate noua dintr'un material fira semnificatie, este atitudinea elementara cuprinsa in once intuitie 6 constitue forma embrionara a atitudinh asa numite estetice. Fiecare intuitie e o victorie a spiritualului asupra materialului, e o victoriei a formei asupra continutului. Dar once victorie presupune o lupta i once lupta
e o drama' palpitanta- 6).

Stefan Nenitescu ne-a dat Istoria artei ca filoso fie

a istoriei, bazata pe o vasta documentatie. In lucrarea sa ModaMalea estetia a teatrului, care prezinta mai mult un caracter
preliminar, Ca mil Petrescu urmareste s sesizeze esenta
teatrului, delimitand problema si scrutand-o fenomenologic. Este
Ibid., pag , 237.
Ibid., pag. 168.
Ibid., pag. 187.
Ibid., pag. 215.
Ibid., pag. 216

Ibid., pag. 234. A se mai vedea de Sperantia,

suferioi (1921).

www.dacoromanica.ro

Frumosul ca Malla'

Inceputuri i contribntii

257

pentru prima ara, dup cte tim, cnd problema teatrului este
luat in cercetare cu ajutorul metodei fenomenologice. Dease-

meni Lucian Bl a g a, a publicat o interesant lucrare, Art

$i valoare, ce se incadreaz in intregul lui-sistem filosofic. Ap-

rut in timpul cnd volumul de fat se afla sub tipar, nu s'a

putut insista asupra ei.
Dup aceast scurtj i fugara ochire istoric. si ,trecem la
incercrile sistematice propriu zise1)

1) Un succint, dar interesant 'stork al esteticel romfineei d'A Tudor

Viana in Istoria esteticei te texto alese, 1934.
17

www.dacoromanica.ro

Mihail Dragomirescu
Cel dinti ganditor care, in esteti, nu s'a restrns numai
la simple contributii, ci s'a ridicat la un sistem, este Mihail
Dragomiresc u. Na'scut la 22 Martie st. v. 1868, in Com.
Pltresti, Jud. Ilfov, dup ce urmeaza scoala primar in Pltresti i Podul Pitarului, avand ca dascl pe tatl sn, se
inscrie la Liceul Lazar, unde nu ramne deca primii doi ani,
restul anilor de studii liceale fcandu-i la Sf. Saya. Dupa termMarea liceului, Mihail Dragomirescu se inscrie, in 1888, la
Universitatea din Bucuresti, alegindu-si ca specialitti filosofia i istoria, urmand cursurile universitare ca elev al $coaIei
Normale Superioare. Dup ce isi iea licenta, in 1892, pleaca
In straintate, mai intai in Franta, apoi in Germania, unde rmne

mai bine de un an, fri s se inscrie la vre-o universitate.

Intors in tar, Mihail Dragomirescu este numit, in Octombrie
1894, conferentiar de estetica la Facultatea de Filosofie
Litere din Bucuresti. Se...ase ani mai tarziu, adich. in 1900,
conferinta va fi denumit de estetic i literatur comparati.
In sfrsit, la 16 Octombrie 1906, Mihail Dragomirescu este
numit profesor de literatur romn i estetica literara la aceeasi
facultate, depunand o activitate didactic, publicistic i tiindintre cele mai rodnice, pan in 1938, cand este pensionat,

In dar' de catedr Mihail Dragomirescu a detinut o seam

de demnitti. Astfel a fost: Presedinte al Comisiei Literare

dela Casa Scoalelor (1922-1924); Presedinte al

Comisiei

pentru cenzurarea filmelor de cinematograf (1924-1926); Presedinte, in trei rnCluri, al Societitii Scriitorilor Romni; Membru in Comitetul de lectur al Teatrului National (1915-1925).
In 1938, Mihail Dragomirescu este ales membru de onoare al
Academiei Romne.
Mihail Dragomirescu a desvoltat o foarte bogat activitate

stiintific. El a publicat pAna acum in legtur cu estetica:

www.dacoromanica.ro

Mihail Dragomirescu

259

Critica dramatica (1904; Critica qtiintifica i Eminescu (ed. III,

1925); Teoria poeziei (editie refacuta i complectata, 1927);
Critica, vol. I (Directive, 1896-1910, 1927); Critic vol.

II (Directive, 1910-1928, 1928); Principii de literatura, vol.

I, Capodopera; Dela misticism la rationalism (1924); Integralismul (1929); Samanatorism, poporanism $i criticism (1934);
5tiinta literaturii, vol. I, (1926, aparuta i in limba francezi,
In trei volume, 1929). Mihail Dragornirescu a fost i interneetorul si conducatorul mai multor reviste, dintre care merit
lie citata Convorbiri critice- (1907-1911).
Mihail Dragomirescu este intemeetorul Scoalei noui-, adica
a acelei directii estetice care, bazandu-se pe noui criterii estetice,
se opune -cu hotarare curentelor ce preconizau arta cu tendinta.
at:it impotriva critioei stiintifice- a Itu.
C. Dobrogeanu-Gherea, cat i impotriva poporanismului si a

El duce deci lupta

semanatorismului. El cere astfel artistului o independenta absoluta, o eliberare de tot ceeace nu are nici o lega.'tura ca arta.
continuand in chipul acesta, cu alte mijloace insa, critica estetic
a lui Maiorescu.
Mihail Dragomirescu porneste de la faptul fundamental.
ca ceeace ne determina sa facein cercetri, este adevarul,
care constitue tezaurul cel mai de pret al omenirii si face legatura intre diferitele generatii. Dar Mihail Dragomirescu
o semnificatie proprie notiunii de adevr: el nu intelege prin
adevar numai ceeace este cucerire a cunoasterii intelectuale pure,

ci da acestei notiuni o extensiune cu mult mai mare, ingloband in ea si ceeace este rezultat al vointii cat si ceeace e.
fruct al afectivitatii. Deaceea, alaturi de adevarurile intelectuale,
avem dup Mihail Dragomirescu adevrurile afective i ade-varurile volitive sau energetice. Caci, spune Dragomirescu, asa

cum e adevarat pentru inteligenta ca cldura dilata corpurile,

tot asa este adevarat pentru sensibilitate realizarea lui Moisea lui Michel Angeo i pentru simtul nostru moral Tiberiu"
al lui Tacii. Toate aceste trei adevaruri au dupa Mihail Dragomirescu ceva comun: toate sunt deopotrivi de permanente.

Ele se impart in trei distincte domenii fundamentale:

stiinta,

arta si istoria.
Cunoasterea propriuzis, cunoasterea intelectuala adica, se
prezinta sub trei forme: fizica, psihica i psihofizica, fiecare
din aceste forme referindu-se la anumite domenii de realitate.
Cunoasterea fizica are ca obiect realitatile spatiale, temporale
i cauzale., fiecare din aceste trei categorii de realitati prezenwww.dacoromanica.ro

Mhail Dragomirescu

260

tndu-se sub trei ipostaze: ca realitti formale, ca realitti fenomenale i ca realitki corpora/e. Astfel pentru realitkile formale
avem stiintele matematice i anume: geometria a cirei categorie
funclamental e spatiul; algebra a earei categorie fundamental
e timpul i mecanica a cirei categoric fundamental e cauzahtatea. Pentru realitatile fenomenale avem. fizica a Crei categorie fundamentar e spatiul; chimia a crei categorie funda-

mentar e timpul;logia' a crei categorie fundamentara e

cauzalitatea. Pentru realitkile corporale avem: Geografia a 6/.ei
categorie fundamentar e spatiul, stihrtele naturale a carei categoric fundamentar e tunpul i sociologia a carei categorie
fundamentar este cauzalitatea, fiindc moravurile i obiceiurile

popoarelor nu se pot explica decat cauzal.

Astfel obtinem urmtorul tablou care exprim att cele
trei aspecte ale lunui fizice ct i tiinDele ce se ocup cu ele:

Lumea fizic
Forme

Spatiu
Geometra

Fenomene

Fizica

Corpuri

Geografia

Algebra

Timp

Cauzalitate
Mecanica

Chimia

Biologia

$t. Naturale Soctologia

In afar de lumea fizic, exist dup6 Mihail Dragonnrescu lumea pszhica, care se caracterizeaz prin aceea c se
schimb in mod necesar in timpul cand e cunoscuth si care e
guvernara deasemeni de trei principii fundamentale: de principiul identittii, al unitkii si al ordinei. Fiecare din aceste trei
principii guverneaz unul din cele trei aspecte ale reahttii
psihice, i anume: principiul identirkii guverneaz realitatea psi-

hied' intelectual, principiul unittii guverneaz realitkile psihice

afectivo i principiul ordinei guverneaz realittile psihice energe-

tice. Aceste realitki sunt, casi cele fake, deasemeni de trei

categorii: formale, unitare sau ordonate. Realittile formale
identice sunt studiate in logic. Realitkile formale unitare constitue obiectul esteticei. Realittile formale ordonate constitue
obiectul eticei. Pe de alt parle realitkile formale identice sunt
obiectul mnemonologiei, shinta memoriei. Realittile fenomenale
unitare sunt obiectul eidologiei, tiinta fantaziei. Realittile fenomenale ordonate sunt obiectul apercepticei, stiinta
www.dacoromanica.ro

Mihail Dragomirescn

261

Instrsit, corpurile identice sunt obiectul cosniicei saustim. ta

corpurilor psihice, analoage corpurilor fizice anorganice din geografie. Corpurile unitare, analoage corpurilor fizice organice
din stiintele naturale, sunt obiectul concreticei. Corpurile or-

donate in sisteme, analoage corpurilor cu care se ocup sociologia, sunt obiectul sistematicei". In chipul acesta. Mihail Dragomirescu ajunge la urmtorul tablou, analog celui despre lumea

Lumea psihic.
Logica

Unitate
Estetica

Ordine
Etica

Fenomem e

Mnemonol ogi a

Eidologia

Aperceptica

Corpuri

Cosmica

Forme

Identitate

Concretica Sistematica

Da/ in afar de lumea fizic si cea psihic, Mihail Dragomirescu mai distinge lumea psihofizica, a crei caracteristic

st in aceea, c formele, fenomenele si corpurile se schimbi

In fond, dar raman invariabile in forma". Principiile care guverneaz5 aceast lume sunt: cauzalitatea analitic, cauzalitatea
sintetic5. i cauzalitatea concret. Cauzalitatea analitic garanteaz realittile intelectuale; cauzalitatea sintetic. garanteaz
obiective; cauzalitatea concret. sau pragmatic garanteazi

realittilc volitive sau morale". Realittlie psihofizice i analitice constitue obiectul tehnicei. Realittile psihofizice formale
si sintetice constitue obiectul tehnologiei. Realiftile psihofizice
formale si concrete constitue obiectul pragmaticei. Pe de alt
parte, realitatile psihofizice fenomenale

analitice constitue

obiectul fenomenologiei stiintifice, care se ocup. cu istoria tuoriilor

ca false in domeniul stiintei. Realittile psihofizice fenomenale si sintetice constitue obiectul fenomenologiei artistice, care cuprinde toate operele artistice i literare,
care nu sunt capodopere. Realittile psihofizice fenomenale
concrete constitue obiectul fenomenologiei istorice, care cuprinde
operele de istorie mediocre. In sfrsit, realittile psihofizice
corporale i analitice sunt legile tiintei. Realittile psihofizice
corporalc si sintetice sunt capodoperne artei i realittile psihofizice si concrete sunt capodoperele istoriei". Casi pentru
lumea fizic i cea psihic, obtinem astfel i aici un tablou
analog celo- dou tablouri de mai sus:
www.dacoromanica.ro

Mihail Dragornirescu

262

Lumea psihofizic5.
Forme

Cauzalitate analitica Cauzalitate sintetica Cauzalilate concret

Pragmatica
Tehnologia
Tehnica

Fenomene

Fenomenologia
shintifcti

Fenomenologa

Fenomenologa

Corpur

Legile stiintei

Capadoperile artei

Capodoperile
istoriei

artistica

istorici

Dupa Mihail Dragomirescu, psihologia trebue sa se reconstitue pe cu totul alte baze, luand in considerare trei lucruri esen-

tiale: mai intal, faptul de net5g6duit c5 toat realitatea psihic5 se schimbi in mod necesar sub actul cunoasterii; in al
doik a rand, ca toate realitAtile psihice, incepand cu cea mai
subti151,

notiunea, au trei fatete: intelect,, afectivitate, volitie

energetica; si,

In al treilea rand, c fiecrii tiinte fizice

corespunde o stiint5 psihici, ce trebue sA se constitue de acum

inainte- 1).

cu care
Un temeinic argument al Stiintei
inl5turai pretentia de stiintifie a metodei istorice In literatur5,
este deosebirea pe care o face intre personalitatea artisticA a
poetului i personalitatea lui omeneasea. Personalitatea artistie,
cu Insusirile ei sufletesti, pe care le descoperim .cristalizate in
opera genial, i personalitatea omeneasca, care da materia brutal
a operii de arti, sunt eu totul d6osebite una de alta. Aceasta
materie brut a personalittii omenesti ca.re depinde de spatiu,
timp i eauzalitate, nu poate trece la personalitatea artistie5,
decal dup5 ce, mai intai, e supus5 la o intreaga serie de transformri care-i schimb5 cu des5varsire natura. Explicarea isto-

desi pare e5 e una, cuprinde in realitate patru metode:

stabilirea sintetica, derivativa, cauza15, istoric5 sau toate laolalta, si care tind s fac5 legatura clintre om si oper5., spre a

intelege estetic opera de art5. Stiinta literaturii area cu argumente solide defectele acestor metode, ai earor reprezentanti
de frunte erau Taine, Sainte-Beuve i Brandes, i combaa.nd
pe fiecare in parte, ne dovedeste ea ele due la falsificarea operilor literare, cand amestee5 personalitatea omeneasea a artistului

in fiinta capodoperii lui. Cu un cuvant, once pas rsiai mult in

istoria [iterar, inseamn5 un pas inapoi in literatura adevrat.
1) Toate ctatele de mai sus, precum i tablourile, le-am luat din comuncarea pe care M. Dragomirescu a facut-o la CongresuI de Istorie literara
tinut la Budapesta (1933) si pe care a avut amabilitatea sii ne-o puna la
dispoztie.

www.dacoromanica.ro

Mihail Dragomirescu

263

Estetica integrala stabileste deasemeni ca gem' litatea creatoare

omul de geniu nu sunt tot una. Genialitatea creatoare se
poate gasi i la scriitorul de talent, care ne poate da si el

capodopere, dupa cum omul de geniu nu poate avea numai

capodopere, ci i produse mediocre, de talent. In Stiinta literaturii-, M. Dragomirescu sustine a arta adevarata nu exista
decat in capodopere, produse ale genialitatii creatoare. Deaceea estetica Ijterar, asa cum o defineste el, prin criteriile ce
le elaboreaza, prin metoda ce i-o pune la baza ca i prin ajutorul
facriticei literare, nu are a se ocupa decat de capodopere
cand astfel, din capul locului, o distinctie precisa intre capodopere ce contin. artA pur i intre operele de -talent sau de vir-

tuozitate ce numai o simuleaza. Dragomirescu cauta sa evite

confuzia ce se face intre capodopere, operele de talent si cele de
virtuozitate.

Literatura luata in cel mai larg sens al cuvantului, cuprinde, dupa Stiinta literaturii, trei categorii de produse: 1) Produse literare fara valoare estetica; 2) produse literare cu valoare
estetie aparentA: scrierile literare de talent, si 3) lproduse
literare cu valoare esteticA reala, datorite genialitatii creatoare
constituind totalitatea fiintelor psihofizice, incorporate in cu-

vant. Cele dintai, care nu reprezinta nici o valoare esteticA,

rAman pe seama Bibliografiei i Istoriei literare. Cele din a
doua categorie isi vor gasi un loe in $tiinta literaturii, dar numai
In m'Asura In care operele, ce ea cuprinde, vor lamuri pe cele
cu valoare estetica reala, din a treia categorie.
Ce este, ins5, o capoclopera &pa M. Dragomirescu?
capodopera este acel produs de arta al genialitatii creatoare, prin
rostul poetului de gerriu, in care deosebim trei elemente fundamentale: fondul, forma si armorria, corespunzand celor trei
facultati esentra' le ale sufletului. Ea este acea literatura fru-

moasa creata cu tot sufletul analizabil sou mistic i pe care n'o

putem patrunde i pricepe numai cu inteligenta, ci i cu celelalte

parti analizabile ale constiintei, dar mai cu seam cu paura

i inanalizabila. Capodopera este un prototip de specie,
care face parte din lumea psihofizica, o lume aparte, care este
numai a capodoperilor, si in care deci nu ne este ingadta a
introduce celelalte produse ale scriitorilor de talent sau de virtuozitate. Capodopera rmane pentru noi ca i pentru creatorul
ei, chiar dupa ce a creat-o, insesizabila i inaccesibila in Ern' ta
mistica

ei,

fiinda nimeni nu poate avea pretentia c ideea ce si-a

facut despre o capodopera citind-o, este adevarata infatisare

www.dacoromanica.ro

Mihail Dragomtrescu

264

a acesteea. Dar citincl-o

i recitincl-o de mai multe ori, noi

trebue sa avem grija ca ideea noastr despre ea s fie cat

mai aproape de intatisarea ei reala. Pentru aceasta trebue sa
incleplinim clteva conditiuni esentiale:

1) S avem gust coinplet; 2) Si avem experienta, adica

cunoasterea tuturor marilor capoclopere; 3) Sa avem memoria
secundar'l integrala, adica s putem tine minte usor imaginile
ce intalnim intr'o capodopera literara i s retinem nu numai
latura lor intelectuala, ci i pe cea afectiva, cea energetica
si cea mistica; 4) S firn stpni pe principiile estetice.
Cutand sa patrunda in intelesul mistic al capodoperei
literare, M. Dragarnirescu stabileste o intreag trihotomie,
care se foloseste ca de niste adevarate antene, pentru a ptrunde
adncimile insondabile ale ei. Adoptand tripartitia hegeliank,
dea insa un cu totul alt inteles.
Estetica IntegraLa ajunge
Mai intai, el cere mcunoasterea capodoperii literare din
noianul de produse mediocre, selectionarea, caracterizarea
ierarhizarea ei. Numai prin aceast operatiune pregtitoare
premeratoare, prin gustul estetic al criticului, avem siguranta
ea am selectionat cap odopera literara din nenumaratele productii
mediocre ce o inabuse si c putem pasi la studiul ei

Facand parte din lumea psihofizica, capodopera nu este

nici psihiea. Termenul de psihofizic nu este luat
in intelesul lui obisnuit, ci el are in conceptia Esteticei Inte-

nici fizic,

grale o cu totul alta. semnificare. Capodopera este alcatuita prin

forma el dintr'un material fizic, care prin actul de cunoastere,
teoreticeste este etern neschimbat, prin irul de cuvinte, propozitiuni

fraze, cu sonoritatile lor semnificative; dar ea mai

cuprinde si un material psihic, adic fenamenele sufletesti, care

prin actul de cunoastere isi schimba natura. Capodoperile au

prin urmare radicini in

sufletul nostru

i manifestarea in

materia fizica si care, variabile in fondul lor, sunt totusi inalterabile in forma si armonia lar" 1). De aici rezulta eh o capodopera este fizica i psihica in acelas timp, devenind prin
aceasta o fiint psihofizica ideala in intelesul nou al acestui
cuvant. Integrandu-se cleci in lumea psihofizica, care este in
afara de spatiu, timp i cauzalitate, ea devine in acelas limp
independenta si de persoana fizica a creatorului ei, cu care
nu mai pstreaza nici un fel de legatura, acesta ramanand de,ci
complect strin de propria lui creatie.
1) Stiinta literaturii, vol. I, pag. 31.

www.dacoromanica.ro

Mihail Dragomirescu

265

Spre deosebire de Taine care considera opera de arta ca

un simplu individ, Stiinta literaturii o considera ca pe un
adevarat prototip de specie, asemenea speciilor animale, vegetale

minerale. Caci ea nu este un anume individ, cum

ar fi o anume insecta, o anume vertebrata, un anume orn" 1), ci

ea este prototipul unei specii, prototip tot atat de existent si

tot atat de insesizabil, ca

prototipul unei specii naturale,

iar imaginile pe care si le fac miile 6 milioanele de cititori,

spectatori sau auditori, despre acest prototip, sunt tot atatta
mdimzi care nase printr'o generare sufleteasca din aceast oper
o fac sa triiasca i s se perpetueze In constiinta de azi si
de maine, de aci si de pretutindeni a omenirii, constiinta care
reprezinta' atmosfera fireasca ce da conditiile vietii tuturor acestor
2). Cand citim, vedem sau auzim o opera, nu citim,
veclem sau auzim
acea opera, ci ceeace constiinta fiecaruia
ii ingadue s rupa din ea. Opera artistica ea in ea ramane absolut
insesizabilZ chiar pentru autorul care a facut-o, pentruc, pentru a

o revivifica in constiinta sa, el ar trebui sa aiba aceleasi sari

sufletesti, aceleasi dispozitiuni, aceleasi avnturi instinctive, a-

celeasi imprejurri de viat pe care le-a avut cand a creat-o.

Ceeace este imposibil").
Nefiind sesisabila pentru autorul ei, ea e cu atat mai
putin sesisabila pentru cei ce vor s'o cunoasca, fie ei criticii
cei mai patrunzatori i nai obiectivi- 4). Cititorul sau criticul
nu-si da seama ca se apropie de dansa cu sufletul su, care,
ca individual ce e, isi va da pe fata coeficientul individualitatii
sale, de indata ce va cauta sa defineasca cu deosebire 'fondul
ei" 5), care este, dupa cum .5 tim, variabil. El nu va defini opera

poetic, asa cum e ea in ea, ci asa cum o intelege el. Cu

alte cuvinte, el va defmi un individ, un inclivid al prototiputui
()peril, un individ al speciei ce poarrd numele operii, un individ

ce, derivat din opera, traeste cum treste in sufletul su,

nimic mai mult. Opera poetic s'a inmultit cu un individ,
dar ea a ramas in sine insasi si mai neptruns 5i mai insesisabila deCat era mai inainte- 6).
Cauza acestei grele phtrunderi a operii poetice de geniu
este elementul mistic, ce constitue fundamentul constient, dar
Stiiata literaturii, vol. 1, pag. 41,
Ibid., pag. 41.
ibid., pag. 41.
ibid., pag. 41.
'bid, pag. 42.
Ibid., pag. 42.

www.dacoromanica.ro

Mihail Dragomirescu

266

inanalizabil, al oricarei adevarate creAtiuni- 1) 6 care este vesnic

prezent la cetirea unei capodopere.
FoncJul, cel (lintAi element al operii poetice, fiind de na-

tura simultan, iar forma sau expresiunea, al doilea element al

capodoperii, fiind de natura succesiva, noi nu putem lua cunostinta despre ea, dec.:AA parcurgand-o succesiv, cuvant cu cuprivire /auntrica, in
vant i apoi cuprinzand-o simultan
toate particularitatile ei urmarite succesiv. Legatura stringentA
dintre forma succesiva si invariabila i fonclul simultan 6 variabil este facuta de un al treilea organ mijlocitor, armonia,
de natura simultan-succesiva, care ne inlesneste nota cunoasterea capodoperii. Aceste trei organe fundamentale sunt compuse din mai multe elemente cu diferite functiuni. Ele formeaza
un infinit numar de relatiuni sintetice si necesare, care, prin
cunoasterea treptata a nuantelor Ior si simtamantul ce-1 avem
despre necesitatea' lor absoluta, ne d emotiunea estetiei. Viziunea ce ne ramane in sufletul nos tru a acestor legturi stringente, necesare 6 eterne, constitue adevarul afectiv sau ceeace
se numeste frumusele. Aceasta frumusete nu se gaseste decat
In capodopere. As.a dar, emotiunea estetica este constiinta orcapodoperii introdusa in sufletul nostru. Iar intelegerea organismului capodoperei ce tr.e5te in sufletul nostru, este
frumusetea

2).

Frumosul nu se gaseste, prin urmare, nici in Naturi, nici

In Suflet, ci numai in lumea compus din Suflet si din Natura.,
adica in lumea psihofizica. Frumosul din natura nu este decit
o plicere rafinata, in prezentare, dar mai ales in reprezentare,
care se confunda usor cu frumusetea. Frumosul in natur e

numai o plcere desinteresaili a simturilor riscolite de excitatiile vizuale si auditive- 3), iar frumusetea in imaginatie e piacerea sufletului- 4). Ea se aseamana cu emotiunea psihologica

pe care o simtim la citirea unei opere de talent si care este

deasemeni confundata usor cu adevarata emotiune estetica. Insusi Kant face o distinctie net intre frumosul desinteresat
intre pikut i util. Dar teoria lui cuprinde mult adevar numai
in partea ei psihologica, cci frumosul, desi este subiectiv, nu
este totusi individual, ca plkutul si utilul, ci universal, ca once
adevar stiintific. Asa dar, conceptia ea frumosul reprezinta o
$tioina literaturi, vol. I, pag.42.
Teora poeziei, pag. 19.
Stillnta literaturii, vol. I, pag. 348.
Ibiclem, pag. 348.

www.dacoromanica.ro

Mihail Dragomirescu

267

finalitate fara scop, ramane in object, caci el nu e exterior,

cum este finalitatea obiectelor utile, ci formeaza un obiect de
sine statator. Capodoperile sunt deci simboluri, ale sufletului
omenesc, ta. r operile de talent si de virtuozitate sunt numai
semne ale psihologiei unui anume individ, grup sau popor").
Capodoperile sunt existente de sine st6EAtoare, ce streine de
noi, se pot cu usurinti salaslui in sufletul nostru si pot deveni
ale noastre; operele de talent si indemanare nu pot avea aceasta
aparenta deck pentru intelect, iar nu pentru intregui nostru
sufle i n'au alt interes decat pentru evolutia psihologiei popoarelor, adica pentru istoria
2). In vreme ce capodoperile fac
parte clin lumea psihofizica, operele de talent si de virtuozitate
fac parte din lumea fizicopsihic. Pe and primele sunt existente

de sine statkoare, cele din urm sunt dependente ale indivklului care le-a produs, deaceea ele sunt simple individe. Capodoperile tr:aiesc in atmosfera sufleteasca cu manifestarile ei
mistice, intelectuale, afective si volitive. Operele de talent si
inclemanare traesc in spatiu, timp si cauzalitate, ca uncle ce sunt
explicabile prin contigenteIe acestora i ocupa astfel partea superficia'
a constiintei. Capodoperele stint produse eterne ale
genta. littit

creatoare, operele de talent si de virtuozitate sunt

efectele vremelnice ale imaginatiei combinatoare i indemanrii

scriitorului de talent. Capodoperile prezinta un interes intreg
absolut; operile de talent si indemanare prezint un interes
tnrginit i relativ. Ele nu oglindesc intreg sufletul omenesc.
Primele formeaza obiectul Stiintei literaturir, celelaite for-

meaza obiectul istoriei literare, care le cerceteaz legaturile lor

cu mediul geografic, istoric, mitologic, arheologic, etnografic,
etc. 'storm' literara, din nepricepere si lips de gust estetic,
cauta s aplice aceste explicari istorice i capodoperilor, dar
atunci ea le coboar din lumea psihofizica in lumea fizicopsihica, facand din ele simple opere de talent sau virtuozitate.
Pentru a adanci stiintific intelesul insondabil al unei capodopere, trebuie s incepem prin a-i studia mai tag organele ei
fundamentale: fondul, forma si armonia In elementele i funclor, observand ntiscarea de desfsurare a fortei ce o produce
sinteza dintre Natura i Suflet, numitA idee generatoare. Prin
intermediul armoniei, ea prinde corp intern si apoi incorporare
externa, trecand prin trei stadii diferite: stadiul mistic sau eleStiltnta literaturii. vol. I, pag. 345.
1131.clem, pag. 346.

www.dacoromanica.ro

Mihail Dragomirescu

268

mentar, stadiu incognoscibil, ca i taina fecundrn- plantelor

animalelor sau combinarii corpurilor; stadiul psi/tic, procesul de

incorporare sau cristalizare a ideei generatoare in stari sufletesit selectionate, L, in fine, stadiul propriu zis psihofizic, care
cuprinde procesul de incorporare a ideei generatoare in materialui extern al cuvantului. Nu trebue sa se confunde, cum se
face deobiceiu, ideea generatoare, care e inconstienta si de
natura poetica, cu ideea care se poate formula cu constiinta
i este deci de natura ideologica. Intre acestea doua este deci
o mare cleosebire. Originalitatea sau unkitatea unei capodopere
consta tocmai in originalitatea icleei generatoare din care isvoraste. Acestea determina confuzia frecventa pe care o face
critica curenta cand atribue aceeasi idee generatoare comuna mai

multor capodopere sau atunci cand confunda originaiitatea cu

noutatea. Tot astfel dupa cum ideea generatoare, ,are e de

natura mistica, nu e tot una cu ideea generala, care e de natura
intelectualista, a unei capodopere.
Formula prin c,are inclicam, in abstracto, ideea generatoare
a unei capodopere, este totdeauna antirationala. Ea I'mpreuna
do i termeni contrarii sau contradictorii si are nu o semnificatie
individuala, ci una universal-omeneasca, precum i o valoare
obiectiva. Cateoclata ideea generatoare a unei capodopere este
asa de intunecata in fragmentul ei initial, incat, dupa cum recoman& Estetica Integrala, in acest caz, interventia pe care trebue
si e necesar s'o faca critica activ, este urmal. de succes. Ideea
generatoare ajunge astfel sa se lumineze i sa se incorporeze
definitiv.

Poetul are trei isvoare deosebite de inspiratie: lumea mistic, intunecata si inanalizabila a sufletului, din care isi trag

origina ideile generatoare ale capodoperilor literare (acest material are semnificatie simbolica); lumea dinuntru, constiinta
intern a sufletului nostru .cu semnificatie metaforica; i lumea
din ajar, cu semnificatie proprie sau simpl. Ideea generatoare,
incarcata de sensurile simbolice ale imaginilor misfice i sintetizanclu-se cu imagirule psihice si metaforice si cu cele fizice
sau simple, devine originalitatea elementar.
Materialul psihic 'sau metaforic, condus de intentia creatoare, se combina cu imaginile mistice si simbolice si cu cele
dela lumea din afara, integrandu-se ca imagini psihice in originalitatea plastic sau obiectiv. Aceste trei originalitati, pe
langS importanta pe care o au pentru fondul genial al capodoperii, dau, dup preponderenta fiecareea din ele, si felul creawww.dacoromanica.ro

Mihail Dragomirescu

269

tiunii celor trei categorii din care ea face parte: (iterar propriu
poeticii i ideologia.
Poetul de geniu, spre deosebire de omul obisnuit, ale carui cunostinte se bazeaza pe perceptiuni, se foloseste in procesul
de creatie de intuitie, care devine, treptat, imagine bruta, imagine neutra, polarizata si conceptional:A.

In ceeace priveste forma, stiinta literaturii da o importanja deosebit sonoritatii fizice in expresivitatea poetica, combatand cu argumente elocvente teoria contrarie a lui Hegel,
Vischer i Maiorescu, cari considerau forma ca un simplu vehicul al fondului genial. Fiind prelungirea fondului in materialul
extern al formelor verbale i datorita legaturii ce o are prin
intermediul armoniei, forma, ca element invariabil i succesiv,
cu rezonantele ei. poate fi studiati In functie de fond. Avantul
sufletesc determinat de originalitatea elementara, ajunge in fo_rma
verbala la riim, muzicalitatea determinata de originalitatea su-

biectiva, ajunge in forma verbala la forma stilului; iar compozitiunea determinata de originalitatea plastic, ajunge in forma

verbala la forma literara.

In 3farsit, armonia, al treilea element al capodoperei, care
Imbin fondul simultan cu forma succesiva, prin cauzalitatea
sintetica, care dit elemental muzicaliitii; prin atentia cercetatoare, care da elemental compozifiunii i prin spontaneitatea
mistica care &A avantul sufletesc.
Dupa' armonie, putem face cla3ificarea capodoperilor, sta-

bilind cele trei tipuri literare din care ele fac parte: clasicism,
romantism, realism. $tiinta literaturii rastoarna vechea acceptie
a acestor clasificitri, aratand cu argumente ca tipul romantic,
de pild'A, nu e numai francez. englez sau german, dupa cum nu
e qumat modern, ci poate fi i mcdieval i ilasic si se gaseste
in capodoperile tuturor popoarelor. Tipul clasic nu e numai
clasic francez sau heleno-latin, ci el se gaseste in bate timpurile 5i chiar in vremea numita romantica sau realista. Tot
astfel si cu tipul realist. Numai ca unele sunt mai numeroase
decat altele. Asa dar, tipurile liberare coexisa In aceeasi ordine
de dei, Estetica Integrala arata raritatea tipului pur, demonstrand ca o capodopera romantica nu are numai nota de romantism, ci ac-easta se incruciseaza ca note subordonate si cores-

pondente si din celelalte tipuri

i invers.

Disecarea pe care o face Stiinta Literaturii in corpul

capodoperei, nu este o descompunene a ei, ca a unui corp fizic
in elementele lui componente, caci ea fiind de natura psihowww.dacoromanica.ro

Mihail Dragomirescu

270

fizic, noi vevnic vom considera-o in sinteza ei. Fiecare parte

a cap odoperei ivi dobandevte intelesul dela intreg, iar intregul
(lela

fiecare parte, astfel inca o descompunere a ei este o

falsificare, daca.' lum fiecare parte fr considerarea intregului.

Descompunerea pe care o facem pnn. analiza vtiintific a
operii de art este in realitate o necontenit recompunere. Devi
studiul ei ne este inlesnit de multiplele puncte de vedere, elaborate d Estetica Integral, noi totuvi privirn intotdeauna intreaga opera.

Mihail Dragomirescu vi-a construit sistemul sha cu o perseverent demn de admirat i cu o singular consecventh logic, impingnd simetria trihotomica pn la absurd vi intrebuintnd o terminologie proprie uneori de-a-dreptul improprie.
Atacat cu invervunare, el vi-a continuat drumul s'au Pira' a se
simti stingherit, ajungnd la un sistem care, dac are vi multe
prti fragile, cuprinde totu o seam de idei juste i fecunde 1).

1) 0 excelent caracterizare a operei 4i o foarte justO determinare a

rolului pe care 1-a jucat Mihail Dragomirescu in cultura noastra, d Tudor
Vutnu In Revista de Filosofte", 1939, in articolul intitulat Mihail Dragomirescu.

www.dacoromanica.ro

Tudor Vianu
Ngscut in orasul Giurgiu, la 27 Decem. st. v. 1897, urmeazg

woala primar in orasul natal, ir studiile secundare si le face

In Bucuresti, la liceul Lazgr. Dup terminarea liceului se inscrie
la Universitatea din Bucuresti, urmand dreptul i filosofia
luandu-s1 licenta in aceste specialitgti. Pleacg apoi la studii in
strgingiate, mai intai la Viena, apoi in Germania, la Ttibingen,
pentru a se specializa in esteticg. 1i trece doctoratul la universitatea din acest din urmg oras, cu teza: Das Wertungsproblem in
Schillers Poeta? (1924). Numit in 1927 Conferentiar de Estefiel' la Universitatea din Bucuresti, Vianu desvoltg o intins activitate filosoficg, publicgnd o serie intreagg de lucrri prin care
contribuie la Pmurirea unor probleme interesante si ridic astfel
prestigiul esteticei filosofice in tara noastra. In afarg de teza de
doctorat, Vianu a publicat p.n acum in legtura cu estetica:
Dualismul Artei, 1925; Fragmente Moderne, 1926; Poezia
lui Erninescu, 1930; Arta si, Frumosul, Din problemele consti-

iutiei si relatiei lor, 1931; Arta actoralui, 1932; Istoria Esteticei in texte alese, 1934 (cu un studiu asupra lui Knut i ciirentele esteticei moderne); Esteti,ca, vol. I, 1934, vol. II,
19361), In care este expus sistemul saiu de esteticg; Filosofie sz

poezie, 1937; Asupra ideei de perfectiune in arta (Comunicare

fIcut la al II-lea Congres International de esteticg i tiinta
artei, Paris, August 1938); Studii de filosofie si estetica, 1939.
Vianu este, in generatia lui, unul din cei mai productivi ganditon..

Rnd pe rAnd, Vianu a luat in cercetare diferite probleme de

estetic 6 a cgutat s le rezolve, aducand contributii interesante.

Astfel de la Dualismul

trecind prin Arta si Fru-

mosur, Vianu s'a ridicat incetul cu inoetul la o conceptie proprie a problemelor de estetici, expuse sistematic in Estetica-.
1) In 1939 Estettca apare In a dona editie, Insotit de o prefata ex-

plicativa a punctului sau de vedere.

www.dacoromanica.ro

Tudor Vianu

272

Vianu este in tara la noi reprezentantul acelei directii

In estetica, dup care aceasta disciplina trebuie s-si de-

limiteze strict domeniul, pentru a ramne cu obiectul ce-i revine

ei de drept si a se putea constitui ca o disciplina independenta,
urrnnd ca problemele ce vin in atingere cu arta, dar nu poarta

un caracter estetic, s fie tratate de asa zisa stiint generala

a artei. Vianu adopta un punct de vedere suficient de comprehensiv, pentru a putea raspuncle la toate intrebrile pe care si le
pune estetica de astazi, fara ca raspunsurile pe care le d'a sa
fie lipsite de unitate.
In

sistemul sau de estetica, Vianu isi pune mai intai

problema frumosului natural si a frumosului artistic. El este

in aceast privint de acord cu atatia alti esteticieni c estetica
are a se ocupa cu frumosul artistic, iar nu cu cel natural. Apoi

el pune problema metodelor de care trebuie sa se serveasca

estetica, pentru a-si putea atinge scopurile ei teoretice. Vianu
este in aceasta privint convins ca cele cateva probleme fundacreatia armentale deosebite pe care are s le rezolve estetica
nu
tistica, structura operei de arta i receptarea acesteia

pot fi cu adevarat rezolvate, daca se adopti numai o singura

metod, oricare ar fi ea. Estetica are nevoie de metode multiputea birui materialul. De aceea
ple si variate, pentru
Vianu preconizeaza i utilizeaza o multiplicitate de metode:
metoda comparativ, metoda fenomenologica, metoda introspectiva, metoda anchetelor, metoda experimentului. Fiecare

din aceste metode i are rolul ei. Astfel, daca este vorba
de cunoasterea structurii operei de art, metoda indicata este
cea fenomenologica. Dac din contra este vorba de receptarea
operei de arta, metoda fructuoas va fi cea introspectiv, unit
cu aceea a observatiei obiective. Sistemul de estetic desvoltat
In paginile care urmeaz, spune Vianu, va folosi astfel un material extins pria la cele mai indepartate limite ale observatiei
si va intrebuinta toate rnetodele care in cursul cereetrii moderne
s'au dovedit capabile s dea rezultate. Partialitatea materialului
sau a metodelor, pentru care attea din sistemele esteticei con-

temporane opteaz in scopul de a garanta unitatea i limitarea

expresiva a constructiei, mi se pare totdeauna condamnabda.
Un material restrns i metode mai putine este firesc sa nu lumineze decat aspecte m.rginite din campul atat de vast al
problemelor de estetica. Sunt fra indoiala aspecte particulare
din adevarul complex al lucrurilor care reclarna, pentru a fi
cunoscute, folosinta unei singure metode adecuate lor, manevrati
www.dacoromanica.ro

Tudor Vianu

273

cu consecvent 5i partialitate. Cine dore5te ins s schiteze tabloul cat mai complect al 5tiintei sale i a rezultatelor ei moderne,
este firesc s nu se lipseasci de niciuna din cOile de cercetare
care-5i dovedesc utilitatea- 1).
In ceeace prive5te caracterul teoretic al esteticei, Vianu
se opre5te la atitudinea c estetica este, pe lingO o 5tiint. ce
opereazO cu constatiri, i o tiinfa" ce lucreazi cu norme, cu
prescreptzi care spun cum trebuze s se constitue opera de arti. 5i
si se desvolte creatia artistului i contemplatia amatorului-.
Acestei imperechieri a constatOrii i explicOrii cu normalizarea,
Vianu Ii gOse5te temeiul in imprejurarea ci in estetic delimitarea obiectului nu poate fi desprtif de prescriptia lui. Pe de
aka' parte, el scoate in evident. faptul fundamental... c5. arta
este realitate istorici, supusO mobilititii i conditionir" ilor vietu- in
societate, dar in acela5 timp, privit ca o simpLi intoomire estetici, o unitate autonomh, superioar micrii i relativismului
istoric i determinat. de singurele ei norme imanente-. Si, adaogi
Vianu, oricit de accentuat ar fi tendinta modernO de a explica,

ea nu va inlitura totu5i tendinta de a normaliza. E drept, sunt

5tEnte ce se multumesc cu simple explicOri, sunt altele ins" ce nu

se pot dispensa de norme 5i dintre aceste 5tiinfe face parte 5i

estetica. lar normele privesc atat creas tia artistici &At i contempla tia.

Dupi rezolvarea acestei probleme preliminare, Vianu trece

la problemele propriu zis estetioe. DupO autorul nostru, frumosul

artistic este o valoare i anume o valoare estetici. El face o

deosebire destul de minutioas intre bunuri i oalori: Bunurile
sunt obiecte, date ale experientei concrete, cu ajutorul cOrora
se satisfac unele necesitti ale persoanei fizice sau morale. VaIorile sunt ins5. categorii ideale, prin subsumare la care datele
brute ale existenfei, se transform. in bunurr. Rolul spiritufui
este constitutiv pentru valoarea estetici, ca pentru once valoare
de altfel, cci un obiect devine estetic, atunci cnd printr'un
act al con5tiintei Il subordonez valorii estetioe. Lucrurile
cu care sunt legate valorile estetice sunt transformate in
bunuri, dar nu in valori. Intre valori 5i bunuri exist deosebiri funclamentale. Ceeace particip la valoarea esteticA
nu sunt lucrurile, nici actiunile ca ni5te date ale expe-

rientei practice, ci aparenta lor. Nu tabloul este frumos, nici

statuia, nici jocul artistului, ci numai felul in care apar, adici
1) Estetca, vol. /, pag. 37-38.

www.dacoromanica.ro

18

Tudor \Rama

274

acele realiati ideale corelationate cu constnta i carora nu

le-am mai putea presupune nici o existenti indata ce scanteia
constiintei s'ar stinge. Ceea ce se transforma in bunuri prin
interventia valorii estetice nu sunt asa dar niste lucruri ci numai
nisi& fenomene ale constim. ter 1).

Tree:and la structura operei de arta, Vianu pune problema

raportului dintre ara, tehnica si natura, aratand ca arta este

acel produs al tehnicei care atinge perfectiunea naturii- si
acelasi timp ca perfectiunea artistica indic tinta finala a oricarei munci omenesti. Dup aceste probleme, el studiaza pe aceea

a raportului dintre forma si continut, pentru a se ocupa mai pe

larg de momentele constitutive ale operei de arta pe care le analize. aza fenomenologic. Patru momente distinge el in opera de ara:
izolarea, ordonarea, clarificarea i idealizarea. Aci el scoate

relief caracterul areal al operei de arta. Real este ceeace domina

vointa, ceeace se incadreaza in experiena noastr. practica.

In acest sens si o fantorni este reala, daca ne determina actiunile

noastre, felul nostru de a ne comporta. Din momentul insa in

care fantoma nu mai determina vointa noastra, ci e recunoscua ca

fantoma, atlica drept simpla proiectie subiectivii a constiintei

noastre, ea inceteaza de a mai fi reala, si devine ireala i ideala.

Arta este si ea ideala, dar de o idealitate cu totul proprie:

arta are o idealitate areal. Arta, ea unitate estetica, nu urmareste qici sfi starneascA iluzia, nici s'o corecteze, pentruca aparenta ei se desvola intr'un plan exterior distinctiei dintre realitate i irealitate i anume in planul arealitatir 2). Vianu sublimaza ca numai ca unit ate estetica arta este areala, caci datorita" elementelor extraestetice ea se intretese cu viata practica'
si are ca atare o realitate incontestabila.
In capitolul intitulat Tipurile artistice-, Vianu trateari
aceasti problema in legatura cu cele patru momente constitutive
ale operei de ara. El area cum figurarea ia aspecte deosebite
daca.. e vorba de sfant, de- omul reprezentativ sau de omul de
rand; cum, daca, e vorba de relata omului cu natura, avern un
peisaj transcendent, un peisaj imanent si o natura moarta; cum
momentul orclonarii realiatii s rsfrange in ara in doui tipuri
deosebite: unul care prezinta realitatea in unitti statice, altul
In uniati dinamic,e, ceeace-1 indreptiteste pe Vianu sa vorbeasca

de un eleatism

si

un heraclitism in ara; cum reprezentarile

Ibid., pag. 65.

Ibid , pag. 140.

www.dacoromanica.ro

Tudor Viauu

275

artei se sprijin pe disocierea tactilului de vizual, subliniind

.cand unul cand altul din aceste elemente, ceeace determina tipul
plastice si pe aceLa al viziunii pitoresti; cum, in sfarsit,

din faptul c viziunea artistica retine din lucruri aspectele lor

-mi generale sau determinarile lor mai particulare, avem tipul
idealist si tipul realist.

Dupa ce trateaza sumar problema stilului si pe aceea a

,clasificar artei, este expusa pe larg problema eteronomiei artei.

Aici sunt tratate, cu un fin simt critic, o multime de chestiuni

estetice in legatura cu diferite manifestiri sociale.
Apoi Vianu se ocupa cu problema structurii i creatiei
artistice i cu aceea a receptari operii de arfa. La insusirile structurii artistice el anffiizeaza cu o deosebita comprehensiune psihologica cele patru momente ale ei: intuitivitatea, adancimea
psihica, fantazia creatoare i puterea expresiva. Tot in acest
,capitol el ne exp une caracteristicile geniului si ale talentului
creatori.
deosebirile dintre aceste doua tipuri
La creatia artistica el distinge de asemenea patru momente fundamentale: pregatirea operei, inspiratia, inventia
executia., subliniind totodat i rolul factorilor rationali si ira-

in procesul de creatie.
Dupa ce statorniceste tipurile de creatie i tipurile de
creatori i expune motivele extraestetice sau, cum Je numeste
eteronomice ale creatiei artistice, Vianu trece la a treia
problema estetica fundamentala, anume la problema receptarii
operii de arta. El distingo i aici elementele estetice de cele
extraestetice, indicind isvoarele din cari pleaca pl..cerea in arta.

Cand i pune problema aprecierii operii de arta, Vianu

arata, sprijinit pe incursiuni istorice, ce este gustul, cu ce fel
de judecati opereaza aprecierea si de ce criterii se serve0e ea,
pentru a ierarhiza operele de art, EJ arati apoi care sunt factorii eteronomici, activi in receptarea artistic.
Lucrarea se incheie cu punerea problemei categoriilor estetice, frumosul 6 uratul, comicul si humorul, gratiosul, sublimul
-si tragicul. Si aici Vianu aduce distinctiuni fine si interesante.
Din cele expuse, se poate usor vedea c autorul imbratiseaza problemele de estetica In toata intinderea lor. El isi pune
toate aces te probleme in lumina ultimelor cercetri, aducand
rectificari, prezentand solutii originale i contribuind astfel la
progresul stiintei esteticei.

Doti idei stau la baza sistemului de estetica a lui Vianu:

ca arta este expresia cea mai perfecta a muncii 6, a

www.dacoromanica.ro

Tador Vianu

276

doua, c societatea, ajutat de tehnica, se indreapta spre o

faza in care factorii estetici vor juca un rol tot mai mare..
Vianu recunoaste ca reducerea importantei politice

sociale a

clasei nobiliare a lucrat defavorabil asupra artei. Neajunsul

easit insa corectivul, cci daca nu se mai conacesta
struiesc palate nobiliare, se 'Malt in schimb man' lucrari

comunale 6 nationale: Cine strabate peisajele tarilor moderne

are prilejul sa admire profuziunea acestor lucran, care adaoga_
frumusetii naturii frumusetea artei. $osele 6 poduri, consolidan
introduc in peisaj accentul interventiei umane, transformand chipul antic si salbatic al planetei noastre intr'o figura
uman i apropiat in care simtului nostru social i place
se regseasc5.. Alternarea salbatecului 6 elementarului cu lucrarile stntei i civilizaiei, desfasoara sub ochii calitorului
inssi drama moderna a ingenunchierii naturii- 1). El arata apoi
cum prin perfectionarea tehnicei si mai cu seama, prin rafinarea
structurii psihologice a lucratorului modern, homo faber va
evolua catre artist. Inaintarea muncii catre formele artei este
menita sa resolve de altfel o multime din dificultatile vietii
sociale moderne.

In lucrarea Filosofie i Poezie, Vianu i pune problema

atat de interesant a raportului dintre filosofie 6 poezie. Dupa
Vianu religia, filosofia 6 arta isi implanta radacinile in aeelasi teren si se hranesc cu aceeasi sevi. Legaturi multiple in
Iaolalta aceste trei manifestari spirituale fundamentale. Dar intrucat viata religioasa este dependenti in functiile ei de interventia unui principiu care depaseste spiritul omenesc", pe cand

filosofia 6 arta sunt forme de manifestare ale spontaneitatii

spirituale", el restrange problema numai la raportul acestor doua
din urma. Vianu recunoaste ea 6 filosofia si arta presupun
religia, existenta unui absolut, dar in vreme De pentru filosofie

6 arta este suficient ea absolutul sa existe, pentru religie este

necesar ca el sa intervie. Atat filosofia cat i poezia crescand
din aceleasi radacini 6 urmand aceluias elan, nu au nevoie una
fata de alta s-si justifice existenta. Forme inrudite, dar originale, ele exist in permanent simultaneitate 6 atingandu-se
In absolui, Para sa se determine temporal, nici una din ele nu
este obligat sa deplaseze

sa inlocuiasca pe cealalta" 2).

Poezia poate exprima formele cele mai inalte ale spiritului, far&
i

Estetica, vol. I, pag. 267,

Filosofie si Poezie, pag. 32.

www.dacoromanica.ro

Tudor Vianu

277

a avea nevoie pentru aceasta sa recurga la modurile de exprimare

ale filosofiei. Filosofia poate s imbrace ideile ei, cura intalnim

cazul la unii filosofi, in forme captivante, fri ca prin aceasta

sa fie obligata
parasi telurile ei proprii. Incercarile facute
-de a privi filosofia ca poezie, trebuiesc primite cu toga' rezerva. Caci daca cercetarea filosofic n'ar mai fi incredintat
metodelor logice si analizelor riguroase, ci numai fanteziei
intuitiilor sentimentului, daca' expresia abstract i cu intelesuri
exacte ar fi pretutindeni inlocuit cu termenul poetic mai impropriu, dar mai sugestiv, este sigur c rezultatele pe cari le-am
dobandi, n'ar avea o valoare filosofica superioara- 1). A iden-tifica poezia cu filosofia, cum ficeau Schlegel si Novalis, i a
sustme oh numai cunostinta poetic este adevrat cunostinta fi-

losofica, este o eroare. Caci daca romanticii ar avea dreptate,

nu s'ar putea explica de ce mai exist. filosofia. In succesiunea
formelor vietii si ale spiritului, spune Vianu, ulteriorul i superiorul sacrifica anteriorul i inferiorul- 2). Poezia nu poate
inlocui filosofia, iar filosofia, cand imbraca forme estetice, nu-si
pierde c.aracterul ei teoretic. Necesittile exprimarii poetice
In filosofie nu legitimeaza, abuzurile ei. Nici macar pentru ratiuni estetice. Frumusetea scrisului filosofic nu poate s' rezulte

deck dintr'o justa adaptare a mijloacelor lui la scopurile pe

care le urmreste. Frumusetea filosofiei nu este de ordinul
ci al abstractiunii. Abuzul imaginatiei si al sen-

sibilitatii in filosofie impresioneaza ca o lips de stil, ca un

defect

de

gust..," 3

Nimic nu

legitimeaza

pe unii

filo-

sofi a crede ca intrebuintarea pan la abuz a liricului poate

aduce servicii filosofiei, cki intrebuintarea fanteziei si a intuitiilor dincolo de raza lor este mai curand o dovada de lips
de preciziune i eficacitate. Filozoful care in loc de a desfasura

efortul consecvent si auster al cunoasterii, prefer sa inchipuie

si s cante, afirm odata cu aceasta un profund scepticism cat
priveste valoareq specifica a contributiei lui si legitimeazi neincrederea cu care i se rspunde pan la urmr.
Pentru a ne desvlui tainele adnci ale spiritului si a ne
revela aspecte ale absolutului, poezia nu are prin urmare nevoie s imprumute continuturi doctrinare dela filosofie. Deasemeni pentru a ne indrepta, prin ramura ei care nu s'a pozitivat
Inca 51 a ramas aietafizici, s sesizam absolutul, filosofia nu treIbid., pag. 72.
Ibid., pag. 81.
Ibid., pag. 84 si 85.

www.dacoromanica.ro

Tudor Vianu

278

buie s renunte la mijloacele i proprii. Si filosofia i poezia

ne reveleazii absolutul, dar pe cand cea dintai o face cu ajutorul
ratiunii si a conceptelor, cea din urm nu poate s'o fac.4 decfit
cu ajutorul fanteziei si a simturilor. Filosofia exprim idei,.
poezia exprima intuitii ale absolutului. Ideea i intuitia absolutului nu sunt unul i acelas lucru. Ideea nu este &cat una

din formele in care se realizeaza absolutul; cealalt form o

gaisim in imaginlle

i armonia poeziei"1).

Dei avndu-si rdcinile implntate in acelas teren

avnd acelas obiect, poezia i filosofia se diferentiaz totusi
esential prin manifestrile i mijloacele 'or respective. Curentul modern al diferentierii valorilor a adus multe servicii lucrru- de separare a domeniului poetic si filosofic. Vianu crede
ca este momentul a atrage atentia i asupra inrudirii lor, kit' a
cdea Ins in eroarea alegorismului" anfic sau a filosofismului poetic.
Nu putem intra aci in detaliul numeroaselor studii de estetici pe care le-a publicat Vianu. Considerate ins in ansamblul
lor i poate in afar de studiul despre Fdosofte i Poesie, unde
ipoteza metafizic.i este folosit ca un mijloc ermeneutic, menit
sit lumineze afinittile domeniilor i limitele lor, lucrrile lui
Vianu manifesti o conceptie estetic instrumentist, in perspectiva
creia se deseneaz o filosofie a activittii si o teorie a valorilor.
Coroborind Estetica sa cu comunicarea asupra Ideii de perfeethine in arfh, cu aceea asupra Originii i velabililif ii valorilor i cu
memortu' I Istorism
Rationalism, 1938, putem spune c pentru
autorul tuturor acestora, arta este forma cea mai inalt a muncii
omenesti, munca fiind la zindul ei creatiune de valori, lucrare
de sporire i umanizare a continutului

1) Ibid., pag. 94.

www.dacoromanica.ro

Liviu Rusu
Na'scut la 9 Noembrie 1901 in Sir-map, Jud. Cluj, urrneaza liceul la Bistrita (lic. german) si Alba Julia, iar examenul
de licenta i doctorat Il di la Universitatea din Cluj, specialiAndu-se in psihologie i psihologie aplicata. Pleaci apoi in

steaidatate, i continua studiile la Leipzig, Hamburg si Paris,

dandu-si in 1935, la Sorbona, un al dailea doctorat, in estetici,
cu lucrarea principal Essai sur la cration artistique, Contribution it une Esthtique dynamique (Alean, 1935), si cea secundara Le sens de existence dans la posie populaire roumaine
(Alcan, 1935). Preparator mai intai la Facultate,a de Filosofie
Litere din Cluj, apoi asistent, docent si conferentiar, Liviu
Rusu este numit in Martie 1938 profesor la, catedra de estetici
pe linga aceea,si facultate. In afari de lucrarile de mai sus,

Liviu Rusu a mai publicat Goethe (Cluj, 1933) si Estetioa

(Cluj, 1938), precum si o searni de .articole,
privind probleme de estetica', in difertie reviste i ziare: Din
problematica sufleteascii a /izi Nicolaie Grigorescu (Revista

poeziei lirice

de Filosofie-, 1933), Beethoven 0, Wagner (Natiunea'', Cluj,

1927), OriginaPatea (Natiunea-, 1927), Gemduri recitind pe
Caragiale (Natiunea-, 1927), W agner
Matilda Wesendonk
N a tiunea' , 1927), Artele plastice In caala (Satul i Scoala- ,

1933), Max Dessoir (Societa.tea de Miine-, 1933).

Impotriva esteticei traditionale, care ja ca punct de plecare al cercearilor ei problema contemplatiei, Liviu Rusu este
oanvins ea' o aprofundare a problemelor estetice nu este cu
putinta deca daca se porneste de la crea tia artisticii. Nu considerand prin urmare opera de arta ea un lueru existfind prin
el insusi, independent de sufletul artistului i stabilind mecanismul
sau norrnele potrivit cirora se produce plkerea estetici, se
poate ajunge la o cunoastere temem.
sistematicii a operei

www.dacoromanica.ro

Liviu Rusu

280

de arta, ci considernd creatia nsi, caci artistul nu incepe prin

contemplare, ci incepe prin a, avea o atitudine creatoare"1),
ceeace este un lucru cu totul particular i propriu. Creatia artistica este o problem' fundamentala, din care deriva toate
celelalte probleme estetice i cu ajutorul careia numai, acestea
din urma pot fi intelese. Liviu Rusu subliniaza ca pornind dela
creatia.

artistica, nu intelege sa o trateze ca pe o problema,

psihologica, ci ca pe una estetica, cautnd ca prin analiza sufletului artistului s ajunga la intelegerea sufletului operei.
Numai urmarind ampla desvoltare a procesului creator, fixnd
origina conceptiei operei, geneza ei i toate chinurile i bucnriile

pe care acest proces le va procura crea torului, noi credem ca

operei de art i s stabilim ceeace trebuie

cercetat intr'o opera de arta. Prin urmare nu artistul ci totatingeni sensul

deauna opera de arta va fi scopul studiului nostril- 1). Punctul

de vedere static al contemplarii fiind cu totul insuficient, trebuie
adoptat punctul de vedere dinamic al creatiei.

Liviu Rusa este adversarul explicarii artei cu ajutorul

tenclintelor practice si a instinctului sexual, dupa cum nu impartaseste interpretarea artei ca fiind fructul nevoei de joc. Opera

de art nu este dupa L. Rusu un simplu adjuvant al tendintelor practice sau o simpla prelungire a fondului biologic, ci se
naste printr'o atitucline de opozitie fata de acest fond. Originea
operei de art se afla dupa L. Rusu intr'un desechilihru sufletesc, mai precis spus intr'o atitudine luata contra unui desechi1 vietii interne-. E voila insa de un desechilibru care
prin natura si puterea lui determina o atitudine creatoare in
momentul insusi al producerii lui- 2). Artistul trieste gratie

libru

tensiunilor lui creatoare-, el neavnd facultatea de a alege intre

a crea si a nu crea, caci dinamismul vietii lui interioare nu

poate deal sa-1 faca creator-. Artistul, spUne L. Rusu in
acelas loc, nu devine, el este creator pnn esenta insasi a naturii
lui". Artistul este creator prin aceea ca, nelasndu-se condus
de instincte, cauta sa le reziste, afirmndu-si cu putere eul.
Nurnai firile slabe nu sunt in stare sa reziste impulsiilor inferioare, pe cnd la personalitatile creatoare tocmai rezistenta la
asemenea impulsii acumuleaza forta spirituala. Dar daca' spiritualitatea, care constituie opera de arta, nu se poate afirma decat
renegnd natura primitiva, atunci incercarile de a interpreta
Essai sur la cration artistique, pag. 11.
Ibid., pag. 18-19.
Ibid., pag. 59.

www.dacoromanica.ro

Liviu Rusu

281

creatia artistica drept o simpla descarcare sau ca pe o purgatie,

sunt cu totul neintemeiate.
Nu sunt niai intemeiate nici teonile care, cu ajutorul jocului, vor sa explice creatia artistica. Este adevarat c i jocul
se naste dintr'un desechilibru, dar din' tr'un desechilibru cu mult

mai usor decat acela in care i are origina creatia artistica:

un desechilibru pentru dominarea caruia jocul este suficient.
Conflictul interior sau desechilibrul din care se paste opera
-artistica este mult mai adnc, putand merge a5a de departe
incat sa atinga cutele cele mai profunde ale sufletului i pentru
stapnirea canna nu este capabila decat creatia artistica. Creatia
artistica,

spune L. Rusu, poate inlocui jocul, dar nu deriv

din el- 1). Creatia. artistic nu este nici o atitudine accid,ental,

nu este nici un lux, ci este o forma de vza(. Artistul creaz,

fiindca nu poate altfel. Creatia artistica, sintetizeaza L. Rusu,
este o atitudine totalitar a personalittii creatoare in fata unui
desechilibru sau a unui conflict al sufletului, care reveleaza
problemele adanci ale existentii si care nu poate fi dominat
altfel decal printr'o activitate creatoare- 2).
Tree:and la determinarea mai indeaproape a creatiei artisice, L. Rusu distinge mai multe faze i anume : 1) Faza preparatoare sau inconstienta; 2) Faza inspiratiei; 3) Faza elaborarii 5i 4) Faza executiei.
Vorbind de difentele forme ale inconshentului in creatia
artistica, Rusu distinge un inconstient inascut si un inconstient
dobandit, aratand rolul fiecaruia in geneza operei de arta. El
exammeaza apoi rand pe rand rolul conflictului creator' si al
echilibrului creator. Conflictul ce are loc in strafundurile sufletului nu este decat isvorul creatiilor spirituale, nu este el
insusi spiritualitate. lar cand devine, devine numai in anumite
Conflictul insa trebuie indreptat catre o anumit ordine.
Nu catre o ordine automata.
fiindc aceasta distruge once
spiritualitate
ci catre o ordine spirituala, care este o ordine
creata si vie. In strans legatura cu problema ordinei sta., dupa

L. Rusu problema echilibrului in creatia artistica. A crea o

ordine, spune el, inseamra a stabili un echilibru- 3). Realizarea
acestui echihbru nu este posibil decat prin eforturi extrem de
dificile Puterea de a depune eforturi este o caracteristica esentiala a creatiei arfistice.
Ibid., pag. 81.
Ibid., pag. 82.
Ibid., pag. 135.

www.dacoromanica.ro

Liviu Rusu

282

Dar daca faza preparatoare cupnn. de isvoarele invizibile

ale creatiei, isvoare care, din inconvtiente, devin putin cate putin
convtiente vi se concretizeaza, in sfrvit, sub forma unei opere
de art", celelalte trei faze, inspirafia, elaborarea i realizarea
operei de art se desfavur toate in domeniul convtientului. Cercetand faza inspiratiei, L. Rusu arata cum agitatia interioara
se pune in convtiint (se met en conscience), punere in conoiing

care este un fel de revelatie vi se indeplineste sub forma unei

imagini sau a unei idei''1) 5i care constituie 5i o reactiune puternica impotriva vagului inconstientulur 2). Punerea in convtiinta

nu este insa un proces sirnplu. Aparitia imaginei capabila de

a echilibra oarecum conflictul interior este ,precedata de o ambianta spirituala generala pe care noi o numinr dispozitie creatoare. Ea consta intr'o stare de tensiune care duce la desluvirea
conflictului sufletesc- 3). Inspiratia, spune Rusu, consta tocmai
In aceasta desluvire a lumii interioare, iar momentul ei culininant
conga in spontarzeitate. Inspiratia este prin excelenta dinamic.

De ac.ord cu Ribot, Rusu distinge doua tipuri de imaginatie:

tipul imaginatiei intuitive itipul imaginatiei reflectate, cel

mergnd in timpul creatiei dela unitate la amanunt

i avand

imaginile complet elaborate, neramnndu-i dect obligatia de a

le transcrie, cel de al doilea mergnd de la amanunte In nnitate
vi nedispunnd deca de scheme pe care trebuie sa le elaboreze
convtient vi continuu. Din aceasta cauza L. Rusu nume5te
tia intuitiva 5i inspiratzejoc, iar imaginatia reflectata
inspiratie-efort. Ceea ce mai caracterizeaza cele doua tipuri
mai e apoi depersonaligarea i personalizarea, depersonalizarea
caracterizand inspiratia - joc, personalizarea inspiratia- efort. In
primui caz, artistul incearca sentimentul cA inspiratia lui este

in afara de vointa lui, ca ea nu-i apartine, ca-i vine dela o

fu-nta straina. In cazul personalizarii el se simte perfect autorul
actului su, cauza aparitiei imaginei in convtiinta lur 4).
Examin. and faza elaborarii, L. Rusu distinge, in concordanta cu tipurile inspiratiei, elaborarea-joc i elaborarea-efort.
Intruct la cea dinti mconvtientul este preponderent vi se apropie
mult de spiratia-joc, Rusu se ocupa mai mult de cea de-a
doua. Elaborarea-efort necesita o munci con5tienti 5i sustinuti.
Elaborarea presupune inspiratia vi o ajut. Cu cat arfistul
Ibid., pag. 165.
Ibid., pag. 172.
Ibid., pag. 175.
Ibid., pag. 217.

www.dacoromanica.ro

Liviu Rusu

283

are nevoie de un efort constient, Cu atat aceasta dovedeste forta

activa a inconstientului si din contra, cu cat se crede inspirat,

cu atat inspiratia

lui

are la baza o elaborare constanta-1).

Artistul autentic nu recurge la munca constienta si nu se supune

efortului dureros, fiindca n'ar dispune de inspiratie, ci face

acest lucru tocm:ai din cauza unei inspiratii prea mari. Elaborarea. spune Rusu, nu este altceva decat inspiratia continuaa,
inspiratia nu este altceva decat elaborarea continua- 2). Dup
ce expune diferitele modalitatii de elaborare, Rusu sustine c
creatia artistica este o problema de vointa. Artistul, spune
el, creaz.5., pentru c' vrea,
vrea s creeze, cAci crealia este
pentru el singurul mijloc de a-si echilibra sufletul- 3). ,,Opera

de arta este deci opera de vointr 4).

Trecand la examinarea ultimei faze, aceea a executiei,
Rusu arata cum sufletul artistului cauta s evadeze din el,
ctun isi indreapta privirile in afara, spre lumea externa, cum
cauta sa comunice cu ea. Intr'un cuvnt, este vorba aci de un
proces de trarzscendere. Chinuit i agitat, satul de solitudinea
lumii interne, eul caut s'a." se exteriorizeze. Si el face ac,est

lucru, dupa ce solitudinea interioara i-a copt imaginatia fran-itntata''. Acum se pune i problema materiei si a formei.
L. Rusu arata rolul pe care-1 are materia pentru artist
el
are nevoie de constrangerea materiei pentru a se stapani pe
sine insusisi cum materia nu este nici inainte i nici
exterioara ideei, caci sentimentul i ideea nu primesc o valoare
estetic6 decat prin lupta cu materia in care ele se realizeaza- 6).
Atat stinctele ct i materia, artistul le supune intentiilor lui

proprii, pentru a realiza opera de arta. Materie i forma nu

sunt momente etero_gene, ci constituie o unitate, isvorita din
profunzimile sufletului. Vorbind despre tehnica prin care artistul
domin. materia, L. Rusu sustine cA tehnica este limbajul sufletului. Ceea ce s'a. copt i elaborat in nelinistea interioara, nu poate
fi concretizat intr'un sim,,boi sensibil decat pi-in ea- 6). Ca si
la celelalte faze avem i aici diferite tipuri de executie. Rusu

disfinge diferite tipuri, tinand searna de gradul de efort.

Fiecare din aceste faze nu inseamn nimic prin ea insasi,
Ibid., pag, 242.
Ibid., pag. 252.
ibid., pag. 275.
Ibid., pag. 279.
Ibid., pag. 290.
Ibid.. pag. 312.

www.dacoromanica.ro

Liviu Rusu

284

toate formeaza o unitate, care are menirea de a rezolva

ceea ce se ascunde in profunzimile insesi ale sufletului.
ci

L. Rusu .ia insa in considerare si factorul colectiv

crea.tia artistica. Artistul nu traeste izolat decat in aparenta,
in fond el se leaga prin nastere cu intreaga lui specie. Crezandu-se liber, el nu este liber decal numai in aparenta, caci
in realitate este purtat de un trecut puternic i imens care-1
depaseste cu totul. Cum factorul colectiv intrasubiectiv constituie fondul vietii psihice, cu cat artistul va patrunde mai

adanc in lumea lui interioara, cu atat se va apropia de acea

adancime in care individualitatea lui se uneste cu alte
deci cu colectivitatea"). Artistul cauta sa se depaseasca tocmai fiindca eat prin nastere cat i prin existenta
lui

nu este o

fiinta izolata.

Factorul colectiv intrasubiectiv

explica dupa L. Rusu i diferitele stiluri in art.

Opera de arta este dupa L. Rusu un raspuns la intrebarile chinuitoare care-1 agita pe artist. Ea este rezultatul unei
atitudini in fata existentei. Opera de arta reveleaza esenta primordial a existentei omenesti si exprima o viziune despre
lume. Once adevarata opera de arta are aceasta valoare sim-

boll& Spiritualitatea care se reveleaza prin creatia artistica

nu este supra-umana ci intra-umanii. Efortul de spiritualizare
tinde catre revelarea a ceeace este esential in sufletul uman
si ceeace este comun oricarui fond omenesc. Artistul adevarat
creator, i patrunde asa de adanc fiinta, incat el descopera.'
ralacm ile insesi ale existentei noastre si sesizeaz astfel ceeace
ne leaga cel mai strans cu pamantul. Spiritualitatea pe care el
o descopera este o spiritualit ate terestra, caci ceeace ne reveleaza
nu este o lume de deasupra noastra.", ci un dinamism interior care
guverneaza secretele cele mai intime ale sufletului nostru, fondul
originar al speciei noastre"2).

Trei sunt tipurile prin care se exprima in creatia artistica

viziunea despre lume: tipul simpatetic, tipul demoniac echilibrat
i tipul demoniac anarinc. Prin ce se caracterizeaza fiecare?
Asezat in fata existentei, tipul simpatetic gandeste c lumea este
frumoasa, pentru ca e plina de armonie ideal, e este accesibila., facila, i ca pentru a o domina e deajuns s'a se conformeze
originei sale ideale. In esenta ei, lumea este buna i atragtoare
pentru a fi fericit, nu rimane decal s se uite uratenia ei treIbid., pag. 347.
Ibid., pag. 358.

www.dacoromanica.ro

Liviu Rusu

285

i s se descopere Idealul. Dar pentru demoniacul

echilibrat, lumea este frumoasa pentru ca ii d ocazia sa se
afirme i, prin aceasta, sa se perfectioneze; in conceptia
lumea este phi)* de contradictii, dar el crede c gratie unei
lupte vehemente poti ajunge s'o armonizezi; prm. crearea acestei
armanii esti atras de lumea real, pe care ajungi astfel s'o
iubesti i s'o admiri. Pentru iipul demoniac anarhic, lumea e
frumoas pentru c' este inzestrata cu incertitudini
ca..toare

provoac nenumrate indoeli. Dup conceptia lu, te smti comod

In aceasii lume de indoeli si de instabilitate, in care se pun

marile probleme ale infinitului. Realitatea aparent nu desvalue
esenta adevrat a lumii; pentru a-i sesiza realitatea veritabil,
trebuie s-i ptrunzi fortele ei ascunse i misterioase, i datorit

fortei de exaltare si de inspiratie in lupfa sustinut cu aceste

forte parvii s resimti imperioasa frumusete a vietii- 1).
In Estetzca poeziei, lince, L. Rusu continu cercetarea
problemelor i aplicarea principiilor stabilite in Essai sur la
cration artistique. In Estetica poeziei lirice L. Rusu cauti
s demonstreze, pe baza analizei procesul Ili creator, ea' cele trei
genuri literare: liric, epic 6 dramatic, exprim trei atitudini

fundamentale de viata Eta de existenta i ca exista o corespondentil semnificativa intre tipurile de creatori i genurile Iiterare. Am vzut c tipul simpatetic se caracterizeaz prin aceea
c51 se concentreaz in inLerior, in vreme ce ambele tipuri demo-

niace nu se multumesc ca lumea intern a eului, ci iese dintr'insa si se indreapt spre lumea externa. Aceeasi caracteristich

o intalnim si la cele trei genuri literare. Poezia liric se concentreaz mai mult asupra interiorului si se rezolva in interior,
pe cAnd epica i drama se indreapt spre lumea extern si au
raporturi strAnse cu aceasta. Prin caracterizri interesante L.
Rusu arat cum lirica corespunde tipului simpatetic, epica celui
demoniac-echilibrat 6 drama celui demoniac-anarhic. Deosebirea

intre geniul liric pe de o parte si cel epic si demoniac pe de

alt parte, sta si in modul de redare a interioritatii: Poezia
liricA red interioritatea in mod nemijlocit, pe cnd In poezia
epic i dramatic afitudinea este transmis prin mijlocirea unor

&matte ce apartin lumii exterioare" 2). Rusu aduce contributii

interesante Intru caracterizarea epicei i dramei, pentru a face
astfel sA jasa mai bine in relief genul liric. .... Trinitatea genuIbid pag, 382 si Estetica poeziei lince, Cluj 1938, pg. 7 0 urm.

Estetica poeztei lince pag. 12.

www.dacoromanica.ro

Livitk Rusu

286

rilor literare, spune el, nu reprezint formule didactice, ci forme

de via* Diferentierea lor este in functie de diferentierea atitudinilor originare pe care le ja spiritul in fate existentei.
Genurile literare deci reprezint, in ansamblul lor general, scheme

de viziuni asupra lumii, modalitti de a coricepe existenta. Atitudinile specifice, care sunt la baza fiecireee dintre ele, au dus
la cristalizarea unor forme specifice, fiecare cu tehnica ei specie' l. In modul acesta a luat nastere forma si tehnica special a
fiecrui gen literar: atitudinile originare deosebite au dus la
forme de concretizare deosebite- 1). Stabilind deosebiri esentiale intre cele trei genuri, Rusu recunceste c'e aceste genuri nu
reprezm. t categorii inchise i unilaterale, ci in interiorul fiecruia
intalnim la creatorii reprezentativi inclinari spre celelalte genuri,
inct se poate vorbi de o interdependent a celor trei atitudini
piard tendinta lui
tipice, 4.r ca prin aceasta ins genul
predomm ant.

Consecvent cu punctul de vedere pe care 1-am vzut mai

sus, L. Rusu afirm. ch o oper liric este manifestarea, sub
forma sensibil a limbajului, a unui sens, intrevzut i elaborat in
necunoscutul care se deschide in interioritatea eului creator- 2).
Acest sens elaborat in necunoscutul haotic al inconstientului
scos apoi la lumina constiintei, formea2 fondul originar al operei
de art in genere, cleci si al poeziei lince. Diferentierea tipurilor

isi are rdcinile in trirea acestui fond originar. Cci pentru

fiecare gen literar aceast trire este diferit. Prin fondul
originar al poeziei lince intelegem deci, spune L. Rusu, felul

specific de a se afirma in sufletul poetului liric al unittii

nediferentiate prin care misterele existentei se reveleaz5. eului- 3).

Tr-iirea fondului originar mai este denumit'ai de L. Rusu 6 fior

liric, caracterizat printr'un prisos de suflet, ca o obsesie a sufletului de a revrsa ceeace zace din belsug in interiorul lui. El e
trit sub forme' de obsesie a
Acest fiar liric nu se manifest ca ceva incidental, ci ca un rost de a fi, ca un destin.
E vorbe deci de un destm poetic, care consti din faptul de a
scruta ascunzisurile eului dup. un sens care nu se poate desprinde din aspectele superficiale ale lumii... Poezia liric nu
este simple expresie a unui suflet, ci este un mod de a traii, un

mod de a realiza un destin incrent fiintei brzdate de fiorul

Ibid., pag. 25.
Ibid., pag. 35.
Ibd. pag. 36-37.

www.dacoromanica.ro

Liviu Rusu

287

Desfinul poetului liric, spune L. Rusu, se

realizeaz in ermetismul absolut al eului, intr'o solitudme profund" 2). Poetului Eric problemele existentei nu i se reveleaz ca probieme-, ci dimpotriv eul lui traeste afirmarea
trational a vietii.
Dar pentru a se afirma si a se sooate in evident, fondul
originar are nevoie de o forma". Forma nu este ceva secundar
sau exterior, ci ceva necesar: fr forrn fondul ar rmne
nelinistitor"1).

ceva haotic. Tendinta de a degaja o form este o tendint

care singur ne face accesibil o opera de artii. Numai prin
aceast; tendint se centralizeaz nzuintele varia'te ale interioriatii, prind consistent i ne devin accesibile. Fr puterea
centralizatoare a formei agitatiile interioare s'ar abate intmpltor
dup voia hazardului. Abia prin form se imprim interiorittii
ceva durabil, numai prin ea se cristalizeaz din convulsiunile
trec"toare

un sens permanent" a). Forma este mijlocul de a

organiza in terioritatea.

Examinnd problema limbajului liric, L. Rusu scoate in

relief rolul fundamental al cuvntului in poezie. Atitudinea pe
care o La' poetul liric in fata existentei, el o ia prin cuvinte.
Atitudinea interioar caph. t contur i se defineste in msura
In care se imbin cuvintele. Ceeac.e inseamna ca limbajul
poetic are o functie existential: el nu red numai, ci incorporeaz; nu este o cpie, ci intrupeaz6 aevea atitudinea interioarr 4). ...Cuvntul in poezie nu este un primitor de sens,
el este un dttor de sens" 5). Poetul liric are de luptat ins
din greu cu sensul curent al cuvintelor. El se trudeste contm. uu
s opereze cu cuvintele intr'o directie cu totul contrar decit
este tendinta lor inerenta: directia spre sensul notional
logic
exterior trebuie s'o converteasc spre sensul intuitiv
magic
interior" 6). Nu pe fgasul notional ci pe cel intuitiv se misc
poetul :irk, nu cu notiuni abstracte, ci cu intuitii opereaza
poetul liric.
Specificul poeziei lince este formarea unei atmosfere. Cgci
poezia liric nu este sustinut nici de notiuni abstracte, njci de
judecati rigide ori de deductii silogistice, ci ea treste prin at-

imosfera pe care o degaj. .... Plsmuirea lirica nu ne vorI) 'bid , pag. 37-38.
Ibid., pag, 39.

Ibid., pag 48
Ibid., pag. 74.
Ibid., pag. 75.

Ibid., pag 83

www.dacoromanica.ro

Liviu Rusu

288

beste despre anurnite emotii, ci le contine; nu ne imparaseste

ainostinte, ci evoca, sugereaza anumite sari sub sta_panirea
carora sensul existential ne sesiseaza. in mod direct. Abia prin
realizarea unei astfel de atrnosfere atinge literatura Erica G
culme apreciabila"1). Sondand in obscuritatea adancimilor eului,

poezia hrica este irationala; intrebuintand cuvinte, ea este rationala,

fara a cauta s mearga insa pe fagasuri rationale.

De aceea L. Rusu socoate c poezia liric pluteste intr'o sfera

suprarationala, dar o sfera in care rationalitatea i irationalitatea
i dau mana. Poezia lirica are dupa L. Rusu, prin atmosfera
ei, adanci rezonante metafizice. Factorii componenti ai acestei
atmosfere sunt in acelas timp potentialitati dinamice care prin
conlucrarea lor armonica actualizeaza in opera creata un sens
ce deriva direct din sursele generatoare ale lumii si ale vietii" 2).
In capitolul inchinat factorilor ccrmponenti ai atmosferei
lince, L. Rusu cerceteaza rand pe rand acesti factori i anume:
melodia, imaginea intuitiva i tectonica, aratand importanta fiecaruia. Factorii acestia ai atmosferii lirice nu lucreaza
izolat, ci conlucreaza in virtutea puterii sintetice a aceluiasi
germen launtric. Toti acesti factori sunt tinuti impreun. i facuti sa lucreze solidar dupa tonul fundamental al viziunii
existentiale''.

Un lucru care merit si fie relevat este ca dupa L. Rusu

In fiecare gen literar pot sa revina pornirile subiective ale oricaruia din cele trei tipuri estetice"
tipul simpatetic, tipul
dernoniac-echilibrat

i tipul demoMac-anarhic. Fiindca, potentia-

litatile celor trei tipuri se interfereaza in fiecare gen, awn' trei

categorii fundarnentale de creatii, fiecare din ele cu o viziune
specifica asupra lumii". Astfel avem o poezie liric simpatetia
una demoniac-echilibrata si una demoniac-anarhica, dupa cum
aceeasi tripartitie o intalnim athi- in genul epic clt i in cel
dramatic. Temeiul tripartitiei in poezia lirica se afla dup L.
Rusu in factorii formali.
Problema creatiei artistice nu poate fi rezolvaa dupa L.
Rusu fara a se recurge la intemeeri metafizice. $i cum aceasta
problema este dupa el fundamentara in estetica, urmeaza ea'
estetica in genere trebuie sa recurg la concursul metafizicei.
Astfel L. Rusu este in con'sonanta cu miscarea filosofica de
astazi, care
rnetafizice.

se indreapta cu tot mai mult curaj spre regiuni

Ibid., pag. 117.

Ibid , pag. 123.

www.dacoromanica.ro

FILOSOFIA DREPTULUI
In filosofia dreptului, abia in vremea noastra avem de
inregistrat teorii importante, sustinute de o puternica tendinta
sistematica, impunndu-se nu numai in tara, ci si peste hotare.
De ce aceasta disciplina nu si-a gsit reprezentanti de seama
mai inainte, nu e locul sa cercetam aici. Singura figura din
secolul trecut care merita sa fie pomenit, este aceea a lui

Simion B r nu tiu (1808-1863). Avnd o serioasa pregatire teologica i filosofica, stnd sub influentele Scoalei
istorice- in drept i impartasind conceptia dreptului natural,
condus de metafizica iluminismului (Aufklrungsphilosophie)

dominatoare in acea vreme si de principiile formulate in Decla-

ratia Drepturilor Omului"), Simion Barnutiu nu s'a ridicat

tutus la veden i originale. Iar daca pregatirea filosofica serioasa
pe care a avut-o, nu si-a dat roadele indreptatite in domeniul
teoretic, ele i-au deschis in schimb orizonturi luminoase in
directia. politicei nationale. Discursul sau, tinut la 2 Mai 1848

In catedrala dela Blaj, e strabatut de la un capat la altul de

idei juridice i constitue un act dintre cele mai importante in
istoria politica a romnilor. C in afara de opera lui, care
nici [Ana astazi ,n'a fost publicata in intregime, personalitatea
lui in* trebue sa fi prezentat ceva interesant i atragator, o
dovedeste faptul d2a.' a existat asa zisa Scoa' la a lui Barnutie,
contra careea Titu Maiorescu a trebuit s duda o lupta indrjit.
Filosofia dreptului se constitue insa ca disciplina la noi,

prin operele filosofice ale lui Mircea Djuvar a si Eugeniu

Sperantia.

1) Petre Pandrea, Filosofa politico-juridiel a lu Simion BArnutiu.

1935, pag, 52.

19

www.dacoromanica.ro

Mircea Djuvara
Mircea Djuvara s'a nascut la Bucuresti in 1886. Liceul
il face in Bucuresti, la Lazar-, distingandu-se drept primul
in toate clasele si fiind declarat, din aceasta cauz, premiant
de onoare. Se inscrie apoi la Universitatea din Bucuresti, urmnd filosofia, literile si dreptul si dandu-si licentele in 1906.
Pleaca dupa aceea in strainata.te, la Paris, uncle ani de-a-randul
urmeaz. la Sorbona, in afari de clrept, cursuri de filosofie,
de matematic., de fizica si fizico-matematica precum si de
medicina in legatura Cu psihologia. Intre timp lace mai multe
clatorii de studii in Germania, audiind la diferite universitati
pe profesorii si cursurile ce-1 in' teresau. In 1913 isi trece examenul de kioctorat in drept la Saibona cu teza: Le fondement
du phnomene juridique, Quelques rflexions sur les principes
logiques de la connaissance juridulue (1913). Intors in tara
In 1913, Mircea Djuvara este numit, in 1920, dupa examenul de
docena, conferentiar la Facultatea de Drept din Bucuresti,
apoi ridicat la rangul de profesor. De mai multe ori deputat,
el detine in 1936 portofoliul Justitiei si este apoi Miriistru
de Stat. Membru corespondent al Academiei Romane, membru
onorar al Academiei de Arte si stiinte din Boston, profesor la
Academia de Drept International de la Haga, Mircea Djuvara
este, inca de la fundare, vice-presedinte al Institutului International de filosofia dreptului si sociologie juridica. Invitat de
Universitatea din Roma, a facut cursuri la Facultatea de drept
din acel oras. A fost invitat in mai multe randuri cu acelas
soop de Facultatea de Drept din Paris. Mircea Djuvara a desfasurat o foarte bogata activitate stiintifica. Pomenim ins aci
studiile filosofice si lucrarile care cuprind conceptia lui in filosofia dreptului sau au 'natura cu aceast conceptie:
Noi mode in filosofie: pragmatismul (Conv. Lit., 1909);
www.dacoromanica.ro

Mircea Djuvara

291

Consideratii asupra naturii spatiului si a timpului (Cony. Lit.,

1911); L'education sexuelle (Revue de mtaphysique et de
morale, 1912); Schimbarea, centrul unei noui filosofii (Conv.
Lit., 1912); ldeea de evolutie in filosofia bergsoniand (Cony.
Lit., 1914); Evolutie i revolutie (1924); Libertatea etico-ju-

ridicd la Kant (Rev. de Fil., 1924); Conceptia de clrept la

Kant (Buc. 1927); Deosebirea intre juridic si politic (Dreptul,
1928); Despre interpretarea si natura vointei legislatorului (Pandectele romane, 1929); Structura juridicd a capitalismului modern

(Inst. Soc. Rom., 1929); Observatii metodologice asupra fenomenului juridic (Arhiva pentru Ref. si $t. Sociale, 1929);
L'individu et la libert morale (Buc., 1929); Teoria generald
p dreptului (3 vol. Socec, 1930); Considerazzioni sul neetodo induttivo nella scienza giuridica (Rivista internationale di Filosofia
del Diritto, Roma, 1931); La thorie de la cause la lumire

de la thorie du droit (Revue internationale de la thorie du

droit, Brno, 1932); Filosofia dreptului: doctrinele contimporane

(in Omagiu Prof. C. Radulescu-Motre, Buc., 1932); Natura

legei (Pandectele romne, Buc. 1933); Sources et normes du
droit positif (Annuaire de l'Insitut intern. d'e Phil. du Dr. et
de Sociol. juridique, Sirey, Paris 1934); Drept rational, isvoare
drept positiv (Socec, 1934); Droit rationnel et droit positif
(Recuil d'tudes sur les sources du droit en l'honneur de Fran-

vois Lerry, Sirey, Paris 1935); Relativit c diritto (Rivista

internazionale di Filosofia del Diritto (Roma 1935); D-ept si
sociologie (in Omagiu Prof. D. Gusti, Buc. 1936); Consiclrations sur la connaissance en gnral et sur la connaissance juridique en particulier: la ralit, la vrit et le droit (Annuaire de
l'Institut int. de Phil. du droit et de Social, juridique, Sirey, Paris
1936); Problema fundamental:4 a dreptului (Cony. Lit., 1937);
Le pense de Giorgio del Vecchio (Arch. de Phil. du Dr. et de
Soc. Jur., 1937); Les prmisses philosophiques de la conception

du droit de Giorgio del Vecchio (Rev. de Dr. Publ., 1937);

Despre autonomia cunostintei morale si juridice (Studii Juridice,

1938); Le but du droit: La justice et les faits, la Justice, le

Bien commun, la Scurit juridique (An. de l'Inst. de Phil.
du Dr. et de Soc. Jur., 1938); Consklerattuni asupra caracterului rational al reahtdtilor juridice (An. Fac. de Dr. Buc.,
1938); Ceva despre ideea de drept subtectiv i obligatie (Rev.
de dr. publ., 1938); Analiza ideei de conventie in drept (An.
Academiei Romine, 1938); Nature des sources et formation
www.dacoromanica.ro

292

Mircea Djuvara

du droit positif (A la mmoire de Henn' Capitant, 1938); Les

grands problmes du droit: Le droit positif, (An. Fac. de Dr.

Buc., 1939); Stat $i Eticil (Rev. de Dr. Pub!. 1939); Le

nouvel essai de philosophie politique et juridique en Allemagne
(Rev. de Dr. Publ., 1939); De la contemplation esthtique dans

la philosophie de Schopenhauer (Rev. de Filos., 1939); Filo-

sofia Donmului Gherea: Le moi et le Monde- (Rev. de

Filos., 1939).
Mircea Djuvara a manifestat un puternic interes pentru
filosofie in genere si pentru filosofia dreptului in special inch
de la inceputul studiilor universitare. Vraja pe care o exercita
Maiorescu ca profesor n'a facut decat sa potenteze acest inheres al tanarului student. Citeste cu asiduitate, participa la
discutii seminariale, face lucrari de seminar, munceste cu
atras in primul rand de frumusetea teoretica a problemelor
filosofice. Urmand, in afara de filosofie, dreptul, el isi alege
totus din drept ceeace acesta are filosofic. Deaceea 11 vedem
dandu-si doctoratul in drept, cu o temi de filosofie
Ceeace caracterizeaza in general atitudinea filosofica a lui
Djuvara
ca dealtfel, cum vom vedea, si pe aceea a lui
Sperantra.
e ca luhnd in cercetare probleme de filosofia
dreptului, este convins c acestea nu pot fi deslegate fra o
conceptie de ansamblu, epistemologich i filosofica. Caci, dupa
Djuvara, problemele de filosofia drepfului nu stau izolate de
rnarile probleme filosofice, ci se leag strans cu acestea, filosofia
dreptului integrandu-se organic in filosofia generala.
Tinand seama de aportul revolutionar al filosofiei kantiene9,
precum si de inoirile pe care i le-au adus acesteea neokantienii
contemporani, Djuvara este un adversar ireductibil al positivisnrului, care pune gresit problema cunoasterii, separand complect
realitatea de cunoastere i condamnand astfel gandirea filosofica

la sterilitate. Caci daci se postuleaza ca de o parte avem cunoasterea, iar de alta parte, exterioara ei i straina, realitatea,
ajungern la un impas din care nu putem lesi: cum se mai poate
stabili legatura atunci intre cunoastere i obiectul ei? Opunard
i realitatea, subiectul i obiectul, problema cunoasterii
devine insolubil. Consecm. tele primejdioase ale positivismului
ghndirea

se vacl indeosebi atunci cand este vorba de domeniul valorilor:

el distruge ideea de datorie si de drept. Dar nici curentelp fi-.
1) Teora generala a dreptulu, 1939, Vol. III; Dreptul i justita in
lumina curentelor de gandire contmporane, Conferencia" 1937; Le fondement du phnomne juriclique. Pars 1912.

www.dacoromanica.ro

Mircea Ditivara

293

losofice psihologiste i intuitioniste, care cuprind, deghizate, elefundamentale positiviste, nu se prezinta intr'o lumm'

mente

mai favorabila. Deosebind elementele rationale de experienta

imecliata i punand accentul pe acestea din urm., filosofia intuitionista (singur Bergson a evitat acest lucru) eade in aceeas
eroare ca i posifivisrnul, acceptand ea valabil tocmai ceeace
trebueste demonstrat, experienta fiind nu un .punct de plecare,
evident prin el nsu i indemonstrabil, ti un rezultat, la producerea caniia elementele rationale joac un rol important. Gan,-

direa nu trebue privita ca simpla realitate empirica, ca simplu

object de gandire-, ei din contra ca, o -functie logica i prin
excelenta ereatoare, experienta i evolutia empirica ele insele
nefiind deal un produs obiectiv al clialecticei gandirei-1).

Djuvara nu va inceta s scoat mereu in relief rolul activ,

creator si dialectic al gandirii obiective.
Aceasta nu inseamni insa ca Mircea Djuvara ignora problema i rolul experientii, eaci el' insu afirm' : Nu exista
farA experienta. Geometria, stiinta numerelor i logica, ele insele, o

presupun intr'un anumit fel" 2). Depinde Tulsa ce trebue sa se inteleaga prin experienta. Exista In realitate atitea feluri de experienta, cate feluri de stiinta sau cunostinta. Nu, e vorba aici numai

de experienta psihologica in sensul in care o iau

cari vorbesc de sensatii ca date simple ce s'ar afla la baza
experientii

ar constitui-o. Sensatii simple, pure, sunt con-

structu- ipotetice, care nu pot figura ca puncte de plecare

ca fundament. Once sensatie nu inseamna nimic, daca nu e
"inteleasa- cu ajutorul unei operatii logice care, vazuta de
aproape, apare ca un act foarte concentrat in care nenumarate
acte trecute se gasesc, pentru a spune astfel, adunate intr`un
singur tot si in care se incrucieaial un mare num'r de relatii.
E deajuns sa ne amintim ci o sensatie nu poate sa se produca
dealt in ansaniblul unei constiinte; ea nu apare ru'cidclati ca o
realitate absolut unica; ca sa existe, ea trebue SA se gaseasca
in contrast cu un fondeu alte sensatii... ()rice sensatie,
oricare ar fi simplicitatea ei aparenta, nu exist6 cleat pn'n
relatule ei cu celelalte date interne. Ea se reduce, ca once
realitate, la o interferenta sintetica de relatir 3). Incerearea.
Mircea Djuoara, La Pense de Giorgio Del Vecchio, in Archives
de philosophie du droit et sociologie juridique, 1937, pag. 189.
Mircea Diavara, Dialectique et exprience juridique, Revista de
Filosofie", 1938. pag. 97; Revue internationale de la thorie du Droit", 1938.
Ibid., pag. 89.

www.dacoromanica.ro

294

Mircea Djuvara

Cercului vienez" de a reduce realul la trairi", este din

capul locului sortita esecului, cci, spune Djuvara, un hic"
si un nunc" imediate, nu sunt, asa cum cred reprezentantii,
Cercului vienez", lucruri simple, ci dirnpotriva foarte complicate; hic" i nunc" nu pot fi cunoscute &cat cu ajutorul unor
fntregi serii temporale i spatiale, altrninteri spus, cu ajutorul
unor sisteme de relatii.
Nu exista, dupa Djuvara, realitate indepenclenti de cunostinta obiectivi si in afara de aceast cunostint posibita.
Once realitate este irnanenta cunostintei. O realitate in sine,
incognoscibila, n'are semnificare, caci orice realitate, pentru a
aparea ca atare, trebue sa poata fi cunoscuta intr'un chip oaConceptia unei realitati independente de constiinta,
pe care constiinta s'o neproduca, despre care si ne dea
este oomplect lipsita de temeiu. E deci imposibil de conceput
recare"

realitati ca fad date" odata pentru totdeauna sub forma de

blocuri" avand o existenta inclependent asa cwrr de altfel
aratase in trecut si Hamelin i cum arata azi Brunschvicg. Intre
cunoastere i obiectul sau, nu poate fi un abis- 2). Numai
pleCand de la -cunostinta obiectiva i concephnd realitatea in
'Emetic de aceasta cunostinta, se poate ajunge la o conceptie
intemeeat, a,Lit despre ctmostinta cat i despre realitate. ...Toate
realitatile se revela progresiv, spune Diuvara, ca reducAndu-se
Ja relatii. Relatia. co element activ care pune- termeni printr'o

sintezi, apare tot mai ciar ca resortul ascuns al cunostintei.

Obiectele cunoscute, casi spiritul care le cunoaste, nu sunt decat
ansambluri de relatii astfel puse". Omul insus, Cu- organismul
lui biologic si constiinta lui, se reduce, ca once fiinta i once

ken', la un complex de relatii. Once realitate este deci, prin

relatii, produsul acestei activitati a gandirii creatoare. Daca
lucrurile exista obiectiv, e pentru ca ele sunt astfel sinteze
ale gindirii, sisteme active de relatii elernentare pe cale de
perfectionare perpetua. Ideea de relatie se prezint filosofiei
contemporane ca cheea de bolta a tot ceeace exista. Subiectul,
obiectul, gandirea insas, isi gasesc o explicare. Formula cunoscuta a scepticilor, reprodusa de Renouvier, totul este relatie i prin urmare nimic nu exista", devine total este relatie
Considrations sur la connaissance en gnral et sur la connaissance
juridique en particulier la ralit, la vrit et le droit, in II Annuaire de
l'Institut International de Philosophie du Droit et Sociologie jurtdique",
1936, pag 83.
Dialectique et exprience juridique, pag. 101.

www.dacoromanica.ro

Mircea Djuvara

295

pentru aceasta totul existr 1). Relatia nu trebue considerat

static, co, ceva de-, in fundtie de tern-rend ei, ci din contra
ca o activitate care construeste in mod obiectiv ea singura
legatura, pune ten-11ml i ii determina. Relatia este un act
liber, ce se manifesta' in noi prin" tr'o judecat, cu deosebirea
insa oil' in vreme ce judecata succeda termenilor, relatia

precede. Relatia astfel conceput nu mai e ceva facut-,

nu e un lucre deternun. at: ci activitatea logica-, deosebita
de cea psihologica stibiectiva, prin care se produce rational ceeace

se numesc lucruri, adica realitati experimentale- 2). Astfel, de

acord cu Kant si cu anumite aspecte ale neohegelianismului
gerrnan i italian, libertatea, tare se credea c nu se intalneste

in cunoasterea etica, apare ca fiind germenul creator

al oricarui dat de cunoastere in toate stiintele". Daca totul se
reduce la relatii, daca ceeace numim lucruri, sunt produse ale
dec.:it

activitatii creatoare a gandirii, notiunea de substanta isi pierde

semnificatia, nu mai are nimic din rolul pe care i 1-au atribuit o seama de mari ganditori. Sustinand aceste lucruri, Djuvara
se rniK1 pe linia straveche a idealismului logic, sustinut cu
vigoare i in filosfi4 contemporana.

Dar clupa Djuvara semnificatia ideii de realitate nu se

poate concepe de cat in functie de relatii. Once realitate se
reduce la un complex de relatii. Aceste relatii trebue s'a se
rezolve in ultima instanta intr'un sistem de relatii tip de corelatie
necesara intre doi termeni. Realitatea st astfel intr'o judecata. Dar nu o judecata izolat, ci una care s stea in legatura'
cu alte judecati adrnise in prealabil ca adevarate i formand impreuna un sistem guvernat de principiul identitatii si de acela al
non-contradictiei. Asertiunea propusa, spune Djuvara, trebue

aiba intr'adevar un object propriu, el insus coerent, adica un

obiect distinct si identic cu el insus; in acelas timp el nu va
trebui sa fie in contradictie cu asertiunile cuprinse in sistemul
de adevaruri deja admise; ea trebte s aiba prin urmare un
element comun ca acestea din urna, pentru a putea constitui
o orchn. e sistematica unitarr 3). In fizica contemporan, subluuaza Djuvara, a fost admis principiul ali. veracitatea unei

constatari depinde de un sistem de referinte, ca sistemul

de referm' te" face posibila veracitatea unei constatari. Acest
Ibid., pag. 101-102.

Ibid., pag. 119.

Considrations sur la connaissance en gnral et sur la connaissance
juridique en particulier : la ralit, la vrit et le droit, pag. 84.

www.dacoromanica.ro

296

Mircea Dluvara

principiu trebue insa extins asupra tuturor asertiunilor adevarate 1), Caci un adevs unic, izolat de alte adevaruri, care
sa-si detina veracitatea lui de la el

insusi, nu exista. O

afirmatie, ce s'ar presupune unica i absolut izolata, n'ar fi

nici adevarata, nici falsa: aceasta calificare ar fi lipsita de
sens. La fel, doua a,firmatii, prin ipoteza fari relatie intre
ele, adich fara o refen'nta la o a treia, nu ar putea fi obiect al
unei judecati de adevar: ar fi impbsibil de 5titit care din dou
este adevarata, dupa cum in mecanic ar fi imposibil de afirmat
sensul unei miscari, dac nu s'ar presupune dect doua mobile.
Dealtfel afirmatii absolut izolate nu pot nici sa se conceapi...
Afirmatia unui adevar este deci introducerea, nu a unui termen
jzolat, ci a ansamblului unui sistem in ansamblul unui alt sistem.
Se stabileste astfel o legatura intre doua sisteme, procediindu-se
la identificari i stabilindu-se contrarietati, pentru a se ajunge

a le lega intr'un sm' gur ansamblu ordonat. E imposibil sa se

atribue un lt sens ideei de adevr- 2). In once caz identitatea
diferenta, principii fira care once sistematizare i deci once
gndire obiectiva e imposibila, nu poate astfel purta de cit asupra
relatiilor si nu asupra termenilor.

Astfel, intre adevar i realitate se dovedeste a fi o legtura necesara, indisolubila. Adevrul este totdeauna un adevar
despre realitate, realitatea este totdeauna object al adevarului.
Pretutm' deni uncle este adevar, este si realitate i unde este
realitate, este si adevar, natiunea de realitate luata, se inte-

in sensul ei tiintific. O realitate stiintifica, care n'ar

fi adevarata, nu este o realitate si un adevar stiintific far obiect
real, nu ar fi un adevar. Nu poate exista realitate fara adevar,
nici adevar fara realitate- 3).
lege,

Realitatile sunt de o varietate infinita, pe care stiintele,

prin progresul lor confinuu, le descopera una Cate una. Dar
toate realitatile variate pe care le descopar stiintele sunt susceptibile de a fi ordonate impreuna, in a'sa fel incat s formeze
la un loc un ansamblu coerent. Iar daca se intAmpla taus ca
unele realitti sa nu se integreze intr'un atare ansamblu, aceasta
inseamn c realifitile in chestiune nu sunt realitati propriu
zise, realitati adevarate.
Relativita. e Diritto, Rivista Internazionale di Filosofia del Diritto"
1935; L'espace et le temps dans la thorie lectromagntique, ',Revue de
Metaphysique et de Morale", 1912.
Ibid., pag. 84; Comp.: Drept rational, izvoare si drept pozitiv,
1934, pag 11-21.
Ibid., pag. 84-85.

www.dacoromanica.ro

Mircea Di uvara

297

Ce inseamna insa ca toate realitatile posibile pot fi unificate prin sistematizare? Aceasta inseamna c once cunostinta
cuprinde astfel in sine virtual toate adevarurite i toate realitattle posibile"). Acestea din urma nu se actualizeaza decal
In masura in care cunoasterea noastra reuseste sa integreze
sisterne noui de cunostinti efective intr'un sistem prealabil dat.
Cunoasterea unei realitati noui consta deci in crearea, extinderea

sau ameliorarea unui sistem prin punerea in relate... Ideile de

adevar si de realitate nu reprezinta decal' doua puncte de vedere
diferite: realitatea nu este decal obiectul adevarului si ea se
reduce la o cunoastere adevarat5 Diferitele online de adevaruri si de realitati, ca i adevararile i realitatite individuate,

nu apar ca atare decat prin sistematizarea tor in relatii non-contradictorii"2). Ideia de eroare nu poate insemna atunci de cat
lipsa acestei armonii logice.
Ca atare adevarul este prin excelenta coerenta". Adevarul

nu este ceva dat" in mod absolut, nu este defuutiv", ci este

in continua formatie i perfectionare. Fiind in functie de sistemul de referm' te in care se integreaza, adevarul este prin
urmare relativ. Adevarul este relativ si din cauzi ci once
cunostinla fiind de naturi mixta, cuprinzand adica i elemente
intuitive si elemente rationale, au poate junge la un adevarat
grad de perfectie. Cunoasterea se mica dupa Diuvara ca un
punct pe o linie indefinita, perlectiunea realizandu-se atat in
directia intuitiva cat si in cea rationala 3). Progresul cunoasterii
se face in adevar pnn' crearea continua' de noui relatii sistematice
atat prm' partea rationala cat si prin par,tea intuitiva a fiecarui
-dal experimental 4).

In absolut acelas sens se pune insa i problema raporturilor

dMtre realitatile juridice i Cunostinta. Once actiune, fiind o
realitate, este obiect de cunoastere i mi poate fi conceputi ca
fiind indepenclenta si in afara de cunoastere. Dar actiunile pot

fi pn'vite din doua puncte de vedere. Sau pot fi privite ca pure

obiecte- de cunoastere, si in aces t caz ele se prezinti ca date
succesive ce se leaga intre ele prinir'un raport rational, cum
este

cauzalitatea, sau printr'un raport intuitiv. A le pn'vi in

chipul acesta, insearridi a le considera ca fenomene matematice.

Drept rational, izvoare s drept poztiv, pag, 35-37.
Ibid., pag. 85. Comp. L'espace et le temps dans la thorie lectromagntique, Revue de Mtaphysique et de morale", 1912; Filosofa
restrinse, ,,Convorbri literare", 1923.
Vezi s DialectiqUe et exprience juridque, pag. 122.
Considrations sur la connassance, etc., pag. 90.

www.dacoromanica.ro

298

Mircea Diuvara

fizioe, Lc' logice, psihologice, sau sociologice, in succesiunea lor

continua si natural. Sau pot fi privite din punctui de vedere al

subiectului-, i in acest caz ele se prezinta ca tinzand catre
un soop practic, ales in mod liber, pentru realizarea empirica

aearma. trebue determinate eforturile de depus. Once scpp

practic poate deveni rnijloc pentru un alt scop practic si cum
inlantuirea de soopuri ar fi inutila fr un scop al ei i deci nu
ar provoca actiunea, ajungem astfel la constatarea ca exista un
scop, care nu mai e mijloc. Cum scapul este o cunoastere
orioe cunoastere este o actiune a carui scop este realitatea inss
care este obiedtul ski'', problema, spontaneitatii cunoasterii se
pune astfel in intregul sau, lar cu aceasta problema se atinge esenta insas a actiunii- 1). Subiectul cunoscator nu poate fi facut
obiect de cunoastere, nici interna nici externa, nici activa nici pasiva, i ca atare el nu poate fi ordonat in serii succesive i variate,

conditionndu-se in mod necesar, cum e cazul cu obiectele. Subiectul cunoscator, din contra, scapa acestei necesitati: el reprezinta un punct de vedere cu totul deosebit, prin care fiecare din
cunoasterile noastre apare ca o adevarata creatie sau, pentru a intrebuinta termenul consacrat, ca produsul unei activitati libere- 2).
In trei ordine fundamentale diferite pot fi sistematizate cunostintele noastre. Sau e vorba de oonstatarea relatiilor si de ordonarea
lor in sisteme, i in acest caz avem cunostinta teoretica (cum
o numesie Kant). Sau e vorba de ordonarea intuitiilor actuale

ale realitatilor cu tendintele catre un ideal de perfectiune ordonata care le sunt imanente-, i in acest caz avem cunostinta
estetica. Sau e vorba, de ordonarea activiatilor empirice care
tind spre scopuri practice, si in aoest caz avem cunostinta practica. In toate aceste cazuri insa, spune Djuvara, actiunea su-

biectului cunoscator apare sub forma de calori, ce pot apartine

fie cunstintelor propriu zise ca atare (logice), fie realitatii
curioscute in sine (estetice), fie subiectului cunoscator insus
(etice).
Radacina acinc atit a dreptului cAt gi a moralei trebue

astfel sa se gaseasca in once act de ratiune obiectiva. Once

aseartenea act presupune ideea de libertate, dar in acelas timp
si pe aceea de neoesitate a legilor logice interne care i se irnpun

de la sine. Din aceste dou aspecte, unul reprezinta sideea

Considrations sur la connaissance, etc., pag. 88-89.
Ibid., pag. 91.; Comp.: La natura della personalit giuridica, Ri-

vista Internazionale di Filosofia del Diritto", 1936.

www.dacoromanica.ro

Mircea Djuvara

299.

de clrept si celalt ideea de obligatiune, pe care trebue sh le

clescoperirri sub o forma sau alta in once obiect posibil de alnotintA i pe care le regasim in mod mai usor de .prins in
realitatile etice, in moral i in drept. Tot astfel idbea de liecesitate rationala a adevarului cuprinde germenele ideii de sanc-

tiune obligatorie, care ja o asa de mare desvoltare in etic.

i.

In speca
i 1 in drept. In fine once act de ratiune obiectiva cuprinde
In sine ideea de conventie, intrucat implica adeziunea necesara

a tuturor la adevar, idee care si ea se realizeaz.i in drept in

felul pregnant pe care-1 cunoastem1).
Att cunostm. ta morala cat si cea juridica, avand un obiect
se deosepropriu -- drepturile i datortile sau obligatitle

besc insa fundamental de cunostinta pe care o folosesc stiintele riaturale. Caci obligatiile nu sunt expresiunea unei necesitati cauzale naturale-. Obligatiunile stint concepute prin natura lor ca violabile si ele ne apar numai ca prescriptiuni ce
intelegen, ca trebue sit fie respectate in activitatea noastra reark
in cliferent de faptul ci ele sunt sau nu efectiv respectate... Deaceea. intrucat privim o atare prescriptiune ca fii nd numai produsa de o forta naturala sau omeneasc, clreea trebue s ' ne
supunem, spre a putea evita lezarea. unor anuniite interese si a
realiza anumite scopuri, ea nu constitue o obfigatie- 2). Canal
avern un fapt moral sau unul juridic, nu ne multumim numai ca
explicarea lui genetic.a, descoperind cauzele cari i-au dat nastere
si factorii socai li cari 1-au determinat, oonsiderandu-1 cu alte

cum' te ca pe un fapt natural, ci, dupa ce am ficut acest lucru,

ne asezain din alt punct de vedere, considerandu-1 ca fapt moral
sau juridic. Rationamentul etic nu este reductibil la cel al
stiintelor naturale... Cnd ne intreb5m, dup ce am constatat
anume realitati si necesitatea nexului tor cauzal (anume fapte''),
ce valoare elicit au sau
daca e adevarati
ca alte cuvinte
afirmaren facuta cu privire la existent:a unei obligatii ca atare,
ne intrebam in realitate care e valoarea logic a obiectului astfel
cugetat. A cerceta si a descoperi obligatiuni nu e Kin urmare in
nici un fel totwia cu a descoperi Iprocesul cauzal care a produs
starile psihice sau sociale prin care noi le gandini in mod subiectiv-. Asa cum, atunci cand e vorba de a cunoaste anumite fapte

reale, recurgem la alte fapte reale, cu care le punem in relatie

Analiza ideii de conventie in drept, Mernorille Academiei Romane
1939.

Despre autonoma cunostinte morale at jurdce, Bucuresti, 1936.

Pag, 5.

www.dacoromanica.ro

Mircea Diuvara

300

spre a le determina, tot asa, cand e vorba de o obligatie' , noi n'o

putem determina decal tot prin alte obligatii. Numai astfel putem
ajunge la concluzia c obligatia in chestiune este adevarata

c prin urmare avem de-a face cu o obligatie propriu zisa. A

incerca s scoatem o obligatie din fapte, este a incerca ceva
cu totul imposibil. A incerca .sa explicrn o obligatie prin fapte
naturale, inseamn a desfnta caracterul propriu al obligatiei
si a o reduce la un simplu fapt natural. 0 obligatie nu poate
fi cleterminat i explicat decal cu ajutorul altor obligatii. Adevrul etic e distinct de cel teoretic pentru simplul motiv
ideea insasi de obligatie nu e o realitate naturala, nici fizica,
nici biologica, nici psihologica i nici propriu zis sociologic,
ci o reali tate de o natura esential deosebita. Concluzia care se
impune astfel nu poate fi, credem, alta decat c ordinea de adevaruri etice exista de sine statatoare i. nu e in nici un fel reductibila la ordinea de adevaruri teoretice, ele stabilinclu-se pe planuri
logice cornplect deosebite. Imposibilitatea de a afirma ca asertiunile etice se reduc la cele de fapt, dovedeste ca cunostinta etica

exista sub forma autonorna; ea este paralela cu cea a naturii,

fara a se confunda ca ea si este la fel de justificata si de

obiectiva" 1). At& etica cat si stiintele despre natura au astfel
drept obiec t adevarul. In aceiasi situatiune este de altfel si.'
estetica. Adevarul etic, adica Bm' ele etic, sau, cu alte cuvinte,
Binele moral si justitia, reprezinta insa ordonarea logica a realitatilor etioe, dupa cum Raul etic reprezinta aceasta lipsa de
ordonare.

Adevarul, Binele i Frurnosul nu stau ins pe acelas plan,

aa cura se afirm in mod curent. Adevrul are d obiect fie

constatri de realitti, fie norme etice, fie aprecien i estetice.
Adevarul domina astfel Realitatea, Binele i Frumosul, trilogie

pe care el o incununeaza.
De altfel, chiar i in domeniul stiintelor naturale,
dial a stiintelor care se ocupa de realitati considerate
ca obiecte de cunostinta, datele obiective se ordoneazi intr'o
ordin' e crescnda, incepincl ctt elementele cele mai simple
trecand apoi succesiv prin datele matematice, fizice, biologice

psihologice, spre a ajunge la cele mai complexe dintre ele, la

cele sociologice. Acestea, la rndul lor, se subordoneaza in
acelas fel color etioe, intai morale si apoi jun'dice, spre'a culmina
In intuitiile estetice, care servesc in fine de 'fundament constiintei
1) Ibid., pag. 7-8.

www.dacoromanica.ro

Mircea Djuvara

301

reale. Se stabileste astfel o ierarhie a diferitelor feluri de

cunostinte sau stiinte, fiecare neputandu-se constitui fr a face
sa Mtervin in compozitia ei date mai simple de felul irnediat
precedent, De aceea realittile psihologice se intemeiaza direct
pe date biologice si le presupun, hind in acela timp de o
natuni deosebita, si tot ,astfel realitatile sociologice se intemeiaza
direct pe date psihologice, realitatile morale pe date sociologice,
cele juridice pe date morale si prin intermediul acestora pe
date sociologice si nu deadreptul pe date psihologice, asa cum
se crede. Aceasta ierarhie da cheia de explicatie a felului deosebit de a fi si a structurei fiecarui gen de stiinte i realitati.
Pf

Fiecare din aceite trepte este o sinteza" noua de relatmm

Care cuprinde elementele esentiale ale treptelor precedente, dar

le depaseste1). Djuvara reja i fecundeaz astfel o veche idee
a lui Boutroux, folosindu-se totodata ,cu multa insistenta si de
conceptille lui Hamelin. El incearca a da o explicare constiintei,
pe care o considera drept realitatea cea rnai complexa, fiecare
fel special de realitate stiintifica nefiind decal simplul produs al

unei extrem de complicate abstractiuni. Asa se explica, cum

diferitele feluri de realitati 5tiintifice se inmultesc odata cu
stiintele respective, caci de ate ori se creeazi o 5tiint nou
se concepe in mod necesar o realitate cu totul noua.
Dupa Mircea Djuvara, dreptul si morala avand aeeeas rdcin. se explic de ce ne este peste putintj s concepem ca o
justitie idealL si perfecta ar putea fi imorala, tot asa dup cum
nu puicrn concepe c morala ar putea fi injusta. lar atunci cand
se intarnplii ca intre anumite dispozitii de drept positiv i aUumite
idei morale sa fie tutus incongruenta, aceasta nu inseamna

icongruenta este intre dreptul in sine si morala, ci faptul se

datoreste totdeauna reglementrii sociale efective care renunti
s prescrie anumite detalii" sau care este ea insas defectuoas.
Ideal, once actiune moral este justa, ,dupa cum once exercitiu
al unui fapt juridic trebue sa fie moral, daci e adevarat ca nu
trebue 'sa se confunde in principiu dreptul si forta" 2). In once
caz insa once drept presupune o anume Morala 3).
Cunoasterea in genere, prin urmare 5i dreptul i etica,
presupune libertatea persoanei. A suprima libertatea persoanei,
adicl initiativa creatoare a gandirii, posibilitatea de a voi i de
a pune scopuri de activitate, ar insenma 5 e suprime posibiliDialectique et exprience juridique, pag. 13-25.
Ibid., pag.10.
Stat vi Etici, ,,Revista de Drept Public", 1938.

www.dacoromanica.ro

Mircea Djuvara

302

tatea pentru subiectul logic de a urmiri coerenta cunastintelor;

ar inseanna si se anihileze gindirea ns. Gindirea trebue deci,
pentru a nu se contrazice, s. pun in once moment intangibilitatea etie a libertitii. E legea fundamental a ratiunii care o
()ere, c.ci ratiunea nu este nimic altceva decat crearea de coerent,
.activitate creatoare de sistematizare logici- 1). Presupunind, atit
dreptul cat i morala, libertatea, ele se disting -lotus prin aceea
c dreptul are in vedere ordinea sistematici a actiunilor exteriorizate in societate a unor fiinte capabile s urmreasci scopuri
liber alese, pe &and morala are de obiect actiuni inch neexteriorizate. Ideea de constrangere este inerenta atat moralei cat
dreptului, intrucat clerivi din insi.si stringenta ratiunei. Sanctiunea
juridic trebue aplicat cu conditia numai de a nu distruge sau a
mi. pieta asupra desvoltirii rationale a libertitilor, a cror realizare justitia tocmai o urmreste.
Care este scopul dreptului? Dupi Djuvara, el este juslar, la rindul ei, daca se mai poate vorbi de scopul
justitiei, care e un imperativ categoric si nu ipotetic impus de
ratiunea noastr, a este desvoltarea progresiv a valorilor spi-

rituale prin realizarea lor in constiintele reale, si n'ar putea fi

urmirit dealt prin activitatea liber a persoanelor. Justitia si
dreptul sunt, pentru a spune astfel, garantia exterioar a activittii morale- 2). Justitia ocup locul suprem in ierarhia

Ratiunea ei de a fi rezidi in structura rational a Ondirii

A asigura dreptului un scop final empiric, este o grav

Nici utilur, nici solidaritatea
nici conservarea social-, nici armonia social", nici progresul social"
nu pot constitui prin urmare scopuri ale dreptului. Valorile
soma' le pot fi considerate ca scop al dreptului numai in cazul
cand sunt totuna cu valorile supreme ale spiritului, cand apar
ca valori etice, deduse dialectic din critica cunostintei- si constituind ideea directoare a sistemului social-. Omul fiind o
fiint activa j once actiune urmirind realizarea unui scop,
o definitie a dreptului
care se raporta tocmai la actiunile
eroare.

trebue s tin. seama de acest lucru. Deaceea

Djuvara spune: Scopul ultim al dreptului trebue si fie desomenesti

Considrations sur la connaissance en gnral, etc., pag. 95.

Le But du Droit: la justice, le bien commun, la securit juriclique.
Comunicare facuta la a 2 sestune a Institutului International de Filosofie a
Dreptului si de Sociologic juridicg, -Revue roumaine de droit priv". Nr.
2-3, 1937. pag. 268.

www.dacoromanica.ro

303

Mimes. Ditivara

voltarea morali a &canna' prin activitatea libera a spiritului

creator. Miele comun material nu este decit un mijloc i nu
un scop. Dreptul ens' ta, prin justitie, in favoarea Statukti
In acela tiTnp in favoarea individului; Statul i individul trebue
sa fie considerati ca, persoane juridice distincte, dar nu antinomice;

...Statul exista pentru indivizi i individul exista pentru Stat-1).

Once drept, care se impune oamenilor, se impune in nu-

lar aoolo unde acest drept positiv este impus

fara justitie, el nu este dec.it o simpla lovitura de forta. Pentru
a fi drept positiv, normele impuse unei societati trebue sa fie
recunoscute ca juste, cel putin in ansamblul lor sistematic,
,daca nu fiecare in parte 2). Normele juridice,, spune Djuvara,
pentru a fi positive sit pentru a avea o validitate, trebue
rnele justitiei.

fie recunoscute de societateu respectiv- 3). Aceasta recunoastere

insa nu e data in chip definitiv

revocabil

nici nu e

nevoe sa fie data in acest chip. Judecata intervine mereu in

aplicarea normelor juridice: ea intervine si cand interpretarea este
conforma justitiei, pentru a statua ca e conforma justitiei; ea

i cnd interpretarea nu e conforma, pentru a statua

ca este nejustificata. Analiza desvalue astfel, in vi ata insas
a dreptului positiv, un element de apreciere rational care este
superwar drepiului positiv, care-I domina in fiecare clipa
intervine

constitue esenta- 4).

Justitia nu pluteste insa in vid. Normele juridice au semnificatie numai daca se aplica la '-fa.ptele i nevoile oamenilor
traind in societate si in seama de complexitatea acestor fapte
nevoi. Deaceea Djuvara spune: Justifia este deci ordine
socialr 5). Ea trebue sa iea in considerare toate faptele, toate
nevoile i toate interesele care ating aceasta ordine 6). Ea nu
trebue mai ,ales s uite nimic din ceeace intereseazi organismul
juridic al societatii na,tionale care este Statul just. Nu exist.
justitie Lira ordine soma' la- 7). Ordinea social a este insa numai
Ibid., pag. 270. Comp. Educatia soma' a tin ere tulut, Revista
Fundattilor Regale, 1939,
Ibid., pag. 272.

Ibid pag. 274.

Ibid., pag, 178.

Le fondement du droit international, Cours l'Aeadrnie de Droll

International de la Haye. 1938.
Considerazioni sul metodo induttivo nella scienza giuridtca, Rivista
Internazionale di Filosofa del Diritto." 1931 ; Le fondement de l'ordre posttif en droit internatinnal, Cours la Haye, 1938; Criza dreptulut international, Memoriile Academte Romane, 1936.
Drept rational, izvoare si drept pozitiv, 1934, pag. 59-91, 117-135,
Droit rational et droit postif, Melanges Gny", 1935; Rflexions sur la
souveranete, Melanges P. Negulescu", 1935

www.dacoromanica.ro

Mrcea Djuvara

304

unul din aspectele ordinei juridioe. La aceasta se adaoga, avand

aceeas importanta, securitatea juridical si ordinea publica.

Este o eroarea dintre cele mai mari sa se creada

ordMea juridica limiteaz libertatea. Nu libertatea propriu zisa,
ci libertatea injusta, abuzul de libertate, este limitata de ordinea juridica. O asemenea libertate, in sens etic, (moral si
juridic) este ou totul altceva decat posibilitatea noastra psihologic sau socia. la de a face ceva.

Once grup social, prin faptul c exista i traeste, isi

are un drept pozitiv propriu al lui, pe care-I practica in mod
efectiv. Din normele acestui drept, unele raman latente si nebagate in seama, altele, in urma nevoilor sociale, apar in lumina

actualitatii, mai ales atunci cand sunt formulate sau si numai

consacrate in mod expres de organele Statului. Dreptul pozitiv,
In sensul restrans al cuvantului, nu cuprinde toate regulele de justitie, ci numai o mica parte din ele, si anume pe acele impuse

de nevoile esentiale si imediate ale societatr. Dreptut positiv

raspunde in chipul acesta nevoei de justitie nsi, caci el

trebue mai ales sa.' procedeze cu czeace e mai urgent, cu ceeace

e mai neoesar ordinei juridice reale intr'o societate data" 1).

Dar, pentru ca dreptul s poaf judeca faptele la care
el se refera, trebue s le constate exact. Pentru aceasta rationamentul juridic se va folosi de tate procedeele uzuale pe
care le foloseste gandirea cand e vorba de obiectele cunoasterii,
anume de observalie, experiment, inductie, deductie, concepte
6 categorii, clasifican, definitii stiintifice, sistem. El se va

ridica insa incetul cu incetul la inductii i deductii, la clasificari 6 definitii, la ooncepte i categorii, la o ordine si la
un sistem strict juridic, tinnd seama bMeinteles de ceeace
bate celelalte stu-nte, in frunte cu morala 6 sociologia i apoi
psihologia. , pot aduce ca o contributie pentru luminarea faptelor juridice.

In aceste conditiuni trebue deosebita ideia de justitie de

modul cum se gindeste in realitate un ideal de justitie. Acest
ideal e o cunostinta materi.ala referitoare la o serie de realitati
socia. le, care sunt date la un anume moment, pe cand ideia de
justitie ca 'i cea de bine moral, reprezinta o simpla metoda de
ooerenta logicla in materie etica. Trebue in fine sa se faca
deosebirea i intre idealul de justitie, pe care oricine si-1 poate

face despre o stare sociala de lucruri,

idealul social care

1) Drept si sociologie, Volumul omaglal D. Gusti,

www.dacoromanica.ro

1936.

Mircea Djuvara

305

serveste de baza dreptului positiv, asa cum el se impune la un

moment dat intr'o anume societate.
Problema dreptului pozitiv e strans legata de aceea atlt de
grava a dreptului injust. Se poate intampla, si se intampla foarte
adeseori, ca allele din dispozitiunile dreptului positiv sa fie

injuste. Ansamblul sistematic al dreptului positiv, trebue s fie

ns siniit ca just in elementele 'sale fundamentale in societatea
unde se aplica. Altfel el e pur forth' care se impune. Atunci
cnd aceasta congruenti dispare, nasc revolutiunile, iar in anume
cazuri, cand este gray i definitiv compromish, o revolutiune
poate chiar reprezenta o datorie: dreptul la revolutiune este astfel
ultima garantie a vietii oricirei ordine sociale1).

Din eonceptia sa general filosofica, Djuvara deduce o

Intreag5 filosofie juridie, prin care propune solutiuni cuprin-

zatoare pentru toate problemele mari cari domina stiinta dreptului 2).

Ierarhia dialectica a statelor dovedeste ea' exista o realitate juridic:a

proprie, dar ca ea este de alta natura decat

realittile studiate in biologie, in psihologie, in sociologie sau

in morala.
Dreptul este cu toate acestea steins iegat de morala, ale
earei cunostinte au aceias structura logica, intocmai ca i cunostintele juridice, structura care este totodat paralel cu aceea
a cunostintelor despre natura externa si interna. Dar morala
domm. dreptul, caci ierarhia stiintelor arata ca dreptul o presupune si nu poate fi prin urmare in contradictie cu ea. ,Nu

peate fi regula de conduit conforma cu justitia, care sa nu

fie in acelas timp i conforma cu moral. Tehnica- dreptului
desvolta Ins principiile moralei si ale justitiei prin regule care
par indiferente acestora, dar care in realitate trebue sa fie
oel putin permise" de ele.
Dialectica ratiunei obiective conduce a intelege, c2a' orice
realitate juridical cuprinde o directiva de gndire care cores-

punde ideei de drept sau de justitie si care se aplica 'conoeptului" universal al dreptului, pentru ea, prin intermediul ei,
sa se reglementeze fenomenele schimbatoare ale vietii sociale.
Drept rational, izvoare si drept poztiv, 1934, pag, 125-134; Evosi Revolutie, Doetrinele partidelor politice: Conferinte ale Institutului
Social, 1931.

Teoria General a Dreptului ; Drept rational, izvoare si drept

pozitiv ; Cours l'Acadmie de Droit international de la Haye, 1938.

www.dacoromanica.ro

Mircea Djuvara

306

Dreptul cons titue astfel conditia" formala a existentii oricarei

activitati sociale1).

Ideia de justitie este prin urmare metoda prin care se

armonizeaza cu coerenta rationala, adica in mod obiecfiv, scopurile actiunilor noastre sociale exteriorizate, in timp ce ideia
de bine moral este la fel metoda 'de armonizare logica a scopurilor interne ale acelorasi actiuni.
Once dispozitie sau institufie de drept se reduce la o

serie de raporturi juridice" combinate, dintre care fiecare e

compus, ea si fiecare raport moral", dintr'un drept subiectiv
o obligatiune corelativa care-i corespunde in mod necesar.
Prin aceasta corespondent se deosebeste dreptul" de interes"
si se dovedeste gresita afirmarea acelor juristi, cum sunt unii din

Koala lui Duguit, ca ar exista, cel putin in dreptul public,

obligatii fara drepturi coresponclente. Acest raport de dreptobligatiune are o realitate continua i pur rationala, care nu
se poate confunda cu vointa psihologica a parfilor, in mod
natural fluctuanta si din cnd in and chiar intrerupt.
Once drept subiectiv implica insa intotdeauna
ale iaceluiasi subiect, dup cum si once obligatie a cuiva implica

drepturi fata de altii: aceasta se datoreaza faptului ca realitatea juridica presupune in mod necesar o societate juridica2).
Once raport juridic presupune o pluralitate de persoane"

si un obiect".
Persoana juridica, fie ea e persoana fizica, fie c e corporatie, fie ca e fundatie sau stabiliment, are o realitate proprie pur juridica, cu caracter rational si obiectiv; aceasta
realitate nu se poate confunda nici cu realitatea biologica a
trupului nostru, nici cu realitatea noastra psihologica, nici Cu
realitatile sociale, sdesi nu poate exista far:a ele. Intocmai dupa
cum un obiect" fizic nu este altceva decat punctul de conver-

genta logica caruia se atribue cu mintea o serie de activitati

fizice constatate, tot astfel persoana juridica este punctul de
convergenta caruia se atribue activitati juridice consta Late 3).
Persoana juridica este astfel un aspect al subiectului logic, privit
In activitatea

sa de cunostinta a scopurilor actiunilor sociale

Drept si sociologie, Volumul omagial D. Gusti, 1936.

La natura della personnalati giuridica, ,,Rivista Internazionale di
Filosofia del Diritto", 1936,

Ceva despre tdela de drept sublectiv si obligatie, Revista de drept

Public", 1939.

www.dacoromanica.ro

Miruea Diuvara

307

exteriorizate1). Vointa juridic i libertatea ei nu se poate

confunda cu vointa i libertatea psihologic; ea este o vointa
rationalizat.', care confer6 validitatea juridia actelor i faptelor
nurnai prin partea de ratiune obiectiv6 pe care o cuprinde.
Deaceia exista' in fapt i vointe injuste, in opozitie evidenti cu
ideia de drept. Vointa juridic este prin urmare o vointa ideala,
care poate chiar s nici nu existe defel ca fenomen psihologic.
Once raport juridic, dacA e privit din punctul de vedere
static, presupone astfel in mod constant aceste trei elemente:
persoane, drepturi si obi jgaii intre aceste persoane i anume
activitti sociale care formeaz obiectul juridic al acelor drepturi

obligatii.

Diii punctul de vedere dinamic, raporturile juridice se

schimb:6 prin actz,vitati juridice. Aceste raporturi nasc prin acte
umane sau prin evenimente naturale, care constitue ceeace doetrina juridia. numeste izvoarele obligatiunilor- sau, mai corect,
izvoarele raporturilor juridice-, cam* nu e vorba aci numai de

obligatii ci si, de drepturi. Aceste izvoare pot fi de trei feluri:

fie acte juridice- in sensul traditional, fie ceeace juristii numesc fapte materiale- (de ex. faptele ilegitime care constitue
infractium), fie simple evenimente naturale (cum e nasterea,
moartea, etc.).
Este ins gresit a crede ca vointa, ca mtentiune constient purtand asupra efectelor juridice realizate, ar fi elementul esential al oricrui act juridic, dup'a cum este gresit a
crede de asemenea c in once conventie se afli o astfel de intentiune comun considerat numai ca un pur fapt psihologic, un

constient al tuturor partner. Sunt acte

juridice care exista i far o vointa constient, cum sunt conventii care exist fra consimtamant (de ex. contractele colecconsmHtamant intreg

tive, contractele incheiate pentru un copil nou nscut sau pentru

un nebun, vAnz'rile prin expropriere silit, plile valabil f.cute
fAr voie, etc., etc.). In realitate, once act juridic se reduce la

o conventie, dar nu in sensul obicinuit ca o intelegere deplin

constient i comuna asupra obiectului convenit, ci in sensul
unei activiati umane, oricare ar fi, intrucat constitue o coordonare rational' a activit'atilor juridice ale rnai multor persoane. In west sens esential ideea de conventie prinde de altfel
un inteles Cu mult mai larg, caci orice izvor de raporturi juri1) Relatviti e &rat, ,,Rivistainternazionale di Filosofa del Diritto",
1935; La nouvelle Constitution roumaine et son esprt,Revue de Droit Public", 1939.

www.dacoromanica.ro

Mircea Djuvara

308

reprezinti
act omenesc sau chiar i fapt natural,
si el o asemenea convenfie: conventia., voita efectiv sau nu de
parti, este izvorul primordial al tuturor raporturilor juridice.
Cu toate acestea, conventia constienta ramane s. joace un rol
dice,

de capatenie in activitatea juridica, acelasi rol pe care-1 are

activitatea constienta in genere fa ta de activitatea noastra subsau incontient. Conventia' congienta apare rnereu in viala jucanalizeaza progresul, iar conventia in, sens larg este
ridica
temeiul adanc al oricarei convietmri, adic al oricarei societati
juridice, constituind adevaratul inteles al contractului social, Para
care nicio realitate sociala nu se poate concepe1).
Once Activitate care modifica situatiile jurklice, adica ra-

porturile juridice existente, este astfel o activitate juridicr.

Fiecare situatie juridica, are atunci drept cauz juridica" o
activitate juridica, dupa cum fiecare acfivitate prinde o v_aloare

deci o realitate din punctul de vedere juridic numai prin

situatiile juridice preexistente, fiind permisa, impusa sau interzisa prin aceste situatii. Tot astfel, in fizica, fiecare ,fenomen"

e cauza unei stari" care-i urmea.z si e precedat de o alta

stare" care-1 explica. Nu numai teoria traditionala! a izvoarelor obligatiunilor", dar si aceea a cauzei obligatiunilor" este
prui. urmare supusa in felul acesta la o completa prefacere 2).,
Obiectul raportului juridic nu sta nici el in re'alitati materiale, lucruri sau activitati reale ale oamenilor, ci in raporturile
lor cu drepturile i obligatfile ryersoanelor. Aceasta este toor de
vazut pentru drepturile de creanta. Dar si drepturile reale, al

caror prototip este dreptul de proprietate, au aceias natura,

caci se reduc la o serie de obligatii pasiv universale" ale
fiecarui membru al societatii. Ca o urmare, dreptul de propriefate, in acest sens, nu poate avea un caracter absolut, asa cum
afirma doctrina clasica.
Nici un raport juridic nu se poate insa stabili fara o constatare prealabil a unor activitati sociale, la care el se refer
si care se integreaza in el. Deaoeea cunostinta juridica are la
baza metoda in ductiva, casi stiintele exacte; nu pot prin urmare
exista reguli reale de drept care s fie necesare i universale,
asa cum pretinde scoala dreptului natural. Chiar 6 principiile,

cari par azi cele mai evidente in drept, sunt in realitate proAnaliza Ideei de Conventie In Drept, Memoriile Academiel Re-

mane, 1939.

Thorie de la cause, Revue Internationale de la Thorie du Droit",

1931.

www.dacoromanica.ro

Mircea Djuvara

309

dusul unei lungi i anevoioase evolutii istorice i variaz in

loe si in timp. Ele nu pot fi concepute in mod a priori-.
Dup ce a stabilit astfel natura i elementele oriea.'rei
cunostinte juridice, definind dreptul i artnd criteriul rational
dup care se recunoaste once fenomen juridic, Djuvara ataca
problema dreptului positiv, adic a regulilor juridice in genere
impuse de cutume sau de legi. Aceste asa zise izvoare formale

ale dreptului pozitiv" nu pot avea o valoare absolut,

absolutul se [duce intotdeauna in viata soma" la la absurd
la in' justitie. Ele trebue s aib5. o ratiune suficient si o gsesc
In sentimentul intelectualizat de justrtie al societtii respective;
numai acest sentiment poate da o valoare pozitiv de drept regulilor unei legislatii1), cel putin intrucat sunt luate in princr_p_' iile
si tot complexul economiei lor globale. Urmeaz o serie de
analize asupra structurei interne a dreptului pozitiv cu treptele
distincte i suprapuse de feluri de norme care 11 compun: "in. spiratia scoalei lui Kelsen se vdeste aci. In orice caz, regulile
impuse de lege sau cutuma nu-si pstreaz valoarea lor pozitiv"
de drept, dect atat timp ct sunt sustinute in aplicrile lor de
sentimentul intelectualizat de justitie al societtii in care ele
sunt practicate. Ca urrnare Djuvara propune o Intreaga teorie
a transforrdrilor care constitue viata dreptului, printre cari sunt
revolutiunile, iar izvoarele formale ale dreptului pozitiv devin
acte juridice, fie chiar i individuale, i anume acelea care
modifica in mod real structura sistemului preexistent de norme

pozitive.

In aceste conditiuni, Statul apare in principiu ca organul de

consfintire, de creare eventual si de aplicare a dreptului pozitiv
In vederea ideii de justitie. El constitue o personalitate jurictici
cu atributiuni proeminente, cu dreptul de suveranitate, eaci caracteristica sa juridic este autoritatea public. Dreptul de suveranitate si deci vointa organelor Statului este limitat prin re-

gulile de drept pe care le consfinteste in legtur cu simtamantul

de justitie al societtii: teoria autolimitrer este prin urmare

In acest sens justificat. Realitatea social a Statului este insi
cu totul deosebit de realitatea sa juridic 2).
Dreptul public se deosebeste de clreptul privat prin aceea
c autoritatea publid personificat constitue eel putin unul din
Criza dreptului public international, Memorfile Academiei Romane, 1836.

Rflexions sur le problme de la souverainet et sur la ralit

juridique de l'Etat, Mlanges Paul Negulescu", 1935.

www.dacoromanica.ro

Mireea Diuvara

310

titularii, activi sau pasivi, ai orcxui raport de drept public.

Diferitele ramuri ale dreptului comporta de altfel fiecare o

divizitme care, spre a fi cu adevrat corecta, trebue s la' ea
fundament al ei unul din elementele permanente ale oricarui
raport juridic: diviziunile obisnuite ale dreptului i ale ramurilor

sale sunt ca urmare altfel refacute, decat cum stint formulate

In coduri i cum le-a adoptat Cu mici modificari doctrina,
urmand indicatiile textelor.

Intr'un cuvant, dreptul este o creatiune obiectiva a diale,cticei gaudy(' ei, care urmareste, prin ideia de justitie, coerenta
logica a scopurilor activitatilor dintr'o societate; realizarile succesive ale acestei dialectici sunt realitatile juridice, in continua
evolutiune, cum sunt in continu evolutiune, in legatura. cu logica,

i realitatile naturale, (land un sens ideii de progres-.

Cunostinta juridica are astfel aceiasi valoare obiectiva casi aceea

a stiintelor exacte. Obiectul ei are insa o realitate ,proprie

de aceea forta nu se poate confunda cu dreptu1.1).
Mircea Djuvara este un idealist, am putea spune, de foarte
stricta observanta; dar un idealist, cum am vizut, care reduce
totul la relatii obiective, care acorda dialecticii un rol important in actele gandirii si ale cunoasterii, fira sa neglijeze totus

care o explica, in ultima.' analiza, tot prin

dialectica obiectiva a gandirii. Giorgio Del Vecchio, cunoscutul
filosof italian, 11 considera comme un des plus grands penseurs contemporains dans le domaine de la philosophie du
droit- 2).
experienta, pe

Mireea Djuvara pregateste o expunere sistematie a coneeptiei

sale filosofiee s a aplieatiunilor el la drept.
Gzorgzo Del Vecchio, Lecons de Philosophie du Droit, Sirey, 1936,
pag, 160.

www.dacoromanica.ro

Eugeniu Sperautia
Un alt ganditor fecund in domeniul filosofiei dreptului este

Eugeniu Sperantia, care ne-a dat: Les fondements mta(1931); Lectiuni de enciclopedie juridic6 (Cluj, 1936); Viatd spirit, drept i Stat _(Gind Romanesc-, Martie-Aprilie 1938); 11 dzritto come nezezo tecnico
deli sprit() (Rivista internationale di filosofia del Diritto,
Roma, 1936). Idei de filosofia dreptului se gsesc si in studiile la care ne-am referit in capitolul in care am expus filosofia lui Sperantia: Locul vietii psihice in constructiunea unei
biologii generale; Les lois el les formes de la pens& comme
projection des proprites de la vie; Cunostinta socialmente re-

physzques du droit positif,

latata.

Conceptia filosofica despre drept a lui Sperantia se integreaza in conceptia lui genera despre lume, care, dupa cum
am vazut mai sus, este o conceptie biologica. Se stie de acolo,
care sunt dupa Sperantia. aspectele vietii i acelea ale spiritului,
cum legile vietii sunt i acelea ale spiritului. Viata spirituala
se prezin. ta cu doua aspecte: unul subiectiv sau individual, iar
altul obiectiv sau social, ambele influentandu-se reciproc, ajutandu-se una pe alta sa se desvolte, s evolueze i s se imbogateasca. Astfel personalitatea nu poate apare si nu se poate
realiza decat in sanul unei societati organizate, dupa cum deasemeni societatea nu poate ajunge la o forma deplina de organizare decal datorita activitatii fecunde si ordona.te a personalitatilor din sanul ei. Nu poate fi justitie i ordine intr'o
societate in care indivizii stint lipsiti de consecventa logica, dar
nici disciplina si oonsecvent individuali nu Nate fi intr'o societate lipsita de ordine i justitie. Ambele forme, ambele as-

pecte ale spiritualitatii cresc organic, impreunr 1).

1) Viata, spirit. drept si Stat. Gaud Rorainese", Martie-Aprilie 1938,
Pag, 157.

www.dacoromanica.ro

312

Eugeniu Sperantia

Dei avand o conceptie despre lume vadit biologic, Spe.

rantia nu exclude taus factorii apriorici, transcendentali, in

constituirea dreptului. Ci din contra le scoate cu putere in
evidenta rolul. Dreptul, spune Sperantia, infatisandu-se intotdeauna ca un produs spiritual sintetic ce tinde spre un maximum
de armonie si de consecventa, o filosofie a dreptului trebue sa

fie precedata de cel putin o succinta introducere in filosofia

Spiritului- 1). Spiritul i creaza anumite imperative, carora intelege sa li se supuna, fiindca ele exprima insasi viata spiritului
si o face posibil. -Care sunt aceste exigente universale
necesare, fara care spfritul insus n'ar putea finta? Le redam cu
propriile cuvinte ale filosofului: Slur' itul se concepe pe sine
insus ca universal; spiritul se gandeste pe sine ca suficient siesi;
spiritul este si se cere s fie intotdeauna supus unei norme universale decretate de el insus; exigenta universalitatii e conditia
rationalitatii; once ingradire a universalitatii tunei norme constitue,

pentru spirit, o infrangere a exigentii sale fundamentale i pri-

mordiale; experienta sensibila este o serie de infrangen' ale

aspiratiei spiritului catre universal; once infrangere a aspiratiei
catre universal constitue o neggiune a identitatii realului cu

spiritualul sau rationalul, daci o contrdictiune a principiului

identittii; proarea de contradictie, impulsul de a respinge
evita once contradictie, este atitudineia defensiva a spiritului care
Linde sa-si conserve identitatea sa cu sine nsu i aspiratia sa
catre norma universal; spiritul individual (eul), asa cum
cunoastem in constiinta subiectiva, postuleaza existenta obiectiv
a spiritului; gratie exigentii de universalitate, eul concepe pe

alter- ca pe o exteriorizare a sa proprie; Eul atribue oricarui

alter- aceeas pozitie de scop in sine si aceeas cerinta de a se
supune unei norme universale; ca niste consecinte ale identitatii
spiritului subiediv si a aplicarii unei aceleiasi norme, decurg:

1) exigenta egalitatii de drepturi-, 2) exigenta reciprocitatiisi 3) exigenta compensatier; adevaratul conflict social- se
reduce la conflictul subiectiv, interior, dintre tendintele afective
normele rationale; once interdictie care porneste din constiinta
morala este o forma a iniperativului necontradictiei, este un refuz
al logicei noastre, totcum orice exigent a constiintei morale

este de fapt tot o exigenta logica2).

Cum e si firesc, Sperantia nu se multumeste numai sa
Eugenia Sperantza, Principii fundamentale de filosofie juridica",
Club 1936, pag. 16.
lbid pag. 17-30.

www.dacoromanica.ro

Eugeniu Sperantia

313

stabileasca imperativele juridice, care, cum am vazut, sunt exigente ale spiritului, ci arata la fel de sistematic, i infatisarea
pe care o la' u aceste imperative in contingenta sociala 1).
Viata spirituala presupune viata socia.
aceasta din urmi
fiind un element constitutiv al celei dint:Ai: nu e posibila' viata
spirituala, Para viata socia- la. Doted' tendinti puternice se observa

In viata sociala: pe de o parte tendinta de a poseda bunuri

materiale, pe de alta tendmta de a poseda bunuri spirituale.
vreme insa ce tendinta din urma apropie sufleteste pe oameni
mtensifica socia' litatea, tendinta dintai Ii indeparteaza, ameExplicatia. acestor efecte opuse
nintand astfel coeziunea sociaale odor doua tendinte sta in faptul ea pe and bunurile spirituale sunt susceptibile de o apartinenta simultan ilimitata, dimpotriva bunurile materiale, fiind epuisabile, nu sunt susceptibile
decal de o apartinenta limitat. Exigentele animalitatii pe de o
parte, limitatiunea bunurilor materiale pe de alta parte, ameninta
nu numai viata sociala, ci si pe cea spirituala. Deaceea spiritul
nu poate rimane indiferent, ci reactioneazA, atenuand sau ingradind tendiota de posesiune a bunurilor materia. prin anumite
norme. Procedand astfel, spiritul nu sta singur sub ingradiri.
Viata organica ea insasi este supusa normelor,
i dreptul ins5
unor norme ce-i sunt dictate din afara. Gandirea logica i ereeaza
singura norme, potrivit carora se desvolta, faxa care ea n'ar mai
fi gndire, ci cloar un simplu vis incoerent. Viata sociala nu se

poate dispensa de norme, fiindca Lira ele ea ar fi cu totul

precara. De aceea dreptul intervine si stabileste normele nece-

sare. Fireste, in afara de normele propriu zis juridice, viata

sociala este normata si de obiceiuri, datini, moravuri, cutume,
regule de politeta i c,eremonie, ritualuri religioase, etc., tot asa
dupa cum constiinta individuala este normat, in afar de legile
logice, de legile asociatiei. Dreptul insa nu este rezultatul intaroplarii sau al constiintei omenesti luata in plenitudinea functiunilor ei, ci este o creatiune rationala i intentionalr, asemanandu-se in aceasta privinta cu constructiile tehnice. Dreptul
are o inalta functiune de indeplinit, anume pe aceea de a asigura
spiritualitatea omeneasca prin proteguirea vietii sociale, indispensabile spiritului''.
Fiind o creatiune rationala si intentional, avand fundamente rationale, formulele pe care se sprijin el i au originea
In insas natura spiritului. Deaceea natura dreptului nu poate fi

I) ij

pag. 31 urna.

www.dacoromanica.ro

Eugeniu Sp erantia

314

inteleas cleat tinand seam de natura spirituld.

Care sunt atributele spiritului? Voindu-se totdeauna pe sine si
cautndu-se mereu pe sine, spiritul se considera intotdeauna
ca absolut si universal: el juded., apreciaz si decide fr.
explicat

admit alt arbitru care s. fie strin de spiritualitate"1). Fiindc

aprecieit i intelegem numai cu mintea, deaceea, spune Sperantia,
tot ceeace nu poate fi redus la ratiune, la spirit, ne violenteaz
ne contrariaza.' si ne pare fals 6 fr valoare. Dimpotriv.
ceeace ne pare c isvorste din spirit. c este conform spiritului

asimilabil lui, c este domm. ant si *runs de spirit, dobandeste in ochii nostri valoare deplin si este acceptat. Fiind noi
insine finte spirituale, numai ceeace este spirit si spiritual,
numai ceeace corespunde spiritului i cuprinde spirit, dobndeste
In ochii nostri justificare s. existe. Nimic nu pare deci mai
justificat de a exista decat spiritul insus. Spiritul trebue
fie si s persevereze".
Mai inti spiritul Il cmstafam fiecare din noi direct, in
mod subiectiv, ca ,ego". Noi admitem ins si un alter", o
existent obiectiv, i facem acest lucru toemai pe baza univervalorii absolute a spiritului. Cum anume? Stim

spiritul se supune imperativului de a fi, de a exista si de a

persevera in existenta lui, stim c el se consider ca centru si
ca criteriu de apreciere i ca valoarea cea mai inalt,

ce se reflecteafa din ego" in alter", dela mine la

lucruri
ceilalti

divizi. De aci derivA tendinta pur mintal (uneori clar

rspicati, alteori intunecat, confuz, inbusit de diverse patimi i impulsiuni instinctive, deci animale) s recunoastem altuia

indrepttirea de a exista, de a fi si a se pstra ceeace este,

indrepttire pe are mai inti ne-o pronuntm la noi insine".

In calitate de ego" respect pe alter", in calitate de fiint

spiritual respect pe celelalte fiinte spirituale, fiindc e o atitudine inerenti spiritualittii omului in genere ca spiritul s aiba
respect pentru spirit. Din acest mare imperativ initial si aprioric
al. resnectrii
spiritului decurg o seam de corolarii, desvoltri
r
.
interpretri
amestecate cu diferite forme rutinare si traditionale, afective si imaginative, egoiste 5i altruiste, empirice
sau ideologice, -- de o valabilitate mai local sau mai general,

avnd un caracter mai efemer sau mai viabil i purtnd o

pecetie mai mult sau mai putin rational, alcauind impreun
normele conduitei noastre. Cci principiile apriorice nu pot rI) Ibid.. pag. 158.

www.dacoromanica.ro

Eugentu Speranta

315

mane absolut pure atunci cand trebue sa normeze posesiunea. Ele

trebue s se coboare de la generalitatea lor la detalii, decretand
prin tot felul de imprejurri marunte, ce trebue i ce nu trebue,

n'o poate face far a transa prin solutiuni mai mult ori
mai putin arbitrare (grin interese- i forta) si mai mult ori
mai putin justificate (prin recursul la anumite principu: religioase, etice, Mosofice)" 1).
Ocupandu-se de legile evolutiei dreptului, Eugeniu Sperantia, insusindu-si ceeace alti ganditori au adus positiv in aceast
materie i complectnd cu propriile lui contributii, stabileste
urmatoarele legi: 1) Legea progresivei intentionalitati: Dreptul
evolueaza printr'o trecere de la instinctiv si automatic la intentional; 2) Legea progresivei rationalitati: Dreptul evolueazi

printr'o trecere de la irationai la rational; 3) Legea trecerii

de la legiferarea anonima la legiferarea prin organe determinate;
4) Legea organizarii progresive a sanctiunii (care implicnd o
interventie crescnda a intenlionalitatii i rationalitatii, constitue

un corolar al acestor doua legi de mai sus); 5) Legea continuitatii sau adaptarii psihologice a noilor institutii la vechea men-

talitate; 6) Legea progresivei sohdarizari a societatii cu individul; 7) Legea evolutiei de la particular la universal (sustinuta

de G. Del Vecchio); 8) Legea trecerii de la Status-

la

Contractus- (sau legea lui Sumner Maine), care ar putea

fi

numita, spune Sperantia,

legea treptatei afirmari a persona(aparand astfel ca un corolar al legii a

i

littii
9) Legea trecerii de la motivele psihologice inferioare la motivele

superioare; 10) Legea treptatei simplificari a procedurii; 11)

si a individualizarii sanctiunilor; 12) Legea
diferentierii (extrinseci i intrinseci); 13) Legea organizarii
progresive a functiunilor de creatiune si de autoconservare a
dreptului; 14) Legea mutatiunii functionale si adaptive. Toate
aceste legi s'ar reduce dupa Sperantia la doua legi generale 6
anume: a) Dreptul, ca unul dintre aspectele sociale ale vietii,
evolueaza in mod analog cu once proces vital; b) Dreptul, ca
fapt spiritual, evolueaza prin afirmarea progresiva a spiritualiLegea indulcirii

tatii omenesti 2).

Evolutia conduitei practice si cea a spiritului omenesc
(paralel) se efectueaza printr'o continua si progresiv ad,jonctiune

de mijloace, de intermediare- (ca o trecere dela imediat la

Ibid., pag. 159.
Eugenia Speranna, Lecttin de enciclopedie jurdicA, Cluj, 1936

pag. 67-87.

www.dacoromanica.ro

Eugenia Speratia

316

mediat). Insi constiinta apare mai intai ca un mijloc de Cali.

uzire i garantare a a.ctiunii. Activitatea instrumentala" presupune
interventia unei imagini- mintale sau a unui concept, intre

simpla excitare si reactiunea ce o urmeazi. Imaginea sau con-ceptul constitue elementul fundamental al instrumentului". Dar
procurarea instrumentului implica intercalarea unui nou proces
mintal si al unei actiuni auxiliare: e activitatea industrialr. Cu
fiece pas nou, fostul mijlac" devine scop", scop secundar intr'adevar care insa tinde sa se emancipeze ca scop in sine.
Cautarea de noi mijloace in vederea fiecarui scop nou complic,
prooesul mintal si pe cel practic prin noi i succesive intercalari.

Cu aoeste indicatii se va putea intelege mai just paragraful

133 din Psiho-biologia Gandirii- cum si finalul din expunerea
legii a 13-a" din Lectiuni de enciclopedie juridica" (pag. 86).
Legea aceasta a evolutiei prin succesiva adjonctiune a
noilor intermediare" se aplica si la vieata sociala (formarea
statului, mai intai ca mijloc pentru vieata dreptului, a_poi ca
scoop in sine, etc), dar si la intreaga vieata spirituala.
Cu privire la evolutia procesului cognifiv, aceiasi lege se
poate vedea pe larg urmarita in scrierea Apriorismul prag-

matic" (v. in special . 20-23).

Conformitatea cu o norma generala dmisa, consecventa
logica fata cu ea, fie in deducerea teoreticA a altor norme particulare, fie in traclucerea ei intr'o actiune, constitue: justitia.

O sentint e justa" &and e conforma cu o regula de drept

consacrata. O regula de drept e justa ea insas &and e conforma

ca o alta mai generala sau cu un principiu prealabil admis.

Inconformitatea apare ca injustitie. Administrarea justitiei e in
primul rand o analiza logica". Cand un interes personal, su-

biectiv e conform cu o norma admisa, atunci vorbim de un

drept subiectiv". Daca insa interesul subiectiv nu este conform
cu normele admise, dar e presupus ca norma favorabila lui ar
putea obtm. e consacrare, atunci se poate vorbi de un drept subiecfiv conjectural.

Normele juridice sunt de doua categorii: cardinale i adventive. Primele, adica normele juridice cardinale, sunt cele
care sunt destm. ate sa garanteze existenta vietii sociale; celelatte,
aclica normele juridice adventive, sunt cele destinate s asigure
existenta

i aplicabilita tea normelor cardinale" 1). Astfel inter-

1) Lectiuni de enciclopedie juridia, Cluj, 1936, pag, 23.

www.dacoromanica.ro

Eugeniu Sperantia

317

dictiunile privitoare la omucidere sau furt, normele care asigura

nn. violabilitatea drmiciliului sou o relativ libertate
etc., exprimand conditii absolut esentiale pentru existenta raporturilor socia. le, sunt norme cardinale. Organizarea puterii executive, a fortei publice, constituirea organului legislativ i a c,elui
judecatoresc, procurarea mijloacelor materiale pentru intretinerea i buna functionare a acestor organe, etc., sunt asigurate de
norme ce in deasemeni de ordinea de drept, purtand ins un
caracter auxiliar, adventiv. Normele cardinale sunt cu alte cum" te primare, cele adventive sunt derivate, ceeace nu inseamna
insa ca sunt mai putin necesare.
Cu acestea ajungem la o alta problema importanta in filosofia. dreptului: la problema 'Statului. Statul este constituit
dupa Sperantia de totalitatea institutiilor ce-si datoresc existenta
normelor adventive. Statul e, deci, prin originea sa, o desvoltare,

o amplificare, o excrescent a nevoei de justitie"1). Desi un

organism anex, el tinde totu sA devina un scop in sine". Un
lucru care nu trebue s ne mire, daca tinem seama ca. fapte analoage gsim destule in domeniul vietii in genere. Astfel intalnim
procese secundare de viata care, luand nastere 'pe un trunchiu
principal, tind intotdeauna
contureze o individualitate pro-

prie autonoma care apare ca scop in sine". Dupa Sperantia

legea heterogoniei scopurilor stabilita de Wundt nu e decat
un caz special al unei insusiri pe care o prezinta viata in genere.
Scopul prim si fundamental al tuturor institutiunilor statului.
este insa, spune Sperantia, acela de a asigura i apra aplicarea
consecventa a unui anumit ansamblu de principii referitoare la

viata sociala, Aka realizarea unei justitii intr'un anumit mod

conceputa. Indirect deci, statul este un organ sau un rnijloc
tehnic al spiritualitatii, al unei spiritualitati anumite, de un
anumit tip i nuant impuse de conditiile fortuite locale, antropologice si psihologice" 2).

Fiecare natiune InclinA catre o anumita ordine juridic

sociala, potrivita structurii ei psiho-fiziologice, traditiunilor ei
si intregului ei mod de a se comporta. Deaceea unele natiuni
prefera o ordine juridica social, altele alta. Deaceea statul
national constitue statul cel irnai unitar, de cea mai mare ornogenitate posibila in aspiratiile i mentalitatea colectiva: Statul
national prezint cele mai multe sanse de a se considera ca
Viat, spirit, drept i Stat, Gand Rorna.nesc", 1938, pag. 160.
Ibid., pag. 51.

www.dacoromanica.ro

Eugeniu Sperantia

318

asezat socialmente in cadrul unui maximum de justitie realizabila. Statul national e dec,i o constructiune tehnica de aparare

garantie a apului de justitie si de ordme sociala care corespundc in chipul cel mai adecvat conceptiilor generale si exigentelor sufletesti ale unei natiuni. Prin aceasta, statul national

apare ca formatiunea sociala care serveste in gradul cel mai

inalt spiritualitatea ameneasc5.- 1).

1) Ibid., pag.

161

www.dacoromanica.ro

FILOSOFIA ISTORIEI
MIMMIN

Inceputuri
Desvoltarea pe care au litat-o in a doua jurdatate a
XIX-a si in primele cleca.de ale secolului nostru studiile
si la punerea
problemelor de filosofia istoriei. Mari nostri istorici, determinati
de nevoile interioare ale stiintei istoriei, nu puteau s nu-si
puna problema cunostin tei istorice, a metodelor logice de care
se serveste aceasta stu-nt., precum si a obiectului ei. Xenopol,
larga, Parvan, au adus contributii dintre cele mai interesante,
Xenopol fiind apreciat peste hotare in acest domeniu de un
mare ganditor ca H. Rickert, cruia teoria lui Xenopol i-a
impus in adevar.
Dar si inainte de aoesti istorici avem contributii interesante de semnalat. Dac la unii ganditori, ca D. Cantemir, I.
Heliade Rdulescu sau V. Conta ideile de filosofia istoriei sunt
sec.

istorice in tara noastra, a dus in mod necesar

amestecate cu elemente alegorice sau sunt confundate cu elemente

sociologice, la altii insa, ca Alex. Hasdeu sau B. Petriceicu

Hasdeu, lucrurile se prezint cu totul altfel: problemele sunt
vzute cu destula luciditate .i contributille Ior merit sa' fie
cunoscute.

Cel dintai, asadar, care si-a pus constient i ciar probleme de filosofia istoriei, dei silit de soart s scrie in
limba rus, a fost Alexandru Hasde u. Nscut la 1811,
el face studii serioase i temeinice, urmand la Universitatea
din Harcov, la cea din Lwow si dandu-si doctoratul in filosofie
la Universitatea din Mtinchen cu o teza asupra -F;1
___osofului rus
Grigore Savici Scovorod, ale carei influente puternice le va
www.dacoromanica.ro

Alexandru Hasdeu

320

resimti toata viga. Intors in Basarabia, el este numit de guvernul rus profesor de istorie 5i statistica la liceul din Vijnita.
Iubitor al folclorului moldovenesc, cantand in versuri trecutul
de s'aya al Moldovei, nevoit ins sa serie in ruseste, Alexandra

Hasdeu n'a putut juca in cultura romana rolul la care-1 indreptatea atat pregatirea cat i talentul sau. Dei publicand
intr'o limba straina, el trebue totus considerat ca apartinand
culturii noastre, fiindc simpa romaneste

si

el insus se considera

roman. Asa se explic cum in 1866, el este ales, ca tiu al

care atunci se
Basarabiei, membru al Academiei
nurnea Societatea Academica Romana-. Alexandru Hasdeu
moare la

1872.

Alexandru Hasdeu tine un discurs la finele

anului scolar la liceul din Vijnita, in care-si pune cateva interesante probleme de filosofia istoriei. Discursul acesta a fost
In

1842,

publicat in romaneste abia in 1938 in traducerea d-rutur N. Covali

Cu o prefata de Ern. C. Grigoras, sub titlul Problema tunpului nostru.

Cercetarea istorica sau, cum Ii spunea Alex. Hasdeu,
contemplarea Istoriei are doua laturi: una analitifc'd si alta
sinietica. Cine ramane la analiza, nu va putea intelege niciodat

ce este istoria si care sunt firele ei de aur ce se pierd in

infinit. Nurnai cine se ridica la sinteza poate sesiza determinarea succesiva a momentelor istorice si desvoltarea progresiva'
a mersului istoric. Aclevarata meto& a stiintei istorice esteinsa dupa Alex. Hasdeu, comparatia imediata 5i vie dintre
analiza i sintezr, metoda pe care el o numeste i dialectic6.
Metoda dialectica e un triumf al adevarului asupra minciunei

parerii, un triumf al autenticitatii asupra verosimilitatii

indoelii, un triumf al cazuisticei asupra cazuisticei, sustinut prin
trecerea libera a empirisrnului in rationalisrn 5i a convingerii
problematice in cea apodicticr 1).
Stiinta istoriei

are ca obiect de cercetare dupa Alex.

Hasdeu comunitati de oameni. Dar ce este o comunitate umaria?

Nu este o simpla adunare de oameni, cari sa ocupe, pe Muga
locuinta lor, o bucata de pamant, delimitatA de hotare naturale
sau artificiale, ci o totalitate umana rational-umana, cuprinsa
intr'o astfel de individualitate, care, daca la exterior se pre-

zinta cu caracter de colectivitate, formeaza in sine o umtate

perfecta, avand centrul sau ca focar al vitalitatii, ca punct al
1) Problema timpulm nostru, 1938, pag. 10-11.

www.dacoromanica.ro

Alexandru Hasdeu

321

unirii organice a particularitkilor in sistem5.- 1). Avem o comunitate, atunci &And aceasta totalitate umanA se concentreazA ea
singur in sine ns i pentru sine, cAnd ea singuni se recunoaste ca atare, atAt in decursul existentei sale incontinui, cfit
Timp istorio numeste
si in fiecare perioadA a desvoltrii

Alex. Hasdeu ordinea comunitkii, care se recunoaste pe ea

ins5s, socotitA ca parte integrana din viata omeninr, iar istorie
numeste el intregul sir al acestei vieti, luat ca un intreg
campus din pArti". Alex. Hasdeu distinge in istorie oameni
istorici, oameni mari i multimea anonimA. Omul istoric este
un om activ, care exprimA atita spirit din spiritul intregei comunitAti, incAt efectele actiunilor lui nu dispar, ci se mentin
amtinuA s'A actioneze mai departe, chiar dupa ce el a disparut.
Oamenii mari sunt uriasii omenirii, ce se recruteazA din oamenii istorici i duc pe umerii lor intreaga semnificare a timpului, tAlmacind-o celorlalti prin vorbe i fapte. Numele celor
dintAi exista in plinkatea lor in Istoria timpurilor; numele celor
din urrnA constitue titlul, inscriptia timpurilor Istoriei- 2). Oamenii mari sunt reprezentantii timpurilor trecute si vestitorii celor
viitoare, ei sunt organele timpului, ci nu educatorii i organizatorii

lui. Oamenii renumiti ai istoriei sunt numai cei mai credinciosi

si mai constiinciosi executori ai adevarului istoric, clrora
sus li e dat s simti i sA infiptuiascA, s cunoasci i si realizeze bazele, cari, in mod tainic, fAuresc spiritul unui anumit
timp istoric- 3). CunoscAnd insa viata numai a oamenilor renumiti ai isioriej, istoricul nu va putea pretinde ca a pitruns
cea mai inaltA taini a vietii istorice-, cici viata aceasta insi
nu poate fi cunoscutA cum trebue, decal ciao:A Ii cunoaste totdata i inceputul, mijlocul i sfarsitul, adic trebue s'A cunoascA
precis si profund viata intregei multimi anonime, care activeazi
In istorie, des* nu activeazA pentru istorie. Doar din aceasti
multime se nasc ei si tot in aceast multime se intorc- 4).
Timp, istorie, spirit uman, soarti, libertate proprie i tencinta eatre existenta pentru sine, sunt dup4 Alex. Hasdeu notiuni solidare: una nu poate fi inteleasA firA celelalte. Istoria
este motorul desvoltrii spiritului uman, conditionat de o soartA,
de care el depinde si care ti cuprinde toat exteriorizarea sa,
cu ajutorul libertkii sale proprii i nevoia sub naturald
Problema timpului nostru, pag. 4.
Ibid., pag. 5.
Ibid., pag. 6,
Ibid,, pag. 9.
zI

www.dacoromanica.ro

Alexandru Hasdeu

322

tendinta care existenti,

adic din existenta in sine care existenta pentru sine" 1). Dupi
Alex. Hasdeu nu exist. _prezent, ci numai trecut i viitor,
absolut.; iar principiul istoriei este

fiindea fiece clip A actual apartm. e sau trecutului sau viitorului.

Prezentul este fictiv i notiunea de prezent este o notiune

ireal. Nu se poate desparti prin prezent, spune Hasdeu,

ceeace a fost de ceeace va fi; fiece clip sau coincide cu trecutul, sau apartine viitorului. Care oscilatiune a pendulului poate
fi socotitil ca un punct imobil intre aoesti doi poli ai eterniCatii
In perpetuum mobile?"

Istoria se desUsoar dup o lege pe care Hasdeu

co

muneste /ege a polarizatiei, a polarizatiei atat a axistentei in

sine cat si a existentii pentru sine. Cu ajutorul acestei legi a
polarizatiei se explicO cum descoperirile stiintifice
practice, cure teoria i activitatea, se manifest. analog Ora la
doincident. Astiel opera ltti Boecklm.
reforma lui Luther,

filosofia lui Descartes si pacea din Westfalia, criticismul lui

Kant 5i Revolutia francez, sunt mardestari analoage ale aceluias spirit al timpului. Fiecare idee i are confesorii si. Prin
urmare, i fiecare fapt ti are infOptuitorii si. Conducitorii
oomunitAtii, geniile teoriei i eroii practicei sunt principali confesori ai ideilor i cei mai de seam infa..ptuitori ai faptelor.
Astfel apare in istorie sistema de diviziune a muncu- intre
oameni ca intre membrii unui tot social cari trOesc in armonie.

Pe toti Ii vedern in acest atelier luctind amical la o aceeasi

mas de lucru: unii

cu sfatul, altii
cu bratele, s. a. m. d.
lar totul produs de un aoelas suflu care distribuie fiecaruia in
parte o altO insircinare, ins pentru un acelas lucru- 2).
Problema timpului sOu, Alex. Hasdeu o vede, sub infruenta lui Scovoroa, in solidaritatea strnsO dintre ideen
umanitate si cea de nationalitate, In creatia culturalO, prin respectarea ideei de umanitate si a oelei de nationalitate. Set' fui
national in spiritul umanitii, sd fu i umanitar in spiritul na(ionalittii" 3). F,5.ra neain, cultura nu se poate desvolta, dupO

cure ea nu se. poate desvolta fr libertate. Prin cultur un

popor se deosebeste de alte popoare, in c.ulturi un popor isi
manifestO propriul su eu.

Cea mai 'Malta posibilitate, realitate

necesitate isto-

ricr, Alex. Hasdeu o vede in Stat. Statul este dominarea

'bid, pag. 7.

Ibtd , pag. 9.

Ibid., pag. 34.

www.dacoromanica.ro

B. P. Hasdeu

323

ideei, cireea poporul se supune de buni voe, adic cu buni.

paz a individualititii sale-. Dupi Alex. Hasdeu o orsanizatie
, in spiritul umanititii, in spiritul de rasa si in acela al nationalititii, exista cu adevirat numai in Stat-1).
Filosofia faoe parte dupi Alex. Hasdeu din nevoile cele
mai ,esentiale ale unui popor, fiindc prin filosofie acel popor
fac constient drumul ce-i este predestinat de sus
poate
si pe care trebue si-1 strabat in viitor. Dar dac un popor nu

poate tri fri filosofie, nu urmeaz de aici c once filosofie

convine unui popor. Alex. Hasdeu citeazi in aceast privm" ti
ideea indrepttit a lui Goluchowski: E rusinos pentru un
popor s nu aibi nici o filosofie i si doreasc once filosofier.
Stand, dup cum o mrturiseste el singur, sub influentele
Schelling, Goerres, Hegel, Alex. Hasdeu
aduce totus, in filosofia istoriei, oantributii personale, demne
lui

Scovorod,

de mentro' nat.

Un alt gnditor care in secolul trecut a adus contributii

interesante in domeniul filosofiei istoriei, este fiul lui Alexandra
Hasdeu, eruditul de mare prestigiu i reputatie, Bogdan P et rice icu Hasde u. IV-ascut la 26 Februarie st. v. 1838 la

Cris' tinesti, dup ce tirmeaz liceul la Chisiniu, se inscrie la

Universitatea. din Harcov, unde urmeazi dreptul, dar totodat
anurnite cursuri la Facultatea de Litere. Suferind o amara
desamigire sentimentali, el infra la vrsta de 16 ani ca voluntar in armata rusa, contin. uandu-si Ins i studiile universi-tare.

Dupi ce termini urriversitatea, sub impulsul curentelor politice

sociale din Rusia Acelei vremi, cind reprezentanti de seamit
ai diferitelor nationalitti militau secret si subversiv, spre independenta nationala a popaarelor, Hasdeu trece in 1856 in Moldova, se stabileste la Cahul, care revenise din nou Moldovei,
accept un post de magistral la tribunalul din acest oras. EI nu

r'mne insi multi vreme aici, cci, in 1857, Il gsim la Iasi,

luptnd entuziast pentru unire. In 1859 este numit profesor
de istorie la Scoala Reali Centrali din Iasi, iar dupa desfiintarea
aoesteea la gimnaziul internat. Destituit peste cativa ani din
invtmnt, din cauza unor amintiri publicate, pe care contemporanii le-au socofit scandaloase, destituit si din postal de bi-'
bliotecar al universittii, Hasdeu piriseste Iasii, mutndu-se la

Bucuresti, unde duce o viata des-tul de grea, pani cnd.

1864, este numit in Comisiunea Documentan. In 1874 este
11 Ibid., pag .27.

www.dacoromanica.ro

B. P. Hasdeu

324

numit profesor de filologie comparata ra Facultatea de Filosofie din Bucuresti, iar in 1878 este numit Director al Arhivelor Statului.

Fiu al Basarabiei, se casatorete cu o romanca din Tara

Motilor, calatoreste de mai multe ori prin Transilvania, infiinteaza cu alti ardeleni din Romania libera societatea Transilvania", ce avea menirea sa intretie vie constiinta nationala in
Ardeal, precum face parte si din societatea Romanismul", care
deasemeni urmarea deteptarea constiintei nationale la Romanii
de pretutindeni, pregatindu-se astfel unirea cea mare ce avea
sa vina.
In 1888, Bogdan Petriceicu Hasdeu are nemarginita durere
sa piarcla pe fiica sa Iulia, genial inzestrata, care uimise prin
calitatile ei intelectuale pe profesorii sh'i de la Pan's. Zdrobit
de durere, Hasdeu gseste o mangaere si o sperant in cercetrile sp;ritiste, cautand astfel s stea In legaturi cu fiica lui
adorata, dincolo de lumea materiala, in lumea. spiritelor. Hasdeu
moare la 25 August st. v. 1907, in castelul ski dela Campina.
Lucrarea in care Bogdan Petriceicu Hasdeu si-a pus probleme de filosofia istoriei este Istoria critica a Romanilor"
vol. I (1873) i vol.
(1875), In capitolul intitulat: Reactiunea
omului contra naturii. El i pune aici problema intinderii teritom' le, a nomenclaturii 6 a actiunii naturii asupra omului. In primele doua probleme, Hasdeu nu aduce veden i originale. El descrie in legatura cu prima problema, teritorfile locuite de romani la

origine, fara a insista asupra influentii pe care solul ar fi putut

so exercite asupra psihologiei poporului roman. In legatura cu
a doua problem, el studia' za nomenclatura, fari a se ridica
insa deasemeni la o afitudine filosofica.'. Dar in a treea problema,
anume aceea a actiunii naturii asupra omului, gasim idei ce
merita sa le retinem. Recunoscand influentele naturii asupra
desvoltarn" popoarelor, B. P. Hasdeu nu le recunoaste totu

un rol exclusiv. Daca ar fi uva, cum s'ar explica atunci c

popoare diferite, traind pe acelasi teritoriu 6 suferind acelea6_

influente naturale atotputernice, nu ajung totu5, cu timpul, la
o structura fizica si sufleteasca similara? Sau de ce popoare

diferite, care au locuit la intervale de timp acera6 teritoriu,

ce i-a pastrat trasatunle lui caracteristice, prezinta deosebiri
fundamentale? FIndca, spune B. P. Hasdeu, este ceva mai

pe sus de materie"1), un element viguros", o aristocratie a

1) B. P. Hasdeu, Istoria criticA a Rornioilor, ed. II, 1874, pag. 172.

www.dacoromanica.ro

B. P. Hasdeu

325

materier, pe care el o numeste ginte. O natiune presupune dou

elemente constitutive, un pamint i un neam. Fiecare pimnt
are o natur a sa proprie; o natur,1 pe care nu o poate nimici
influenta neamului i prin care acel pamant se aseamn cu
el insu i difera de toate celelalte pmanturi. Anglia a ,fost
totdeauna insul: sub Britani, sub Saxoni, sub Danezi, sub

Normanzi. Fiecare neam are si el o natur a sa proprie; o

naturii pe care nu o poate nimici influenta pamantului si pria
care acel neam se aseaman cu el nsu j difer de celelalte
neamuri. Armenii pAstreaz6 ceva armenesc stereotip in Franta,
in Turcia, in Germania, in Italia, in Polonia... Astfel fiecare
Omani are o idee a sa speciala in universalitatea pamnturilor
si fiecare neam are o idee a sa speciala in universalitatea neamurilor. Asezandu-se vreunul din neamuri pe vreunul din pamanturi, legatura celor dota specialitati produce o natiune. Unirea dintre pamnt i neam, pe baza creea se inalta o natiune,

e eat de strans, Inc& pmntul rasfrange in toate ale sale

imaginea neamului i neamul rsfrange in toate ale sale imaginea pamantului. Natiunea astfel format se aseamn cu ea,

ins4 mai mult Inc decum se aseamdi unul cu altul cele

dou elemente ale sale consecutive, pmantul si neamul, cki
natiunea este un produs de asemanri". Sunt o seam de elemente care infra in componenta unei natiuni, elemente care
pot fi puse in formule algebrice, a cror aplicare concret

necesita o munc.i titanica. Exprimnd prin N o natiune oarecare, prin G gintile consfitutive, prin C climele prin cite
trecuse, prin 8 scderile elementelor vechi i prin
adaosul
elementelor noui, vorn vedea OA o nationalitate, daca in primul

seco! al existentei sale este N=x G+yC, in ceilalti secoli unul

dupa altul va fi:

N = (xG 8)+(y1 81+ ;

N = (xG-26)(y1-2814-2T ,

N = (xG-38)-Hy1-381+37
N = (xGn3)-1-ty1n81-HT," 3)
A atribui climei o influenta exclusiv, cum facea Montesquieu, inseamna a rasa neexplicate o seama intreaga de fapte.

Asa de pilda Montesquieu susfine c popoarele insulare sunt

mai liberale decat popoarele continentale-, recunoscand ins el
insus ca Japonia e o tara despotica i explicand acest lucru cu
Ibid., pag. 174-175.
Ibid pag. 176.

www.dacoromanica.ro

B. P. Hasdeu

326

faptul c insula e mare! Dar spiritul liberal al Americanilor

cum poate fi explical? Dar Elvetia? Nu trebue apoi sa trecem
cu vederea ea: aproape in fiecare provincie, cu exceptiunea
numai doar a zonelor polare, se ciocnesc si se contrabalanseazi
mai multe diferite naturi, a canor varietate scap totalitatea

unei natiuni de massa presiunii exterioare"). Sa ne gandim

de pild la o tar, Cu configuratii geografice diferite, cu munti
cimpuri, cu fluvii i litoral maritim: ce influente diferite
nu exerciti asupra poporului aceste deosebiri naturale! Nu trebue
s fim prin urmare unilaterali i exclusivi, cci once teorie
exclusiv intunecii, in loe s lumineze, adevrut. Caracterul
national, forma de guvernare, institutiile sau o idee mare sunt
In stare si stvileasci influenta naturii asupra omului. 0 idee
mare se intruchipeaz intr'un om mare. S ne gndini la expansiunea cuceritoare a Arabilor in evul mediu, al cror imperiu

se intindea de la Himalaia pn la Atlantic, exercitnd influente dintre cele mai mari, nu numai In domeniul politic, ci
In cel tiintific, literar si artistic! S ne &dim la Mohamed',
Ja Alexanclru cel Mare, la Napoleon! Idei rnari implicnd
oameni mari.

Natura, spune B. P. Hasdeu, nu ucide hberul arbitru,

nu impiedica progresul, nu popreste realizarea celor mai frurnoase tendinte ale unei natiuni; dar ea le imprim o directiune,
o directiune adesea intrerupt i apoi reinodatii din interval 'in
interval; o directiune ce nu poate fi aceeas la Tamisa i Bosfor,
In Urali si Ande; iar supra-directiunea tuturor directiunilor
chin' aterice partiale, prectmt i toate cate ram'in nestrbtute
pentru cugetul omului, este in Provident- 2).
Exist oameni superiori i popoare superioare, exista oaineni mari i popoare alese, oper a sdectiunii providentide.
Dar o selectiune proviclentiali care nu exclude liberul arbitru
responsabilitatea moral. Determinarea pe care o exercit
providenta ins, nu este necesar, ci ofer omului numai posibilitatea de a tinde ctre civilizatie i progres, l.snd in grija
lui rspunderea de a Linde sau nu. Pentru om, spune B. P.
Hasdeu, o civilizatie fatal nu exista, precum nu exist pentru

el o fatal bestialitate. Tinzand, el, ajunge mai mult

sau Amai

putin, in proportie cu gradul tinderii si cu intensitatea resistentii

din afar: ins nu ajunge fir& s tind, stapn fiind a tinde

1) Ibid., pag. 180.
21 Ibid., pag. 181.

www.dacoromanica.ro

327

B. P. Hasdeu

Eau a nu tinde. Selectiunea providentiala nu distruge liberul ar-

bitru uman si nu inlatura responsabilitatea moralr 1). Asadar,

progrestl unan e numai posibil, nu neeesar- 2), dupa cum si
superioritatea este numai posibila, nu necesarr 3).

Dupa B. P. Hasdeu nu Mal incape discutie ca exista

o deplina compatibilitate intro selectiunea rovidentiala i litotalitatea umanitatii, selecberul arbitru. Intr'o ginta, ca

tiunea providentiala ajuta pe om de a pasi inainte,

1'1

Ajut

foarte mult, if ajuta necontenit, 11 ajuta pretutindeni, ins nu-1

sileste s meargr 4). Providenta are deci grijA de soarta omului,
dar nu mai putin j omul i are raspunderea lui in felul cum
organizeaza existenta. Providenta nu s'a multumit numai
creeze pe om i apoi sA-1 abandoneze soartei lui, ci ea ii poart

mereu dc grij. Progresul s'ar fi oprit... pe o treapti destul

de inferioar, Ca se cerea pentru stricta indestulare a bunului
trai material al omului, daca tot Divmtatea nu venia din al' id
In cind sa acorde unor ginti, unor popoare, unor oanieni pn'vilegiul unei aptitudini providentiale, de unde apoi, dupa" cum
un singur geniu impm. ge inainte un popor intreg, tot astfel un
singur popor, o singura ginte, impinge inainter umanitatea. Aceasta
actiune a Providentei, desi continua, totus nu impune umanittii,

gintii, poporului sau individului vre-o directiune necesarii, ci-i

faciliteazi numai posibilitatea de a merge mai bine sau mai

iute, posibilitatea de a ajunge mai sus sau mai departe, posibilitatea de a lupta Cu suoces contra naturii, o simpla posibilitate,
ranannd in responsabilitatea omului de a-si implini misiunea

sau a o neglija, a face mai mult sau mai putin, a se ridica

sau a cidea- 5).
B. P. Hasdeu scoate apoi in relief rolul imens pe care,
1-a jucat adaptarea in desvoltare,a omenirii. Lipsa prului pe
corp, secundata de un cerebru plin de puternice facultati latente'', 1-a dus pe om la necesitatea de a se imbraca i a-si
oonstrui locuinte, dar si de a se mica dintr'o localitate intr'alta.
Invelindu-ne in blni la nord, imbrobodindu-ne in usoare teseturi la sud sau despuindu-ne sub tropioe, durAndu-ne edificii
de granit sau adapostinclu-ne in umbrare d'e frunz, variind pn
la infinit regimul vestimentar sit arhitectonic in m'Asura condiB. P. Hasdeu, Reactiunea omului contra naturii, pag. 14.

Ibid., pag. 14.

Ibid.. pag. 16.
Ibid., pag. 18.

Ibid., pag. 19-20.

www.dacoromanica.ro

B. P. Hasdeu

328

tiilor circumfuse, noi prosperim pretutindeni pari la polul inghetat, pe cand biata maimut5., prototipul nostru anatoniic, piere

de ftizie nu mai departe clecjit in Paris sau in Londra. Fir

posibilitatea aclimatizarii omenimea ar fi ramas pururea in

fasi...-1).

B. P. Hasdeu dovedeste o vast stapanire, am putea

zice suverang, a literaturii din vremea lui in legtura cu problemele pe care si le punea, insusindu-si ideile ce i se pb.'reau
intemeeate, dar supunndu-le unui serios examen critic. Wallace,
Darwin, Littr, Lubbock, Spencer, ginditori cu renume in ace-a
vreme, ii erau familia. ri.

Dar ganditorii ronfani cari au adus contributiile cele mai

interesante in filosofia istoriei, sunt: Xenopo 1, Iorg a, 13 A r-

van si Draghicescu.

1) Ibid., pag, 20.

www.dacoromanica.ro

A. D. Xenopol
Nascut la 23 Martie st. v. 1847 la Iasi, Xenopol face
studiile secundare in acelas oras, apoi in 1867, ca ajutorul unei

burse acordate de societatea Junimea", pleac in Germania,

la Berlin, unde urmeazi regulat prelegeni filosofice, juridice
istorice. La istorie, el audiaza pe Mommsen, Curtius, Ranke
Gervinus, adic pe cei mai reputa ti istorici ai Germaniei
din acea vreme. In 1871 Ii d i doctoratul in drept i doctoratul in istorie. Intors in tar el este numit in acelas an procuror

de sectie la Tribunalul din Iasi, in 1876 fiind inaintat prim

procuror la acelas Tribunal. In 1878, Xenopol se retrage din
magistratur, din cauza unei neintelegeri cu procurorul general,

dedicndu-se profesiunii de avocat, pentru ca in 1883 sa fie

numit profesor de Istoria Rominilor la Universitatea din Iasi.
Xenopol rnarturiseste ca practica si teoria dreptului i-au folosit
mult pentru tratarea Istoriei, c'ci judecata juridica este indreptat asupra unor fa pie omenesti si se deprinde cu inchegarea lor, care este, adeseori, stipAin't de o alt logica de
eat aceea a inlintuirei ideilor curate si anume logica dreptului
se indreapt mai mult dup aceea. a faptelor, care nu tokleauna
e ace,ea a ideilor. Apoi ideia dreptului este aceea care strbate
istoria dula un capat la altul, caci ce sunt frmnfrile popoarelor, decat nazuinte de a realiza ideea clreptului sau de a apra
aceast idee atit in relatiile dintre popoare, cat si in acelea

dintre clasele sociale? Insfarsit, nu este cu putinta de inteles

viaja 15.untrica' a popoarelor, fr cercetarea asezamintelor lor,
care toate sunt intemeiate pe raporturi juridice- 1).

Avnd despre cariera de profesor universitar o nobil

idee, Xenopol nu se (nultumi numai de-a face cursuri, ci totodata
1) A. D. Xenopol. Istoria Mellor mele, In Studil i Documente Laerare" de I. E. Toroutiu, vol. IV, 1933, pag. 387-388.

www.dacoromanica.ro

A. D. Xenopol

330

incepu o rodnica activitate tiintific, concepand, intre alte lu-

crri, acea Istorie a Romanilor- care inseamna un mare eveniment stiintific in istoria istoriei Romanilor. Dela probleme
de istorie propriu zisa, Xenopol trece la probleme de filosofia
istoriei, publicand in 1899 Les principes fondementeaux de
rhistoire, tradusa i publicara in 1900 si in limba romana. Aclanc

ref acuta, aceasta lucrare apare in 1908 la Paris intr'o noua

editie sub titlul: La Thorie de thistoire. O seama de studii,
publicate in diferite reviste romane i straine, precum i diferite
comunicari facute la Academia Romana, precizeaza i adan-

cesc conceptia lui despre istorie. Ales. ,mai intai membru corespondent al Academiei Romane, apoi membru activ, Xenopol
este ales in 1914 membru corespondent al Institutului Frantei,
o dinstinctie pe care n'o mai primise !Ana la el nici un roman.
Xenopol moare in Bucuresti la 14 Februarie st. v. 1920.

Prin opera sa filosofica,

desi putin cunoscuta

la noi

in tara, Alexandru Xenopot stabileste contactul indiscutabil intre

filosofia roman i cea str'in. Istoric i ganditor de ,reaLi

valoare, ne-a dat una din cele mai de seam cercetari a fundamentelor istoriei. Facand deosebire principiala intre structura
teoretica a stiintelor naturei i structura teoretica a stiintelor
istorice, Xenopol se apropie in conceptia sa de -filosofii germani Windelband i Rickert.
Unii ganditori au incerrcat s stabilea,sca caracterul istoriei,
pornind dela o anumita conceptie metafizica ori dela un anurnit
ideal logic, un procedeu care dupa. Xenopol este complect eronat,

caci problernele fundamentale care constitue dupa el obiectul

scopul, principiile metoda istoriei
pot fi doWaite in particularitatea lor logica numai daca se analizeaza
empiric stiinta istoriei asa cum a fost ea practicata pn acum
de marii istorici ai omeniei.
Xenopol i construeste conceptia lui despre istorie avand
ca baza epistemologica cunosfinta cepie, care dupa el reda
adecvat si netransformat existenta empirica. Cunosfinta este
dupa el o cpie a realitatii. $tiinta e reproducerea intelectuala
a universului: ea este reflexul realitatii in intelegere; proectarea
istoriei

ratiunii lucrurilor in ratiunea umana"), reflexul universului

in spiritul nostru"); spiritul e oglinda fidela- a realitatii.

Adevarurile stiintei sunt imuabile i eterne
caci stiinta nu
I) Thorie de l'histoire. pag. 30,
2) Ibid., pag. 35,

www.dacoromanica.ro

A. D. Xenopol

331

este o creatie a spiritului nostru, cum e arta de exemplu, ea

are existenta sa supra-temporala i supra-spapa'
o ordine
obiecfiva. absoluta. In conceptia lu Xenopol spatiul i timpul
nu sunt forme a priori ale sensibilitatii asa cum sustinea Kant,
caci daca' ar fi asa, istoria ar deveni o imensa fantasmagorie,
ci sunt forme reale, obiective, prin care se mardest. realitatea
Lucrurile nu sunt intinse si nu curg in timp, fiindca o

sensibilitate le-ar percepe ca atare. ci ele sunt intinse in ele

insele i dureaza real in timp,
spatiala i temporala.

cu alte cuvinte realitatea este

Spatiul i tirnpul sunt dupa Xenopol cadre" de manifes-

tare a realitatii. Timpul are insa si o alta' insuire- el poate

da inca anumitor forte posibilitatea de a exercita actiunea lor
transformatoare, in vreme ce el se scurge" 1). In teoria sa aceast
insuire a timpului constitue criteriul dupa care faptele succesive

se deosebesc de faptele de repetitie. Nici un fapt in univers nu

se repeti identic a doua oara. Totul van.a. za.", se transforma.

Universul este un nesfarsit proces de prefaceri in spatiu

in timp.

Faptele din univers se impart in doua categorii: in fapte

de repetztie i in fapte de succesiune. Faptele de repetitie sunt

dupa Xenopol acele fenomene spatiale i temporale asupra

rora fortele naturale modificatoare nu exercita o actiune esentiala.

Faptele de succesiune sunt fenomenele care se succed, care

sufar schimbari, devin altele prin influenta diferitelor forte exer-

citate in timp asupra lor. La cele dintai, spiritul omenesc cerceteaza comunul, similarul, iclenticul, fiindca aceste fapte
expun aceasta latura a lor, iar la celelalte particularul, distinctul,
unicul, fiindca aceasta e ceeaoe i se ofera. Exista desigur fapte de

tranzitie intre aceste doui categorii deosebite, fra insa ca prin

aceasta sa dispara deosebirea principiaba dintre ele. Succesiunea
nu poate fi niciodata uniforma, iar uniformitatea nu poate constitui
niciodata o succesiune" 2). Aceasta deosebire o intalnim at:At in
clomeniul spiritului cit i in acela al naturei. Nu se poate afirma
ca faptele de repetitie sunt totdeauna naturale i cele succesive
intotdeauna sufletesti, caci de exemplu 5tiinte din domeniul naturei materiale, ca geologia ori paleontologia, cerceteaza tocmai
moclul cum s'au transformat fenomenele, i tiinte din domeniul
spiritului, psihologia, logica matematica, economia politicA, drepIbid., pag. 2.
Ibid., pag. 5.

www.dacoromanica.ro

332

A. D. Xenopol

se ocupa Cu fenomene de repetitie. Se poate spune eel mult

c faptele naturii materiale se transform mai incet decat faptele
naturii sufletesti. Deosebirea dintre fenomenele materiale si cele
sufletesti conga in raportul pe care 11 au ele fata de spatiu si de
tul

timp

i dupa acest raport stabileste Xenopol patru grupe de

fenomene: 1) Fenomene a caror universalitate se intinde atat in

timp cat si in spatiu, ca de Od in domeniul naturii materiale,
invartirea planetelor in jurul lor insile si in jurul soarelui,
iar in
fluxul i refluxul, aparitia i disparitia vegetatiei
domeniul spiritului, faptele psihologice si cele logice, fenomenul
cererii si al ofertei, etc. Caracterul acestor fenomene e ca oriunde i oricnd s'ar intampla, ele se intampla absolut in acelas
chip, caci timpul i spatiul nu exercita asupra lor nici o influenta
sensibila. 2) A doua categorie de fenomene cuprinde pe acelea
Cu o temporalitate universala, dar cu o spatialitate individuala,
ex.: inclinarea axei globului nos tru pe eliptica, inelele planetei
Saturn, eclipsele parcurse de comete, etc. Sunt fenomene care
se repeta mereu in acelas chip, dar care se intalnesc numai intr'un singur punct al spatiului. 3) Grupa a treia cuprinde aoele
fenomene care sunt caracterizate printr'o spatialitate universala,
dar prin' tr'o temporalitate individuala, de ex.: flora si fauna

globului terestru care nu s'a intamplat deck o singura dati in

decursul timpului si nu va mai reveni vre,odata. Spatialitatea universala a acestor fenomene este deci egal cu spatialitatea terestra,
dar aceasta nu este un argument, spune Xenopol, impotriva existentei autonome a acestei grupe, caci nu faptele sunt de villa ci
marginita noastra cunostinta, care nu poate sti ce se intampla pe

celelalte planete. 4) In fine a patra grupa este aceea a femmenelor care si spatial si temporal sunt individuale. Acestea cad,
in domeniul istoriei propriu zise. Ele ocupa un anumit timp, se
intampl ()data si nu se mai repeti, de pild: civilizatia egipteana, navalirile barbare, imperiul lui Napoleon, etc.
Primele doua, grupe sunt formate din fapte de repetitie,
iar cele doua din urma, din fapte unice. Aceasta deosebire pe
care o face Xenopol intre faptele de repetitie si cele de succesiune, constitue dupa el si fundamentul clasificarii stiintelor.
Incercarile de clasificare a stntelor, care pornesc dela
faptul ca exista doua realitati deosebite
materie i suflet
deci impart stiintele in doua grupe: a) siiinte cosmologice
i b) qtiipte noologIce,
pckuesc, spune Xenopol, caci reunesc ceeace trebue sa fie separat i separi ceeace trebue
www.dacoromanica.ro

A. D. Xenopol

333

fie reuniC1). Deosebirea intre materie si spirit nu poate fi

rnentinuta, caci de ex.: fortele, gravitatea, electricitatea, etc.,
sunt ca i sufletul nespatiale i netemporale, iar realitatea sufleteasca nu a imateriala decal in propria noastra fiint; fenomenele sufletesti sunt perceptibile numai dui:a ce au imbracat
anumite forme materiale. Xenopol, vaznd c2ai deosebirea ,materie-suflet nu poate constitui o baza de clasificare a stiintelor,
pleach dela cele doua categoru- de fenomene -- de repetitie
evitnd astfel neajunsurile clasificrilor

si de. succesiune

obisnuite.

Cu faptele din prima categorie

materiale i sufletesti

se vor ocupa stiintele teoretice, stiintele care stabilesc legi;

iar fenornenele care se transform in timp
materiale si su
fletesti
vor face obiectul tiin(elor istorice. Astfel Xenopol
obtine urmatoarea clasificare:
Ale materie

I. .57iirite teoretice
(fenomene de repetitie)

b) Ale spritului
{a)

Ia) Ale materiel

f fzica, chmia, astronoma,

I. biologa i fiziologia
Matematca, pshologia, lo-

gica, ec. politic, dreptul,

1 sociologa statia, etc.

f Geologa, paleontologa,
teoria descendentei.

IL $tiinte istorice
(fenomene succesive)

b) Ale spirtulu

Istoria, cu toate ramificatitle ei, istoria politicA, a

artelor, a literaturel, a

1 stiintelor economice, etc.

Xenopol numeste stiintele istorice astfel clasificate,

istorice reale, Caci se ocup cu fenomene reale care se transforma,
spre deosebire de gtiiptele istorice ideale, care se ocupa cu stradum tele pe care le-a depus omenirea In diferite domenii pentru

gsirea adevrului, cu succesiunea ideilor noastre despre fenomene>,

Istoria reprezint dupa Xenopol unul din cele doua moduri

i cel succesiv. In
sens larg, obiectul istoriei e tot ceeac,e se schimba, se transform
In timp, fie fapte materia. le, fie sufletesti. Realitatea nu poate

de concepere a lumei: modul de repetitie

fi stpanit teoretic numai prin cunostinta care desoopera fenornene de repetire i stabileste legi, ci i cu ajutorul cunostintei
I) Ibid., pag. 22.

www.dacoromanica.ro

A. D. Xenopol

334

istorioe, care cerceteaza fenomene succesive

stabileste acle-

varuri.

Analizand in ce ,consta structura logica gat a, repetitiei

cat si a succesiunei, Xenopol constata' ca legile descoperite de
stn-ntele exacte nu clan o explicare cauzala a fenomenelor, nu
arata dece si cum se intampla fenomenele. Domeniul legilor
cauzale nu trebue confundat cu acela al legilor in genere, care
.,,constat modul de indeplinire a unui fenomen-. In clomeniul
fenomenelor de repetitie sunt asa de rare explicarlle cauzale,
IncAt explicarea pare un lux pe care ni-1 putem ingadui pentru
anumite chestiuni-1), dar nu pentru toate. Progresul stiintelor
nu este in functie de cercetarea cauzelor fenomenelor can' alcatuesc obiectul lor, caci stiintele care neglijeaza explicarea
cauzala, de pilda chimia, optica, progreseaz mai repede, deal
cele care cauta s stabileasc:a cauzele fenomenelor, cum e medicina.

Notiunea de cauza, desi una din notiunile fundamentale ale

stn-ntei,

este fetus una asupra careia. domneste c.ea mai mare

confuzie, caci se confunda cauza, sau cu forta, sau cu una

din conditiile ei; doua elemente diametral deosebite, care nu
lipsesc din nici o notiune cauzala. Intr'o explicare cauzala com-:
plecta e nevoie dupa Xenopol, s fie cunoscut mai intai chipul

de actio. flare a fortei in ea insasi; si in al doilea rand chipul

de actionare a ei asupra conditiilor. Notiunea de cauzalitate e
deobiceiu ru inteleasa chiar i atunci cand e vorba de aplicarea
ei la explicarea fenomenelor de repetitie, sustinandu-se e ar

exista o durata, oricat de mic, dela aparitia cauzei pAn la

producerea efe,ctului. Ceeace este o eroare, spune Xenopor,
cci, pentru faptele pentru care timpul joaca rolut pasiv de
a le ingadui sa se produca In curgerea lui, cauza este coexistent cu efectul, se naste in acelas moment cu el, if insoteste
In toata durata producerei lui si dispare odata cu el- 2). Iu
miscarea de revolutie a planetelor in jurul soarelui si a rotatiei
tor in jurul lor insele, in aceea a atractiei reciproce a corpurilor,
etc., (fenomene de repetitie) exista simultaneitate intre
efect. Acelas lucru se intampla i cu caldura, unde efectul
pare s urmeze temporal cauzei. Pare numai, caci in realitate
cauz 6 efect sunt fenomene simultane. Caracteristica esentiala a cauzalitatii de repetitie, este concomitenta cauzei
Ibid., pag. 44.
Ibid , pag. 58.

www.dacoromanica.ro

A. D. Xenopol

335

a efectului"-). Alta caracteristica a faptelor de repetitie este

aceea c determinarile cauzale pot fi subsumate totdeauna legilor cauzale. $irul fenomenelor cauzale de repetitie, fiind foarte
scurt, explicarea se loveste foarte curand de cauzele ultime.

Explicarea cauzalittii fenomenelor de repetitie intalneste foarte

curand inexplicabilul: in domeniul repetitiei necunoscutul inconjoar foarte de aproape cognoscibilur.
Cauzalitatea fenomenelor de repetitie se deosebeste fundamental de cauzalitatea fenomenelor de succesiune, care au cu
totul alte caracteristice. In primul rand, ele intamplandu-se in
timp, determinarea cauzal va imbraca o forma femporala. Apoi
inlantuirea lor fiind succesiv.i, explicarea cauzala trece dela
fenomen la fenomen, putand ajunge pana la origina, spetei umane,

ori a universului insusi. Xenopol da ca exemplu, in acest sens,

domnia regelui Carol I din dinastia Hohenzollern. Cauza acestei
domnii se afla in hotararea divanurilor &1-hoc de a aduce o
dinastie strina. lar oeea ce a silit pe Romani s' aduca un

principe de dinastie straina a fost instinctul de conservare a

spetei. Alta cauza a fost instabilitatea domniilor de pana atunci,
provocate de amestecul Turcilor in Principate. Se poate merge
astfel Cu explicarea cauzal Oda' la intemeerea Principatelor,

ocuparea Daciei de catre Traian, etc., Oda' la originile

so-

cietatii.

Xenopol recunoaste c i in domeniul fenomenelor de

succesiune sunt fapte care nu pot fi explicate: acelea care au
drept cauza personalitatea sau hazandul. Caci personalitatea
hazardul sunt mistere de nepatruns. E dupa Xenopol un mister
de nepltruns aparitia intemeietorilor de religii

Buda, Con-

fucius, Moise, Isus, Mohamed, Luther. Calm' , etc., aceea a

marilor cuceritori: ca: Ramses II, Alexandru-cel-Mare, Cezar,
Carol-cal-Mare, Wilhelm Cuceritorul, Napoleon, a marilor legislatori: Minos, Lycurg, Solon; aceea a artistilor: pictori, sculptori, arhitecti, etc. Alt factor misterios in istorie e hazardul,
de pida iarna grozava in timpul cand Napoleon patrundea cu
armatele in mima Rusiei. Totusi fiindca actiunile unice datorite
marilor personalitati i hazardului. se exercia i prin mediul
unor conditii generale, ele pot avea o explicare cauzala in timp,
putindu-ne astfel ridica pana la originile societatilor.

Facnd deosebire radicala intre cauzalitatea faptelor de

repetitie si a calor de succesiune, Xenopot sustine c i cele
1) Ibid., pag, 63.

www.dacoromanica.ro

336

A. D. Xenopol

dou grupe de stiinte corespunzaoare, trebue sa aib o structur logic deosebit. Ceeace imprim unor fapte caracterul lor
i acestea formeaz obide singuralitate, de particularitate
este timpul,
ectul unui intreg grup de stiinte, stiintele istorice
o form obiectiv care individualizeaz fenomenele reale.
Stiintele istorice, cercetnd particularul, individualul, unicul,
nu vor urmri stabilirea de legi, aceasta fiind o imposibilitate,
cAci individualul se transform in timp. Pe acest motiv, s'a con-

testat istoriei caracterul de stiint pe de o parte, iar pe de alt

parte, s'a incercat cutarea unui factor logic care s indeplineasc

In istorie rolul pe care-1 joac in stiintele exacte noAiunea de

lege. Rickert si Windelband vd acest element logic in notiunea
de valoare. Xenopol, desi de acord cu acesti gnditori in ceeace
priveste principiile logioe ale istoriei, nu accept acest factor
constitutiv al istoriei ca tiint, Cci, spune el, notiunea de valoare avnd rol selectiv, ea nu este specifica istoriei, ci e
comun tuturor sthntelor, once stiint fiind obligat s disting
ceeace e important de ceeace nu e, ceeace merit s fie ceroetat de ceeace nu merit. Valorile, nici in sensul de valori culturale, nu pot fi dup. Xenopol elementul logic capabil s intemeieze istoria ca stiint, caci valorile culturale sunt de origin etio i adevrul nu poate fi fundat cu ajutorul binelui.
Apoi, valorile sunt subiective i variabile, pe cand adevarul
este etern, imuabil. Factorul logic fundamental in stiintele istorice nu este, dup. Xenopol, notiunea de valoare, ci notiunea
de serie.
Analiziind asemnrile i deosebitile care exista intre no-

tiunea de lege si cea de serie, Xenopol ajunge la urmtoarele

concluzii: legea e fenomenul generalizat", ea exprima raporturi
constante si universale, ceeace fenomenele au comun i nesupus
actiunei tim_pului, pe cnd seria are ca obiect fapte individuale

ce se inlintuesc succesiv in timp. 0 serie are un inceput, un

mers progresiv ori regresiv i isi primeste numele dela ultimul

ei inel. Ceeace in istoria Frantei se cunoaste sub numele de

puterea absoluta, e o serie de fapte istorice, c:ari au inceput cu
Ludovic al VI-lea, si se termina Cu Ludovic al XIV-lea. Raporturile exprimate de lege nu au de a face cu timpul, pe cand
seria e indisolubil legat cu timpul. Alta deosebire intre lege
si serie e aceea Ca pe cnd cea dinti distruge particularitatea
fenomenelor, cea din urm nu distruge faptele cari au ajutat
so formeze. Legea subsumeazi fenomenele, distrugndu-le particu laritatea, pe cnd seria le inglobeaz, mentinnd-o. Anawww.dacoromanica.ro

A. D. Xenopol

337

logia clintre serie si lege st in facultatea lor de generalizare.

Amndoua sunt mijloace de stapanire a realitatii. Seri'le ca
legile pot fi subordonate altor serii mai generale, mai cuprinzatoare. Seriik stau in raporturi de inglobare a partilor la intreg
acest raport de inglobare constitue sistematicul stiintelor isto-

rice, care, in ce priveste puterea de unificare a adevarurilor,

poate rivaliza cu drept cuvnt cu sistemul stiintelor pozitive.
Metoda logica a stiintelor istorice va fi o metoda speciala
care consta in descoperirea necunoscutului individual cu ajutorul
cunoscutului individual- i pe care Xenopol o numeste metoda
metodele stiintelor exacte
inferentei. Inductia i deductia
au in istorie o aplicare foarte restransa. Inferenta urmareste
totdeauna individualul si-1 explica cu ajutorul generalului. Cu
ajutorul ei istoria descopera fapte necunoscute cu ajutorul faptelor
cunoscute, si mai ales cauzele sau efectele necunoscute ale

faptelor trecute. Oprirea inactiva a lui Hanibal in fata portilor Romei e un fapt cunoscut. Dar ce 1-a determinat pe marele
general sa nu ocupe Roma? lata o intrebare foarte interesanta,
careea sistoria trebue sa-i raspunda. Ceeace l-a oprit, a fost
caracterul lui nehotarit. Ideea generala, ea lipsa de energie

stapaneste cateodata tocmai naturile cele mai indrasnele", e

ceeace stabileste legatura dintre cauza i efect, ambele individuale. Inferenta poate fi, dupi Xenopol: a) ascendent& cand

faptul care trebue stabilit precede pe cel care ajuti sa-1 des-

copere", b) lateraki , cand faptul necunoscut coexista cu cel

cunoscut- 5i c) descendent& cand un fapt cunoscut ne face
sa conchidem existenta unui fapt posterior" 1). Inferenta este
metocla istoriei per excellentiam".

Actiunile istorice sunt determinate dupa Xenopol pe de

o parte de factori constanti, pe de alta parte de factori variabili. Din prima categorie, fac parte rassa, caracterul national
continuitatea intelectuala, factori cari deriva unul din altul.
Rassa ca organism psihologic conditioneazi unitar manifestarile spirituale ale popoarelor, care ii apartin. Caracterul national
e un manunchiu de insusiri fundamentale, altoiri pe fondul

inalterabil al rasei". El isi are origina in lupta pe care o duce

rassa cu imprejurarile externe, este, cum spune Xenopol, fondul
mars sub presiunea evenimentelor- 2). Prin continuitatea intelectuala Xenopol intelege continuitatea spiritual a unui
rassei

I) Ibid., pag. 469.

2) Ibid., pag. 184.
22

www.dacoromanica.ro

338

A. D. Xenopol

popor, tendinta lui de a pistra legaturile cu trecutul, reactiunea

lui impotriva inovaliilor. Viata popoarelor atarna de conditiile
fizice in care traesc; astfel un popor va fi maritim, altul
altul agricol. Pe suprafata globului nu exista' doua
popoare Cu aceeasi constitutie organica. psihica, caci nu exist
doua tari cu medii identice. De aceea desvoltarile popoarelor
nu pot fi prinse in raporturi constante si universale. Ceac.e inseamna ca nu exista legi istorice. A vorbi de legi istorice,
insearnna a imperechia doua notiuni contradictorii, caci legea
exprim ceva constant si universal, iar notiunea de istorie exprima ceva schimbator si individual.
Factorii constanti, spune Xenopol, nu trebue intelesi ea
fenomene istorice ce pot fi subsumate anumitor legi, cum face
Th. Buckle, care confunda conditille fizice ale desvolfarii
,omenirei cu principiile ce carmuesc aceast desvoltare
Acesta sustine in adevar c once civilizatie iea nastere in regiunile foarte calduroase i bogate, care prin hrana lor abundenta determina sporirea populatiei cu fenomenul insotitor, imbogatirea catorva i saracirea multimilor cat si nasterea castelor
si a robiei, crezand c a descoperit in chipul acesta o lege istorici. Buckle e insa contrazis de realitate, caci, de exemplu, in
China, dei e o tara cu clima calda i tinuturi fertile si populate,
nu exista caste si robie. La fel greseste Buckle cand sustine ca
arta italiana i spaniola s'a desvoltat sub influenta eruptiilor vulcanice din aceste regiuni, care ar fi desvoltat puterea de imaginatie

a acestor popoare. Dece insa aceast inflorire n'a existat si pe

vremea Romanilor, caci conditiile fizice erau aceleasi? Dece
artele au azi o deosebita inflorire in Franta i Germania', uncle
nu exista cutremure i eruptii vulcanice? Alt ganditor, care
crede ca a reusit sa descopere legi istorice, Herder, afirmg

c civilizatia s'a nascut in Orient si de acolo se misc spre

Occident. E un adeva'r valabil pentru civilizatia veche, dar
azi civilizatia se mica invers, dela Occident spre Orient.
Xenopol vede cauza tuturor transformarilor pe care le-a
suferit omenirea in forja care da nastere tuturor fenomenelor
variate din univers, in evolutie. Aceasta fort s'a exercitat la
inceput numai asupra materiei neinsufletite, mai tarziu i asupra
Evolutia spiritului, obiect al istoriei propriu zise, are
caractere specifice. Desvoltarea vietii sufletesti se face prin
uncle cari se dau inapoi, pentru a inainta. din not'''. In domemul spiritului formele vechi si cele noui de viat se intrepatrund. Progresul omenirii a fast si e constant, dei desvoltarea
www.dacoromanica.ro

A. D. Xenopol

339

ei a suferit uneori. Xenopol impartaseste eterna idee a lui Pascal

c intreaga serie de oameni din timpul veacurilor nesfarsite,

trebue socotita ca un singur am care treste mereu i invati
continue. La baza evolutiei spirituale a omenirii se afla tendinta

de dominare a naturii, omul cauti sa stapaneasca natura spre

a o supune nevoilor lui multiple.
Desvoltarea spintuala progresiv a omenirii se face prin
elementele superioare. Xenopol formuleaza legea ea' desvoltarea

In omenire are loc sus si de sus in jos-.

Evolutia e o forth' reala care st la baza universului
careea se supun deopotriva materia anorganica, cea organica
spiritul. In toate aceste domenii ea actioneaza cu ajutorul
altor forte speciale secundare,

pe care Xenopol le

numeste

auxiliarii evolutiei. Fortele auxiliare in domeniul spiritului sunt:

mediul intelectual, instinctul de conservare a indiviclului $i a spetei

care se incorporeaza in fenomenul luptei pentru existenta,

In acela al expansiunei i imitatiei
individualitaiea i
hazardul. Prin mediu intelectual Xenopol intelege atmosfera

spirituala in care triesc si se desvola popoarele, mediul cultural sub influenta caruia germineaza ideile in toate domeniile.
Sub influenta puternica a acestei forte, pot pieri chiar rasse de
oaTrieni, cum a pierit rassa oceania venital in contact cu civi-

lizatia pe cari o adusesera aci Europenii. Aixi arta grecoromana a disparut sub influenta crestinismului. Xenopol defineste mediul intelectual ca o combinare-, un rezultat- al
tuturor manifestarilor vietii spiritului, moravuri, religie, institutii
politice i sociale, literatur, drept, morala, arte si stiinte-, ce
,,se conditioneaza. reciproc''.

Instinctul de conservare a individului si a spetei manifesta rnai intfii tendinta de expansiune. Puterea de expansiune

este tendinta oamenilor de a-si intinde sfpnirea asupra semenilor

aceasta sapnire se obtine fie prin lupte,
fie in mod pasnic, ca de ex.: transformarea mortarhiei in monarhie absoluta, nasterea aristrocratiei, etc. si poate fi extensiva, adica raspandita In spatiu, i intensiva, adica de lunga
durata. Expansiunea actioneaza ca i evolutia. prin valuri progresive i regresive-. Cand intalneste obstacole, pe care trebue
sa le invinga, ea devine lupta pentru existenta,
lupa in
care victoria e de partea celor tari, adica inzestrati cu anumite
calitti particulare care corespund mai bine conditiilor de exis1) Ibid., pag, 246.

www.dacoromanica.ro

A. D. Xenopol

340

tenta" din timpul i locul unde se da lupta. Factorul care hotarage lupta in organizatiile omeneti, spre deosebire de cele
animale, este totdeauna gandirea, elementul intelectual". In
legatura cu lupta pentru existenta. Xenopol formuleaza doui
legi abslracte. Prima: Ea are drept urmare moartea elementului invins, daca el nu poate fi asimilat de elementul
victorios". A doua: Ea d na0ere la noui produse intelectuale,
dacii elementele intre care se di ea pot intra in combinare" 1).
Alta manifestare a mstinctului de conservare e 5i tendinta
de imitare. Aceasta forth', luata in acc,eptia ei cea mai generala, adica reproducerea a ceeace fac altii, este, spune Xenopol,
de clod feluri: con5tienta i incontienta, voluntara i involuntara".

Alta forta auxiliara in evolutia istorici este aceea exercitata de marile personalitati. Rassa i atmosfera spirituala in
cari se nasc mari personalitati, sunt conditii indispensabile ale
aparitiei lor, dar nu suficiente, spune Xenopol, caci daca aparitia
geniilor ar fi in functie numai de aceste conditii, dece nu toti
Englezii din timpul lui Newton au descoperit legea gravittii
i pentruce nu toti Germanii, contimporani cu Beethoven, au
campus simfonii eroice?" Pentru ca e nevoie de o anumita
complexitate fiziologica. i biologica". Aparitiile singulare de
mari personalitati sunt rezultatul colaborarii germenului organic
particular cu conditiile generale ale mediului. Cand actiunile
marilor personalitati se indreapta in sensul evolutiei, aceasta
grabWe mersul i dimpotriva
incetinete, daca acestea lucreaz impotriva ei.

Hazardul, intalnirea nea5teptata a doua fapte, este socotit de Xenopol ca un auxiliar al evolutiei, dei nu e o forta
In adevaratul sens al cuvantului. Xenopol distinge patru categorii
de fapte datorite hazardului: a) fenomene de natura fizica, care

influenteaza mersul istoriei; de ex: retragerea in desordine a

armatelor lui Napoleon in 1812 din Rusia se datore5te iernei
grozave din acel an; b) descoperiri 5tiintifice 5i inclustriale; de
ex.: Papin a descoperit forta vaporilor vazand, din intamplare,
o oala cu apa fierbinte acoperita; c) fenomene datorite intalnirii
fortuite a mai multor determinar individuale"; rasboiul franca-

german 4i are explicarea in faptul cA in frImtea celor dou

popoare se aflau doua naturi indarjite, Napoleon i Bismarck;
d) moartea neageptata sau fara motenitori a celor cari conduc
1)

Ibid., pag. 255.

www.dacoromanica.ro

A D. Xenopol

341

popoarele si natura educatiei primita de ei, determina fapte

istorice; rasboiul de succesiune din Spania s'a datorit faptului

ca Carol II n'a avut copii; lupta lui Frederic al II-lea cu papalitatea ti are cauza _in educatia fortuita a acestuia. In domeniul istoriei nu exista legi, sustine Xenopol, desi multi se
straduise sa le dovedeasca existenta, 6'6 bate legile succesiunii
fiind legi abstracte, cari nu exprim. a producerea regulata, uniforma si permanenta a fenomenelor reale, ca legile concrete,
ci numai manifestarea fortelor in ele insile, nu pot fi numite
legi istorice. Nurnai ignorarea a ceeace este si ce vrea istoria,
a putut duce la aceasta eronata imperechere de notiuni: legi
istorice.

Unii ganditori au incercat s fundeze caracterul de stiinta

al istoriei pe sprijinul pe care Il gaseste aceasta in psihologie.
Se confunda insa, i in cazul acesta, faptele de repetitie cu
acele de succesiune, caci pe cand cele dintai pot fi prinse in
legi, cele din urmi sunt unice, individuale. Obiectul psihologiei
este studiul legilor generale, carora li se supune activitatea spiritului; obiectul istoriei este expunerea fenomenelor intelectuale
succesive, carora le da nastere aceste legi, cand ele trec prin
conditille totdeauna altele ale existentei" 1). Faptele particulare
sunt conditionate de functiunea uniforma si identica a mecanismului sufletesc, dar ele nu pot fi reduse la acest mecanism
simplu si elementar. Psihologia exacta, spune Xenopol, nu poate
servi de model istoriei. O ramura a psihologiei insa, psihologia
individuala, e de mult folos si chiar indispensabila istoriei, caci
ea cerceteaza fenomene particulare ce nu se intampl decal o
singura data si ni se mai repeta a doua oara, fie ele ale unui
om, ale unui popor, ale unei rasse, etc.,
fiecare din aceste
individualitati posedand o complexitate sufleteasca deosebita.
Exist& idei care se nasc de multe ori singure si pun stapanire
pe sufletul unui popor, idei care nu pot fi explicate decat printr'o
psihologie individual. Faptul ca istoria se foloseste de psihologia individuala, a facut pe unii sa spuna ea istoria este
o arta, caci intuitia psihologica, metoda psihologiei individuale,
este intrebuintata si de istorie. Alte motive ar fi acelea ca
istoricul stabileste legaturi intre faptele trecute, asupra carora
nu exista documente, cu ajutorul imaginatiei i istoricul ca
artistul se serveste de o expunere armonica, de un stil ingrijit,
care atrag pe cetitor". Dar acestea sunt motive cari nu rezista
1) Ibid., pag. 311.

www.dacoromanica.ro

342

A. D. Xenopol

caci, spune Xenopol, o metoda poate fi comuna mai

multor stimte, fara ca acestea s-si piearda caracterul de stiinte
independente (de ex.: metoda experimentala e folosita atat de
fizich cAt si de chimie). Apoi, imaginatia este o facultate sufleteasca, care serveste mai mult sau mai putin toate stiintele
Cu siguranta c imaginatia unui Copernic, a unui Newton, a
unui Pasteur, n'a fost mai putin puternica dec5.t aceea a unui
Dante, a unui Shakespeare, a unui Goethe-. Imaginatia stiintifica se bazeaza pe realitate. Ultinul motiv pe baza carttia s'a
forma estetica pe care
incercat a se socoti istoria drept o arta
nu
reuseste
nici el sa sdruno imbraca expunerea istorica

cine caracterul de stiinta al istoriei, caci once stiinta poate

imbraca aceasta forma: Opera lui Laplace Exposition du

systhme du monde-, magistrala i ca fond si ca forma, n 'a

intrunind aceste doua calitati.
pierclut desigur

lstoria este o stiinta, nu o arta, fiindca scopul pe care-1

urrnareste ea este descoperirea i stabilirea adevarului asupra
faptelor trecute, ci nu crearea frumosului.
Xenopol se ridic deasemeni impotriva parerii c sociologia este adevarata 5tiinfa a istoriei. Dupa el faptele sociale
au doua laturi, una repetitiva, guvernata de legi imuabile, si
alta succesiva, diferentiala. Cea dintai face obiectul sociologiei
statice, iar cealalta pe Gel al sociologiei dinamice, care e tot
una cu istoria. Incercarde sociologilor si oamenilor de 5tiinta
de a stabili legi pentru ambele categorii de fapte sociale
s'au dovedit infructuoase pentru
de repetitie si de succesiune
aceasta din urma categorie. Astfel pretmsa lege a evolutiei
politice a ornenirii
societatile omenesti evoluiaza regulat
prin etape succesive care sunt: anarhia, clanul comumtar, tribul
republican intai, apoi aristocratia, pe urma monarhia, care incepe

prin a fi electiva, pentru a deveni hereditarr, careia Ii urmeaza la uncle natinni, cum e in Franta, republica -- nu este
confirmata de faptele istorice. Exemplul pe care Il da Xenopol
In west sens este evolutia politica. la Romani, care incepe cu
regalitatea, se transforma in republica aristocratica, aceasta in
republica democratica, iar aceasta din urm in monarhie absoluta..
In domeniul istoriei nu este posibila descoperirea de legi,

Caci nicaeri in istoria omenirii nu se gasesc doua evolutii care

sa indice un mers identic. Faptele istorice neintampl'Andu-se decat
o singura data, i istoria neputand stabili legi, urmeaza dela

sine ea ea nu poate prevedea faptele viitoare. In schimb ea

www.dacoromanica.ro

A, D. Xenopol

343

este utila in intelegerea i explicarea faptelor frecvente: aceasta

e utilitatea ei practica cea mai insemnatr.

Xenopol sustine ca obiectul istoriei sunt faptele unice, singuiare i caracteristice, dar de aici nu urmeaza, spune el, c
istoria trebue si expun toate faptele de aceasta c,ategorie.
Istoricul va selectiona faptele conducandu-se de principiul
singurele fapte sociale care pot furniza material istoriei, sunt
faptele cu urmari intelectuale" 1).
*tiintificul stiintei istoriei Il constitue notiunea de serie,
care joaca in istorie rolul pe care il au legile in stiintele exacte.
Senile istorice sunt produse de acele forte naturale, care impreuna cu conditille particulare, dau nastere faptelor istorice.
Din nici o serie istorica nu lipseste insa forta evolutiei, actiunea mediului i puterea individualitatii. Senile pot fi paralele
exemplu- seria desvoltarii filosofiei cu desvoltarea artei
i succesive
grecesti
cum e de exemplu seria istorich a
avantului pe care 1-au luat 5tiintele la Alexandria, care urmeazi
seriei istorice a desvoltarii filosofice i artistice.
Tinand seama de rolul pe care Il joaca notiunea de cauzalit ate in seriile istorice, Xenopol distinge trei categorii de serii:
serii determinate de actiunea mereu repetata a aceleiasi forte,
fara ca ele sa implice o legatura cauzala necesarh; serii in care
faptele, datorita actiunii repetate a aceleasi forte, vadesc
un raport cauzal; i, in fine, serii istorice, in care raportul
cauzal dintre faptele istorice e necesar si alcatueste elementul
lor de capetenie, ca in cele mai multe serii istorice.
Mijlocul de descoperire a seriilor, spune Xenopol, rezulta din studiul atent al faptelor succesive precum descoperirea
legilor rezulta din studiul faptelor coexistente- 2), adica de
repetitie.

In redarea obiectiva a cosmosului istoric, grupat in serii

istorice, speculatia nu e admisi, caci ea prezint totdeauna

primejdia de a denatura adevarul istoric.

In jurul cror fapte trebue s se invirte ins expunerea
generala a devenirii istorice? Solutiile cu privire la aceast6
problema, au fost diferite. Unii au sustinut c expunerile istorice
trebue sa se ocupe in special cu evolutia ideilor religioase, altii
cu progresul stiintelor exacte, altlj cu fenomenele economice,
altii cu cultura umana i insfarsit altii cu desvoltarea politic.
Ibid., pag. 383.
Ibid., pag. 414.

www.dacoromanica.ro

A. D. Xenopol

344

Cea mai raspandita e conceptia materialista a istoriei pe care

Xenopol o combate, caci, spune el, un singur factor
factorul economic
nu este suficient pentru a explica faptele
istorice; multe din ele ar ramne in cazul acesta fara explicatie.
O buna expunere istorica trebue s tin seama de toti factorii
cari colaboreaza. Stiinta istoriei are ca obiect, dupa Xenopol,
evolutia spirituala a popoarelor 5i a omenirii, expunerea destinelor- lor, iar acest lucru nu e posibil decal in cadrul istoriei
politice, care nu e nici istorie diplomatica, nici expunere de
rasboaie ,i de vieti ale suveranilor,
este acea istorie care
imbrati5eaz toate manifestarile spirituale ale unui popor, ceeace
nu e posibil decat daca se recurge in explicarea faptelor trecute
la toate variatele manifestari spirituale. Diferitele desvoltari
spirituale
artistice, literare, tiintifice, religioase, morale
nu sunt independente uncle de altele i constitue impreuna

Istoria politic, spune Xenopol, trebue sa

imbratieze toate faptele care se raporta la viaja intreaga a
popoarelor cu care se ocupa. Ea nu poate fi tratata numai
din punct de vedere politic, elat hind ca fap tele din care se
alcatue5te ea sunt rezultatul tuturor celorlalte i cer, spre a
obiectul istoriei.

fi intelese, studiul intreg al desvoltaru- omene0i- 1).

Istoria

politica se ocupa dupa Xenopol cu intreaga desvoltare spirituala a omenirei, dar face din desvoltarea pohtica baza expunerii
istorice. Istoria politica reprezentand plenum-ul desvoltarii umane,
ei i se subsurneaza organic, spune Xenopol, toate celelalte ramuri ale istoriei.

Dand o clasificare a tiintelor in care sa situeze locul

istoriei, determinnd metoda i cunowerea istorica, precum
factorii istorici, pledand pentru autonomia istoriei ca
deosebind-o strict de tiintele naturii, Xenopol a adus contributii
dintre cele mai interesahte in filosofia istoriei 2).

Ibid., pag. 423.

Asupra lin Xenopol a se vedea deasemeni:

Octal) Botez, A. D.
Xenopol, teoretician si filosof al istoriei, 1928; 1. Petrovzcz. Din cronica filosofiei rominesti ; capitolul A. D. Xenopol din lucrarea noastri, Filosofia
contemporan a istoriei, 1930.

www.dacoromanica.ro

Nicolae Iorga
Nicolae I or ga s'a nascut la 5 Iunie

st. v. 1871 la

Botosani. De o uimitoare precocitate, inzestrat cu o memorie si o

putere de munca cum rar se intalnese, N. Iorga urmeazi cursul

liceal in orasul natal, dup ce-1 termina se inscrie la Universitatea din Iasi, unde la varsta de 19 ani isi iea licenta. Pleaca
apoi la studii in strainatate, i d doctoratul la Universita-

tea din Leipzig cu teza Thomas de Saluces (1893), iar

la

Paris isi iea diploma la Ecole de Hautes Etudes" cu

lucrarea Philippe de Mzires. Intors in tara, e profesor pentru

putin timp la Liceul din Ploesti, apoi se prezinta la concurs

pentru catedra de Istorie Universala dela Facultatea de Filo.
sofie i Litere de pe lnga Universitatea din Bucuresti, uncle
reuseste, fiind numit profesor in Noembrie 1893, la varsta de
de nici 23 ani impliniti. De. acum inainte N. Iorga desfasoara
o prodigioasa activitate. De la istorie propriu zisa sfera lui
de activitate se extinde an de an la filosofia istoriei, impresii
din calatorie, critica literara, la ziaristica, politic, versuri, arta
dramatica, memorii. Ales deputat pentru prima oara la 1907,
el lace parte de atunci regulat din toate legislaturile, in 1931
incredintandu-i-se formarea guvernului i ajungand, ce-i dreptul
pentru o scurta durata, prim-ministru. Membru al Academiei
Romne, membru corespondent a Institutului Frantei, al Academiei sarbe, polone i suedeze, doctor honoris causa al mai
multor universitati straine, N. Iorga este personalitatea cu cea
mai covarsitoare activitate pe care a produs-o poporul roman.
Fiind ata de prezent in constiinta culturala a farii, alte date
biograficc asupra lui nu sunt necesare.
In afara de atatea idei interesante raspandite in diferite
de istorie, N. Iorga si-a adunat studiile de filosofia
istoriei in lucrarea Generalittz cu privire la studtile istorice,

lucrar

www.dacoromanica.ro

Nicolae lorga

346

Lectii de deschidere qi cuvemtieri (Editia II, Bucuresti, 1933),

din care se desprinde ciar conceptia lui asupra

Dupa N. Iorga, istoria este o disciplina teoretica, care
cauta s stabileasca adevarul asupra faptelor trecute prin care
s'a manifestat activitatea omenirii i in care si-a gasit expresia
sufletul ei. Istoricul cerceteaza faptele trecute, nu pentru a
explica pe cele prezente sau pentru a trage invataminte pentru
cele viitoare, ci pentru a le cunoaste in ele insele, pentru
a cunoaste destinul popoarelor. Istoria e expunerea sistematica,
Lara scopuri straine de claim, a faptelor de once natur, dobandite metodic, prin care s'a manifestat, indiferent de loc i timp,
activitatea omenirei- 1).

Faptele de care se ocupa istoria nu sunt fapte de repetitie, ci fapte singulare

particulare,

fapte cari nu au loc

decat o singura data. Istoria nu cunoaste abstracta si recea

figura a omului tip; pe dansa o preocupa oameni, oamenii sclumbatori, deosebiti i cu anumite virtuti, cu vicii i apucaturi

speciale, oamenii trecutului in toata intregimea lor expresivr.

Istoria ne lasa in rnijlocul vietii, pe cand stiintele exacte,
generalizand, neglijeaza ceeace e ooncret, intuitiv, viu, in fenornene 5i ridica prin aceasta spiritul pe culmi de unde viata se
vede far relief, culoare i mteres-. 'stork este o stiinta a

unicului, real, vital, ea nu este o stiint de legi. Nu se pot

descoperi generalitti in domeniul faptelor istorice. 'Foate in-

cercarik facute In acest sens au dat gres, cci constanta raporturilor cauzale, care caracterizeaz faptele de repetitie, nu
se vede si aici. Astfel istoricul Buckle, al Orui sistem e un
amestec nesocotit al unor bune idei, luate de aiurea, cu idei
proprii, fundamental false"2), s'a straduit sa descopere legi

In domeniul istoriei, dar ceeace el prezint drept legi, nu sunt

decat simple generalizan i subiective i pripite, cari nu au putut
fi inca verificate. Raporturi constante, necesare i universale,

asa cum exprima notiunea de lege, nu se pot descoperi in

domeniul istoriei, caci structura fenomenelor istorice e asa de
complexa inct ele nu pot fi descompuse in elementele lor
simple si mare parte din factorii cari le determina ramn
incognoscibili. Daca totusi unele generalizan i pot fi afirmate,

ele nu explica fapte istorice ci fapte sufletesti, cari fac obiectul

psihologiei, ori fapte sociale, cu cari se ocup sociologia si nu
Generalitati, pag. 4.
Generalitati, pag. 11.

www.dacoromanica.ro

Niooke Iorga

347

Si cum in domeniul istoriei nu exista legi, fenomenele

istoriei nu pot fi prevazute. Analogia dintre fenomenele istorice
istoria' .

6 oele fizice

dela care au plecat cei cari au cautat ,s

nu exista in realitate.
stabileasca legi ale evolutiei istorice
pentru a deveni
in
credinta
c
istoria,
Ea isi are origina
trebue sa lucreze cu legi. Rarla s poata descoperi legi
ale evolutiei istorice, istoria este totus o stiinta, cici ea urmareste sa stabileasca adevaru-1, exercitand o critic6 sever asupra
isvoarelor i ordonand sistematic faptele.

Dar faptele trecute, pentru a fi mai bine explicate si

intelese, pot fi comparate, cci ele au si unele trasaturi comune,

o navalire se explica prin alta nvalire, o revolutie prin

alta revolutie, un proces de coruptie printr'un alt proces de
ooruptie. Numai o larga orientare in tot camput vietii omenesti
trecute tine la indemana, exemplele lamuritoare". Viata prezent poate sluji apoi cu folos in explicarea fenomenelor trecute;
de aoeia istoricul trebue s fie inainte de toate om, om intreg,
Cu O bogata experienta, cci, transpunandu-se in situatiile oa-

menilor, a cror viath o cerceteaza, explicarea lui va fi mai

oomplecta si mai veridica. Viata prezenta contine apoi elemente
din trecut, pstrate sub forma de obiceiuri si traditii, care ne
pot ajuta s explicam acele goluri asupra carora isvoarele tac.
Oamenii 6 faptele istorice trebuesc integrate in viata poporului,

in sanul cruia au existat. Istoricul nu va face biografii politice, literare ori artistice, nu va insira rasboaie 6 solemnitati,
nu va urmari deasemeni numai o expunere de moravuri, ori o
explic,are a lucrurilor pn'n interpretarea filologica a cuvintelor.
ci va cauta sa desprinda din evolutia istorica fortele individuate
si oolective care sunt factori determinanti i isvoarele creatoare
ale vietii istorice. In cazul acesta istoria politica si cea culturala nu vor mai fi despartite. Dispare deasemenea i deosebirea
dintre istoria universala i cea nationala, c'aci istoria unui popor
nu e independenta de istoria altor popoare, viata unui popor e

legata de viata intregii omenirii. Dar istoricul va stabili nu

numai raportul unui popor cu celelalte, ci i legaturile spirituale care le uneste intru acelas ideal pe care umanitatea it
realizeaza prin ceeace are mai bun in ea.
Pentru a explica exact faptele complexe i variate ale
trecutului 6 pentru a le inchega intr'un tot unitar, istoricul
are nevoie de o pregatire enciclopedica, de studii de literatura,
de art, de economie, de filosofie. Nu este o uzurpare indrazneat, un cutezAtor asalt in cash" straina, cultivarea celorlatte
www.dacoromanica.ro

Ntcolae Iorga

348

domenii de stiinta, ci o datorie fat de sine insusi pentru istoricul vrednic de acest nume, caci in istorie obiectul de cercetat este extrem de complicat.
Ajungand sa prinda semmficatia faptelor trecute, istoricul
se convinge ca. ceeace tine in picioare societatile i complicatele cladiri pe cari ele se reazima, nu e numarul, nici forma,
nici organizatia stransa, ci justificatia lor"1). La baza oricarei
societati se afla o idee care-i indreptateste existenta. Totdeauna pastratorii puterii, conducatorii muncii omenesti, au simtit
nevoia morala sa indreptateasca ceeace reprezint i ceeace

le foloseste. Si aceasta indrepttir. e nu e decal o idee, o idee

care a fost un ideal si a devenit un principiu, care sprijin, o
traditie, care consfinteste" 2). Ideile sunt idealuri, cari devin
forte active, principii de viata sociala rodnica. Cand eficacitatea lor slabeste, altele vin sa le iea locul, caci fara aceste
idei directrice societatea risca sa se prabuseasca. Organizatia
Europei in secolul XVIII s'a naruit, fiindca ideile nu mai
corespundeau nevoilor de desvoltare a societatii europene din
aceasta vreme; deaceea ideile revolutiei franceze au prins repede
radacini, schimband din temelii orgamzarea societatii. A lupia

pentru o idee, insemneaza a lupta pen tru dreptate, iar cel ce

se simte insufletit de sentimentul dreptatii, oricat de mari piedici i s'ar opune, lupta cu convingerea ca dreptatea pana la urma
va invinge, caci nu lupta el pentru dansa, ci lupta ea printr'insur.
Impotriva imperiului roman, unul singur s'a ridicat, unul singur,

a crui imparatie nu era din aceasta lume. Luptand numai cu

spiritul, El a cucerit lumea i lumea a devenit imprkia lui.
Evolutia societatii omenesti nu este determinata deci numai de
factori materiali; mai puternici ca acestia sunt factorii ideali.
Progresul i decadenta societatilor se datoresc ideilor de care sunt

insufletite. Lumea perceptibila poate fi o aparitie efemer fara

substrat real, dar lumea ideilor are o realitate in sine, e absoluta i etern i aci se afla adevarul i dreptatea, scopul de
totdeauna al societ.lii.
Utilitatea istoriei este in parte comuna cu a celorlalte
stiinte, caci, urmarind sa stabileasca adevarul, este un mijloc

de cunoastere a lumei. Prezinta insa si foloase cari sunt numai

ale ei: punandu-ne in fata i explicandu-ne manifestarile multiple si variate ale vietii omenesti, ne apropie de oameni, ne
Generalitgl, pag, 71.
Ibid., pag. 71.

www.dacoromanica.ro

Ni cola e Iorga

349

face mai sociabili si mai altruisti. Istoricul intelege c faptele

imorale i condamnabile sunt adesea urmari ale unor imprejurari
fatale si cei cari au lucrat astfel nu puteau face altceva. Deaceea ei au nevoie de comptimire i iertare, nu de sanctiuni
aspre i necrutatoare. Istoria ne dovedeste de altfel ca chiar
faptele rele au avut in unele ca'zuri ca rezultat efecte bune.
Tot istoria ne invata c deobiceiu oamenii cari si-au limitat
oreocuparile i i-au fixat scopurile in limitele
au biruit,
plasticize

nu aceia cari si-au inmultit seopurile. Pentru a

lucrul printr'un exemplu-, spune N. Iorga, infati-

sati-va un om pe care perspectiva imensa, deschis de o inaltime,

Il ameteste, Il imobilizeazi si care, prin fixarea unui punct din

aceasta imensitate, simte disparandu-i groaza, descurajarea dela
inceput''.

N. Iorga discuta deasemeni problema frumusetii scrierii

i afirrna ca o opera istorica trebue sa fie si
istorice
frumoas, sa posede adica acea frumusete istorica ce const
din organizare si stil si care, bazat pe adevar, cucereste pe

cetitor. Istoricul trebue s se transpun in trecut i s descrie

Cu km1 cldura ce a vazut, spre a da cetitorului o icoana concreta si vie a fptelor din trecut. Frumuse,tea expunerii depinde
de individualitatea istoricului si ceeace Il ajuta este duph N.
Iorga fantasia, dar nu fantasia creatoare, ci fantasia reproductiva,
care, respectand adevarul, reinvie o epoca moarta. Lucrurile
oamenii din trecut vor apare cetitorului asa cum au fost in
realitate. In unele vremuri istoricii intelegeau s prezinte figurile intr'o tinuta clemn i maiestuoasa, fara amanunte din
viata naturali, particulara, caci n'ar fi cadrat, cum s'au scuzat
ei, cu denmitatea stiintei lor. Ei nu plecau dela viata, dela
realitatea istoric asa cum s'a scurs ea, cu toate manifestrile ei,
deaceea figurile pe care le zugriviau ei ra.minmu intre ele, ea
niste statui maiestoase, ca niste papusi impozante, prezintate
de un regisor cu vorbe solemne-. Trebue sfrmata nenorocita distinctie ce se fixase intre realitatea umana, organica si vie,
6 istoria omenirii moarte, palid, artificial i falsa. Retrairn trecutul, 1i loe sa ne prosternam inaintea recei sale apoteose- 1).

Dar nu urmeaza ca numai acel ce expune frumos are

vocalic istorica. Intelegerea pentru trecut si spiritul de a sesiza
exact fazele trecutului, nu implic darul de a le prezenta artistic.
Cel care urmareste cunoasterea trecului, dar se ocupa cu am1) Ibid., pag. 64-65.

www.dacoromanica.ro

Ncolae Iorga

350

nunte, cu elemente din care se compune viata istorica, e ;te erudit.

La el predomina spiritul critic si inclinarea spre exactitatea
migaloasa, nu viziunea totului, scrie corect i reda exact, dar
nu da vieata subiectului. Pentru a fi istoric, trebue o fire de
artist, eruditia e gata cand un intelectual poseda simt istoric

i iubire de trecut- 1). Expunerea istoricului trebue s se spri-

jine pe adevarul stabilit de erudit, caci altfel ea nu mai e o

oper;.4.

stiintifica ci numai una literara.

Contributiile lui N. Iorga nu prezinta coezmnea i stringenta logica a teoriei lui Xenopol, ele se impun ins prin aceea
ca sustin caracterul autonom al istoriei ca stiinta cu obiectul
ei specific si exprima atitudine,a unui istoric, care, ca nimeni altul
In specia. litatea lui, a rAscolit documente si a parcurs trecutul 2).

Ibid., pag. 66.

Asupra lui N. lorga a se vedea s captolul respectiv din lucrarea

noastra: Filosofa contemporan a istore, 1930.

www.dacoromanica.ro

Vasile Pa.rvan
Vasile Parvan s'a nascut la 28 Septembrie st. v. 1882 in
catunul Perchiu, din Comuna Huruesti, Jud. Tecuci. Scoala primara o urmeaza la Beresti (Covurlui) i in parte la Barlad.
Tot .aici tirmeaza liceul, sectia clasica, pe care-1 absolveste in
1900. Se inscrie apoi la Universitatea din Bucuresti, urmand
istoria i luandu-si licenta in 1904, cand isi da si examenul
de capacitate in toamna aceluias an si ocupa catedra in invatamntul secundar. Ca profesor de liceu nu a predat insa, caci
tot in 1904 obtine din partea Academiei Romne o bursa de
stuclii pentru strainatate, pleaca in Germania, unde sta patru
ani, dandu-si doctoratul la Universitatea din Breslau in 1908.
Intors in tara, este numit profesor suplinitor la catedra de Istorie
veche i Epigrafie de pe langa Universitatea din Bucuresti,
pe care o ocupa ca agregat un an mai tarziu
in Mai
1910
si ca titular in 1913. Ajuns profesor la o varsta
foarte tanara, Parvan ,are timpul sa se consacre problemelor
stiintifice ce-1 preocupa si sa se impuna nu numai in tara, ci
si peste hotare. El este ales rand pe rand membru al Academiei
Romne 6 in diferite institute de specialitate, romanesti 6
straine. El dobancleste un enorm prestigiu i, ca profesor, stie
sa descopere o intreagi serie de elemente bine dotate 5i si
le pregateasca serios in specialitatea lu. In 1927 se imbolnaveste

cu toate straduintele doctorilor din tara i din strainatate,

dupa ce este supus unei operatii chirurgicale, inchide ochii
pentru vecie la 26 Iunie a aceluias an. La 45 ani, la o
vrst cand omul se afla in deplina vigoare a facultatilor lui
intelectuale i a puterilor lui fizice, Parvan este rapit activitatii
lui fecunde, stiintei si culturii romnesti, pe care le-a imbogatit cu contributii interesante si lucrari de seami.

Parvan a ajuns la filosofie, pornind, ca 5i Xenopol

www.dacoromanica.ro

Vasile Pirvan

352

Iorga, dela istorie; avem, cu alte cuvinte, exemplul savantului

care, nemultumit de limitele inguste ale specialittii lui, vrea s'o
cuprinda total si s'o inglobeze intr'o viziune despre lume.
Impulsul pentru o atitudine filosofica in viara Parvan l-a prima,

dupa bate semnele, din contactul lui in anii de studentie cu

stoicii antichittii, care l-au atras datorit unei inrudiri temperamentale cu ei. Cad Parvan era ganditor si a ajuns filosof
prin temperament. Cultura lui filosofic6 era extrem de redus
putenz spune cA de filosofia modernA i contemporana era strin.
ParVan gandea de unul singur. Deaceea ne i surprind in contributiile lui filosofice atatea stangkii, naivitati, intrebuintarea
de termeni vagi uneori chiar improprii. Totus in lucrarile

lui Memoriale (1923)

Idei si forme istorice (1920) se

oontureaza o conceptie despre lume i este expus o teorie despre

istorie, ce prezint interes 5i merit s fie cunoscute.

Spre cleosebire
Xenopol i Iorga, cari se mentin in
cadre logice i epistemologice, Parvan reprezint in filosofia
istoriei o atitudine net metafizic.. Faptele istorice nu sunt dup
el izolate de celelalte fenomene din univers, ci sunt legate cu
ele si formeaz o unitate. Fenomenele vietii omenesti sunt,
spune el, o parte integrant din ritrnica universal. Aceleasi

legi cosmice determina viata uman si pe cea extrauman, pe

pinnt, ca 5i viata lumilor nesfarsite, in Univers"). Prin
urmare trebue s pornim dela intreg, ca s cunoastem partea,
dela cosmos ca sa intelegem istoria. Nu este Ins. suficient s.
spunem cA pornind dela cosmos i ajungand la istorie, am determinat atitudinea istorica. Fiindc in acelas mod procedeaz6
alte discipline, de pilda filosofia. Ceeace caracterizeaz ati-

tudinea istoric este dupa Parvan Inainte de toate plasarea

perspectivica a fenomenului in acea fictiune spatial pe care noi
o numim timp". Nu este istorie decat acolo unde este devenire,
unde este a Y. puil a vietii. Deaceea istoricul trebue sa pro-

ceada de la entitatea metafizic a devenirei infinite'', de la

devenirea cosmie, pentru a se scobori la devenirea istorica
si a privi fenomenele vietii omenesti nu ca fragmente izolate, ci

ca prti integrante ale devenirei totale, caci once fenomen

istoric este un tact al ritmului etern". Pentru istorie nu
exista fapte izol ate ci numai deveniri organice: vieti cu inceput
si sfarsit, unde complete ale ritmului, dela inertia complecta,
1) 'del i forme istorice, peg. 49.

www.dacoromanica.ro

353

Vasile ['Aryan

prin culmea ritmarii intense, inapoi la inertia complecta" 1).

Nu este suficient insa s spunem ea wide nu e devenire
si
nu este istorie. Se impune sa. se
anume devenire organica
precizeze mai indeaproape aceasta devenire. Ceeace e precumpinitor in devenire, este, dupa Parvan, spiritul. Avem o devenire istorica numai acolo unde se constat o continua preocupare de imbunatatire a vietii, de lupta cu natura-. Altfel
avem numai un simplu fapt etnografic. Avem istorie, unde avem
devenire a vietii umane, devenire a vietii umane intense, iar
viata omeneascal intensa nu poate fi deca prin spirit-. Parvan
spune: uncle nu e viata spirituala, nu e istorie-; viara spirituala
privita ata in aspectele ei colective cat si in aspectele ei individuale. Caci viata spirituala e cu totul altceva decat viata
organic. Viata spirituala e totuna cu cultura. Deaceea Rarvan
spune: pentru istorie cultura e singurul obiect posibil- 2). Avem
obiect de cercetare pentru istorie, acolo uncle avem cultura, adie:

acolo unde omul intervine activ in mediul cosmic. Caci numai

unde incepe cultura, adica mardestarea reformatoare umana in
mediul natural cosmic, acolo incepe istoria. Faptele spiritului
omenesc dominand materra.
imprimand naturii vointa sa, pana
la crearea de noi forme chiar intre organismele vegetale, prin
influentarea sa persistenta i sistematica, aceste fapte i creatii
alcatuesc exclusiv domeniul preocuprilor istoriculur. Dupa Parvan devenirea spirituala nu are legi specif ice de desvoltare,
deosebite de acelea ale devenirii cosmice, ci ritmul devenirii
spirituale nu e deca unul i acelas cu eternul ritm cosmic:
maxima intensitate a vibratiilor dand maxima intensitate a vietii
si maxima influentare in timp 5i spatiu a mediului in care se
produce vibratia-. Obiectul cereefrii istorice nu poate fi prin
urmare determinat deck tinand seama de intreaga devenire cos-

mic: Devenirea lumii

si a vietii

umane

i antropomorfe,

spune Parvan, iata. tinta privirilor adanc cercetatoare i creatoare ale, istoricului-.
Introducerea consideratiilor de geografie uman, de antropologie, economie politica, sociologie i politica, in cercetarile
istorice contemporane, au stiintifizat- istoria, adica nu numai
Ca au facut-o sA decada, dar au falsificat-o. Istoria a incetat
de a mai exprima o atitudine a sufletului omenesc, ajungand
astfel o simpla ramura a 5hintelor naturale. Dar socotind ameI) Ibid., pag. 50.
2) Ibid., pag. 53.

www.dacoromanica.ro

23

Vastle Parvan

354

stecul acestor stnte ca dnn.tor, Pa.rvan nu ignoreai leg&

turile pe care devenirea uman le are cu pamntul pe de o

parte, cu biologicul pe de alta. C.'ci devenirea vietii omenesti nu

se petrece, in abstract, ci pe ptnant. Uriase forte ale naturii

intervin in ritmul spiritual uman, modificandu-1 in sensul acordarii
lui armonioase Cu ritmul cosmic, ori in sensul incefinirii lui
pan la inertia mortir 1). Pmntul nu exercit o ihfluent, exclu-

siv, el nu este isvorul din care s thneasca operele spirituale.

Dar el poate ajuta sau impiedeca creatia spiritual. Desigur,
precum protesteaza un mare cunosctor al sufletului elenic, nu
pmantul Greciei a creat marile gerul ale secolului al V-lea:
el nu are nici un merit in aparitia lor. Dar cultura senin armonioas, ideal, elenica, nu se putea naste nici in cuptorul de
foc al Etiopiei, nici in mocirlele inghetate ale Venzilor, ru'ci in
tundrele moarte ale Hyperboreilor". Pamintul exercit un rol
regulator asupra instinctelor, aspiratiilor, sentimentelor generale
ale oamenilor. Istoricul trebue s in deci seam de rolul
acesta regulator pe care-1 exereit. pamintul. El nu trebue s26
scape din vedere c. intre pmnt i om e o perpetni lupti
c intreaga frumusete a vietii, intreaga lumin a sufletului
nostru, vine de la biruinta spiritului (care e ritm), impotriva
materiei (care e inertie)"2). Preocuparea istoricului in ce priveste legatura omului cu pmantul este, nu una pozitiv, ci una
negativ.. Elementele negative materiale vor fi pentru istoric
un simply balast de echilibrare", elementele positive fiind constituite din idei. Omul, ins, nu e legat numai de pmnt, ci
si de constructia biologic a s_peciei din care face parte. Ceeace
se numeste natiune, nu este in rezlitate decit o devenire organic, subconstient. Existi natiuni deosebite, precum exist, specii

amm. ale deosebite. Iar ideea nationala nu este altceva deCat o

stare de constiint despre o necesitate absolut, transcendent, a
vietii colective, necesitate imuabil prin. simpla vointa a individulni
ori colectivitatii". Nu poti fi, orial ai vrea, de alt natie,

decat din aceea din care biologic descinzi. Natiunea inseamni

deci constitutia biologici. lar na.tiunea In sensul celalt, natiunea
In sine, e o abstractie filosoficr 3). Natiune in acest alt sens
este o stare de constiint etnografic, culturalizat.", o stare
de constiinta rational, a celor putini, trecuti prin cultur".
Ideea national, dup.-a Parvan, e foarte veche, dac tinem seami
Ibid., pag. 56.
Ibid., pag, 58.
Ibid,, pag. 60.

www.dacoromanica.ro

Vasile Parvan

355

de faptul c. natiunea e o sm. ritmie de diferite deveniri paralele

general omeneti: biologice, sociale, economice, culturale, po-

litice. Ea a existat, ca atare, intotdeauna, cu deosebire ca in

timpuri diferite corespundea unor sinritmii deosebite: la Greci
ea era mai mult religios-culturala, la Romani mai mult juridicConflictele contemporane, denumite nationale, nu sunt
in fond decat ceeace au fost totdeauna: conflicte de idei generale,
a-nationale,

religioase, politice, sociale, economice, culturale.

Ideea nationala are o putere uriasa: ea poate face 5i desface

vieti individuale 5i colective fara numar". Posibilitatile de vibrare ale devenirii nationale sunt insa dupa Parvan restranse,
5i ca urmare 5i valorile istorice nationale sunt numai mrgina,
nu perpetuu valabile. Marile personalitati creatoare nu se socot
5i nu blew ca exponenti ai speciei biologice din care fac parte,
ci ca oameni in sine. Istoric universal devenirile biologic-gregare, spiritualizate sub forma nationala, sunt inainte de toate valabile ca forme de creqfere, de evolu(ie organic& ca forme politice, iar nu ca forme de creare spiritual& ca forme culturale- 1).
Culturile nationale nu stau de sine, nu sunt independente, i
nu constitue scopuri ultime 5i supreme ale vietii. Culturile nationale sunt in functie de idei general-umane, absolute, adesea.
transcendente. Culturile nationale ca scop al vietii sunt astfel
sinucideri spirituale: ele inseamna contrazicerea
unittii ritmice a spiritului superior creator-.
Obiectul de cercetare a istoricului i criteriul de valori-

ficare se desprind 5i se circumscriu astfel ciar: Masse 5i indivizi, materie 5i spirit, animalitate 5i umanitate, natura 5i cultura in recipr6ca lor influentare: iata obiectul brut de cercetare a
istoricului. Devenirea vietii: iata obiectul ideal al cercetarii lui.
Ritmul spiritual fata de inertia materiei, iata criteriul lui de
valorificare a fenomenelor vietii" 2).
Aperceptia istoric este totuna cu o creare si e asemana-

toare cu creatia artistica. Ea inseamna dupa Raman, stabilirea iiniei devenirei, f4...xarea intensitatii vibratorii a fortei spirituale creatoare, pe care o urmrim, intai in totalitatea ei, apoi
In culmile manifestarilor ei, determinarea caracterului specific,
a notei predominante care constitue noutatea, originalitatea, individului ori colectivitatii cercetate, eventual valorificarea is-

toric-universala, comparativ, a formelor acestor ca.racteristice

Ibid., pag. 62.
Ibid., peg. 62.

www.dacoromanica.ro

Vasile Pirvan

356

ale vietii spirituale menesti" 1). Aperceptia istoric, care e creare, are ea obiect creatia omeneasca in diferite domenii: tehnica,
art, religie, tiin, filosofie, activitate politica economic',
nimic nu rmne in afara de preocuparea istoricului. Apereeptia
istorica va fi cu atat mai fecundi si mai fructuoasa cu cat sufletul

istoricului va fi mai plin si mai deschis la tot ceeace a fost

creare omeneasca. Cercetatorul istoric. spune Parvan, se apropie in suinta sa de a gasi adevarul cu atat mai deplin de
dansul cu cat sufletul sau e mai absorbit de marea lumina a
i sentimentelor omenesti creatoare, vibrand, infinit de
sensibil la cea mai u5oara a lor atingere de undele vibratorii
ale propriului sau suflet. Se cere dar istoricului, alaturi de afinitatea electiva, subconstienta, cu diferitele forme create ale

ideilor

diferitelor ganduri creatoare (religioase, politice, abstracte, plastice), darul de a apercepe spiritualul, maleabilitatea adaptarii
la idei cat mai disparate, sistematizarea ideologica i formala a
diferitelor deveniri ale gandurilor, 'sinteza spirituala istoric-creatoare" 2). Datorita aperceptiei istorice, devenirile vietii emenesti
capta o forma vie, devin comunicabile rational, iar Istoria,
capata constiinta de sine. Atitudinea istorica, spune Parvan in
alta parte, &and forma vie, inteligibil i rationala, devenirilor
vietii omenesti, in toate aspectele i gandurile ei, face din isto-

rie corqUip(a de sine a Umanittii. Prin istorie omul traeste

unitar intreaga viata a trecutului de Oda' la dansul 5i astfel
intreaga comoara a creatiilor omenesti sta deschisa individului
masselor contemporane spre a se imbogati, inveseli, ferici
cu ele" 3).
Dou'a sunt modurile in care fenomenele vietii omenesti
apar ca istorice": unul este modul empiric, iar altul este modul
real-istoric. Din punctul de vedere empiric un fenomen e denumit istoric, cand intr6 intr'o serie de fapte succesive, ce au
loe in timp, cand are o mare intensitate, materiala, producand

sgomot si desordme in massele omenesti, cum sunt rasboaele, rascoalele, catastrofele economice, etc. Fenomene istorice privite
empiric Osim in lucrarile traditionale istorice, care expunand
faptele succesiv, creaza perspectiva falsa ca daca fenomenele se
succed, ele se si determina cauzal, cand in fond nu este determinare cauzala ci doar o simpla juxtapunere. Istoria empirica e un
fel de cronologie rationalista care se sileste sa dovedeasca prin
Ibid., pag. 55.

Ibid., pag. 55-56.

Ibid., pag. 124-125.

www.dacoromanica.ro

Vasile Parvaa

357

argumentan i general-omene5ti, de filosofie ori de simplu bun

simt, ca evenimentele anului 2 deriva logic din evenimentele

anului 1"1). Din punct de vedere real-istoric, din contra, un

fenomen e denumit istoric, atunci cnd el este integrat in de-

venirea din care face parte, and e situat pe unja ramic a

carei vibratie el este, cand st, in legatura cu spiritualul. Odat
avuta viziunea unei deveniri, diferitele fenomene izolate din care
se oompune, real, iar nu aparent, se ordoneaza de la sine in
ondularea lor vibratorie- 2). Un fapt este real istoric, cnd
sau el este pus in vibrare de un altul sau el pune in vibrare pe un altul, 5i face parte dintr'o devenire a carei
energie ondulatorie e ideea". Parvan adaoga ca once fe-.
nomen istoric este 5i o valoare istoric4, subliniind ca numai
valorile istorice, nu 6 simplele fenomene neutre ale vietii
5i trebue expuse de istorie. Parvan examineaza o serie de notiuni cate in filosofia istoriei
joaca un rol eminent, 5i anume notiunile de: sens istoric, forma

omene5ti biologice", merita

continut istoric, aperoektie istoric, realul 5i aparentul istoric, temporalul 5i spatialul istaric; apoi raporturile dintre material (e,conomic) 5i spiritual, dintre mass 5i personalitate, dintre vibratie 5i ritm; in sfr5it, natura faptelor, exponentilor 5i
factorilor istorici.
Sensul istoric este dupl el o notiune generica. Ea cupt-inde
sub sine doua alte notiuni: sensul subiectiv istoric 5i sensul
,obiectiv istoric. Sensul obiectiv-istoric, ca 5i intelegerea subiec tiv-istorica, a lumii 5i a vietii este, spune el, expresia sentimentului general omenesc, despre perpetuitatea marilor resonante spirituale in memoria ereditara, subcon5tienta ca 5i cultivata, a generatidor succesive. Istoric- 5i actual- sunt idei antinomice: istoricul" e sau o perspectiva ev iVrEkiXEla pe linia
trecutului- sau o perspectiva &'.' 81.),, c'e v. E t pe unja viitorului". Istoric- inseamna supra-actual, viata intensa, biruitoare
a nimicniciei clipei individuale 5i a nestatorniciei preocuparilor
5i

5i

agitatiei masselor sociale ale unui timp dat. Toate marile

creatii spirituale

opere spontane ca 5i comemorari dorite

se nasc in sentimentul adesea chiar exprimat, al memoriei istorice, nemuritoare: sau xTpt.ce i4 aE

sau monumentum aere

perennius. Sensul istoric al vietii devine deci un sens de solidaritate sufleteasca un-lana intru vecinicia timpului; toate formele
Ibid., pag. 64.

Ibid pag. 65.

www.dacoromanica.ro

Vasile Pirvan

358

alcatuiri sociale, nationale, politice, devin simple umbre ale marei i unicei
realitati: viata umani total i indivizibil." 1).
Continut i forma istoric. sunt dupa Parvan realitati
ideale, aspecte paralele si complementare ale vietii omenesti
concrete individuale

i sociale: creatori de idei

unice". Ele sunt atribuite faptelor superioare omenesti, nu fiindca natura lar le-ar cere, ci datorita interpretarii istoricului.
Caci ceeace poate fi continut dintr'un punct de vedere, poate fi
dintr'un alt punct de vedere forma. Continut i forma istoric au prin urmare o existent subiectiv. Astfel, un fenomen politic poate fi integrat de istoric intr'o evolutie,
in care contemporanilar nu le-ar fi trecut prin minte ca
ar putea intra. Parvan da ins i o determinare obiectiv

notiunilor de continut si forma istonV. Prin continut istoric al unui fenomen el intelege energi,a lui vibratorie ca
producatoare a unei devenir", iar prin forma istorica el
intelege nota evolutiva caracteristica prin care fenomenul se
plaseaza In unja unei, devenirr 2).
Ce este insa aperceptia istorica si care sunt modalitatile
ei? La determinarea acestei notiuni Pat-van scoate din nou in
relief caracterul constructiv si creator al atitudinei istorice, pe
care Il intregeste cu unul obiectiv, ontologic. Cu propriile lui
cuvinte: Aperceptia istoric" este prindere dintr'o aruncare a
privirei spirituale in adancimea timpului, a unor deveniri intregi. Este de alta parte facultatea reflexiy-constructiva de a
patrunde intuitiv continutul si forma istorica a infinit de variatelar fenomene de viat omeneasca, spre a le supune valorificarii
istorice si a le gasi locul exact in linia devenirilor specifice din
care fac parte". Aperceptia istorie este chemata s disting
ceeace este real-istoric de ceeace este numai aparent istoric.
Caci nu tot ceeace vanitatea omeneasc i iubirea de sclipitor,

usuratatea mmiii muritorilor va cauta s transmia prin memoria istorica, intru nemurire, va merita c adevirat numele de
istoric. Aperceptia istorica va privi fenomenele dintr'un punct
central, indeprtat de contigentele particulare, va releva si va
mentine ca real-istor ice numai acele fenomene care, in ce priveste continutul lor spiritual, sunt supra-accidentale, supra-contemporane, supra-locale, quasi-eterne. Pe istoric Il va preocupa
etern valabilul omenesc" din diferite domenii, religie, arta',
Ibid., pag, 68.
Ibid.. peg, 70.

www.dacoromanica.ro

Vasile Parvan

359

filosofie, drept, etc., sufletul omenesc in sine, in fata problemei vietil in sine-. Cum legile dup care evolueaza viata omeneasca sunt legi cosmice, eternul omenesc este identic Cu COSmicul' i aperceptia istorica trebue sa priveasca fenomenele din
punctul de vedere al vibrarii cosmice i aJ ritmu-lui cosmic. Ca
atare, va fi real istoric, devenire omeneasc adevarata i exclu-

aceea ce va rezista la ciocnirea cu piatra de incercare a

valabilitii oosmice: perfecta armonie dintre marile limi ale
devemrilor Universului i micile linii ale devenirilor Umanitatir 1).
Spatialul i temporalul istoric sunt dup. Parvan cu totul
deosebite de spatialul i temporalul biologic, sociologic sau individual. Spatialul i temporalul istoric cuprind deveniri spi-

rituale, a caror ritmica va avea o amplitudme si o intensitate

de vibratii, superioare celor accidentale, contemporane si locale
ale vietii brute". Intelegandu-se spatialul i temporalul istoric
cum trebue, se vor evita din expunerile istorice notiunile de inlamplare, soartii, interventze divin sau absurditate logic, de
care face uz istoria empirica si care sunt isvorate dupa. Parvan
dintr'o confuzie: anume din confundarea tendentionismului contemporan meschin, care introduce in istorie dorinti, sentimente
constructii subiective", fruct al unei valorificari antropomorfe,

pe de o parte, 6 ritmica lumilor, pe de alta parte. In ritmica

universal once agitatie prea violent, once sbor prea indrasnet,
once explozie solitara a geniului individual nu poate cu nimic
schimba vibrarea

ritmul devenirei eterne. Nu pentru ca a

existat Socrate, Alexandru, Isus ori Mohammed, lumea noastr

a devenit cum este, ci ea a devenit si devine, cu toate c exista'.
6 genii. Geniile sunt vibrare pura, concentrata, iradiatii uriase
dincolo de timpul i spatiul concret: ca in Cosmos, energiile
explodand din catusa materiala i sframand-o, joc divin de

lumini astrale in uriasa prelucrare a materiei de focul care o

chinueste, o transforma, o inviaza, o fape forma- 2). Multimi
si indivizi solitari, masse i personalitati, i au desvoltarea lor
proprie, cu explosiile lor imense in timpuri i spatii date.
Raporturile istorice nu se stabilesc deci intre personalitati
masse, ci sau intre masse i masse, sau intre genii si genii.
La marile personalitati sau genii gasim aceeas vibrare si acelas
ritm cu intensitati i timpi identici, chiar cand in timp le desIbid., pag. 72.
Ibid., pag. 73.

www.dacoromanica.ro

Vagle Parvan

360

pare zeci de milenii, iar in spatiu, prpastii imense si de netrecut.

Istoria ca stiinta nu are a demonstra progresul- pe

care 1-ar fi inregistrat nenumratele generatii in decursul mileniaor scurse, ci a ne da o privire sintetic" despre viata
fiintei unice-, care este Umanitatea, ale crei forme concrete
de vibrare i ritm sunt in devenirea lor, organisme complete,
nenumrate in
cu nastere, crestere, imbatrnire i moarte,
varietatea br, intocmai cum nenumrate sunt speciile unei familii biologice, in timpul i spatiul geologic-1).
Din punctul su specific de vedere, care e devenirea, istoria
se foloseste necontenit de dou notiuni ce exprim doua entititi
cosmice: vibrarea i ritmul. Iar deveni rea i ritmul sunt in

functie dup Parvan de material plus spiritud, cel dintai tinzand continuu spre inertia perfect, cel din urm din contra
la miscarea maxim. Materialul i spiritualul in conditionarea lor

reciproc creaia vibrarea, ritmul i devenirea ondulatorie. Iuteala micrii, resp. a ritmului, atarri de apropierea fortei motrice. Si tot astfel, apropierea maxim de isvorul de energie d

intensitatea maxim a vibrrir. Pentru a ne convinge de

aceasta, s ne &dim la transformarea lumii antice prin ideea
cretina; sau la schimbrile uriase ale Europei datorit ideei
de reforml Materialul- insi continua si el s actioneze. ...Nu
idealizarea masselor, spune Parvan, duce la jertfirea lor pentru
spintual; ci numai turburarea, iutirea vibratiei si ritmului vietii
lar, printr'o puternica sugestie, pe baza instinctelor i patimilor
lor vecinice, Ii face s5.-si ias din fire si s aduc jertfe uriase
quasi-idealiste- 2). Asa se explic de ce i in noul ritm intalnim abuzul, crima, trdarea i distrugerile pe care le svarsesc massele. Dar cum la masse materialul- singur nu poate
constitui devenirea istoric, tot asa la geniile creatoare spiritul,
cat timp nu se materializeaz, rmne total neistoric. Materializarea spiritului incepe odat cu exprimarea, cnd gandul devine
comunicabil i trainic. Inceputul materializrii gandului solitar

e inceputul devenirei istorice a geniului, ca si a operei. Cu

cat vibrarea e mai puternica, iar ritmul mai repede, cu atat materia refuz a-i da expresie. Trebue s se ajung la o armonie
simetrie dintre idee si material, pentru ca inertia bruta s
consimta a deveni ritm transfigurat in memorial istoric- 3). Intre
vibratia spiritual si ritmul spiritual exista un raport precis:
Ibid., pag. 74
Ibid , pag. 75.

Ibid., pag. 75-76,

www.dacoromanica.ro

Vasile Parvan

361

ititeala ritmului e direct proportionala Cu intensitatea si invers proportionala Cu amplitudinea vibratiilor-. Cand, intr'o epocii

istorica, sufletele vibreaza intens, acea epoca are si un ritm

foarte grabit, adica devenirea ei e foarte agitata si foarte scurt,
cum a fost de pilda cazul cu sec. V elen sau cu Renasterea italiana. Cand, din contra, intr'o epoca, sufletele vibreaza domol,
ritmul acelei epoci este 6 el incet, de pilda viata oraseneasca din

Europa in comparatie cu cea din America. Amplitudinea vibrathlor este conditionata de forta totala a spiritualului, care
produce vibrarea cea noua, iar largimea andei, cuprinderea in
vibrare a unui spatiu eat mai larg, cere fireste incetinirea tactelor, dar in schimb da rezonanta 6 maestate incomparabili
valului ondulat al devenirei, spirituale, adica al istoriei omenesti.

Linia devenirei e atunci putin agitata, dar amplu curbata si

foarte lunga: v. civilizarea lumii mediteraneene in cele sapte
veacuri elenistico-romane, de la Alexandru la Teodosiu-.
Intelegerea vietii omenesti nu poate avea loc numai Cu
ajutorul notiunilor fundamentale de mai sus. Ci mai e nevoe
de inca alte doua: de factorii istorici si de exponentii istorici.

Daca privim un timp dat, constatam anumite diferente de presiuni

materiale sau morale, presiuni care dau loc unor deveniri caracteristice. Agentii care provoaca aceste diferente de presiuni
si dau nastere acestor noui deveniri sunt numiti de Prvan
factori istorici. Acesti factori sunt dupa Parvan extrem de
variati: cosmici (influenta sistemului solar 6 a energiei universale asupra vietii terestre), particulari-geografici, materialiantropogenetici (economici), spirituali, etc. Inceputul oricarei
deveniri nu st insa in factoni puri, metafizici, ci In ceeace
Parvan numeste factori secundan, adica in deveninle anterioare. Fiecare devenire e un factor generator de noui deveniri- 1).

Societatea omenease este mediul prin care 6 in care se exprim' a 6 se implinesc factorii istorici. Societatea omeneasca
este asadar exponentul factorului istoric, exponent care poate
fi sau individual, cand factorul istoric pune in vibrare indivizi
izolati-, sau social, &and factorul istoric pune in vibrare material-spirituala o intreaga colectivitate. Exponentii istorici au si
ei o natura foarte complicata 6 formeaza o serie foarte variata.
Astfel avem: faptele de viata omeneasca vegetativa, numai consumatoare de bunuri si idei; viata sufleteasc a mediocritatilor
1) Ibid., pag. 78.

www.dacoromanica.ro

Vasile Pfirvan

362

conducAtoare i conduse; a 5efilor politici lingu5itori i conropa-

tori ai multimii; a scriitorilor i arti5tilor de suf.; etc.

Rezultatele actiunu- factorilor istorici asupra Umanitsatii sunt
faptele istorice, adic." fenomenele de viatia cu caracter organic
de devenire in timp i spatiu". Faptele istorice sunt dupi
Pfirvan extrem de greu de analizat 5i de circumscris, fiindc'
sunt foarte variate. Ce asemnare este intre o monarhie, o banc5.,

care toate sunt fapte

un rasboiu, un tablou, o revolutie,
istorice, cu care are a se ocupa istoricul? Complicatia vine de
acolo, d ele sunt re.zultatul unei deveniri, sunt parte dintr'o
altii devenire, sunt ele insele o devenire 5i sunt factorul unei
sau mai multor deveniri posterioare- 1). Istoricul trebue s ina"
seam de toate aceste legauri multiple pe care le prezinta faptul
istoric. Pornind de la analiza ideilor genetice care stau la baza

lui, istoricul va obtine o intelegere exaca a lui numai atunci,

cind caracterul fundamental al faptului istoric e pus in legaturi
cu devenirea prin. excelent inrudit lui, din care, ca fenomen
sintetic, pe baza unei; idei capitale, el face parte, oarecum exclusiv, dei are attea leeaturi secundare, cu alte idei i ca alte
deveniri". Numai prin gsirea acestui caracter specific al faptelor istorice, istoria universa1 dep5e5te haosul inform de descrieri pur formale si naivele ipoteze cauzale i teleologice, ridi-

cndu-se la punctul de vedere general omenesc, care e totuna

cu istoric-universal.

Am vazut cum dup5. Parvan valorile istorice, in sine, sunt

vibeari, deveniri, ritmuri, resonante. Puterea, lirgimea 5i spiritualitatea acestor valori, le putem sesiza numai dupa ce
analizim cele trei spatii in care pot fi plasate valorile istorice:
spatiul terestru, spatiul Liman i spatiul cosmic. Prin spa tiul terestru Parvan intelege intregul mediu al litosferei, hidrosferei,
atmosferei i biosferei, influentate ori influentabile de om, prin
geniul ski transformator, adaptator la viata sa, con5tient dominatoare, a intregului mediu pknntesc". Schimbarea aspectului
natural al spatiului terestru prin interventia activs a omului,
va avea drept rezultat aparitia unor fenomene cu lung resonanti
spiritual", care sunt valori istorice specif ice. Descoperirile,
inventiile, aplierile tehnicei, chiar progresele 5tiintifice ale orne-

nirei intea dup5. Parvan ad. In opozitie co spatiul terestru st

dupa el spatiul uman, cu cele patru aspecte ale lui: social,

politic, etic i estetic, adici lumea individual-social 5i social1) Ibid., pag, 79.

www.dacoromanica.ro

Vasile PArvan

363

individual, in infiriitele ei forme si manifestari spirituale, absolute si relative, cultura sufletului omenesc ca entitate cosmo-

centrica". E vorba aci de valoarea aspectelor devenirei gandurilor si faptelor omenesti, dupa intensitatea, calitatea si durabilitatea lor, valorile istorice propriu zis antropomorfe. In sfarsit,
e spatiul cosmic, cu legile lui inexorabile, in stare sa anihileze
vointa omeneasca. Prin cunoastere insa, omul ajunge fie sa-si
puna viata in acord cu ele, fie sa li se supuna, utilizand unele
forte impotriva altora. Omul care indrasneste sal' se riclice pana
Ja aceasta inanime, infruntand energiile cosmice, este el insus,
nu o simpla vibrare meschina a unui biet organism terestra",.
ci manifestarea marilor energii universale. Toate valorile isto-

rice de caracter metafizic, religios, ori de filosofie a stiintei,

adica prelungirea gandului nostru creator peste limitele naturale
ale simturilor si intelegerii omenesti, nu va putea fi valorificata
deplin decat prin asezarea in mediul cosmic a fiintei noastre individuate si generate, omenesti" 1).
Dar pentru a obtine o determinare cat mai adecvata a va-

lorilor istorice, se impune, spune Parvan, sa tinem seama, pe

langa esenta tor evolutiv-creatoare si pe langa spatiile in care
devin, si de natura lor particulara, subiectiva, de ceca ce Parvan
numeste fenomene de forma' si fenomene de continut. Formele
sunt dupa el in continuu flux, ele devin, dar nu se repeta niciodata, constituind valorile propriu zis istorice, care caracterizeaza

diferitele epoci. Ca atare ele apartin trecutului, au o valoare

strict istoricr. Cu totul altfel se prezinta fenomenele de continut; ele fiind expresia legii de unitate omeneasca si cosmica
a esentei vietii creatoare", au o existenta perpetua. Spiritul e
continuu creator si ca atare el nu apartine numai trecutului, ci
si prezentului; el nu este numai istoric, ci si contemporan: ideile
creatoare elene sunt valori istor ice asa de intense, incat prin partea
lor de spirit general omenesc, ele devin valori oarecurn etern omenesti, si deci perpetuu valabile". Atat continutul cat si forma
sunt derivabile cosmic si cea din urma sta intr'un raport de subordonare fata de cel dintai: caci istoric inseamna antropocentric, iar omeneste spiritul-formator primeaza asupra formei spiritualizate" 2).

Trei sunt categoriile in care se impart dupa Raman devenirle istorice si prin urmare si valorile istorice: bioiogicIbid., pag. 82.
IbId,, pag. 83.

www.dacoromanica.ro

Vasile Pfirvan

364

utilitare, ritmic-vitaIe i rationale. Dewniri'e biologic-utilitare sunt

determinate de instinctul de conservare 5i perpetuare a speciei,

cum ar fi: lupta impotriva animalelor 5i a omului, migratiile dupa
hrana, navalirile in tinuturile mai fericit inzestrate, diferite industrii i me5te5uguri tehnice, nascocirile pentru nevoile vietii de
bate zilele, inventarul iu i mort al gospod5.riei, etc. Devenirile
ritmic-vitale sunt acelea care decurg din ritmul insu5 al vietii,
din nevoia omului de a se descarca de energia disponibila, de puterea vietii, de sentimentul fericirei existentei. In strigat ritmat,
In mi5care ritmata, in ornamentare ritmata (punctele i liniile
repetate ale primelor ornamente omene5ti nu sunt decat toate
pictate, zgariate ori s5pate), omul se pune instinctiv, sentimental,
formal, prin geniu Inca subcon5tient, in armonie cu ritmica
Si a facut acest lucru in diferite atitudini in decursul lungei deveniri a omenirii. Sunt, in sfar5it, devenirile
rationale, care sunt crescute din con5tiinta despre sine 5i despre
lume a omului" i prin care omul se ridici deasupra utilitarului
biologic, cutand sa judece binele 5i rani, dreptul i nedreptul,
In sine, sa gaseascal o ratiune etica, estetica _5i metafizic existentei, s5 descopere legi universale i sa introduci ordinea, lo-

gica, ratiunea in haosiil de forte oarbe. Devenirile rationale

cuprind spatii i timpuri general omene5ti, urmarind inainte de
toate sufletul omenesc ca fort lupt5.toare i creatoare in multele
aspecte ale vietii devenite con5tienta de sine" 2). In toate do-

meniile de manifestare a spiritului, in filosofie, religie, arta 5i

5tiinta, cat 5i in viata sociala, se observa in aceste deveriiri rationale, o stare de independenta a omului fata de natura, de
privire obiectiva, desinteresata a lumii, de comportare sociala
politica idealista, intr'un cuvant de spiritualizare. Devenirile
rationale, spune Parvan, precumpanesc in istorie. Caci abia prin
con5tientizarea indivizilor 5i masselor se asigura continuitatea
orgarric, a devenirilor umane").
In ce prive5te ritmul, P5.rvan distinge doua categorii: ritmul pasiv i ritmul activ, carora li se supun atat multimile cat 5i
indivizii singurateci, creatori. lar dac analizain natura ritmului
devenirilor omene5ti, gasim la el, din punct de vedere psihologic,

trei nuante, ce se prezinta sau simultan, sau succesiv, sau exclusiv: una sentimentala (inceputui agitatiei la indivizi 5i la
masse), alta voluntara (constituind inceputul la indivizi i culIbid., pag. 84.
Ibid., pag. 85
Ibid., pag. 100.

www.dacoromanica.ro

Vasile Pfirvan

365

i sfarsitul agitatiei la masse) i in sfirsit o a treea

rationala (care nu se intilneste la masse, ci numai la indivizi).
In ritmul activ prepoderenta o are ins6 elementul rational.
Viata omeneasc e o sinri,tmie, o armonie poliritmia Dar aceast armonie poliritmic, fruct al vietii creatoare spirituale,
nu e posibil decAt printr'o punere in acord a diferitelor ritmuri, iar aceast" punere in acord a diferitelor ritmuri o fac,
nu colectivittile, ci personalittile solitare, cu voia sau poate
chiar fr voia lor. Biruinta ordinei, a euritmiei, asupra tumultului, a aritmiei, e opera rational, a ritmului constient individualist, creator la rAndul lui, de idei Titmice sociale, pe baza
minarea

cunoasterii sau a intuitiei geniale in oceanul interdependentelor tit-

mice- 1). Alfa' (lath' Pa'rvan vorbeste de trei categorii de ritm.

Mai inti este ritmul, pe care el Il numeste imitativ, prin care
vrea si'x exprime cele mai simple creatii artistice autonome, avand

ca baz forma real a vietii. Odat dobandit acest ritm, omenirea are deschis unja devenirei creatoare la infinit. Creatia
ramie intuitiva este o creatie solitar. Este apoi ritmul construck, creatie cu caracter social, care e experientsa 5i tehnica",
transmisibile. Creatorul in aceast fazi nu di pur subconstient
ce simte, ci potriveste, stilizeaf, umanizeaz, adic socializeaza

cucerirea lui tehnic reproductivr. Creatia ajunge la un canon

al formelor: religioase, politice, sociale, artistice. Acest canon
apasa asupra tuturor creatorilor: ritmul vital, propriu fiecruia,
este influentat, ha chiar modific.at, de traditia creatoare i creat,
anterioar lui. Creatia se organizeazia, creatorii invat mege5ugul.
Societatea intervine cu vomta ei i impune ritmul constructiv dup
formele consacrate" 2). Este, in sfarsit, ritmul creator antro-

pomorf, prin care se intelege o exprimare a lumii 5i a vietii in

analogie cu omul. O puzderie de fiinte bune si rele populeazi
universul, sunt creati zei asemnatori oamenilor, apele si copacii vorbesc casi oamenii. E o bucurie copilareasc a vietii
In aceast atmosfera cosmic-umanizaa, e un ritm vioiu i continuu

variat, e o spontaneitate general lirica a intregi popoare care

au fost binecuvntate cu acest ritm antropomorf, e o purificare
de monstruos, animalic, greoiu, material, e o adevarati liberare
a umanitatii de groaza necunoscutului inert- 3).
Ritmul prezinta dupa PArvan o intensitate, care e hotaratoare In devenirile sufletului omenesc. Sunt o multime de deIbid., pag. 149.
Ibid., pag. 97.

Ibid., pag. 98-99.

www.dacoromanica.ro

Vasile Prvan

366

mente, ca greutatile yield materiale si ale mediului geografic,

rabia agrara, industria1. si biurocratica, in stare s'a inabuse
once ritm spiritual. Deabia cand cresterea sufletului individual
ori cresterea sufletului colectiv devine libera de once inlantuiri,
biologice, sociale, religioase, politice, economice, militare, deabia

atunci poate fi vorba de o irdensitate a ritmului- 9. La viata

latent nu intalnim intensitate i nici profunzime. Acolo insa
unde ayem faptul cresterii sufletelor, avem: lo ritm de crestere
si 2 ritm de crestere spiritual. In intaia lui insusire el e un
ritm extensiv, energetic, general-vital. In a doua inusire el e
un ritm mtensiv, transformator-ordonator, creator-uman. Miscarea de pura crestere a unor energii spirituale individuale ori
colective ar putea fi numit cantitativ energetica. M4carea de
crestere a energiei spiritual individual solitare ori colectiv-social-

culturale, ar putea fi numita calitativ-energetica. Am avea cele

dou feluri de intensitati ale ritmului cresterii vietii spirituale,
cel cantitativ i eel calitativ, adica cel colectiv-civilizator
cel cultural-creator, adica cel social si cel individual" 2).
Prin intensitatea cantitativ a ritmului, Parvan intelege
amplitudinea spagda a undelor vibratorii, adica ritmul se intinde,
agitnd-o, pe o suprafata geografic umana cat mai vast, fara
s'o schimbe ins6 esential, caci ideile pure joaca un rol foarte
sters, fiind in schimb predominante impulsiile instinctive, prejudec.tile traditionaliste. Prin intensitatea calitativa a ritmului
istoric, Pat-van intelege amplitudinea undelor vibratoare in tim pul

devenirei umane, adica durata intr'un timp cat mai indelungat

a influentelor unui fenamen puternic de viata omeneasci si care

transforma esential aceasti via* cum ar fi de pildi doctrina

salvarii a lui Buddha sau acea a lui Iisus, viata eroica a lui
Alexandru cel Mare, arta si filosofia greac6, ideea social-politica republicana romana, arta renasterii italiene, etc.
Dar ceeace determina natura, structura i intensitatea ritmului, sunt dupa Parvan idele ritmice. lar ceeace pane in miscare viata si o ordoneaza, sunt doua lucruri, doua

eterne, cum le numeste Parvan: amenm. tarea mortii i bucuria

fiecare (land nastere cate unui principiu inspirator vital.
Amenm. tarea mortii creaza ideile active conservator-vitae, bucuria vietii creai ideile active generator-vitale- 3). Cele dintai
sunt utilitar-sistematizatoare i privesc organizarea vietii mateIbid., pag. 154.
Ibid., pag. 154.
Ibid., pag. 158.

www.dacoromanica.ro

Vasile Pirvan

367

riale i sociale, reglementarea raporturilor pragmatice dintre individ i societate, etc., pe cand cele din Loma sunt idei libere,

desinteresate, formand o lume de gand si vis, patrunzand in domerdul poeziei i metafizicei i punand in vibrare prelunga
profunda nu numai suflete individuale, dar chiar intregi grupe

saciale superiorizate-spirituar Cele dinti vor avea in genere

un ritm greoiu i vor fi banal de asemanatoare la popoare care
n'au legaturi nici in timp i nici in spatiu. Cele din urma, dimpotriva, vor avea un ritm usar, variat, nou, elegant si gratios.
Ideile generator-vitale sunt creatoare ale celor doua ritmuri fundamentale ale vietii active umane: Je ritmului ornamental si
ale celui monumental. Primul e in functiune de placere a vietii,

al doilea in functiune de biruire a mortii. Primul este inainte

de toate forma armomo. asa: tact allegro al vietii. Cel de al

doilea este ideea de eternizare prin sinteza abstract-formala a

gnclului general omenesc, ca atare, suprapus tehnicei, artei ori
filosofiei

5i

religiei prea contemporane... Si dac ornamentalul e

inainte de toate ritmul specific al inflorirei vietii, in toate aspectele ei, monumentalul este ideea care uneste, aclancind ca
sentiment si gandire, toate artele plastice, ha chiar poezia
muzica: de abia prin monumental arta Isi capata spiritur 1).
Ideile ritimice generator-vitale isi au corelatul lor in formele
rztmice cosmice. Astfel, ideea ornamentala purA e corelati cu
ritmul de repetie, linia mereu aceeasi a tactelor extreme-,
iar ideea monumentala pura e corelata cu ritmul de compensalie, linia mereu noua i totusi continuu armonioasa a ideilor
formelor, integrate prin sinritmia spirituala-formalr.
Daca privim curbele ondulatorii, adic undele ritmice, ne
vom clarifica si mai mult realitatea spirituala vibratorie. Vorn
constata anume ea sunt doua grupe de uncle ritmice: unde

chise intr'un fel de ritm static, cum e cazul in arta,

filosofie, drept, i unde deschise inspre infinit intr'un fel de ram

amic, cum e cazul cu ritinul social, politic, religios, etc. lar

ritmul vietii creatoare omenesti ni se va revela ca un ritm de
crestere a energiei generale umane-, ce se manifesta in doui
chipuri: cresterea prin conservare a energiei continuu acumulate pe cale biologica, ritmul de repetitie,
eresterea prin
multiplicare si transformare a energiei continuu create pe cale
spirituala, rinnul de compensatie-.
Privit din punctul de vedere al eoolutiei lui, ritmul istoric
1) Ibid., pag. 159-160.

www.dacoromanica.ro

VasiIe Farvan

368

se imparte dupa Parvan in ritm de traditie i in ruin: de inovatie, fiecare cu importanta lui proprie si. indispensabila.
Ritmul istoric sta fireste in stransa legatura cu cele doua
tendilte care guverneaza materia cosmica: pe de o parte cu
tendm" ta materiei cosmice de a se integra in coesiune, uniformitate si inertie, pe de alta parte cu tendinta materiei cosmice
de a se diferentia in activitatea ei. La fel este lupta dintre
integralui biologic i diferentialul spiritual din om, cari reprezinta in materia noastra pieritoare, ca indivizi si ca tot, ,cele
dou eternitati cosmice, inertia si vibrarea. Ritmul de traditie
apar materia omeneasca de distrugerea prin spiritualul absolut,
ritmul de inovatie provoac necontenit materia omeneasca la
vibrarea maxima. Ambele impreuna oonstitue divina sinritmie
a culturii omenesti creatoare, armoriioasa ondulatie ritmica a
culturii omenesti constiente de sine insasi- 1).
In sfarsit, Parvan mai distinge la ritm si spiritul lui,
spirit care dupa el este fericirea, nemurirea, Dumnezeirea.

Ideile transcendente hrazite noua de Cosmos, ca parte integranta din el

si ele ca si noi
Infinitul si Eternitatea,
isi cer forma umana: iar forma e, ca si. in Cosmos, vibrare.
Vibrarea insa, pana la sentimentul coborirei zeului in noi e
revelatia spiritului ritmului" 2).

Din expunerea facuta pana acum, s'a observat ce dificultati ne pandesc, cand e vorba de diferitele categorii de ritmuri
la Parvan. Si aceste dificultati poate ca nu sunt de neinvins.
Sunt altele care se infatiseaz deschis ca insurmontabile: anume
oonflictul dintre idealismul subiectiv, pe care Parvan il entinta
s1-1 afirma categoric pe de o parte, si ontologismul lui energetist
pe care-1 enunta si afirma tot asa de categoric pe de alta parte.
Dar sa vedem mai indeaproape in ce consta acest conflict iremediabil din conceptia lui Parvan. Un fenomen de viata omeneasca,
spune Parvan, e in sine indiferent si neutru, ca once fenomen al

cosmice. El devine religios-, artistic'', ori istoric-,

dupa atitudinea ce-o lum noi fata de el. Iar aceasta atitudine
vietii

da fenomenului cosrnk un aspect uman, care noua, in strmtimea

obicinuita a orizontului nostru, ni se pare singurul sau aspect,

ha chiar esenta lui, in vreme ce, de fapt, el ramane inainte

de toate esential, cosmic, iar aspectul sau, general, ritmic...
Ibid., pag. 172.

Ibid pag. 175.

www.dacoromanica.ro

Vaalle Pirvan

369

Istoricul deci nu se af15 in fata unui fapt istoric, ci in fata

unui fapt cosmic. El il transformi in fapt istoric prin atitudinea sa creatoare. Muritorilor obicinuiti li se pare atunci
cA insu faptul originar a devenit istoric: ceeace firete e o
simpl iluzie antropomorficr 1). De aci rezula GA, dupr ['Aryan,

un rapt cosmic devine, nu este istoric, prin atitudinea creatoare

a istoricului, c istoricul este acela care impregneaza unui fapt
caracterul de istoric. Si deseori Parvan releva caracterul antroparnorfic al notiunilor fundamentale, structura subiectiv a mij-

loacelor de cunoa0ere. Ceeace, daci ar fi exact, ar face zadarnic once percetare tiintifica. Totu, impotriva acestor idei
ciar i categoric exprimate, ['Aryan vorbete de fapte istorice ca
valori eterne, cu existent absolutA, cautAnd s determine i
care este structura particular a acestor fapte. In ciuda afirmathlor sale idealist subiective, ins, PArvan este un ontolog, pentru
care faptele reale au o existent independentA de contiinta
empiric a istoricului. Si, consecvent, numai o asemenea atitudine
indreptatete o filosofie in genere i o filosofie a istoriei in
specie. Nu este mai putin adevarat c pentru cititorul neavizat,
ideile acestea contradictorii de la baza conceptiei lui ['Aryan
oonstitue o mare dificultate 2).

Ibid., pag 50.

Asupra lu Vasle Prvan a se vedea i Arhva pentru Stiinta
Reforma socan.", 1928, care cuprinde urmtoarele studii: D. Gustz, Personahtatea lu Vasile Prvan, un model academic ; G. Lambrzno, Vasile Prvan,
Eruditul, Organizatorul ; Tudor Vzanu, Vasile Prvan $i concepfa tragic a
existentii; Costoz St. Stoicescu, Vacile Prvan istoria economico-social a
Antichitaii; H. Metaxa, Vasile Pirvan, Note bo-bibliografce. Deasemeni:
Al. Busuzoceanu, Prvan ganditorul, 1934; V. Bacilli, Tragicul I Prvan
si tragcul modern, in volumul In memoria lu Vasile Prvan", 1934.

www.dacoromanica.ro

24

D. Drighicescu
Na'scut la 4 Mai st. v. 1875, in Com. avoeni, din Jud.
Valcea, dup ce face scoala primar in satul natal, la' r cursul
secundar la liceul Carol din Craiova, se inscrie in toamna anului
1896 la Universitatea din Bucuresti, ca student la drept

filosofie. In toamna anului 1900 ii cla licenta in filosofie, iar

In Ianuarie 1901 pleac pentru studii la Paris, mide rmne
patru ani. Aici a lucrat la Universitate cu Espinas, H. Michel,
Boutroux i Durkheim, iar la Collge de France a audiat pe
Ribot, Tarde si Bergson. In acest timp a alltorit si in Germania, unde la Berlin a audiat cursmile lui Simmel si Paulsen,
Schmoller si A. Wagner, iar unele din vacante petreandu-le
In Anglia' si Italia. Intors in tar in toamna anului 1904, D.
Drghicescu este numit peste cateva luni, adia in Aprilie 1905,
conferentiar de sociologie la Universitatea din Bucuresti, dar nu
detine aceast demnitate in invtmntul superior deal pani

In 1913, and i da ostentativ demisia. Dup aceea, deputat

si senator in mai multe rnduri, D. Draghicescu este numit in
1935 Ministru Plenipotentiar al trii in Mexic, uncle ratnine
phd in 1937, and, atingnd limita de virst, misiunea sa a
incetat.

Desi ales de atatea ori in parlament, -Lotus activitatea po-

litic n'a jucat un prea mare rol in viata lui D. Drghicescu.

Cci mai presus de once alte preocupri, el a pus indeletnicirea

sa cu filosofia. Astfel, de la plecarea din inv5famint, adia,

aproape trei decenii, D. Drghicescu a dus o viat inchinati
cercetrilor stiintifice si filosofice, destul de variate. lar daa
ideile lui sunt, in tara, prea putin cunoscute, acest lucru se datorete in parte si faptului c i-a publicat aproape toate lucrarile
in limba francez.' la Paris, in cunoscuta colectie: Bibliothque
de Philosophie Contemporaine, rispindit5 in toate rile civiwww.dacoromanica.ro

D. Draghiceseu

371

lizate, ceace a facut ca gandirea sa este mai cunoscuta In Occident 6 in America decat in Romania.
D. Draghicescu a publicat pana acum: Din psihologta poporului roman (1906); Particle politice , i clase sociale (1921);
Evolutia ideilor liberale (1920); Du rate de rindividu dans le
dterminisme social (Paris, Alcan, 1904); Le problme de la
conscience (Paris, Alcan, 1907); L'icral cratur (Paris, 1914);
La ralita de l'Esprit (Paris, Alcan, 1928); La nouvelle cit
de Dzeu (Paris, Marcelle Lesage, 1929); V rit et revlation
(2 vol., Paris, Alcan, 1934).
D. Draghicescu este inainte de toate un sociolog. Punandu-si

cateva probleme fundamentale de sociologie, asupra carora a

aruncat lumini vii, D. Draghicescu n'a timas totus numai la
probleme de sociologie, ci a mers mai departe, abord'and, cu
pregatirea 6 competenta lui de sociolog, atat probleme de filosofia- religiei cat si probleme de filosofia istoriei.. Sau mat bine
zis, incercarile lui de a deslega problemele sociologice pe care
si le punea, 1-au dus in mod necesar 6 organic la filosofia religiei si la filosofia istoriei. Problema fundamental a de la care
a plecat D. Draghicescu, a fost raportul dintre individ 6 mediul social, care adancit se prezint ca un raport intre libertate
6 determinism. In vremea cand D. Draghicescu se ocupa cu
aceasta problema, doi ganditori reprezentau conceptia determinista: Karl Marx si E. Durkheim, eel dintai reprezentand
un determinism materialist, iar cel din urm5 un determinism sociologic. Pentru a stabili adevaratul raport intre individ si
societate, el a eautat s5 vada pe acela dintre psihologie si sociologie, cki daca psihologia este stiinta individului si sociologia
a grupului social, nimic mai logic decat concluzia ca raportul
dintre ,psihologie si sociologie sa oglindeasca raporturile dintre
individ si societate. lar rezultatul comparatiei analitice dintre aceste doua stiinte, D. Draghicescu a cautat Psa-1 verifice prin analiza raporturilor dintre mediul social si personalitatile istorice ilustre, mari talente si genii, etc. Examinand raportul dintre geniu,
epoca si imprejurarile istorice, dintre geniu, rnas5. 5i mediul
social, el ajunge la concluzia ca geniul este o sinteza creatoare,
creatoare, fiindca ea cuprinde ceva mai mult decat compo-

nentii ei -- si anume o sinteza a starilor sufletesti, a aspiratiilor massei si a mediului social in care traeste geniul. Aceasta,
confirma in adevar concluzia rezultata din exam- inarea raportutui fdintre psihologie si sociologie ca legile fundamentale psihologice
www.dacoromanica.ro

D. Draghicescu

372

sunt in esent aceleasi Cu legile sociologice, continuAnd in chipul

acesta cercetrile in directia pe care o trasese Aug. Comte pe

de o parte, care nu admitea psihologia ea stiint, iar pe de alta
parte Durkheim, care elimina metoda psihologie, pe motiv c
are un caracter subiectiv, din studierea fenomenelor sociale, ambii
pentru
recunosend insa c actele superioare de constiint
sunt produse ale vietii
Durldieim chiar principiile, categoriile
eolective.

Natura lucrurilor dup conceptia kantiana, nu este accetiintif ice, ci numai in mod
indirect, cu ajutorul raporturilor dintre lucruri, care sunt accesibile cunoasterii si se pot exprima prin legi. Formula lui Monsibila in mod direct cunoasterei

tesquieu este in acest sens just: legue exprinl raporturi necesare

derivnd din natura lucrurilor. Aceasti formul., citit in sens

vers, e valabil: i pentru fenomenele de constiint, intruck
ea stabileste o legatur cauzal intre natura lucrurilor i raporturile dintre ele formulate in legi. Dac natura lucrurilor este
produsul raporturilor dintre ele, nu se poate ajunge la qunoasterea ei decat cunoscind aceste raporturi. In aceast formul
a lui Montesquieu, D. Drghicescu gseste mijlocul de a face
sinteza conceptiei kantiene cu pozitivismul lui Aug. Comte, punand bazele unui neopozitiuism, dup cum i-a rectmoscut-o deRoberty, socoilogul rus de limb francea
si pe care baze
se va desvolta i inlta intreaga sa constructie filosofie si sociologic. Constiinta, eul, ca natur efectiv a omului, este
rezulta tul raportului dintre indivizii constituiti in societate: Stat,
natiune. Constiinta este schinteea, rezultat al raporturifor de
intreciocnire a indivizilor i modalittile, functiunile ei superioare, sunt oglindirea moda1itii, formelor si functiunilor

Fociale esentiale. Constiinta noastr cu contrazicerile si dialec-

tica ei, acest for interior, este ecoul forului propriu zis, Ica
discuttile contradictorii din forum, de la Atena si Roma.

Acest lucru ins duce la o constatare faarte important,

anume c psihologia exclusiv individual este imposibil ca 5tiinta,

dup cum e imposibil ca stiint i saciologia positiv, care exclude individul si subiectivitatea. Dup Drghic,escu singura posibil ca stiint este sinteza dintre sociologie i psihologie sub
forma unei psihologii sociale si a unei morale sociale. Constiinta
moral este generatoare a constiintei individuale. Prin urmare,
pedagogia care creiaz coesiunea activitAtii i a strilor psihice,
fundeaz psihologia si nu aceasta din urm pe cea dintai. Libertatea este conditia determinismului social si, vice-versa, deterwww.dacoromanica.ro

D. Drghicescu

373

minismul face posibila libertatea. Marx era doar revolutionar, iar

Durkheim el firms admitea mai tarziu c explicarea psihologici

a actelor sociale e mai profunda cleat cea sociologic.

Dupa D. Draghicescu legile sociologice se regasesc in
dreptul pozitiv si ele nu mai sunt decal acte de conduita, activitate
practica si In special maxirne de conduit etioa de natura colectiva,
ce se pot ridica pana la universalitatea imperativelor etice kantiene.
Actiunea practica, activitatea, este materia pe care o manipuleazi

stiinta moralei, din care este croita viata morala. Drighicescu

i arta, teorie
e de parere c morala este in acela timp tiin
si tehnica, ratiune i practica, fiind de acord In aceasta ca Kant,
care conoepe morala ca ratiune practica i o opune tiintei care
,ste ratiune pura, tehnica nefiind aci decat o aplicare practic
-a stiintei,
o dedublare care nu exista in stiinta morala i
soma' IS.

Individul cu constiinta lui, fiind un produs al vietii grupului, care e un fenomen colectiv, nu mai poate fi considerat
ca ceva heterogen, diferit de viata grupului. Produs al vietii
sociale si oglindire a acestei vieti, constiinta individului este
la randu-i un factor social determinant, care face ca societatile
s evolueze. Cand Draghicescu vorbeste de constiinta

pe care o considera ca pe un factor determinant al evolutiei

sociale, el se gandeste In prim' ul rand la constiinta indivizilor
geniali. Conceptia sociologica la care se opreste este o sinteza
vie, organica a psihologismului fui Tarde si a pozitivismului
obiectiv al lui Durkheim, in care individul nu exclude societatea
si socialul si vice-versa.
Dup Draghicescu, mecanismul evolutiei se afl in Weald
creator. Caci idealnl este instrumental psihic al evoIutiei individuale si sociale. Ideal si evolutie coincid: evolutia este dinamismul extern, idealul este dinamismul intern, molecular. Cer
dintai este pus in miscare de cel din urm i numai datoriti
dinamismului intern se produce dinamismul extern. La baza
idealului creator se afl imaginatia creatoare, condus insa
ratiune. Factorii idealului creator sunt: suvenirul, dorintele, aspiratiile. Draghicescu analizeaza idealul creator in art, stiinta,
in viata social i religioasa, ajungand astfel, pe baza cercetrilor sale, la un idealism sociologic, care Concepe evolutia urnanitatii ca aflndu-se pe drumul unei continui perfectionan'. Idealismul sociologic al lui Draghicescu se opune Evolutiei creatoare a lui Bergson, caci In vreme ce evolutia creatoare are ca
motor instinctul si coincide cu elanul vital, din contra, idealul
www.dacoromanica.ro

374

D. Driighicescu

creator se bazeaz pe ratiunea insufletitO de dorinti 5i aspiratii

transformat in chipul acesta in in. tuitie idealizatoare.
Daca in L'idal crateur-, Drghicescu este reprezentantul
unui idealism sociologic, cu Rialit de l'esprit el face un
pas mai departe, complectOnd idealismul lui sociologic cu un
spiritualism de aceea natur. OcupOndu-se pe larg cu realitatea
spiritului, el analizeaz5. consistenta 5i coeziunea stArilor suflete5ti
care-1 constitue, ajungand la concluzia ca spiritul detine o,

realitate efectiva comparabila cu aceea a oricOrui obiect material, insa lipsit de .materialitate. Eland aceast. analiz 5i
ajungnd la o asemenea concluzie, Drghicescu se comporn ca
sociolog, adicO nu se sprijinO pe psihologia individualist, al
earei adversar am vizut ci este, ci se las continuu condus de
convingerea c spiritul e de naturO social. Cu aceasta el crede
c se poate inltura credinta 5i practicile spiritite, la care duce
inevitabi/ psihologia exclusiv individualistO a lui W. James, care

el insu5i strise prin a practica spiritualismid.

Analiza pe care o face functiunilor suflete5ti -- memorie,
care duc la idei generale, la
asocialie de idei, abstractiune
concepte, ii confirm i-i verificO, sustine el, spiritualismul su
social. Caci conceptele 5i reprezentrile colective sunt dup.
Drghicesu echivalentul ideilor in sens platonician. Si intruca
conceptele sunt de origine sociari 5i substanta lor triete in
subsolul con5tiintei, iar societatea transcendO individtd, nimic mai

firesc ca aceste concepte 5i reprezentri abstracte, adici colective, s se prezinte ca ni5te realitati transcendente, constituind
lumea transcendent 0. arhetipunlor 5i a ideaturilor.
Realitatea spiritulur.nu cuprinde ins numai fundamentele
spiritualismului sociologic, ci totodatO 5i punctul de plecare pentru o nouO fazO a cugefrii lui D. Drighicescu, determinan
5i de prefacerile produse de rOsboiul mondial. Fr s piard6
legiturile cu realitatea social, Drghicescu abordeaz interesante probleme de filosofia istoriei. Evolutia omenirii pe linia
natiundor i se pare lui D. Drghicescu terminat 5i consolidat,
rmnnd de rezolvat acum procesul de unificare a- natiunilor.
Acest proces ar reveni dup ganditorul nostru organismului
universal de la Geneva, Societtii Naliunilor. Dac5 procesul
social care a produs hatiunile a adus cu sine progresul 5tiintelor
naturale, fizico-chimice 5i biologiei, 'fcandu-le s ias din faza
magicO 5i astrologic5. 5i dndu-le caracterld rational 5i experimental, cea de-a doua laz a evolutiei, a5a cum e schitatO la
Geneva, va avea poate menirea s aduc 5i progresul 5tiintelor
www.dacoromanica.ro

D. Drghicescu

375

socia le, a eticei i a religiei,in acela s sens ca si la stiintele naturii,

fcndu-le adicA s ias din faza magic. i Triistic in care se
afl inc, si in special religia. Cum religia crestiah a insemnat
un enorm progres fat de mozaism, determinat de universalismul
social realizat de imperiul roman, rarnane de vazut dac univr-

salismul realizat de Societatea Natiunilor nu va face s progreseze tot atat de .mult sociologia, care, absorbind substanta
doctrinar a crestinismului, se va transforma intr'un fel de
teologie tiinlific, avind un continut compatibil cu spiritul rational si critic al vremii noastre. L'Ideal Crateur, a crui concluzie era ca societtile omenesti, natiuni, State, tind vdit
s se intregeasc si s constitue un tot organic, a ap'rut la
Paris in Aprilie 1914 si in Iulie a isbucnit rsboiul mondial,
care a luat proportiile si mai ales violenta i semnificatia rsboaelor civile la Roma. Rsboiul mondia' 1 s'a terminat prin
Pacea dela Versailles si crearea Ligii Natiunilor, care reaminteste sau chiar reediteaz simbolic constituirea imperiului roman,
prin intregirea, unificarea i pacificarea tuturor popoarelor cunoscute ale antichittii clasice.

Era in aceast realizare un fel de verificare a concluziilor din Idealul creator i evenimentele din cursul rsboiului
ca i urmele lsate au determinat orientarea gndirei in directia
filosofiei istoriei. Consecintele rsboiului mondial par a marca
sfrsitul unei lumi i inceputul unei ere noi, pentruc modifiear& morale si sociale, pe care le-a provocat in viata omenirii
contemporane, reamintesc cderea Romei sub loviturile hordelor
barbare care au inundat imperiul i l-au sfasiat. Sf. Augustin
descrie in De civit ate Dei cderea Romei si paralizarea civilizatiei, cauzele si consecintele acestui eveniment, si o stare
general mora15., care prezinta o rnare analogie cu aceea care
a urmat dupi rsboiul mondial.
Care va fi destinul, evolutia omenirii in viitor, care va fi
iesirea din situatia haotic i primejdioag ce a urmat rzboiului
mondial, este problema ce se pune ameninttor. Date fiind
progresele tehnicii, can* dau rhsboiului proportii totalitare
un caracter de distrogere universal, se poate intrevedea vreo

scpare?

Pentru a rspunde la aceast intrebare, D. Drghicescu

a intreprins un studiu, al eirui rezultat va fi un fel de trilogie,
avnd ca titlu general: Nouvetle cit de Dieu, parafrazare a
lui De civitate Dei, fiecare parte a acestei trilogii avnd titlurile
acestea: Calea, Adevrul, Viata (via, ventas, vita) din care
www.dacoromanica.ro

376

D. DrAghicescu

primele doul sunt deja publicate, prima: Nouvefle cit de Dieu,

(la Voie),i a doua:Verit et Rvlation (2 vol.), a treea:La Erie
humaine et le Christianisme asteptnd s fie editat. Pentru ,a
putea intrevedea ce poate fi evolufia omenirii viitoare i destinul
civilizatiei contemporane, era necesar a reconstitui ciclul evolutiei
antice, care singur ne poate sugera viziuni despre evolutia noastr
viitoare. Reprospectia, spune D. Drghicescu, este absolut necesarg
prospectiunii. Si in adevr, dac comparrn desvoltarea civilizatiei

antice, pornind dela evul mediu al lumei cine si pan la aparitia crestinismului, cu evolutia popoarelor moderne plecnd d'e
la finele evului mediu pn azi, ciclul evolutiv modern pare o
reeditare a celui antic. Aceeasi desvoltare a cugetrii, a ratiunii,
a stiintelor i artelor urmat de un fel de disolutie i decadenf
religioas, moral, mintat i social, degenernd in violente
conflicte de tot felul i rsboae care ameninf cu prbusirea
distrugerea total a civilizatiei.
In antichitate cresfinismul a venit si a adus 'mntuirea
civilizatiei amenintate, sc6pand ce se putea salva. $i dac5 triumful crestinismului n'ar fi coincis Cu nvlirile barbarilor,
redresarea moral, regenerarea intelectuali i sociari, stinjenite

si in bun parte paralizate de nivlirile barbare, ar fi dat cele

mai frumoase roade. In Nouvelle Cit de Dieu, prima parte (la
Voie), D. Drghicescu, reconstituind ciclul evolutiei moderne in
liniile lui eseutiale, care reediteaz oarecum evolutia lumii antice,
ajunge la concluzia'
pentru a iesi din haosul primejdios in
care ne gsim, calea este cea marcat de Societatea Natiunilor,
reeditare modern a imperiului roman, iar scsaparea nu se poate
intrevedea decAt intr'o reeditare a crestinismului,o revenire la un
cretinism renovat i adaptat la spin'tul vremii si care s'ar raporta la crestinismul traditional, intocmai cum si crestinismul s'a

raportat la mosaismul din care decurge, cu deosebirea numai

c schimbarea ar fi mai radicar si mai ampl.
Aceasta presupune o modificare a credintei traditionale 5i
a notiunii de Dumnezeu in felul modificrii suferite de mosaism
Iehova, care era zeul ostirilor, pentru a da pe D-zeu tatg, al
al milei si al iubirii de oameni. Ce va fi aceasa
modificare, in ce va consta? Iat intrebarea cu care se
termin Nouvelle cit de Dieu (la voie) i la care va
trebui s rspund Verit et Rvlation. Ceeace este pentru
stiint adevrul stiintificeste stabilit, adic prin observatie
inductie, este pentru religie revelatia stabilit prin intuitii
deductii conjecturale. Magia fiind punctul de plecare

www.dacoromanica.ro

D. Drghicescu

377

al stiintei 6 al religiei, atributiile divinittii se gsesc anticipate 6 realizate ilusoriu in magie. D-zeu este un magician universal. Notiunea d D-zeu este insas notiunea de
om, ale crui atribute sunt ridicate pe planul absolutului, al
Mfinitului 6 al perfectiunii. Dealtfel D-zeu este in germene in
substanta vital a omenirii, care trieste pe pimnt, i evolutia
omenirii este desvoltarea progresiv a embrionului divin, care
se nutreste din substanta vital a generatiilor omenesti. Bergson,
In mod mai sumar, a spus cam acelas lucru, &And conclude (Les
deux sources), c universul este o masin de fabricat zei.
Inductie 6 intuitie sau revelatie corespund in mintea noastr evolutiei 6 revolutiei realittilor. Evolutia 6 induCtia sunt
caracteristice lumii 6 tiintelor fizice 6 fiziologice, intuitia
6 revolutia sunt caracteristice stiintelor j realittilor sociale,
morale 6 religioase, deoarece in lumea material. 6 biologici
ciclul evolutiv a incetat 6 este nchis, iar in lumea moral5
socua. l este in curs 6 larg deschis. Revelatiile sunt produsur

revolutiilor, a trecerilor brusce de la o stare la alta, adesea

cauza lor, pe cnd inductia este echivalentul mintal al evolutiei,
a trecerii lente, gracia.te 5i pe nesimtite, de la o stare la alta.
Adevrul stlintific, care priveste lumea material, se desco-

pere cu jutorul spirdului de geometrie, iar adevrul religios,

moral si social, cu ajutorul a ceeace Pascal numeste spiritul de
Jinete, Bergson intuitie i religia crestin revelafie, pentru
realittile lumii fizice i biologice se repefa", iar cele ale lumii
soma' le, morale 6 religioase se schimb6 mereu 6 se inoesc
contin. uu.

Aici a crede inlocueste pe a sti, credinta are aceeasi valoare ca stiinta in lumea fizic. Ceeace a fost, este si se poate
repeta, se poate prevedea exact si sigur, intrucat se va repeta.
Aci a vedea inseamn a prevedea; dincolo, undie nimic nu se
repet intocmai, ci totul se creiazi 6 se schimb mereu, ceeace
va fi pe viitor se paate don, bnui, spera, crede sau presupune
ca aproximatie, nu se poate ins prevedea sau sti sigur si exact
nimic. Cu alte cuvinte, in domeniul stiintelor morale, sociale
religioase nu este posibil decat o stiint pe credit, comparabil cu moneda de hirtie, pe cand stiintele naturale i fizicachimice ar fi moneda metalic. Cum ins 5tiintele pozitive permit
promit o tehnic5 progresiv la infinit, putind realiza dorintele, aspiratiile i sperantele noastre, ele pot servi de acoperire
metalie a stiintei pe credit ce este religia si a .monedei fiduciare
a stiintelor sociale si morale.

www.dacoromanica.ro

378

D. Drfighicescu

Afirmnd ca divinul este continut In germene in omenire,

D. Drgghicescu precizeazg c credintele, sperantele i aspirahile noastre sunt elementele acestui germene divin, fijad
acelas timp i fermentul care deslintue evolutia socialg si morala
a omenirii. Deaceea el afirma ca evolutia omenirii nu este decit
desvoltarea divinului in oameni. Timpul este gestatia divinului
In omenire i D-zeu figureaz omil ajuns in faza finalg a procesului sgu evolutiv. In acest caz religia cresting si dogmele ei
ar fi chiar stiinta clestinului omenirii si al societitii omenesti.
Examinate in fondul lor, filosofia istoriei din secolul al

XIX-lea, mai ales in Germania, si cu afit mai mult filosofia

idea1ist5, aduc o confirmare pretioasa' a acestei conceptii despre D-zeu 6 religie. Existenta lui D-zeu este o realitate in
felul si de natura realititii unui Stat, popor sau natiune. Ideea
de D-zeu are aceeas valoare existential, ontologicg, ca ideea de
societate, de libertate, justitiq, constiint6 national6 sau
opinie publica, etc. Ea nu este mai putin realistg decht cansttinta
sau spiritu/ indivizilor sau al caectivittii sau spirita timpani,
idealitgti, ideal oi pe cale de a se realiza i materializa, abstractiuni in curs de concretizare. Dei nu sunt perceptibile, toate
aceste idealit4i i abstractiuni posedg un inceput de realizare,
de concretizare, 6 dacg nu sunt palpabile, sunt totus accesibile
inteligentii; nu se pot dovedi i demonstra matematiceste, dar
nici nu se pot nega cu certitudine, confirma sau demonstra ca
ireale. Dreptul este un inceput de justitie, libertatea politic un
inceput de libertate, opinia publicg un fragment de constiint:
sociai sau nationalg, iar constiinta i spiritul amului un embrion de spirit divin. Evolutia istoricg a religiilor, istoria universa15, sunt ca un -fel de biografie a lui D-zeu, a cgrui notiune
apare si se desvoltg, evolueazg si se defineste in raport cu extensiimea, cresterea, intregirea i unificarea organici a grupurilor sociale, ceati i popoare, in sociefti din ce In ce mai vaste.
In general actiunea practicg a ideilor i institutiilor religioase este determinantg pentru lgrgirea, unificarea, coesiunea
6 consolidarea grupurilor sociale. Religia, i in special bisericile
crestine, au ea misiune s5 desvolte partea moralg a naturii omenesti, sg imbungt5teascg moravurile si sg cultive perfectiunea
sufletelor, pe cnd &gut i institutille politice au misiunea

a desvolta viata practicg, economicg si a ineuraja cultura stiintificg i tehniag a Popoarelor. Religia are ca scop perfectiunea
si Statul linde s6 desvolte libertatea, puterea i tiinta; cea

drnti urnarind realizarea perfectiunilor divine in omenire, cal

www.dacoromanica.ro

D. Drghicescu

379

de al doilea realizarea unei aproximative omnistiinte 5i a totputernicii, care libereaz oamenii si le face accesibil eel mai
mare coeficient de confort si fericire posibila.
Cu aceasta se ajunge la o notiune despre D-zeu si despre
Imparatia cerurilor si la o conceptie crestin, care depasesc
notiunea i conceptia traditionala, le prelungesc, fara s le
contrazie sau s le falsifice. Credinta, doctrina crestin cu
dogmele ei cele mai riscate 5i in aparenla nelogice, sunt 5i pot
fi pstrate in litera lor, cu deosebirea simpl ca spritul ce le
insunele5te sa fie' pus In armonie cu spiritul timpului, adaptat
ratiunii critice i progresului stiintelor pozitive. Astfel picatul
original, isgonirea din paradis i rascumprarea, mantuirea, caritatea i 'justitia divina, judecata din urrna i viala viitoare,
pot cpta o semnificare si o justificare inoiti, continuand dogmele traditionale In fondul i in litera lor, far5 ca s mai
implice contrazicerile ce dureaza inca si se adancesc intre ele
pe de o par te si ratiune i spiritul critic al timpului nostru pe
de alta parte. Misterele crestinismului, tainele bisericii: botez,
nunt, cuminicare, spovedanie, preotie, penitent, calug4,4e, se
pot accepta i pastra intr'un spirit nou
cu un inteles adecvat
cu spiritul vremii, adica cu intelesul unei tehnice psiho-sociale
de mare valoare practica pentru cultura i realizarea perfectiu- nilor divine

in omenire. Ele sunt fat de dogmele crestine

ceeace tehnica este fat de stiintele teoretice naturale i fizicochimice.

Dealtfel, intelesul profund al crizei catastrofale prin care

trece azi omenirea, este ca dezastrul rsboaelor mondiale isi
are originea in decalajul constatat rintre progresele stiintei i tehnicei de o parte si imperfectiunea moravurilor ramase stationare,
daca nu regresive, pe 'de alta parte, decalaj care el insusi are intre

altele drept cauz lipsa de armonie intre doctrina crestin,

traditional i progresele spiritului stiintific modern. Moravurile, institutiile sociale si economice invechite, care sunt con-

trazise de tehnica masinismului modern, nu se mai pot sprijini

pe dogme religioase, ele insele in desacord cu spiritul 5tiintific
al vremii. Omenirea i civiliza ja sunt menite s dispara, prin
exterminarea reciproca a popoarelor, curmnd astfel aventura
omuhzi pe pamnt, dae eriza religioasa, atragand dupa ea
criza universal& sociala, economica i politic, nu va
ea,
ct mai degraba curmata prin sincronizarea religiei cu stiinta.
Cu alte cuvinte, daca evolutia religioas nu se ridica la nivelul evolutiei stiintei si tehnicii, pentru ca s fie astfel sin-

fi

www.dacoromanica.ro

D. Draghiceseu

380

cronizati Cu spiritul stiinfific al vremurilor moderne, asa Inca,

la ranclul San, religia cretina s poat ridica nivelul moral
al omenirii, indreptind i redresand moravurile, usurand rezolvarea problemelor i conflictelor politice si economice, i regenerind sufletul omenesc, aventura umana in imivers va fi destinata
secului. Astfel, angrenajul progreselor tehnice in care este prinsa

viata omenirii contemporane intrucat vrea s continue a trai,

o va constrnge, sub sanctiunea pierzarii prin sinuciclere,
-evolueze progresiv catre divinitate, adaogand o aproximativa
perfectiune morala la atributele quasi-divine de omnistiint si
a-tot-puternicie pe care este pe cale de a le realiza efectiv.
Ce va fi si cum se poate concepe acea redresare a moravurilor
institutiilor i acea regenerare inoitoare a sufletelor, prin ce
mijloace, pentru ca insfarsit aventura umana in univers sat ravneasca a-si atinge scopul, iata ce ni se promite in ultima parte
a trilogiei, intitulata: La vie humaine et le Christianigme.
Dndu-si seam5 atat de insuficientele i limitele sociologiei cat si de acelea ale psihologiei individuale, urmarind o
intemeere mai adanca precum si o mai mare intindere a granitelor sociologiei si o incoronare a acestei stiinte prin speculatii
morale si religioase, studiind evolutia trecuta a omenirii
cautnd sa desp'rinda sensul destm' ului ei viitor, propunnd totodata masuri de indreptare In sensul unui crestinism actionnd
in colaborare cu stiinta, conturindu-si ideile intr'un sistem, pe
care singur I! caracterizeaza drept spiritualism sociologic, D.

Draghicescu ocupi In filosofia romneasca: o pozitie de armom' asa conciliere, in care spiritul stiintific e sustinut de cel
profetic si vice-versa.

www.dacoromanica.ro

FILOSOFIA CULTURII

Contributii teorii
Inca din a doua jumitate a secohdui al XIX-lea, cand
incerdrile de emancipare politica au devenit tot .mai puternice
prefacerile, sub influenta Occidentului, urxnareau sa schimbe
fata trii noastre, s'au impus i problemele de filosofia culturii.
Acea lupta impotriva formelor fri fond, adic a unor forme
politice i juridice inadecvate fondului nostru etnic, nu avea numai

o simpla semnificare poljtic, ci i una filosofic-culturaia. Ca o

manifestare dintre cele mai interesante in aceast vreme, trebue
considerata activitatea ziaristica a lui E mines c u, care, cu
viziunea lui cuprinzatoare i adand, punea constiintei romanesti o
searna de probleme, a dror rezolvare nu putea fi cola& Trebuia
rupt legatura cu trecutul? Trebuiau parasite traditiile? Comoara creatiei populare trebuia lsata sa se piard? Trebuia sa

adoptam neaparat tot ceeace fcea Apusul? Sau sprijiniti pe

un trecut de lupte aspre, din care neamul nostru a iesit cu carac-

terul ski etnic neatins si cu puterile de creatie nealterate, s

continum a toarce firul pe care ni l-au lasat generatiile trecute?

Nu numai Junirnea", prin exponentul ei cel mai stralucit, a

pus probleme de cultura cu O adSrich semnificare filosofid, ce
aveau o stransa legatur cu prefacerile -politice i sociale. Cand
ceva mai tarziu, iea fiin micarea poporanist, impreunii Cu,
nobilul ideal social pe care-I urmarea, aceasta miscare a venit
in atingere, prin reprezentantul ei de seam, C. St er e, i cu
filosofia culturii. Numai cat se pare ca C. Stere se facea interpretul unor idei similare din Rusia acelei vremi, pe care le
voia infiiptuite si la noi.
www.dacoromanica.ro

C. Ridulescu-Motru

382

Dup5 rOsboiul de intregire, problemele de filosofia culturii

s'au pus cu mai mult insistenti. Trebuie subliniat cO acel care,
In acea'sti vrerne, a pus o seam6 de problerne in deslaatere si a
invitat personalitti alese sO le rezolve, adunand apoi contri-

butiile lor intr'un volum, intitulat Politica culturii, a fost D.

Gust i. Dac ideile adunate in acest volum nu se prezint
sub o form suficient de sistematia6 i unitarO, dat fiind faptut
c lucrarea are atatia colaboratori, nu este totus mai putin ade-

aceast5 lucrare trebuie socotit ca un eveniment in

evolutia Mosofiei culturii romanesti. Ca manifestri de aceeasi
natur trebuesc considerate si articolele i studiile publicate in
diferite reviste, in legaurO cu oportunitatea mijloacelor de cunoastere 5i a conceptiilor de viat. Astfel, ganditori distinsi ca
vOrat ea'

Nae Ionescu

Nichifor Crainic recomandau o in-

toaroere la ortodoxism i intuitia mistic ca mijloc de cunoastere,

In vreme ce alti ganditori, ca Mihail Rafe a, pledau pentru

ratiune, pentru libertatea de spirit, intr'un cuvant pentru un iluminism renovat.

Nici critici hieran, ca E. Lo vi nescu i H. Sa ni ele vi ci, n'au rmas strOini de filosofia culturii.
Touts, cele mai interesante contributii si teorii propriu zise

le avem in acest domeniu de la ftlosofi. C. R cl ulescu -

Motr u, P. P. Negulescu, Ion Petrovici, Lucian

Blag a, Tudor V ian u, la care trebue s adOogOm pe geograful S. Mehe din t i, au aruncat, prin stucliile lor,

lumini

vii asupra unor problerne fundamentale. S-i hirn pe rand si

s vedem in ce const aportul fiecOruia.
In Cultura roman'cl $i politicialusmul (1904), C. R dule scu-Mo tr u, pornind dela ceeace trebue s, se- inteleagO prin
cultur, indreapt o filipica dintre cele mai energice impotriva
politicianismului, adic impotriva acelei racile a vietii noastre pu-

Mice, care a fcut atata r.0 rii noastre. Ce este politicianismul ?- ...Un gen de activitate politici,
sau mai bine zis
o practicare mesteugit a drepturilor politice,
prin care
cativa dintre c'etOtenii unui Stat

tind

5i

uneori reusesc

transforme institutiile i serviciile publice, din mijloace pentru

realizarea binelui public, cum ele ar trebui sO fie, in mijloace
pentru realizarea intereselor perscnale- 1). Fr5 a tine eama

de fondul sufletesc al poporului

5i

de conditiile necesare

1) Cultura romAng i politicianismul, Ed. Ill, 1904, pag. III.

www.dacoromanica.ro

C. RAdulescu-Motru

383

indrspensabile pe care le implic cultura in adevaratul inteles

al cuvntului, politicianismul" a intreprin. s o serie de reforme,
care in loe s inlesneascO desvoltarea organic a vietii sufletesti
a poporului nostru, din contrg a impiedicat-o si a turburat-o.

Politicianismul" nu si-a dat seama de rolul pe care-1 joach

In viata unui popor cultura. Cultura intretine Intre membrii
unei sociefti raporturile de autoritate i legaurile de solidaritate; inc mai mult, ea stabileste o continuitate in munca
diferitelor generatii"1). Bunurile sufletesti
religioase, morale, estetice i tiintifice
desvolt i inobileaz activitatea
ata a individului ct i a natiunii, potentndu-le individualitatea,
ci nu nimicind-o. Cultura adevrati, prin mijlocirea creea

un popor se ridic

prosper, se prezinta totdeauna ca o

individualitate puternica. In ea gsim rezumate toate insusirlle

caracteristice ale societ.tii, toate creatiunile rnari i originate
iesite din sufletul acesteia. Amintirea zilelor trite, precum
idealurile proectate in viitor; impresiile venite din luumea externi,
precum si cele isvorAte din spontaneitatea sufleteascO se contopesc in ea ca intr'un tot armonic i indivizibil. Cultura desvrsii hotOriste diferentierea permanent. Intre popoare; ea este
neindoios cea mai inalt6 manifestare a individualittii. Exem-

plarele In care ea se intrupeazh sunt capetele de oper ale

naturii, sunt justificarea vielii omenesti insisi. ...Cultura desvrsit, ca i personalitatea. individului, este o potentare a legilor naturii; ea este un ideal care nu este dat a fi atins deck
de cei alesi" 2). Ceeace este important ins6 i demn de relevat,
e c. dup C. Rdulescu-Motru cultura riu st: in bunuri materiale, ci in forta intern., In dispozitiile actuale ale sufletului
tmei generatii. O societate devine cult din momentul ce membrii sOi se bucur de anumite functiuni superioare sufletesti,
intretin constient in practica vietii lor anumite deprinderi
intelectuale si morale'', -- functiuni a cOror aparitie se datoreste tendintei de adaptare din ce in ce mai perfecti a indivizilor la mediu, selectiunii naturale 5i fenomenului de evolutie

a organismului animal spre o diferentiere a elementefor lui.

lar desvoltarea covarsitoare a acestor functiuni superioare sufletesti, omul a putut si o poate intretine numai datorit instrumentelor de muncO. Tot ce exisfi ca fapt de cultur, exist.
-numai in masura in care faptul e actual in sufletul indivizilor
Ibid., pag. 6.
Ibid., pag. 8.

www.dacoromanica.ro

C. Radulescu-Motru

384

si al societatii, i once unitate de cultura a unei societ.ti

exist deck in functie de unitatea actuar a constiintei membrilor acelei societati. Semnele exterioare ale culturii n'au
nici un pret, fara acea unitate de suflet, cu care ele trebuesc
sa fie legate. Cultura materiala importata de peste granita, fie
chiar cumparata dela un excelent debitant, nu poate inlocui
adevrata cultura: aceea care sta. actuala in constiinta unei
societati

inspira actele ei zilnice"1). Un popor care nu e

capabil de personalitate, nu e capabil nici de cultura. Caci, asa

cum intre elementele sufletesti din constiinta unui individ se
stabilestc o unitate, tot asa e nevoe de o unitate intre constiintele membrilor unei societati. Popoarele cari ajung la aceasta unitate de constiinta, a,u o cultura; iar cele care nu

ajung, pot avea cel mult o eiviiizatie- 2). Pe and cultura

este o deprindere sapata in suflet", din contra civilizatia este
o hain pentru corp". $i pe and ce-a dintai nu se poate
imita, sau and se imita se ajunge la pseudo-cultura sau semicultura, cea din urm se poate imprumuta prin imitatie
raspndi in chip uimitor.
Politicianismul insa n'a tinut seama de aceste adevaruri
fundamentale. Introduand reforme dupa modelul tirilor din
Apus, fara s se intrebe daci ele se potrivesc cu atributele
sufletesti ale poporului nostru, el a provocat o degradare si o
disolutie in individualitatea poporului romOn. C.

Radulescu-

Motru scoate cu verva in relief toate relele pe care le-a pricerand o indreptare, care nu va putea

cinuit

s nu vin,

fiindca fondul intim al sufletului romnesc

ramas mnc nealterat! Pseudo-cultura, introdusa in a doua ium-

tate a secolului al XIX-lea la romani de ctre politiciani, va

face loc culturii adevarate, iesita din sufletul poporului romAn.
Dar Radulescu-Motru nu s'a marginit sa combata adoptarea formelor straine cu consecint,ele lor nefaste in. cultura

romina, ci si-a pus in mai multe rnduri in hicrarile lui fundamentale, probleme de filosofia culturii (in Puterea sufleteasdi,

Elemente de Metafizia Vocatia). Radulescu-Motru se ridica

hotarit i energic impoiriva ganditorilor
O. Spengler, H.
Keyserling, N. Berdjajev
care inzestreazi spiritui cu o
putere creatoare-, creatoare de realitate, far sa determine precis
nici ce inteleg prin spirit, nici ce inteleg prin creatie. Inteleas
Ibid., pag. 56.
Ibidem, pag. 65.

www.dacoromanica.ro

C. RAdulescu-Motra

385

In sensul de activitate iesit din neant, ,sau din pura libertate,

cu o existenta deasupra timpului i spatiului'', creatia este,
spune C. Radulescu-Motru, o pura iluzie, un sunet gol al
vocii. Creatia nu inseamn nimic, dac nu e pusa in legatura

cu celelalte date ale naturii. Creatia este o activitate determinat de finalitatea naturii i anume este activitatea de realizare,
care urmeaza vocatiei..." 1). Spiritul nu creaza nimic din nimic,

ci canci creaz sta in functie de realitate.a istorica si de timp

realizeaza o opera la care era predestinat, rspunzand unei
chemri sau vocatii. Daca spiritul ar fi creator in sensul in
care-1 socot ganditorit de mai sus, adica independent de conditille istorice, iar operele culturale ar fi fructul unor inspiratii
cu totul arbitrare, viata culturala ar fi in cazul acesta asemeni
unui haos, caci operele culturale n'ar prezenta nici un fir de
continuitate i n'ar putea fi intelese decat de spirite congeniale
autorului lor. In realitate, lucrurile stau cu totul altminteri: cu
cat o cultura este mai inamtat, cu atat ea este mai ordonata,

iar un spirit, oricat de extraordinar ar fi inzestrat, nu poate

crea, fara sa nu contm' tie lantul operelor de dinaintea lui. De
la inceputurile ei, viata culturala s'a diferentiat in ramuri de
activitate, cu caractere bine definite, pe care nimeni pe lume
nu le poate suprima sau inlocui". Fiecare domeniu de activitate
dispune de mijloace proprii lui, care nu pot fi intrebuintate
In alte domenii, neputandu-se de pild face art cu miiloacele
stiintei i tiint cu mijloacele artei. Ceeace se numeste indeobste
originalitatea unui popor in cultura, nu i'nseamn catus de putin
o abatere dela cursul lui istoric. In operele cu adevarat originale se recunoaste mai bine decat in oricare alte opere firea

unui popor. Operele cele mai revolutionare nu fac decal sh

afirme caracterul permanent al poporului

evolutia istorica

a acestuia. Totdeauna creatia originala e deterrninata de momentul dinamic al vietii culturale trecute; este o realizare chemata
de acest moment, este fructul unei vocatii" 2).

C. Radulescu-Motru combate deasemeni sensul pe care

ganditorii de mai sus 1-au dat termenilor de cultura si civilizatie,
intelegand prin cea dintai perioada de ascensiune in desfsurarea
originalitatii, iar prin cea din urm perioada de decadenta si

sterilitate. Caci, spune C. Rdulescu-Motru, in productia culturala trebuesc dis tinsi doi factori unul personal inventiv si altul
Vocatia, Ed. definitivi, pag. 63.
Ibid., pag. 68,

www.dacoromanica.ro

25

C. Itadulescu-Motru

386

colectiv traditional. In arta, joaca un rol preponderant faceorul

inventiv, pe cnd In tiint, tehnica, in institutiile juridice
religioase, este prepotaderent factorul colectiv. In cea mai personala poezie, uncle se exprima sentimentul treckor al unui moment de viat, exista alaturi de inventia personal a poetului,

traditia limbajului, fara de care poetul n'ar putea s se

exprime. Poetul nu inventeaz deck in masura in care poate
utiliza traditia limbei sale materne. In toate celelalte opere 'd'e
art, acelai lucru; cu singura deosebire c in picturL in sculptura, in poezie, in muzica, factorul traditional este constituit
din alte elemente1). Nu numai c inventia i traditia coexista,
dar ace5ti doi factori se sprijina reciproc, formand un tot dinamic. Faptul ca istoricete, preponderent este uneori factorul
inventiv, iar alte ori factorul traditional, i-a facut pe ganditorii
de mai sus sa desparta cultura d'e civilizatie i sa vadi in
aceasta din urma faza de decadent a celei dintai. Ceeace este
o grava croare. Daca ar fi adevarata teoria c civilizatia
este un produs degenerat al culturii, ar trebui atunci sa gasim
la primitivi o inferioritate vadita' a operilor de sirnpla teh'nica'
traditionala.'; ar trebui, in once caz, sa gasim la ei viata practia
tehnica, mult inferioara vietii Ior intelectuale. Cu toate acestea gasim ceva cu totul contrariu. In speculatiile lor mintale
primitivii sunt lipsiti de bun simt, ei au credintele cele mai
absurde clespre suflet i despre natura; factorul inventiv la ei
d o productie cu totul desordonata; pe cand aceiai primitivi,
in viata lor practic i mai ales in intrebuintarea instrumentelor
de munca, sunt cu bun sing 51 cu prevedere-2). Ceeace este
Cu totul normal. Cad in desvoltarea vietii sufleteti, originalitatea apare cea din urma. Viata sufleteasca incepe cu instinctele tehnice, se continua cu imitatia, pentru a se inalta la
contu-nta personala. Traditia preceda con5tiintei personale. Adica,

civilizafia preceda culturii-. Cultura, inteleasa ca fruct al ori-

nu poate prin urmare s preceada civilizatiei; ci

din contra presupune civilizatia. Numai dupa ce omul se ridica,
prin tehnica, prin higiena, pi-in institutii juridice i prin traditia
religioasa, la o anumita stapanire a.supra naturii i asupra instinctelor bestiale, numai atunci se poate vorbi de posibilitatea
originalitatii sale culturale-. Civilizatia nu este deci faza de
ginalitalii,

Ibid., pag. 70.

Ibid pag. 74.

www.dacoromanica.ro

C. Ridulescu-Motru

387

decadent a culturii, ci conditia ei necesar. Intre civilizatie

cultur nu exist riici un antagonism, ci amandou coexist.
In lucrarea sa ultim, Romanismul, Catehismul unei noui
spiritualitti (1936), C. Ridulescu-Motru se intoarce din nou
la problemele pe care le pune cultura romani i Statul roman,
intregit. Cu alte cuvinte, e vorba de nona, spiritualitate car
care tinde poporul rontan si care e pe cale s se nasc, o spiritualitate care s corespund nevoilor lui adanci i s.-i garanteze existenta lui ea natiune. Ce trebue s intelegem ins prin
spiritualitate? Pentru noi, spune C. Rdulescu-Motru, spiritualitatea este complexul de idei si sentimente, in special conplexul de interpretri simbolice, prin care societatea unei epoci
i justific credinta intr'o ordine perfect i etern, pe care ea
este sortit a o realiza pe pmnt. Fr o credint intr'o ordine
perfect si etern., care s de.a intelesul vietii de pe pmant,
nu exist spiritualitate. Popoarele, in a eator constar se simte
nevoia acestei eredinte, au o spiritualitate. Spiritualitatea este
climatul special sufletesc care intrefine tendinta spre un absolut
transcendent; tendinta pe care o au popoarele clotate cu Insuviri
Spiritualitatea, spune C. Ridulescu-Motru in
alt parte, rspunde cerintei de perfectionare i de nemurire.
In ea sta mangaierea it in acelasi timp mandria omului"2).

Aceast. credinta intr'a ordine perfect 6 etern poate lua

diferite forme": ea poate lua sau o form religioas, sau una
moral si estetia saJu una stiintifica (de pild, ideile lui Platon,
atomii lui Democrit, monadele lui Leibniz, etc.). Cele mai
yam' te si mai interesante forme, dup cele religioase, le iea
ins credinta aceasta intr'o ordine perfect i eternh, in domeniul
vietii sociale

politice. Pe acest teren toate popoarele, din

toate timpurile, s'au luat la intrecere. Nu sunt credinte mai ?liraacinate in sufletul omenesc, dup cele religioase negresit, deck
credintele care stau la baza organiz6rii vietii sociale i politice.
De cate ori se organizeaZa' ceva pe pilmint din punct de vedere
social si politic, se are totdeauna in vedere o ordine perfect

eterda% Si cum aceast: ordine trebue justificati, ne explickni

usor pentru ce spiritualitatea ocup un loe asa de insemnat.

Toate sistemele mati de gandire, in maten'e de viat social
politic, sunt de fapt spiritualitti, adica justificri pentru anumite credinte"3) Pentru o nou spiritualitate, pentru o noui
Romnismul, ed. II, 1939, pag.

Ibid pag. 64.

Ibid., pag. 20-21,

www.dacoromanica.ro

C. RlduIescu-Motru

388

ordine perfect

eterna pledeaza si C. Radulescu-Motru in

Romanismul". De ce insa o noua spiritualitate? De ce s

nu staruim in acee,a in care suntem? Fiindca aceast spiritualitate nu mai corespunde nevoilor adAnci ale sufletului romnesc
inc" in spiritualitatea ce s'a nascut in

de astzi. Noi trim

secolul trecut avnd la bazi alte conceptii si cu totul alte perspective de a privi lucrurile. Secolul trecut se conducea dupa
conceptia libera lista si individualista; idealul era libertatea individului
In formarea sufletului sau cu ajutorul asocierii
senzatidor, in schimbul produselor, n politica. Privit prin prisma

conceptiei liberaliste, omul aparea ca o simpla papusa. Teoride superficiale ale psihologiei asociationistef unite cu metafizica materialisinului i cu socialistnul marxist, in lipsa unor
cercetri serioase ,asupra constitutiei rasselor umane si a organismelor sociale, acreclitasera parerea ca vieata sufleteasca a
unui popor este un simplu reflex al tehnicei sale de productiune;
c instrumentul de munca hotatiste cum sa fie sufletul aceluia
care munceste, iar nu sufletul aceluia care munceste hotiraste
cum sa fie instrumentul de munca- 1).
Impotriva conceptiei individualiste i liberaliste, unilaterale
si abstracte, s'au produs mai multe reactiuni. Cea &Mi a pornit
din partea bisericii crestine, dupa doctrina careea omul creOin
are in viata lui sufleteasca de realizat un ideal mai inalt de cat
acela al libertatir, are conflicte sufletesti, datorii morale si
pcate de isbavit si viseaza o lume; pentru care tendintele mercantiliste nu aveau nici o intelegere. O alta reactiune a pornit
din partea romantismului, care nu se putea impaca c,u o literatura croit" pe modele clasice, fara spontaneitate i far ,mister;
ceva potrivit pe tiparul omului abstract- 2). In sfirsit o a treia.
reactiune i cea mai puternica o constitue miscarea nationalista.
Este adevarat c in secolul trecut natiumle erau concepute in
conformitate cu conceptia liberalista i individualista., ca niste

totalitati sumative de indivizi in cadrul cel larg al omenirii-.

Odata cu inceputul secolului al XX-lea insa conceptul de
natiune capata alt sens. Noul nationalism pleaca de la credMta ca fiecare natiune formeaza, o existent de sine safgoare,
avandu-si istoria i destinul sau propriu. Natiunile nu cunosc
o istorie universala. Poporul in care s'a trezit constiinta nationala, devine o infaptuire unich in care s'a cristalizat o finaI) Ibid., pag. 7.
2) Ibid., pag. 53.

www.dacoromanica.ro

389

C. Itdtilescu-Motra

litate. Cu intreaga lui oonstitutie biologica i cu tot trecutul

poporul devenit natiune isi are destinul sau, cleosebit de at
tuturor celorlalte natiuni... Natiunile sunt compuse din indivizi,
dar indivizii cari compun natiunile, n'au existenta spiritualtal
pentru ei insisi; ei sunt in functiune de finalitatea totalitatii
nationale: sunt purtatorii diverselor aptitudini inascute ale natiunii
fiecare individ
lor. Nimic nu se creaza din energia

luat in parte este un neispravit; toti la un loe, constituesc insa

realitatea nationala, singura cu un rol istoric. Nu existi, prin
urmare, am mare si om mic, ci exista vocatiuni reusite sau
nereusite, impinse sa se realizeze de fiinta natiunii"1). E firesc dar, ea in aceste conditiuni i Statul sa fie expresia unei

astfel de natiuni, adica sa nu mai fie un Stat model, bun

pentru toate natiunile, asa cum pretindea si fie Statul liberalci un Stat clup finalitatea energetiea a fiecarei natiuni- 2).
Deaceea nu vom mai vorbi d'e Slat in mod abstract, ci de Statul
englez, de Statul francez, de Statul german, etc.
Nationalismul acesta nou, care a inceput sa iea
si la noi i sa se contureze intr'a nou spiritu,alitate, pe care
C. Radulescu-Motru o numeste romanism, se va constitui pe
trei directii convergente. O prima directie o formeaza reabili-

tarea spiritualitatii crestine i in special a ortodoxismului". Spi-

ritualitatea crestin, pe de o parte, procura nationalismului, in

intelesul vechiu, idealul spre care trebue s se indrepte once
natiune; idealul dreptatii nepieritoare;

iar pe de alta

parte,

aceeasi spiritualitate, considerata ca faand parte integranti din

plamdeala sufleteasca a poporului romAn, procura romnismuTui

imperativul mesianismului sau pe pamnt-3). 0 a cloua directie

o constitue reabilitarea traditiilor i institutiilor de ba.stina, in

care a trait poporul romanesc". In sfArsit, o a treia directie

are in vedere caracterul biologic si etnic al poporului.
Dupa catehismul spiritualitatii celei noui, a romnismului,
a creea insemneaza a continua opera inceputa de sufletul colectiv
al poporului; este a realiza o vocatie, un destie4). Criteriul
de a valorifica o creatie, nu mai este, dui:4 acest catehism,
interesul individual, ci sporirea patrimoniului ereditar al neamuiui,

munca in oare prinde radacini spiritul unei traditii". Rom&

nismul, spune C. Radulescu-Motru, este un jurimint de creIbid., pag. 58.

Ibid pag. 59.

Ibid., pag. 103.

Ibid., pag. 105.

www.dacoromanica.ro

C. Raduleseu-Motru

390

dintA in statornicirea prnntului si a neamului romanesc. Este

apoi o promisiune solenua in infrire,a organizatiei de familie.
In sfarsit, este o politicO de selectionare a valorilor, dreapt pan4

la cruzime"). Romnismul, spune In alt loe C. ROdulescuMotru, nu este nici fascism, nici rassism, nici antisemitism,
este ceeace trebue poporului romfinesc: pur si. sirnplu romanism.

Romanisrnul nu este o conceptie spiritual, creatie t)ersonal a

unui ganditor care vrpa numai s gandeaseg ozle dragul de a.
gandi, ci el

este cerut de insesi imprejurarile istorice prin

care trece poporul roman astazi, si va dura cat vor dura aceste
imprejurri". Opera constructivi a romanismului const in asezarea fiintei Romanului in centrul vietii politice si economicespirituale, conga in a-1 pune pe Rordn in situatia de a-si
implini vocatia lui.

Romanismul cere o nou organizare atat a Statului ct

a scoalei. Statul trebue sO fie pus in servidul poporului, trebue
s fie un Stat democratic, care s pun6 in valoare insusirile
atat sufletesti cat i materiale ale poparului roman. Statul nu
mai poate fi privit ea o entitate abstracti, ci ca o realitate
concret de popor". lar politica scolar trebue sa tind la
readucerea tineretului intelectual in mijlocul populatiei satelor".
C.ci satul romanesc a lost in decursul secolelor adevrata cetate
de rezistent etnic5., in sat s'au pastrat limba i obiceiurile
caracterul national, acolo s'a pOstrat o fericiti autonomie,
fr care n'ar fi fost natiunea romani". C. Rdulescu-Motru
aratO cum trebue organizat scoala sAteasog, pentru a nu mai
servi ca element de deargdacinare, ci din contra pentru a indeplini opera de afirmare a insusirilor romfinesti si de realizare
a virtutilor noastre nationale.
Romanismul, spune C. Ridulescu-Motru, aduce cu el suflul unei noi i puternice spiritualitti. El inseamnO vointa de a
asigura viitorul neamului romanesc, prin selectarea i punerea
in valoare a insusirilor, cu care acest neam a venit pe lume").
Preocupari fata de probleme de filosofia culturii intalnim
In cultura romaneasci si la celebrul nostru geograf S. M e h ed i n ti. Nscut la 19 Octombrie 1869 la Soveja in Jud. Putna,
dura ce face scoala primara in satul natal, iar clasele secundare
in Roman, Focsani i Bucuresti, S. Mehedinti isi face studille
superioare la Universitatea din Bucuresti, ca elev al Scoalei
Ibid.. pag, 106.
Ibid pag. 201.

www.dacoromanica.ro

S. Meheclinti

39t

Normale Superioare. Dupa terminarea studiilor in tar pleac

In strainatate, studiaza un an la Sorbona, trece apoi la Berlin
dupa aceea la Leipzig, avand ea profesori pe RichthoSen

fr. Ratzel. Dupa ce i trece doctoratul la Universitatea din

urma, S. Mehedinti se intoarce in tara, functioneaza un an ca
profesor la Seminarul Pedagogic din Iasi si la Liceul Internat, trece apoi la Seminarul Pedagogic din Bucuresti, unde
functioneaza deasemeni numai un an, cci in 1901 este numit
profesor de geografie la Universitatea chn Bucuresti. In aceast.
calitate, S. Mehedinti clesfasoara o intens:vi activitate clidactic,
educativa i tiintific, formand o intreag pleiad de geografi.
In 1910 este ales pentru prima oara deputat, in 1915 membru

al Academiei Romane, iar in 1918 e Ministru al Instructiei

Publice. Dei ministeriatul sau n'a durat deck putina vreme,
totus el s'a dovedit fructuos prin ideile reformatoare pe care
mondial, S. Mehedinti functioneaza ca profesor si la Scoala Superioara de Rasboiu i la
Cursul de Comandament. In 1930, S. Mehedinti publica cele
doua volume din lucrarea sa fundamentala Terra, fruct al unei
vieti inchinate stiintei. In 1938, cand catedra de geografie
a fost mutata, fara nici o consultare, de la Facultatea de Filosofie i Litere la Facultatea de Stiinte, S. Mehedinti
demisia de la catedra pe care o ilustrase aproape 40 de ani,
le preconizase. Dupa rasboiul

dedicndu-se exclusiv

In tratarea problemelor de filosofia culturii, S. Mehevine cu pregatirea lui de geograf, deschizand perspective noi i aducand contributii ce Tnerita si fie consemnate
dinti

intr'o expunere a filosofiei culturii. Lucrarea lui S. Mehedinti poart6 titlul: Coordonate etnografice, Cioilizatia
cultura (Academia Romana, Bucuresti 1930), si, cum rees6
titlul ei insus, se ocupi de dotta notiuni care dupa
rasboi ajunsesera la mod in filosofia culturii: cu notiunea de
civilizatie i cu cea de cultura. Din capul Iocuhi, S Mehedinti releva faptul ca cei doi termeni au o coloratura etnografica, fiindea
atunci cand ii intrebuhltam, ne gandim de obicei la o stare
sociala, colectiva-, iar nu la o singura persoana. Dupa ce releva
din

acest fapt fundamental, Mehedinti trece la examinarea termenului

de civilizatie mai intAi, apoi la cel de cultura, pentru a examina

In sfarsit raportul dintre civilizatie i cultur. Prin civilizatie

Mehedinti intelege: suma tuturor creatiunilor tehnice, care ajuta adaptarea omului la mediul geografic-1), si ea nu se intal1) S. Mehechnii, Coordoaate etnografice, Civilizatia
resti, 1930, pag. 8.

www.dacoromanica.ro

Cultura, Bueu-

S. Mehedinti

392

neste decat la specia omeneasca. nici o alta specie anurHal

neavnd indreptatirea de a ridica pretentia la atributul de civilizat. Primul pas de despartire de masa animalitatii, de transformare si de individualizare a speciei spre treapta homo sapiens

il vede Mehedinti ca un efect al tehnicei: hrana procurat si

pregatit cu ajutorul uneltelor si al focului, precum si imbrcammtea si locuinta (ca o imbricaminte colectiva). Procurarea
si pregatirea hranei cu ajutorul uneltelor si al focului au dus
apoi la un regres al organelor insarcinate pan atunci ca rolul
hranirii organismului", si in schimb la o desvoltare a mai multor organe de relatie. Unealia asadar a fost rascrucea cea rnai
insemnat5 a drumului spre omenie". Prin intrebuintarea uneltei
omul s'a desprins intr'un chip in adevar original de massa animalitatii fmas5 p'n5 azi numai cu organele date de natur5... Unealta
este inceputul progresului Lyman: e primul pas in cariera specifica

a omului. Prin unelte, antropoidul a ajuns la diminuarea unor

organe ale vietii, vegetative (dinti, maxilare, etc.), si la desvoltarea organelor vietii de relatze (creerul), devenind pe calea
aceasta homo sapiens, adica singurul animal civilizat". Unealta,
civilizatie si omenie" sunt fapte corelative" 1).

Desigur, si alte anirnale se folosesc in lupta pentru trai

de organe-anexe, ca de pilda maimuta care, ca s5 sparg5 nuca,
se serveste de piatra. Dar in vreme ce celelalte animale arunci

unealta dupa ce s'au servit de ea, ontul a pastrat-o si a perfectionat-o. Aceast deosebire de procedare, Mehedinti o vede
intr'un plus de atentie la am: precum si tatr'o cauz5 constanti,

care sa fi determinat acel plus de atentie". Omul a facut un

pas inainte fata de celelalte anim,ate fie din cauza repetrii
mai frecvente a... [aceleasi] lucrari, fie printr:un act de mutatie" 2), Unealta, intensificand atentia, a desvoltat-o pAna la
aperceptie, ceeace-1 face pe S. Mehedinti s afirme c5. unealta
-- mana
centru nervos de aperceptie, sunt fenomene conjugate" 3).

Dac5 vrem s5 urmrim progresul speciei umane, nu avem

un criteriu mai sigur ca unealta. Numarul progresiv al uneltelor,
diferentierea lor progresiv si intinderea progresiva a razei lor

de actiune, sunt criteriile cele mai sigure pentru a rrasura ascensiunea comului fat5 de celelalte ,animale. Cu ajutorul acestor
Ibid., pag. 12.
Ibid., pag. 14
Ibid., pag. 15,

www.dacoromanica.ro

S. Mehedinti

393

criterii, cuvntul civilizatie iese din sfera unei determidri subiective i capt un inteles precis si usor de determinat cantitativ. aci e destul s. cerceam numarul, gradul de diferenriere qi capacztatea de productie a uneltelor (randamentul), pentru ca s'a avem un punct de plecare pozitiv- 1), i pentru a
putea exprima grafic desvoltarea civilizatiei. Vechea ierarhie:
vntori, pstori, agricultori i industriasi, este dup Mehedinti
naiv
cu totul fals. Ornul, animal omnivor, a inceput prin.
a fi culegator: aduna hrana direct din natur (poame, rdOcini,
seminte, ou de pasen, animale mrunte: insecte, viermi, molusce,

pesti etc.). Culegnd aiutat de unelte (btul de scos

rOdcini sau sapialiga, eolztul, tarldrile de oase, etc., etc.), el

a devenit industria, adic creiator de organe artificiale (uneltele). Culegnd in chip violent animale mai mari, el a inventat arme:, adic a devenit vnOtor. Culegnd rOdOcini ori
tubercule de plante, si punnd curpinul la loc, in trn, el
s'a indrumat spre domesticirea unor plante (agricultura). Culegnd puii unor animale: pasen, reptile, mamifere etc., slasul lui a devenit un fe l de menajerie (cum se vede si la slbatecii de azi), adic s'a indrumat i spre domesticirea unor
anun. ale care ii puteau sluji ca hran. Domestecirea caorva
erbivore 1-a fcut pastor, dupi cum culegerea cAtorva crustacei,
molusce si pesti Il fOcuser pescar. Astfel, simultan (nu pe
rnd, cum presupunea vechea trilogie: vntor, pastor, agricultor),
omul, din ocupatia sa pnimitiv, de culegator, a ajuns, potrivit
cu mediul geografic, in unele prti: culegtor i vanator; in
altele: culeg.tor i pescuitor; in altele: culegtor si agricultor;
in altele: culegOtor i pastor, etc. Pstoria e insO un caz special si s'a asociat indeosebi cu agricultura, afar die nomadism,

cazul cel rnai tipic de Vistorie si cel mai rar. Astfel, indeletnicirea cu culegerea, vnatul, piston.tul si agricultura l-a silit
pe om s schimbe necontenit forma, numrul i dimensiunile
uneltelor, adic 1-au indemnat s fie mereu industrias-. Grija

de a-si procura, Ostra

pregti alimentele, constitue deci

pentru etnograf indicele cel mai vechiu de civilizatie. Un al

doilea indice, tot atat de sigur, constituindu-1 haina i locuin(a,
iar un al treilea, mijloacele de circulati,e. Toate adaparile

tehnice la niediul geografic, cuprinse in cele trei mari categorii: hrana, haina (si locuinta) i circulatia constituesc impreun
ceeace numim Czvzlizatia omenirii- 2). Asa dar, inchee S.
Ibid., pag 30

Ibid., pag. 19.

www.dacoromanica.ro

S. Mehedinti

394

Mehedinti, cine vrea s judece valoarea relativ a unei civilizatii, in once tari si in ()rice epoc, n'are decal s urmreasci
prefacerea uneltelor i ritmul muncii''1). lar fiindc termenul
civilizatiei, care, cum se reveleaz etnografuiui, st in

legatur cu unealta i cu munca, fiind expresia menit si exprime suma inlesmr. ilor materiak ale vietii, nu este cel mai
adecvat ca s exprime adevratul sens, Meheclinti ar fi inclinat
s-1 intrebuinteze in locul lui pe acela de hilotehnica (civilizatie)
In opozitie cu psihotehnica (cultura), dac creatiunile lexicale
n'ar da loc la abuzuri si nu ar avea un aspect cam pedant.

Dup ce in partea intai a artat ce este civilizatia (hilotehnica), in partea a doua Mehedinti se ocup cu cultura (psihotehnica). Asa cum in latura material, spune Mehedinti, antropoidul mut a nscocit unealta, in 'aura sufleteasc el a
nscocit graiu/. Cum si cnd s'a nscut ins graiul? Origina
graiului st in strns leaturi nu numai cu.evolutia creerului,
dar 6 eu nrunda omeneasce Unealta a fost dup Mehedinti,
cum am vzut, o ocazie de potentiare a atentici. Indreptndu-si
viu 6 continuu atentia asupra uneltei, constiinta omeneasci a
dobndit trei insusiri i anume: 1) o intensitate mereu sporit;

2) o unitate din ce in ce mai stabil si 3) o libertate din ce

In ce mai mare. Unealta si manca ca une/tele a lost find pe
care s'a insirat 6 punctul imprejurul cruia s'a cristalizat unitatea eului 6, in sens mai larg, personalitatea care lipseste
animalelor"). Influenta uneltei nu s'a oprit aici, ci a mers
cu mult

mai

departe, determinnd efecte dintre cele mai

semnificative. Cel dinti efect al muncii cu o unealt e un

sunet dublu: un sunet extern (vibrarea materiei din unealt
5i din lucrurile lovite cu unealta) 6 altul intern: modelarea respiratiei lucrtorului, din cauza miscrilor mnii sau
a intregului corp. Cel care cl cu toporul in lemn, icneste,
adic cl respiratiei sale un ritm sacadat, care devine perceptibil pentru ureche. Cel care bate cu ciocanul pe nicoval, dea.semenea icneste: sunetul ritmat al respirrii 5i ilului (iars ritmat cu ajutorul ctorva lovituri suplimentare pe
niceval6), tind spre un fel de acord paralel. Putem spune cA,
In genere, ritmul muncii se traduce in ritmul sunetului care o
insoteste, att extern, Cat si intern (coardele vocale)" 3). CuIbid., pag. 31-32,
Ibid., pag. 41.
Ibid., pag. 41.

www.dacoromanica.ro

S. Mehedinti

395

vantul hi are originea in sunetul uneltei manuite Cu intensitate

mi rnare i in yam' tia acestui sunet.
Mehedinti cerceteaza apoi munca legati de unealta psihica, care este graiul. El arat cum, nu prin .observarea faptelor,
ci prin stimularea spre actiuni magice, s'a nascut ideea de cauzii
i cum s'a desvoltat munca sufleteasca de adaptare a individului cu stramosii (totem cultul mortilor, etc.); cu contemporanii
urmasii (tabu sau lege), adica s'a realizat o intreaga tehnica
psihica, prin care antropoidul de odinioara s'a pus in echilibru Cu
universul spiritual, in care a intrat, dupa ce a depAsit animalitatea.

Toata aceasta psihotehnica, o numim cu un cuvnt mai curent

culturr Mehedinti arata deasemeni cum trecerea de la cugetarea
magic la cea metafizic i apoi la cea pur pozitiva a fost ajutata de munca cu uneltele. El arat in sfarsit cum manifestarile
estetice i etice i gaseau explicarea in munca de toate zilele.
A se cultiva inseamna dupa Mehedinti a se :integra spiritual in mediul social. Iar cultura inseamna: suma tuturor
creatidor sufletesti (intelectuale, etice i estetice) care inlesnesc
individului adaptarea la mediul social"). Dupa cum frunza,
continua Mehedinti, are doua fete: una stralucit, spre soare,
alta mai intunecata, intoars spre pamant (dar foarte insemnata,
fiindca prin ea respira si se hrneste zilnic), tot asa vieata
omenirii are doua aspecte: unul teluric
civilizatia, adica tehnica
materiala: altul ceresc cultura, sau suma tuturor produselor su-

fletesti, prin care omul cauta s intre in echilibru Gat mai deplin
cu restul creatiunii, adica cu mediul social i, in genere, cu universul moral, care il cuprinde. Amandou aspectele acestea
sunt inseparabile i simultane, nu succesive, cum pretinde morfologia istorica a lui Spengler-.
Astfel dupa S. Mehedm. ti cultura este principial deosebit

de civilizatie, cci pe cand cea dintai e de natura sufleteasa

cea din urma e de natura materiala, dar totus amandoua putandu-se msura dupa criterii etnografice, 6 anume civilizatia pe
coordonata telurica prin num,6rul, calitatea i origmalitatea uneltelor, iar cultura pe coordonata creatiunilor spirituale, prin
numrul, calitatea i originalitatea produselor spirituale (0

idee de ex. e cu atat mai de pret cu cat asigura un echilibru mai

temeinic
individual si social
6 cu cat urmarile ei logice,
etice 6 estetice sunt mai durabile"). Ceeace mai e deasemeni
1) Ibid., pag. 56.

www.dacoromanica.ro

S. Mehedinti

396

caracteristic, e dup S. Mehedinti faptul c pe toate treptele

desvoltrii omenesti alturi de un quantum de civilizatie, gsim
i. un quantum corelativ de culturr 1).
In partea ultim, a treia, cre se ocup cu raportul dintre
civilizatie i cultura', S. Mehedinti pune alte dou probleme
importante. Intaia, dac exist vre-o corelatie intre civilizatie
si cultura si, in caz afirmativ, daca poate fi vorba de o proportionalitate. A doua, daca' elementele civilizatiei si cele ale culturii merg in acelasi tempo,, sau unele se pot desvolta mai mult
decat altele. In legtur cu prima problem, solu tia este dupit
S. Mehedinti categoric afirmativa', fiindc intre tehnica materia" l (civilizatia) i tehnica sufleteasca (cultura) exista' o multime

de legturi. Nu poate fi ins in nici un caz vorba de o proportionalitate intre una si alta, raportul dintre ele putnd fi disimetric, pana' la caricatur, cci poate fi cineva foarte civilizat, dar aproape lipsit de cultura', ori invers: o stare de civilizatie modest. se poate asocia cu o foarte bogat culturr 2 ).
Nu exista' proportionalitate nu numai intre cultura* pe de o parte
civilizatie pe de alta, dar nici mcar intre elementele culturii
luate unele fat de altele j nici intre elementele civilizatiei.
Asa de pila', Eschimosii sunt, in ce priveste cugetarea,

In faza magicA, iar in ce priveste estetica (creatii literare) si

momia stau pe o treapt maltA, in morar fiind chiar superiori
europenilor.

Intre civilizatie i cultura' sunt dup S. Mehedinti deosebiri esentiale, fiecare din ele stand pe un plan diferit de existent; civilizatia e un rezumat al muncii pentru continuarea
vietii somatice-vegetative; cultura este suma rezultatelor intregii
evolutii sufletesti- 3). Fiind o tehnia material, care priveste
forma extern a vietii, civilizatia e transportabil dintr'o regiune in alta, putnd fi adoptat de un individ sau de un intreg
grup etnic. Fiind o tehnic sufleteasc, ce priveste structura
intima' a vietii sufletesti, cultura este partea cea mai originar

a unui neam, neputand fi asimilabil, cultura fiind ceva inalienabil. Deaceea, spune Mehedinti, putem afirma c adevrata

originalitate a unui popor se poate afla mai mult in cultura

deca in civilizatia sa" 4). Mehedinti distinge apoi o civilizatie organica 6 una neorganid', cea dintai caracterizAndu-se
Ibid., pag. 56.
Ibid pag. 60.
Ibid., pag 46.
Ibid., pag. 65.

www.dacoromanica.ro

S. Meheclinti

397

prin aceea ca omul scoate din mediul sau fizic toate ardomina", cea din urma prin aceea
mele de lupta pentru
ca% parasind echilibrul cu mediul regional, omul imprumuta
elemente de civilizatie straina, pe care nu le poate manui
nici poseda cand trebum. ta cere" ).
Deasemeni el distinge intre o cultura organia pe care
o intalnim la popoarele ce scot din sfera traditiilor etnice toate
elementele progresului lor sufletesc si o cultura' neorganica, pe

care o intalnim la popoarele ce primesc in chip brusc ide

poata inlocui
straine, care turbura vechiul echilibru, Para
cu altul nou". Intre civilizatie si cultur exista deosebiri si in
ce priveste durata lor: fiind de natura materiala, produsele
in vreme
civihzatiei sunt supuse schimbarilor si chiar
ce creatiile culturale au o durata incomensurabil mai mare,
devenind aproape nemuritoare. mire civilizatie i cultura exista
deosebiri i in ceeace priveste efectele lor sociale. E un fapt
cunoscut i recunoscut ca unul din efectele cele mai grave ale
civilizatiei conga' in aceea ca acolo unde ea a luat o desvoltare
foarte mare, ca de pilda in centrele moderne, duce la sterilitate
si la moarte: dac orasele n'ar fi alimentate continuu cu populatie din mediile rurale, ele ar dispirea in scurta vreme. E un
efect gray al civilizatiei, care nu trebue s'a ne duca ins dupa
Mehedinti la concluzii pesimiste, fiindca va veni in curand vremea
cand manifestarile patologice, i in direcia culturii i in aceea

a civilizatiei, vor putea fi evitate, deoarece puterile psihice

ale culturii au ajuns s domine azi i s coordoneze puterile
tehnicei in asa Feb, ca individui s'ai nu mai fie victima" 2). For-

mula lui Rousseau este complect gresita. In loc de formula

empiricsi nestiintifica a lui Rousseau (care nu cunostea mai
de loc viata primtivilor):
spre natura, adica spre
batacie, etnografia, etnologia i sociologa pun inainte un nou
indreptar: inainte, spre desvoltarea cat mai armonioasa a individului si a societatii, atat prin civilizatie, cat i prin cultura".
Intr'o ultima determinare, In care tine seama si de inchnri, Mehedinti d despre cultura i civilizatie urmtoarea deCivilizatia este nu numai suma descoperirilor tehnice, prin
care ornul se adapteaza mediului fizic, dar si totalitatea isnclinrilor organice mostenite de la generatiile trecute. Alaturi de
Ibid., pag. 67.
lbid , pag. 77.

www.dacoromanica.ro

P. P. Negulescu

398

tinem seama' in latura materiala

5i de dispozitiile interne, acumulate in vederea manuini acelui
arsenal.
arsenalul extern, trebue s

,,Deasernenea, cultura cuprinde nu numai suma creatiunilor suflete5ti, prin care omul se pune in armonie cu mediut
social si supra-social, (conceptia sa despre universul moral),
dar i suma inclineiriior subcon?tiente, care pot trece oricand
pragul constlintei, spre a deveni ocazii de activitate"). Cu
aoeste definitii, se capata o lumina noua asupra raportului dintre cele clou notiuni. In faza inconstienta si seiniconstienta a.
evolutiei, popoarele se inalta indeosebi prin sporul culturii
scad, apoi cad, prin exoesul civilizatiei" 2).

Probleme de filosofia culturii si-a pus si P. P. N e g ulescu in lucrarea de vast. documentafe, Geneza formelor calturii (1934), sustinut de acela spirit pozitiv, ca toate lucrarile lui dealtminteri. Problema dela care porneste P. P.
Negulescu este daci 5i in ce masura putem ti, de ce unii
oameni devin filosofi, lar altii nu, si de ce unii filosofi ajung
inteleag lumea in unele chipuri, iar altii in altele", pentru
a se ridica apoi la problema creatiei culturale in genere. Cercetarea filosofica isi are temeiul in nevoia irezistibil pe care o
are omul de a cunoaste, si anume de a cunoaste dezinteresat,
fara a urmri neaparat un scop praCtic. Dei cunoasterea filosofica isvoraste dintr'o curiozitate teoretica i poarta un hotrit
caracter dezinteresat, totusi ea este sustinuta de puternici facLori afectivi. Deoe lima filosofii nu se indreapta pe calea actiunii, ci pe aceea a cugetrii? A incerca s ne explicam acest
lucru cu ajutorul refularii" 5i al sublimarii, cum face psiha-

nalistul Hertzberg, i se pare lui P. P. Negulescu unilateral si

nesatisfactor. De ce, daca filosofii sunt inzestrati cu o sensibilitate excesiv, aceasta sensibilitate nu-i face s renunte, nu
numai la acjiune, ci 5i la cugetare? Caci cugetarea nu este
doar nici mai usoari si rlici mai placut clecat actiunea! Sublimarea, ea insasi, nu oonstituie un factor explicativ mai multumitor, fiindc din non se riclic5 problema: dece, datorita
unii oameni ajung la filosofie, jar altii ajung in alte
,domenii?
Ibid., pag. 72.
Ibid., pag. 73.

www.dacoromanica.ro

P. P. Negulescu

399

Data fiind insufioienta procedeului psihanalitic, P. P. Negulescu ja in considerare si alti factor', pentru a vedea daca

macar cu ajutorul acestora se poate rispunde multumitor la

aoeste intrebari. Unul din acesti factori este ereditatea. Cu
ajutorul acestui factor, kineva este filosof, s'a spus, pn'n vocatie,

se naste, nu devine. Problema ereditatii pune la rndul ei

problema talentului: Este talentul un dar iniscut i ca atare se
poate mosteni? Daca la unii artisti se mai poate spune c

talentul pare si fie mostenit, la filosofi cazul pare s se intimple si mai rar. De aceea s'a si sustinut c talentul cu
adevirat exceptional nu se mosteneste. Talentul ar putea fi
determinat, in cele mai multe cazuri, i ca o vanatie brusci,
individuala, ca o mutatie-, ceeace ne-ar indreptati si spunem
ea talentul, desi nu este ereditar, este totusi in6scut. Recurgand
ins

la ideea de. mutatie, ne lamurim oare mai mult asupra

genezei talentului? Dupa P. P. Negulescu, nu. Flindca.. in afara

de aceasta ne-ar mai trebui mnc ceva: s. cunoastem structura

psiho-fiziologica. Si nici atunci Inc n'am ajunge dupa P. P.

Negulescu la o cunoastere deplin. Cki s'ar putea fo.rte bine
ea talentele sa depinda nu att de variatii de structue ct de
variatii ale functiunilor, de schimbiri mai mari sau mai mici,
mai mutt sau mai putin neobisnuite, cu pnvire la functionarea
organismelor, cum sunt acelea cauzate de traumatisme, de mutilari, de cresteri sau scideri accRntuate ate cantiatilor de
materii elementare, etc.. Nu este exclus insa, ci, din contra,
probabil, ca endocrinologia sa ne aduca in acceasta pnvinta
larnurin interesante, bazate pe studierea secretiunilor interne,
cari ar avea ea rezultat o puternic desvoltare a unui anumit
complex functional.

Trecnd la examinarea conditiilor functionale, P. P. Negulescu sustine c trei stint factorii pe can.' ii intalnim ca determinanti ata ai vietii intelectuale ct i ai celei active: pornirile
afective, imaginatia i discernimntul critic, si ca dupi cum e
predominant unul sau altul din 0,cesti factori, avem complexe

sufletesti de un fel sau de altul. Astfel oamenii religiosi

artistii au predominante pornirile afective imaginatia, pe cnd
oamenii de stiinti i filosofii au predominant discentimntut
critic. Impulsul activitatii stiintifice i filosofice este Ins tot
de natura obieitivs i abia, incetul cu incetul, discernimntul
critic a ajuns si joace rolul dominant, ajutnd astfel pe om sil
se emancipeze de interesele practice, hotarindu-1 sa cunoasei:
www.dacoromanica.ro

P. P. Negulescu

400

numai din motive teoretice

sa-si ordoneze cunostintele do-

bandite.

Un alt factor care sta in ajutorul discernamantului critic

filosofic exercita un rol anticipativ, prin aceea c conjectureaz cauzele
necunoscute ale fenomenelor, descoperind astfel raporturi noui

este imaginatia" , care in activitatea tiintifica

intre fenomene. Daca a fost o vreme cand imaginatia a jucat

In complexul psihic al oamenilor de fi.1-11t5. si al filosofilor
un rol mai mare punand in functiune mecanismele proectiunii-,
cum a fost cazul cu numarul lui Pythagora, cu notiunile lui
Socrate sau ideile lui Platon, totusi cu timpul rolul ei a scazut,
ramanand ca rolul hotaritor sa-1 exercite discernamantul critic
mecanismul sistematizarii. La artisti insa imaginatia continua
sa puna in actiune acel mecanism al proectiunii, dupa care
cauzele proectate sunt considerate ca adevarate...
Cugetarea filosofica mai este insa determinata si de ceea
Aceleasi legi
oe P. P. Negulescu numeste factori
psihologice guverneaza procesele gandirii la toti oamenii si cu
toate acestea, daca privim rezultatele la care se ajunge, ob-

servam c atat calitativ cat i cantitativ, ele difera de la om

creator la om creator. Carui fapt se datoreste acest lucru?
Duph P. P. Negulescu aceasta varietate calitativ i cantitativa
ce se observa la rezultatele operatiilor intelectuale se datoreste
mai intai materialului oferit de experienta, material ce variaza
dupa loc, timp i imprejurari culturale. Mediul geo-fizic, in
legatura cu care sea i mediul etnic, exercita influente puternice
asupra operatiilor intelectuale. Nu se poate insa spune, in stadiul
actual al cercetarilor, care este produsul acestor influente. Cum
aceste influente se exercita asupra caracterelor fizice si psihice
ereditare si cum talentul este, asa cum am vazut mai sus, o
mutatie, urmeaza ca talentul se sustrage acestor influente. Talentul filosofic sufere influente etnice, dar nu trebuie sa pierdem
din vedere ca din cauza amestecului de rase inch' din cele
mai vechi timpuri, nu se poate vorbi de caractere etnice stabile
si permanente si ca de aceea avem la un acelas popor sisteme
filosof ice foarte diferite. In stadiul actual al cercetarilor se

pot face, sustine P. P. Negulescu, numai ipoteze in ce priveste geneza sistemelor filosof ice, dar nu se poate spune
inc. nimic sigur si definitiv cu privire la influenta factorului
etnic asupra cugetarii filosofice".
Mediul social exercita deasemeni influente asupra cugetarii filosofice, fa/a ca totusi sa se poata spune deocamdata ceva
www.dacoromanica.ro

P. P. Negulescu

401

precis asupra acestor influente. Stadiul la care se afli stiinta

filosofia, in vremea in care trete si lucreazi un filosof, exercita deasemeni influente asupra lui. Dar daca unele rezultate
similare pot fi explicate cu ajutorul imprejurarilor culturale,
tot asa pot fi explicate si deosebirile cari clespart pe ganditorii
aceluiasi timp, acelas material de fapte i idei determinand
sisteme inrudite, dar si sisteme foarte deosebite.

Factorii aditionali nu au insa dupa P. P. Negulescu o

inf1uent6 nelimitata. In calea desfasurarii lor se afla alti doi
legile fundamentale ale gandirii loparticularitatile afective individuale. Legile fundamentale ale ganclirn- logice indeplinesc, ca
factor moderator, functia de a impiedica o prea mare diferentiere, care ar face once intelegere imposibila. Particularitatile
afective indivicluale, ca factor turburator, indeplinesc functia
de a impiedica o prea mare unificare. Atat factorul moderator
cat si factorul turburator sunt necesari cugetirii filosofice.
Nevoia de cunoastere este dupa P. P. Negulescu o nevoie
factori, unul moderator
gice

si altul turburator

organica, pe care in diferite grade o intalnim la toti oamenii

normali. Nevoia aceasta de cunoastere, curiozitatea, este insi la
filosofi si la oamenii de stiinta de o intensitate exceptionala. Si

deoarece ea nu este vizibila dela inceput, P. P. Negulescu

trage concluzia ca ea trebuie sa fie inascuta numai ca posibilitate
sau ca virtualitate organic5, asteptand imprejurari favorabile
ca sa se destepte i sa se desvolte. Intamplarea este aceea care

o desteapti de cele mai multe ori. Totusi nu trebuie s credem

ca intamplarea i alti factori ar putea explica nasterea unui
filosos.

Pentru ca cineva sa devina filosof se cer, in afara

de actiunea factorilor permanenti, o pulere extraordinari de

munch', o tenacitate putin comuna, o mare doza de obiectivitate,
o mare doza de patrundere critic i in sfarsit un mod propriu de a gandi concluziile la care ajunge, pentru a le putea
da o forma originala.
In Geneza formelor culturii- P. P. Negulescu se ocup
cu problema specificului national, o problem' care s'a pus
oonstiintei romanesti de dupa rasboiu, aducandu-se in legatura
cu ea, contributh, de care pasiunea nu era intotdeauna striini.
Sprijinit pe o vasta documentatie stiintifica, P. P. Negulescu
nu impirta'seste punctul de vedere al antropologilor asupra caracterelor distinctive ale raselor 5i a inegalitatii dintre ele. Ciutind
sa inteleaga cultura veche greceasca, folosindu-se de teoria ra26

www.dacoromanica.ro

P. P. Neguleseu

402

selor,

P. P.

Negulescu dovedeste cat de neintemeiata este

incercarea de a explica cultura cu ajutorul notiunii de rasa,

fiindca problema origMei civilizatiilor este mult mai complexa
decat. cred adeptii teoriei raselor". Nici celalalt drum ce s'a
luat, de a determina specificul national" cu ajutorul metodelor
biochimice, nu deschid perspective mai imbucuratoare. Nici
pe calen analizei sangelui nu putem dar ajunge, cel putin nu

inca, la stabilirea unui specific national'', in intelesid in care

se afirm existenta unui asemenea factor determinant al manifestarilor culturale" 1). A pune origina culturii pe seama unei
rase, care, fara nici o influenta din afara i numai prin
ei proprii, ar da nastere unui fenomen atat de complex,

cum este o cultua, ar insemna s credem c ea poate realiza

o minune echivalenta cu aceea a generatiei spontane. Mai
probabil este ca omenirea intreaga, spune P. P. Negulescu,
lucreaz la infaptuirea valorilor, materiale si morale, ce alcatuiesc diferitele culturi i civilizatii, i c acele valori, dat
aparute, trec

dela un popor la altul, dela

rasa la alta,

raspandindu-se pretufindeni, cum se imprstie moleculele unui

corp solubil, prin difuziune" in toata masa lichidului in care

se dizolva" 2).

Cu ajutorul notiunii de rasa nu se poate explica prin

urmare specificul national. Dar dac nu poate fi explicat pe
aceast cale, nu urmeaza catusi de putin ca el nu poate fi
debe explicat. Psihologia popoarelor poate fi intru aceasta de
un mare folos. Ea dovedeste c ceeace constituie un popor sau
o natiune este via ta in comun. Popoarele sau natiunile nu se
intemeiaza..., exclusiv, pe comunitatea de origine a celor ce le
alcatuesc nici pe transmisiunea ereditara a caracterelor fizice.
Toate popoarele sau natiunile de astazi sunt compuse, in buna
parte, din indivizi de origini diferite i posedand, din punct
de vedere ereditar, caractere fizice diferite. Ele se intemeiazi
pe comunitatea de idei, de credinte, de sentimente, de aspiratii,
de moravuri
si fireste, in primul rand, pe comunitatea de
limba 5i de traditii istorice. Am zis: in primul rand,
deoarece comunitatea de idei, de credinle, de sentimente, de aspiratii, etc., nu se poate realiza... decat prin viata in comun" 3).
Specificul national se poate prin urmare realiza. C4 simpla
afirmare a realizarii, problema lui nu este insa incheiata. Caci o
Geneza formelor eulturii, pag. 375.
Ibid., pag. 338.

Ibid pag. 390.

www.dacoromanica.ro

P. P. Negalescu

403

alta chestiune se ridica, nu mai putin important5.: Daca specificul national se poate realiza, la ce poate servi el? Are el numai
o valoare reprezentativ, sau si una activa? Serveste el numai
ca sa deosebeasca un popor dat de altele, sau joaca un rol si
in determinarea manifestarilor lui culturale, cum se pretinde?" 1)
specificul national, odat realizat, are o valoare reprezentativa,

este, dupa P. P. Negulescu, in afara de once indoial. CA are

si o valoare activa, e un lucru care nu pare tot atit de sigur.
Dupa unii invatati, printre cari Charles Nicene, natiunile
pierd puterea lor creatoare in ordinea noutatii sau a originalitatii,

cand ajung la stabilizare si uniformizare. Cad duph acest invtat una din cond.rtiile originalittii este o lips de echilibru
organic a carei cauza sta tocmai in amestecul de rase. Stabilizarea ar ucide dei spiritul de inventie i originalitate, pe cand
amestecul le-ar desvolta i le-ar favoriza. Biologul .francez trage

c6 prin amestecul continuu al rasselor, ajungandu-se

intr'o bun zi la stabilizarea omenirii, se va ajunge totodata
la disparitia spiritului de inveatie
o perspectiva cum nu se
poate mai sumbra pentru viitorul omenirii. P. P. Negulescu nu
impsarrseste Irish aceasta prevedere ingrijoratoare. Mai intai,
pentru ca uniformizarea desavarsita sa se intample, ar fi nevoie
de un timp indefinit. Apoi stau in calea realizarii ei deosebirile considerabile ce exista inca intre popoare pe de o parte,
precum i in sanul fiec5:ruia din ele pe de alta; deasemeni
,desvoltarea neasteptata a unora din rasele care au fost considerate pana acum ca inferioare, cum stint Negrii. Schimbarile
conditiilor fizice de existenta de pe suprafata parnantului, schimbari probabile ce vor provoca noui adaptri, noui forme orconcluzia.

ganice sau de viata, pledeaza iarasi impotriva acestei perspective.

La aceste cauze obiective ale diversificarii formelor de viatr

se adao0 una subiectiV, anume indritnicia cu care fiecare tine
s fie altfel, s teiasca altfel, sa gandeasc i sa simta altfel decat
vecinii cu care se gseste in conflict laten.t si pe care poate
detesta, intr'un cuvant eautarea incl'arstnicsa i indarjita a

originalitatii". In sfarsit, spune P, P. Negulescu, inlauntrul

fiecarui popor in parte, unificarea formelor de viat si, in genere,
uniformizarea sufleteasca, se lovesc de diversitatea intereselor
sociale. politice, economice si a conceptiilor ce le exprim" 2).

Ibid., pag. 393.

Ibid., pag. 463.

www.dacoromanica.ro

404

I. Petrovict

Punandu-si problema puterilor culturii-, I. Petrov ic

defineste mai inti notiunea de cultur5, sfruind 6 asupra raportului ei fat5 de aceea de civilizatie. Cultura inseamn. dobindirea unei constiinte cat mai complecte de sine insus"-). Cultura este spiritualitate si una din insusirile ei fundamentale este
spiunitatea: o insusire care caractenzeazi, dupa cum stim,

ritul nostru. Spiritul nostru finde spre unitate. Cultura se va

imprtsi din aceast caracteristic5, va fi 6 dansa unitate sau
mai exact organizarea unitar5 a tuturor puterilor sufletesti- 2).
Notiunea de cultur5 6 cea de civilizatie, dac sunt intelese
cum trebue, nu stau in opozitie. Civilizatia este un fel de
expansiune exterioar a culturii, un fel de complectare si de
incoronare a ei" 3). Cu o conditie ins5: ca civilizatia aceasta
s5 nu fie golit de
tehnic5 6 prosperitate exterioar5.
once continut spiritual-. aci, in acest caz, notiunea de civilizatie ajunge in opozitie cu aceea de cultur5, iar ganditorii cari
le socot ca notiuni contradictorii ajung s aib5 dreptate. Civilizatia presupune prin urmare cultura. Progresele tehnice n'ar fi
fost cu putint fr desvoltarea stiintei teoretice care le-a stat la
temelie. Dar trebue s recunoastem c5. 6 progresele tehnice pot
1a rAndul lor s ajute la promovarea desvoltrii intelectuale pe
toate t5r5murile- 4). Laboratoriile, de pild5., care dispun de

instrumente tehnice 6 sunt deci fructul civilizatiei, fac s5 progreseze enorm stiinta; sau tiparul, creatie de ordin tehnic, ajut.5.'
la r5spAndirea cunostintelor si la crearea de curente de opinie.
Iat5 prin urmare cum civilizatia vine in sprijinul culturii. Ceeace-1
face pe I. Petrovici s sustin c civilizatia i cultura alckuesc
mai degrab un tot, un intreg, conditionnclu-si reciproc progresul''.
O alt5 definitie pe care I. Petrovici o d notiunii de culturi

este si urmkoarea: cultura inseamn6 promovarea maid spre

mandate" 5). C5ci ideea de umanitate unitari a constituit telul
suprem ctre care a tins totdeauna omenirea 6 pe care nu-I
va putea atinge, dup5 I. Petrovici, deck prin libera asociere,
prm. libera cooperare a tuturora, pstrAndu-si fiecare individualitatea''.
Trecnd apoi la cercetarea fortelor de realizare a culturii,.
L Petrovici gaseie c5 aceste forte sunt: stiinta, arta, morala,.
L Petroutci, Deasupra sbuciumtilui 1932, 205.
Ibid.. pag. 206.
Ibid., pag. 201.
Ibid., peg. 203.
ibid., pag. 210.

www.dacoromanica.ro

405

Lucan Blaga

filosofia i religia. Darmand prejudecatile, desvoltand gustul

,pentru ideile generale si universal valabile, deschizand spiritul
pentru intelegerea altor temperamente i fapturi, trezind sentimentele de altruism si de generozitate, ridicandu-ne in regiuni
eterne si absolute, fortele acestea sunt mijloacele cele mai efi-

cace de realizare a culturii. Asa dar,

stiinta, arta, morala,

filosofia i religia, toate acestea promoveazi cultura i, promo-

vand-o, dilata pe om, in toate directiile, Il face s traiasca intr'un trecut in care nu a fost, sa zideasc un viitor in care nu.
va fi si ridicandul in sfera Creatorului insus, Il ajuta sa priveasca toata scurgerea veacurilor intr'o viziune detasata si intemporala" 1).

Trei sunt marile foloase pe care, dupa I. Petrovici, le aduce

cu sine cultura. Fiind unitar i privind prin urmare lucrurile
in adevarata lor marime, cultura da omului o conceptie realista'
despre viata. Urmarind realizarea umanitatii solidare", ea face
sa dispara asperitafile dintre popoare i intareste spiritul de
apropiere intre ele. Desvoltand personalitatea indivizilor i trezindu-le constiinta sociala, cultura ajuta la instaurarea si promovarea adevaratei democratii.

Nu mai putin inventiv, constructiv si fecund, ca in teoria

cunostintei si metafizici, este Blaga in filosofia culturii un

domeniu care, in vremea noastra, o mobilizat preocuprile multor
ganditori, ajungandu-se la teorii noi i extrem de interesante. Spirit
canna' -i place simetria, Blaga consacra culturii, cum am vazut ca
face si cu cunoasterea, trei lucrari: Orizont i sti/, Spatiu/ !Mantic i Geneza metaforei si sensul culturii. In ce consta conceptia

lui Blaga asupra culturii, cum pune el problemele culturii si

cum le desleaga, intr'un cuvant care este contributia iui in acest
domeniu ajuns astazi la moda? Ceeace ne isbeste din capul
locului la Blaga este mai intai opozitia lui energica impotriva
celor doua tendinte ce s'au manifestat in vremea noastr in filosofia culturii: impotriva tendintei morfologice pe de o parte,
impotriva tendintei psihologice pe de alta parte. Impotriva tendintei morfologice, ffindca morfologia cauta sa reduci feno-

menele de cultura la forme-, cand in realitate ele cuprind

o serie de alte elemente, ce nu sunt de natural formalr. $i
apoi, fiindca morfologia are virtuti metodologice descripfive,

dar nu explicative, iar fenomenele de cultura pretind s fie si

1) Ibid., pag. 214-215.

www.dacoromanica.ro

406

Lucan Blaga

explicate, nu numai descrise. Impotriva tendintei psihologice,

in spet psihanalitice, fiindc5. a desfigurat in parte pan la
caricatural ideea fundamental de inconstient si a rAutat
reduca viata sufleteasc la niste biete forme stereotipice, Inconstientul nu este numai un simplu subsol al constiintei, ru caractere pur receptaculare, ci o realitate psihic foarte
cu tendinti, structuri si initiative proprii. Luand pozitie impotriva acestor tendinti, nu urmeaz c Blaga n'ar primi sugestii

n'ar accepta anumite lucruri de la ele. Le primeste

si le

accepta, integrndule in viziunea lui proprie, 5i dndu-le astfel

un nou sens si o ala semnificare.

Blaga este convins c problemele funclamentale pe care le

pune cultura nu pot fi deslegate satisfcitor deca daca se

recurge la psihologia abisala si la metafizica, pornind anume
de la o nou determinare a notiunii de inconstient. Cercetarile
psihanalitice au dat o gresit interpretare inconsfientului, reducndu-1 la un simplu subsol al constiintei i fkand imposibile
once interpreari metafizice. Ceeace este una din cele mai
mari erori Problema inconstientului i, mutatis mutandis, aceea
a sfilului nu poate fi solutionata fr metafizica, un lucru pe
care si romanticii 1-au inteles, fra s-1 fi putut executa
cum trebue. Inoonstientul nu este un simplu substrat desarticulat

5i haotic de elemente ce au fost eandva in constiina, ci e o

realitate psihica de mare oomplexitate, cu functii suverane,
de o ordine si de un echilibru launtnic, gratie carora el devine
un factor in mai mare masura siesi suficrent, decat e constiinta".
Deaceea Blaga Il nurneste o realitate cosmotica (adjecfivul de la
cosmos, asa cum haotic e de la haos). Cosmotie., spune el,
once realitate , de pronuntaa complicatie interioara, de-o mare
diversitate de elemente i structuri, organizata potrivit unei ordine imanente, rotunjia in rosturile sale, cu centrul de echilibru
In sine insas, adich" relativ sies suficient."). 0 realitate mai
adnc, si mai cuprinzatoare, cu legile ei proprii, care alimenteaz

ins. necontenit constiinta", printr'o particularitate a ei pe care

numeste personantr (de la latinescul per-sonare). E vorba
spune Blaga, despre o insusire, gratie careia inconstientul
rsbate cu structurile, cu undele
cu continuturile sale, pani
sub boltile constiintei- i anume risbate statornic i continuu.
Constiinta n'ar avea nici relief, nici adancime, nici plasticitate,
far aceasta particularrtate a inconstientului. Inconstientul im1) Orizont $i Stil, pag. 30,

www.dacoromanica.ro

Lucan Blaga

407

prumuta constiintei infinite nuante, vagul, nelinistea, contradictii

de stratificare, obscuritati 5i penumbre, adica perspectiva, caracter si un profil multidimensional. Datoriti inconstientului,
viata noastrr constienta suporta un adaos de aspecte paradoxale,
de adncitoare disarmonii si de rodnice desechilibruri- 1), usor

de constatat mai ales in creatia artistica. Si fapt demn de relevat: in vreme ce procesul sublimarii-, pe care 1-au descoperit
psihanalistii, deghizeaza un continut, din contra procesul personantei face ca anumite continuturi inconstiente sa apara in
constiint6 nedeghizate. Caracteristica aceasta a inconstientului,
care e personanta, este de importanta absolut necesara, atunci
problema pe
cand e vorba sa se explice fenomenul stir,
care vi-o pune Blaga in aceasta lucrare.

Ganditori de seama au incercat in vremea din urma sa

atat in sensul lui restrans de stil
cu ajutorul
artistic, cat si in sensul lui larg de stil cultural

explico fenomenul 3 til

sentimentului de spatiu, facand adica din intuitia spatiului factorul determinant al stilului, intelegnd prin. ea un act creator
al sensibilitatii congiente. E ceeace au facut un Alois Riegl,
Leo Frobenius, O. Spengler
reprezentati de seama ai conceptliei morfologice despre cultura. E ceeace a facut inaintea

kr I. Kant atat cu intuitia de spatiu cAt si cu cea de timp.

Cu deosebirea insa, pe care o subliniaza Blaga, ca in vreme
ce morfologir concep acest act creator ca variabil, Kant II
cxmcepe ca pe un act constant i absolut. Nu numai sensibilitatea
constienta are ins forme de intuitie, ci si inconstientul, si anume

inconstrentul are forme proprii, cu totul distincte de acelea ale

constiintei, cu totul eterogene acestora. Aceste forme ale inconstientului.

sunt acelea care dau nastere fenomenului stilistic.

Blaga crede c sunt o multime de asemenea factori, printre cari

mai ales: Cadrele orizontice, accentul axiologic, atitudinea anabasica si catabasica, nazuinta formativh.
Ce sunt cadrele orizontice? Cadrele orizontice sunt niste
creatii ale subconstientului, niste proectari firesti, carora subconstientul nu li se poate sustrage si cu ajutorul crora el isi
realizeaza posibilitatile lui latente. La, baza asa nurnitului sentiment spatial specific unei culturi sau unui complex de creatiuni
spirituale, individuale ori colective, sta, dupa, parerea noastra,
un orizont sau o perspectivA, pe care si-o creazA subconstientul
1) Ibid pag. 52.

www.dacoromanica.ro

Lucan Blaga

408

uman, ca un prim cadru necesar existentei sale" 1). Dup. Blaga

alaturi de orizontul spatial al sensibilitatii constiente se afla
orizontul spatial al subconstientului, intre unul i celalt existnd
-deosebiri fundamentale. Sensibilitatea constienta nu este solidar

organic cu peisajele spre care este indreptat obiectiv; ea

poate schimba dupa plac orizontul. Din contra', subconstientul
isi da. un orizortt propriu lui, i anume si-1 da in mod necesar,
intr'un anume chip si nu altfel; orizontul subconstientuki face
parte integranta din fiinta lui. Subconstientul nu poate avea
alt orizont, decal acel pe care-I are. Prin once imprejuriri ar
trece un individ sau o colectivitate j once ar face, in constiinta
lor rezonantele orizontului subconstient i vor face continuu
ascultat glasul in mod unic i statornic. Prin urmare: una e
orizontul de peisaj multiplu i divers al contiintei, i str'in de
aceasta ca once obiect; j cu totul altceva e orizontul spatial
unic al subconstientului, ca parte integrant i organica a acestuia- 2). Astfel, doina si balada noastra au ca fundal spatiul
mioritic, adica un spatiu infinit ondulat, asa cum sunt plaiurile
noastre, ondulate ritmic din deal si vale. Si lucru caracteristic
foarte important: un individ sau o colectivitate pot tri in
orizontul lor subconstient, dei spatiul real in care-si duc viata
de toate zilele nu corespunde de loc spatiului lor subconstient.
Astfel, spune Blaga, avem motive sa credem c de-o pilda
romnul treste subconstient In spatiul mioritic, chiar i atunci
and realmente vietueste de zeci sau sute de ani pe baragane.
Cntandu-si doina, romanul i evoca si pe sesurile natale in
permanenta, duhul leganat al spatiului-matrice al sau. Occidentalul, indiferent c treste la munte sau la yes, pe continent
sau pe insule, in Europa, in America sau in Australia, in zone
temperate, in tropic sau subtropic, se va pastra, prin atitudipile i intiativele sale, in acelasi orizont infinit, ca i in tara
de obrsie.... Una e peisajul real, caleidoscopic, in care se aseaza intamplator un suflet, i altceva e orizontul spatial subconstient, menhir care rezista tuturor intemperiilor" 3). Orizonturile subconstiente, spre deosebire de cele de peisaj, fac parte
integranta din fiinta noastra, alcaltuesc un element constitutiv

al substantei noastre sufletesti, i ca atare tot ceeace creiam,

crem prin ele.
Constiinta poseda irisa, dupa cum stim, in afara de orizontul
Ibid., pagp 73.
Ibid., pag. 74.

lbid., pag. 79-80.

www.dacoromanica.ro

Lucian Blaga

409

spatial, inca un orizont, pe cel temporal, care se prezinta deasemeni Cu aceleasi caractere constitutive pentru constiinta ca
spatiul. Blaga distinge i la timp, casi la spatiu, un timp al
sensibilitatii constiente, ce ni se infatiseaza ca, un mediu omogen,
cand e inregistrat fiziceste, iar psihologiceste, in genere, ca o
succesiune indefinita de momente indiferente, care trec cand
mai repede, cand mai incet, dup starea psihical doar a privitorului... Momentele timpului, ca orizont al subconstientului,

nu se succedeaza egale, sau amorf, pe unul sau acelas plan

al unei curgeri far tensium, ci se complica interior, dobandind,
un fel de fizionomie sau profil" 1). Timpul, ca orizont al subconstientului, capata profiluri diferite, dupa cum subconstientul
pune accentul pe unul sau pe altul din cele trei dimensiuni ale
lui: pe trecut, prezent sau viitor. Profiluri diferite pe care
Blaga le numeste metaforic: timpul-havuz, timpul-cascada
iimpul-fluviu. Ce semnificare prezinta fiecare din aceste profiluri? Prin timpul-havuz, Blaga desemneaza orizontul deschis
unor triri indreptate prin excelenta spre viitor". Viitorul are,
pentru un suflet ce trkste intr'un asemenea orizont, o valoare
ce dep6seste cu totul pe aceea a trecutului si a prezentului.
Pentru un asemenea suflet, trecutul i prezentul sunt considerate
simple trepte pentru o ascensiune in nesfarsit. Viitorul, numai
fiindch e viitor, e creator de valori superioare acelora ale trecutului si ale prezentului. Sufletul statornicit intr'un asemenea orizont temporal gusta certitudinea, prin nimic demonstrati, dar nu
mai putin trita, c'd" totdeauna clipa urmitoare poseda prin ea
insasi semnificatia unei inaltri fat de ceeace este sau a fost".
Pentru sufletul ce traeste in orizontul timpului-cascad tocmai
trecutul dobandeste o valoare suprema. Pentru un asemenea suflet,
timpul inseamna cadere, devalorizare, decadenta. O clipa, daca
e posterioar, poseda prin aceasta o valoare inferioara celor
precedente. Timpul-cascada are semnificatia unei necurmate indepartari in raport cu un punct initial, investit cu accentul maximei valori- 2). Din contra, sufletul care traeste in orizontul

pune accentul pe prezent, care prin faptul Ca'

e prezent e plin de semnificatie si de valoare. Prezentul de
timpului-fluviu

ieri, de ast'zi, de maine, e privit de fiecare data ca existand pentru

siesi suficient, nici treapta spr ceva rnai inalt, ce va fi,

nici faza de disolutie a unui ceva mai inalt, ce a fost. Timpul
sine,

Ibid., pag. 83,

Ibid., pag. 184.

www.dacoromanica.ro

Ludan Blaga

410

e, in oricare faza, concentrat in prezent. Astfel, in totalitatea

sa, el reprezinta o curgere ecvationala de cupe egal de pretioase"). Fiece moment nu e pretuit in functie de altul, ci
pentru sine si considerat c detine o valoare absoluta. Pentru
fiecare din aceste orizonturi temporale se pot aduce dovezi de
culturi sau sisteme metafizice. Astfel cultura si religia ebraica,
care acorda viitorului o semnificare mesianica, precurn i sistemul lui Hegel, au ca orizont timpul-havuz. Intr'un orizont temporal ce pune accentul pe trecut traeste de pilda antichitatea catre
sfarsitul ei. Sa ne &dim la sistemele gnostice i neoplatonice.

Toate. aceste sisteme admit ca origin' a existentei niste substante supreme, ce se degradeaza in timp prin ernanatii continui.

Prin acest proces de alterare cronica trec nu numai puterile

cosmice, ci i omenirea. Omenirea se departeaza cu fiecare pas,

cu fiecare clipa, de starea originara, care a fost nu numai o

stare de fericire, ci si o stare de fireasca superioritate. Timpul
conduce cu alte cuvinte, prin insasi structura i firea sa, la
devalorizare, degradare, pervertire, imprastiere i destrimare".
Exemple de conceptii cu orizont de timp-fluviu avem conceptnle asa zise statice despre existenta, pentru care timpul este
matca, in care curge sau se condenseaza, in faze sustinute la
acelas nivel, aceeasi substanta a existentei, care nu poate fi
sporit, nici rnicsorat, nici ingtaf, nici degradata-. Sau conceptii contemporane de filosofie a istoriei, dupa care fiecare faza

istorica.' e unica, dar de egala valoare cu toate celelalte. Blaga

atrage atentia ca aceste trei orizonturi
timpul-havuz, timpulcascada si timpul-fluviu
sunt orizonturi principale si dominante, dar ca ele se pot combina sau suprapune, &and nastere unor orizonturi derivate, ciclice sau spirale, cum prezinta
atatea exemple istoria.
Subconstientul nu se multumeste numai cu crearea acestor
cadre primare si organice, de natura orizontica, care sunt spatiul i timpul. Ci el face ceva mai malt: el iea o atitudine pretuitoare fata de aceste cadre, le inzestreaza, cum spune Blaga,
cu un accent axiologic- care poate fi pozitiv sau negativ. Ce
inseamna aceasta? Desi solidar cu orizontul ce si l-a creat,
subconstientul nu-1 apreciaza totus in acelas chip. Cu alte cuvinte, subconstientul desi ii poate crea un orizont infinit, el
pote totusi simti acest orizont infinit ca pe o infirmitate. Un
exemplu in aceasta privinta ni-I ofera cultura indiana 5i cea
1) Ibid., pag. 85.

www.dacoromanica.ro

Lucian Blaga

411

europeana, amandoua lucrand cu spatiul infinit. Dar in vreme

ce europeanul se complace in acest spatiu infinit si-1 socoteste
ca pe o valoare, dimpotriva indul il socoteste ca pe o non-valoare; in vreme ce europeanul are o atitudine de solidarizare
axiologica fata de orizont, din contra indul are o atitudine de
non-solidarizare. Europeanul manifesta deci un accent axiologic pozitiv, pe cand indul manifesta un accent axiologic negativ.
Dar dupa ce subconstientul creaza cadrele de natufa orizontica si inzestreaza existenta

traita in aceste cadre cu un

accent axiologic, el se vede capabil de diferite miscari in raport

cu orizontul sad', carora le atribue un sens fundamental. Sens

care are sau infatisarea de inaintare in orizont, sau pe aceea

de retragere din orizont. Primul sens Blaga 11 mai numeste
anabasic, pe al doilea 11 numeste catabasip. Astfel sufletul eu-

ropean, care se simte, prin once face el, in inaintare, in expansiune, in expeditie mereu reinoita i cuceritoare, are un
sentiment anabasic fata de destin. Toata istoria europeana,
cu cruciadele i colonizrile ei, cu cucerirea elementelor, cu
nascocirile ei neistovite de stiluri si mode, constitue de altfel

o mrturie despre aceasta, o marturie etalata pe un cuprins

transcontinental si cu soroace seculare- 1). Indul, din contra,
desi traeste tot intr'un orizont infinit, are totus un sentiment
catabasic fata de destin. Indul, traind in lume, se simte tot
timpul retragandu-se sau intorcndu-se din ea, adica partas la
etica non-inf.'ptuirii. ...De aceast atitudine catabasica- se resimte morala si metafizica sa, arta sa, ba chiar si politica sa.
Viata Indului e patrunsa de gustul patetic al retragerii din
orizontul infinit, ce i s'a harazit- 2). Acelasi sentiment catabasic al destinului il are si egipteanul, care totusi, subconstient,
traeste intr'un orizont labirintic. Egipteanul este mereu in retragere fata de viata. Cele mai mari energii disponibile ale statului sunt puse in serviciul mortii; problema capitala a domnitorului
e
cladirea unui mormant. Grija de toate zilele a tuturor: cultul
disparutilor. Medicina egiptenilor face minuni, dar numai in
ceea ce priveste conservarea mortilor. Egiptenii, oameni de pronuntata practicitate, tehnicieni reci, gospodari calculati, devin

lirici numai in fata ultirnei taine" 3).

In sfarsit, un al patrulea factor care determina fenomenul
stilului este dupa Blaga nazuinta formativi, nisus formativus-,
Ibid., pag. 131.
Ibid., pag. 132,
Ibid.. pag. 135.

www.dacoromanica.ro

Ludan Blaga

412

i invincibil de a da tuturor lucrurilor

care vin in atingere cu activitatea noastr creatoare forme st.pnite de o cosecvent luntric dintre cele mai struitoare.
adic nevoia imperioas

Apetitul acesta de forme, pe care Ii trete omul, nu este un

apetit de forme in genere, ci un apetit de anumite forme,
anume de forme determinate ce se cer desvoltate in spiritul
unei proprii logici interioare. Si in natur exist. o nzuinfal
formativr, dar o nizuint formativ creatoare de forme in
genere si mai mult sau mai putin lente, cu care sufletul omenesc

nu se simte ins satisfcut. De aceea omul se vede silit sa-si

creeze propriile lui forme culturale. Once stil se caracterizeaz,
din punct de veclere .,formal-, prin dou lucruri: prin form'd
pnn consecoent in oariptia formed. Dac in biologie sau

In natur nzum ta formativr este factorul creator de forme,

In culturr nzuinta formativr este factorul, care creazi
o form si o desoolt6, sustinnd-o pe liniile unei consecvente luntrice- 1). Trei moduri distinge Blaga la nzuinta formativ,
moduri sau tenclinte care apar sau dispar, mor sau renasc, dup
culturi, epoce sau individualitti- si anume: modal indioidualizant, modal tipnant i modal shhial (elementarigunt). Un exemplu
de mod individualizant ni-1 ofer cultura german prin tot trecutul
ei, care este o minunat ilustrare a tendintei individualizante.
S ne gnclim in metafizie la Leibniz, cu sistemul su despre
monade, existente individuale ireductibile, cu insusiri proprii

si formnd o lume pentru sine. In art avem, ca tipuri reprezentative ale nzuintei formative individualizante, pe Shakespeare si Rembrandt. Un exemplu de tendint tipizant il avem
in cultura elin, ce culmineaz in Ideile platonice, care sunt
modelele generice ale lucrurilor particulare sensibile, ce nu sunt
dect cpii. Ce deosebire profund ?rare nrionadele leibniziene
platonice! In sfrsit, exemple de nazuint formativa cu
tendint stihial ne ofer arta egiptean

i pictura bizantin.

Artistul face abstractie, nu numai de toate insusirile unice si

individuale ale lucrunlor pe care le prismueste, ci in bun parte
si de insusirile lor tipice, generice sau specifice, redndu-le
intr'o forma ce exprim numai cteva insusiri esentiale, cu totul
sumar 5i sintetic, fcndu-le s devin purttoare ale unor duhuri universale, ce depsesc cu totul specia. Lucrurile sunt reduse
la niste schernatisme, uneori chiar desfigurate, la niste forme
cu totul elementare, ce lasa sa." transpari Insi o static sau o
1) Ibid., pag. 140.

www.dacoromanica.ro

Lucan Blaga

413

dinamica universale. Modul stihial merge deci mai departe deal

modul tipizant: folosindu-se de acelas proedeu al eliminarii casi
acesta din urma, el il aplici i cu mai multa severitate i adancime, trecand dmcolo de organic, ajungand la aspecte elementare

universale ale lucrurilor, la forme contaminate pared de

natura geometric a schemelor cristalice, sau de dinamica coplesitoare a unor gestufi demiurgice. Fie ca sunt statice, fie
c sunt dinamice, aceste forme reamintesc in once caz numai
schemahc fapturile i matenalitatea de toate zilele"). Un
Rembrandt, pictorul fara pereche al modului individualizant,
reda fiinta umana, subhniind i intetind tot ce e individual,
adica tot ce preface aceasta fiinta intr'o existent unic i fara
putint de a se repeta vreodata in spatiu si in timp. Un Raffael,
pictorul modului tipizant, ignora cu vointa, dinar si in portretristica, pe cat posibil, accidentalul i individualul, ca s inatte
fpturile la demnitatea unui tip ideal... Artistul bizantin elimina
nu numai tot ce e individual; sub mana lui, chiar i tipicul indura
o schema tizare 5i o desfigurare, prin ceeace faptura inchipuit
se integreaza intr'o vasta

impresionanta statica universala,

aderenta pe care viata organica n'o are niciodat. Rembrandt,

impins de nazuinta individualizanta, utilizeaza cu deosebire acele

aspecte ale fapturilor, pe care le surprmde clar-obscur ochiul

vietii, retina organica framantata pe dinauntru de instincte
patimi, de permanente dibueli, i numai de partiale i vremelnke

duminari... Raffael utilizeaza mai ales acele aspecte ale faptunlor, pe care le pipae spiritul timan, spiritul desprins din reteaua
contingentelor cohdian-biologice, grahe viziunii ideative, prin mijlocirea careia cuprindem genurile. Pictorul bizantin, stpanit de
nazuinta stihiala, se orienteaza dupi aspezte cu totul elementare
ale fapturilor, pe care nu le vedem cu ochii trupesti i nici simplu

ideativ, dar despre care se paate banui a le vede Dumnezeu

insus- 2). Nazuinta formativa e codeterminanta a fenomenului

std. Ea nu poate actiona Para un onzont, dar nu implica in

mod necesar un anumit orizont, ci se poate realiza in once
orizont. Cu alte cuvinte, intre modurile nazuintei formative si
modurile orizontice nu exista o corespondenta necesara 5i absolut: once mod al nazuintei formative se poate deci realiza in
once orizont.
Fenomenul stil e determinat asa dar in primul rand de
patru factori, agenti, potente si anume de: 1) Orizontul spatial
Ibid., pag. 150-151.
Ibid., pag. 151-152.

www.dacoromanica.ro

Lucan Blaga

414

orizontul temporal al subconstientului; 2) accentul axiologic;

3) Atitudinea anabasie, catabasica sau neutr si 4) nazuinta

formativa, ce se pot grupa in diferite constelatii. Nici unul din
ei nu poate lipsi, nici unul, singur, nu e capabil s determine
stilul, ci numai toti impreun. Acestia sunt factorii pximari.
Alturi de ei sunt ins o seam de factori secundan, cari actii determina stilul, factori asupra CAI-0ra Blaga nu st5sue,
ci numai le subliniaz rolul.
Factorii aCestia primari, care pot varia independent unul
de altul si alcituesc mnunchiuri cu o insemnata stabilitate, dobandesc astfel functia unui complex determinant, pe care Blaga
Il numeste matc" stilisticr. Dei este subconstient, acest complex administreaz constiinta, fr ca aceasta sa tie ceva de
veazZt

acest lucru. Matca stilisticr, spune Blaga, este ea un mnunchiu de supracategorii, care se imprim din subconstient, tuturor creatiilor umane, si chiar i vietii intrucat ea poate fi modelai
spirit. Lumea, asa cum o avem noi, nu este prin urmare numai produsul categonilor constiintei ci si al supracategoriilor subconstientului. Lumea este o luMe omeneasc, adic fruct
al c onstiintei i subconstientului, exponent variat al omului.
Fiindc inconstientul, dup cum am vzut, este inzestrat
cu un admirabil potential organizator, fiindca el posed principii
formative, de ordine si de organizare, atunci el nu poate fi
opus Logosului, ci din contra trebue apropiat de Logos. Inconstientul este dup Blaga un logos larvar. Larvele sunt existente
semi-virtuale, carora le pneste noaptea i adpostul: prundisul
apelor, intunericul teluric, spatna uterin, i in cazul fenomenelor
spirituale mediul neagitat de lumin al inconstientului. In raport
cu formele realizate, larvele posed pe lngi lipsuri, cari vor fi
umplute, aspecte paradoxal-exagerate; ele sunt cele mai adesea
diforme, diforme nu in sens pejoraliv, ci diforme oarecum pe
planul unei logici creatoare, diforme prin secreta exuberant.
Larvele au aspecte redus-schematice i aspecte ostentativ inclirecte- prti aproape absente, prti aproape ipertrofiate. Sub
aspectul lor de somnolent si de beatitudine pasiva i ursuz'A,
larvele sunt indicate de un enorm dinamism interior. Larvele.

existente pe cat de moi si de fragile in aparent, pe att de

vnjos constituite ca energie interioara, reprezint dinamica
muitoare a formei pe cale de a-si asimila materia" 1). Spiritul
1) Ibid., pag. 186-187.

www.dacoromanica.ro

Lucan Blaga

415

isi are si el germinatiile i formele lui, pe care i le pregteste

Logosul larvar.

a doua lucrare din Triologia

in Spatial
Blaga trece din domeniul principiilor generale ale
stilului, la un domeniu mai restrans, anume la determinarea
In

fenomenului romnesc. Gnditorul nostru face acest lucru, ocupndu-se de diferitele manifestari spirituale europene, pentru

ca, In comparatie cu ele, sa scoatal at mai pregnant in relief

caracteristicile spiritului romnesc.
Impotriva ideei asa de raspandia G muzica, arta a succe-

siumi, n'ar avea nimic de A face cu spatiul, idee superficiala

conventionala, Blaga cauta sa demonstreze din contra ca intre
i spatiu este o indisolubila legatura. Astfel din muzica
lui Bach se desprinde tut orizont spatial infinit, infinit in toate
dimensiunlle lu. Orizonturi spatale descoperim dac luam in
considerare i diferite muzici populare. Intr'un cntec rusesc
fsurfa" ceva din tristeta unui suflet, care, stataor sau clator,
simte c.a.' nu-si va putea niciodata ajunge tinta, adic ceva din
desnadejdea sfsietoare a denecuprinsului-. Din cntecul rusesc
se desprinde, ca fundal i perspectiv, planul infinit al stepei.
muzica

La fel daca ascultam un cntec alpin, .,cu acele galgairi ca

de cataracte, cu acele ecouri suprapuse, strigate ca din guri
de vagauni, cu acel duh vanjos i inaTt si teluric, sgrunturos ca
stnca i pur ca
presimtim aici spatiul inalt si abrupt
ca profilul unui fulger, al marelui mute-. lar daca ascultm

o doin, descoperim usor orizontul sufletului care o canta: e

adica un plan inalt, deschis, pe coamh verde de munte,
scurs mulcom in vale-. Doina casi baladele noastre evocA un
orizont cu totul specific sufletului romnesc: orizontul inalt,
ritmic j mdefinit alcatuit din deal si vale-, un spatiu-matrice,
pe care Blaga Il numeste spatiul mioritic. Spatiu mioritic, inzestrat cu anume accente, cari fac din el cadrul unui anume
destin-, de care sufletul romnului se simte organic si inseparabil legat. In doin, spune Blaga, se exprima melancolia, nici
prea grea, nici prea usoari, a unui suflet care suie i coboar,
pe un plan ondulat indefinit, tot mai departe, iarsi
sau dorul unui suflet care vrea sa treac dealul ca obstacol al
sortii, si care totdeauna va mai avea de trecut inca un deal si
inca un deal, sau duiosia unui suflet, care circula sub zodiac
unui destin ce-si are suisul .si coborisul, inaltarile i cufundarile
www.dacoromanica.ro

Lucan Blaga

416

de nivel, in ritm repetat, monoton i fati sfarsit"1). Acest

spatiu mioritic se desprinde si din acel sentiment al destinului
care domina att sufletul individual cat si pe cel etnic. Romnul
se simte traind in spatiul mioritic, chiar daca trete la ses:
cntecul ii tine in acest caz loe de plaiu. La aceeas constatare
suntem indemnati, daca privim i asezarile satesti. Intr'un fel
se prezint asezrile stesti ale sasilor din Ardeal, 5i in cu totut
altfel ale romnilor. Desi traind in acelas peisaj casi romnul,
totus sasul traeste in spiritul spatiului gotic, pe Cnd romnul
traeste in spiritul spatiului mioritic. Caci una e peisajul,
Cu totul altceva e spatiul matrice.
Spre o mai adnca determinare si intelegere a fenomenului
romnesc, Blaga incearca s'a arate in ce constau diferitele ramificari ale spiritualitatii crestine
adic catolicismul, protestantismul 5i ortodoxismul,

pe care cauta si le determine, nu

privindu-le din punct de vedere dogmatic, ci ca manifestiri de

viata, sustinnd astfel ca deosebirile esentiale dintre spiritualitatea

catohca, evanghelic si ortodoxa sunt mai mult de stii dect

de idee-. Ceeace caracterizeaza aceste trei ramuri ale crestinismului este spiritualitatea lor bipolara, adica faptul ea un
capat al spiritualitatii lor este indreptat spre transcendenta, iar
celalt spre vremelnicie. Dar in fiecare din cele trei ramuri,
aceasta spiritualitate bipolara se structureaza intr'un anumit fe!.
Categoriile cu care opereaza fiecare din ele sunt foarte diferite.
Categoriile preferate ale catolicismului sunt cele ale autoritatii
sacral-etatiste: statul, ierarhia, disciplina, supunerea, militarea
pentru credinta. Categoriile preferate ale protestantismului sunt
cele ale libertatii: independenta convingerilor, deliberarea, problematizarea, hotarirea, datoria, fidelitatea. Iar categoriile preferate ale ortodoxiei sunt cele ale organicului: viata, parnntul,
firea- 2). Daca privan' cum fiecare din aceste ramuri priveste
biserica, natiunea, graiul, cultura, etc., constatara ca spiritualitatea bipolara a fiecareea e alta. Astfel, pe cnd catolicismul
concepe biserica ca pe un stat universal, iar protestantismul ca
pe o comunitate ce intruchipeaza si exprima libertati convergente, ortodoxia o concepe ca pe un organism, ca pe o unitate
a totului, in care fiece membru este rspunzator de intreg,

care fiecare om e rspunz.tor de faptele celorlalti. Pe cnd

catolicismul priveste natiunea de la inaltime, tolernd-o, daca
Spatiul Mioritic, pag. 19.

Ibidpag. 41.

www.dacoromanica.ro

Lucian Blaga

417

n'o desconsidera, fiindci el urmeaza directive in" ternationale, iar

protestantismul priveste integrarea intr'o natiune ca pe un rezultat al unei deliberari i apartenenta la o natiune ca pe un
act solemn, intemeeat i sustinut pe constiinta datorier, ortodoxia din contra priveste natiunea ca pe un organism, pe care-1
afirma cu toga puterea, de aci i divizarea bisericei ortodoxe
pe natiuni. La fel in ce priveste graiul. Catolicismul, legat de
limba lui sacrala, n'a manifestat nici un interes limbilor vii,
asa incat acestea s'au desvoltat in toata libertatea, potrivit tendintelor lor locale 5i legilor imanente: dialectele n'au gasit nici
o impotrivire centralista din partea catolicismului. In regiunile
germane sau in acelea care au suferit infiltratii germane, iniun
tiativa libera i individuala a fost totdeauna cultivata,
fapt care a favorizat nespus de mult diferentierea dialectala.
La popoarele ortodoxe limba este privita ca un organism viu
si supra-individual, ca un organism mai larg in care insul se
integreaz cu fireasc6 eulavie- 1). 0 alta deosebire sta si In
ce priveste geneza limbilor literare. Astfel, in timp ce limba
literara sau italiana isi datoresc geneza unor puternice initiative individuale, unor personalitati de cultura, care au reusit
apoi, datorita unor conjuncturi favorabile, sa se impuna, nepastrand nici un contact ca formele dialectale i populare, in
rasarit dimpotriva limbile literare s'au nascut din graiurile populare si au inteles sa pastreze neintrerupt contactul cu aceste
Aci limbile literare cresc necontenit ca niste organisme,
fiind i astazi alimentate din isvoare populare. Intre limba lite-

rara si graiul popular se va pastra aci totdeauna un fel de

osmoza organica- 2). Deaceea la popoarele risaritene ortodoxe,
limba se prezinta ca o unitate, iar limba literara este un fruct
organic al celei populare. In ce priveste cultura: catolicismului
i-au placut intruchiparile superdimensionale ale romanticului,
goticului, barocului, intruchipari de mari energii, sistematic coordonate si ierarhic puse in slujba aceluias gand-, iar protestantismului marile creatii individuale, ca caractere de puternica
originalitate, ortodoxia a incurajat indeo* sebi creatia de naturala

spontaneitate, anonima, populara, folkloricr. Catolicismul si

protestantismul au fost prielnice desvoltarii ceftii i orasului,
ortodoxia a avantajat mai ales desvoltarea satului. Satele In
apus sunt in genere orase in miniatura, iar asa zisa cultura
Ibid., pag. 52.
Ibid., pag. 53.

27

www.dacoromanica.ro

Ludan Blaga

418

populara este acolo cele mai adesea de origine urbana. Satele

sunt in apus un fel de magma- de haine vechi si de forme
cazute in desuetudine, de obarsie oraseneasca. Orasele din rasacel putin inainte de invazia
ritul ortodox au fost
niste simple sate ip-ertrofiate. lar satul a ramas aci permanent creator, cilia' r i atunci cand peste el s'au asternut puternice influente straMe- 1). Tot asa de deosebit se prezinta lucrurile, daca privim conceptiile despre salvare ale celor trei ramificatii crestine. Catolicismul priveste problema salvarii nu in
ea insasi, ci in cadrele bisericii: salva,rea nu e posibila decat
In biserica i prin biserica, catolicistnul angajand in chipul
acesta individul, cu toate energiile sale, in tehnica unui triumf,
mireasa la fiecare pas volumur. Protestantul
care tinde
nu vede posibil salvarea decat printr'o pregatire absolut libera,
adancind problema asa de mult incat ajunge s'a fie stapanit de
sentun. entul unei cumplit de tragice sm gurif-Ati". Ortodoxismul

dimpotriva priveste salvarea prin prisma unitatii totului, individul neputand fi salvat decat daca i intregul este salvat,
fndca dac pacatele fieciruia se resfrang asupra tuturor, tot
asa salvarea fiecaruia ridica dupa crania ortodoxi nivelul

totului-, o conceptie care nu e cu putinti decat pe ,temeitd

supozitiei, c omenirea e un vast organism, de o structura interioara plina de magice corelatiuni- 2). Nu e nevoe sa ducem
rnai departe aceste caracteriziri ale celor trei ramificatii ale

fiindca cele redate dau o icoana desful de

elocvent despre cum este infatisat de fiecare din cele trei
ramificatii unul din cei doi poli ai spiritualitatii crestine.
vedem cum se prezintei celalt poi, pad transcendentei. Pentru
a demonstra aceasta, Blaga iea cele trei stiluri de arhitectura:
spiritului crestin,

stilul roman-basilican, stilul gotic i stilul bizantin, cautand sa

desprinda sensul lor metafizic. In basilica romana, cu plafonul
ei greu i drept, cu formele ei severe, privirea credinciosilor
nu este ingaduita in sus, ci solicitat continuu inainte, inspre
altar. Basilica romani e astfel construiti incit si atragi in primul
rand atentiunea asupra ifunctiei exceptionale a altarului si a
preotului, carora spiritul religios roman le confera supremul

rol in viata

3). Basilica romana nu exprim transcendenta ea insasi, ci numai ideea de slujba inchinati transcendentei,
care poate fi facuta sa se prezinte prin actul magic-ritual al
Ibid.. pag, 57.
Ibid., pag. 63.

Ibid., pag. 70-71.

www.dacoromanica.ro

Lucan Blaga

419

preotului. Basilica romana se afla, spune Blaga, in marginea

transcendentei. Goticul, prin infatisarea pe care o are, inseanma
inaltare de jos in sus, o transformare a vietii in sensul
transcendentei, o transformare dinamic si prin efort timan a
Omul gotic nu se simte numai in marginea transcendentii ca omul roman, satisfacut de un surogat, ci se simte
in stare s participe deadreptul la ea prin transfigurare interioara sau se simte cel putin dator s faca aceasta incercare,
chiar daca ar esua- 1). La stilul bizantin, pentru care Blaga
iea ca exemplu Agia Sofia, lucrurile stau cu totul altfel. Aici
ai impresia, produsa de jocul fasiilor de lumini ce patrund prin
ferestrele de sus de la baza cupolei, ca transcendentuf el insus

coboara, ca s se arate. Omul bizantin are despre raportul

dintre transcendenta i lumea concreta viziunea sau sentimentul

ca. transcendenta coboara de sus in jos, putndu-se face vizibila. Omul gotic are viziunea sau sentimentul ca el insus se
inalt, de jos in sus, crescand intru transcendenta. Omul roman
stapnit rnai curand de sentimentul ca se gaseste in marginea
transcendentei 5i in consecinta de sentimentul eh' nu-i r'mne
deck s. se organizeze in slujba transcendentei, oarecum orizontal
paralel cu ea" 2). Aceast semnificatie despre transcendentA,

pe care ne-o desvalue Agia Sofia si cu ea intreaga arta bizantina, ne d posibilitatea sa descoperim ideterrninanta stilistica cea

mai imp'ortanta a ortocloxiei, o determinanta. pe care Blaga o

numeste. sofianicul. Sofianicul este in esenta acest sentiment
difuz, dar fundamental al omului ortodox, ca transcendentul
coboara, revelandu-se din proprie initiativa., i cA omul i spatiul
acestei lumi vremelnice pot deveni vas al acelei transcendente...
Sofia este ordinea i intelepciunea divina, care coboar in vremelnicie, facandu-se vizibila i imprimndu-se materiei. Sofianic
este un anume sentiment al omului in raport cu transcendenta,
sentimentul cu totul specific, gratie caruia omul se simte receptacol al unei transcendente coboritoare- 3). Sofianicul este
determinanta stilistica fundamental a ortodoxiei. Trairea
salvarii, iluminarea latintrica, transfigurarea intru rnduirea salvrii, convmgerea organica de a participa la ea gratie imprejurrii c omul e un vas al transcendentului care coboara, acestea sunt fenomenul primar al ortodoxiei". Sofianic este tot
ceeace semnifica o transfigurare transcendent de sus in jos,
Ibid , pag. 72-73.
lbid , pag 77-78.
Ibid., pag. 90.

www.dacoromanica.ro

Lucan Blaga

420

deci, o opera de art, o idee speculativ, o trire religioas,

o conceptie despre societate, etc..
Spiritualitatea ortodox este, casi celelalte spiritualitti
crestine, bipolar, adic orientat spre transcendentl i spre
vremelnicie, dar acea'st orientare capit in ortodoxie cu totul
alt oonturare. Cand e vorha de polul vremelniciei, ortodoxia
lucreaz. cu categoriile organicului, cnd e vorba de polul transcenclentei, ortodoxia il imagineaz ca pe un transcendent ce
coboar.

In afar de determinanta stilistic sofianic, exila la popoarele ortodoxe o orientare spre pitoresc, pare dup Blaga
are importanta unei determinante stilistice subconstiente, organice, constitutive, ce se resimte in toat viga spiritual. Dragostea de pitoresc, si de ornament, are in viata tarneasca, sau
ciobaneasa, romneaseal, o intaietate att de precumpnitoare
asupra eoonomicului, inct o vedem activa i manifest chiar
si acolo unde omul e absorbit ca o simpl trisa unealth intr'un
sistem de exploatare, impus silnic de duhul intrziat al vremii- 1).

$i popoarele orientale prezint o orientare spre pitoresc, dar

la acestea este cu totul accidental si de suprafat, chiar dac
ja proportii de mare amploare i chiar daca e obsteasc intr'o
anume regiune sau epocr. Dac se studiaz ornamentica, desprindem ca ea isvorste, casi orientarea spre pitoresc, din iresistibile nevoi organice. Spre deosebire de alte popoare balcanice, care cultiv 5i ele ornamentica, romnul este in general
mai stpnit, mai sobru, mai inclinat spre discretie, prefernd
nuantele fine, stinse, stoarse din sngele diafan al buruieni-

lor". Aceasi inclinare spre nuant, spre discretie, o in-W.1111*m

si in poeziile populare ale rominului. Dorul", jalea", uratul",
strile cele mai des cantate, sunt stari de nuante. Dorur,
jalea-, uratur, sunt cintate pentru ele insele, ca stari aproape fr. obiect, darul", ,,jalea", urtul" sunt ipostaziate,
un fapt care face ca poezia noastr popular s, evite dou
efuziunile sentimentalismului i arichtatea alegorismului.

Aruncnd o privire asupra istoriei poporului romn, Blaga

se crede indrepttit s afirme c acest trecut se prezint ca

ceva organic. Inceputurile romnismului, spune el, coincid astfel

cu o refragere din istorie- si din toate posibilittile ei ritmice

dialectice, intr'o viati nu lipsit de cultui, nu despoiat de
1) Ibid., pag. 126.

www.dacoromanica.ro

Ludan Blaga

421

forme, dar anistorice 1). Din pricina imprejurrilor potrivnice,

i romneasa a fost nevoit s se retrag

istorie 5i s dua o existenta organia sufleteasc, o existent oarecum atemporali Cnd populatia din Dacia preromneasc a parsit, nu de buni voie i nici din proprie itiativ, aceast viat potentati si de forme complexe, ea se
retrgea eo ipso din istorie" intr'o viat anistoric. Viata

viata preromneasc

e stpAnit de categoriile i imperativele organicului;

ea nu ingklue potentelor stilistice decat manifestri pe un plan
minor- 2). 0 mie de am- pre-romnii i romnii stau intr'o
atitudine de autoaprare, exercitnd un fel de boicot al istoriei.
anistoric,

Romanii prsesc, sub Mircea cel Ritran, Stefan eel Mare

Mihai Viteazul, existenta aceasta anistorica, dar numai pentru

putin vreme, pentru a lua din nou calea involutiei. Duhul

romanesc se retrage din nou din istorie, participAnd la ea numai
tangential si in aparent.. Ceeace nu inseamn ins c in acest

timp arta trneasa, arhitectura de sat, poezia i antecul popular, n'ar fi cunoscut o frumoas eflorescentk Odat cu constituirea unei Romanii politice independente, incepe s se Oilseasc din nou atitudinea de non-cooperare cu iston.a, pentra
a auta sa' intrm din nou in evolutie.
ScolAnd in relief caracteristicile culturii franceze si ale
celei germane, culturi care au exercitat influente asupra duhului romnesc, Blaga sustine c cea dint:Ai a exercitat influente

modelatoare, pe and cea din urm influente catalitice (termen

imprumutat din chimie, unde unele substante inlesnese combinatia dintre anumite elemente, rmannd ins. pe &afar:al.:
Influenta german e mai mult catalitia, fiinda provoac5 reactiuni de sine stttoare, inlesnind 5i ajutind formatia proprie
a procesului de creatie. Luati, spune Blaga, istoria literaturii
si spirituahttii romnesti de la 1800 pan astzi i veti descopen i
cel putin momentele mai importante de intoarcere la
noi insine, de cutare si de gsire a romanescului, se datoresc
unui contact catalitic", direct sau indirect, cti spiritul german"3).
Cultura francez prin toata structura ei, exercit mai curnd
influente modelatoare, adia te indeamn s abandonezi ce-i al

tu, ca s fii ca ea. Pe unja influentelor catalitice intalnim

pe till. Lazar, Koaniceanu, Maiorescu, Cosbuc, pe Unja inIbid., pag 183.
Ibid., pag. 184.
Ibid., pag. 211

www.dacoromanica.ro

422

Lucian Blaga

fluentelor modelatoare intalnim pe Alecsandrescu, Bolintineanu,

Alecsandri, Macedonski.
Toate caracteristicile stabilite de Blaga i anume: orizontul spatial mioritic i orizontul de avansare legnafa in

timp; sentimentul destinului, trit tot ca o unduire, ca o alternant de suisuri i coborAsuri-; preferinta artat categoriilor organicului- si tendinta de transfigurare sofianic a reanzuinta formativ spre forme stihiale; dragostea de pitoresc, pentru nuanti i discretie, contureai un patrimoniu stilistic, o vie matc stilistica, un apriorism al spontaneittii romnesti. dovedindu-ne astfel c romnul posed un inalt Potential cultural-.
In Geneza metaforei i sensul cuiturii Blaga reia o serie
de probleme puse deja in Orizont i Sta, adancinclu-le mai
mult 5i intregindu-le cu altele, cautnd astfel s ajung la o
conceptie metafizic despre stil, lucru care se desprindea ciar
din Orizont si Stzl. Am avut prilejul sa vedem cum Blaga, nu
este de acord cu teoriile morfologice despre cultur. Cultura nu
poate fi conceput dup el ca un organism si ca atare nu poate
avea nici varste. Blaga deosebeste dou culturi: o cultur minora
si o cultur major, fira a lega de acesti termeni vre-un sens
pejorativ sau eufemistic. Cultura minor are ceva asemnator
cu structurile autonome ale copilriei omenesti. Iar cultura major-a arc ceva asemnator Cu structurile autonome ale maturittii omenesti- 1). Nu trebue ins sa credem c cultura minor
s'ar prezenta ca o fazi de o anumit durat, ca ceva preg5,-

titor pentru altceva ce-i va urma, cki copil'irescul- cult-urnminore are aspect de structur, adic6 este independent de
timp i poate avea prin urmare o durat etern. Deasemeni,
cultura major nu trebue inteleas ca o faza inevitabil in
viata unbi culturi, caci maturitatea- culturii majore isi are
deasemeni structura ei proprie, ce nu e nevoe s aib o faza
anterioara de pregatire. Copilria

i maturitatea trebue privite

ca niste prisme, prin mediul cIrora se realizeazi matricile stilistice

ce dau nastere culturii minore i culturii majore. Aspectul

minor sau major al unei culturi este in consecint exclusiv p
problem de pszhologie a creatorilor sau a colectivittii. iar
nu o problema de varst reati.- n,ici a creatorilor de o parte,
dar nici a unui pretins subiect organismic al culturii, parazitar
1) Geneza metaforei si sensul culturii, pag. 14.

www.dacoromanica.ro

Lucan Blaga

423

suprapus omului, de alta parte- 1). Realizata de creatori de

cultura ce stau sub zodia copilariei, nu urmeaza de loc ca acesti
oameni trebue sa fie copii: ei sunt maturi, dar creaza potrivit
virtutilor proprii copilariei. Deasemeni, cultura majora nu este
totdeauna realizata de oaineni maturi, caci sunt i copii cari
au creat sub zodia maturitatii. Cultura minora nu este copilaria

unei culturi, care va deveni neaparat majora, in crestere ca

un singur organism, parazitar suprapus omului. Cultura minora
e creata doar sub constelatia eficienta a copilariei", in mieles
de varst a adoptive a unei intregi co1ectioitilli-2). AceIasi lucru cu
culture majora. Cand e vorba de cultura, avern deci data feluri
de varSte: varste reale i varste adoptive. Acestea din urrna
au o semnificatie spirituala, iar nu una organica, ca cele dintai.
Structura autonoma a unei anume varste poate sA joace deci
rol de constelatie determinanta in creatia culturali, indiferent
de varsta reala a creatorilor, care poate fi oricare. Copikiria
ca ceirsr6 adoptiva a colectivirdtii, 0 a creatoritor, priiejue0e
culturi minore; maturjtateal, ca carsta adoptivii a colectivit:dtd,
0 a creatordor, tsc culturi m'ajore. In cadrul culturilor minore
se face ca omul nu devine creator decat prefacndu-se, intr'un

anume fel, iarasi in copir. In cadrul culturllor majore, omul

nu devine creator decat adoptand o mentalitate matura, chiar

daca se intampla ca el sa fie un copil, ca Ioana d'Arc, ca

Mozart sau ca Rimbaud" 3). Cultura minora sau cultura majora nu pot fi explicate deelt cu ajutorul varstelor adoptive.
Desigur, notiunea de varst adoptiva' e susceptibila de largire
si de nuantare, asa incat s'ar putea vorbi si de o varst adoptiv a tineretei, de alta a barbatiei, capabile s explice infatisari
variate ale culturii. O caracteristica demna de relevat a culturii
minore e ca.
tine pe onT mai aproape de natura, in vreme ce
cultuta majora Il incleparteaza de natura.
Dupa Blaga insa, asPectele stilistice nu explica in totui
creatia spirituala. Pentru a o explica, trebue sa se recurga
la ceeace el numeste substanta- creatiei de cultura. Dar ce
trebue sa intelegem prin. substanta? De substanta unei opere
de arta, a unei creatii de cultura, tine, spune Blaga, tot ce e
materie, element sensibil sau continut ca atare, anecdotic sau
de idee, indiferent ca e concret sau mai abstract, palpabil sau
Ibid., pag. 16.

Ibid., pag. 25-26.

Ibid., pag. 27

www.dacoromanica.ro

Lucan Blaga

424

sublimat- 1). Spre deosebire de substanta lucrurilor reale, substanta creatiilor

culturale este un precipitat, ce implica un

transfer si o conjugare de termeni, ce apartin unor regiuni sau

domenii diferite"; ea capt cu alte cuvinte un aspect metaforic.
lar metaforicul nu tine, dupa Blaga, de stil.
Doua tipuri de metafore distinge Blaga: metaf ore plastiezzante i metaf ore reoelatorii. Metaforele plasticizante au loc
prin apropierea de fapte asernntoare, faptele asemnkoare
apropiate putnd fi de domeniul lumu. date, inchipuite sau
dite. Transferul unui termen, care exprim un fa:pi, asupra celuilalt termen, care exprina celalt fapt, are ca scop sa &Asticizeze una din cele dott expresii. Metaforele plasticizante nu
imbogatesc continutul ca atare al faptului, ci, vor s redea carnatia

concreta a faptului, pe care cuvintele descriptive nu sunt in

stare s'o faca. Daca n'am dispune de metafora, ar trebui sa
intrebuintam un numar infinit de cuvinte, pentru a reda faptul
concret. Metafora plasticizanta are darul de-a face de prisos
acest infinit alaiu de cuvinte. Metafora plasticizanta are darul
de a suspenda un balast, ce pare inevitabil, si de a ne elibera
un proces obositor si nesfarsa, pe care adesea am, fi siliti sa-1
luam asupra noastri In raport cu faptul i cu plenitudinea sa,

metafora plasticizanta vrea s ne comunice ceea ce nu e in

stare notiunea abstracta, generica, a faptultii. Expresia directa
a unui fapt e totdeauna o abstractiune mai mult sau mai putin
spalacita. In aceasta zace deficienta congenitala a expresiei directe. Fata de deficienta expresiei directe, plenitudinea faptului
cere insi; o compensatie. Compensatia se realizeaza prin expresii

indirecte, printr'un transfer de termeni, prin metafore. Metafora plasticizanta reprezint. o tehnica compesatorie, ea nu e
chemata s imbogateasca faptul, la care se refera, ci s completeze i s'a razbune neputinta expresiei directe, sau, mai precis,

s faca de prisos iifinitu1 expresiei directe- 2). Originea metaforei plasticizante st in incongruenta dintre lumea concreta
5i lumea notiunilor abstracte si In nevoia de a inlatura aceasta
incongruent. Metafora plasticizanta nu are un caracter istoric,
nu se explic prin imprejurari istorice, ci i are geneza in
insasi constitutia spirituala a omului ca atare. Ea nu poate cu
alte cuvinte s apar6 la un moment dat si pe urma sa dispara,
ci tine de structura spiritului uman; apare si dispare odata cu
Ibid., pag. 34.

Ibid.. pag. 35-36,

www.dacoromanica.ro

Lucian Blaga

425

aceea, problema metaforei e o problema de antropologie. Metaforele revelatorii cauta sa readeze un mister, prin
mijloace pe care ni le pune la indernana lumea concreta, experienta sensibila si lumea imaginara-. Metaforele revelatorii au
cu totul alta genez decat metaforele plasticizante; metaforele
revelatorii rezulta din maul specific aman de a exista, din existenta In ortzontul misterului si al revelrei. Metaforele revelatorii
sunt ntile simptome ale acestui mod specific de existenta-1).
Atata vreme cAt omul trieste in starea de lin" iste paradisiaca,
atata vrerne cat nu are constiinta misterului, el se multumeste Cu
metaforele plasficizante. Din momentul insa cand vine in contact
cu misterul i dobandeste constiinta acestma , apar i intra in
functiune metaforele revelatonl Metaforile revelatorii isi att
deci origina in existenta intru mister a omului.
Felul metaforic de a vorbi despre lucruri face parte dupa.
Blaga in mod necesar din constitutia i existenta specific umana:
Geneza metaforei coincide cu geneza omului si face parte
2). Deaceea,
dintre simptomele permanente ale fenomenului
Blaga crede ca mai indreptatita decat formula: omul este animal
politic-, e formula: omul este animal metaforizant-. Caci atata
vreme cat va exista omul, va exista i felul de a vorbi metaforic despre lucruri. Traind intr'o lume concreta, el nu are mijloace de a o putea exprima; traind in orizontul misterului, el
nu are mijloace de a-1 putea revela; o situatie, cum vedem, de
cloua ori precara, pe care metafora vrea s'o corecteze. Metafora
joaca asadar un rol fundamental si constitue o problema la solutionarea careea sunt deopotriva interesate atat antropolOgia
acesta.

cat

metafizica.

Nu numai anumite metafore pot indeplini functia de a

revela misterul, ci si miturile vor s fie revelari ale misterului.
Blaga distinge si la mituri &m grupe: miturile semnificafive
si miturile trans-semrulicative. Miturile semnificative reveleaza,
cel putin prin intentia lor, semnificatii, care pot avea i un echivalent logic. Miturile trans-semnificative incearca sa reveleze
ceva fara echivalent logic- 3). Miturile in adevaratul inteles al
cuvantului, miturile autentice, nu trebuesc confunclate cu teoriile
ipotezele stiintifice j filosofice, ca de pilda ideile de atom,
de vibratie, de eter, de substanta, etc., care si ele vor s reveleze
misterul 6 au si fost numite mituri. Nu trebuesc confundate.
Ibid., pag. 41-42.
Ibid pag. 44.
Ibid., pag. 59.

www.dacoromanica.ro

Lucian Blaga

426

fiindca intre mituri 6 teoriile i ipotezele stiintifice 6 filosomitologic e robul or-,

fice sunt deosebiri esentiale.
giastic al analogiei, spiritul stiintific e suveranul plin de tact
al analogiei. Spiritul mitologic, pornind dela oarecare analogie,

nu mai e in stare sa faca alt pas constructiv decal in sensul

unui plus analogic involt, in sensul unui postulat excesiv... Spiritul stiintific se arata atat de suveran in utilizarea analogiei,
...logica analogita" 1). 0 alta deosebire st
In faptul ca in vreme ce spiritul mitic intregeste aparentele
in sensul ca acestea ar fi manifestari aidoma ale unor puteri,
'Meat el sparge

invizibile-, din contra spiritul stiintific desfiinteaz aparentele

substituindu-le alte structuri- 2). 0 a treia deosebire sta in
faptul ca in vreme ce spiritul mitic, vasal orgiastic al analogzei, tind s integreze lumea concretii in viziuni cladite din demente de experienta vitalizata, spiritul stiintific, suveran asupra
analogiei, tinde s'a" substztuiasdi lumii concrete viziuni cladite din
elemente de experienta devitalizat- 3). Blaga arat mns ch

deosebirile cele mai mari sunt intre fictiunile stiintifice i miturile trans-sernnificative, care nu reveleaza propriu zis semnificatii, ci numai cadrul unor semnificatii. Aceste mituri
pot fi comparate cu ideile decal in sens negativ. Mitul este un
atribut esential al omulw... Mitzi apare in coonlonate stilistice,
e determinat de categorille abzsale, i line de destinul creator
sau demiurgic al omului- 4).
Dar dac creatia culturala se caracterizeaza prin atribute
metaforice, prin intentii revelatorii i prin pecete sfilistica, atunci
nu e greu de facut deosebirea intre dotia notiuni, care in filosofia contemporana a cultuni, joaca un smare rol si au fost
foarte desbtute: cultura 5i civilizatie. Creatia de civilizatie
este o plasmuire a spiritului omenesc in vederea satisfacerii intereselor vitale, a asigur'U'rii secun.titii i confortului; nu are,

ca creatia cultural, caracter revelator, dar poate avea prin

reflex un aspect stilistic accesorie. Intre culturaza

civili tie
,.si

e o deosebire de natura ontologicd: Cultura r6spunde exi,stentei

umane 'jam mister $i revelare, iar civilizatia riispuncle existen(ei
intru autoconservare i securitate- 5).

Dupa ce aduce o seama de noui precizari interesante in

Ibid.. pag. 62.
Ibid., pag. 66.
Ibid., pag, 68.
Ibid., pag. 76.
Ibid., pag. 110.

www.dacoromanica.ro

Lucian Blaga

427

legatura cu categoriile abisale, cu notiunile de cosmos si cosmoide,

de stil, Blaga se ocupa intr'un capitol cu aemrificatia metafizica a culturii, aducand contributii ce se mica minunat in eadrul sistemului sau metafizic. Am vazut CUM dupa Blaga existeata umana este existenta in rnister i cum omul inceare necontenit ss reveleze .misterul. Incercnd sa reveleze misterul, omul

devine creator de cultura. Cultura, in acensta perspectiva, nu

este un lux, pe care si-1 permite omul ca o podoaba, care poate
sa fie sau nu; cultura rezulta ea o emisiune complementara din
specificitate'a existentei umane ca atare, care este existent intru
mister Si revelare" 1). Cultura nu este ceva accesoriu sau secundar, nu e un simplu epifenomen, ceva contingent, cei e implinirea necesara a omului, este expresia vizibila a existentii
umane catexohin". Cultura a aparut cand omul a inceput
existe altfel, cand

insusit un nou mod de a, exista, cAnd omul

a devenit om", adica a inceput sa existe in planul misterului

al revelarii. Acest nou mod de a exista, care isbucneste nu se
stie cum si dece, Blaga it mai numeste i mutatie
Cultura este expresia unei atare mutatii. A exista in orizontul
misterului i in vederea revelarii, e un fapt fundamental si
constitutiv al spiritului uman, un fapt care se declara printr'o
zbuenire din adanc, ceva originar si ireductibil, o conditie implicata fara de care omul nu e om, o premis, pentru once explicatie referitoare la culturr 2). lar pentru a-si revela rnisterul,
omul dispune de doua serii de mijloace: de acte de cunoastere

si de acte plasmuitoare. Pentru a-1 revela, iar nu pentru a-1

atinge. Caci daca stilul reprezinta pe de o parte incerearea de
a depasi imediatul, de a sari in non-imediat, el efectueazii pe
de alt parte si o izolare, de mistere si de absolut. Stilul este
o aspiratie pre revelarea absoluta, dar o aspiratie care este la
timp infrimata transcendent, infranata de Marele Anonim. Creatia
cultural5 trebue ded s" fie inteleasa ca un compromis intre
existenta umana j Marele Anonim. Prin stil Cu cate goriile lui

abisale, Marele Anonim asigur omului destinul creator, dar

totodat el se asigur i pe sine, brand msuri ca omul s nu
i se substitue. Marele Anonim s'a ingrijit ca stilul sa nu fie
absolut, ci relativ. In faptul stil se intretae doua randueli: una
este aceea a destinului uman, pus in slujba creatiei si a transcenderii; cealalt.' este aceea a Marelui Anonim, care se apra
Ibid., pag. 170.
Ibid , pag, 175--176.

www.dacoromanica.ro

Lucan Blaga

428

reglementeaia- 1). Deaceea Blaga spune: Duo concepfia

noastrii stilurzle reprezintii, pe plan metafizic, tot atatea cadre

reveleze mistereld, dar $i

prin care spiritul uman incearca
tot atiltea frdne transcendente, adicii tot at'atea auto-apirgri
ale Mareluz Anonim fal4 de aceste incerch'rj, umane. Logosului
inconstient ii revine deci in conceptia noastr o functie pe ca
de revelatoare, pe arat de zzolatoare. Prin categoriile abisale
(logosul inconstient) cu care suntem inzestrati, Marele Anorum
ne tine la rodnicei distanta de sine insusi, si de toate marile
maruntele mistere. Privind stilurile, nu putem concepe deci o
superioritate categoric a unwa fat de altul i nici vre-o legatura, pe o unica linie ascendenta, intre ele. Sub unghiu
tafizzc stzlurile sunt echivalente- 2).

Datorita acelei mutatii ontologice, adica acelui nou mod

de a exista, unic in tot universul, intru mister si revelare, omul
a devenit, dintre speciile animale, singurul sub iedt creator. Acest

fapt ar putea avea, dupa Blaga, semnificatia c. in om s'a

fmalizai evolutia, care procedeaza prin mutatiuni biologice,
c dincolo de el nu mai e posibila o noua specie biologica superioar lui-3). Omul reprezinti un capt ultirn; cu aparitia lui
s'au stins potentele rnutatiunilor biologice, o noua mutatiune
mai e posibila. Omul e oeva cu totul singular si detine o po-

zitie exceptionala in naturi A admite c ar mai fi posibita

aparitia unor fiinte supen'oare celei omenesti, ar insemna si se
admita c e posibila aparitia unei specii care s.' se substitue
Marelui Anonim.

T udo r Via nu s'a ocupat de filosofia cultuti nu numai

In prelegerile dela Universitate, unde mai multi ani de zile a
predat cursuri din aceast materie, ci si in diferite studii pe care

le-a publicat. Maud dela definitia analogici ce s'a dat culturii, analizand i urmarind istoric i sistematic conceptia rationalist i istoric despre cultura, scotnd cu aceasta ocazie in

relief contributiile lui Rousseau, Kant, Herder, Hegel, Nietzsche

si Troeltsch, Vianu arata cum, incepand cu secolut al 18-lea
cnd s'au pus pentru prima oar probleme de filosofia caturii,
problematica culturii s'a desvoltat intr'un proces dialectic, ajun-

gaud la faza ei actual, care lui Vianu i se pare a fi una

activista. In adevr, dup definitia analogica a culturii, trei
Ibid., pag. 184.
Ibid,, pag. 189.
Ibid.. pag. 217.

www.dacoromanica.ro

Tudor Vianu

429

stint ntoele esentiale ale conceptului de cultura i anume : 1)

ideea de activitate ; 2) ideea unei naturi ale carei posibilitati

cultura le desvolta; 3) ideea unei valori care conduce opera

culturii" 1). Conceptia rationalista a culturii pune accentul in
special pe ideea de natura, adic sustine ca opera culturii
i propune sa realizeze propria natura buna i rationala 4
omulur. Exista insa aceasta natura omeneasca primitiva i inca
netransformata de valorile culturii? Conceptia istorica, pornind
dela fapte, sustine din contra ca nu exista decal cliferite culturi
dependente, conduse de norme deosebite i variate, punand
astfel accentul pe ideea de valoare. Obiectiile trezite de atitudinea lui Nietzsche, se contureaz intr'o conceptie noua, care
preconizeaz intelegerea faptei culturale ca un adaos creator
In procesul realitatii i prin care realitatea i completeaza
neintrerupt sensul ei spiritual". E conceptia pe care Vianu

numeste activista. Dupa aceasta conceptie, cultura nu mai e

considerata ca realizeaza natura, dar nici c i se opune, ci
mai de graba ca o intregeste... Natura se completeaza in felui
acesta prin dimensiunea adanca a unita4ii. Natura se umanizeaza" 2).

Filosofia culturii a parcurs, dupa Vianu, dela originile ei

pana astazi, un adeva.'rat proces dialectic. Dela Rousseau la
Nietzsche si peste acesta asistam, asa dar, la desvoltarea unui
adevarat proces dialectic. Prima etapa o ocupa in acest proces
Rousseau care creaza noua problemi filosofica a culturii, formuland ndoial cu privire la valoarea civilizatiei i cerancl
conformitatea ei cu norma naturii in om. A doua etapa o
deschide Herder, and considera ca ceeace am numit norma
naturala nu poate fi regasit nicaeri in umanitate, pretufindeni
intampinand culturi omenesti ca niste valori autonome introduse

In realitate. Sentimentul de criza, caruia problema culturii

d.atoreste aparitia, a continuat s'o alimenteze mai departe i in
faza istorista pe care o inaugureaza Herder. La capatul acestei
faze se gaseste Nietzsche care cauta sa stimuleze originalitatea
culturii noastre, asigurand-o impotriva istorismului, caruia totus
i datora categoria care conduce critica a." 3).

Mai tarziu, Vianu a avut prilejul sA adauge note noui

conceptiei sale. In Idealul clasic al omului", 1934, Vianu a
adus unele obiectii conceptiei moderne a culturii, care urmarina
Tudor Vianu, Istorism si rationalism (Studiu de filosofa culturii) ed.
I, 1929; ed. II-a, 1938, pag. 61.
Ibid. pag. 62.
Ibid. pag. 61-63.

www.dacoromanica.ro

430

Tudor Vianu

mai Cu seama perfectionarea cadrului social, neglijeaza in aceia5i

masura desvoltarea interna a omului menit sa ocupe acest cadru,

le unde nevoia intoarcerii catre idealurile morale ale clasicis-

mului. ...Daca in sistemul evaluarilor noastre morale, scrie

Vianu, inlocuirea viziunii statice a omului unitar i limitat
functiunile indicate de randuiala cosmic, cu viziunea unui om

mai plastic, menit sa se integreze in miKarea de desavarire

a lumii, a rspuns la un moment dat, orientarilor fundamentale
ale culturii noastre, o rememorare a vechilor idealuri vine acum
la turHpul ei"1). Numai aceasta rememorare ar putea asigura
libertatea, autonomia i demnitatea persoanei umane.
In celelalte studii ale volumului citat sau in Generatie
Creatie, Contributii la critica timpului", 1935, se g'asesc
linia indicata, celelalte contributii ale lui Vianu in problema.
eticei i a filosofiei culturii2).

Idealul ciaste al omulu, pag. 20.

In legg.turA cu problemele de filosofa culturit a se vedea si studul
nostra : Din problemele culturii europene, Bucurest, 1931,

www.dacoromanica.ro

Alti gand.itori
Nu putem incheea aceast lucrare, fr s amintim alti
cativa cerc,etatori.

G rigore Tus an. Om de rar finete si distinctie, de ornodestie'nu prea des intalniti in tara noastr, dar manifestnd o adanci
constanta pasiune pentru filosofie, pe care a inzestrat-o cu lucrri
istorice si cu idei proprii, Grig o re Tus an s'a niscut in

Bucuresti la 24 Ianuarie st. v. 1878. Dupi ce termin liceul

Sft. Saya, se inscrie la Universitatea din Bucuresti, avnd ca
profesori pe T. Maiorescu, B. P. Hasdeu i Al. Odobescu,
unde-si ja licenta in drept i filosofie. Pleac dup aceasta la
Paris, ascult aici pe H. Bergson la Collge de France pre&And despre neoplatonism, fapt ce-1 va determina apoi s scrie
interesanta sa lucrare despre Plotin. In 1899 i d doctoratul in

drept la Bruxelles. Intors in tar, ocup o catedr de filosofie

In invatmntul secundar, iar in 1915 e numit Director General la Casa de Credit a Corpului Didactic, demnitate pe
care o define si asazi. In tot acest timp Gr. T.usan, desfisur o intinsa activitate ziaristica, ocupndu-se insA cu probleme de cultur., sau cu chestiuni politice. Recunosciindu-i
aceasti bogat activitate cotidian in domemul culturii, Academia

Romn Il alege in anul 1937 membru onorar al ei. Asculttorii posturilor noastre de Radio au avut deasemeni ocazia s-1
aucl de nenumrate ori vorbind despre probleme filosofice sau
de cultur in strns legtur cu actualitatea.
Grigore Tusan a publicat: Filosofia lui Plotin, Varia(iuni Literare si Filosofice; Evolutia sistemelor de morala;
Trei studii filosofice; Dincolo de Coiidian; Criterii i evoart;
Orient6ri, filosofice; Nuante filoso/ice; Opinide unui sin guratic.
Dui:4 Grigore Tusan, mijlocul eficace de cunoastere este

ratiunea sau cugetarea. Cu ajutorul ei noi putem ajunge in

posesiunea adev'irului, ce se afl in afar de timp i de spatiu,
ce planeazii intr'o lume imuabil i etern. Cine se cufund
_in lumea simturilor, spune el, se pierde in labirintul lor. Firul
www.dacoromanica.ro

432

Alti gAnditori

rosu al inteleptei Ariadne 11 d numai cugetarea care scoate

din vltoare .i haos norma sigura a unei orientari, ce duce in
cel inalterabil; i aci sta
r tul luminat. Aci e adevrul
siguranta deplina a existentei i personalittii noastre"1). Socotind ratiunea capabila de cunoastere sigura, Grigare Tusan
va fi deci i partizanul unor soluii metafizice a problemelor
filosofice. Desigur, ratiunea n'a putut deslega pana acum marile enigme ale existentei, dar acest fapt nu ne indreptateste
deice s conchidem ca clrumul spre deslegarea lor ar fi definitiv inchis. Dintr'o stare de fapt nu se poate deduce un prMcipiu, i ca atare o atitudine agnostica este nejustificata. Me-

tafizica i are domeniul, dupa Grigore Tausan, nu numai in

aspiratiile adanci ale sufletului omenesc, ci

i in mijloacele
de care se serveste ea intru deslegarea problemelor ce-i revin
de drept: ratiunea poate patrunde macar in parte enigmele
existentei i ne poate da o icoana despre ordinea ce domneste
In univers. Sistemele filosofice, cari au aphrut in istoria gindirii omenesti, nu sunt aparitii capricioase, simple jocuri efemere ale mintii, ci creatii ale cugearii, ce desvalue fiecare
noui aspecte ale realitatii. Multimea i varietatea lor nu trebue
sb." fie motive de indoiala descurajare, ci din contra indemnuri
ipentru a continua i pitrunde mai &lane in mima
Dup Grigore Tusan, sufletul dispune de anumite forte
misterioase-, creatoare in adevaratul inteles al cuvintului. Nici

un ad t politic revolutionar, nici o opera de ara, nici o descoperire 5thntific sau morah, nu sunt posibile fara aceste
forte misterioase. Acolo, in profunzimi de suflet, sunt pu-

tenle misterioase ale creatiei si acolo sunt Goethe, Shakespeare,

Pasteur sau Edison, nu in cartile ce le-ai citit In coJile ce

le-ai urmat. Acolo sunt i unde nu se recunosc dar tresc
In puteri movatorii si fecundante.... In once creatie adevarata,
In once vis artistic ca i in once descoperire exisa acea chemare dinauntru, acea voce care suna i porunceste. organizeaza
rndueste. E demonur acela pe care-I simia Socrate in el,
ca o forta poruncitoare i conducatoare" 2). Ipoteze stiintifice,
creatii artistice, revolutii morale si politice, sunt fructul fortelor ascunse din sufletul nostru, ci nu al cugetarii logice.
De unde nu urmeaz ins c gandirea propriu zisa n'ar mai
avea nici un rol si ar fi inutila. Ea are sarcina s. disciplineze
Orientari filosofice, pag. 54.
Orientn filosofice. pag. 84.

www.dacoromanica.ro

Alti ganditori

433

spiritul, sa confirme i sa consolideze rezultatele oblinute prin

salturile ilogice. Solutia nu este prin urmare: cugetare sau inspiratie, ci cugetare i inspiratie, fiindca amancloua sunt necesare
indispensabile vie tii spiritului.

In morala, Grigore Tausan combate teoriile fataliste

determihiste, combate hedonismul sub toate formele lui, pleclfind cu caldura i convingere pentru libertatea voin. tei i res-.
ponsabilitatea morph, pentru o morala a datoriei, in care factorul rational isi are partea lui importanta de contributie. Dea-

ceea Grigore Tausan expune cu simpatie doctrina morala a

fui Kant si rstoarni criticile nejustificate ce i s'au adus.
Expunand diferite conceptii morale pe cari le critica, el ajunge
la urmatoarea concluzie, care exprima i atitudinea lui in morala:
Dispretul vietii corporale, iata deci ultima maxima, supremul
adevar i permanenta norma de conducere in vieata, la care
s'au oprit si pe care au recomandat-o crestinii i paganii, mistetele antice i ascetismul crestin, moralele filosof ice si cele
teologice, Kant si Pascal, Aristotel i Platon, chiar Epicur
chiar Bentham. Dar desigur de aici nu trebue si se scoatA

concluzia cascetismul este singura norma in viea.ta, ce ne

propunem. Ascetismul nu e decat o faza, o propozitie pe care
ne putem baza pentru a trece mai departe. Morala suprema nu
va avea, dupta noi, forma negativa ascetica: abstine; ea trebue
sa tie o cale fecunda, un mijloc de progres social si o intrezarire a unei lumi superioare. Din aceea ca vieata corporal
s'a dispretuit de toti marii conducatori morali ai omenirii, noi
scoatem invatamantul pe care toti acesti mari conducatori ni-1
dau, ca vieata cu adevarat demna de a fi traita este vieata de
idei i pentru dei. Concentrarea intelectuala este astfel purlficarea ceruta de morala esoterica i vieata pentru ideal va fi
punctul de realizare a tuturor celor ce au volt a fi sfatuitorii
omenirii" 1). Inaltarea in lumea ideilor, trairea in lumea spiritului, au drept urmare eliberarea sufletului de ceeace este tendinta egoista, indreptarea lui pe calea desinteresata a idealului
face s se simta solidan.
care apropie pe oameni,, Ii uneste
Determinarea principiilor morale si a iclealului moral nu este

insa posibil, da Grigore Tausan, decat daca se recurge la

consideratii metafizice. Caci morala, spune el, este o cercetare
eminamente metafizica.... Nu poli indica calea de a ajunge
la bine deck avand o conceptie ce presupune o anumita ati1) Evolutta sistemelor de moral ed. 111, 1931, pag. 158-9.

www.dacoromanica.ro

28

Alti gAnditori

434

tudine metafizic61. Once mare moral a avut la spatele ei un

sistem metafizic, un fe' de a intelege asupra lumei 5i a deslega
problemele fundamentale ale universulM-1).
In Opin. iile unui singuratec-, gsim o seam de aforisme,
cari defmesc 5i mai bine atitudinea lui Grigore Tu5an
viea
i fati de vieata. Lath* cateva mai caracteristice: Dac
e o fericire a te na5te la o anumit epoch', e o alta 5i mai
mare: a muri la timp oportun. Multe vieti s'iar fi transformat

In legende populare, dac nu s'ar fi prelunge; SAnd e5ti

cu conditia si nu fii nici schimnic,

mizantrop"; Cine imbe5te pe altii, trete de dou ori: odat
vieata lui i odat vieata altora. Altruismul este un egoism
raim at"; Nimic mai tutil ca boala. Ea ne aduce dminte
singur, e5ti o fort.

sanatatea singuri este suficient de a te face ferice; Basmele plac copiilor. Dar din copilrie a rmas n sufletul nostru
cel putin ataa ca suntem dispu5i a crede once legend.-; Un
pas gre5it te face s cazi... Moralmente e acela5 lucru 5i prima

hotrire va decide de tot restur; Daci nu se cunoa5te mica

pentru a ajunge la fericire, se stie mijlocul sigur de a fi nefericit: Fii vanitos"; Mori de attea ori de cite ori ai pierdut
o iluzie-; ,Sursum corda! strigi cei czuti in lupta vietii.
Victorio5ii tac"; Cel mai mare sgomot 1-au fcut in lume
scriitorii., pe cari foarte putini i-au citit. Puterea faimei necontrolate-; ,,Profit de ziva de azi!" Mare eroare. Dimpotriv amng mereu plcerile. Vei avea iluzia ca ti-a stat in
putint s le ai, dar n'ai vrut i ai senzatia ,avarului, pe cnd
In realitate n'ai ce cheltui fiind srac ca by".
Increiator in puterile ratiunii i in fortele ereatoare Ale
sulletului, parfizan al unei morale a datoriei, Gr. Tu5an ocup
In filosofia romneasc6 o pozitie care merit s fie cunoscuti.

Mihail 12du1escu a publicat Analiza cunoasterii

(1911) in care este expus istoric 5i critic problema cuno5tintei.
El ne-a mai dat deasemeni Notiunea de filosofie (1927) in care,
data' cu artarea scopului i obiectului filosofiei, el sustine
c filosofia este in functie de individualitate 5i de atmosfera
spiritual istoria
I. D. .G herea a publicat cAteva fragmente din conceptia
lui in Revue de Metaphysique et de Morale'', Revue Phi10sophique-, Revista de Filosofie- i alte reviste, iar acum in
urrni ne-o prezina intreagi in lucrarea Le moi et le monde,
1) Ibid. pag. 154.

www.dacoromanica.ro

Alti gAnclitori

Essai d'une cosmogonie anthropomorphique (Bucuresti,

435
1938).

Cum lucrarea lui I. D. Gherea a aprut in timpul c volumul

nostru se afla sub tipar, ne multumim s vedem in putine cuvinte

despre ce este vorb in aceast lucrare.. I. D. Gherea supune

unei stranse analize notiunile fundamentale ale simtului comun,
ca eu, obiect, suflet, corp, fimp, spatiu, cauzalitate, etc. El porneste intru aceasta de la eul pur, pe care cauth si-1 determine
eat mai indeaproape, disecand in special cu o deosebit perspicacitate notiunea de durat.. El arat apoi cum; senzatiile, care
sunt durate, ajung Lotus s semnifice obiecte. Cu un cuvant Gherea
ajunge la o cosmogonie antropomorficr, cum o afirmi el insus
In subtitlul lucrrii sale. Lucrarea lui Gherea rnerit toat atentiunea i regretrn c timpul i imprejurrile nu ne-au permis
s insist:im pe larg asupra ei.
Un alt ganditor, asupra cruia nu putem atrage declt atentia,

este Stefan Lupa sc u. El a publicat urmfitoarele opere, toate

In limba francezi: Du devenir logique et de affectivit, t. I,
Le dualisme antagoniste et les exigences historiques de l'esprit,
t. II, Essai d'une nouvelle thorie de la connaissance (J. Vn'n,
Paris, 1935); La physique macroscopique et sa porte philosophique (J. Vrin, Paris, 1935); Les ides directrices d'une
nouvelle philosophie des sciences, (F. Alcan, Paris, 1936).
In genere, filosofia romaneasc de astzi se prezint sub
cele mai bune auspicii. Aproape toate domeniile filosofice si-au
gasit reprezentanti merituosi, pregaiti s iea in cercetare probleme fundamentale i s aduc, prin munca i talentul lor,

contributii demne de luat in searni. O pleiad de tineri, ale

ciror conceptii sunt in plin cristalizare, cari au publicat fragmente i studii in diferite periodice sau chiar in volume, despre
care insa n'am avut spatiul necesar s referim aici, constitue a
garantie serioas c filosofia romneasa ce se all astzi intr'o
perioad de inflon're pe care n'a cunoscut-o nici odat pn acum,

i va continua mersul ei ascendent, in folosul neamului si al

culturii umane.

www.dacoromanica.ro

Periodice
In afara" de ganditorii cari au ajuns la viziunea, de ansamblu
si-au inchegat, unn- mai mult, altii mai putin, in sistem ideile
lor despre lumd, sunt o seama de alti ganditori, cari deasemeni
lucreaza asiduu In diferitele domenii ale filosofiei, aducand contributii interesante ce merita s fie cunoscute. Teoria cunostintei, logica, estetica, sociologia, pedagogia, psihologia (intrucat
mai poate fi socotit disciplina filosofica), filosofia istoriei, filosofia dreptului, filosofia religiei, sunt disciplinile cari si-au gasit
cercetatori ai problemelor lor fundamentale. Niciodata filosofia

n'a stat mai bine in tara noastra ca acum, atat prin numarul
elementelor, cat i prin pregatirea i seriozitatea cu care lucreaza. Dovada i numarul de periodice ce apar, in care se
desbat cele mai variate probleme filosofice: Revista de
losofie", care apare de mai bine de treizeci de ani, Arhiva
pentru stiinta i reforma sociala", Insemniri sociologice", Analele de Psihologie", Revista de Psihologie", Revista de
Pedagogie", Revista General. a Invatamantului", la care oolaboreaza o pleiada de cercetatori i ganditori tineri.
Nu numai aparitia regulata a atator periodice de specia' litate
dovedeste bogatia creatiei filosofice, ci i marile reviste literare,

care public regulat studii filosofice, cum sunt: Convorbiri

Literare", Viata Romaneasca", Gandirea", Revista Fundatillor Regale", Insemnari Iesene", Gand Romanesc",
Symposion", etc..
Rsfoind colectiile tuturor acestor reviste de specialitate
si de cultur., vom lua cunostint si de fructul muncii atator
cercetitori umili, car au tinut sa contribue i ei la deslegarea
unora sau altora din problemele filosofice i ne vom intregi
astfel tabloul pe care am incercat
prezentam in lucrarea de
tfata. Studiile folosofice din toate aceste reviste sunt un fapt care
dovedeste c creatia filosofica in cultura noastra nu e ceva
sporadic, ci ceva organic, ca problematica filosofica face parte
integranta i constitutiva din spiritualitatea noastra.
www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA
Cateoa lnnalri

Sociologia i afla din ce in ce mai putin locul

istoria filoso fiei. Toate straduintele ei din ultima vreme due
spre aceasts despartire. Sociologia vrea s fie o stiint de sine
statatoare i sa se desfaca in chip neindoelnic de once filosofie.

Tendinta nsi poate fi judecata felurit, dar ca fapt

obiectiv ea se impune oricarui cercetaor, incat nu ne este inggdmt s'a" o treoem Cu vederea. Totusi, odat ce am precizat
lucrul acesta i cititorul este pe deplin lamurit, nu vedem nici
o primejdie in algturarea tabloului istoric al sociologiei romnesti la cel al preocuparilar filosofice propriu zise. Vecingtatea aceasta poate fi chiar folositoare. Cititorul va vedea
prin comparatie mult mai limpe,de cAt s'a indepartat sociologia de filosofie, ct a izbutit sa infaptuiasca din tendinta ei
de neatgrnare. Numai ca, in loc sa judece intamplarea aceasta
in functie de treapta de inrudire, va trebui sa o judece in functie
de treapta, de instrainare a ei de filosofie.
0 istorte a sociolopei romanesti este prematura. Ne
lipsesc pentru aceasta cercetarile migloase de biblioteca, pe
temeiul carora sa se incerce o sintez5. -de proportii mari. Nu
s'a incercat pni acurn nici cel putin o istorie completa (de
specialitate) a literaturii romnesti, pentru care nu lipsesc lucrarile preOtitoare, j, ceea ce este mult mai suprator, nu avem

inca o bibliografie serioasa a tuturor publicatiilor romnesti.

In imprejurarile acestea nu ne este cu putinta decgt o
simpla schita a desvoltarii ideilor sociologice dela noi i mci
aceasta nu va putea fi ferita de Linde lipsuri, socotite de cei care

au avut prilejul sa adanceasca o anumit perioada sau opera

vreunui scriitor, ca neingaduite. Suntem incredintati ins.

incercarea noastra va atrage atentia asupra unui material bogat,

care isi asteapta de mult cercetatorii. Mai ales colaboratorii

www.dacoromanica.ro

438

cateva lreturiri

nostri mai tineri, care au strans mult material privitor la ideile

sociologice ale scriitorilor romani, in cadrut Seminarului de
Sociologie al Universitatii din Bueuresti, vor gasi in randurile
acestea un nou indemn, pe lang cel didactic, pentru asemenea
cercetOri.
3. Sociologia este stiinta realittii sociale, stiinta socie-

tatii sau a fenomenelor sociale. Ea se deosebeste atat de etic,

stiinta idealului moral, si politica, tiinta conducerii si a reformei sociale, eat si de stntele sociale particutare (econorma.
dreptul etc.), care studia. z numai anumite aspeete ale
societOtii (fenomenele economice, juridice etc.).

O schit istorica a sociologiei trebue s insire deci numai acele idei 5i acele scrieri care au o atitudine stiintific de
constatare si explicare a vietii sociale intregi. Asemenea idei
au aprut tarziu. Sociologia a trecut i la noi, ca pretutindeni,
printr'o fazO de pregaltire, in care problemele ei apar inglobate
in cuprinsul altor preocupri, in note de eiltorie, in observatii
etnografice sau culegeri de folclor, sau in cuprinsul preocupOrilor

de reforml, in ideologiile politice, care totdeauna au si o conceptie, oel putin rudimentar, despre societate si, in sfarsit, in

sistemele mai largi de &dire filosofie sau istorio. Ea se

desprinde apoi treptat de celelalte discipline filosofice i tiinVice, Anal ce isi statorniceste un inc sigur g bine definit fat
de ele. Din pricina aceasta mult vreme nu yam gsi in istoria
gandirii romanesti serien i inchinate de-a-dreptul sociologiei, ci
numai idei sociologiee in scrieri de alt natur.
Faptul acesta ne-a determinat sA reproducem cat mai matte

texte, eaci numai asa putem impristia once indoial despre

existenta unei sociologii romnesti. Altfel s'ar fi putut crede
c atribuim noi aoeste idei sociologice scriitorilor romani, printr'o interpretare mai larg a unor idei invecinate sau chiar
strOine de sociologie.
Exist o preocupare sociologic In gandirea romaneasoi

mai inainte ca sociologia si se fi ivit ca a tiing de sine stttoare. Dovedirea acestui lucru constitue partea intaia a lucrarii noastre. Exista Ins, cel putin in zilele noastre, si o miscare sociological propriu zis, vrednioi de aoeeasi atentie ca si
strduintele din strinatate. Infitisarea acestui fapt constitue
partea a &ma a incercOrii de fati.

www.dacoromanica.ro

N. Mtlescu

439

I. Premergatorii sociologiei romanesti.

1. N. Mzlescu (1625-1714). Cel dintaiu Auditor roman
care a deschis un drum larg cercetaritor stiintifice in legatura
cu viata omeneasca, este spatarul Nicolae Milescu. Om de intinsa cultura, un enciclopedist in intelesul bun al cuvntultd,
nu lipsesc din opera lw." geografica i etnogra-fica, nici unele in-

forrnatii pretioase pentru sociologie. Insemnarile lui in legatura

cu viata sociala sunt de obiceiu fugare si neindestulkoare
se marginesc la simple relatad de fapte. Cu toate acestea scrierile lui cuprind lucuri vasuie $i trae, stranse in calatorii lungi
anevoioase,inc'at nu este un simplu compilator,ci un observator
de teren, cel dintaiu Roman care a luat contact stiintific cu realitatile sociale, care a intreprins cercefri tiintifice directe.
Cereetarile etnografioe i sociologice de teren dela noi, atat de
raspandite azi, isi gasesc in Milescu cel dintaiu premergaitor.

Faptul acesta ramne adevarat, cu toate c Milescu nu a cercetat realitatile romanesti si nu a calatorit cu ganduri pur 5tiinlifice. S'a folosit irisa de calatoria sa in China (1675-1677)
ca trimis al larului, ca s'a observe cat mai multe lucruri
descrie cele vazute. Astfel ne-au ramas dela el trei lucrari
care intereseaza i sodologia, cunoscute sub numele de Itinerarul siberian", Stateini Spisok" i, Descrierea Chinei". Prima
a fost publicata In romaneste de G. Sion in 1888, sub titlul
De la Tobolsk pina in China" 1), apoi impreuna cu a cloua,.
de Em. C. Grigoras in 1926, sub titlul Cilatorie in China" 2),
dar, dupia cum, a dovedit C. C. Giurescu, textele acestea nu corespund cerintelor

inca se ageapt inca o edi-

tie romneasca a operelor lui Milescu, care sa prezinte suficiente garantii pentru a putea fi folosite. Dar chiar asa cum sunt
infatisate lucrarile lui Milescu, ne putem face o idee despre
valoarea lor.
Milescu d foarte multe informatii despre asezarile oDe la Tobolsk pana in China. Note de calatorie de Splitarzzlu Mcolee Mzlescu 1675. Traduse dup textu grecescu de G. Szon. Extrasu da
Analele Academie Romane Sera II. Tom. X. Memorille Sectiunet Istorice,
Bucuresci 1888.
Splitaral Nicolai Mzlescu : Calatorie In China (1675-1677) In roma.neste si cu o prefata de Em. C. Grzgoras (Publicatiile Case Scoalelor, Bucurestt 1926).
C. C. Gzurescu : Nicolae Mtlescu Spatarul. Contributiuni la opera
sa literata, (Acad. Rom, Mem. Sect. Ist, S. III. T. VII. M.em. 7 Bucuresti
1927). V. la pag. 18 relatit despre o alta publicare a Itinerarului Siberian"
la 1905, de fapt o stmpl reproducere a traducerii lu Sion.

www.dacoromanica.ro

Dimitrie Cantemr

440

menesti, despre triburi, religii, obiceiuri, ceremonii, organizare,

diplomatie, care constituesc un material sociologic de pret. Dam
un singur exemplu:
Pe lang mare si pe lang5 fluviul Amur locuesc Samoezii,
iar mai inoolo Ostiacii. Aceste popoare sunt foarte numeroase
pe malurile lui Obi, pana la Narim i inainte. Printre acestia

sunt si Tarari, Oda dincolo de orasul Tomsk si pan pe la

inceputurile fluviului Obi, iar imprejurul Berezovei sunt altare
idolesti ale Ostiacilor. Se zice c acolo era idolul de aur mnnit

Baba; cele mai multe sunt insa de argint, de arama si de

(emu vopsit. Acesti pagani ofer templelor for i primele fiare
salbatece care le vaneaza"1). Despre Ostiaci Milescu ne mai

informeaza c locuesc in iurturi (corturi)", toti ...se ocup

cu vanatul pestelui: unii ma.nanca pestii chiar cruzi; altii
usuca sau ii fierbe; sare i paine ei nu cunosc; se nutresc numai
cu peste i cu rdacinile unei plante care se numesc sauca, pe

care o aduna vara, o usuca si apoi iarna o manilla'. Pestele

il vaneaza nu numai pentru mancare, ci din unii pesti isi fac,
jupuindu-le pielea,

i imbracaminte,

apci, servindu-se la

cusutul lor CL vinele sau matele de peste. Ei umbla cu foarte

usoare vase facute din lemne, in care se pun cate cinci i ease
persoane. Ei poarta arcuri i sigeti, gata fiind totdeauna pentru
razboiu. Femei au foarte multe si tine fiecine cate voieste-2).
Despre China informatiile sunt bogate i valoroase. Ca
atitudine tiintific, Milescu isi d foarte bine seama de superioritatea observatiei directe si nu se sfieste sa spuna despre geografii contemporani c despre aceste locuri i rauri ei nimica
nu stiu; i dac vreunii din ei au spus cate ceva, au insirat mai
mult fabule, dupa cum le-au auzit i ei dela alii, dar nici until
n'a mers Ara acolo, ea sa faca experienta"). Constiinta aceasta care abia daca in zilele noastre se va raspandi in deajuns
printre oamenii de stiinta, arata limpede eat de inaintata era
conceptia despre stiinta a lui Milescu i cat de mult s'a pierdut
prin faptul ca pilda lui n'a putut fi continuata.
2. Dimitrie Cantemir (1674-1723). Celalalt mare ganditor al vrernii, Dimitrie Cantemir, face un pas mult mai insemnat in privintastim. telor sociale. El alcatueste cea dintai monografie regional romneasc, Descrierea Moldovei-, opera enDela Tobolsk 'Ana In China, trad. Sion, pag, 31-32, (Cu ortografa noug, cum vom reproduce toate textele, pentru a usura etrea lor).
Op. cit. pag. 43.
Op. cit. pag. 12.

www.dacoromanica.ro

Dimitrie Cantemir

441

ciclopedic6. de mare insemnatate pentru geografie, istorie, etnografie, sociologic si politic. Informatille despre organizatia sopolitica a Moldovei, despre viata ei economica, despre
cial a
oeremoniile publice si private, despre obiceiuri etc., intereseaza
foarte de aproape sociologia.

De sigur nici Milescu, nici Cantemir nu sunt sociologi,

dar lucrarile lor deschid putinta acestei stiinte: Milescu prin
culegerea de material din care se cladeste sociologia; Cantemir
prin material si prin incercari de explicare care Il apropie si
mai mult de zilele noastre.
Cantemir sta.rueste mai ales asupra determinarilor geografice ale vietii omenesti, stand si in privinta aceasta alturi
de ganditorii cei mai de seama ai veacului
Astfel, lamureste neatarnarea e.lorva tinuturi moldovenesti
In cea mai mare parte pnn condittile geografice prielnice. Primul este Ciimpulung, in judetul Sucevei, inconjurat de un lant
continuu de munti foarte inalti. Are cam cincisprezece sate, care
toate se folosesc de legi st de judeaatori particulari. Cateodata
primesc doi vornici trimisi de domni, totusi nu rar, daca acestia
vatatn pe locuitori, ii gonesc sprijiniti de intariturile pe care
natura li le-a dat. Ei nu cunosc munca campului, caci n'au campii

In muntii lor; toata ocupatia lor este cresterea oilor. Pltesc

impozit anual nu cat ar voi domnul, ci cum li s'a fagaduit de
i aceasta invoiala o reinnoiesc prin trimisulor de cate ori vine un domn nou in Moldova. Daca domnul
ar voi
trateze cu asprime i sa le impue biruri noi, nu stair
mult de vorba, ci refuzand plata impozitului, se retrag in adan-

dorm) anteriori,

curile cele mai ascunse ale muntilor; de aceea nu pot domnitorii

sa le ceara mai mult decal sunt

A doua republie mai mica in Moldova este Vrancea in

judetul Putnei, aproape de hotarul Valahiei, inconjurata din
toate partile de munti foarte stancosi. Ea are 12 sate si numara
2.000 de case; pentru acelas motiv ca i Campulungul, locuitorii se multumesc cu cresterea oilor si nu cunosc plugul Ei
de asemeni platesc in fiecare an domnitorului un impozit anumit
hotarit, se conduc dup legile lor i refuza poruncile domttitorului si pe judecatorii

A treia este Tigheciul in judetul Falciu, o pa.dure asezata la hotarele Bugeacului Tatarilor, apararea oea, mai puternica a intregei Moldove asezata intre Prut i Basarabia. Locuitorii platesc in fiecare an domnitorului un mic impozit si
www.dacoromanica.ro

Dimitrie Cantemir

442

sunt toti calarasi. Odinioara ajungeau la 8.000, astazi de abia

pot sa aduci in anvil de lupti 2.000. Ei intrec pe toti ceilalti locuitori ai Moldovei in partea rizboinica, de aceea proverbul zice: cinci ostasi dela Cram lac mai mutt decat zece
din Bugeac. Cinci Moldoveni intrec pe zece dela Cram i cinci
Codreni biruesc pe zece moldoveni-. Codreni insemneaza: dela
padure (codru), fiindca in Moldova se zice Codrul Tigheciului- 1).

Cantemir explica prin factonl geografici i obiceiurile:

Dupa cum diferita e clima in diversele provincii ale Moldovei,
tot asa deosebite sunt si
2), dar nu uita nici insemnatatea vecinatatilor politice. Locuitorii din Moldova de jos

sunt mai deprinsi cu armele din catiza deselnr razboaie cu

Ttarii; sunt si soldati mal buni si mai cruzi, dar sunt turburaj nestatornici i, daca n'au in fat un dusman din afara,
lenevia Ii strica lesne j urzesc rsvrtiri contra eomandantilor
cateodata chiar contra domnitorului- 3). Vecinatatea aceasta
tori

n'a putut totusi s strice anumite obiceiuri din batrani, care

vrednica a fi deosebiti
tin de fire si traditie. E de lauda
5i totdeauna cunoscuta
ospitalitatea pe care o acorda calatorilor si strainilor. Desi sunt foarte saraci din cauza vecinatatii Tatarilor, dar o mancare si un adipost nu refuza trecAtorului, ha chiar pe cel cu cai Il in trei zile fara plata. Pe
cel care vine 11 primesc cu bunatate i veselie, ea si cum ar vent.'

un frate sau o ruda. Sunt unii care intarziaza cu prnzul pana

in ceasul al noualea si, ca sa nu m'nance singuri, trimit servitori pe drum si once calator intalnesc, Il poftesc la masa
si la adapost" 4).
Cu totul alta e firea Moldovenilor de sus: Locuitotiii
din Moldova de sus sunt mai pasnici i nedeprinsi cu armele,
ei vor mai bine sa manance in liniste painea castigata cu sudoarea fetii lor. Sunt foarte religiosi, aproape Oda la superstitie... Hotule sunt rare la ei, sau aproape c5 nu sunt. Totdeauna s'au aratat credinciosi domnitorului si, daca s'au produs
5i la ei turburari interioare, focul a fost pus de boierii din Moldova de jos. Ceea ce este rar la Moldovenii ceilalti, la ni vei
gasi castitate i moravuri oneste chiar inainte de castorie.
Dimane Cantemzr: Descrierea Moldovei. Trad. Gh. Adamescu. Ed.

Cartea Romneasa Bucuresti, pag. 125-126. Se gAsesc aici

biografio" (pag. XII) st una bibliografice (pag. XXVII).
Op. cit. pag. 129.
Op, cit. pag. 129.
Op, cit. pag. 130.

www.dacoromanica.ro

i o notit

loan Budai-Deleanu

443

Sunt mai priceputi decat ceilalti in afacerile publice, Ii vad

mai bine de afacerile lor particulare, indeplinesc poruncile cu
mare staruinta, fata de oaspeti sunt mai sgArciti decat cei din
Moldova de jos-1). Pana cu totul de curand, psihologia popoarelor i sociologia nu intrecuseri treapta de stiinta pe care
avem
se gaseste Cantemir. Iar in privinta atitudznei
Inca i azi mult de II-Iva-tat dela el:

Avand a descrie obiceiurile Moldovenilor, lucru necunoscut de nimeni sau de putini dintre straini, iubirea de patrie
porunceste a lauda neamul in care ne-am niscut si a recomanda
pe locuitorii tarii noastre de origine; de alta, parte iubirea adevarului se opune i opreste a lauda faptele pe cari dreapta

judecata ne sfatueste a le critica. Ar fi mai de folos pentru

patrie, daca locuitorii si-ar pune inaintea ochilor cu sinceritate vitiile in care balacesc, decal data s'ar insela nii printr'o
blanda lingusire i printr'e scuz iscusita, ineat sa creada c'a
bune sunt faptele lor, pe care le critica toat lumea deprinsl cu
moravuri mai alese- 2).

In once caz, straduinta de azi a sociologiei romanesti

de a cunoaste obiectiv 4ara i neamur pe cale monografica,
isi are radacina locala in opera celor dintai oameni de stiinta
dela noi cu rasunet peste hotare: N. Milescu si D. Cantemir.
2. Dupa Cantemir, veacul al XVIII-lea n'a mai dat la
iveala ganditeri cu bogatie mare de preocupari, care s5 fi
putut cuprinde in sambure i idei sociologice. Veacul acesta
este stapnit de problema covritoare a originii poporului romnesc si a latinitatii limbii noastre, care ,a avut ca urmare
specializarea in istorie i filologie a celor din scoala ardeleana.
Se mai poate aminti din aceasta vreme doar scrierea cu caracter
etnografic a lui loan Budai-Deleanu: Scurte observari asupra
Bucovinei-, scrisa in nemteste i publicata de Gh. Bogdan-

Duica in Gazeta Bucovinei (Cernauti) din 1894. Ntt se cutrecere

waste anul manuscrisului, in once caz e din per-ice&
spre veacul al XIX-lea. Se clau date istorice, geografice, eco:
nomice, demografice i sciale in legatura cu populatia Bucovinei. Reproducem o caracterizare psihologica a Moldovenilor.
Caracterul 'or principal si in genere al tuturor Romriilor, este o iubire puternica pentru neat:it-flare i libertate, o

foarte mare adeziune la tara, locul in care sed, familie, obiOp. cit. pag. 130-131.
Op. cit. pag. 126-127.

www.dacoromanica.ro

444

Dinieu Goleseu

ceiuri, din care cauzi rar emigreaza; nu sufera tonul de staPan

al functionarului, mai ales nu al celui din sanul lor; unul ca
acesta trebue sa dovedeasca multa popularitate; din contra,
in mod fin 5i cu vorbe bune faci cu ei once; in genere cu
inteleapta conducere ei sunt mai curand adusi la scop cleat
cu stricteta; legilor primite de ei recunoscute de bune le
raman credinciosi; i daca Romanul este pedepsit pentru transgresiunile sale oricat de aspru, el se linisteste zicand: legea,
m'a batut; din contra, de-i rarnane i cea mai mica pedeapsi
arbitrara pe care a trebuit s'o sufere dela domnul sau ori dela
un functionar public, el ii cugeta intotdeauna un tine minte"
si se sileste ca la proxima ocazie sa se razbune".
Budai-Deleanu descrie i star'ea proasta a taranimei, exploatata de boieri, care aveau mandria turceasca, siretenia
greceasca i lacomia jidoveasca" si mai ales de arendasi, straini
in cea mai mare parte, si de administratia cu totul corupta.
Cu veacul al XIX-lea apar din ce in ce mai multe scrieri
care ar putea interesa si sociologia. Locul de frunte Il ocupa
tot notele de calitorie i culegerile directe de material. Amintirn
din prima; jumatate a veacului al XIX-lea, afara de ganditorii
care au jucat si un rol politic, numai trei scriitori: Dinicu
Golescu, I. Codru-Dragusanu 6 Anton Pann.
Scrierea lui Goleseu intitulata: Insemnare a calatoriei
mele in anii 1824, 1825 si 1826"1) este inferioara celor ramase dela marii sAi inaintasi, Milescu i Cantemir, dar aduce

totusi un lucru pe atunci destul de nou: compararea starilor dela

noi cu cele din strainatate. Proeedeul desi manuit cu stangacie
de boierul carturar Golescu, pane in lumina atat deosebirile
de forma., Ait si pe cele de stadiu dintre popoare, care sunt
azi la temeitil morfologiei si a fazeologiei sociologice. De sigur

acestea nu eraa in intentia sa, el compara cu simtimantul inferioritatii lucrurilor d?, acas5. 6 cu gandul sA clea Romanilor un
indemn si un model de desavarsire, totusi metoda comparativa'
isi gaseste un inceput de intrebuintare. Nici cu Golescu sociologia romaneasea nu ja finta, dar se pregateste unul din mijloacele ei de lucru.
Amintind pe Wand unguri pentru ea sa-i asemuiasca apoi
cu ai nostri, Golescu scrie: Locuiton.i sunt prosti i far'de
nici o invtatura, Lira i soiosi imbracati, cci unii lucreaza
pe an 104 de zile, iar cei din Ardeal ce se hianesc de stapanul
1) Intrebuintam editta P. V. Hanc$, Bucuresti "Minerva", 1915

www.dacoromanica.ro

Dinka Golescu

445

mosiei, 198. Unii lucreaza mai putin, dupa tocmirile ce au prin

legb..turi Cu stapanii, i aceste zile sunt bez (afara de) zilele ce
lucreaz in intrebuintarea imparatiei, cum la forspanurile, adica
la trecerile ofitenlor ostasesti, si la facerea i dregerea drumurilor, cari zile toate strangandu-le cineva, i alaturand Duminicile i sarbatorile imparatesti, si de se va intampla ornul peste
an bolnav catusi de putine zile, nu stiu de le vor ramane zile
sa munceasca pe seama lor. Si cu toate acestea sunt mai fericiti
decat Romnii nostri, cari lucreaza nurnai 12 zife pe an. Acuut

iudece fiescare care pot fi pricinile de a fi mai in buna stare

aceia care muncesc altora peste 200 zile pe an, de cei ce

lucreaza numai 12 decal eh numai caci nu-i lipseste din auzul
urecbii, de cum se naste si pana rnoare, cuvintele: adu
cu felurimi de mijloace prefacute, In auzire numai drepte"1).
Dei in fuga condeiului, Golescu observi aici cu multi patrundere un pkat care a 'fost rnereu al Prii romnegi. Aparenta
superioritate formala, juridica, fata de alte tari, este injosita de
moravurile de jaf si bun plac ale dregatorilor i claselor conducatoare. Observatia aceasta va reveni ceva mai tarziu in multe
din scrierile sociologice romnesti.

Trecand din Ungaria intr'o tara' mai inaintata, cum era

Austria, Golescu simte si mai adanc deosebirile: In sate, easele satenilor, adica a acelor prosti birnici, sunt de zid, intocmai

ca pe la noi prin orase, casele boierilor; iar oranduelile cele

bune ale acestor sate, nici c se pomenesc pe la noi in rase;
caci acele sate au teatre, doctori, gerahi, spiteri, scoale, preoti
vrednici de preotie, i toate savarsite prin ingrijirea stapanirii.
Apoi i in casele lor averea mai cu prises, dupa cum am aratat
In satele sasesti: i acest satean da, dupa starea lui, adica 50
sau 100 fiorini, iar milionistii vienezi, i din alte orase, dau
50 sau o sut de Trill"; iar nu ca la noi, unde far'de deosebire

toti cauta, numai din spinarea Rumnului, din care pricina le

sunt i spinarile goale, far 'de a face si lui un cat de mic ajutor
si bine" 2).
Celalalt cal:a tor al vremii, I. Codru-Drgupnu, dela care

ne-a ramas Peregrinul transilvan"3), ne aduce o mult mai

mare bogatie de observatii

si

impresii, culese hare anii 1835

Op. cit. pg. 19-20.

Op. cit. pg. 40.

Calatoriile unui Roman ardelean in tara si In strainalate (1835-44)
.Peregrinul transilvan". Pub!, de Const. Onciu, ed. 2-a. Bucuresti, Casa
$coalelor. 1923.

www.dacoromanica.ro

L Codru-Dragusanu

446

5i 1844 de prin Muntenia, Franta, Austria, Italia, Anglia si

Rusia, si uneori comparatu- mai aminuntite si mai instructive.
Opera aoestui scriitor e tot numai un izvor pentru sociologie,
dar un izvor pretios, care ilustreaza epoca de pregatire de care
ne ocupam.

Codru-Dragusanu are o atitudine stiintifica mult mai accentuata, sau cel putin o straduinta constienta in acest seas,

Nimic mai usor decal a

dup cum dovedeste declaratia
critica, nimic mai greu decAt a zugravi adevrul, a enunta judecata dreapti, bazata pe observatii minutionse, juste, in toate
clasele i in toate locurile despre care vrei s, scrii").

Codru-Dragusanu ne da unele informatii in legatura cu

realitatile romanesti de atunci i compara ceea ce stia din Ardeal cu ceea ce vedea in Tara Romaneasca. Comparatu-le

sunt uneori brutale, dar par intotdeauna sincere. lata impresia

pe care i-o face Calarasii-Vechi. El consta numai din bordeie, care, de altmintrelea, pe dinguntru sunt lipite ca
5i prevzute cu mobile destul de solide si alese,
dar tot
fac o impresie bizara asupra noastra, cand stim c la noi
numai tiganii locuesc in bordeie, pe cand aici ()ameni altminterea,

plini de banr 2). $i declara mai incolo despre locuitorii Munteniei c m prinde mirarea ea au niste care de tot monstruoase,
fara nici un cuiu de fier, apoi inalte, sa te urci cu scara, ,ca
tot omul ara numai cu opt boj i cu patru poganici, apoi e
oamenii lucreaza i Duminica i sarbatoarea, ca si cum n'ar
fi crestinr 3).
Intr'o scrisoare din Ianuarie 1840, Codru-Dragusanu scrie:

Voiu sa-ti descriu Romania, in care traiesc de patru ani

jumatate. Nu m'asi incumeta, dar in toamna trecuti facui in
sfera administrativg, un ocol in cea mai mare parte a tarii,
co aceasta ocazie, n'am inchis ochii la cele ce mi se desfasurara

inaintea lor-4). Procedeul va fi acelasi: Ca sa rn poti pricepe, voiu cam compara lucrurile cu ale noastre ardelenesti7.
Constatarile lui sunt insotite de aceleasi aprecien i aspre, neooolite, care caracterizeaza scrisul. Nenorocirile politice si
vicisitudinile, ce dureaza de saptesprezece veacuri, fac c tara

are aspectul de colonie noua si e putin importanta caci, pe

cnd ar putea nutri zeoe, abia are doua milioane de locuitori, cat
Op. cit. pg. 75.
Op. cit. pg. 26.
Op. cit. pg. 27.
Op. cit. pg. 75.

www.dacoromanica.ro

I. Codru-Dragusanu

447

Transilvania... Nu e de mirare dar ca in Romania vedem cea

mai mare parte a locuitorilor pstori in grasele campii deserte
si in muntii deliciosi, dar cu dreptul ne mirOm c n'au ajuns
a innobila soiurile d vite, ci se perpetu cornutele, copitatele
si lanoasele cele mai ordinare din Europa".
,,Agricultura, pomii si. viticultura, combinate, numara asemenea mare parte de adepti, insa si aici, fiecare marginm. du-se pe langa datinile mostenite dela strabuni, clomneste starea
primitiva, simpla, cruda, fOra de cat de patina rafinatie in
metoda productiei, nici in varietatea productelor"1).
Iobagia aici se cheama claca si e asemenea organizat
reglementar in toata tara... Clacasul capata nou5 pogoane ...de
parnant. cu pOsune cu tot, spre uzufruct. Pe acestea colonul e
dator a presta 12 zile dei lucro, a lua parte la iobagie..., a duce
un car de lemne si a da dijrna din toate productele la proprietor.
Aceasta pe fat, dar sa vezi reversul! Zilele de fucru le transforma ciocoii in lucru de zile si bietul 4..-.4acas lucreaz cel putin

de trei od 12 zile, spre a sfarsi treaba masurata... Dijma se

ia si. din fan, ha chia' r Isi. din stratul de patrunjel, caci nu o
ja proprietarul, ci cataonul de arendas"2).
Codru-Dragusanu nu se multumeste numai ,cu descried si
comparatil, incet, incet isi formeaza si o conceptie despre determinismul vietii sociale, in care inflaenta franceza, in special a
lui Montesquieu, e vaclit5.3).
Incercand O parale15. intre Elvetia. si Transilvania", Codru-Dragusanu crede ea* dup6 institutii, ca si. dupa natura,
seamana Wile amandoua si, asa mi se pare c natura singura
conditioneaza institutiile"4). Ideea aceasta din urrna o gsim

apoi enuntata intr'o forma malt mai precisa. Libertatea afectioneaza, mai inainte de bate, aier subtire si curat, care se afla
numai pe varful muntilor, activitate rara, conditionata prin ricoarea climatericO a inaltinillor, sau sobrietate, frugalitate si
tot felul de privatiuni... Clima dulce, traiul indestulat si luxul
afemeiazi, si. sunt boala liberatii, si iata pentru ce tOrile grase
si indestulate numra putini adepti ai libertatii, ci, din contra,
fac locuitorii sa incline spre servitute"5).
Op. cit. pg. 76.
Pg. 86.
Morztesquzeu era nu numai cunoscut in vremea aceea, ci si tradus.
Cf. MArimea Romanilor sau bAgarea de seamai asupra pricinilor inaltarii si
caderii lor. Trad. din frantuzeste de Stanciu Cdpiltmeanul, 1830.
Pg. 236.

Pg. 240-241.

www.dacoromanica.ro

Anton Pann

448

Codru-Drgusanu nu nesocoteste nid inrurirea altor factori

asupra vietii popoarelor i uneori observatiile lui nu sunt lipsite
de finet, chiar dac imbraci o formi de haz, amestecat cu putin ardr5,ciune, ca in textul urmtor:
Limba francez e viril prin excelent, ea cunoaste putine
diminutive in nume, i nicidectun in adjective. Rom'anul se cheam
Ionit, Costache, Iordache, are mosioar. micuf, bouleni
Vcusear, lapticel i mmliguta, de aceea umbl flmfinjor

ticgos, *1 11 inghite mormntelul! Diminutivele sunt in uz

numai la pop oarele subjugate si deczute; noi le-am adoptat dela

Greci, ca.ri, dup decadent., venir intre noi s ne initieze in

vitiile de ei contractate" 1).
Mai trebue amintit, cel putin eu O vorb, i folcloristul

Anton Pann (1794-1854). In sine, opera acestuia, cel putin

pentru sociologie, este putin insemnat. Dar culegerile sale
de folclor, in special Povestea Vorbei"
proverbe
duite dup subiecte
de prin fume adunate i iarsi la lume
date"
i O seiatoare la tar", eu toate deformrile pe
care le-au suferit, deschid o fereastr spre realitatea spiritual
vie a satului, cum va face mai tArziu si sociologia, cand va voi
s fie

stiinta realittii sociale", Cu o puternic ramur de

stiinta natiunii romanesti" 2).

II. Inceputurile sociologiei romnesti

in ideologiile politice.
In al doilea ptrar al veacului al XIX-lea se ivesc si la
noi curente de idei, care vor duce nu odat si la inchegiri cu
caracter sociologic. Influenta capitalismului sap tot mai adinc
rinduelile cele vechi ale frii. ca s d'irirne treptat intregul
edificiu, in timp ce se construia prin fortele revolutionare, liberalo-

burgheze, o tar nou. Se pregteau 1848, 1859, 1864, 1877:

revolutia, unirea, constitutia liberal i neatarnarea politici Eve-

nimentele acestea erau prea insemnate, sdruncinul pricinuit de

ele pe toate taramurile prea adanc, ea sh nu imbie la &dire
Pg. 261.

Cf, pt. perioada aceasta s Topografa Tarii Romanesti" de Dr.

Const. Caracas (1800-1828) si Notitii statistice asapra Moldovei de $utz
Mcolae (1849), asupra carora vom starui in alta lucrare, inchinata sociologiei rurale romanesti. (Vezi : Ion Veverca : Nicolae Sutu
Viata, actvtatea
s opera intaiulu economist deolog din Romania 1798-1871, Buc. 1936;
ri Pompei Samarzan: O veche monografie santara a Muntenei Topografa
Tariit Romanesti" de Dr. Const. Caracas (1800-1828), Teza, Buc, 1937).

www.dacoromanica.ro

Ion Eliade-Radulescu

pe contemporani i

449

nu-i duei la o searn de intrebiri cu

caracter sociologic, pe lnga cele politice. Ideologii politici de

pretutindeni desvolf alturi de icieile politice i idei sociologice.

La noi nu se putea intampla altfel. O istorie ardanuntit'a a

B.cestor idei ar fi foarte instructiva, dar ea nu va fi posibila
decat mult mai tarziu. Noi ne dam seama pe deplin de greuatile unei asemenea lucrri si nu ne gandim s facem aici deeit
o schita s'arae, pentru a pune problema, nu pentru a o deslega.
Von, urmari cateva din lucrfrile cu caracter social ale
revolutionarilor dela 1848, apoi ale catorva din reprezentantii
liberalismului, ai conservatorismului, ai socialismului, ai poporanismului

i tarinismului

i,

in sfarit, ale celor care,

ferent daci au fost integrati in vreun partid, au reprezentat

mai mull nationalismul. Cum nu ne intereseaz aici viata
ci curentele de idei sociologice, nu vom urrdri lucr'arile
acestea in lumina insemna'atii lor politice i nici nu le vom
raporta la evenimentele politice, ca s le privim in legktura
lor de adversitate sau lupt. comuna (o schiti strict necesar dm
In Incheiere), ci vom desprinde pentru fiecare curent firul propriu de desvoltare, infatiand cateva din operele reprezentative. In sfarsit, vom aminti in acelai timp i lucrArile 5tiinffice ale ideologilor politici, ca s nu revenirn asupra acelorasi gAnditori in despartiminte aparte.

A. Sociologia papptista

hberalii

Revolutia din 1848 a strns oameni cu temperamente

idei foarte felurite. Unii, devi conservatori, cum se vor dovedi
mai tarziu,

voiau inlaturarea stapnirii strine, altii, liberali

progresisti, ar fi vrut pe lang aceasta i o seama de reforme in spirit nou. Nu e locul s" ne ocuparn aici de aceste
lucruri1), vom indica numai cateva din ideile sociologice ale revo-

lutionarilor pasoptisti, fie ea ele au fost date la iveall in preajma

1848. fie mai tirziu, dup linistirea vremilor.

1. Ion Eliade-Raulescu. Spiritul cel mai complex si
mai activ al acestui timp este fr indoialA Ion Eliadeaadulescu, pe care G. D. Scraba Il socotege drept parintele
lui

sociologiei romne" 2). Gandurile lui sociale sunt imprtiate

V. Istoria parttdelor politice in Ronania de A. D. Xenopol.
Scraba: loan Heliade Radulescu. Inceputurile Filosofiei i Sociologiei romine. Bucure0i, Socec, fr data, pg. 6.

www.dacoromanica.ro

29

Ion Eliade-Radulescu

450

intr'o sumedenie. de publicatii, dintre care mai insemnate pentru

istoria sociologiei romnesti trebuesc considerate cOrtile: Echilibrul intre antiteze (cunoscut si sub numele de Isahar, Laboraportul, Spiritul si materia), aparut la 18591) i Istoria cri-

tica universa16, scriere postutna-, publica-1 la 18922).

Dup. Eliade ROdulescu doctrinele filosofice, religioase
si politice, ce au fcut educatia genului uman si care fura'
inapoierii sau a st.rii in loe" a popoarelor,
cauza
se pot impjrti In trei ramuri principale. Aceste doctrine unele
se zic unitare, altele dualiste i altele trinitare-. Unitari se
zic cei ce recunosc si cred un singur principiu ca inceput al
tuturor, i principiul lor este monada sau unitatea simplO. Dualisti se zic aceia ce observand vazura i incheiar ca fiece

obiect sau idee i are altul opus ce-i st in contra... Obiectul

sau ideea opusa in doctrinele dualistilor se zice antiteza... Din
unitari... si din dualistii cei mai rationatori- unii devenie
trinitari, zicand c2 toat unitatea fiind compus, de se va reduce la cea mai simpl expresie, este intradevOr o trinitate"3).
Eliade este trinitar. Universul este plin de duali1ti naturale care dand fiecare un rezultat, formeaz atatea trinitOti.
Din maritagiul spiritului universal cu materia uriiversal a iesit
creatia sau universul. Din maritagiul sufletului Cu corpul rezultO

omul. Din mire 6 mireas sau din ta1 si mam rezulth familia. Si asa mai incolo cata s'a' avem trinitfi, ca s avem
creatie sau progres- 4). Conceptia aceasta filosoficO o gasim
aplicat In toate domeniile 6 mai ales in domeniul social si

politic. Era fatal astfel ca Eliade s ajungO la o teorie a

evolutiei sociale, la o doctrin de esent. sociologici Generatiile nu se sucoed distincte prin linii de demarcatie, cand adici
se termina una, sa inceap alta, cOnd mor toti pOrintii deodat,
atunci sa se nasca toti fii, iar deoda1; si in aceeasi generatie
se vad i prunci i adolescenti i juni, i birbati, i maturi,
bltrni. Junetea posea' mai exclusiv tot ce e al puterii
al miscarii: i activitate, adicO, 6 energie; bltrnii posed reflexia

5i

cauta repausul.

Unii avanseaza 6 miscO ideile noi

I Elzade Reidulescu : Opere complete, Vol. I. Echilibrul intre antteze. Ed ingrijit de P. V. Hano, Bucuresti, Minerva 1916.

Bucuresc, Typografia Statulu, 1892 (2 vol.)

Echilibrul intre antiteze, pg. 13.
Echilibrul intre antiteze, pg. 22. Pt. inrAurrea lu Hegel asupra lu
Ellade vez: Tudor Vzanu : Influenta lu Hegel in Cultura Romana, Acad.
Rom. 1933 Pt. f ormatia generaia a lui Ebade, v. D. Popooicz : Ideologa 11terar a lu I. Heliade-Rdulescu s Santa Cetate". lntre utope si poeze,

1935 (publ. Inst. de Istorie Lterara s Folclor, cond. de D. Caracostea).

www.dacoromanica.ro

Ion Ellade-Rklulescu

451

produse de b.trani si acestia conserv; iar din echilibrul propriettilor ettilor iese adevratul progres. Precum fiii cu printii fac o singur familie, asemenea progresistii cu conservatorii

un singur camp caut a face'. Desbmarea intre fii si printi e

aisolutie, blestem; desbinarea intre progresisti si conservatori
lupt dezastroas, resbel intestin, turburare,

ce nu aduce

deck scptarea familiei, educatia 5tirbit a junimii; si in loc de

progres, la care aspir cei dintai, societatea nu se alege (lee&
cu inapoiere; cci generatia noti, lipsit de cresterea cuvenit,
mai inapoi decat cea veche''1).
Ideea transmisiunii experientelor dela o generatie la alta
reluat si in

Istoria critica universalr, in care Eliade

incearc, intre altele, s infltiseze pe scurt evolutia omem.rii,

reusind s-si completeze doctrina sa sociologici cu ckeva idei noi.

Omenirea se desvolt ca si individul, pe varste. Starea

slbatec sau de pdure cu meseria. vnatului fu cel dinCii pas
al copilriei omului- 2). Cand animalele vanate ii ,cdeau in
man vii, sau prin lupt ori alungare sau prin curse nu puteau
decat si aducbi mai mare multumire, cci se puteau conserva

si manca la timp de lips. Sunt multe animal ce triesc i'

umbl in turme. Cand de acestea ii czur In man, averea
lui se inmulti, provizia lui ii

asigura nutrimentul pentru un

timp mai indelungat. Cand vizu c din acestea unele se imblnzesc, se domesticesc, se pot conserva ca sit fructele pentru
timp de lips, mintea lui fcu niste pasi si mai inainte in economie- 3). Hrana, imbrcmintea, locuinta, armele corespunzitoare acestor sfri au aprut si ele si au imboglit viata omeneasc si au mrit treptat siguranta omului.
Dar ceea ce intereseaza direct istoria sociologiei, Cu pstoritul apare, dup Eliade, faza social a omenirii, care la rnclul
ei a insemnat un imens progres. Conditia de pstor, dei

nomada sau nestabili, ins deveni mai bland, mai sociabila

deck a vantorului. Dac. imprejurul unei prade se adun nu
numai oamenii, ci si fiarele,

cu atk mai vartos imprejurul

unei turme; insotirea de aci inainte nu mai fu treckoare, ci

dur indelung ca si turma. Fiul nu-si mai abandona printii
spre a alerga 5i a se pierde dup vanat, ca si adesea in zilele
noastre, unde isi poate afla bine capului. Nutrimentul si nece-

sariik le afla langi turm. Printii rmaser5 insotiti [Ana la

Echilibru fntre antiteze, pg. 32.
Istoria criticA nniversal, vol. I. pg. 97.
Op. cit. pg. 97.

www.dacoromanica.ro

N. Balcescu

452

batranete de fii pi de fiii fiilor. Imprejurul turmei incepura

a se forma cele dintai familii pi a cunoapte primele sentimente
paterne pi filiale mai presus de sentimentul animal. Turmele
pi productele stabilira nu numai familia, ci pi un fel de so-

caci nevoia de a apara vitele de fiare pi insupi de

oameni, facu pe posesori a se insoti mai multi intru ajutor reciproc. Pe alocurea incepura a se vedea astfel adunati la un
toe, parinti, copii, nepoti pi al doilea nepoti, cu ajutor de alti
oameni pe conditiuni de a fi gardiani 6 servitori ai turmelor
pi de a se compart4i din foloasele lor. In starea aceasta
vede inceputul semi/Ili/1m Acum prin inmultirea oamenilor la
un loc fara a se mai abandona, once idee, once aflare, once
inventie, folositoare spre ale traiului, nu mai fu pierduta, unul
comunica altuia cele vazute i aflate i once cugetare. Spre a
se intelege, semnele limbajului se inmultira. In sanul semintiei
luara inc,eputul artele de prima necesitate pi limba lua un caracier oricum mai uman- 1).
Preocuparile sociologice ale lui Eliade Radulescu erau
deci destul de inaintate. Speram ca studiile lui D. Popovici
asupra acestui ganditor roman pi editia critita pe care o pregitepte, yo/ inlesni un studiu mai temeinic al sociologiei lui, cel
al lui Scraba fiind astazi neindestulator.
cietate,

2. N. Mcescu. Alt mare ganditor dintre revolutionarii

dela 1848 care merita sa fie amintit i aici este Nicolae
cescu. Preocuparile lui de istorie socialei Il apropie foarte mult
de sociologie i adancind trecutul social al tarii noastre, opera
lui cuprinde, in urma lui D. Cantemir, un sambure de sociologic nationala, menit sa crease treptat, de asta data fara
nici o intrerupere, pi sA rodeasca pe deplin in zilele noastre.
In Cuvant preliminar despre isvoarele istoriei romane",
publicat in 1845 ca introducere la revista istorica' Magazinul
istoric pentru Dacia- 2), Balcescu arata ea istoria nu trebue
sa fie numai ca un sir de oarecare intamplari politice sau militare uscate, fara nici o culoare, fara nici un adevar local; nu
trebue sa se ocupe numai de oarecare persoane privilegiate; dar
sa se arate poporul roman cu institutiile, ideile, sentimentele,
obiceiurile lui, in deosebite veacuri" 3). Sociologia de azi se
Istoria critic universAla, vol. I. pg. 98-99.
Intrebuintam N. Bacescu: Scrieri istorice. Editie comentata de P.
P. Panaztescu (Col. Clasicii Romani Comentati, cond. de N. Cartojan), Crai ova, Scrisul Romanesc tiara data).
Op. cit. pg. 24.

www.dacoromanica.ro

453

N. BAlcescu

ea de

institutii i se adreseaz, pe laugh' studitd'

direct al re,alittii, acelorasi izvoare pe care le recomanda
ocup5. si

Balcescu. El scrie: Istoria noastra ca a tuturor natiilor, ,se

coprinde in cinc i feluri de documente: intai poesiile i traditiile
populare, al doilea legile si actele oficiale, al treilea cronicile

ce coprind fapte generale, al patrulea inscriptiile

monu-

mentele, al cincilea scrierile care zugrvesc obiceiurile private" 1).

Blcescu nu se multumeste cu o simpl enuntare de principii. El scrie Despre starea sociali a muncitorilor plugari in
articol publiPrincipatele Romane in deosebite timpuri"
cat intai in Magazinul istoric pentru Dacia, in 1846
de specialisti

ca primul stucliu de istorie

socotit
socialii la noi",

(P. P. Panaitescu). StrAbat in scrierea aceasta i primele idei

de sociologie rural ale vremii.
Deosebirea ce se vede in starea muncitorilor piugari intre
mai multe popoare isi are pricina in institutiile ce carmuesc
proprietatea. tinele popoare au primit impartirea pamintutii
In proprietti private, in vreme ce altele ,au pastrat principiul c
tot pamantul este al statului... Mai multi se invoesc a zice ca
pricina acestui deosebit obiceiu este c cele dintai societati s'au
asezat prin colonizatie, in vreme ce cele de al doilea s'au
format prin concuista (cucerire). Imprejurarile care deosebesc
aceste doua moduri de organizatie sociala sant colonistii,
ce se expatriaz ca sa dobandeasca pacea, libertatea sau buna
stare material, ce le lipseste in locul lor de nastere, sant a,gricultori i alcatuesc o adunare de familii sau asociatii egale,
care fireste ca impart parnantul coprins in parti si la toata
familia, poate i la tot insul se &A o parte. De simt oarecare
impotrivire dela locuitorii aoelui pamant, ei nu-i robesc, ci se
multumesc numai a coprinde locul ce le trebue, trind subt legile
Popoasale si gata a primi de cetateni pe cei vechi locuitori.
rele concherante (cuceritoare) insa, supuse fiind neaparat unui
cap razboinic indrznet i investit cu o putere nemrginita, sant

mai adesea straine agriculturii. Ele se multumesc mai 'bine a

cere dela supusii lor productele pimantului, dec.& a le dobAndi
prin intelegerea si silintele lor. Despotismul dar, este sufletul
concuistei, dup cum egalitatea este sufietul ,eolonizatier 2).
In ce priveste starea lrnimii, Balcescu crede ca aceasta

era la inceput sloboda i stapin de mosia ei. Dacia fiind

ocupat prin colonizare. Cu vremea insa, mai ales din pricina
Op. cit. pg. 25.
Op. cit. pg. 118.

www.dacoromanica.ro

Ion Ghica

454

deselor razboaie si a samavolniciei celor mari, puterea Oranimii a slabit si ea a elzut intr'o robie din ce In ce mai
grea. Astfel s'a stins egalitatea straburt de drepturi si de stare
In %rile noastre'', si s'a format acea monstruozitate sociala ca
o tara intreaga s robiasca la vreo eativa particulari. O aristocratic de bani sau de stare, singurul fel de aristocratie ce a
fost totdeauna in tara noastra, se intocmi atunci-1). BAleeseu
trage de aici concluzii istorice in favoarea democratiei 2).
3. Ion Ghica. Cel mai apropiat de sociologia propriu zisa,
prin preocuparile sale de stiinte sociale (economie
din generatia celor dela 1848 este Ion Ghica. Om invatat si
minte clara, opera lui de economist nu se putea margini la
consideratii tehnice sou la idei de stricta specialitate, incat
trece adeseori in domeniul invecinat al sociologiei, in teorii
exemplificari mai cuprinzatoare.

Problema sociabilitatii omului, care preocup i azi pe

unii sociologi, i-a dat prilejul lui Ghica sa scrie cateva pagini
interesante de sociologie.

...Progresul i civilizatiunea au de scop indreptarea relelor j imbunatkirea societatilor omenesti, iar nu desfiintarea
lor i intoarcerea la omul salbatic sau la omul naturii... A pretinde c in starea de natura ar exista o mai mare catime de bine
moral, deck in starea de civilizatiune, este a nega intelepciunea
lui Dumnezeu, care a facut pe om sociabil; a sustine asemenea
teorii, este a nega cea mai frumoasa din toate legile ordinului
universal, legea perfectibilitatii" 3).

...Sihastrii... cari au trait o viata de izolare complet s'au

departat de lume i i-au impus-o ca o privatiune, ca un sacrificiu fault lui Dumnezeu... Vietile sfintilor ne arata cata virtute a trebuit sa fie intr'acei oameni ca s poata rezista privatiunilor ce-si impuneau i tentatiunii de a se intoarce in lume.
Statistica inchisorilor celulare, aratandu-ne multimea cazurilor
de alienatiune mentala, ne dovedeste cat este de anevoie omului

de a trai fara a comunica cu altii, cand nu este sustinut de o

omul
ideie mai presus de gandirile ordinare. Aristot zicea
ca s nu aibiz trebuinki de societate, trebue s'd fie ait sau zeu".
Op. cit. pg. 124.
Ideile din studiul acesta sunt reluate in brosura de propaganda
,,Question conomique des principauts danubiennes", tiparita anonim la
Pars, la 1850, in care cere rezolvarea chesttunii taranesti prin improprietarirea tranilor (P. P. Panaitescu, pg. 18).
Ion Wilco: Serien, ed. ingrijita de P. V. Hanes, Buc. 1914. vol. I,
pg. 122 si urm. (0 edttie noua, de Veverca).

www.dacoromanica.ro

Ion Ghica

455

Omul, o fiinta de un ordin mai inalt decat toate cele ce

exista pe fata pamantului, trebuia neaparat sa fie sociabil, ficontactul cu alti oameni isi poate multumi
aspiratiunile sufletului si ale intelectului, caci numai in starea
sociala poate gasi sprijinul necesar la implinirea trebuintelor
si dorintelor sale, numai in vieata social., in unirea a mai multor
interese intr'unul i azelas scop poate gasi puterea de a invinge
indica numai in

piedicile si greutatile ce intampina din partea naturii si a prejuditielor; numai in vieata sociala se poate lumina i perfectiona.

Prin schimbul ideilor sale cu acelea ale altor oameni i mareste cercul cunostintelor; puterea fie caruia se adauga si se
inmulteste cu puterile de aceeas natura ale cel_orlalti i dobandeste astfel ceeace putem numi lucrarea spiritului omenesc. Industria 5i mestesugurile, artele, stiintele si literatura, aceste mari
frumoase producte ale intehgentii, cari suie pe om atat de sus
In ordinul moral si intelectual, sunt monumentele nedestructibile
ridicate de lucrarea colectivl a spiritului si a puterii omenesti,
adica a sociabilitatii"1).
Ghica urmareste solidaritatea omeneasca, expresie a sociabilitatii, in amandoua sensurile: in timp (solidaritatea dintre generatii) si in spatiu (solidaritatea dintre popoare i grupuri),

Ira de care progresul n'ar fi cu putinta.

La lucrarile secolilor trecuti vin de se adaoga descoperiri
de adevaruri noi, peste cari secolii urmatori adaoga altele si
astfel omenirea se suie treptat pe toata ziva catre perfectibilitate,
imbunatatindu-si necontenit starea materiala, intelectuala
Bufon zicea ca omul tine puterea sa dela societate, &lisa
i-a perfectionat ratiunea, i-a exersat spiritul i i-a inmultit
puterile- 2).
,,Omul nu poate trai in izolare, fiindca organismul sal
fizic si intelectual Il pune in necesitate de a avea trebuinf de
ajutorul semenilor sai, nu numai a cebra cari Il inconjoara, dar a
celor de departe; lucrara unii pentru altii, fiindca in starea social
ne procuram multumiti pe cari nu le-am putea dobandi prin noi
insine. Ca sa ne convingem de acest adevar, nu avem decat
considerara ceeace mancam, ce bem i ne imbracam intr'un an,
pentru a ne incredinta ca munca noastr proprie i individuala
nu ne-ar putea procura acele obiecte mci cu o lucrare staruitoare

de mai multe secole 2).

Op, cit. vol. I. pg. 123-124.
Op. cit. vol. I. pg. 124.
Op. cit. vol. 111, pg. 125.

www.dacoromanica.ro

Ion Ghtca

456

Sociabilitatea este determinata de mai multi factori. Omul

naste sociabil i este silit sa fie sociabil; aceeas necesitate sau

o necesitate analoasa face 5i pe alte animale a trii in carduri.

Mai intai 11 indeamna instinctul de aparare ca si se poata pazi
apara unul pe altul la caz de nevoie, omul fiind mult mai

slab decat multe fiare salbatice. Sociabilitatea, fie simt, fie

instinct, o gasim la multe alte animale, ceeace dovedeste a au
oarecare simpatie i incredere unul intr'altul, incredere care face

nasca simtul de indrisneali sau curajul- 1). In alta parte,

Ghica afirma ca proprietatea a format societatile, ca sa, o
poata ap5.ra- 2).

Societatile insesi sunt de mai multe feluri si de grade

deosebite de desvoltare.

Societatea este o zicere

colectiva,

contine intr'insa ideia de mai multe individe fara distinctiune

timp, de localitate, de semintie si de numar; adunarea a mai multor familii, cari au interese morale 5i rnateriale comune, formeaza
o populatiune; cand acea aglomeratiune a dobandit prin limb, prin
religie, prin obiceiuri i prin aspiratiuni un caracter propriu
determinat, trece la starea de popor; popoarele prin desvoltarea
literaturii, prin traditiuni istorice, prin creatiunea de institutiuni
prin apararea unui teritoriu, ocupat de dansii, dobandesc

dreptul la o vieata proprie intr'un teritoriu determinat si bine

aparat, constituie o natiune i formeaz5 un stat- 3).
Ion Ghica si-a dat seama de interdependenta fenomenelor
sociale, de caracterul organic, totalitar, al societatilor. Intre
bogat i sarac exist o legatura stransi, cci unul este munca
celalalt capitalul,

i and saracul sufera sau nu voeste sa

lucreze, bogatul sufera, caci capitalul pierde din valoarea lui,

ramanand in nelucrare; asemenea and capitalul scade, munca
sufere; lucrarea regulata i activ6 a acestor doua instrumente d'e
productiune, munca i capitalul, infiinteaza creditul... Bogatul,

and nu face el insusi binele, ca Humboldt si ca Lowrinson,

contribue a forma acel public pentru care lucreaza artistul
invatatul. Pentru bogat lucreaz arhitectul, pictorul si sculptorul,
el aduna frumusetile vechi i moderne ale artei si ale mestesugurilor, el imbogateste galeriile i colectiunile, intreprinde
latorii,... o multime de intreprinderi care aduc cel mai mare

folos societatilor, nu se pot face decat cu bani; a trebuit sa

Op. cit. vol. IV. pg. 185,
Op. cit. vol. 1. pg, 141.
Ghica, Serieri, vol. 1. pg. 126-127.

www.dacoromanica.ro

Ion C. Brtanu

457

fie oameni bogati ca s se poata face corabii si aduce navigatiunea i comerciul in starea in care le vedem la natiunile cele
civilizate; a trebuit oameni bogati ca sa intreprinza ridicarea de
fabrici, exploatatia de mine, drumuri de fier etc. Cele mai multe
din lucrarile si din industriile de astazi nu ar fi existat, daca
nu ar fi fost bogatul" 1). Sau textul mult mai plin de intuitii
si mai adnc ca intelegere: ...industria manufacturala nu este
numai un element de imbogatire si de buna stare, dar este toto+data si un element de desvoltare intelectuala i politica; este
mantia in care se infasoara arta si stiinta, leaganul in care au
crescut i s'au desvoltat libertatile i drepturile omului. Exersarea unei industrii cere dela acei care o practica cunostinte
rnai intinse, un spirit mai ager si mai destept, mai ornat, decit
al acelor care tin de coarnele plugului. Burghezia care este
statul major al industriei manufacturale, a fost pretutindeni p5.zitorul libertatii, precum plugaria a fost pavAza patriotismului.
Industria apartine oraselor, precum plugaria apartine satelor.
Daca rnoravurile sunt mai simple si rnai curate la tara, inteligenta este mai desvoltata la tirg" 2).
Pe linga problemele insirate, Ion Ghica a fost preocupat,
chiar daca nu le-a dat o desvoltare deosebita, de problema modei,

a opiniei publice, a civilizatiei, a progresului etc., care, sub un

aspect sau altul, intereseazi i sociologia din zilele noastre 3).
4. Ion C. Bratianu. Cu Ion Ghica si Ion C. Bratianu, pe
care urmeaz sA-1 infatisam, sociologia pasoptisti de esent
revolutionara se confunda treptat cu sociologia de guvernAmAnt
a partidului liberal, cuprins in numeroase scrieri pina in zilele
noastre 4). Trecerea la putere sArAceste, cum se intimpl de
obiceiu, continutul sociologic al doctrinei, in favoarea ideilor
politice cu aplicare imediata, a programului de guverramAnt,
a tacticei de partid si a propagandei electorale. Evolutia aceasta
apare foarte limpede in opera lui Ion Bratianu. Dela studii sociale de intindere si profunzime ideologica, dela inceputul carieril
Serien, vol. 1. pg. 58-60.
Serien, vol. 11. pg. 208-209. Textul acesta 11 face pe Eugen
metrescu sa' admit eh' Ion Ghzca a cunoscut totufz i a fost chzar

De-

de valoarea i sensul sociologlc al actzvitd (ii industrzale" (Influenta $coalei

economice liberale in Romania in veacul al X1X-lea, Bile. 1935, pg. 113).
Cf. si N. Georgescu-Tzstu : Ion Ghica scritorul, Acad. Rom. 1935,
Cum nu ne propunem s'a stovim istora sociologtei romanesti, c
numat sA facem dovada cA si la noi exist o sociologie mai veche decit cea
recunoscuta de obicelu, l'asAna la o parte multe name si scrier care ar me-

rta cel putin sa fe amntite. Dintre doctrinarii lberali mai noi, un loe de
cnste s'ar cuveni mai ales lu Vzniild Briitzanu.

www.dacoromanica.ro

458

Ion C. Brtiant

sale politice, trece spre discursuri parlamentare si articole de

ziar, cu caracter de politica pura 1). Se intelege, pentru noi

sunt interesante numai cele dintai.
Ca si Ghica, Britianu este un om al veacului 19., de aceea
gandirea sa oglindeste cu fidelitate spiritul vremii: increderea
In tiint i educatie, credinta in perfectibilitate", pretuirea
valorilor umanitare": libertate, egalitate, fratietate, i alai ales
a valorilor economice capitaliste: industrie, comer t, tehnica.

Omul... este o fiinta perfectibila, fara sfarsit, de Nina

voe, prin ,singura-i putere i libera-i vointa. Misiunea lui pe
pamant este a-si desvolta facultatile morale, intelectuale si
Domeniul omului dar se intinde peste tot ce poate fi
materie de gandit, de simtit si de-o intrebuintare materiala.
Para a putea fi mrginit decat de dreptul, deopotriva cu al
sau, al seminilor si. Insa cum omul ca sa traiasca din viata
intelectuala i morala, trebue mai intai s traiasc de viata
materiala, de aceea Dumnezeu a pus la dispozitia
earuia... bogatiile firesti ale pmintului" 2).
Viata oricarei societati este o desvoltare necontenita, o
apropiere creseanda de perfectiunea absoluta. Progresul nu se
opreste decat cand o putere straina da societatii o lovire sdrobi-

toare, sau cand se zamislesc in sanul ei chiar. unul din acele

vicii, al carui efect este de o potriva cu paralizia n trupul
omenesc, sau, in fine, cand institutiile nu mai pot tine, cad in ba-

trnete. Desvoltarea intr'o societate se face prin progresul stiintelor, al artelor, prin tmbunatatirea moravurilor, prin introducerea dreptatii, patrunzand din ce In . ce mai mult in relatiile
civile i economice, i chiar prin modificarea insusi
idealului, de care once societate are ne,aparat trebuinta" 3).
De perfectibilitatea omului se leaga strans sociabilitatea" lui. Des-avarsirea nu este cu pufinta decat prin societate. Este
In natura omului s traiasca tri unire i tovarasie stransa Cu
semenii sai, si se simte impins la aceasta viata comuna, nu
numai de trebuintele sale morale si inteleetuale, ci i de inlesnirea vietii materiale. Centrul comun de vietuire cand este
Cf. Din scrierile i cuvntarile lu Ion Briitzanti 1821-1891 (Bucuresci, 1903) s Ion C. Brtianu Acte si cuvntr publ. de N. Georgescu-Tistu
(Asezamantul Cultural Ion C. BrAtianu, Buc. 1932).
Republic6 Romn" (articol publ. in fruntea No. 1. din Republica
Roman, Paris, Noemvrie 1851 s semnat de B. in numele redactiei").Dup4
op. Din scrierile s cuvntrile lui Ion C. Brtianu" 1903 (cit.), pg. 17.
Nationalitatea" (articol pub]. in Republica Romin." No. 2
Bruxelles, 1853) dup op. cit. pg. 43.

www.dacoromanica.ro

Ion C Brtianu

459

compus de un element omogen, ale cam* raporturi sunt determinate prin niste legi conforme unor principii, i infatiseaza o
unitate, un ce organic si Cu viata, atunci se numeste o societate.
Societatea dar eAte un centru neaparat pentru om, si dela buna
ei organizatie depinde desvoltarea i fericirea omului si a ornenirii intregi- 1).

Fiecare treapta sociala, reprezentat de un cerc social

mai cuprinzator, ridica pe om spre perfectiune. In adevar,

omul suge la sanul maicii sale cea dintai viath morala; pe genunchii tatalui sau primeste intaia raza care i lunam eaza inteligenta, s-i in cercul comunei invata a iubi pe semenii sai. In urrna,

Il ja patria pe aripele ei, ca sa-i arate un orizont despre care

nici nu visase Inca; Il face a simti ca bat in pieptul sau inimile
mai multor milioane de oameni, intelege solidaritatea i fratia,
este gata a se jertfi, este sacrat cetatean. In mima natiunilor de
aceeasi familie, cercul fratilor sai se lrgeste, se simte mai tare
decat Samson, viata devine pentru dansul o armonie, totul creste,
totul se intinde, pluteste in largul marii. Ginta Il initiaz, mai mult
decat once alt, in tainele vietii generale. Facandu-i pipaite individualittile cele mari ale omeniri, Ii arata ca. este o clasificatie
transcendenta,
invata c omul nu este o anomalie pe pamant,
ci coroana acestei lumi armonice. Tot ginta Il introduce in ornenire, j omenirea, facandu-1 sa inteleaga o lume manta langa
cea fizic, Ii da drumul in nesfarsit, i astfel se suie pana la
2). In urma
Dumnezeu, sigur de aci inainte de nemurirea
lui Bratianu, un gnditor si profesor cu reputatie ca Izoulet nu
va avea in legatura cu societatea un limbaj mai putin inflorit 51
o atitudine mai putin Erica.
Societatea, clup6. Ion C. Bratianu, nu este omogeni, ea
piardA deci
cuprinde mai multe elemente organice, fara ca

unitatea. Societatea ca un orclin natural, are elementele sale

proprii, care dupa noi sunt: Individul, familia, natiunea sau patria, semintia, si omenirea. Sunt naturale i sunt singurele, fiinclo
le gasim, mai mult sau mai putin, oriunde este o societate de

oameni, ha inca unele pana la oarecare grad, le gasim chiar

intre dobitoace. Am zis ca sunt singurele naturale fiindca in
once societate s'a introdus o alt clasificatie si a predomnit,
precurn nobleta, teocratia etc. etc., aceea societate a fost o monstruozitate si nu a putut produce decal. neprasnicii. In socieArt. Republicl RomAna" (cit.) pg. 18.
Nationdlitatea" (cit.) pg. 61.

www.dacoromanica.ro

Ion C. Brtianu

460

tatea aceea ins unde temelia principal:a a fost o parte mai mici.

sau mai mare din aceste elemente, acolo omenirea s'a manifestat, mai muit sau mai putin, in frumusetea ei''1).
Discutia privitoare la fbrmele felurite ale omenirii, care
nu pot fi suprimate fr a distruge inssi omenirea, Il duce pe
Brtianu s citeze in sprijinul tezei sale 5tiinta social i shl
intrebuinteze chiar termenul de sociologie, probabil pentru prima

oar intr'o scriere romanease (in articolul Nationalitatea din

Republica Romanr Nr. 2. Bruxelles, 1853), intr'o vreme
In care nici strintatea nu-1 consacrase inch* definitiv. Reproducen!

textul, pentru valoarea lui iston'a

Lupta intre aprtorii privilegiului, ai exploatrii unora
de chtre ceilalti i ai par tizanilor egalit tii i frtiei, a impins
spiritele eminente si inimile generoase la un comunism unde
individualitatea era suprimath 6 societatea devenia o mnistire
care conducea lumea la nimicnicie. Tot astfel, lupta intre partizanii

i abolitionisti a condus pe oamenii progresului a vedea

unitatea omenirii in distructiunea gintelor 6 a nationalittilor...
Abolitionistii... se silir a demonstra origina comun a tuturor
oamenilor... Fri a mai intra in alte consideratii, zic c, chiar
de ar fi aclevarat 0 genul omenesc intreg s'ar fi trgand crintr'o
singur5 pereche, tot n'as vedea putinta ca intr'o zi toate gintele,
familiile i naiunile s se topease intr'o unitate deplin a

sclaviei

speciei umane" 2).

Este adevrat ea toat5 desbaterea era pe tramul Bisericei crestine. $tiintele inca nu erau destul de inaintate spre a
demonstra prin mijloacek lor egatztatea

$i

freitia oantenitor,

pstradu-le tot ce te este lor propriu".

Sociologia n'avea inc;d nici numete chiar, nu se stia
afar de origin, omenirea este una, nu numai in prezent, ci si in
trecut i viitor, adeci una in spirit ca i in timp. ,Stiinta ne descopere din ce in ce mai muit minunata armonie in nesfiir$itul oarietiitilor; ea legitimeazii tot ce este fireSc in societate, si
in domeniul istoriei tot ce este factice, arbitrar sau de invoialei- 3 ).
Deci Brtianu nu numai 0 aminteste de sociologie, dar se foloseste de rezultatele ei de atunci 5i Ii atribue ea sareina
deosebeasc i deci s legitimeze( tot ce e firesc in societate-,
impotriva istorie' i, care poate cuprinde i elemente de aiti natura.
Republic4 RotnAng" (cit.) pg. 18-19.
Brftanu, op, cit. pg. 48.
Hem., Pg. 49.

www.dacoromanica.ro

Stefan Zeletin

461

Sociologia apare deci ca 5tiinta natural a' a societatir 5i are

menirea, ca i la Auguste Comte, s indrumeze rational vata
laolalta a oamenilor1).
Numarul revolutionarilor de la 1848 care s'au ocupat cu
probleme sociologioe, precum i al liberahlor, in tot decursul
vremii, este mult mai mare. Cele infatiate constituesc insa o
dovada suficienta pentru afirmatia noastra c printre izvoarele
sociologiei romanesti trebuesc socotite i ideologiile politice ale
veacului 19., care au precedat sociologia de catedra i sociologia
ca preocupare pur tiintific. Textele pe care le vom reproduce
din scrierile altor curente politice, vor demonstra acelasi lucru.

5. $tefan Zeletin. Dar mai inainte de a trece la un alt

curent sociologic, va trebui s insemnam cateva cuvinte despre
un sociolog liberal contemporan, care reprezinti in gandirea de
dupa razboiu, cu mijloace pur tiintifice, Para interese de partid
(intrucat n'a fost membru al partidului liberal), aceeasi pozitie
ca i pasoptismul j vechii liberali. E vorba de Stefan Zeletin,
cel mai de seami teoretician al evolutiei burgheziei romanesti.
Il treoem aici pentruc opera sa, dei cu totul desinteresata, are
consecinte politice liberale i lamureste activitatea intreprinsa

de acest partid in tot decursul desvoltarii pe care a avut-o.

Lucrarea sociologica principala a lui $t. Zeletin este Buraparut
Origina i rolul ei istoric19252). Nu ne &dim s rezumarn aceast6 carte care este relativ noua, de mare raspandire i care, ca totalitate, prive0e
mai mult istoria sociala decat sociologia. Desprindem numai
definitia. termenilor, teoria generali si in special atitudinea lu
ghezia Romana

tiintifica pe care o socotim capitala pentru studiile de sociologie.

Burghezza este clasa socialii care se ocupd ca valori de

adjca cu nedrfuri- . Ea cuprinde o trinitate sociala
alcatuit din cei ce produc rn5rfurile, sau industriqi; din cei ce
schirnb,

le pur, in circulatie, sau negustori;

din

cei ce ajuta cu

0 cercetare a influentei (directa sau indirecta) pe care a trebuit

s'o EWA.' Comte asupra lu Brattanu, ar fi foarte insemnata pentru intelegerea veacului 19. romnesc.
In once caz, faptul ea BrAtianu, cel mai de seama' om de stat liberal
din Romania este probabil cel dintaiu care a primit stiinta noua, sociologia,
pare a fi o nou dovada de legatura pe care o sustine Fr. Oppenheimer,
K. Brinkmann si mai ales H. Freyer, intre aparitia societfii burgheze si
originea sociologiei (Cf. T. Herseni: Elemente de Istoria Sociologei, 1938,
editie de Universitate).
Pentru biografia s bibliografa lui Zeletin, v. Cezar Papacostea :
Stefan Zeletin. Viata si opera lu (In Revista de Filosofie, vol. XX) (Seria
nona Nr. 3, 1935).

www.dacoromanica.ro

$tefan Zeletin

462

mijloace banesti, atat circulatia, cat si productia, adic bancheri

sau financian. Cum toate aceste categorii soma' le, prin insasi
functia lor ajung stapanitoare de capitaluri, clasa burgheza poarti
totdeauna si numele de clasa' capitalistr. Desvoltarea istorica
nu cunoaste numai o clas burgheza, ci si o societate burgheza,
creata de aceasta patura social dup nevoile ei proprii... Astfel
oriunde apare bufghezia, i ca ea schimbul, apare in mod neinlaturat 5i corolarul acestuia: libertatea". Caracteristica societatilor burgheze este libertatea in toate formele de manifestare
ale vietii

obstesti". De aceea partidele burgheze si-au luat

numele de particle liberale, iar ideologia burgheza este cunosouta

indeobste sub numele de liberalism"1).

Burghezia strabate trei faze deosebite, dupa fazele de
desvoltare ale capitalismului insusi. Am vorbit de o trinitate
capitalist alcatuita din capitalul comercial, capitalul industrial
si capitalul financiar. In ,evolutia istorica infloreste mai intai
comertul, apoi se desvolta in mod mai anevoios industn.a, pe
cnd c.apitalismul financiar isi arat toata forta economica abia
in vremea.noastra. Fiecare din aceste forme succesive ale capitalului d i un caracter deosebit clasei care-1 manueste, i prin
aceasta intregei oranduiri sociale. Predominarea capitalismului
comercial d nastere fazei mercantiliste a burgheziei; predominarea capitalului industrial aduce era liberalismului, iar vremea
noastra. in care capitalismul de banca sta s absoarb ambele

forme de mai inainte ale capitalului, alcatueste faza imperialismulur 2).

OriginaliMtea lui St. Zeletin nu consta in definitiile a-

cestea sau in schema de desvoltare a burgheziei, pe care

le

datoreste gandini economice si sociologiei apusene, in deosebi

lui W. Sombart 3), ci in aplicarea riguroas a lor in studiul
burgheziei romanesti.

,,Cele trei faze de evolutie a capitalismului

scrie Zeau insusirile lor proprii, de aceea nu se poate intelege
desvoltarea uneia, dupa normele desvoltarii aheia: fiecare trebue
cercetat in sine, si lamurita dupa caracterul ei deosebit. Dar
letin

tocmai aceasta e greseala, care se face de obiceiu in studiul

burgheziei, si s'a facut totdeauna in studiul burgheziei romne...
S'a incercat a se intelege nasterea societatii romane moderne,
Burghezia Romang, Cultura NationalL, 1925, pg. 10-11.
Op, cit. pg. 18.
Cf. Der moderne Kapitalismus.

www.dacoromanica.ro

Stefan Zeletn

463

care in chip firesc are un caracter mercantilist, in analogie cu

starea actual a burgheziei europene, care a trecut de mult la
faza liberala, pe alocurea la cea imperialista" 1). In lumina
acestei conceptii evolutia. burgheziei romane nu prezinta nimic
nefiresc, monstruos sau unic, cum au sustinut jumm. istii (con-

ceptia forma fara fond-) sau socialistii (teoria neoiobigiei").

scrie Al. Claudian, cel mai bun
...$i junimistii i Gherea
criticau ceea ce li se parea anormal
cunoscator al lui Zeletin
Aceasta depasire a atitudinii entice fata
In evolutia
de fenomenele sociale romanesti este opera lui Stefan Zeletin-2).

Dela critia el a trecut la siiintd, la explicare.

sustine
Capitalismul roman este o necesitate istorica
el purcede in chip necesar din economia biSt. Zeletin
neasca, pe care ne-a impus-o capitalismul apusean, i revolutia
social-politica, pe care el a pricinuit-o, consta in distrugerea
vechei clase a nobilimii agrare i intemeierea nouei clase capitaliste. Cu prefacerea claselor stpnitoare se prefac i a4ezmmtele politice, sub care ele inteleg sa conduca tara potrivit
cu interesele lor"). Prefacerea vechiului regim agrar in regimul modern e un proces istoric natural, care insa imbracA
forme deosebite dupa conditiile sociale, in care se indeplineste.
Nici mizeria claselor rurale, in perioada aceasta de prefacere
n'are nimic nefiresc...''. ...Oriunde patrunde invazia capitalista,
scoate taranimea din starea ei sociala strveche, urmarea,
nemijlocia e mizeria larg a satelor. ()data cu trecerea taranului dela vechiul sistem de stpanire a pamntului la proprie-

tatea individuala burgheza, se infaptueste si o trecere dela

viata rural a patriarhala la saracie i foamete- 4). Se intelege
deci ca oriunde patrunde capitalismul, i incepe procesul de

clisolvare a lumii vechi, el trebue sh." se astepte la protestul

paturii rurale: la rasvratiri. Taranimea romana nu putea face,

si nu a facut exceptie- 5). Din expunerea de mai sus reese,

c revolutia noastra agrara trebue privit5 i cercetata ca once
fenomen natural: crizele agrare au fost o urmare necesar5 a
desvoltarii capitalismului sub formele lui inferioare, i vor disparea iaras in chip necesar, prin inaintarea capitalismului catre
Op. cit. pg. 24.
Al. Claudzan : Sociologa lu Stefan Zeletin (in Revista de Filosofte,
vol. XX. (Seria nou5.) Nr. 3, 1935) pg. 266.
Zeletzn: Burghezia Romani pg. 74 sl 75.
Op. cit. pg. 186. Cf. si pg. 200.
Op, cit. pg. 202.

www.dacoromanica.ro

Stefan Zeletin

464

stadiul superior al productiei industriale. Politica noastr agrara

nu are nici o parte de vina in deslantuirea acestor crize,

nu poate avea nici o parte de merit in vindecarea lor" 1).
Rolul istoric al burgheziei noastre a fost crearea Romaniei moderne sau, cu vorbele lui Zeletin: istoria nasteri Romaniei moderne este istoria desvoltarii capitalismului national" 2).

Conceptia lui Zeletin a fost criticata, uneori aspru criticat 3), dar meritul de netgaduit al lu este attudinea perfe,ct stimtifica pe care o are in fata fenomenelor sociale. In
privinta aceasta Zeletin se apropie de socialtsmul ttintific (nu
politic). Zeletin insusi a t.g.duit ca ar fi marxist s, pnvrt in
totalitatea operei lui, de sigur nu este. Filosofia lui se apropie
de spiritualism i idealism, este deci potrivnica materialismului;
in politica s'a declarat neohberal, deci potrvnic socialismului 4).

Totusi in istoria sociaM i in sociologie este inrudit cu marxismul, atat prin insemnatatea pe care o d factordor economici
In cauzalitatea social, cat i prin credinta intr'un proces fatal
al evolutiei soma' le.

Facand o critica a scrierilor sociologice ale lui C. Dobrogeary t-Gherea, Zeletin fixeaza admirabil atitudinea stiinti-

flea marxista, pe care el insusi o respect in studiile sale de

sociologie:

Care este,

in aclevar, atituclinea socialismului stiintific

fat de societatea burgheza? Repetr' n: a socialismului

nu a brosurilor de propaganda socialista. Ca once disciplina

socialismul nu are vreun sentiment fata de burghezie:

el reprezint sfortarea de a o intelege. Deaceea: a) doctrina

socialismului stiintific priveste burghezia ca o faza necesara
de evolutie social., avand functia ei istorica definita; b) aceast
atitudine speciala decurge dintr'o atitudine generala fata d'e evo[uf ja
aceasta e priviti ca un proces natural, avand
legile sale proprii, ce nu atarn de vointa noastri, ci se impun

acesteia; c) procesul natural al evolutiei sociale este lamurit,

ca once alt fenomen natural, prin spontaneitatea sa proprie,
ca o desvoltare dela fond spre forma.; dela structura economic6
spre asezamintele juridico-politice, care se altoesc pe aceast
structur5.-.5).
Pg. 214.
Pg. 234.

Cf. V N. Madgearu : Agrarianism, capitalism, imperialism. Bueureef, 1936.

Cf. C. Papacostea, op. cit. pg. 213 si pg. 223 si urm.
Op. cit. pg. 240-241.

www.dacoromanica.ro

Stefan Zeletin

465

Citatul azesta d misura exacti a rnarxismului" din opera

lui Ze1etin. Marxismul sAu oonsti in atitudini pe care socialismul $tiintific le imprumuti dela Iiiint (punctele a si b)
sunt deci anterioare acestuia, avand doar meritul aplicrii in
studiul evolutiei capitaliste,

i in insemntatea pe care o acordri

structurii economice (punctul c), pozitia hotirit marxist, dar

nu numai marxisti. AtAt i nirnic mai mult.
O alta fati a activititii sociologice a lui Stefan Zeletin,
cu totul noui 14 noi
striinii de liberalism, dar remarcaba...4
in tari, o constitue incercirile sale de sociologia cunoasterii
sau de istoria sociali a Ondirii, din nenorocire intrerupte prin
rnoartea sa timpurie.

Intre lucririle postume ale lui Zeletin, publicate de Revista de Filosofie in 1935, este si. un studiu intitulat: Forme
de giix' Idire si forme de societate-, deosebit de interesant pentru
problema care ne preocupa". Intradevir, Zeletin sustine in studitil

aoesta ci nasterea filosofiei este un reflex al conditiilor sociale" i ci variatia formelor de filosofie este reflexul vaziatiei

conditiilor de viga
Curentele de gandire sunt pirti
integrante ale vietii sociale, de aczea ele trebue sA aibi un
caracter core,spunzitor. Societatea este un intreg organic, de

aceea nu se poate ca felul de viati si fie orientat intr'un fel

felul de gandire in alt fel. Cfind totus se intampli ca
societatea si ajung in contradictie cu ea insis
adeci, ca
atunci sunt semne
felul de gandire sA nege felul de viat
de reactiune i descompunere- 2).

Zeletin crede ci aici va trebui si inceapi rolul rvolutionar al sociologiei. Tanira stiint este chemati si arate
variaba succesivi a structurii sociale, i potrivit cu aoeasta,
variatia corespunzitoare a functiunii spiritului. Scurt, ea trebue
sA incetiteneasci in tinutul 5tiintelor spiritului ideea reiativului
istoric. lata de ce istoria' gindin'i i istoria societitii alcituesc
un tot: oea clintl dA fapte, cea din urmi merge ceva mai adanc:
ea descoperi cauze"3).
Cum v.= vedea, aceast laturi a activittii sociotogice a
lui Zeletin este continuat de unul din fostii s'a colaboratori,
Alexandru Claudian, care a reusit s aplice metode sociologice
in cAteva din lucririle sale de istoria filosofiei si care, probabil,
Rev. de Filosofie, vol. XX. (Serie nona) Nr. 3, pg. 274.
Op. cit. pg. 286.
Op. cit. pg. 292-293,

www.dacoromanica.ro

30

P. P. Carp

466

va realiza pe deplin programul acesta gandit impreun. ca $tefan

Zeletin.
B. Sociologia conservatorist:d

Pasoptismul a fost continuat, cum am vlzut, de partidul

liberal. Doctrina opus6 acestora e cunoscuth prin numele de

junimism i e reprezentat de partidul conservator. Nu ne intereseaza evolutia partidului conservator si desmembrarile lui,
in linii mari doctrina a rimas aceeasi, aa cum a fost formulata
de junimisti.
Junimismul nu trebue sa se confunde infra toate ca societatea Junimea- dela Iasi, desi e faurit i reprezentat mai
ales de conducatorii acesteia1). El este curentul mult mai general care a urmat c.a o reactiune fat. de introducerea
izbanda ideilor pasoptiste, liberale 2).
Reprezentantii cei mai de seam ai doctrine' juninnste
sau ai qociologiei conservatoriste ronnaneti sunt P. P. Carp,
Titu Maiorescu, C. Radulescu-Motru si pe plan etnopedagogic S. Mehedinti.
1. P. P. Carp. Junin'. ismul nu este o doctrina exact conhar liberalismului, pentruca admite reformele savarsite in spiritul acestma, dar cere un ritrn mai domo!, o evolutie mai inceata, ca progresul sa se faca in chip temeinic, nu prin imitatie,
ci prig asimilare. Junimismul apare deci mai mult ca o frana,
ca o constiinta critica- a liberalismului. Atitudinea aceasta e
ciar exprimata de Petre Carp, in incercarea pe care a facut-o
sa lamureasca inversunarea dintre partidul conservator si ce!
liberal:

...Era chestiune,a de a se ti daca se democratizeazi sau

G. Ibrdileanu serie: Junimisti" nu sunt toll acet care au facut
parte din societatea literar din Iasi sat din partidul politic cu acest nume
si dimpotriva, multi care n'au fticut parte din gruparea ltterara sac politica'
sint in realitate junimisti". Tot Ibraileanu defineste: Junimismul" este,
mat inainte de toate recomandarea de a se feri de importarea civilizatiet
sau, mai de grabi, recomandarea unei precautiuni exagerate cand e vorba
de a importa aceaRta civilizatie" (Spiritul critic in Cultura Romaneasc, ed.
11. Iasi 1922 pg. 99. Cf. si lacob Aregruzzis Amintiri din Junimea" i Gh.
Panu : Amintiri dala Junimea" din Iasi, Buc. 1908.
Junimismul e privit de E. Lovinescu ca opera colectiva a unei
generatil tot atat de solidare in atitudinea el., pe cat fusese si generatia
dela 1848 prin reprezentantit sal de capetenie; junimismul reprezinta, deci,
o replica' necesara in ritmul evoluttei noastre" (Istorta civilizatiei romane
moderne. II. For(ele reactionare, Buc. 1925, pg. 128).

www.dacoromanica.ro

Tito Maiorescu

467

ba Statul roman. Din cauza aceasta a provenit inviersunarea,

caci democratizarea n'are nimic a face Cu principiile pur politice.

Libertatea in Anglia a ajuns la o culme care poate nu exista

la noi; cand va veti pune pe taramul social si va veti intreba,
daca democratizarea este realizat in Anglia, veti fi nevoiti a
raspunde ca nu. De acolo provine ca, dei in aparenta aceste
ins4
doua partide pe raramul abstract politic au aceleaqi
pe rarmul aplicrii ne aflrn 146 cu o profundcl, divergenta
care a existat, i astazi a venit momentui sa ne intrebam daca
acea profunda divergenti poate sa existe cum a existat pana
a.stazi? Cred ca. nu. Toti conservatorii seriosi trebuiau sa consimta la faptul implinit, trebuiau s'a admita revolutiunea sociala,
democratizarea societatii noastre,

ca un ce

irevocabil,

lupia nu mai poate avea loe decat In privzrea mijloacelor ce

trebue sA intrebuintam ca sa micsoram pe cat se poate relele,
rezultatc ce sporesc din modul defectuos cum aceast democra-

tizare a fost faptuita. A fost o nenorocire la noi cA democratizarea s'a facut de sus in jos, iar nu de jos in sus.-- 1).
P. P. Carp a fost un luptator politic, nu un ganditor, de
acee.a. cu toata vasta lui cultura, ideile reprezentate de el
sunt foarte putin inchegate. Opera de sistematizare au facut-o
pro fesorii Titu Maiorescu i Radulescu-Z/Iotru. Prin acestia
ideile politice ale conservatorismului romanesc devin teorie sociologia 2).
2. Tztu
Studiul cel mai de seama al lui Titu
Maiorescu In aceasta privinta, poarta titlul, renumit in istoria

vremii: In contra dtrectiei de astazi in cultura rominr (1868)

aparut i In Criticele- sale 3).
Cufundata Oda la inceputul secolului XIX in barbaria
orientala,
scrie Maiorescu
societatea romana pe la 1820
incepu a se trezi din letargia ei, apucata poate de abia atunci
de miscarea contagioasa, prin care ideile revolutiunii franceze
au strabatut pan in extremittile geografice ale Europei. Atrasi
de lumina, junimea noastra intreprinse acea emigrare extraordinara spre fantanile stimtei din Franta si Germania, care Oda
astazi a mers tot crescand si care a dat mai ales Romaniei libere
o parte din lustrul societatilor strme. Din nenorocire numai
P. P. Carp: Discursuri vol. I. 1868-1888. Buc. Socec, 1907, pg.
260-261 (sublinierile noastre).
Precum datorit profesorului S. Mehedzrztz, ele devin teorie etnopedagogica' si. etnologicg.

Critice 1866-1907. vol. I. (Intrebuitam ed. Socec, Buc. 1926).

www.dacoromanica.ro

468

C. Radulescu-Motru

lustrul din afar. Cci, nepregtiti, precum erau i sant, tinerii

notri, uhniti de fenomenele marete ale culturei moderne, ei
se patrunser numai de efecte, dar nu ptrunsera Ora la cauza,.
vizura numai formele de deasupra ale civilizatiunii, dar nu intre-

vazura fundamentele istorice mai adanci, care au produs cu

necesitate acele forme i fara a caror preexistent6 ele nici nu
ar fi putut exista. $i astfel marginiti intr'o superficialitate fatala,
cu mintea i cu mima aprinse de un foe prea uor, tinerii romani
se tntorce-au i se intorc in patria lor cu hotarirea de a imita

i a reproduce aparentele culturii aPusene, cu increderea, ca in

modul cel mai grabit vor realiza indat literatura, tiinta, artafrumoas i mai intai de toate libertatea intr'un stat modern"1-).

Astfel s'a ajuns la teoria junimista a imitrii formelor

far fond", a civilizatiei de suprafat, care n'are nimic a face
cu adev&ata civilizatie. Transformarile reale ale societatilor
civilizatiilor nu se fac prin salturi, ci printr'o evolutie lent:a,
In care apare intai nevoia, sensul, munca, ideile, sacrificiile
pe urm formele, ca simple expresii ale calor dinti, ca haine
care le imbraca. Drumul invers este nu numai ineficace, dar
de-a-dreptul clistrugator de civilizatie 2).

3. C. Radulescu-Motru. C. Radulescu-Motru inchin acestei probleme o crte intreaga: Cultura Romana i Politicianismul" 3), i va reveni asupra ei in multe din scrierile
ulterioare 4).

Prin politicianism
scrie C. Radulescu-Motru
intelegem un gen de activitate politic,
sau mai bine zis, o
practicare me5teugita a drepturilor politice,
prin care cativa
dintre oetaferu'i unui Stat, tind i uneori reuesc sa transforme
institutiile i serviciile publice, din mijloace pentru realizarea
binelui public, cum ele ar trebui s fie, in mijloace pentru
realizarea intereselor personale" 5).
Politicianismul poate avea o dubl origini; el este produs,
sau dintr'o degenerare a adeviratei politici,
politica inteleas i cinstit practicat alta data;
sau dintlo nepotriVird
Tziu Mazorescu : Critice. vol. I. pg. 155-156.
Cf. si T. Mazorescu : Discursuri parlamentare ce privri asimra
desvoltri politice a Romante sub Domnia lu Carol I. (2 vol. Socec, Buc.
1897).

IntrebuntOm ed. III-a, Buc. Socec, 1904.

De pild Vocatia (Buc. 1932) sau Romanismul (Buc. 1936). Cf. *1
Conceptia conservatoare t progresul (in DoctrineIe Partdelor Politice, ed.
de I. S. R. Buc.).
Cultura Romaneasci ei Politicanismul, pg. III.

www.dacoromanica.ro

C. 121clulescu-Motru

469

intre mecanismal ciitii Politice si fonclul sufletesc al poporului

chemat si-1 practice". Cazul al doilan se iveste la popoarele
tinere si insemneaza o primejdie de moarte pentru desvoltarea
lor. Politicianul este purttorul spoielii de civilizatie, si prin
aceasta disolvantul cel mai puternic pentru -unitatea vietii -nationale a popoarelor tinere..." 1).

Prime jdia aceasta a amenintat si scerta Romaniei. De

acee,a C. Radulescu-Motru scrie despre boala d care a suferit societatea romana' in ultima jumatate a secolului al XIXlea" si descrie fazele acestei boli, asemenea bolilor organice.

O perioada de infiltrare a fost aceea In care toate influeatele

strem- e, pretinse civilizatoare, au patruns in corpul nostru social;

o perioada de culminare, cand s'au copiat pe intrecute legile

si institutiunile de aiurea; o perioad de descrestere, aceea in
care ne aflam" 2).
C. Radulescu-Motru, ganditor cu o vasti cultura psiho-i
logic-a si sociologica, nu se multumeste cu enuntarea faptelor,

ci incearca o explicare a lor, in cadrul unei teorii generale a

culturn".

Cultura este o conditiune indispensabilli pentru desvoltarea

popoarelot iesite din starea de barbarie. In cultura se oglindeste
finalitateo constiintei sociale; prin ea faptele omenesti dobandesc
un inteles mai inalt, devin istorice. Poporul fara cultura n'are
istoiie, fiindca n'are un criteriu oare 'sa stabileasca valoarea
evenimentelor petrecute" 3). Culturile sunt expresii ale popoa-

relor. Cultura adevarata, prin mijlocirea careia un popor se

ridica si prospera, se presint totdeauna ca o individualitate
puternica. In ea gsim rezurnate toate insusirile caracteristice
ale societatii, toate creatiunile mari si. on-ginale iesite din sufletul acesteia" 4). Nu toate popoarele ajung ins la o cultur.
desavarsita. Unele raman in barbarie, altele se ridic-i la o stare

de semi-cultura, in sfarsit altele, cele nenorocite, s'au sleit,

pana la disparitiune, intr'o stare de cultura falsa, de pseudo
cultura".

Pseudocultura se caracterizeaza prin lipsa de legatura a

elementelor care o compun, prin discordante sau contradictii
launtrice, prin lipsa de adancime si originalitate. Pseudocultunle
nu sunt expresia originalitatii unui popor, ele nu formeaza indiOp. cit. pg. IV. (sublinierea noastr.).
Op. cit. pg. 5.
Op. cit. pg. 5.
Op. cit. pg. 8.

www.dacoromanica.ro

C. Radulescu-Motru

470

vidualititi, ci sunt opere de un itatie

i spoiali. Dimpotrivi,
semicultura di impresia unei realitti nedesivarsite, care rimine

insi o putui ti si un drum spre cultura adevirati, ceea ce

di un caracter de netigiduiti skatate.
Poporul romin, daca n'a avut o culturi desivarsit, a
avut totusi o semiculturi. Starea de semiculturi dureazi Ora
la inceputui secolului al XIX-lea. Dupi aceasti data urmeazi
o perioadi de triginire, in care crmpeiele vechii noastre culturi incearci in zadar s covArseasci influentele noi. Aceasti
perioadi se incheie de odati cu prima jurnitate a secolului
al XIX-lea. Ultima generatiune format la scoala culturii strimosesti este aceea care realizeazi in 1859 actul eroic al Unirii.
Cu disparitra. acestei generatiuni se taie i firul de continuitate
al culturii romne".
De aici inainte sufletul paporului nostru se instrineai
de trecutul su. Procesul de intregire a constiintei nationale,
proces urmirit de atatea secole, dar neisbindit, este terminat
Cu proclamatiuni politice fictive si mincinoase").

Cultura exist nurnai intru atat, intruck este actuaL in

de aceea comit o greseali ie judecati aceia, cari cred ci se poate imprumuta o culturi,
a se pregiti din vreme dispozitiunile sufletesti ale societitii.
Cultura nu rezidi in obiectele externe i materiale..., ci in
forta interni care le-a produs... Bunurile culturale sunt insisi
sufletul omenesc- 2)

dispozitivaile actuale ale sufletului unei generatiuni. O societate devine culti din momentul ce membrii sai se bucuri de
anumite functiuni sufletesti, i intretin constient in practica vietii
lor anumite deprinderi intelectuale i morale").

Lucrurile acestea se inteleg mai bine daci se tine seami

de deosebirea dintre culturi i civilizatie. Pentru ca un popor
si fie apt d'e culturi, se cere ca el si fie apt de o personalitate.
Se cere ca intre constiintele membrilor sii si se stabileasci o
unitate sufleteasca...; pe aceasti unitate a constiintei sociale

se bazeazi apoi creatiunile in ara, in 5tiinta, In religiune, in

tehnici... Popoarele care ajung la aceasti unitate de contiinta,

au o culturi; iar cele cari nu ajung, pot avea cel mutt o

Caracterul distinctiv intre culturi i civilizatiune st in

aceea, ca una, cultura, pitrunde adnc firea poporului, pe cand
Op. cit. pg. 18,
OD. cit. pg. 29.
Op. cit. pg. 31-32.

www.dacoromanica.ro

C. Rdulescu-Motru

civilizatiunea

471

sta numai la suprafat". Popoarele culte au o

viat spiritual potrivita individua1iLii bc. Popoarele memte

a avea numai o civilizatiune, sant lipsite de aceast individualitate; ele n'au in mijlocul activittii lor acel germene unificator,
care s le duca la o unitate sufleteascr 1).
Civilizatiunea ...se poate dobancli prin imitatiune", pe

cand cultura de imprumut nu exista; ea trebue s isvorasc

din miezul personalitatii noastre. Din spontaneitatea inirmi
a min' noastre trebuesc s se produc valorile morale si religioase, iubirea de adevr i plcerea de a crea; iar darul de
itatiune oricat de folositor ar fi el, nu ne poate
acest isvor luntric al sufletului nostru" 2).
Romania a imprumutat o civiliza tie, dar cultura romana a rmas aceiasi". Sub aparenta sclipitoare a civilizatiunii
externe traeOe mai departe in poporul nostru acelas suflet
din trecut", suflet de pastor i plugar" 3).
Insemntatea profesorului C. Radulescu-Motru pentru sociologia romaneasca este mult mai mare decat o pot reda cele
cateva citate. Intreaga sa oper filosofica, psihologica, pedagogic : politica, e stribtuta de un spirit constient sociologic.
De aceea nu trebue socotit numai printre sociologii conservatoristi, printre cei care au fcut sociologie din nevoi
si locul sau este deopotriv printre cei care au fcut sociologic din interes de specialitate, ca preocupare stiintific, desinteresata. Schitarn in cateva cuvinte i latura aceasta a gandirii sale.
Intr'una din primele serien i stiintifice, C. Radulescu-Motru
stabileste pe baza rezultatelor filosofiei contemporane" (de

atunci), drept un principiu general ca nu exist manifestare

a sufletului, care reprezentnd o valoare, s nu fie in acelas
timp datorit in mare parte factorilor sociali" 4). Omul absolut izolat"
n'ar avea nici chiar
sustine mai departe
ceeace numim experienta, pentruca n'ar avea putinta de a-si
fixa intr'un mod oarecare impresiunile sale subiective pentru a
avea continuitatea necesara oricarei experiente. Omul absolut
izolat n'ar ajunge nici cel putin la constiinta personalittii sale,
Op. cit. pg 64-65.
Pg. 67.

Pg 175-176. Cf. pt sociologia conservatoare si Al. Marghzloman

Doctrina conservatoare (in Doctrinele Partidelor Politice, ed. de I S. R.

Buc.). Doctrina conservatoare nu admite ca progresul real poate veni prin

salturi". De aceea ea so Intemeiazg pe frachtze s pe realitate (pg. 112).
ProblemeIe Pslhologiei, 1898.

www.dacoromanica.ro

472

C. Widuleseu-Motru

necum la constiinta unei experiente personale. El nu si-ar sti

corecta iluziunile si nici rezuma in cum* te cele vazute. Auzul

pentru el ar fi cel mai putin util, caci n'ar avea tovarasi cu

cari sa comunice. Pentru un asemenea am n'ar exista probabil
decal viata actuala asa cum o cunosc animalele. Valonle stiintifice, estetice, morale, religioase, economice nu exista cleat
ca rezultate ale vietii sociale-. Pentru a. incheia in termeni
intalniti de obiceiu numai in lucrarile sociologice d specialitatie,

ea singura creatoare de valori reale nu poate fi decal societatea, pentruca ea singura exista''.
Vi 4a sociala
afirma C. Radulescu-Motru in altii lucrare1),
este mai mult decal un mediu extern. Ea este
pentru indivizii care traiesc in ea, adioa pentru oameru., un
transformator si un fundament in acelas timp. Un transforrnator, fiindca prin viata sociala viata individuala isi schimba
orientaren si caracterele; un fundament, fim. dca prin manifes-

tarile sale sociale, viata individuala are o continuitate in constiinta, generatillor care se succed. Viata sociala nu se alatura
vietii psihice individuale, ci o patrunde pe aceasta din urma,
in asa fel ca aproape- o transforma cu totul. Aceea ce in vi ata,
animalului este o exoeptiune, in viata (=dui devine o regulr.
E vorba de atentie, imitatie, comunicare si cooperare.
In sfarsit, viata sociala aduce transformarea activitatii indi-

vidului in activitate institutionala sau culturala, adica in activitate can traieste desprinsa de individ in cursul generatiilor
omenesti. Sufletul individual devine spirit obiectiv.

C. Sociologia socialista.
Daca am gasit idei sociologice in scrim& ideologilor liberali si conservatori, cu eat mai mult trebue sa gasim in scrierile
socialiste. Deosebirea e ca socialismul in Romania, dei .destul
de vechiu, n'a avut nici succes, nici mare desvoltare. Fata

de cele doua curente amintite, care au stapanit viata publica

romneasca peste o jumatate de veac, socia. lismul este aproape

inexistent. Mara de C. Dobrogeanu-Gherea, aproape ru.ci un

doctrinar socialist din Romania T1U s'a ridicat pana la treapta
unei gandiri stiintifice, 'Meat si merite a fi amintit intr'o istoiie
a saciologiei. I. Nadejde, V. Mortun, I. Moscovici, G. Gri1) Curs de psihologie, 1923, pg. 322 51 urm.

www.dacoromanica.ro

Theodor Diamant

473

gorovici, Radaceanu etc., ca s insirarn cateva nume de luptatori socialisti, nu sunt oameni de stiinta in intelesul c ar

fi imbogatit prin idei originale gandirea sociali. tiintific. Ei

se multumeau s reproduca i uneon' sa adapteze ideile sociologice marxiste la imprejuranle dela noi, fara preocupari
Vice personale 1). De sigur nu este acelasi lucru cu atitudinea
ideile lor politice 2), dar acestea nu ne intereseaza aici.
1. Theodor Mamant. Pentru vechimea preocuparilqr socia' lisle din Romanaa', desi ideile lui sociologice sunt fara in-

sernnatate. trebue amintit Theodor Diamant, adept al lui Fourier si unul dintre oei dintai care a aplicat doctrina acestuia,
organizand un flanster tocmai in Romania din prima jumitate
a veacului al 19.

Ion Ghica scrie despre el: Era un om de frunte, inteligent, muncitor, staruitor

plin de devotament- 3). A facut

s'a dus apoi la Paris, unde avea multi

prieteni din tara. In urma revolutiunii franceze dela 1830.
studii la Miinich,

ideile de inovatiuni sociale luasera un avant aa de mare, *breast

cuprinsera toate spiritele, i tinerimea de pe atunci se aruncase
mai toata in vartejul reformelor celor mai extravagante si mai
chimerice. Prietenii i camarazii pe cari i-a gisit la Paris:
Iancu Vladoianu, Costica Briloiu, Iancu Balaceanu, Niculache
Niculescu, Barbu Katargiu, Stavrache Niculescu i altii, erau
pe annici, care mai mult, care mai putin, adepti ai saintsimonismului i incetul cu incetul s'a pomem't si el' distras dela
invatatura i invaluit in cercul ideilor comuniste, cu deosebirea

c fu-nd dotat cu un temperament entuziast, and imbratia o

ideie, o strangea cu toata caldura tineretii si se cansacra ei
cu trupul i cu sufletur. Enfantin, unul din fruntasii saintsun' onieni, 1-a pretuit foarte mult. Prin Considrant cunoaste
insa pe Fourier si se pomeneste falansterian, de o mie de
ori mai fanatic decat fusese pentru sistemul lui Saint-Sirnon''.
Mai departe: Fourier a mun't Para a-si vedea visul cu ochii,
nu s'a invrednicit sa ridice cel mai mic falanster... Diamant
insa s'a intors in tara, bine hotarit a persista in acele idei...
,

Tanarul Manolache Balaccanu... care deverrise unul din adeptii

Cf. Doctrnele Partidelor Politice" si Nona Constitutie a Romania"
editate de 1. S. R.
V. atitudinea de mare onestitate intelecttal s mult bun simt ro'125.1:mac a lu G. Grzgorovici din Constitutia sovietic 1 constitutia democratice din vol. Noua constitutie a ROMfitliel (Cit.).
Vezi I. Ghwa: Serien, vol. III. (Scrisori catre V. Alexandri). Ed
ingrijit de P. V. Hanes (1914),

www.dacoromanica.ro

C. Dobrogeanu-Gherea

474

cei mai infocati ai fourierisrnului... a consacrat mosia sa din

Prahova, numita Scaeni, pentru infiintarea unui falanster... Guvernid temandu-se ca s nu se inradacineze credintele comuniste
ordonat imprastierea seriilor i grupelor i trimiin tara...
terea in exil a sefilor Manolache Balaceanu i Diamant-.

Un biograf recent, D. Popovici, corecteaza cateva din

i reconstitue pe
baze de documente, experienta fourierist dela Scaeni (din 1836)
da suficiente date bio-bibliografice despre personagiul ciudat

formatiile lui Ion Ghica despre Diamant

care este probabil primul socialist roman. Pentru istoria sociologiei romanesti insemnatatea lui Diamant nu trece insa de
faptul insusi c a venit In tarA cu idei socialiste utopice. El

indica un inreput, care nu va lua o forma 5tiintific decat

mai tarziu, datorita marxismalui.
2. C. Dobrogeanu-Gherea. Cel mai de seama reprezentant

al ideilor marxiste sau a asa zisului socialism stiintific- din

Romania este C Dobrogeanu-Gherea. Ideile lui sociologice
merit sA fie infade sociologie s'vAritA in chip constient
tisate,

cel putin pe scut.

Lucrarea sociala principala i cea mai originala a lui

Gherea este Neoiobigia, cu subtitlul caracteristic Studiu economico-socio/ogic al problemei noastre agrare- 2).
Gherea poNneste, ca si conservatorii, dela dezacordul...
dintre institutiile noastre civilizate, dintre legile noastre occidentale si realitatea vietii, in buna parte orientala si semi feudala- 3),
ca sa ajunga, se intelege, la concluzii cu totul diferite.
Evolutia sociala nu se face la intarnplare ...Progresul
productiei, schimbului i impartirei produselor, precum i diviziunea muncii,
cooperatia sub toate formele,
marirea
populatiei si a densitatii ei, acesti factori constituesc fortele cari,
In profunzimea organismului
influentandu-se i stimulandu-se una pe alta, lucrand fiecare in parte si toate impreuna,
prin relatiile i lupta de grupari si clase sociale, fac ca societatea s se desvolte si s'a evolueze, transformandu-se treptat
din tr'o epoca i treapta de desvoltare, In alta epoca si alt
treapta mai 'Malta" 4). La baza liberalismului st burghezia,
care isi creeaza institutii conforme cu interesele ei de clasa.
D. Popovicz : Santa Cetate In tre utopie 5i poezie. (Inst. de Ist. hterar st folclor, condus de D. Caracostea) Buc. 1935.
Buc. Socec, 1910,
Neoiobagia, pg. 9
Neoiobagia, pg. 14

www.dacoromanica.ro

C. Dobrogeanu-Gherea

475

juridica se desvolta din, prin

6 alaturi de desvoltarea economico-materialr.
...In tara noastra nu numai ca n'am avut o desvoltare
organica-socia. la, din care sa fi rezultat necesarmente instituOrganizarea sociala, politie

tiile occidentale ce am introdus, dar n'am avut nici imprejurari,

nici conditii sociale, fie obiective, fie subiective... pentru introducerea lor''1),
adic. nici fortele economice cari s newsiteze o asemenea transformare, nici clasele producatoare, nu'meroase si importante, cari s'o reclame- 2). Totusi fenomenul

s'a produs 6 el trebue s aiba o explicatie.

Gherea explica: Epoca istorica capitalista... necesiteaza
transformarea tarilor inaporate in tari liberalo-burgheze- 3). Sau:

O societate inapoiata, intrand in relatii cu capitalismul occidental, acesta Ii modifica procesul de viata sociala, Ii revolutioneaza toate raporturile economico-sociale si morale, i produce aclanci modificari culturale: toate acestea nu numai justifica, dar necesiteaza institutir liberalo-burgheze, dupa cum le
necesiteaza si propasirea ulterioara a acelei societati- 4).

Dar odata introduse institutrile liberalo-burgheze... trebuia sa se stabileasca o concordanta intre ele i relatrile de
productie si de organizare a ei"). Aceasta concordanta nu
s'a

f.'cut.

Situatia economico-sociala creiat tarii- prin reforma agrara din 1864

n'a fost cea pe care o cereau institutiile
liberale. Ea a mentinut sub o alta forma, cea burgheza, vechea
iobagie 6 a dus deci la neoiob'gie. Institutiile politico-sociale
burgheze stau alaturi de relatiile de producere semifeudale, cu
toate ca ele sunt profund antagonice, se exclud una pe alta-.
Pe baza unei asemenea monstruozitati traim noi de o jumatate
de veac; intransa t5i au originea multe, profunde i dureroase
anornalii, nu numai din viata economico-sociala a satelor noastre,
dar si din viata lor moral i cultural.; si tot intransa isi au
originea multe si insemnate anomalii dureroase din viata Ora
intregi- 6). Caci Gherea, ca toti marxistii, este un integralist.
O societate nu e un agregat confuz, ci un organism social;
deci nu se poate ea viata anormala dintr'o parte esentiala a
Op. cit. pg 27.
Op. cit. pg. 28-29.
Pg. 31.
Pp. 39
Pg, 44.
Pg. 68.

www.dacoromanica.ro

C. Dobrogeanu-Gherea

476

organismului, cum sant raporturile agrare, si nu influenteze

intreaga viati a intregului organism"1).
NeoiolnIgia este dupa Gherea o intocmire economicopolitico-sociala agrara particulara taxii noastre si care consista
din patru termem.:
Raporturi de productie in buna parte iobagiste, feudale;

O stare de drept liberalo-burgheza, prefcuta in iluzie

minciuna, lasind pe taran la discretia stapanului;
O legislatie tutelara care decreteaza inalienabilitatea paminturilor taranesti i reglementeaza raporturile dintre stapani
rnuncitori, raporturi izvorite din cei di termeni de mai sus;

In sfirsit, insuficienta pamintului asa zisului mic proprietar taran i pentru munca i intretinerea familiei sale, fapt
care-1 sileste sa devina vasal al marei proprietati".
Aceasta intocmire ibrida i absurda, aceasta neoiolaagies
constitue problema agrara specifica t aril noastre" (la 1910)
singura solutie pe care o propune Gherea era desfiintarea
ei totala 2).

In alta parte Gherea incearca si generalizeze cazul Rostabileste o noua lege" de evolutie a capitalismului,
apropiinclu-se in chip ciudat de junimism, adica de reactionari":
In tarile inaintate capitaliste, formele sociale urmeaza fondului

social; in tarile inapoiate, fondul social e acela care urmeaza

forrnelor sociale" 3).

Gherea formuleaza ciar si sociologia generala a marxismului:

Socialdemocratul marxist, in virtutea oanceptiei sale sociale insasi si a metodei sale de cercetare, nu e un inventator
de forme de convietuire i evolutie sociala. Evolutia societatilor se face in virtutea unor legi, cari rezulta din intreg
complexul vietii sociale

din istona. omenirii

dintr'un

intreg complex de conditii naturale, in cari se desvolta omul

societatea. Socialdemocratul marxist cerceteazi aceste legi
si din aceasta cercetare se domireste asupra evolutiei societatilor
roxlerne... Unul din caracterele esentiale ale evolutiei formelor
de convietuire sociala consista si in faptul ca aceste forme so

desvolta pas cu pas, una din alta, astfel ca o forma sociala

si o epoca istorica pregateste conditiunile de existenta nece1) Pg. 357.

.2) Neoiobgia, pg. 369-371.

3) Dupi Stefan Zeletin: Burghezia rornin, pg. 28-29.

www.dacoromanica.ro

Ion Ionescu

477

sare epocei urmatoare i, dupa cum, spre pilda, epoca feudali,

a pregatit toate conditiunile obiective i subiective de existenta
epocei burgheze, astfel i aceasta din urma le pregiteste epocei
socialiste. De aici urmeaza in chip evident, c5 o societate nu

numai ca nu poate, fara sa-si primejcluiasca existenta,

creeze o proprie evolutie in afara de aoeea care rezulta din
desvoltarea ei istorica i fireasca, dar nici mcar nu poate 6
sarii peste o anumit epoca de desvoltare a societatilor, cum ar
fi, spre pild, cea capitalista
si nu poate dintr'o cauzla foarte
pentruc tocmai aceasta epoca e aceea care pregteste
condititmile neoesare de trai celei viitoare").
Socialismul n'a prins in Rom5nia, el este o doctrin de
import, incat nici sociologia pe care ar putut-o desvolta,
este insemnata. Nu e lipsit de semnificatie faptul c cea mai
buna lucrare socialista- dela noi se ocupi de problema agrarei
si este in favoarea improprietaririi taranilor. Probleme specific
soma* liste, izvorite din nevoile proletariatului, nu apar decal in
tarile industriale, ,pentruca mnnai acolo exista o clas muncitoreaie exploatata si deci in conflict cu cea capitalista. Problemete politico-sociale caracteristice Ora noastre au fost problema

i problema nationata, inc:it in chip firesc in jurul

aoestora a trebuit sa apara lucrarile sociologice cele mai interetaraneasica

sante.

D. Sociologia poporanisla itaranisa.

Poporanismul

i aranismul sunt foarte bine reprezentate

In Ronfania, fiind micri discute din necesitati specifice tarii

noastre. Din pricina aceasta chiar numai o insirare a cartilor
inchinate problemei t5ranesti ne-ar lua foarte mult loc. De aceea
ne restrAngem la cativa din reprezentantii mai de seama, at:it
eat e nevoie sa lamurim i aspectul rural al sociologiei rominesti.

1. Ion lonescu dela Brad. Cel dintiu mare cercetator in

domeniul vieij tarnesti a fost Ion Ionescu dela Brad, agronom

care a deschis seria marilor agronomi ai Ronfiniei, dela P.

S. Aurelia. n i Gh. Major pan la Gh. Ionescu-Sisesti, N. Cornateanu i altii 2).
Neoiobagia, pg. 409.
Cf. G. Ionescu-Szseez

Dveloppement de la science agricole en

Roumanie, Buc, 1932 (Extratt de .La vie scientifique en Roumanie 2. Sciences appliques"), in care se di si bibliografie.

www.dacoromanica.ro

478

Ion Ionescu

Pentru sociologia romaneasca, Ion Ionescu dela Brad are

dou merite cu totul deasebite: 1. E eel dintaiu cercetator preocupat in chip stiintific i statornic (ca specialitate) de realitatile sociale din tara, de realitatile concrete, mai ales sub
fata tor cea mai romaneasca: viata taraneasca. Din aceast pricina trebue socotit ca intemeietorul sociologiei rurale romnesti.
2. E tot cel dintaiu care a cautat s ja contact Cu aceste reasa. intrepnnda cercetari directe, cercetari la teren, pe
unitati sociale caracteristice: sat, judo, regiune. De aceea trebue
socotit i ca intemeietorul monografiilor sociale romanesti, ca
cel dintaiu monografist- roman, in intelesul de azi al cuvantului, de observator stiintific al fenomenelor sociale vii.
Sunt deosebit de interesante din acest punct de vedere rnai
ales patru din lucrrile lui: Excursion agricole dans la plaine
de la Dobroudjea-, din 18501). Agricultura Rom'An'a. din Judetiulu Dorohoiu-, din 1866 (539 pg.); Agricultura roman,
din Judetiulu Mehedinti-, din 1868 (772 pg.)2) 5i Agricultura
romana din Judetul Putna, din 1869').
De sigur lucfarile acestea au in primul rnd un caracter
tehnic, de agronomie, dar din nici una nu lipsesc date 5i observatii in legatur cu viata tarandor. In ancheta asupra Dobrogei
intreprincle statistica familiilor pe nationalitati, se ocupa de alimentatie, de boli, de cresterea populatiei, ca sa conchd ca locuitorul Dobrogei se sprijina doar pe calitatea pamantului pe
care II iubeste i cultiv i de pe care el recolteazi un fel de
bunatate 5i de s'ankate morala, care U fac fericit" 4).
Monografiile de judete pe care le-am putut consulta, cuprind o informatie foarte intins i loarte pretioasa despre starea
viata franimii i In genere despre viata economici.
Monografia judetului Dorohoiu cuerrinde 4 parti: I. Studiul statistic al judetului (teritoriu 5i populatie); II. Studiut
agricol al judetului (pamantul, clima, productia, semanaturile,
descrierea exploatatiaor rurale, domenide statului, imbunatatiri in
agricultura, epizotia. viteIor); III. Industria judetului; IV. Comertul judetului.
Publ. in Journal de Constantinople. Intrebuntam trad. rorn. de F.
Mihailescu: Excurstune agrcol in Dobrogea facuta de Ion Ionescu dela
Brad-anul 1850" (extras din Analele Dobroget, an. III, Nr. I).
Amandoua publcate de Mnsterul Agricult. Comerc. st [Ater. publice Bucurest, Imprimara Statulu.
Cit. dup G. lonescu-Szse#1, op. cif Mind mal greu de gsit, n'am
putut-o consulta s deci ne multumm s'o amntm.
Op. cit. (trad. rom.), pg. 154.

www.dacoromanica.ro

Ion Ionescu

479

Introducerea la monografia judetului Dorohoiu lamureste

ca studiul a fost intocmit conform art. 3 si 5 din Ordonanta

Domneasca dela 28 Noemvrie 1864, prin care inspectorii agri-

coli sunt obligati sa Lea inspectii generale de 6 luni pe an

sa intocmeasca descrierea um* judet care i se va indica.
Descrierea, precizeaza ordonanta, trebue facuta din punct de
vedere agricol, comercial, industrial si statistic si va cuprinde
osebite imbunatatiri ce vor trebui introduse in fiecare din aceste
ramuri-. Fiind inspector agricol, Ion Ionescu a fost insarcinat
Cu studiul i descrierea judetului Dorohoiu- prin ordin ministerial din 7 Iulie 1865.
Scopul crtii, continua autorul, este imbunatatirea agriculturii si e cea dintdi carte de acest fel care se face in tard.
...Am voit s zicem i sa afirmam si in aceast carte sdemonstria' cum exisf si la Romani o agricultura' potrivit cu clima
pamantul lor, cu imprejurarile lor economice i comerciale, Cu
i legile lor, cu moravurile u caracterul lor national, o

datinele

agricultura care, oricat ar fi de inapoiat, totusi cuprinde in

sine un tezaur de cunostinte pe care Romanii 1-au mostenit dela
bunii i strabunii lor-1). Si observi, cu o adancime de vedere
neintalnita nici la liberali, nici la conservatori i cu atat mai
putin la socialist, c5 existand o agricultura proprie a Romnilor, cine s'ar putea indoi cum ca nu exista la dansii si o
civilizatie oarecare''?

Ion Ionescu porneste dela realitate, ca s injghebeze o

stiinta romneasc, pe temeiul careia. apoi s se poat imbunatati
agricultura. Cuvintele lui sunt i astazi pline de invttur

bun simt. Romnii poseda... un intreg de cunostinte atat de

multe si atb.'t de variate asupra pamantului lor i mijloacelor
de a-1 exploata, cat este peste putin. t. ea un observator inteligent s nu gaseasc materialele cu care s'a compuna stiinta
agricola a Romanilor, sau cel putin arta agriculturii lor, mestesugul...

acela cu care se ocupa marea multirne a locuitorilor

Adunarea acestor cunostinte, descrierea combinatiilor ce

fae spre a dobatidi profitul cel mai mare cu cheltuiala

cea mai mica, este lucrarea de constatare a starii actuale a
se

agriculturii romane. Si lucrarea aceasta este necesara, este absolut m dispensabila desvoltrilor i imbun."atirilor ulterioare ale

agriculturii... Constatarea aceasta a starii actuale este punctul

1) Op. cit. pg. IV.

www.dacoromanica.ro

Ion Ionescu

480

de purcedere al imbunatatinlor ce trebue sa se realizeze in

agricultura romana... A constata ceca ce este si a propune
ceca ce trebue sa fie, iata, intr'un cuvant, indoitul scop ce
1-am urmarit in tot cursul investigatiilor ce le prezentim in
aceasta carte-1).
Metoda este si ea foarte limpede formulata. Ar trebui
cercetata agricultura din toate tinuturile locuite de Romani, chiar
dad. deocamdata- se va lucra numai la cea din tinuturile libere.
Cercetarea trebue sa fie directa' i amianuntita. Pentru ca

s pot face acest studiu am fost silit a merge din sat in sat
si a observa pretutindeni i pamantul i oamenii i mijloacele
lor de exploatare si de existenta si de castiguri-2).
Cealalta rnonografie, Agricultura romana din judetul Me-

hedinti-, aparuta in 1868, este mutt mai intinsa (772 pg.)

si mutt mai bogata ca material. Cuprinde patru parti: I. Studiul
statistic al judetului Mehedinti (teritoriul, populatia, statistica
financiara, statistica judiciara, stafistica instructiei publice, statistica cultului, puterea, armata); II. Studiul agricol al judetului
(conditu-le generale ale producerii, conditiile speciale ale producerii, culturile accesorii, mijloacele de imbunatatire); III. Studiul industrial (idei generale, panzeturile, dimia, scoartele, chilimurile, boiangia, abagia, cojocaria etc.); IV. Studiul comercial (ochire generala asupra comertului, pretul produselor, balcru. rile, exporte!, importul, veniturile vamilor din judet etc.).
E usor de inchipuit ce material informativ bogat cuprind lucrarlo acestea si ce valoare imensa au pentru cercetatorii de
azi, ca material de comparatie, mai ales ca i rnonografia judetului Mehedinti e intocmita in mare parte tot pe observatii

la teren. Umbland din sat in sat si vorbind cu toate treptele

de producatori, am cules cu scrupulozitate toate observatiile
experientele tor, toate metodele lor de cultura, toate calculele
lor de producere, toate imprejurarile, in fine, cate contribuesc
la producerea agricola, la crearea avutiei muncitortilui de pamint, la succesele sau reversele intreprinzatorului industriei agricole- 3). lata de ce it socotim. pe Ion Ionescu dela Barlad ca
ce! dintaiu monografist- roman, ea pioner al sociologiei rude
romanesti si precursor al 5colii romane de sociologie.
2. C. G. Stere. Dad parasim linia agronomilor cu tendinte sociologice, $ntrucat Ion Ionescu dela Brad este cel mai
Op. cit. pg. VIVII.

Op, cit. pg. XI,

Agricultura romina din judeful Mehedinti, pg. 4.

www.dacoromanica.ro

C. Stere

481

reprezentativ dintre ei, gasim, pe la sfaritul veacultti trecut,

inceputurile unui alt curent, a crui sociologie e tot litranisti,

cum tiirnist e intreaga conceptie de viat pe care o intatieaza. Ne gandim la poporanism.

Poporanistul cel mai tnteresant pentru sociologie, prin marea

lui putere de &dire, bogata experienta de viata i temeinica

sa cultura, este C. G. Stere, ideologul micrii despre care
urmeaza s dam cateva referinte.
Dela inceput trebue 36 precizam ca C. Stere, atat de
nenorocit in politica militanta, a fost un mare ganditor in domeniul teoriei politice i mai ales in domeniul tiintei. Daci
politica din timpul rsboiului n'ar intuneca puternica sa perso-

nalitate, Stere ar fi fost socotit, fara nici o indoiala., printre

cei mai de seam scriitori ai neamului romanesc. Va trebui
privim deci sub amandoua aspectele, ca om de tiinta
ca teoretician politic, ca s-i judecam cinstit contributia sociologica.

DMtre lucrrile ,tiintifice ale lui Stere, cea mai insemnata

pentru istoria sociologiei romaneti este tezia sa de licenta dela
Facultatea de Drept din Iai: Evolutia individualittii i Notiunea de persoiana in Drept-, cu subtitlul semnificativ pentru
noi. Studiu sociologic i juridic'', din 18971). Este c,ea dintai
incercare de sociologie teoretia La inaltimea celor din occident,
intreprin. sa in aceasta specialitate cu depIin tiin. A4 fi vrut
sa-mi iau un subiect pur sociologicserie Stere
fiindca
imi adunasem un material insernnat in aceasta ramur de cunotimte, careia i-am consacrat mai multi ani de muncii. Dar
regulamentul in vigoare al facultatii noastre nu permite a1) Atragem atenta asupra acestei date, cad o greseala in privinta e
a facut pe un sociolog de talla lu M. Ralea sa-i acorde lui Stere merite
pe care nu le are. In ndicatile bibliografice din ,,Introducere in Soceologie"
(far% data) M. Ralea scrie
C. Stere e Evolutia individualittii. Iasi 1893, opera putin cunoscuta,
lost: remarcabla ca conceptie i documentare. Precedeazii opmule lui Durkheim fi Tunnies" (subl. rioastre). In realttate cartea lui Stere a aprut la

1897, lar cele doul serien i ale lui Durkhem, in care 1st formuleaza ciar
opiniile" sociologice, au aparut inainte : De la division du travail social",
In 1893, Les Rgles de la mthode sociologque" in 1895, lar cartea fundament-alit a lu Thnnies e Gemeinschaft und Gesellschaft" a aparut la 1887
deal cu zece auj inainte. Ceva mal mult e Stere foloseste pe Durkheim cu
Les rgles de la mthode sociologeque" din Revue philosophique, 1894,
Nr. 5-8 si-1 trece in Lista screerilor citate", alaturi de Comte, Giddings,
Letourneau, Spencer, Tarde, Ward etc.
31

www.dacoromanica.ro

C. Stere

482

ceasta''1). Totusi prima lucrare stiintifica a lui Stere ni-I area

ca sociolog, i Inca' un sociolog cu aptitudini neobisnuite.

Toate vietuitoarele se lupt, putem spune noi astzisi nici omul nu face exceptie; in vartejuf
luptelor sociale neincetate, formele de raporturi sociale intre
oameni se fac si se desfac, dar in fiecare moment se poate
gsi un echilibru oarecare nestabil; i acest echilibru se oglin-

- scrie Stere

deste in sistemul dreptului contemporan. Hind astfel lucrurile,

e yacht c tiinta dreptulwi mi poalte fi decat o stiinta speciala
subordonati stiintei generale asupra fenomenelor sociale,
sociologiei: stiintei asupra structurei societatifor (statica sociala)
euolutiei lor (dinamica sociala). Sociotogia cerceteaza' intre
altele, o,onditiunile i formuleaza legile, dupa care se pot stabili
in fiecare faz a evolutiei sociale momentele de echilibru al
fortelor sociale''2).
Stere nu-si face insa iluzii despre noua stiinta: Sociologia,
pur i simplu, nu... exista incr. ,,Si poate insusi fondatorul
sociologiei, A. Comte... a contribuit la acest rezultat negativ''3)
pentruca, dupa el, sociologia singura nu este o

abstract& obiectul ei nu este vreo grupa pur speculafiva de

notiuni abstracte,
s spunem socialitater,
ci fenomenele
concrete ale societati omenesti
in realitate... a tinut seama

chia' r numai de popoarele din apusul Europer). Comte a introdus dintr'o confuzie, in randul stiintelor abstracte, o stiint
concreta ,despre societatea omeneasca, in locul unei sociologii
absfracte. care ar studia ,,,socialitatea in toate manifestarile ei,
In mod abstract-. Dintre sociologi, numai G. Tarde, Durkheim

si F. Giddings au simtit... cam ce trebue sa fie sociologia ca

iiint abstrarta- . Cu toate acestea, Stere socoteste c exista
intreprinderi realizabile cu mijloacele stiintifice actuale"
prim' tre acestea pare a fi si studiul, pe baze sociologice, al
evolutiei notiunei juridice de persoarir 4), care 11 preocupi.
Nu staruim. asupra tezei lui Stere, ne multumina- sa

caracterul ei sociologic. Persoana din dreptul roman primitiv

Stere. op. cit. pg. XII (sublinierile noastre). Cum se intmpl foarte
des, un regulatnent universitar, in loe s promoveze ttinta sub toate formele ei, a intrziat desvoltarea sociologlei romnesti si, in ce priveste pe
Stere, I-a instrainat treptat de preocuprtle sociologice,
s se ocu.
pe de studii juridice si s .evadeze" (adie s. se piard pn in cele din
urm in politicS, pentru ea s. se refac abia la sfrsitul vietti in literaturi).
Op. cit. pg. 11,
Pg. 13.

Op. cit. pg. 34.

www.dacoromanica.ro

C. Stere

483

un produs fir' esc al intregii evolutii soma' le,

dupa el
e"
dela cele, dintai inchegari ale conviettnr" ii sociale, i ODA la
aparitia statului 5i a dreptului... Notiunea de persoan la Ro-.
mann'' vechi, nu e decat un moment din dureroasa i. sbuciumata
istorie a emanciparii i a diferentieru- individualittii omeneti
din protoplasma sociala prinn'tiva"1).
...In societatile prirnitive nu exista individualttate, cum o
intelegem noi astazi. Sub apisarea selectiunii naturale i a
luptei pentru trai, automafismul psihic,
imitativitatea 5i sugesproduc nite grupri sociale cu un caracter gretibilitatea,

garist ...puternic pronuntat, in care fiecare individ nu e decal

copia celuilalt..." 2). In societatile primitive, vointa i col4tiinta
generala sunt produsul... unei evolutii impersonale, determinate
de selectiunea naturala i automatismul psihic. In aceasta stare
sociala nediferentiatal", dupa expresia lui W. Wundt, procesul

de individualizare" inca nu s'a inceput, psihica individual e

cu desavar5ire absorbita in psihica sociala 3).

Notiunea vointei i contiintei generale" se reazama pe

m'te fenomene reale, ce se petrec in once grupare sociala i
constituesc chiar conditia psihologica a vietii sociale la toate
treptele desvoltarii istorice a societatilor omenWi. Once copit,
deschizand ochii in ace-a:st lume, gsete o atmosfera de idei,
de sentimente ii de tendinti,
atmosfera determinat de intreaga istorie a societatii. Aceasta atmosfer psihica social
il imbibeaza cu desavarire, ii formeaza sufletul, ii umple continutul con0iintei 5i ii determina directia vointei. Astfel vointa
i corwiinta mdividuala ajung fatal numai o reflectare a vointei
i congiintei generale'', a atmosferei psihice sociale. In vremea
noastr, un om ajunge tarziu, abia daca ajunge, la constiinta
de sine, formandu-i astfel o individualit ate proprie, putand
prelucra criticete continutul vointei i contiintei generale" i
mancipandu-se treptat de sub stapanirea ei... Dar i dupi
aceasta, vom ta i con5tiinta generala" nu dispare i nu se
poate descompune aritmeticete intr'o sum de vointi individuale" 4).

...Evolutia impersonala, sub conducerea exclusiva

a yo-

u'. ter generale'', a putut sa fie numai extrem de inceata. Au

trebuit mii i zeci de mii de ani pentru a trece dela o fazi

Op. cit pg. 35.
Pg. 65.
Pg. 84.

Pg. 81-82.

www.dacoromanica.ro

C. Stere

484

la alta ceva mai superioard; si au trecut peste dou sute de

milenii de existent omeneascd, pand ce omenirea,, dela protoplasma sociald primitivd, din acea stare de nediferentiare abdela promiscuitate neinfranatd, lip. de once sefi
soluti,
si once legi i institutii politice, comunism extrem, lips de
s poata ajunge in sfarsit, in socieonce individualizare,
titile oele mai inaintate, la arel grad de diferentiare i individualizare, cdnd s'au putut pune primele inceputun., primele incdnd s'a rupt firul omcereiri de aiatii politic' de stet,
bilical ce o leagi cu socialitatea animalr. (Insa atatea nearnuri
n'au ajuns Odd aci nici astdzi). Si procesul n'a fost dela
libertate i independentd individual inspre legturi sociale tot
dup cum cred spencekstii,
mai stranse si mai apdsdtoare,
ci dela o lipsd totald de once independentd individuali, dela
inspre tot alai
o tipsi totald chiar de once individualitate,
mare individualizare, inspre tot mai largi emancipare a individulM de sub jugul vointei i constiintei generale, inspre o
liberare tot mai hotritd de sub apdsarea evolutiei impersonate
inconstiente,
intr'un cuvnt: dela gregarism inspre individualisrrz" 1).
113 afard de teoria aceasta clespre evolutia social, Steve
desvoltd foarte multe probleme sociologioe si le da adeseori

deslegdri vrednice de retinut. Mai reproducem conceptia lui

despre originea vietii sociale i despre cooperatie ca factorul

primordial al on.cdrei societti.

...Primele injghebdri sociale sunt guvernate de legile generate biologice ale evolutiei aMmale, de lupta pentru existentd
selectia naturald. Acestea sunt conditide biologice ale originilor societatii... Selectia naturald. a gdsit punctul de reazdra
In automatismul psihologic al oamenilor primitivi, in imitativitatea
sugestibilitatea naturii lor psihice, cari produc starea sufleteased specified a societdtilor primitive: gregarismul, domnirea
exclusivd a oonstiintei i vointei generale si lipsa de individualitate personald. Acestea sunt conditiile psihologice ale originilor societtii''.
Ins daca... voim s gdsirn un principiu general care si
ne lmureased pentru ce o grupare sociald... trece prin o anumita evolutie, pentruce ea in diferite momente se cristalizeazi
In anumite forme sociale, atunci trebue sd iesim din sfera biologiei
psihologiei i sd intrdm in domeniul propriu al sociologier..
1) Op. cit. pg. 113-114.

www.dacoromanica.ro

C. Stere

485

Cea dintai tntrebare, care se impune aci este care sunt

adica acele avantaje, care servesc
avantajele vietii sacra' le,
de punct de aplicare a fortelor selectiei naturale, fixandu-se astfel
punctul de plecare al evolutiei sociale, momentul cand evolutia
biologica se transforma in evolutie socialr. Stere raspunde:

avantajul este: cooperatia in intelesul larg al cuvantulur

Aceasta putere a maselor-. acest prisos de puteri, care rezulta din cooperatie si care raise poate reduce la suma puterilor
individuale intrate in c,00peratie, este acel avantaj al vietii sociale,

care a i impus-o. Omul a iesit din mainile Naturii gol

si

slab, far-a nici o arma naturala ca la alte animale; nu s'a putut

conserva si ridica invingator, cleat prin cooperatie;
prin
acea sporire de putere, determinata de ea 2).

...Notiunea de cooperatie are pentru

tiinta social a-

ceeasi insemnatate, pe care o are de pilda, notiunea de atractie

pentru mecanica cereasca, astronomie, sau ideea conservrii de
energie pentru fizica; adica notiunea de cooperatie este... un
principiu fundamental al (sociologiei), in jurul caruia se grupeaza toate datele tiintei. Intreaga desvoltare socra. la poate fi
considerata ca o crestere a acelei puteri a maselor-, a acelui
prisos de putere nereductibila, care hotara izbanda societ
In lupta pentru existenti i conditiona astfel insusi mersul pro-

gresului" 3). Insa cooperatiunea este un fapt neseparabil de

viata sociala; si daca noi am fi partizani ai formulelor laconice,

cum e a lui H. Spencer: Society is an organism- sau a lui

G. Tarde: La socit c'est
ar trebui sa spunem:
Societatea este o cooperatiune" 4).
Dintre lucrarile de teorie politica, trebue sa amintim cel
purin studad Socialdemocratism sau poporanismr, aparut in

revista Viata Romaneasca- In 1907 i 1908, in care Stere

demonotreaz5 cu argumente imprumutate chiar din doctrina sociaHista,

imposibilitatea unui partid si a unei lupte politice pe

baze rnarxiste, social-democrate, la noi in tara.

Stere fiind poporanist si de sigur si sub influenta poporanismului rusesc, nu credea in fatalitatea evolutiei sociale dela
feudalism la societatea capitalista, industriala, spre societatea
socialista. De aceea a fost, in vremea lui, cel mai documentat
adversar al marxismului din Romania.
Op. eit pg. 94-96
Pg. 98.

Op cit. pg. 99.

Pg. 101.

www.dacoromanica.ro

486

C. Stere

In stucliul amintit, Stere se intreaba intrucat se poate

justifica din punctul de vedere al imp:rejurarilor concrete ale

vietii noastre sociale, i chiar in lumina conceptiei socialiste,
organizatia i activitatea unui partid social democratic in Romania-1). Care sunt imprejurarile concrete ale vietii noastre
sociale- (studiul c.rora revine sociologiei), care fac cu neputinfa
o miscare social-democrata i cer dimpotriva poporanismul? Stere
precizeaza: 1. Caracterul social al populatiunii; 2. gradul de

desvoltare economica; 3. situatia nationala; 4. raportul de puteri

din punct de vedere international2).
Populatia Romaniei este in marea ei majoritate trneasch".
Socialismul se bazeaza insa pe proletariat, de unde Stere trage
concluzia in chip firesc, ca fara proletariat industrial.. nu
exist, nu poate exista un partid social-democratie 3). Sau ceva
mai amanuntit: In tarile agrare problemele ce se impun societatilor moderne prin evolutia industriala nici nu se pot pane, intrucat

lipsesc conclitiile materiale pentru aceasta. Si deci, un partid

politic care ar urmari rezolvirea acestor probleme, ar urmari,
prin. aceasta, o imposibilitate istorica i culmea absurditatii. In
consecint, in tarile agricole programul social-democratic e o
posibilitate si un non-sens. $i pe langa aceasta in ele lipseste
chiar baza materiala indispensabila pentru un partid social-democratic,
proletariatul industrial, a crui organizare i lupta
politica singura poate duce la cucerirea puterii politice, in scopul
de a revolutiona productia. Mai mult, in tarile industriale elementul care duce lupta politica i sociala, singurul element
activ, fiind proletariatul industrial, chestiunea agrar poate fi
subordonata acolo rezolvirii problemei industriale i aranimea

poate juca un rol, mai mult sau mai putin pasiv, pana ce proletariatul va ajunge la dictaturr si va impune transformarea

Pe cand in trile agricole, clasele muncitoare fiind reprezentate in majoritate covarsitoare prin t.ranime,

acesta

e singurul element social, pe care se poate razima un partid

politic, ce urmareste cucerirea puterii politice, sau, cel putin,
o inraurire pozitiva asupra inersului afacerilor publice, in scop
de a apara interesele maselor populare. In asemenea conditiuni,

taranimea nu numai nu poate juca un rol pasiv, ca in tarile

Viata Romfin easel vol. VI. 1907, pg. 171.
Op. cit. pg. 174.
Pg. 175.

www.dacoromanica.ro

487

C. Stere

industrializate, dar ea, tendintele sociale ale ei, trebue fatal sa

coloreze actiunea oricirui partid democratic; si chestiunea agrara
nu numai nu poate sa fie aici subordonata oricarei alte probleme,
dar aceasta chestiune este singura problema proprie ce se impune

In aceste imprejurari, pentru a

fi

rezolvita de catre societate,

rezolvita, conform cu tendintele social, ale teir'nimii, conform cu interesele ei, i in sensul evolutiei proprii a productiei
agricole''1).

Dar daca Romania va pierde caracterul de tara agricol

tilraeasca, prin desvoltarea fatala a industriei marl, prat
industrializare, cum pretind marxistri, ce valoare mai are aceasta

argumentatie? Stere crede insa ca evolutia social nn poate

fi klentia pentru toate tarile i pentru toate popoarele-3).
Dela comunismul primitiv, in care traiesc inca., de pilda, Eschimosii din Nordul Americii, i !Ana la o tara ideala a capitalismului modern ca Anglia, inaintea noastra se desfasoara in spa4u.
toar istoria sociala a omenirii, cu toate fazele-i intermediare.

Si insusi acest fapt de coexistenta a unor sari sociale atat de

deosebite, intr'o epoca ea a noastra, cand in acelas timp rapiditatea

frecventa eomunicatiilor fac cu neputint izolarea in-

delungata de feluritele infauriri din afar pentru once popor,

ne arata Cat de absurda este credinta ca un popor ramas in
lama trebue s treaca prin toate fazele de desvoltare a 'Maintasilor si. Daca n'ar fi decat saltul savarsit sub ochii nostri
de Japoma. , Inca ar fi indeajuns pentru a dovedi, cal in situatia
actuala a raporturilor mondiale, pentru o far determinata se
pot suprima multe. stri intermediare, care erau inevitabile in
progresul popoarelor din Apusul European, si astfel se poate
modifica adanc, pana la infinit,
dupa infinita varietate a

mersul insusi al evolutiei sociale") De

aici rezulta, c fiecare tara, pentru a-si croi calea spre prostarilor sociale,

gresul social, trebue s studieze conditiunile ei proprii. Nurnai

acest studiu poate servi de baza $tiin(ifica soli& pentru programele

organizatiile politice" 4).

Dar gradul de desvoltare economica a Romniei nu nu-

mai c nu face inevitabilr, dar nu face nici cel putin cu

putintr industria" lizarea ei. Industriile mari cer debiwuri, plat:a
interna si mai ales externa. Feirei piatei externa nu poate fi
I) Op. cit. pg. 323.
V. R. vol. VII. 1907, pg. 15.
VII. pg. 15.
VII. pg. 16.

www.dacoromanica.ro

C. Stere

488

mare industrie moderna, nu poate urma industrializarea societtii i, deci, nici nu se poate tate i desvolta proletariatul
industrial, cu caracterul lui social', specific, cu rolul lui politic
si economic determinat. Prin urrnare, viitorul industriei mari
In Romania atarni de posibilitatea pentru ea de a avea debu,seuri
straine, de
asigura piata externa. Piete straine nu se pot
deschide insa pentru industria unei tari deck pe Jolla
1) Pria forta: prin cucerirea de colonii, prin asigurarea, cu
ajutorul tratatelor internationale,
totdeauna incheiate pe baza
raporturilor reale de putere,
a zonelor d interese-, de

protectorate- etc. 2) Prin superioritatea economica, care sa

permita biruinta pacinica, prin concurenta libera., a produselor
altor pri-1). Dupa Stere amandoua caile acestea sunt inchise
pentru Romania i deci in faza actuali de desvoltare in raport
cu desvoltarea capitalismului apusean, industrializarea ei este
imposibila . Romania nu poate urma desvoltarea industriala a
Europei apusene" 2 ).

Acesta este aspectul pur economic- al problemei Pentru o concluzie definitiva trebue sa se tina seama si de problemele de ordine nationala, culturala i politica,
pentru
cari poporul nostru e nevoit sa gaseasca o solutie potlivita cu
imprejurarile concrete ale vietii sale in acest moment istoric,
sub pedeapsa de pieire, sau eel ptitin de regres la o adevarata
stare de barbarie" 3). Problemele care cer o deslegare urgenta
fata de care social democratismul nu are nici o putere, sunt,
intre altele, problema nationali si problema ovreia. scii.
Nationalismul, inteles cum trebue, este o lege a vietii sociale si

a creatiei culturale. ...Pentru nici o grupare etnicr

scrie Stere
nu e cu putinta un rol activ in progresul omenesc, o contribuire la tezaurul civilizatiei omenesti, decitt
dach ea se constitue ca natiune, desvoltandu-si insusirile spiritului sau propriu, geniul sau national; altfel ea ramane condamnata la sterilitate, la o imitatie de forme goale" fara reala
viata intelectuala, fira putere creatoare" I). ...Pentru noi nu
existZ cultura decal in forma noastra national., nu exista
chiar, decal in aceasta forma- 5). Socialismul,nascut din imprejurari straine nona, nu-si pune problema fiinei nationale- , care
VII. pg. 25.
VII. pg. 36.
VII. pg. 48.

V. R. VII. pg 174.
VII. pg. 185.

www.dacoromanica.ro

C. Stere

489

pentru Romnia este capitala. El nu duce lupta pentru caracterul national al culturii, ca factor al civilizatiunii universale- 1).

Strin de problema nationala, socialismul nesocoteste si

chestiunea eoreiasce din Ron-tnia. Totusi problema aceasta
se pune pentru Stere ca ganditor social, care tine seama de realitatile concrete dela noi.

Stere precizeaza ins ca problema ovreiasca nu este o

problema religioasa si nici una de ras. Ea este o problemii
cultural i5 i una demografica.
...Caracterul arhaic al religiunii mozaice, firesc, pentru

antichitate, dar 4,ffit de nepotrivit cu mentalitatea noastr, duce

fatal la un conflict cu cultura modern" 2). Astazi religia...
e indiferenta pentru legatura nationala la toate popoarele moderne, pe cand Evreul... lepidndu-se de religie... pierde fatal

si nationalitatea". Mai milt: de fapt o pierde (nationalitatea)

si cnd isi insuseste mentalitatea moderna, cnd isi asimileazi
cultura europeana, necompatibile Cu insusi fondul arlipic al mozaismului". Fiind lipsit si de o limba proprie, Evreul ca atare
e condamnat la sterilitate culturala. Prin once creatiune artistica, stiintifica, filosofica, el iese fatal din cadrul iudaismului
si nu numai fiindca un Evreu nu le poate produce dec.:it in
forme nationale sWine, dar fiindca, insusindu-si gndirea moderna, la fiecare pas trebue sa dea o noua lovitura in conceptia
judaica a lumii si a vietii" 3). Aceasta imprejurare ne poate
explica pentruce instinctul de conservare sileste judaismul sa
tin cu alga tenacitate la baza lui arhaica, s se opuna la
once incercare de inovatiune, sa duca la paroxism fanatismul
conservator si exclusivismul national si religios- 4).

Evreii constituesc astfel pretutindeni un corp strain, greu

de asimilat. Dar indiferent de faptul acesta, chiar numai masa
i pro gresiunea, repeziciunea imigratiei evreesti, in imprejurarile
concrete ale Romniei, Inca justifica indeajuns ingrijirea oamenilor nostri de stat, -- in afar& de once sentimente antrsemite.

Cad presupunnd ca am fi fost expusi la imigratia, in aceia.,i

masa i progresiune, a altor elemente etnice decat Evreii, credeti ca politica romneasca, in aceasta privinta,ar fi fost alta?-5).
VII pg. 186.
VII. pg. 192.
VII. pg 193.
VII. pg. 193.
VII. pg. 196.

www.dacoromanica.ro

490

C. Stere

Problema... se complic inch prin faptul ca Evreii, vinind

intr'un moment critic al desvoltarii noastre economice, politice
culturale, intr'un moment de tranzitie, de transformare din
temelie a intregului nostru edificiu social, au format aici, in
regiuni intinse, tot stratul claselor mijlocii, impiedecand astfel
desvoltarea normal a tarii-1). Solutia problemei nu poate fi
deck ajutorul statului pentru emigrarea acestui prisos de po-

pulatic evreeascr. Emigratia Evreilor nu se poate lsa

in

voia ntmplerii, ci trebue regularizata i canalizati conform cu

interesele noastre. Numai atunci, incepand cu elementele cele mai

putin dorite, aceasta emigratie in 15-20 ani ar putea produce uli efect simtitor... Daci peste 20-30 ani ar ramanea
80, chiar 100 mii de Evrei, repartizati mai mult sau mai
putin egal intre o populatie de 8 milioane (pe atunci), problema

n'ar mai avea gravitatea ei de astazi-2).

In sfarsit, pe plan politic, socialismul este cu neputint
pentruc este o doctrina reoolutionar. In Romania ins nu se
poate risca o actiune revolutionara far a se primejdui serios
independenta t.rii, prin posibilitatea interventiunilor din afara.
Imi dau seama
scrie Stere
de toate scadenle si de toate
nemerniciile vietii noastre de stat... Daca ins ele ne indeamna
spre o politica hotarita de reforme adnci i largi,
ele nu
ne pot ierta, in imprejurarile concrete, o actiune readutionarii,
care ar atinge la radcin puterea insasi a statului''').
Stere formuleaza pe baza acestor consideratii necesitatea
davarsirli realittii existente, care poate duce la o democratie rural. O taranime liber i stpana pe pamntul ei;
desvoltarea meseriilor si a industriilor mici, cu ajutorul unei
intense miscari cooperative la sate si in orase; monopolizarea de
catre stat, in principiu, a industriei mari (afar de cazuri exceptionale, unde s'ar putea desvolta dela sine, fra prejuditiu pentru
viata economica); aceasta este formula progresului nostru economic 5i social, ce ni-o impun conditiile insesi ale vietii noastre
nationale''4). Poporanismul, spre difereng de socialismul romnesc, cere astfel: program pentru popor si nu popor pentru
program- 5), dovedinclu-si caracterul sociologic, realist, strain_
de once utopie.
VII. pg. 197
Pg. 206. Stere sera acestea in 1907.
V. R. vol. VIII 1908, pg 51
V. R. v. IX. 1908, pg. 68
IX. pg. 78.

www.dacoromanica.ro

Radu Rosetti

491

3. Radu Rosetti. In afara de politica agrara a tehnicienilor

de
ideologia politica poporanist., rascoalele trnesti din
si
1907 i evenimentele prevestrtoare ale lor au provocat o hteratura foarte bogata, din care nu lipsesc nici scrierile taram'ste
cu caracter sociologic. Cele mai pretioase sunt fr indoial5. ale
lui Radu Rosetti: Pamntul, stenii i stpnii in Moldova-

Pentruce s'au rasculat traniir 1), singurele de care ne

vom ocupa. cu toate c pentru o istorie a sociologiei rurale romnesti ar fi interesante toate.
Radu Rosetti nu este un sociolog, ci un istoric social,
dar prin incercarea de a lamuri institutiile sociale ale Romaniei
rascoalele din 1907, opera sa are si o insemn hate sociolofiind un izvor si un punct de plecare pretios pentru teoriile mai cuprinzatoare.

Reproducem o parte din rezurnatur pe care

face

singur, la sfrsitul cartii .,Pmntul, stenii i stpAnii in Moldova- 2).

...Romnii din Moldova erau ocrmuiti, ca i acei din

tar& vecine, de ve:hiul obiceiu sub care se trezise neamul
(dreptul romnesc). Parnantul... era imphrtit in hotare pe care
erau asezate sate. Fiecare hotar, la randul lui, era impartit in
fasn. deopotriva, numite jireabn, corespunzand fiecare la eke
o casa de gospodar in vatra satului si stpnit de gospodarul

acelei case. Satele erau ocarmuite de un judet sau capetenie

numit cneaz cand era ereditar, jude sau vataman, cand era
vremelnic. Judetul, care se folosea si el de o jireabie (sau chiar
poate de mai multe), judeca oamenii, strngea birul si-i ducea
la rasboiu. Pentru aceste servicii el primea dela fiecare stean
a zcea din roadele pamantului i trei zile de slujba; apoi se
folosea singur de dreptul s tin moar i crsma. Judetide
ereditare se imprteau intre fiii i fiicele cneazulur.
La intemeerea Domniei, cnejii capati dela intemeetorul
ei intarirea tacit, de fapt, a judeciilor tor. In curand aceste

intariri, ca 6 daniile din loe pustiu sau domnesc, se dau

scris. Apoi, judeciile Ala atunci inalienabile, incep a se vinde
cu consimtmntul Domnului... Rasboaiele, navalirile 6 pustiirile
pagnilor micsorand mult populatia rii, ocuparea in jireabii se
tulbura i cade in neobisnuinta, in cea mai mare parte a trii
tinerea steanului nu mai este statornic, el ocup cnd un cap&
Amandoug: Bucuresti, Socec, 1907.
Pg. 449. Cf. si inceputul vol, Pentruce s'au riisculat Oran:1?

www.dacoromanica.ro

492

al hotarului, eat'

Rack Rosetti

altul. Daniile i intririle serse date de DOMM

judetilor incep a intemeia credinta ca dreptul judetului asupra

hotarului este rnai vechiu si mai mare decit acel al sateanului.
Aceasta credin' mai astiga putere prin faptul aclucerii a nurneroase colonii straine, menite sa umple golurile din populatia
satelor existente sau s intemeieze sate noua. Colom'i adusi
de judet pe un hotar pustiu sau slab populat privesc, in chip
firesc pe judet ca avand un drept superior asupra acelui pamint. Cuvntul de judet cade cu totul in neobisnuinta si este
inlocuit prin acel de stapn. Puterea clasei stapnitoare spo-

reste din ce in ce: ea reduce prin abuz i mestesug jumMate

daca nu mai mult a taranimii la vecinatate. Totus, in veacul
XVIII, vedem dreptul de folosinta al sateanutui asupra hotarului sau inca in picioare.
Clasa stapanitoare se imputineaz prin faptul ci multi
urmasi de judeti cad la starea de rizasie-. Stpfinitorii find
nu numai a reduce intreaga tranime la vecinatate, dar chiar a
transforma vecintatea in robie desavarsit... De aici urmeaza
o nou a:Aire a dreptului sateanului asupra painntului. Dela
mijlocul veacului XVIII lovirile la acest drept se inmultesc...
Stapanii nu-si mai zic stvini de sate, ci stapini de mosii-.
Impilrile continua si in veacul al XIX-lea. Din toate nedrepttile de care a avut parte (arnimea romAra, cea mai

strigitoare este firii indoiala Regulamentul Orgarlic. Pe cnd

clasa stApnitoare se incarca cu pn'vilegiuri, cu scutiri, cu puteri,
cu drepturi si foloase, taranimii i se rupea, in folosul aceleasi
clase sapAnitoare, folosinta a jumAtate din pamntul ce-i lsase
chiar anaforaoa dela 1805, fara ca macar sa se scad in schimb

ceva din indatoririle ei catre stapni ce acestia Meuse s i se

impuna sub regimul fanariot. 1 se rapeste totodata i dreptul
de folosinta la padure, chiar pentru trebuintele ei personale,
de care nici Fanariotii nu cutezase s'o despoaie. Boen'rnea,
In acelas timp parte interesata i judecator. hotaraste cu dela
sine putere transformarea aproape desavarsita a judeciei in alod,
prefacerea sMptinilor in proprietariTAranimea a pierdut deci treptat drepturile ei la mosie
si libertatile stravechi, in favoarea clasei stapanitoare, care nu
s'a dat in laturi dela nici un mijloc ca s'A exploatcze i s subjuge clasele de jos1).
1) Pt. teza contraed v. Gh. Panu : Cercetdri asupra Stgrei Tranilor
in veaeurile treeute, Bue. 1910.

www.dacoromanica.ro

Radu Rosetti

493

Procesul acesta, care n'a putut fi lichidat nici prin refor-

mele agrare din a doua jumtate a veacului XIX., a dus la

starea disperata din 1907 pe care Radu Rosetti o infkiseaza
In cartea Pentruce s'au rasculat thrann-?-.
La noi, numai o neinsemnata parte din obstie, 36.318
din 1.058.172 proprietari, sau 3,43 la suta, sunt tarani
sensul adevarat al cuvantului, adica au de unde s traiasca.
sporeasca. Din ramasita obstiei 1.015.302 proprietari,
dispurtand de 3.219.665 hectare, fara de proa putini mopeni
sau razasi, au sau cat li trebue pentru a tri sau mai putin decat
li trebue pentru traiul lor si a familiilor lor. Rmsita intinderii cultivabile a tarii, 3.952.648 hectare, sau aproape 50
la sut din acea intindere, este imprtit in 6.652 proprietati,
din cari 2.381 dispun de intinderi intre 50-100 hectare, alcatuind un totul de 165.456 hectpre. Rarnasita de 3.787.192
hectare se imparte intre 4.171 proprietati, nu proprietari, caci
sunt proprietari cu un mare numar de mosii. Dela aceast minoritate infim a natiunii se vede obstra' fara pamant sau cu putin

pamant nevoita sa cear pinant, fie pentru hrana, fie pentru

dobanda ei-1). De aceea Rosetti a avut curajul s arate deslusit cA latifundiul este dusma.nul- 2) 1 s cear o distribuire
mai dreapta a proprietatii, preconizand totodata o politica trneasc pentru ridicarea integrala a nivelului de viata al satelor.

Toate chestiunile de legatura cu buna starea i cu sntatea

taranimii care, la noi mai mult decat oriunde, este insasi natiunea,

trebuesc luate in oca mai de aproape bagare de seama i chibzuinta. Nu trebue sA neglijam nimica pentru a lucra la intarirea
si la imbogatirea ei, &Li ea reprezint viitorul i toata puterea
noastrir 3).
4. V. N. Madgearu. Dintre agrarianii" din zilele noastre
cel mai temeinic ca pregatire stiintifica i cel mai larg orientat

sociologic este V. N. Madgearu, a crui pozitie ideologica

este foarte inrudita cu a lui Const. Stere. Pentru discutia noastra
cartea sa cea mai interesanta este: Agrarianism, capitalism, imperialism'', cu subtitlul Contributiuni la studiul evolutiei soma' le romanestr, apruta in 1936, dar c,are strange laolalta
studii ceva mai vechi4).
Pentruce s'au rsculat iiiranii? pg. 634,
Op. cit. Cartea V. Cap, IV.
Op. cit. pg. 628.
Cf. si V. Madgearu : Doctrina tariinist (in Doctrinele partidelor
Politice, publ. de Inst. Social Romiln).

www.dacoromanica.ro

V. Madgearu

494

Teza fundamentala sustinuta de V. Madgearu o constitue

ideea c evolutia' agriculturii urmeaza calea ei proprie- i deci
rile agrare cu o ordine economica deosebita de cea capitalista, au o linie aparte de desvoltare. De unde incheerea poporaniste ca nu exista nici o indicatie care sa indreptteasca
-asteptarea ca evolutia social., cel putin in aceasta parte a lurnii,
va urma liniile teoriei marxiste" 1). Argumentarea insasi si consecintele pentru stiintele sociale sunt foarte atragatoare.
In Rusia, ca i in tot rasritul Europei, sociologul, cu
privirea deschisa asupra realitatilor sociale, descopera existenta
unui mediu social agrar taranesc, care implica' desvoltarea unei
ordine economice, deosebit de ordinea economica
Daca se desparte harta Europei printr'o linie, care porneste
dela Baltica i coboara, inspre Adriatica, toata intinderea dinspre rasaritul ei este alcatuita din taxi, a caror organizatie
social este dominata de economiile rurale taranesti... In toate
aceste parti ale lumii, forma tipica de organizare economica este
eoonomia familiara sau semifamiliara, care nu lucreaza cu salariati. Este deci timpul ca fara balastul teoriilor economice
clasioe, sau marxiste, care i au obarsia intr'un mediu socialeconomic cu o structur deosebita, sa se cerceteze realitatea
agrar-taraneasc din rasaritul Europei... Traditia, care exista
In 5tiinta economica contimporana dela David Ricardo, de a
se socoti regimul economic actual, exclusiv capitalist, trebue
parasite (dup cum au demonstrat-o econorriistii rusi in frunte
cu A. Cm' janov). In toate tarile agrare, modur de produclie
dominant nu este cel al economiei capitaliste, ci al' economiei
familiare, care nu intrebuinteaza salariati. Aceste economii familiare taranesti au o conceptie cu totul diferit:a despre profit
o organizatie de exploatare deosebita. Categoriile stiintei
economice clasice, proprii economiei capitaliste salariul, profitul, renta etc. nu se regasesc in econonna. familiara traneasca, i,ar incercarea de a interpreta fenornenele ei vitale cu
ajutorul lor, da gres- 2).
Indiferent de atitudinea generala Eta de conceptia materialista a istoriei, problemele sociologiei economice au (ost
cercetate de economisti, in tarile din apus, punandu-se rand pe
rand pietrele unghiulare la edificiul stiintei economice. Acesta
nu poate fi ins desavarsit, Ora cand nu se vor fi luminat
Op. cit. pg, 58.

Op. cit. pg. 136-137.

www.dacoromanica.ro

M. Kogalniceanu

,95

toate aceste ,probleme ale sociologiei economice in mediile social-economice agrare din rasaritul i sudul Europei").

Nu se poate tagadui ea orientarea aceasta a cercetarilor

economice este de o insemnitate foarte mare nu numai pentru
-stiintele economice, dar pentru intreg grupul stimtelor sociale
si mai ales pentru sociologie. Ceva mai mult: preocuparile acestea privesc direct si saciologia, ele sunt i probleme sociologice. De aceea. Virgil Madgearu are un loc pe deplin meritat
in istoria sociologiei romilnesti, chiar fata de unii sociologi7
de profesie.

E. Sociologia nationalist.

Dac frecem acum la pozitiile socialogice alimentate de

cealalt mare problema a neamului romanesc, de problema national, istoria sociologiei romanesfi se imbogateste cu un capitol deosebit de interesant i probe:WI, dintre bate, cel mai
bogat. Nu vom starui totusi decal ca s schitam cateva din
liniile esentiale. Pentru aceasta amhitirea catorva din scrierile

lui M. Kogalnicearm, B. P. Hasdeu, M. Eminescu, A. Popovici i A. C. Cuza va fi de ajuns 2).

1. M. Koglniceanu. M. Koaniceanu formuleaza inca
dela 1843, in vestita so prelegere de deschidere a cursului de
istorie nationala, temeiurile nationalismului romfinesc 3). Omul
totdeauna, inainte de neam, si-a iubit familia, inainte de lume,
iubit neamul i partea de pamant, fie mare, fie mica, in
care, parintii sai au trait si s'au ingropat, in care el s'a
nascut, a petrecut dulcii ani ai copilariei ce nu se mai
intorc, a simtit cea intal bucurie si cea intai durere

brbat. Acest simtimant, nu cunosc inca nici un neam, nici o

cat de bruta, cat de salbatica, care sa nu-1

mima mi se bate cand auz rostind numele lui Alexandru pet
semm. tie

bun, lui Stefan cel mare, lui Mihai Viteazul... Si nu ma rusinez

a va zice c acesti barbati, pentru mine, sunt mai mult dealt
Pg. 80.

De sgur ar fi de cel mai mare nteres si scrierile nationalste ale

lul N. oiga, M. Manoilescu i ale altora, uneon de-a-dreptul reprezentatve, dar pentru desvoltarea soczologrei romanesti, nu a polztrcii, sunt mai
putin insemnate. Pt. N. Iorga. filosof al istoriei, v. N. Bagdasar : Filosofa
contemporanA a istoriei, Buc. 1930.
Cuvant pentru deschderea cursului de istorie national& In Academia MihlleanA, rostit in 24 Noemvrie 1843 (In M. K. Opere, editie comentat& de N. Cartojan) (col. Clasicii Romani Comentati, Scrisul Romanesc,
Craova).

www.dacoromanica.ro

496

M. Koglniceanu

Alexandru c,e1 Mare, decat Anibal, du& Cezar; acestia aunt

erou- lumii, in lac ca cei dintai sunt erou- patriei mele. Pentrtt
mine bat:ilia dela Rasboerd are mai mare interes dec.& lupia
dela Termopile, i izbanzile dela Racova i dla Calugareni
imi par mai stralucite decat acele dela Moraron 6 ,Salamin" a,
pentruca sunt castigate de catre Romani! Chiar locurile patriei mele imi par mai placute, mai frumoase decat locurile cele
mai clasice. Suceava 6 Targovistea sunt pentru mine mai tnult

decat Sparta si Atena! Baia' , un sat ca toate satele pentru

strain, pentru Romani are midi mult pret decat Corintul, pentruca

In Bata' avanul Riga a Ungariei, Matei Corvinul, viteazul svitejilor, craiul crailor, cum) Ii zicea Sixt IV, ranit de sabia moldovana, fu pus in fug. 6 uit, drumul patriei noastre !" 1).
Aceeasi atitudine o gasim in programul Daciei literare-,

aparut in 1840. Dorul imitatiei s'a facut la noi o manic primejdioasa, pentruca omoara in noi duhul national. Aceasta manie

este mai ales covarsitoare in literatura. Mai in toate zilele es

de subt teasc crti in limba romaneasca. Dar ce folos! c stmt
numai traductii din alte limbi 6 inca 6 acele de ar h bune.
Traductiile insa nu fac o literatura. Noi vom prigoni cat vom
putea aceasta manie ucigatoare a gustului original, insusirea cea
mai pretioasa a unei literaturi. Istoria noastra are destule fapte
eroice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile
noastre sunt destul de pitoresti si poetice, pentru ca s'a putem

gasi 6 la noi sujeturi de scris, far& st avent pentru aceasta

trebuinta sa ne imprumutim dela alte natii- 2).
In n.zuinta de a pune in valoare acest punct al programului saudupa cum arata N. Cartojan
Kogalnkeanu
publica schitele de moravuri-: Scene pitoresti din obiceiurile
poporului: nou chip de a face curte- 6 Fiziologia provincialului

din Iasi'', prima avand 6 o oarecare valoare etnografica (logodna i nunta taraneasca), a doua fiind o incercare de psiliologic sociala, intr'o haina de literatur vesela. In unja acestor
lucrari, dar cu un c,aracter mai pronuntat de stiinta, trebue
amintit i cartea din tinerete despre tigani, interesanta 6 pentru

etnografie 6 pentru sociologie 3).

Kogalniceanu a fost insa mai mult un deschizator de druOp. cit. pg. 79-80.
Opere (cit.). pg. 41-42.
Esquisse sur l'histoire, les moeurs et la langue des Cigains connus
en France sous le nom de Bohmiens, suivie d'un recueil de sept cents
mots ctgains. Berlin 1837 (cit. dupa" N. Cartojan).

www.dacoromanica.ro

B. P. Hascieu

497

muri, decal un realizator in stiint. Lucrar& lui, ca i discursurile politice, cuprind mai mult argumente in favoarea atitudinilor politice sit a reformelor sale, decat teorii i preocupari
stiintifice 1).

2. B. P. Hasdeu. Daca trecem la B. P. Hasdeu, situatia

se schimba cu desavarsire. Hasdeu e in primul rand un om
de stiinta, unul dintre cele mai stralucite si mai cuprinza.Ioare
capete pe care le-a produs neamul nostru. Enciclopedist ca
structurA mental, erudit, patrunzator i vesnic framantat de
idei, aproape nici o problema nu i-a scapat fir sal preocupe.
De aceea nu e nici o mirare ca i sociologia romneasca isi
gaseste in el un mare precursor.
La drept vorbind, activitatea lui Hascleu nu se incadreaza
usor intr'un simplu curent, fie el chiar al nationalismului. Dad
totusi Il amintim in cadrul acestuia, e din pricm a c in teoriile
sale sociale, singurele care ne pot interesa aici, este adanc
nationalist.

Nationalismul este o conditiune esentiala a tuturor creatiunilor mari in sfera ideii.

Ceea ce-i originalitatea pentru un
divid, este nationalitatea pentru un popor.
Fara nationalism
progresul poate ajunge la apogeu, dar numai progresul material,
progresul brut, progresul vietii- 2).
Politica si stiinta trebue sa fie tot nationale, deci pentru
Romani, romanesti : De cte ori Romarlii cru luerat rongineste,
ei au inchis ochii asupra granifei i au izbutit totcleaune. Politica trebue sa se bazeze numai pe stiinta romnr, care este
spiritul aplicat catre natura pamantului roman si catre natura
natiunii romane- 3). Stiinta Natiunii pe care o preconizeaza in
zilele noastre Profesorul Gusti i elevii sai, isi gaseste un ves-

titor in B. P. Hasdeu.
Hasdeu se apropie de sociologia de azi 6 prin conceptia
sa integralis[a desp.re fenomenele sociale, prin formularea in-

terdependeritei lor functionale. Dupa cum observa", Mircea Ebade, conceptia organica i unitara a oricarei realitati istorice
domina intreaga gandire a lui Hasdeu-. Legaturile dintre viata
Despre insemnatatea lui Kogalniceanu ca doctrinar al na(ionalismului palate, cf. N. lorga: Doctrina nalionalist (in Doctrinele Parttdelor Politice, publ. de I. S. R.).
B. P. Hasdeu: Scrier literare, morale si politice. Ed. crticA de
Mircea Ellade, Buc. Fundalia Regale Carol II.", 1937 tom. II. pg. 123 (Din
discursul: Canzele si rezultatele cosmopolitismului, din 1871)
Op. cit. t. II. pg, 279 (Zvon de invazie" art in Columna lu Traan. an. L 1870).

32

www.dacoromanica.ro

B. P. Hasdeu

498

sufleteasca

i limba unui neam, sunt tot a-tat de organice ca

legatura ce exista intre toate activitatile (economice, spin.%

tuale, morale) ale acestui neam. Hasdeu avea precis

m." tuilia

unitatii spirituale a vietii popoarelor

dupa cum intelegea
caracterul structural al institutiilor i industriilor ce se nasc

si se organizeaz in launtrul unui neam"1).

O trasatura fundamentala a nationalismului lui Hasdeu
este antisernitismul, care i-a inspirat numeroase lucrari, cum

sunt acele Studii asupra iudaismulur, din care retinem: Talmudul, ca profesiunea de credinta a poporului israelit" (1866)
si Industria nationala, industria streina si industria ovreiasca
fata cu principiul concurentei" (1866). In cea de a doua,
mult rnai teoretica (lac& prima, pe langa argumentele aduse
impotriva Evreilor, care aici nu ne intereseaza, incheaga si o
conceptic privitoare la problema natiunii, de un vadit interes
sociologic.

O natiune presupune doua elemente constitutive: un pimant si un neam. Fiecare pamnt are o natura a sa proprie:
natura, pe care nu o poate nimici influenta neamului i prin
care awl pamant se asearnana, cu el insusi i difereste de toate
celelalte pamanturi. Anglia fu totdeauna sula: sub Britani,
sub Saxoni, sub Danezi, sub Normanzi... Fiecare neam are
si

el o natura a sa proprie; o natura, pe care nu o poate

nimici influenta parnantului i prin care acel neam se aseamana

cu el insusi i difereste de toate celelalte neamuri. Armeni

pastreaza ceva armenesc stereotip in Franta, in Turcia, in
Germania, in Italia, in Polonia... Astfel fiecare pamant are
idee a sa special n universalitatea pamanturilor, i fiecare
neam are o idee a sa speciala in urniversalitatea neamurilor".
Asezandu-se vreunul din neamuri pe vreunul din parnanturi, legatura celor doua specialitati produce ,c) Natiune. Unirea
dintre pamant i neam pe baza careia se inalta o natiune, e
atat de stransa, inc.& pamantul resfrange in toate ale sale
imaginea neamului i neamul resfrange In toate ale sale imagm" ea pamantului''2).

Problema aceasta a raporturilor dintre am si natura, care

a dus la

crearea antropogeografiei si este Oda astazi una

din preocuparile de seama ale sociologiei, o gasim tratata sub

forma mai generala si mult mai amanuntit in Istoria Critica
Mircea Ehade : Introducere (op. cit.
Pg. 17-18.

t.

I. pg. XLVII 41 urm.)

www.dacoromanica.ro

B. P. Hasdeu

499

a Romanilor1), (vol. I. studiul III, pag. 167), sub titlul Actiunea naturei asupra omulur. Aici Hasdeu hi desfasoara in
plin puterea sa de patrundere, ea sa lumineze problema, fara
exagerari si cat mai conform cu faptele. Fara s nege inraurirea naturii asupra omului, nu admite Ca' ea ar fi atotstapanitoare. Alti
popoarelor.

factori, de aceeasi insemnatate, hotarasc soarta

A admite fina cercetare si fin g restrictiune dictatura

glebei, a trece peste idiosin. crasiile individuale si de ginte, a
uita principiul atavismului, a nu recunoaste Providenta, a nu
'Asa omului liberul sau arbitru fati eu natura si cu Divinitatea,
este a nu intelege istoria-2).
Deci primul factor care margineste inriurirea naturii este
gintea,... in virtutea careia Bascii si stranepotii Gotilor, bunaoara, locuese de secoli pe aceeasi coasta a Pirineilor, faii
ca totus o natura exterioara absolut identioa si fi putut asimila
prin. tr'ro nectimata actiune de toate zilele vita teutonici cu cea
iberica''3). De altfel problema este mult mai complexa pen-

truca nu este mai nid o natiune sub soare care si nu fi suferit multiple... amestecuri cu alte ginti-, apoi nu este nici
o gMte... care sa nu fi trecut succesiv prin multe si diverse

clime- si in sfarsit, nu este mai nici o climi.., care si nu fi

indurat irtaca.r o picituri modificatoare dela felurite natiuni-4).

Nimeni, dela Hasdeu incoace, n'a formulat la noi problema

aceasta in termeni mai precisi.
.
Al doilea factor care mirgineste actiunea naturii II formeaza institutille, caci vitiul institutiunilor, cari adesea sunt
o oarba imitatiune din afara, uneori un capriciu individual al
oelor dela cArrni pot miseli natiunile cele mai bine inzestrate
din punctul de vedere al pamantului."5).
Dar nu numai originea nationala, nu numai forma de guvernamant bun sau rea, ci chiar o singuri idee mare, sguduind

cu energie tot organisml uman, poate si paralizeze actiunea

climei-. O idee mare implioa pe un rnare orn... Astfel un
individ... poate si smulga uneori o natiune de sub arbitrul
aaturii-6).
Buc. Imprimeria Statului. Ideile din aceast carte nu sunt toate oritinale, dar nu se poate tAgAdui lui Hasdeu insusirea rari de a adopta ideile
Trenaii in chip critic, selectiv, nu prin =Haile.
Istoria Criticfi a Romiinilor. I. pg. 171.
Op. cit. pg. 173.
Pg. 175.

Op. cit. pg, 177 si urm.

Pg. 178.

www.dacoromanica.ro

B. P. Hasdeu

500

In sfarsit. 'accidentele locale mrginesc si ele actiunea

naturii. ...Alar de nordul extrem sau de sudul extrem, sunt

prea putine tri destul de intinse unde clima sa nu fie oarecum
In anarhie, inlesnind astfel ea inssi omului calea de a se
emancipa" 1). ...Mai in fiecaretar,.... se ciocnesc si se contrabalanseaz mai multe diferite nature, a caror varietate scap
totalitatea unei natiuni de masa presiunii exterioare. Este insa
nu mai putin adevrat ca una din aceste sub-clime, anume cea
mai rspandit, joac5 totdeatin.a un rol predomnitor" 2).
Din toate acestea nu urmeaz, ins c actiunea naturii e
neinsemnata. Gintea, institutiunile, ideile isau brbatii mari
recursul la accidente locale pot invinge tirania pmantului, dar
nu-1 distrug, ci abia Il netezesc pe deasupra" 3). Natura nu
ucide, liberul arbitru, nu impiedic progresul, nu opreste realizarea celo/. mai frumoase tendinte ale unei natiuni; dar ea le
imprim o directiune, o directiune adesea intrerupt si apoi
reinnodat din interval in interval, o directiune ce nu poate fi
acee.asi la Tamisa i Bosfor, in Urali si Ande; iar supradirectiunea tuturor directiunilor partiale, precum si toate cate
rman nestr.bhtute pentru cugetul omului, este in Provident" 4).

Concluzia metodologic la care ajunge Hasdeu,

pune

din nou in fruntea stiintei de azi: Numai printr'un studiu

monografic al naturei fiecrei regiuni cu toate particularittile
sale, La. r nu prin idei generale preconcepute, se poate constata
actiunea-i asupra
diferit in felurite tri atat dupa
propriul s.0 fond, precum i dup reactiunea gintii, a institutiumlor, a oamenilor man', a Necursului la accidente locale,
altele" 5). Hasdeu a cerut sa se faca cercetri monografice
sau cercetri la teren, in leghtura" Cu intreaga viat popular
romneasc si a intocmit el insusi un chestionar pentru studitd
folclorului juridic 6), inct din toate punctele de vedere trebue
socotit ca un inaintas al sociologiei romanesti.
3 M. Eminescu. Ceilalti ganditori nationalisti
cu exceptia lui A. C Cuza
nu mai par la prima vedere atAt
de apropiati de sociologie ca Hasdeu. Preocuprile lor prinPg. 179.
Pg. 180.
Pg. 180.
Pg, 181,

Op. cit. pg. 181.

Cf, D Gust: : Sociologia militans, 1934, pg. 59. ateva din rspunsurile la chestionarul Jut Hasdeu se pasirear la Academia Romana,
manuscris.

www.dacoromanica.ro

M Eminescu

501

cipale par a-i indeparta de stiinta noastra. Totusi scrierile lor

politice cuprind bogate idei sociologice, care ar merita s fie
analizate mai de aproape, in cadrul unor lucrari speciale.
Mihail Eminescu, fara indoiala cel mai de searna ganditor
-nationalist

al neamului romanesc, oricat ar parea de ciudat,

este unul din primii sociologi adevarati ai trii. Pacat ca scriepolitice au un caracter de polemica i gazetarie, .deci
cu fatalitate fragmentar, care ascunde uneori, pentru cititorul
neprevenit, intelesul adanc i adevarat al .ideilor sale.
Problemele care l-au preocupat mai staruitor pe Eminescu
sunt problema statului si problema progresului. In legatura cu
acestea trateaza insa si problema societatii, a natiunii, a claselor
sociale, a conducerii etc.. In deslegarea tuturor acestor probleme
el este integralist, socotind realitatile sociale ca intreguri organice, ale caror parti trebue sa se imbine armonios si a caror
evolutie trebue sa se faca treptat, Ara salturi i fara rupturi.
Fenomenele sociale sunt fenomene naturale si ea atare se supun
anumitor legi, care nu pot fi calcate fara urmari dintre cele
mai grele. Dar ceeace pentru noi e vrednic de atentie, e faptul
ea Eminescu sustine ideile acestea in numele sociologiei cu cea
mai deplina stiinta. Intradevar, Eminescu scrie:

Sociologia nu este pana acum o stiinta, dar ea se intemeiaz pe un axiom, care e comun tuturor cunostintelor omenesti,
ca adic intamplrille concrete din viata unui popor sunt supuse
unor legi fixe, cari lucreaza in mod hotzit i inevitabil. Scrii-

cari in privirea ideilor lor politice sunt foarte inaintati, au

Tenuntat totusi de-a mai crede c statul i societatea sunt lucruri
conventionale, rasarite din libera invoiala reciproca dintre cetjeni
nu mai poate sus tine c libertatea votului, intrunirile
parlamentele sunt temelia' unui stat. De sunt acestea sau de
sunt, statul trebue s existe si e supus unor legi ale naturii
fixe, indaratnice, neabatute in cruda lor consecintr 1).
Axiomul acesta, pe care se ,intemeiaza sociologia, St5, la
baza tuturor consideratiilor sociale, politice si economice
lui Eminescu.
Mai infai Eminescu neaga ca ar fi existat inaintea eonstituirii statelor" o stare de vecinica vrajba... rasboiul tuturor
contra tuturor-. Oamenii nu s'au adunat ca s stabileasea un
modus videndi prin discutie i punere la cale-. Acest stadiu
1) M. Eminescu : Scrieri politice, ed. comentata de D. Murdrasu,
col. Clasicii Romani Comentati), pg. 99, art. Actualitatea (in Timpul, 1877).

www.dacoromanica.ro

502

M. Eminescu

vine... cu mult Mai tarziu. Dar precum in roiul de albine sau

In musinoiul de furnici nu exista legi scrise i facultali de
drept, desi toate fiintele cate compun un roiu, traesc intr'o
randuiala stabilita prin instincte inscute, tot astfel amul primitiv traeste din cele dintai rnomente in societate, iar and
incepe a-si da seam si a cauta sa explice modul de convietuire
si de oonlucrare, se rase relighle, care stabilesc adevaruri morale. sub forme adevarat cA dogmatice sau mitologice, religii
care sunt tot odat i codice. Cu incetul insa, omul perfectibil
largeste
se desprinde din totalitatea organizatiei naturale
din ce in ce cercul sau de activitate individuala i atunci abia
incepe pentru el viata intr'adevr omeneasc, viata libera").
Eminescu enunta in treacat, la 1878, idei sociologice care vor
face mai tarziu cariera in opera unui Tnnies sau Durkheim.
Cel dintaiu va sustine prioritatea comunitatii, a vietii sociale
naturale, instinctive, fa ta de societate, ca forma de asodatie,
contractuar, conventionala. Cel de al doilea va suse treptata eliberare a individului de grup i deci caracterul
istoric evolutiv, al libertatii si al ideei de om.
Eminescu intareste Si cu alt prilej ideia ca popoarele nu
sunt producte ale inteligentei, ci ale naturei"
Para de care
o stiinta a societatii n'ar fi fost posibil.. Popoarele la inceputut
desvoltaru- lor.., au nevoe de un punct stabil, imprejurul caruia
sa se cristalizeze lucrarea lor comuna, s tatul: lor, precum roiul
are nevoe de o matca". Deci si statul este un asezamant al
naturei si nu al ratiunei- 2). Problema raportului dintre stat
societate, care framanta gandirea germana din veacul trecut,
1-a preocupat si pe Eminescu, de sigur nu strain de influenta
acesteia. Istoria dinlauntru a popoarelor este o lupta intre
ideea statului si individualism". Acesta din urma consta in

urmarirea intereselor proprii, impotriva tuturor. Dar interesele

individuale sunt armonizabile". In aceasta consta ideea statu-

lur, in ideea armoniei intereselor". Indivizii se pot uni in

clase sau partide, care vor continua insa sub forme superioare

aceeasi lupta pentru suprematie". Statul insa, ca o form

si mai inalta.... nu vede in clase indivizi deosebiti, ci un complex de organe sociale, un individ': natiunea. Toate clasele sunt
inaintea sa egal de importante, menirea sa este de a stabili
Serien i politice ; pg. 170-171 (cap. Liberalism si conservatorism,
1878).

Op. cit. pg. 51 (Influenta austriaca' asupra Romanilor din Principate,

1876).

www.dacoromanica.ro

M. Eminescu

503

armonia' intre ele, de a opri ca una sa fie exploatata prea mult

prin alta, chci toate trhesc i infloresc una de la alta si pieirea
uneia' conditioneaza pieirea mai curand sau mai tarziu a celeilalte". Statul mai are si un scop moral ...el va chuta a deprinde
clasele superioare la o munch folositoare, care sh compenseze
pe deplin sacrificiile celor inferioare". De,ci societatea e campul
schimbarilor vecinice, a luptelor pentru existen. i uprematie,
statul este regulatorul acestei lupte, el opreste ca aceste
puteri egal de folositoare sa se nimiceasca una pe alta. Societatea e miqcarea, statul stabilitatea-1).
Nu e de mirare cleci ca Erninescu &A o insemnatate cu
totul deosebita statului in toate scrierile sale politice. Statul,
pria puterea lui unificatoare, formeazi natiunea, tot el mentine
echilibrul mire clase, asigur dreptatea in viata publica si face
cu putinth progresui.

Dar din moment ce statul este un asezamant al naturei",

el se supune unor legi fatale. Astfel, orice Stat are nevoie de
o seamh de conditii indispensabile, pentru ca sa poata exista
de pe o zi pe alta. La statele cu trecut istoric sau can' si-au
avut in -curs de sute de ani obiceiurile lor juridice si administrative, lucrul merge dela sine. Moravurile fara legi pot totul,
legea fara moravuri aproape nimic. E un adevar acesta, atat
de general, aplicabil tuturor formatiunilor de Stat, incat... Statele in cari exisa si mai multh justitie si mai multh libertate
cethteneascA, sunt acelea unde obiceiul vechiu, datina tine loe
legilor scrise, uncle acea datina nici a fost codificat6 vre-odinioara" 2). De aceea civilizatia aclevarata a unui popor consista, nu in adoptarea cu deridicata de legi, forme, institutii,
etichete, haine streine. Ea consisth in desvoltarea naturala, organica a propriilor puten', a propriilor facu1t5ti ale sale. Nu
exista o civilizatie umana generala, accesibil" tuturor oamenilor in acelas grad si in acelas chip si fiecare popor i are
civilizaa sa proprie, desi in ea intrh o multime de clemente,
comune si altor popoare- 3). De unde concluzia foarte fireasca
la care ajunge Eminescu:
.,Natura poporului, instinctele
geniul

i inclinarile lui mostenite,

lui care adesea neconstiut, urmareste o idee, pe cand

Op. cit. pg. 52 si urm. (Influenta austracg 1879).
Scrieri, pg. 280 (Desvoltarea istoric5. a RomAniei, 1881).
Scrieri, pg. 307-308 (Semi-Barbara, 1881).

www.dacoromanica.ro

504

M. Eminescu

tese la razboiul vreIiii,

acestea si fie determinante in viata

unui stat, nu maimutarea legilor i obiceielor streine").

In lumina aceleiasi conceptii adanci despre natura (enomenelor soma' le arta de a guvernadupa Eminescu
stnta de-a ne adapta naturii poporului, a surprinde oarecum

stadiul de clesvoltare in care se afla si a-1 face si mearga

cu mai mare siguranta pe calea pe care a apucat" 2).
De unde i ideea, care ni se pare cu totul moderna, ci sistemul
de organizare a neamului romanesc trebue si isvorasca din studiul profund i constiincios al trebuintelor noastre locale'', asa
cum sustm. e i coala sociologica monografica de azi.
In ace1asi fel trebue inteles si conservatorismul- lui Emi-

nescu, pentruca cine zice progres nu-1 poate admite decat cu

legile lui naturale, cu continuitatea lui treptat. A imbatrani

In mod artificial pe un copil, a rasadi plante fara raclacin

pentru a avea gralina gata in doua ceasuri, nu e progres, ci
devastare... Adevaratul progres nu se poate opera &cat conservnd pe de o parte, adaogand pe de alta: o vie legatura
intre prezent i viitor, nu insa o serie de sarituri fr oranduia.

Deci progresul adevarai fiind o legatura natural intre

trecut i viitor, se inspiri din traditiunile trecutului, inltura insi

inovatiunile improvizate i aventurile hazardoase- 3).

Statul fiind organizarea fortelor vii ale popoarelor, trebue

si fie national. Vorbind despre Romania, Eminescu i exprima
convin. gerea ci Chestiunea de capetenie pentru istoria i eontinuitatea de clesvoltare a acestei tari este ca elementul romanesc
si rame cel eletermin. ant, ca el si dea tiparul acestei forme
de stat, ea limba lui, inclinarile lui oneste si generoase, bunul

lui simt, c'un cuvant geniul lui si ramae si pe viitor norma

de desvoltare a tarii i si ptrunda pururea aceast clesvoltare- 4). Eminescu este atat de patruns de aceasta idee, inc.&

crede ca daca Evreii au zis congresului dela Berlin: sau

tara si fie cum o vrem noi sau si nu fie-

un apropiat

viitor va zice: sau tara aceasta si fie in adevar romaneasa,

sau nici nu merita si fie" 5), 0 tara merit si existe numai
atAta vreme cat i pastreaza caracterul ei national.
Serien, pg. 329 (Arta guverrard, 1882).
Idem.

Serien, pg. 211-212 (Despre program, 1880).

Serien, pg. 318 (Problema evreascrt, 1881).
Sorter% pg. 294-295 (Teora paturfi suprapase, 1881).

www.dacoromanica.ro

M. Emineseu

505

Antisemitismul lui Eminescu este intemeiat tot in chip

stiintific, cu vadit incercare de obiectivitate, fara ur., fr

slabiciune. Marile fenomene soma' le se intampl, dupa a noastra prere",

scrie Eminescu
intr'o ordine cauzal tot
atat de necesara ca i evenimentele elementare, i daca nu
putem zice ca avem ura in contra ploiei, chiar cand cade prea
multa, sau contra ninsorii, tot astfel nu ura putem simti pentru un
eveniment atat de elementar ca imigratiunea in masse a unui
element etnic, care a contractat anume apucaturi economice ce
nu ne convin, sub persecutiile altor popoare. Dar totodata nici
o minte serioasa nu poate pretinde c poporul nostru, cel nevino', at in chestie, s poarte urmarile nefaste ale persecutiilor, ce

israelitii au avut a le suferi de la altr 1). De altfel Eminescu nu e propriu zis un antisemit-, el este impotriva tuturor
strainilor care falsific fiinta nationala a tarii, sentiment care
este foarte raspandit la noi. Dovada e ca atacurile cele mai
vehemente ale lui Eminescu nu sunt indreptate impotriva Evrei/or, care nu patrunsesera in viata politica a tarii, ci impotn.va
, paturii superpuse-, pe care o vedea la conducere. El distingea
de-o parte rassa romana, cu trecutul ei, identica in toate
pe cari le locueste, popor cinstit, irnos, capabil de adevr
si de patriotism. Avem apoi deasupra acestui popor o ptur"
superpus., un fel de sediment de pungasi si de cocote, rslritA
din amestecul scursaturilor orientale i occidentale, incapabila de
adevr si de patriotism- 2).
Intelegem dupa toate acestea simpatia adanca pe care a
aNut-o Eminescu pentru tkinime i teoria lui ch aceasta este

singura clash' pozitiva- dela noi, pe al carei spate trim cu

totii-. S reproducem insa si argumentele. Sa nu uitam un
Meru
toata activitatea unei societati omenesti e mai mult
ori mai putin o activitate de lux,
numai una nu: producerea
brut care reprezinta trebuinjele fundamentale ale omului. Omul,
in starea sa fireasca, are trebuinta de putine lucruri: mancarea,
locum. ta, imbracamintea. Aceste pentru existenta personala. De

aceea o natie trebue s ingrijeasca de clasele care produc pbiectele ce corespund acestor trebuinte... Producatorul materiei
brute pentru aceste trebuinte este taranul... Aceasta este intr'o

tara clasa cea mai pozitiv din toate, cea mai conservatoare
Serien i pg. 316-317 (Problema evreiase., 1881).
Serien, pg. 287 (Ptura suprapus, 1881).

www.dacoromanica.ro

M. Eminescu

506

in limba, port. obiceiuri, purtatorul istoriei unui popor, natia

In intelesul cel mai adevarat al cuvntulur 1).
Putem incheia. Insemnatatea lui Eminescu pentru sociologie
in afara de ideile lui nationaliste pe care o stiinta
cu adevarat romaneasca nu le poate deat fructifica i trebue
consta in convingerea lui nestramutati
sa le fructifice
fenomenele sociale sunt fenomene naturale, supuse unor legi
fatale de care trebue s se tina neaparat seama. W. Sombart a
observat cu drept euvant c tiinta societatii n'ar fi putut lua
nastere fara o asemenea convm" gere, aparuta in alte tari prin
veacul 18, pentruca nu exista stiinfa pentru un domeniu al
intamplarii, al bunului plat sau al anarhiei. Eminescu reprezinta
deci la noi convingerea care sta la origui. ile sociologiei si dela
el incoace sociologia romneasca devine posibila, 'chiar daca nu
s'ar mai fi ivit nici o inrAurire din afara. Faptul ea pe urmele
gAndirii germane, deosebeste societatea de stat, deci obiectul
sociologiei de al politicei, alta conditie pentru desvoltarea socio-

logiei, cum a aratat Hans Freyer, este un merit in plus al lui

Eminescu. Tot el a formulat, e drept, numai in poezie, una
din putinele legi care pot fi primite pAn azi in sociologie:
Uncle trece drum de fier, toate antecele pierin care
drumul de fier infatiseaza capitalismul international, iar antecele, forma straveche a civilizatiei autarhice.

4. Aurel C. Popovici. Aurel C. Popovici este din toate

punctele de vedere mult inferior hu. Emineseu. Totusi, pentru
sociologia nationalista, el merita sa fie mentionat. Ne vom
margini la o singura lucrare a lui, Nationalism sau Democratie-, cu subtitlul O critica a civilizatiunii moderne-,
1910, cu toate c i alte serien i ale lui au uxi interes sociologic
anticipeaza in multe privinte ideile raspAndite azi in Europa
nationahsta, afara, se intelege, de eonceptia sa privitoare la
statele unite ale Austriei
pentru noi, cei de azi, camplet neinteleasa 2).

Intradevar, Popovici desparte cu desavarsire nationalismul

de democratie, la fel ea ganditorii italieni sau germani de astazi.
Cele doua conceptii sunt, dupa el, contradictorii, ele nu pot sta
Serien, pg. 70 (Influenta anstriaa, 1876).
Cartea insa in care expune aceast conceptie cuprinde nameroase
idei sociologice, influentate de Gobineau si H. St. Chamberlain, cum a ar5tat
P. Pandrea. cf. A. C. Popovici : Slat si Natiune. Statele-Unite ale AustrieiMari. Trad. cu o prefatil de Petre Pandrea (Fundatia Regele Carol II",
1939).

www.dacoromanica.ro

Aurel C. Popovici

507

alturi, fr a se primejdui soarta unui popor, cci una din ele,

ciemocratia, este distrugkoare.

Se inseal... toti nationalistii cari nu pot intelege c intre

nationalism sz democratism adevrat e o antztez organic,
zastroas pentru cel dintaiu. Dezastroas, dac nu azi, atunci
mane sau poimne, dar in once caz. Pentruc nationalism insemneaz ingrijirea in prezent ca viitorul nationalittii s nu

fie primejduit. Al nationalirtii, nu numai al poporului. Ceea

ce constitue o enorm, o esential deosebire politic...- Pe de
alt parte, indatii ce masele mari ale poporului vor fi contiente de forta voturilor, ele nu se pot preocupa decit de inAtunci once
teresele lor materiale, de interesele
preocupri de cultur treptat normal, national cad din plan
in plan mai jos. Massele nu stiu pretui libertatea ca factor de
cultura. Pentru ele, egalitatea e idealul... Votul universal drfima partidele cu adevrat nationale i constitue 'particle democratice, materialiste, al cror nationalism e un simplu oportu-

nism de azi pe mne"1).

Nationalismul singur asigur cultura, cci cultura aderaL nict nu se poate concepe altminteri decat in sens national:
In legatur cu valoarea pa care o are pentru reala clesvoltare a
particularittilor unei riationalitti- 2). Factorul adevrat al
intregei culturi omenesti este nationalitatea- 3). Intreaga civilizatze a lumii nu se produce decal de nationalitti. 5i nu se
poate mentine i desvolta decat in luntrul lor. Omenirea e o
abstractie, un cuaint. Ea nu trieste si nu poate
dealt
In si prin nafionalitfile ce o alctuesc- 4).
Nationalitatea este izvorul legea tuturor mardestrilor
omenesti. Astfel: statul trebue
in prima linie in interesul
propriei sale conservri
s dea poporului sau popoarelor

sale putinta de a tri liber dupi geniul lor propriu- 5). Sau:
toate legile sunt bune dac se fac in continu potrivire Cu
limbile si obiceiurile, cu traditiile i moravurile bune ale poporului. Si toate sunt rele cari le vatam5, i le zgudue pe

acestea. Si sunt nenorocirea i moartea unui popor, dac5 le sap

si le nimicese
Aura C. Popovzcz, op. cit. Buc. Minerva, 1910, pg. 16-17.
Op. cit. pg. 28.
Pg. 358.
Pg. 56
Pg. 126.
Pg. 127

www.dacoromanica.ro

Aurel C. Popovict

508

De ace-ea si manifestarile superioare ale culturii, trebue

s se adape din acelasi izvor. In popor nu numai ca sunt cu-

nostinte inradacinate de legi i asezaminte concrete, istorice; in

poporul romtmesc este o intreaga filosofie politica, o intreagi
economie politica, o intreaga morala..., o intreaga estetica-, ce

se gasesc iD limba lui, in literatura lui, in maximele, proverbele i zicatorile lui, in povestile i poeziile lui poporale-. Acestea sunt creatiuni ale geniului s.u. $i aceste creatiuni sunt
comori de intelepciune pe care numai oarneni cari s'au ocupat
serios cu asemenea chestii le pot prelui... Un om, bine orientat
in aceste stiinte i cu dragoste de neam i silitor, ar putea
scrie adevarate trat ate de filosofie, de politic, de economie
polztic, de moral, da arta, exclusio pe temeiul ideilor pe care
le are poporul romartesc despre el. Si am convingerea aestr.mutat ca' s'ar putea da, pe baza acestor idei nationale romanesti,
cea mai adevarata i cea mai luminoasa sintez a tuturor conditiunilor neap:irate pentru existenta i desvoltarea normala a
Statului si a poporului roman- 1).

Soctologia, pe care Popovici n'o uita, trebue s fie tot

natzonal. Critica pe care o aduce sociologiei din vreme,a sa nu

este lipsita de valoare nici pentru zilele noastre, cu toate ca

de atunci multe lucruri s'au schimbat cu desavarsire.

Nu exist ein- intr'o omenire-, din punctul de

ve-

dere al unei analize serioase. Nu exista dec.& om in familia

sa, in nationalitatea sa: Roman, Neamt, Turc s. a. Numai
cunoscndu-i origina si mediul real, zilnic, in care traeste,

poti intelege. Tot asa nu exista o omenire- dec.& in formele ei concrete: ale diferitelor pop oare i nationalitati. Prin
urmare, nurnai pornind dela realit ate, dela experientele pracfice, milenare ale unui popor oarecare, poli ajunge la constatarea conditiunilor indispensabile desvoltarii lui, la constatarea
unor adevaruri vecinice i valabile apoi pentru toat omenire. a.;...

exact ea in stiinta pozitiv: n'ai voe si nu poti s construesti o

sintez, inainte de a fi facut exact toate analizele ,necesare.
Ca in toate cercetarile serioase, mai intaiu trebue sa-ti
gineA obiectul cercetrii, apoi
aduni tot materialul necesar pentru studierea lui. lata de ce sociologia e o stiintaazi de batjocura lumii. Intaiu, ea nici azi nu stie ce vrea.

apoi trateaza- toate chestiile sociale- ale omenirii-, cu

I) Op. cit. pg. 50-51.

www.dacoromanica.ro

Aurel C. Popoviei

509

fel de fel de date, clae peste gramad, adunate din Belgia i.

din Patagonia, din Suedia i dela Bu5mani, fara nici un caz
Lazard, Para nici un fir conduator, fra nici o sin gura teorie
sau hipotez stiintificeste intenzeiat. Dar ce-mi pasa mie de
Bumani i Patagoni i de Suedezi ! Pentru mine, ca Roman,
hotarit a descoperi conditiile de desvoltare normala a poporului rneu, tot materialul necesar exist aici acasi, intro Romani,
material national, produs al unei lungi desvoltari istorice. Dac.
tiu ce caut, i ma pricep la treaba, la metodele de cercetare
tiintifica, azi nu trebue s ma deranjez nici pana in Bulgaria
sa-mi aduc material. Aceasta poate fi util mai tarziu, acurrv

insa n'ar servi decat a-mi distrage atentia fixat asupra unui
singur punct pe harta lumii : a neamului romanesc. El constitue
tot asa o parte a naturer, a omenirii, ca i Patagonezul sau
Bumanul. Dar in absolut alte conditiuni istorice i actuale.

Tot ce voiu descoperi eu la acest neam romanesc, ca conditiune necesara vietei lui nationale, are sa-i serve in prima
linie lui... Dar atunci, cand voin fi izbutit a cunoaste si a dovedi ca aceste conditiuni sunt indispensabile vietii natiouale
romne5ti i viitorului ei, intre ele se vor gasi unele cari sunt
indispensabile orisicarui popor cu aspiratii nationale pe fata
pamntului. Acestea sunt atunci dovedite a fi mai mult clecat
conditiuni nationale: ele constitue atunci eterne adec`aruri in

viata natiunilor, legi naturale de desvoltare culturala- 1). Numai cautand deci a cunoate mereu i temeinic microcosmosul
nationahtatii, vom putea cunoate odata macrocosmosul ,omenirii- 2). Nu vreau sa zic prin aceasta fire0e c sociologia...
nu ar fi produs i cateva lucrri pozitive. Din contr. Sustin

insh categoric ea o multime de savanti-, mai ales francezi

italieni, compromit nu numai politica, ci

sociologia- 3).

Aurel Popovici n'avea cum banui c tocmai in 1910, cand

dadea la iveala gandurile acestea, cel care ocupa atunci prima
catedr de sociologie la noi in tara, Profesorul D. Gusti, va
lega sociologia de problemele neamului romlnesc, sub forma de
azi a stiintei natiunii j a sociologiei romanesti, &And 5tiintei un

temeiu realist, o metoda concreta 5i un rost precis. Nu-i mai

putin adevrat insa ci 5i azi mai exist sociologi care nu se
pot hotari pentru nimic precis i nimic folositor. Pentru acetia
A. Popovict, op, cit, pg. 54-56,
Pg. 57.
Pg. 111.

www.dacoromanica.ro

A. C. Cuza

510

critica vehement, dar in multe privinte dreapt, a lui Aurel

Popovici, este Inca valabili
5. A. C. Cuza. Legaturile lui A. C. Cuta ca sociologia
sunt mai usor de aritat. El nu este numai un ganditor politic,
ci si un demograf i un economist, incat este inrudit din trei
prti cu preocuprile sociologiei1). Inteligenta sa vie 1-a &is,
de altfel, chiar fr de voie, la interesante teorii sociologice.
Spre deosebire de majorita:tea nationalistilor de azi, A'.
C. Cuza era democrat. In cartea sa Tranii i Clasele di-rigente- din 1895, scrie: Lucrarea de fat se prezint... en
pretentia de a stabili o nodd directie in politie, a carei tendinti
sunt nationale

democratice. Nationale, pentruc afirmna cu

trie dreptul de a ne dezvolta dup caracterul nostru etnic

deosebit, si nu recunoastem alte interese, in marginile acestei

tri, decal interese curat romanesti, adic ale rasei noastre proprii. Democratice, pentruc voim sA ridicm adevratul element
democratic al trii din starea de mizerie in care e l.sat de toti,
pregam" d pe taranul nostru, prin cultur i prin imbuntitirea strei sale materiale, ca si poat lua parte la conducerea
destinelor sale 2 ).

Alte trasaturi caracteristice ale nationalismului reprezentat

de A. C. Cuza sunt crestinisrnul i antisemitismul. Lucrarea

sa principal de doctrinal politica Nationalitatea in artr are
subtitlul: Introducere la doctrina nationalist-crestin." 3). Cateva spicuiri din scrierea aceasta ne vor lamuri toate aspectele
cloctrinei.

,,0 natie serie A. C. Cuza este totalifatea indioizilor da

acela$ sage formnci prin coheziunea lar natural aceepi firnt colectit ca organe pro prii care sunt clasele sociale -i
Statul qi ca acelo sufilet, care este nationalitatea- 4). Intocmai
Inteun sens deosebit putin de al nostru, A. C. Cuza se socoteste
el insusi ca unul care activeaza in domeniul sociologtei, intrucAt gseste
Demografia se prezinta ca o ramurd de sine sfataloare a Sociologlei, ocupand locul dintnt in ststemul incg neispeavit al $tiintelor sociale a carel
a doua parte ar fi Econonna politzed s a treta parte Stiinta Culturei bitelectuale a societtei, care se af l abia la inceputul desvoltrei sale" (Despre Poporatie, Iasi 1899, pg. 29).
Taranii si Clasele dirigente, Iasi, 1895, pg. LXVIII. si urm. De altfel tot democrat $i nationalist se socoteste $t N. Iorga si a fost incontestabit M. Koglniceanu. Cf. N. lorga : Doctrina nationalist (cit.),
Pub!. in rev, 1905-1906, apot in volum, 1908. Intreb. ed. III, Cartea Romneascg. Buc. 1927.

Op. cit. Pref. la ed. III. pg. VII, In all parte A C. Cuza defnete
natia in termeni apropiati de al ttalianului Mancini : O natze este totalztatea indunzilor de acelas seinge, asezatt pe un pmcint determinat, ca
necesani a existen fu lor, aviind acelas grai, pe care et I-au format, acelas

www.dacoromanica.ro

A. C. Cuza

511

precum sufletul omului este factorul hothritor al manifestatiilor lui, tot asa i sufletul natiilor, care 6ste nationalitatea,
determina', in mocl caracteristic pentru fiecare, in once domeniu,
manifestatiile ei. Legea nationalittei, se poate dar cuprinde in
-urmatoarea formula: Nationalitatea este puterea creiatoare a
culturei umane
cultura, puterea creiatoare a nationalittei".

De unde concluzzaH Natiile trebue s se pastreze, cum sunt,

cu once sacrificii, desvoltand nationalitatea lor, intrucat fiecare
reprezm. ta o forma deosebita a culturei umane-1).
care este baza culturei
De la cultura pamantului
,natiile se ridica la cultura spiritului, fiecare cu insusirile er.
O exceptie dela drumul deesta normal o face numai natia evreiasca, strain' a dela incq3ut de cultura pamantului, traind
pretutm deni suprapusa celorlalte popoare, din exploatarea muncei
ion productive, parazitara, incapabila s-si creieze cultura ei
proprie" 2).
A. C. Cuza i rez-um astfel principide i concluzide

cartii sale Nationalitatea in artaPlecnd dela prin. cipiul ca nationalitatea e puterea creatoare a artei
i Arta putere creatoare a nationalitatei
am vazut di:
Instrainarea de sine a natiei, e nimicirea ei.
Instrinarea artistului, e nimicirea lui".
Instrainarea operei de arta, e nimicirea ei".
Ca prin urmare:

Arta nu poate s existe decat ca art. nationalr.

Arta Irish' e numai unul din elementele culturei umane
a carei putere creatoare, in genere, e nationalitatea. Umanitatea nu-i dect cuprinsul natiurzilor, care o compun i natiile
nu exista clecat prin cultura lor,
care e puterea, creatoare
a nationalitater .
Din aceste adevaruri simple, urmeaza unele concluzii necesare, pe care le-am rezumat in urmatoarele patru regule fundamentale ale culturei...: 1. Fiecare popor sa-si conserve nationalitatea sa... 2. Fiecare teritoriu sA serveascA dezvoltarei urzei
recut, aceleasi interese prezente. aceleas: asp:rain in oidor z alciitumd, ca
organism, aceeas putere, natzonahtatea creatoare a culture: umane, care nu
este dar decdt productul et vanat". (Nationalitatea in arfii, ed. III. pg. 143).
Cf. s ,,Problema natiunie de D. Gusti (in Sociologa mtlitans) pentru critic&
definitiei i analiza sociologic . a problenei.

Op. eft pg. VILVIII.

Pg. 9.

www.dacoromanica.ro

A. C. Cuza

512

singure nationalit.0... 3. Artistii, invatatii,

brbatii -politici

s fie reprezentantii nationalitkei lor... 4. Scoala s cultive

nationalitatea...''1).

E usor de vzut misura in care conceptia lui A. C. Cuza

despre art, cultur, nationalitate, natiune, umanitate, este de
esent sociologica. Avem aici a, face din plin cu o sociologic
nationalista, in sensul de fundamentare stiintifica a unei doctrine
politice sau, fiind vorba de nationalism, a unei conceptii de
viata.

O alt lucra a lui A. C. Cuza: Despre Poporatie- 2),

din 1899,
arat tot att de apropiat de sociologic', dar
de ast dat intr'un sens absolut tiintific, fr preocupri de
politic militant. Toat lucrarea poate fi considerata ca o incercare a unui sistem de sociologie unilateral
cum am
numi-o in lumina istoriei doctrinelor de azi
adic o incercare de a lmuri toate fenomenele sociale printr'un singur factor: cel demografic3). Cateva citate vor lmuri conceptia aceasta

Statistica poporkiei este adevrata oglind in care putem

privi starea unui popor si care singur poate s ne dea o idee
exacta' despre desvoltarea la care a ajuns, despre destoinicia
sa in lupta pentru existent, despre bunkatea institutiilor sale
despre viitorul ce-1 asteaptr
Aceasta ar fi oarecum surprinderea aspectului static, dar
poporatia este un factor dinamic, un factor al evolutiei sociale,
deci valoarea demografiei este mult mai mare:
,,Sub presiunea nevoilor crescande ale poporatiei, stptutd
de tendinta ei de a trece purarea de limita rnijloacelor de existe* disponzbzle, omul
perfectionat insusirile sale, mijloacele
sale de producere, si-a imboatit cunostm. tele, a desvoltat imprtirea rnuncci, si-a imbunattit formele politice 6 sociale inluntrul erora s'a miscat. Aceasta este dar adevratul principiu
al poporapez i in acelas timp przncipiul civilizafiei, cauza, prin
urmare, careea putem atibui Inmultirea speciei umane, 6 perfectionarea insusirilor ei, precum si, ca o consecint, rspndirea
culturei pc pmant''').
Op. cit. pg. 136 si urm,
A. C. Cuza : Despre poporate. Stabstica, teoria si politica ei. Stu-

dm economic, Iasi 1899.

Asa cum s'a incercat de alte ssteme lmurirea vietii sociale prin
factorul geografie, rasial, economic etc., spre deoselmre de sociologa integral, care tme seama de totalitatea factoriler conditionanti.
Op. cit. pg. 4.
Op. cit. pg, 241-242.

www.dacoromanica.ro

A. C Cuza

513

Cu tot caracterul unilateral al ei, teoria clemografic

sociologica a

lui A. C. Cuza, o corectare a doctrinei

lui

Malthus, nu este lipsit de valoare. Unilateral nu vrea sa zic

gresit, el necompiet, Inc& o teorie mai cuprinzatoare a

putea

tine seama de cele stabilite de A. C. Cuza in legituri co determinrile demografice, alituri de alli factori tot atit de insemnati. De aceea prezentm liniile mari ale acestei teon'i.
Dup A. C. Cuza, funetia esentiard a vietii este pasirarea
de sine. Din aces t axian" rezult pentru problema poporatiei
urmatoarele corolare":
Poporatia are o putere nemarginit de inmultire, din

care cauz ea tinde sA tread. de once limite care ar margini

desvol tarea ei''.

Limitele firesti ale desvoltrii poporatiei 'sunt determinate in tot momentul de cantitatea mijloacelor de existenta
pe care si le poate procuna i cu care este obisnuit." sA trh'iasci".
Nefiind in stare sa treac de limitele mijloacelor de
existenta, la extremitatea carora se ingrarnadeste necontenit, poporatia se sileste pururea s le lrgeasca perfectionndu-si insuinstitutiile, cuprinznd noi teritorii i intrnd in lupti
Cu poporatiile rivale".
4. Inlauntrul oricaror limite de desvoltare, determinate
intotdeauna de cantitatea mijloacelor de existent disponibile
intr'o epocl data si in anumite conditiuni, naturale i sociale,
fiecare individ se lupt de-a dreptul cu conditiunile in care este
chemat a trai, cautnd s-si largeasca sfera lui de desvoltare
Cu toti ceilalti indivizi, cari traesc in aceleasi conditiuni, pentru

pstra existenta proprie inaintea si in contra tuturor"1).

Tezele acestea se cuprind rezumativ in aceast lege a poporatiei"

formulat de A. C. Cuza astfel:

Poporatia are tendinta constanta de a trece de limita
de pe firma a desvoltarii ei posibile, limita determinata in tot
momentill de cantitatea mijloacelor de existenta pe cari si le
poate procura si cu cari este obicinuita sA traiasca" 2).
A. C. Cuza isi d singur seama de stramtetea teoriei sale,

de aceea canta s'o largeasch pe alt. cale. Examinarea conditillor care determina cantitatea mijloacelor de existenta, ca limita

de pe urm a desvoltarii poporatiei" Ii di un prilej nimerit.

1) Op. cit. pg. 373-374.
2j Op. cit. pg. 374
33

www.dacoromanica.ro

A.

514

C. Cuza

Conditiile acestea sunt de mai multe feluri 6 A. C. Cuza

le claseaza in doua mari categorii:

clad rezult de-a dreptul din

I. Conditii naturale
insusirile firesti ale poporatiei 6 din imprejurarile naturale ale
mijlocului (mediului) in care este chemata a se desvolta
anume: 1. Insusirile poporatiei, rasa, pu terca i energia ei;

2. Productivitatea j situatiunea solului; 3. Clima, intemperiile

6 anotimpurile; 4. Intinderea teritoriulur.

care rezult din starea de desvolII. Conditii sod&

tare cultural i economica la care a ajuns poporatia 6 din
relatiunile oamenilor intre dnii, i anume: 5. Cunostm. tele,
sanatatea i morahtatea poporatiei; 6. Modul de administrare
a intereselor publiee; 7. Organizarea sociala; 8. Relatiunile
dintre diferite poporatir 1).
In chipul acesta, desi numai prin Imijlocirea poporatiei,

sunt hati in seam 6 alti factori ai stsii i evolutiei sociale,

afara de factorii demografici. Prin aceasta A. C. Cuza este
mult mai aproape de spiritul sociologiei de azi, care caut s
redea realitatea social sub toate fetele ei i s o lmureasc
prin toti factorii care o conditioneaza.
Spiritul sociologic, prin esenta lui integralist, se vadeste
si mai limpede in teoria demografica a claselor sociale, pe
care o adopta (dupa Hansen) A. C. Cuza. Intradevar, dupa
A. C. Cuza poporatia unui stat este o fiinta organic, intre
a crei prti exista legatura cea mai strans. Clasa pozitiv
care stapaneste pmantul, clasa ruralei, alimenteaza cu exc,edentele ei clasa de mijloc orii$eneascii, i din aceasta se recruteaza apoi elementele care alcatuesc dasa dirigentei" 2). De
aici adevarul ea un popor trebue sa stpineaso5 toate clasele
sociale i in specia. 1 clasa de mijloc, primejduita In chip deosebit prin infiltratia strinilor. Cand in sanul unei poporatii
se introduce o clasa de mijloc, o poporatie de alt neam, cu
alte traditii, de alte obiceiuri, legatura dintre diferitele parti ale
organismului este intreruptr
serie A. C. Cuza 3). Concluzia: statul... trebue s. Leh toate sfortarile pentru a elimina
elementele streine, care-i pericliteaza existenta" 4). Argumentul
acesta demografic si sociologic impotriva strainilor a fost adoptat
In urma lui A. C. Cuza de toti nationalistii romani 6 chiar
Op, cit. pg. 433.
Op. cit. pg. 464
Pg 464.
Pg. 465.

www.dacoromanica.ro

A. C. Cuza

515

de ganditorii fle alta nuant., cum e de pilda C. Stere, care at

dorit o solutie obiectiva, fara caracterul unei prigoniri religioase sau de rasa, acestei probleme.
In sfarsit, unul din meritele lui A. C. Cuza pentru desvoltarea stiintelor sociale din Romania, este preconizarea cereetarilor la teren sub forma de monografii rurale- pentru studiul starii populatiei satesti. A intocmit pentru aceste cercetari
si un chestionar, publicat sub titlul Intrebari privitoare la
starea poporatiei rurale-, in 1901. In Introducere, A. C. Cuza

arata ca o politica mai stiintifica- nu este cu putinta decat

daca, in afara de legile generale, se cunosc mai amanuntit
faptele. In Romania clasa care merita o atente deosebit este
tarinimea, dar inceputul oricarei lucrari temeinice de indreptare
trebue s piece dela cercetarea amanuntita a starei satelor noa-

stre, asupra careea santern Inca departe de a fi lamuriti").

Se naste Intrebarea: care va fi calea cea mai sigura pe
care vom ajunge la dobandirea unei cunostinti exacte a lucru-

rilor-. Am avea ca model de cercetare a faptelor sociale

metoda asa numita a monografidor de familii, creata i expe-

rimentata de... F. Le Play.... Noi credem insa ca daca aceasta metoda e foarte utila cand e vorba de cunoasterea muncitorilor industriali, in multe privinte ea este insuficienta pentru
cercetarea poporatiei muncitoare rurale, mai ales la noi in tara...

lata pentru ce am crezut c, intru cat ne priveste, e mai util

sa inlocuim monografiile familiilor cu mono grafiile satelor, mai

potrivite, dupa parerea noastra, cu imprejurarile in care triim

cu cerintele subiectului- 2).
Intrebarile, in numar de 51, se refera la urmatoarele
probleme: I. Comuna i administratia ei. II. Locuitorii i averea
lor. III. Starea fizica

i morala a locuitorilor. IV Dorintele

parerile locuitorilor. Un chestionar deci destul de sumar si
ca totul nesistematic, dar oricurrr un Inceput, care ar fi putut
sa dea roade, daca ar fi fost aplicat cu staruinta i perfectionat
In urma experientei. Caci Intrebarile- acestea au fost alcatuite
cu gandul c vor servi deocamdata unui grup de studenti
ai Universitatii din Iasi, in cea mai mare parte fii de sateni,
pentru a se calauzi in cercetarea localitatilor lor, pe care le
cunosc mai bine-. Si A. C. Cuza adauga cu drept cuvant:
E o experient, din toate punctele de vedere interesanta,
Intrebari (Bib'. Soc. Universitare RonAne din If4, No, 3, 1901) pg,
Op. cit. pg. 5,

www.dacoromanica.ro

A. C. Cuza

516

care ei (studentii) doresc a o intreprinde si care va fi foarte

utila, daca va reusi"). Experienta n'a reusit. A. C. Cuza

a vazut insa limped intr'o problem de metodologie, care va
fi deslegata dupa toate oerintele stiintifice si va fi aplicat
intr'un chip menit sa rodeasca, abia Cu un sfert de veac in
urm, de catre Profesorul D. Gusti i coala sa. Meritul de
pioner pe care 11 are A. C. Cuza in domeniul oercetarilor monografice rurale nu i-1 va putea tagadui insa nimeni; chiar

daca faptul de acum 38 de ani a devenit abia in urma un.

merit prin straduirrta altora

i fara

nici o inrurire direct.

III. Sociologia de specialitate.

Un inceput de specializare in domeniul sociologiei gasim
chiar in rndul gnditorilor politici amintiti, fie prin aprofundarea
preocuparilor politice, ca la C. Stere sau C. Dobrogeanu-

Gherea, fie prin preocupari stiintifice alaturi de cele politice,

ca. la C. Radulescu-Motru sau mai in urm, la $tefan Zeletin.
Procesul acesta de specializare cuprinde Ins i gnditori care
nu s'au remarcat In domeniul doctrinei politice sau au facut
intmplator sau, in sfrsit, au avut preocupari stiintifice
cu totul straine de cele politice. Va trebui sa insemnarn cateva
cuvinte i despre acestia, mai inainte de a infatisa contributia
celor care si-au facut din sociologie straduinta principala a
vietii lor.

A. Prtmele incercari.

Mai inainte ca sociologia sa fi aparut pe plan stiintific

ca o preocupare de sine statatoare, ea s'a ivit in sistemele mai
largi de sandire: in filosofie, din nevoia de intregire a conceptiei despre lume cu o conceptie despre societate, care tot
parte din lume este, si in filosofra istoriei, din nevoia de g
delimita precis cmpul istoriei si natura ei ca stiinta, fata de
alte preocupari de stiinta sociala, printre care de pe la sfritul v. 19 sociologia ocupa un loe de frunte. In prima situatie gasim idei sociologice in filosofia lui Vastle Conte, in
a doua situatie, in filosofia istoriei a Itu. A. D. Xenopol.
1) Intrebri, pg. 5.

www.dacoromanica.ro

C. Ditmtrescu-Iasi

517

Alte incercari sociologice s'au ivit in invatamantul filosofic universitar, din nevoia de a lamuri, cel putin in cursuri
intamplatoare, studentii despre noua ramur filosoficr in 'Aid
cu rasunet mare in publicistica de specialitate;
desvoltare
aceasta intr'o vreme in care profesorii Facultatilor de Filosofie
predau pe rand mai toate disciplinele filosof ice, dela istoria
filosoftei, metafizica, logic i teoria cunostintei, Oda la psihologie, pedagogie, etica i sociologie. Astfel C. Stere ne infor-

meaza la 1897 6.: La Universitatea din Bucuresti a fost

deschis anul acesta un curs de sociologie de oatre eminentul
profesor al Facultratii de litere d. C. Danitrescu-Iqi" 1),
probabil primul curs de acest fel in tara noastra. Din pkate
C. Dimitrescu-Iasi nu si-a publicat cursurile, incat nu putem
sti precis care au lost ideile sociologice profesate de el. Din
amintirilc celor care 1-au apucat si din putinele scrieri cu caracter social care au ramas dela el 2), se pare ca C. Dimitrescu-Iasi avea In sociologie o atitudine mai mult
democratica, iar cand incearca sa trateze problemele obiectiv,
facea psihologie sociala. Dar faptql insusi a a introdus sociologia

in Universitate, lucru rar in strintate, constitue un merit cu

neputintb.' de tagaduit. De aceea suntem intru toate de prerea
Profesorului C. Radulescu-Motru, care serie:
Meritul cel mai mare al lui C. Dimitrescu-Iasi, in campul
activitatii sale de profesor de filosofie, este ins crear ea cursidui
de sociologic. Intr'o vreme, cnd un asemenea curs era considerat oarvcum ca subversiv la cele tnai multe Universitati
europene, el a fast introdus in Bucuresti printre cursurile obligatorii ale Facultatii de filosofie i litere, dupi insistenta
Si tot C. Radulescu-Motru lamureste: Insistenta pentru crearea
cursului de sociologie se explica, dupa noi, dintr'un singur motiv,

si pe care Il cunoastem toti prietenii lui C. Dimitrescu-Iasi.

C. Dimitrescu-Iasi avea convingerea ch. noua tiint este menit
s serveasca idealul democratiei. Sociologia era pentru el stiinta
revolutionara, care avea s'a netezeasca drumul spre solidaritatea
omeneasca, i astfel sa grabeasca morala iubirii dintre oameni...
Sociologia era pentru el o stiint. revolutionara, dar revolutio-

nara in intelesul ca ea avea s inlature prejudecatile pentru a

face loc adevarului. Sociologia expusa de el la curs, daca n'a
anticipat adevarul deplin, a combatut totusi prejudecatile, si de
C. Stere : Evolutia individualitti (eft), pg. VIII. nota'.
Cf. C. Dinutrescu-Iap. Omul st opera. Volum omagial, Bucuresti.
Socec, 1933. Mai ales cap. II. Studit fslosofice.

www.dacoromanica.ro

G. D. Scraba si H. Fundateanu

518

ace,ea rolul sau de critic pe terenul firosofiei sociale, a fost,

la vremea sa, un rol important, din care a profitat tinerimea
romana intre anii 1885-1916"1).
La Universitatea din Iasi C. Leonardescu a predat logica,
estetica, psihologia, metafizica, istoria filosofiei, dela 1897 chiar
soczologia- ne informeaza Profesorul D. Gusti. Situatia aceasta
a durat pana ce prin regulamentele... facultatii de litere
filosofie din Iasi si Bucuresti (sanctionate prin inaltul decret
regal din 1908), profesorul de istoria filosofiei vechi i eticr

a fost obligat a face si un curs de sociologie pentru licenta

In filosofie" 2)

Retinem in once caz faptul ca de pe la 1897 incoace

In Universitatile romanesti s'au pred,at i cursuri de sociologie,

ceeace dovedeste un interes in plina desvoltare pentru stiinta

aceasta 5i indica existenta unei atmosfere prielnice pentru desvoltarea sociologiei insasi, pentru inradacinarea ei in cultura
romneasc i deci pregatirea zilei in care va putea sa se manifesto ca o preocupare originala.

Tot din timpul acesta ni se semnaleazi un manuscris de

/storza Sociologiei, in posesia unui librar din Iasi, ramas
urma poetului j istoricului Nicolae Beldiceanu, care din neno-

rocire, se pare ca s'a pierdut3).

Dupa 1900 apar tot mai des lucrari romanesti inchinate
sociologiei. Unele dintre ele n'au decal meritul preocuprii, reusind sa popularizeze noua stiinta pani aproape de zileIe noastre,
Para a contribui in chip deosebit la desvoltarea ei. Dintre acestea
fac parte 5i lucrarile lui G. D. Scraba i H. Fundateanu (fostul

profesoi de sociologie la Scoala de stiinte de Stat4). Altele

C. Rddulescu-Motru : Cuvant inainte (vol. omagial

).

D. Gustt : Introducere la cursul de Istorta filosofiei grecesti, Etici

s Soctologle, 1910 (pub]. st in Sociologia milttans, 1934, cf. pg. 24-25).
Dupa Al. I. Alexandrescu. Orginile Civilizatiet. Ed. II. Buc. 1931.
a D. Scraba . Sociologle,Bue, 1914 etc. H. Funddteanu:Sociologia,
1912; Despre Razboate, 1915; etc. Cu totul aide] trebuesc prtvte lucrarile
lu Scraba despre Heliade Radulescu s V. Conta, prin care a atras atentia
eercetatorilor asupra unei soczoloAzz romdnestz, merit care ii apartine in Intregime. In 1898 ist incepe aparitta Reinsta de Drept sz Soczologze". Din peri-

oada de dupa 1900 mat pot fi citati Popovici (Spulber), Lb, Constant, Porsena, mai tar= Trisca etc. (vezt G. Vladescu-Racoasa: La Sociologie en
Roumane, in Revue Int. de Soc. 1929) Apot : St. Anttm : Studd sociologce,
1907. Faptul cal mat insemnat din aceasta vreme este Intaiul Congres Roman
de Stiinte Sociale" din 24-27 Sept. 1906, cu prilejul cartta s'a incercatsa se oglndeasca starea noastrit sociar din prezent, mai ales starea popu-

146 rurale" pe temeiul une vaste anchete sociale" printr'un chestionar

trunis autoritatilor satesti prin Ministerul de Interne Anchetele acestea sunt

deosebt de interesante pentru istoria sociologiei rurale dela noi, pe care
vom incerca-o in alibi lucrare. Rezultatele lor au fost prezentate de G
Scraba in lucrarea: Starea sociala a sateanului, Bucuresti, 1907.

www.dacoromanica.ro

Vasle Ceuta

519

incearcb." primele injghebari de sisteme, fr sa izbuteasca

a se situa in cmpul propriu zis al sociologiei, ramanand oarecum
la marginea filosofiei sau a stiintelor exacte., Astfel sunt sistemele

de &dire sociala ale lui D. Draghicescu i Spiru Haret.

Acestea au insa un merit de netagaduit, prin caile pe care
le deschid, daca nu intotdeaurta prin contributia lor stiintifica
propriu zisa.
Ir procesul acesta de specializare i autonomie, merita deci
o atentie deosebita Vasile Conta, A. D. Xenopol, D. Draghicescu i Spiru Haret, contAutia sociologica a cirora urmeazi
s o infatisam pe scurt.
1
Vas& Conta. Ganditor de masura neobisnuita, cel
dintaiu creator de sistem filosofic in Romania, Vasile Conta
a dat 6 sociologiei romanesti un imbold si o stralucire care

nu pot fi date urtarii. Este meritul mai vechiu al lui G. D.

Scraba si mai recent al Profesorului Traian Braileanu, de a
fi arlat 'impede faptul acesta 1).
Vasile Conta face primul pas spre sociologie din nevoia
specific filosofica, de a dove& unitatea universului prin aplicarea acelorasi principii la toate fenomenele existente. Ceeace
stiinta constata ca valabil pentru fenomenele fizice i filosofice
este valabil i pentru fenomenele sociaie. Nici in domeniul
acestora nu exista liber arbitru sau libertate. Aceleasi legi statornice 6 inflexibile stapanesc intregul univers.
Once natiunescrie Vasile Conta in Teoria Fatalismului (1875-76)
este produsul mediuiui in care ea
tr'aieste. Se intelege aici prin mediu toate obiectele exterioare
cari vir, in contact cu omul, precum: natura 6 configura tia
solului, aspectul Naturii, climatul, felul nutrimentului, etc. Legatura de cauzalitate intre mediu i natiune este astfel de stransa,
incat toate manifestatiunile de ,vieata ale acesteia oglindesc pe
c,e1 dintaiu. Astfel mediul se reflecta in toate ideile
sociale, politice i religioase ale poporului care este produsul
s'u. Asa dar, acesta nu poate simti, nici gandi, nici crede,
nici voi, nici

lucra altfel clecat cum este poruncit de ctre

mediu, care-i trimite impulsiuni necesare".

Mergerea unei natiuni in clecursul timpului asemenea
asculth de legi fixe. Faptele istorice 6 succesiunea lor nu sunt
1) G. D. Scraba: Vasile Conte. Studiu filosofc. Buc. Socec (fArA datA),
paragr.t Filosofa social (pg. 85) s Sociologa stiintificA (pg. 90). Traian
Briftleanu: Filosofia socialA a lu Vasle Conta (in Rev, de pedagogie", II.
CernAuti, 1932).

www.dacoromanica.ro

Vastle Conta

520

rezultatul intimplirii. Ele oonstituesc o inlintuire care a trebuit

si fie asa i nicidecum altfel. Aceasti concluziune a fost scoasi
mai cu semi din observatiunea faptului acestuia; ci adici, la
doui sau mai multe natiuni, cari se gisesc in aproape aceleasi
condirtii, aceleasi idei, se nasc si dispar in acelas chip, dau
nastere la aceleasi idei fizice, la aceleasi actiuni i reactiuni,
cari toate se realizeazi in aceleasi institutii,astfel c inlintuirile
de fapte a tuturor acestor natu'' se aseamini-1).

Deci nu existi nici cea mai mica deosebire intre legile

fenomenelor sociale i intre acelea ale lumii fizice, propriu
zise: i unele i altele sunt exacte, inflexibile i prin urmare fa-

tale- 2). De unde concluzia c fatalitatea domneste asupra

fenomenelor sociale, intocmai ca

i asupra fenomenelor fizio-

logice" 3 ).

Ideea aceasta 1-a preocupat pe Vasile Conta in toate

operele sale si ajunge la aceeasi incheiere chiar daci se vede
constrins de 'fapte s recunoasca unele deosebin' intre stad'iul
de desvoltare al sociologiei fati de stiintele fizice i biologice.

Astfel. ir privinta legilor, Vasile Conta scrie ch.: nu trebue

si se uite c psihologia i sociologia ca tiinti pozitive sunt la
inceput; ci in domeniul 'or s'a stabilit niste legi false i necomplete, inerente tuturor stiintelor pozitive cam] se aflau in
faza aceasta. Asa c azi putem face afirmatia c o lege psihologic

sociologici este neprecisi sau fa1, insi nu cu

certitudinea hatiriti c niciodati nu se vor mai descoperi legi

complete si statornice in acest domeniu- 4).
Ideile acestea circulau ins peste tot in veacul 19, sub
inriurirea filosofiilor pozitiviste (Comte), evolutioniste (Spencer), materialiste (Biichner) etc.. Le-am gisit si la alti Onditori romAni. Deci nu aici trebue cautat originalitatea lui
,

Vasile Conta. Aceasta se videste in incercarea de a aplica teoria,

ondulatiunii universale i in domeniul sociologiei 5) si de a lua
o pozitie critic atat fati de Comte, 6.1 i fati de Spencer ;in
problema fundamentali a sociologiei de pe vremea aceea: problema raporturilor dintre individ i societate 6).
Vaszle Conta : Opere filosofice. Ed. rev5zuti de Nicolae Petrescu,
Buc. Cartea Ronfaneasca, pg. 37. Idetle acestea sunt prezentate ca rezultatul cercetrilor lu Comte si Buckle.
Op. cit. pg. 40.
Op. cit. pg. 41.
Intbile principit cart alcAtuesc lumea, opera' postumA, publ. in 1888
in Opere, cit ). pg. 530-31.
Cf. Teoria ondulattunii universale, 1876-77, (in Opere, pg. 157-270).
Cf. Ortgtnea Spectilor, 1877 fin Opere, pg. 271-338).

www.dacoromanica.ro

Vasile Conta

Formele Materiei, dupa modul stabilirii

521
i

desvoltarii

dupa Vasile Conta

in doua categorii:
lor, se impartesc"
i
neevolutive.
Formele
evolutive
sunt acelea, cari
In evolutive
dela momentul nasterii lor cresc pe nesimtite i treptat pana

la un punct culminant si de acolo tot asa de regulat descresc

'Ana la extinctiune; si care totodata asculta de legea ondulatiunii
universale... Ca exemplu de forme evolutive se pot cita animalele,
plantele, planetele, etc.. Forme neevolutive sunt acelea cari nu

indeplinesc conditiunile de mai sus. Astfel sunt: zidirea unei

case de mana de om; formarea unui munte prin eruptiune vulcanica, etc." 1). Orice forma evolutiva este o unda... Fie,care
la randul sau, ea este
unda contine alte unde secundare..
continuth de o unda mai mare... Cu chipul acesta, Materia in
metamorfozarea ei vesnich face o adevarata miscare ondulatoare...

In toate aceste miscari Materia asculta de... legea ondulatiunii

universale- 2).
Fenomenele sociale

i spirituale se supun aceleiasi legi.

Nu este religiune, sistem de organizatiune sociala ori
nu este un cuvant, ordine de idei care sa nu aiba unda sa").
Ideea aceasta este reluata, cum vom vedea, in zilele noastre,
de Traan Braileanu i inr'adacinata in sociologia
In Originea speciilor" Vasile Conta revine asupra problemelor de sociologic i schiteaza chiar un inceput de sistem
personal (Cap. III. intitulat Chestiuni de Sociologie) 4). Inraurirea lui Spencer (ale carui Principii de Sociologie aparusera de curand) in desvoltarea iacestor chestiuni este recunoscuta
chiar de Vasile Conta. Astfel, ghsim la el definitia societatii

ca un organism i ideea evolutionista c intre nenumaratele feluri

de socierati animale i omenesti nu exista deosebiri radicale,
ci numai deosebiri de grad" 5). Totusi Vasile Conta are si

idei personale in sociologie. El combate in multe privinte pe

Spencer, reusind sa-1 depaseasca uneori in chip evident, cum
se poate dovedi prin textul de mai jos, care mefita sh fie
reprodus in intregime.

Spencer conchide ca, pe cand in individul organic scopul

destinatia celulelor este conservarea i fericirea intregului
individ, in societatea politica, din contrh, conservarea i feriTeora Ondulatiunii untversale. (in op. cit. pg. 163)
Op. cit. pg. 166.
Op. cit. pg. 178.
Op. cit. pg 324
Op. cit. pg, 331-332.

www.dacoromanica.ro

Vasle Conta

522

cirea indivizilor este scopul societatii. Ceeaoe inseamna ca in

viata politic nu individul trebue s6 fie sacrificat pentru interesul statului, precum se facea in antichitate, ci statul trebue
sa fie organizat asa ca fiecare individ sa-si procure cea mai
mare fericire posibila. Eu cred c atat opiniunea celor antici,
cat i opiniunea moderna sustinuta si de Spencer, sunt gresite;
fiindca amandoua sunt exclusive si unilaterale. Este adevarat
societatea are de scop si de efect, conservarea i progresul indivizilor; dar si asociatiunea i cooperarea indivizilor are de scop
si de aect conservarea i progresul societatii. Si precum cutare
grad de conservare si fericire pe care II gasesc indivizii in
societate nu se poate concepe fara o anumit cooperare a indi-

vizilor. Asa dar, pe cat interesul societatii trebue sacrificat

interesului indivizilor, tot pe atata i interesul acestora trebuie

sacrificat interesului societtei; cci aici e vorba de doi termen: oorelativi, iar nu de o subordonatiune militara. Si in fapt
asa s'au i practicat lucrurile in toate timpurile, Cu toate piedicile

si

juridice din favoarea unei sau alteia din

opiniunile unilaterale de mai sus. Niciodata n'au lipsit, chiar in

societal& cele mai civilizate, legi penale si restrictive pentru
indivizi in favoarea conservarii sociale; precum niciodata n'au
lipsit sarcini i ingrijiri a puterei sociale in favoarea conservarii
fericirii indivizilor. Forma si chipul efectuarii acestor sacrificii reciproce se modifica, i trebuie sa se modif ice, in decursul
timpurilor; dar principiul ramane acelas"1).
Afirmatia ca indivizii i societatea sunt doi termeni corelatior, este reluata azi in sociologie ca o idee cu totul moderna,
ceeace dovedeste inc5. data ,puterea de intuitie i gandire sociologicil a lui Vasile Conta.
Opera lui Vasile Conta a r6mas netermidat 2). Intamplarea
aceasta a pagubit mai ales sociologia. Este un mare nenoroc
pentru stiinta socialr
scrie Profesorul D. Gusti
ca
pm' tr'o moarte atat de timpurie Conta n'a putut desvolta lucrarile pe care le planuise in ultimii ani ai vietii sale. El avea
intentiunea sa scrie un tratat de sociologie (dupa afirmarile lui
proprii din manuscrisul.... Notes prparatoires pour un trait
de droit civil"), precum si cel putin o lucrare de sociologie
juridid
3).
Op. cit. pg. 336-337.
Cf. de pild'a (Plan de l'ouvrage) L'art de se conduire et de conduire
dans la Socit, de V. Conta, publicat dup5. un manuscris inedit de D. Gust
In Arhva pentru *Uinta si reforma social:A, 1920 si Sociologa militans (eft).
Sociologta mlitans, pg, 544. Conta s'a nscut la 1845 si a murt la 1882.

www.dacoromanica.ro

A. D. Xenopol

Dar chiar asa neimplinit, Vasile Conta

523

castigat un

loe nediscutat in sociologia romaneasca1).

2. A. D. Xeno poi. Celalalt mare ganditor roman, A. D.

Xenopol, care se bucura pana azi de o pretuire nestirbita in
toate cercurile stiintifice din lume, n'a fost nici el strain de
sociologie. Sistemul sau de filosofia istoriei este astazi indeajuns

de cunoscut ca sa mai staruim asupra lui 2), dar insemnatatea

sa in cadrul sociologiei romanesti merita sa fie subliniata
puf in prin cateva cuvinte.

In cartea principala de &dire teoretica a lui A. D.

Xenopol: Principiile fundamentale ale Istoriei 3), sa gseste
un capitol intitulat: Legile sociologice-, in care gasim o parte
din ideile care ne intereseazi, dar care de fapt sunt raspandite
desvoltate in publicatii foarte numeroase din tara si strainatate.

Dupa A. D. Xenopol stiintele sunt de doua categorii,

dupa natura fenomenelor pe care le studiaz i procedeele logice pe care le intrebuinteaza: strinte teoretice i tiinte istorice.
Primele se ocupa cu fenomenele de coexistenta su repetitie,
urmaresc asemanarile dintre fenomene si au deci un caracter
de generalizare, urmarind sa stabileasca legi. Stiintele istorice
se ocupa dimpotriva, cu fenomenele de succesiune, urmaresc
diferentele dintre fenomene 5i au deci un caracter de individualizare, urmarind s'a stabileasca serii.
Sociologia este o stiinta teoretica i deci se deosebeste
limpede de Istorie. Dar in cazul acesta trebue sa se inteleaga
prin sociologie numai partea statica, sociologia dinamica fiind
de fapt acelasi lucru cu Istoria.
Confuzia care s'a facut intotdeauna mire fenomenele coexistente i fenomenele succesive, se repeta i in domeniul laptelor sociale, in care se confunda, pe nedrept, sociologia statica, studiul starilor societtii sau a actiunii lor reciproce simultane, cu sociologia dinamica, studiul desvoltarii sociale. Far4
sa se tina seama de diferenta de natura intre faptele coexistente
faptele succesive, se aplica intregei stiinte a manifestarilor
spiritului social,

principii care nu pot carmui decat o parte

In politicg V. Conte a luptat pentru nationalism. Discursul sgu din

1879 ca deputat de Iasi, in chestia evrefascg, este pang azi unul din izvoarele principale ale grandirii nationaliste dela noi. Discursul acesta poate
amintit si printre lucrrile de sociologie nationalistg romaneascg.
Cf. D. Gush. In memoriam A. D. Xenopol (in Sociologia militans)
si N. Bagdasar : Filosofia contemporang a istoriel (cit).
Intrebuintm ed. francezg din 1899. Cf. si ed. II. Thorie de Ilistoire, 1908.

www.dacoromanica.ro

A. D. Xenopol

524

din ele; se trece ideea de lege de pe arimul faptelor coexistente al sociologiei statice, pe cel al faptelor succesive al sociologiei clinamice, si se face din intreaga sociologie, prin urmare
si din istorie (sociologie dinamic), o stiintsa in genul stiintelor

naturale de caracter coexistent, intemeiata pe legi de manifestare si de producere i comportand o previziune a evenimentelor" 1).
Sociologia studiaza deci fenomenele sociale coexistente, lavand putin. ta s stabileasc legi de repetitie i s faca pre-

la fel ca stiintele naturale.

Deosebirea pe care o face A.. D. Xenopol. intre sociologie

viziuni

istorie, ata de insemnat pentru desvoltarea i indrumarea

amandorora, se pstreaz pn azi in stiint, ea nefiind decat
rar depasit de pozitii mai cuprinztoare.
3. D. Dri6ghicescu. Scriitor de limb francez, ca exceptia
Psichologiei Poporului Roman" 2), D. Drghicescu este foarte
putin cunoscut in tara si iiiraurirea operei lui in desvoltarea sociologiei romAnesti este aproape inexistenta. Il amintim totusi
ca un exemplu de efort individual pe trarnul sociologiei si mai
ales al filosofiei sociale, efort prin care D. Dr.ghicescu a reusit s fie cunoscut peste gramt i s'a-si cucereascal un loc satisfctor in istoria doctrinelor sociologice3). Meritul lui D. Draghicescu pentru sociologie consta' in nzuinta neincetat de a
asigura acesteia un domeniu propriu si o fiinf aparte ca stiint,
fat de stiintele naturale. In schimb desfiinteaz psihologia
o confiind cu sociologia. Intr'una din primele sale lucran: Le
Problme du dterminisme social 4), D. Drghicescu incearca
sA demonstreze cA determinismul social are o realitate, nu numai deosebita de realitatea determinismului biologic, dar chiar
opus acestuia" 5). Trsaturile esentiale ale determinismului social sunt: artificialul, idealul, constientul, justitia, ca opuse
Op. cit. pag. 208-209. Cf. si A. D. Xenopol : La prvision en sociologie. Communication faite le 10 Janv:er 1912 la Socit de Sociologie de
Paris
din care se
(publ. in Revue InternationaIe de Sociologie, 1912)
v'd si mai ciar legaturile lui Xenopol cu sociologia si cercurile sociologice
din strain'atate.
Din Psichologia Poporului Rom'an, Bucuresti, Alcalay, 1907.
Vezi de pild F. Squillace : Die soziologischen Theorien, trad. R.
Eisler), 1911 (citat In nota 2, pg. 279), P, A. Sorokm: Les Thories sociologiques contemporaines (trad. R. Verrier) 1938 (Infalisat In Cap. VIII. L'cole
du sociologisrne, paragr. 3) sau H. E. Barnes and H. Becker: Social Tought
from Lore to Science, 1938 (2 vol.), (amintit la pag. 829 si 1060, inUa(isat pe
scurt la pag, 1090-91
Cu subtitlul Dterminisme biologique & Determinisme Social, Pars
1903.

Op. cit. pag. 7.

www.dacoromanica.ro

D. Drghicescu

525

selectiei naturale, mecanismului, instinctivului- 1). Sau mai arna-

nuntit: Realitatea etico-sociala nu numai c nu este naturala

strict sensu, dar natura sa este o denaturare'', o rasturnare"
a ordinei naturii, sau mai exact, ea este o a doua naturd, gndit,
ralional i prin urmara o a doua natura de ideal, de arta, de
ratiune i intentie, in opozitie cu natura biologica sau alta, care
este mecanica, spontan., irational., negandita, si care poate fi

rezumata intr'un singur cuvant: natura organic a instinctulur.

Legea etico-sociala cea mai incontestabila, care conduce raporturile exterzoare ale indivizilor, este justitia, i prin urmare
egaiitatea i solidaritatea, care sunt negatia insasi a legilor naturale: selectia, concurenta, inegalitatea- 2). Deosebirea dintre deterrninismul vital i determinismul social consta in aceea ca
determinismul social derivii dintr'un ansamblu de institutii exterioare fare de corpul individului,
care constituesc Ereditatea
sociala, pe &and determinismul biologic deriva dintr'un ansamblu

de instincte inscrise in corp si care constituesc ereditatea biologicr 3).

Plecnd dela aceasta deosebire fundamental dintre determirrismul social si cel biologic, D. Drghicescu ajunge sa
construiasca un sistem complicat de filosofie social de tip
speculativ, care ar trebui sa fie discutat odata amanuntit
la noi. Aici amintim numai cteva din afirmatiile de baza.
Dupa D. Draghicesu fenonienele scoiale sunt fenomene subiective, in care individul joaca an rol hotaritor. Sociologia care
ar incerca s trateze obiectiv societatea, ar cdea exact In

gresala celor care insufleteau natura, eaci precum nu trebue

sa atribuim fenomenelor naturale o viata sufleteasca, nu putem

tagadui faptul acesta fenomenelor sociale. Daca nu se poate

savrsi o stiinfa subiectiva a lurnii obiective fizice, nu se va
putea savArsi nici o stiinta obiectiva a lumii subjective, a spiritului si a societatii" 4). Sociologia naturalista denatureaz faptele cele mai reale si evidente, ori de cate ori tagaduete autonomia i initiativa indivizidor in viata sociala 5).
In realitate, in once eveniment social- se gasesc doua
elemente necesare. ,,I. o stare sociala data care es te conditia
ce usureaza i ajut intentia i eforturile individului; 2. efortul
Op, cit. pag. 17.
Op. cit. pag, 39.

pag. 25.

Op. cit pag. 84.

Du r6le de l'individu daps le dterminisme social, Paris,
Op. cii, pag, 6.

www.dacoromanica.ro

1904,

D. Drghicescu

526

individului, al crui rol este sa usureze i sa ajute miscarea

necesara a societatii..." 1). De aceea, in masura in care individul
se identifica cu societatea, legue psihologice i legile sociolo-

gice sunt 'identice. Cu ata mai mult c intreaga viata psihica

superioara a amului este de origine sociala, conditionata de
trairea lui in societate. Constiinta omeneasca i personalitatea
sunt fenomene individuale, carora noi le-am gasit conditiile de
aparitie si de existent date in cea a societatilor in care ele
apar i se continua. Cu necesitate, procesul de evolutie al constiintei

i ce]

al evolutiei sociale, din care rezulta, urmeaza un

drum paralel i identic- 2). Deci dac este imposibila o sociologie obiectiva, e bot alit de imposibila o psihologie

ceea ce insemneaza tea Ala in cele din urma, cele doua stiinte
trebue sa se contopeasca 3).
Ideile acestea sunt desvoltate de D. Draghicescu pe larg
intr'o seama de lucrari speciale, atat pentru a aplica sistemul
sat de sociologie subiectivr, cat i pentru a trage toate concluziile din teoria originii sociale a constiintei, ceea ce implica
originea sociala
idealului i in genere a intregii vieti spirituale omenestil).
Sa amintim i lucrarea sa Din Psichologia Poporului
Roman'', care are meritul de a fi cea dintai incercare de tacest
gen, ca s ne dam dearna cel putin in parte, de activitatea lui
D. Draghicescu.
4. Spiru Haret. Creator al inva,famantului modern din
Romania, om politic, matematician i fizician de seama, Spiru
Haret a incercat s construiasc i o mecanie social4, adresata
deopotriva matematicienilor- i sociologilor" 5). Este vorba
deci de o incercare pornit din stiintele exacte de a rezolva
prin analogic si problemele sociologiei, sau, in intentia lui Spiru
Haret, de a aplica metoda stiintifica in studiul chestiunilor
sociale- 6).

Metoda preconizat. de Spiru Haret se intemeiaza pe consideratia ca anumite principii care stau la baza Mecaniei Ra11 Op. cit. pag. 16.
Op. cit. pag. 340.
Cf. Le Problme de la Conscience. Etude psycho-sociologique. Paris
1907.

Cf. L'Idal crateur, Paris, 1914; La ralit de l'esprit. Essai de

sociologie subjective, Paris, 1928; etc.

Sp. C. Haret : Mcanique Sociale, Pars-Bucarest, 1910 (Prefata).
Lucrarea aceasta e si ea des citat in istorille doctrinelor sociologice die
stritatate, ea si lucrrile lui Driighicescu.
Op. cit. Introducere.

www.dacoromanica.ro

Spiro Haret

527

tionale, pot, intr'un anumit fel, sa fie stabilite i pentru fenomenele sociale-, chia. r daca pe de o parte cauzele care determina achilibrul i miscarea sunt mai numeroase in Sociologie

cleat in Mecanier, iar pe de alta parte studiul felului de a

cestor cauze este departe de a fi atAt de inaintat
In Sociologie ca in Mecanior 1).
Spiru Haret d apoi o larga intrebuintare metodei mateactiona al

matice- in studiul fenomenelor 5i problemelor sociale-, convins

ca pe calea aceasta asigura sociologiei caracterul de stiinta

exacta-. Reproducem una din legile- stabilite de el, ca sa

dam o idee despre rezultatele aplicarii principiilor mecanice in
sociologie.

Toate fenomenele sociale sunt continue... Este un -rapt

de observatie c nici o functie sociala nu ja niciodata o valoare
infinita In limitele observatiei; aceasta cauza de discontinuitate
nu se prezint ded in sociologic. Bine inteles, aceasta nu insemneaz c unele variabile care figureaza in ecuatia care reprezinta fenomenul nu sunt susceptibile de a lua in aceasta ecuatie
valori infinite; dar aceste valori nu sunt niciodata realizate in
viata sociala. Pe de alta parte, e tot un fapt de observatie ca,
fiind date conditille unui fenomen social, schimbarile de stare

in corpul social se fac prin trepte insensibile si in asa fel ca

el nu poate trece dela o stare la alta frs ss treac5. prin toa.te
starile intermediare. Aceasta insemneaza ea, daca legea fenomenului este reprezentat printr'o curba sau printr'o parte de
curba cuprm.
intre punctele A si B, toate punctele curbei
cuprinse mire cele dou puncte vor corespunde unor faze succesive ale fenomenului, i ca nu va fi niciodata o intrerupere.
In starsit, in nici un fenomen social, atAta timp cat conditiile
sale nu se schimba, nu se observa o oprire brusca. Deci <fenomenele sociale sunt continue, atata timp cat conditiile in care
se produc nu se schirnbr 2).
Noutatea mecanicei sociale ca atare se reduce deci, in
cazul cel mai bun, la citeva expresii matematice i fizice, aplicate unor fenomene 6 relatii despre natura cxora se cunostea
foarte puf in.

Alteori mecanka socialr saraceste de-a-dreptul realitatea, ca in definitia societatii sau a corpului social- ca o reuniune de indivizi supusi pe de o parte actiunilor lor reciprooe,
Op. cit. pag. 2.
Mcanique Sociale, pag. 32-33.

www.dacoromanica.ro

Spiru Haret

528

si pe de alt..parte actiunilor exterioare"; sau a individului ca

un element constitutiv al corpului social-, care joaca, pentru
corpul social, acelasi rol ca atomul pentru un corp material" 1)
pierzandu-se din vedere tocmai diferenta specifier a societatii i individului fat de alte fenomene.
Spiru Haret era un om de prea mare inteligent si larga
cultura, ca sa nu fi surprins i unele adevaruri sociologice, chiar
cand metoda intrebuintata de el Il ispitea sg reduc la forme
mai simple de existenta bogatia fenomenelor sociale, adica tocmai

ceca ce au ele non i propriu fata de fenomenele fizice. De

aceea Mecanica Sociali a sa se citeste i azi cu folos, cu
conditia sa se faca abstractie de ce e mecaniod in ea si sa se
urmareasca numai studiul societatii. Disocierea nu este intotdeauna

usoara, dar nici cu neputinta.

Spiru Haret stabileste trei grupe de cauze care contribuesc
la formarea i desvoltarea unei societati: cauze de natur economic6 (fertilitatea solului, bogatiile naturale, aptitudinile populatiei pentru comert si industrie etc.), cauze de natura intelectual (gradul de inteligentg, de instructie, numgrul i valoarea

institutidor culturale etc.) si cauze de natura moral (prescripHe morale ale religiei, principiile legislaiei civile, institutia familiei etc.) 2).

Factorii primordiali insa care au favorizat progresul societatilor omenesti sunt conformatia mdinii i lunbajul, cele doua
deosebiri esentiale dintre om i animale. Mana i limbajul sunt
adevarate forte sociale, deoarece sunt cauze de prim ordin
care au determinat miscarea sociala, adica variatia starii economice, intelectuale si morale- a societaIii 3).
Spiru Haret
dat seama deci de complexitatea determinismului sociologic, ca i tiinta de azi, i simplificarile in
expresie nu inlatur i adancimea gandirii i seriozitatea analizei
El tine seama in lamurirea evolutiei sociale de
toti factorii reali, dela mediul geografic pAdal la personalitatea
umana, cu manifestarile ei spirituale i tendintele de desavarsire
morala.

El insusi, cu toata recomandatia obiectivitatii matematice", cand e vorba de realitatde fundamentale ale existentii omenesti, depaseste punctul de vedere cantitatio i chiar punctul
Pag. 42.

Op, cit pag 42-43.

Op. cit. pag.0183,

www.dacoromanica.ro

Spirt Haret

529

de vedere al constakirii, pentru a schita un ideal social, de

justitie

i progres.

Nu este deajims"

scrie Spiru Haret in legatura cu

ca suma factorilor de buna stare economica, intelectuala i morala a unei societati sa fie mare; mai este nevoie

ea ea sa fie repartizata cat mai armonios cu putinta in masa

sociala; caci este greu de a numi bogata sau cultivata o societat
in care averile colosale ale catorva indivizi se ridica deasupra
unei gloate de flamanzi, sau un strat intelectual subtire acopera

ascunde masa adanci ce cloceste in nestiinta". Se poate

deci vorbi de o civilizatie interioara", fa t5 de civilizatia exterioara" i daca atingerea idealului c,elei dintai pare grea,
este totusi permis d a face eforturi pentru a se apropia de el
cat mai mult cu putintr 1), pentruca civilizatia trebue s aiba
de scop scaderea sumei de suferinta a societatii omenestr2).
In fata problemelor specifice ale umanitatii, mecanicismul lui
Haret cedeaza treptat locul unei conceptii de moral a sociala,
dovedindu-se prin aceasta prea stramt ca sa deslege complet
problemele sociale. Sociologia nu se poate constitui ca o stiinta
de analogie, fie c e vorba de psihologie, ca la D. Draghi-

cescu; sau de mecaniea rationala, ca la Spiru Haret; ea are

probleme care reclama un gen propriu de stiinta. Incercarile
amintite pan acum n'au reusit sa inchege un sistem autonom
de sociologie. Acesta se va ivi din alta parte.

B. Primul sistem de sociologie.

D. Gusti. In timp ce dintre ganditorii infatisati pana acum,
C. Stere da la iveala ideile sale de sociologie poporanista, C.
Dobrogeanu-Gherea aplica marxismul in deslusirea fenomenelor
romnesti, Radu Rosetti lamurea prin istoria sociala starea desnadajduit a taranimii, D. Draghicescu incerca o sociologie
subiectiva, iar

Spirit Haret o mecanica sociala, ii incepea

cariera D. Gusti, menit sa fie autorul oelui dintaiu sistem de so-

ciologie stiintifica din tara noastra. Tot D. Gusti este creatorul invatamantului sociologic de stricta specialitate, inaugurand

In 1910 primul curs regulat si sistematic de sociologie la Universitatea din Jai. De atunci desvoltarea sociologiei romanesti
se leaga strans de activitatea Profesorului D. Gusti, pAni in
Op. cit. pag. 235.
Op. cit. pag. 236.
34

www.dacoromanica.ro

D. Gusti

530

zilele noastre, cand 1'1 gasim in fruntea Institutului de Stiinte

Sociale al Romaniei, conducand cercetarile sociologice la terca
ale numerosilor sai elevi, care formeaza, cum vom vedea, cea
dintai scoala sociologic:a romaneasca.
Sistemul da sociologie al Profesorului D. Gusti, in forma
lui de astazi, s'a inchegat incetul cu incetul. Intuit in chip ihmurit Inc dela inceputurile carierii stiintifice1), sistemul acesta
este schitat la 1910 in mai toate liniile lui mari 2), adancit
pan la 19193) i. desvoltat in infatisarea lui de azi prin cer-

cetarile monografice la teren, care i-au adus cea mai deplina

verificare 4).

Sociologia, dup. Profesorul D. Gusti, este sistemul de

cunoastere a realittii sociale prezente. Conceputa ca stiinta
realitatii sociale, sociologia capata un fundament pozitiv. Ea
nu se poate multumi, ca pana acum, cu vagi speculatii de filosofie sociala, ci trebue sa urmareasc fenomenele sociale vii,

in forma lor concreta, asa cum le glsim raspandite pe glob.

Observatia directa, sub forma monografiilor de unitati sociale,
devine metoda fundamentala a sociologiei. Caracterul acesta,
realist al sociologiei se intareste prin aplicarea ei in studiul realitatii sociale prezente, de fapt a singurei realitati adevarate.

De aceea sociologia nu reconstrueste realitatea, cum procedeazi

istoria cu societatile apuse, ci reda fenomenele de viata sociali
omeneasch aa cum se ghsesc in realitatea concret, urn-land
apoi s le prelucreze dupa nevoile de clasificare, generalizare
si lmurire ale stiintei, pentruca ea se ridica pan. Ia cele mai
indrasnete operatii stiintifice, dela descoperirea conditiilor de
producere a fenomenului social pan la explicarea mecanismului
D. Gustz : Egoismus und Altruismus. Zur soziologischen Motivation

des praktischen Wollens, 1904 si Sozialwissenschaften, Soziologe, Politik

und Ethik, in ihrem einheitlichen Zusammenhang, 1909.
Introducere la cursul de istoria filosoftei grece$ti, eticA $i sociologie, 1910 (pub!. $i in opera capital a Prof, D. Gusti, Sociologia militans, L
S. R. 1934).

Sociologa rasboiului, 1915 si Realitate, stiint si reform social (in

Arhiva pentru stiinta si reforma sociall, An. L Nr. 1. 1919, publ. $1 in Sociologia militans).
Sociologia monografic, 4tiint a realittii soctale (studio introductiv

la Teoria monograftei sociologice de Traian Herseni, I. S. R 1934) $1 La Monographie et l'Action monographIque en Roumante. Conferences donnes A
l'Universit de Paris (Etudes de Sociologie et d'Ethnologie Juridiques, Paris.
1935). Cf. $i Sociologia mtlitabs (cit). Bibliografia complet in Mlanges D.

Gusti, 1936 (Archives pour la science et la rforme sociales) Notice biobliographique. Despre viata si opera Profesorului D. Gusti vezi studitle sem-

nate de G. Vbidescu-Reicoasa, M. Valcdrzeseu, H. H Stahl si Trazan Herseni

din Mlanges D. Gusti si Omagiu Profesorului D. Gusti, 1936, publicate ca
prilejul implinirii a 25 de ani de invtmint universitar.

www.dacoromanica.ro

D. Gusti

531

de functionare i intelegerea intuitiva a sensului adanc obiectiv

pe care Il cuprm' de" 1).

Sociologia nu este insA singura 5tiinta sociala. Din pri-cina aceasta situatia ei ca stiinta nu poate fi pe deplin lamurita
decal printr'un sistem de clasificare a stiintelor.
Dupa Profesorul D. Gusti stiintele se pot imparti in trei
categorii: in stiinte naturale, stiinte soma' le si stiinte formal 2).
De grupa stiintelor naturale tin stiintele fizico-chimice i biologice. De grupa stiintelor formale tin matematica i logica.
Sociologia face parte din grupa stiintelor sociale. Aceasta insemneaz6 ca e nevoie si de o clasificare a stiintelor sociale.

Dupa Profesorul D. Gusti stiintele sociale sunt de doua categoru- : statice i dinamice, dupa cum urmaresc fenomenele
sociale realizate, inchegate pe deplin, sau fenomenele sociale
in devenire, in mecanismul lor de infaptuire, caci prin viata
sociala se pot intelege doua lucruriea se poate intelege
ea fenomen, ca fapt, obiect, ca ceva devenit ori ca proces,
eveniment, ca ceva care devine- 3). Primele sunt stiinte de constatare 6 explicare, cestelalte sunt stiinte normative, de apre-

i valorificare. $tiintele sociale statice la randul lor pot

urmari aspecte partiale ale realithtii sociale, cum sunt fenomeciere

nele juridice, economice, lingvistice etc., si atunci obtinem grupa

stiintelor sociale particulare, ca dreptul, economia politica, ling-

sau studiaza realitatea social in toat complexitatea ei, ca totalitate, sarcina care revine sociologiei. ...Viata
sociala, cu toate mamlestarile ei complexe, formeaza un tot
care singur exista sub form concref; activitatea
vis Lica etc.

economicii, moraLi

a. m. d. nu se pot concepe fa-a o viat

sociala, ele stint parti nedeslipite din viata sociala i numai prin-

tr'un proces de abstractiune se pot privi

4).

Stiintele

sociale particulare au a studia i cunoaste cauzal partile abstracte

ale totului social si concret, pluralitatea sociala. Sociologia are

a studia acest tot insusi, unitatea socialr 5). Sociologia este
deci stiinta realitatii sociale prezente, privita ca totalitate. Din
grupa stiintelor dinamioe fac parte etica si politica, prima fiind
Socologia militans, pag. 80 (Cap. Monografa sociologa, stin(A a
realitati sociale).
Cf. s D, Gusti j Trazan Herseni: Elemente de Sociologle, ed. IV,
1938,

D. Gusti: Sociologa militans, pag. 33.

41 Sociologia mlitans, pag. 32.
5) Sociologia miltans, pag. 34.

www.dacoromanica.ro

D. Gusti

532

fiinta idealului etic, a doua, stiinta mijloacelor pentru realizarea

valorilor i normelor sociale i etice.
A clasifica stiintele nu insemneaza insa a le instraina una
de alta. Profesorul D. Gusti sfairueste asupra unitatll cunoasterii
clasificarea stiintelor in sistemul sau insemneaza mai muh o
diviiiune a muncii tiinIi4jce, decat o faramitare a domeniului
cunostin.

Realitatea sociala prezenta se leaga de realitatea

sociala viitoare prin" tendintele ei firesti de evolutie. Realitatea

sociala viitoare, la rndul ei, este in continuu proces de infaptuire, de realizare a scopurilor urmarite de viata sociala. Realitatea sociala tinde spre ideal, iar idealul se transforma in
realitate sociala De aceea stiintele sociale particulare, sociologia, politica i etica urmaresc de fapt momentele aceluiasi proces

de viath sociala omeneasca si ele numai impreuna pot da socoteala de procesul aoesta intreg. Intre sociologie i tiintele
sociale parficulare exista un raport de intima reciprocitate. Sociologia se intemeia. za pe rezultatele stiintekw sociale parti-

culare, caci numai in cunoasterea analitica progresiva a partilor

sta conditia de suverana cunoastere i stipAnire a totului. Stiintele sociale la randul lor au nevoie de reflectiile sociologiei,
caci fiecare 'din ele are imperioasa nevoie de cunoasterea generala a legaturii problemelor lor cu problemele celorlalte stiinte
sociale..."1). Pe de alt parte, stiintele sociale, ca i sociologia,
constata si lamuresc cauzal fenomenele sociale ca o realitate necesara, ele nu se ocupa, nu se pot ocupa, daca aceasta realitate
are vreo valoare si care anume. Pentru ceste stiinte un criminal

ca si un erou, o crima ea si o salvare a patriei din pericol,

sunt fenomene de o egala insemnatate... Politica i etica se intreaba dimpotriva: daca realitatea sociala.' are vreo valoare
care anume, daca acest proces de apreciere este intemeiat
pentru ce, mai inainte de toate insa daca actualitatea
posibilii, pe care ne-o di sinteza sociologiei, este realizabila
prin activitatea vointei 6- anume cum-2). Sociologia arata ceca
ce este, etica ceca ce trebue sa fie, iar politica mijloacele prin
care ceca ce este se poate transforma in oe,ea ce trebue sa fie.
Stiintele sociale
sociologia
politica 6 etica formeaza
o serie riguros logic, fiecare 5tiinta dintre ele este o consecinta
logica a oelor care o precedeaza, dupa cum fiecare stiinta care
precedeaza este ipoteza metodologica a celei ce urmeaza;
Op. cit. pag. 34.
Op. cit. pag. 34.

www.dacoromanica.ro

D. Gusti

533

este o consecinta logica a stiintelor socia16,

politica si etica sunt o consecinti logica a sociologiei si a
asa, sociologia

intelor snciale... Politica se fondeaza pe sociologic si pe stiintele sociale particulare,_ stiintele sociale particulare i sociologia

gasesc completarea lor necesara in politica. Etica este stiinta

normativa cea mai inalta, care inchide seria stiintelor sociale
explicative si normative"1).
0 &dire sociala completa, dupa aceasta conceptie despre
.stiintele sociale, nu se paate margini la un sistem in cadrul unei
sm. gure stiinte, ci trebue s. se inchege intr'un sistem unitar de
sociologie sintetica, de politica i etica. Intradevar, sistemul
Profesorului D. Gusti cuprinde toate aceste trei stiinte intr'o
desavArsita unitate de &dire, iar stiintele sociale particulare
se cuprind ca elemente de sinteza in sociologie.
Profesorul D. Gusti porneste in sistemul sau de sociologie,
etica, dela ideea de om, pentruca nu trebue sa se uite
ca termenul abstract de realitate sociala insemneaza viata social

Fr ideea de om nu se intelege nimic din

realitatea sociala. Analizand omul, Profesorul D. Gusti, ajunge

la concluzia ca ceca ce deosebeste finta acestuia fata de celelalte
genurl de realitate, este constiinta de sine. La eandul ei constiinta
de sine este insotita de trei afecte fundamentale: iubirea de
sine, simpatia i religiozitatea. Prin primul afect omul ja act
pe cale emotionala de sine insusi, pune stapAnire emotiva pe
propria sa fiinta. Prin al doilea, omul isi proecteaza eul in
afara, mai ales in constiinta sernenilor i astfel simpata devine
zvorul socializarii omului. Al treilea afect consta in imbinarea
de teamit si respect pe care le simte omul in fata necunoscutului care 11 inconjoara. Prin constiinta de sine activitatea omului se schimba si ea ca desavarsire; din instinctiva devine
constienta, adica voluntara. Omul, datorita vointei sale, urmareste scopuri i mnueste mijloace. Prin urmare ceca ce caracterizeaza omul este constiinta d'e sine si vointa. Dintre acestea, pentru un domeniu de ,activitate cum este viata socialk
mai insemnata e vointa, care din toate punctele de vedere ne
apare ca o realitate relativ independent, cu un determinism
propriu, in sirrul universului. De aceea, dupa Profesorul D.
Gusti, vointa sociala, care depune activitatea social creatoare,
este insasi esenta realitatii sociale. In toate manifestarile sociale, in activitatea economica, morala, in faptele politice, In
1) Sociologia militans. pag. 38.

www.dacoromanica.ro

D. Gusti

534

obiceiurile juridice, ca i in obiceiurile religiaase, elementul prii initial, care da acestor manifestari pecetea sociali,
este vointa sociala, caci nu se intampla nimic prin aceste manifestari care sa nu izvorasca din relatiunile, actiunile i reactiunile dintre indivizi. Vointa este principiul de unire al acestor

mordial

manifestari sociale, vointa da tuturor ideilar i sentimentelor putere de realizare sociala. Se poate spune: ideile i sentimentele
sunt simple cuprinsuri obiective de vointa, sunt simple motive
ale vointei" 1).
Datorita simpatiei i vointei, omul este social mai iliainte de once - experiental, a priori social, adica prin insasi structura sa psihica. Omul nu este social pentruca traieste in societate,

ca o deprinidere castigata prin experienta, ci este social pentruca societatea traieste In el, ca un element component al:
alcatuird sale sufletesti, pentruca prin nsi constitutia psihica a vointei sale este sociabil". Simpatia di omului primul
puls spre societate, iar vointa, urmarind scopuri sociale
mijloace tot sociale, devine un factor permanent de socializare.
Scopul valorizat nu este niciodata izolat, el este conditionat
national, religios, economic, intr'un cuvant este conditional social, caci face parte integranta i nelipsita dintr'un imperiu de
alte scopuri i valori, dintr'un sistem de scopuri i valori, care
se raporteaza la familie, natiune, epoci istorice, umanitatea
insasi"

Societatea nu se reduce insi la vointa sociala. Ca existenVi

fenomenologica ea ni se infatiseaza ca o sumedenie de unit5ti sociale, adic de asocta" tii de indivizi cu un caracter sintetic totalitar, cu numeroase relatii inauntru si in afara si In continui
desfasurare de viata i transformare, adica procese socide.

O unitate sociala' ne apare ca o totalitate de relatii, actiuni,

reactiuni ale membrilor cari le compun, toate forme ale activitatii omenesti, expresii deci ale vointei" 3).

Unitatile sociale sunt de trei feluri, dupa gradul lor de

i durata. 1. Comunitati sociale. Sunt

consistenta, obiectivare

unitatile sociale care au pastrat i in formele complexe de viat

ceva din autonomia unitatii sociale elementare prin ea insi.
Adica sunt forme organice, aproape complete de viata sociala,
cu o legatura puternica inlauntru i cu o durata mare, cari
Sociologia militans, peg. 32.
Pag. 32.

D. Gush : Sociologa uniatilor sociale (in rev. Sociologic

L 6, 1936) peg. 3.

www.dacoromanica.ro

D. Gush

535

constring aproape pn la anihilare membrii componenti, in

sensul e acestia n'au libertatea s. le aleag i nici st le Oraseasc dup voie. O astfel de comumtate este de pild familia.
2. Institutii sociale. Sunt unittile sociale creiate ulterior prin
cristal izarea i obiectivarea deprinderilor sociale in asa fel inet
inlocus- se poat: desprinde de indivizii anumiti, putnd
iase unii cu altii. Institutiile nu mai au membri, ci functionari,
slujitori. Acestia au in genere libertatea s: intre sau sa prseasca institutia, dar inluntrul ei trebue s-i respecte, intru
toate, normele. Institutia cea mai mare a zilelor noastre este
Statul, cu organele lui administrative. 3. Grupri sociale. Sunt
unittile sociale libere, creiate prin vointa prtilor, cari se constituese usor si se desfac usor, iar inluntru asigur membrilor
destul initiativa persorial. Ele se desvolt in mai toate sociesunt bazate pe simpatia taur sau pe diferite interese.
Astfel sunt cluburile, asociatiile sportive, literare etc." 1). Societatea concret se compune intotdeauna din asemenea unitati.
De aceea sociologia, ca tiin de realitti, trebue s porneasci
intotdeauna dela studiul unittilor sociale.
Indiferent insa sub ce anume form ni se prezint ele,
unittile sociale sau societatea i pstreaz6 caracterul voluntar
deci se gsesc in continua desfsurare de voint, in neintrerupt activitate. Once societate depune deci o seami de
actwitiiti sau manifesMri. Numrul acestora i felul lor par a
fi nelimitate. Stiinta ins trebue s le reduc la tipurile lor
fundamentale. Sistemul ProfesorulUi D. Gusti le reduce la patru
categorii: manifestrile economice, spirituale, politice i juridice.

Once uniiate social, hind compus din oameni, va trebui

satisfac nevoile fundamentale ale acestora, nevoi care sunt sau
de orcline material, care impun necesitatea manifestrilor sociale economice; sau de ordine sufleteasa, de unde necesitatea
manifestrilor sociale spitituale (religia, arta, stiinta, morala).
Aceste dou manifestri constituesc insasi substanta sau materia
vietii sociale i sunt deci cate gorii constitutive ale societtii.
Activittile constitutive nu pot ins sta alturi, nu se pot desvolta

impreun fr o reglementare a lor. De aici nevoia altor manifestari, care s coordoneze pe cele dintii, s le conduci,
le organizeze, s le administreze, sa le reglementeze. Acestea
sunt manifestrile politice si juridice, categorii deci de natur
1) Sociologa untsittlor sociale, pag. 5.

www.dacoromanica.ro

D. Gust'

536

functionalh sau regulativil 1). Cele patru categorii sunt necesare

universale, in intelesul c nici o societate normal nu se poate

lipsi de ele i deci se ghsesc pretutindeni, in toate formele

de viath.' socialh omeneasch.

Dach sociologia s'ar multumi sh fie o tiinth strict descriptivh, ea s'ar mhrgini la studiul unititilor, relatiilor, proceselor i manifesthrilor sociak. Sociologia este insh, duph CUM

am arhtat, o tiinth explicativa. Ea trebue sh urmreasch

geneza fenomenelor sociale, imprejurhrile datorith chrora societhtile sunt atht de variate in structura kr i in forma manifesthrilor de viath. Factorii care inrauresc societatea sunt

Si pe acetia sistemul Profesorului D.

Gusti i reduce, sub numek de cadre, la patru fipuri fundamentale, cadrul cosmologic, biologic, psi hic i istoric. Once
ei foarte numeroi.

societate se desvolth intr'un mediu fizic, geografic, i nu poate

schpa de inrAurirea acestuia. Societatea ameneasci este in leghturh cu toate inveliurile pimntului, atmosferh, hidrosferi,
litosferh, biosferh i deci fiecare din ele poate inrhuri intr'un
fel sau altul desfhurarea activithtilor sociale. Profesorul D.
Gusti cuprinde toti factorii acetia fizici sub numele de cadru
cosmologic. Cu atat mai mult o societate omenea.sca este inraurit de factorii biologici umani, populatie, rash., ereditate,
boli etc., cuprini in cadrul biologic. Aceste douh cadre sunt
cadre naturale, dar societatea se desvolti i intr'un mediu social,
fie sub inrhurirea indivizilor componenti 'sat a altor societfi
coexistente, care constituesc cadrul psihic, fie sub inraurirea
trecutului, a traditiei dela o generatie la alta, ceea ce constitue
cadrul istoric. Aceste douh. cadre sunt cadre sociale.
Cadrele sunt i ele necesare i universale, pentruch nu
se ghsete nicheri o societate omeneaso, nici in trecut, nici
In prezent, care sh scope de inraurirea lor. Profesorul D. Gusti
precizeazh insh ch cele patru cadre numai condi(ionedza, nu
cauzeazh viata socialh. Ele sunt simple conditii care impiedich
sau favorizeazh manifesthrile societhtii,

dar nu le

determinhi

In chip absolut. Factorul primordial al oricrei manifesthri sociale ramne vointa. Aa se explicit' de ce in cadre aserfinitoare s'au putut desvolta societhti deosebite i de ce in cadre
deosebite s'au putut totui desvolta sociefali

in mare parte

asemhnhtoare. Aceasta insemneazh ch determinismul social sau

1) Sociologa militans (cap. Sociologa rzboiului, mal ales pag. 357).

www.dacoromanica.ro

D. Gusti

537

cauzalitatea in sociologie, sunt duble, pe de o parte un impuls

clinlauntru,

in functie de voinla sociala, pe de alta parte, o

conditionare e(terioara, in functie de cele patru cadre.

Elementele fundarnentale ale sistemului de sociologie al
Profesorului D. Gusti sunt asa dar unitii tile sociale, cu esenta,
lor, vointa social, manifesta'rile sociale i cadrele. Se pune in
mod firesc problema raporturilor dintre aceste elemente. Profesorul D. Gusti stabileste in aceasta." privinta cinci raporturi
de paralelism care constituesc impreuna legea paralelismului
sociologic1). Exist un raport de paralelism intre vointa si cadre,
vointa i manifestari, cadre si manifestari, cadre intre ele si
manifestari intre ele. Vointa i cadrele determina intotdeauna
impreuna manifestarile. 0 manifestare este produsul comun al
vorn tei si al cadrelor. Acestea actioneaza deci paralel. Ele
nu se pot nici desfiinta una pe alta si nici nu au vreo eficacitate
cand actioneaza separat. Intre vointa i manifestari exista tot un
raport de paralelism, dar de natura deosebita. Vointa i manifestarile sunt realitati echivalente, una exprim pe cealalta. Fiecare tip de voint sodala desfasoara manifest:61'i pe masura

sa si fiecare manifestare este expresia directa a vointei. Cele

doua realitati pot fi deduse in chipul acesta una din alta, ele
avand o desvoltare paralela, corelativ. Paralelismul dintre cadre
manifestari const. in inraurirea reciproca a acestora. Nu
numai cadrele inrauresc 6 deci transform dup natura lor
5i

manifestarile, dar si manifestarile transforma prin reactie cadrele. Societatile omene.sti se adapteaza activ la mediu, ele
sufera schimbari in contatit cu acesta, dar in aceeasi misura II
transforma dupa nevoile lor. Cons tatam deci o actiune paralela

atat dela cadre la Manifestari, cat 6 dela manifestari la cadre.

Paralelismul intre cadre consta in actiunea lor simultan asupra
societatilor j deci in imposibilitatea de a lamuri viata sociala
numai printr'o parte din cadfe. Cadrele actioneaza intotdeauna
toate deodata, in chip paralel i deci i sociologia trebue s le
urmareasc in aceast actiune paralela a lor. In sfarsit, paralelismul intre manifestari consta in coexistenta acestora, in sensul
ca

exista toate deodata si se inrauresc reciproc. O manifestare poate sa se desvolte la un moment dat mai mult decat
celelalte, dar nu poate nici s suprime pe acestea, nici sa scape
complet de influenta lor. Paralelismul acesta sociologic demon1) D. Gusti : Paralelismul sociologic (in rev. Sociologie Romitneasci,
II. 9-10. 1937).

www.dacoromanica.ro

538

D. Gusti

streaza unilateralitatea sistemelor sociologice care atribue un primat factorilor economici, manifestarilor spirituale sau oricareia
din cele patru manifestari amintite. Societatea nu poate fi redusa nici ca fenomen, nici ca determinism la una singura sau
numai la o parte din manifestari. Acestea exista si se desvolta
intotdeauna paralel.
In urma acestor analize, Profesorul D. Gusti defineste
societatea ca totalitatea autonoma a manifest&ilor economice
si spirituale, reglement ate politic si juridic, depuse de unittiiesociale, prin vointa social& conditionate de cadrul cosmologie,
biologic, psi hic si istoric.
Pe langa problemele aratate, sociologiei ii revine i studiul
tendintelor de evolutie sociala. Urma"rind procesele sociale, adica
transformarile de structura pe care le paate surprinde in cercetarea realitatii sociale, sociologia ajunge pe nesimtite la problema directiei pe care o urmeaza transformarile sociale. Ea stabileste astfel tendintele pe care le are viata sociala spre formele
viitoare de realitate sociala. Pe baza acestor studii, sociologia
incearca i previziuni, daca nu cu siguranta stiintelor exacte,
totusi cu destula probabilitate. Cu studiul tendintelor de evolutie
sociala, sociologia i atinge insa limita ei ca stiinta, domeniul
realitatii prezente sfarsindu-se aici. Problemele ei sunt conti-

nuate de alci incolo de celelalte doui stiinte sociale, politica

6 etica, in domeniul carora cade realitatea sociala viitoare.
Profesorul D. Gusti, cautand s lamureasca procesul intreg
de desfasurare a vietii sociale, isi intregeste sistemul de sociologie printr'un sistem de politica i etica.
Idealul etic este personalitatea creatoare de valori culturale,

care ne apare ca o realitate maximala, unitate armonioasa a

iubirii de sine, simpatiei i religiozitatii, Cu o voila cat mai
puternica. Imperativul moral este ca atat indivizii cat i individualitatile colective cum sunt natiunile, sa devina personalitati
creatoare de valori culturale. Valoarea personalitatii i valoarea
culturii (care purcede din valoarea personalitatii) sunt valori
etice absolute. Ideii personalitatii i ideii culturii trebue sa se
supun toate valorile i scopurile vointei, toate valorile i scopurile politicei"1).
Politica este sistemul mijloacelor pentru realizarea idealului
moral si este deci subordonata eticei. Norma politica, dupa.
1) Sociologa militans, pag. 371

www.dacoromanica.ro

D. Gusti

539

Profesorul D. Gusti, este dfeptatea, conceput ea armonia scopurilor i mijloacelor individuale nationale i umanitare. Sunt
drepte actiunile care nu ating nici fiinta indivizilor, nici a natiumlor, nici a umanitatii (in sens de unitate culturala i moralA
a natiunilor). Dreptatea politica este de valoare etic, pentruca
serveste idcii personalitatii i ideii culturii, caci fara dreptate
nu se poate desvolta nici o personalitate, nici o culturr 1).
Incadrat in istoria gandirii sociale, sistemul de sociologie,
etica i politica al Profesorului D. Gusti rezolva intr'o sinteza
cuprinzatoare multe din antinomille anterioare i prevesteste pe
de alta parte cateva din solutnle sociologiei de mai tarziu.
Prin analiza esentiala a ideii de om, Profesorul D. Gusti
inlatura antinomia dintre egoism si altruism. Sub forma lor
normala, aceste doua motive ale actiunii omenesti nu se excrud,
ci, dimpotriva, se sprijina reciproc. Sub forma iubirii de sine
si a simpatiei, dupa cum am vzut, ele sunt afeetele fundamentale

insotitoare ale constiintei de sine si cu cat una este mai des:

voltat, cu atat mai desvoltata este si cealalta. Iubirea de sine
care exclude simpatia ,adica egoismul in intelesul obisnuit, nu
este decat o forma degenerata.
Teoria personalitatii inlatura antinomia dintre individualism si colectivism ,atat sub aspectul ei sociologic, cat si sub
aspectul etic si politic. Apriorismul social desleag antinomia din
sociologia clasica, a raporturilor dintre individ i societate.
individul nu poate fi conceput far societate, din moment ce o
cuprinde in insasi structura sa psihica, nici societatea nu are o
realitate de sine stttoare fata de indivizii care o compun, din
moment ce este manifestarea simpatiei i vointei lor creatoare.
Prin afirmatia aceasfa, ca individualitatea uman si societatea
sunt corelative, Profesorul D. Gusti anticipeazi totodata sociologia
fenomenologicA desvoltata mai ales dupa razboiu. Pozitia aceasta
este intarita apoi prin ideea de personalitate, prin care opozitiile
dintre individ si societate se absorb treptat. Personalitatea maximalizeaza ca existenf tocmai ceea ce este specific individualitatii
omenesti, adica iubirea de sine, simpatia, religiozitatea i vointa,
dar in acelasi timp ea integreaz prin creatia valorilor culturale

pe om in societate si Il leaga indisolubil de aceasta. Antinomia

dintre individ i societate, redusi considerabil prin teoria apriorismului social, este indepartata cu desavarsire prin teoria personalitatii.
1) Op, cit. pag. 37.

www.dacoromanica.ro

D. Gugti

540

Pe plan el je, teoria personalitatii da o valoare maxima, de

ideal 5i imperativ moral, tocmai procesului acesta de contopire
a tendintelor individuale i sociale in campul creatiilor culturale
care le cuprind i le intrebuinteaza pe amandoua. Individul ca
atare e lipsit de valoare, cum lipsita de valoare e i some' tatea
care nu este in stare sa desvolte o cultura. IndividW caOiga. o
valoare prin personalitate, adica tocmai prin faptul care da
putinta societatilor s'a desvolte o cultur i care, in acela5i timp
cu socializarea sa, ti asiguri cea mai deplina originalitate.
Ca o ultim consecinta, teoria personalitatii Intturi pe
plan politic antinomia dintre liberalism i totalitarism. Individul
nu are dreptul sa fie ocrotit decal in m'asura in care se straduete
sa devina o personalitate. Liberalismul care vrea sa asigure
socoteasca egal cu
individului o libertate cu once pret i.
toti ceilalti indivizi, impotriva intereselor colective, culturale
sau de slat, e lipsit de un temeiu tiintific serios. Genul acesta
de individualism duce in ultima consecinta Ita anarhism. In realitate oamenii se deosebesc i ca existenta i ca valoare, prin
gradul lor de persorialitate, i. statul este obligat s sprijine
eforturile indivizilor de a deveni personalitati, prin care se

realizeaza.' atat ceea ce au ei mai original, cat i misiunea cul-

turala a statului. Pe de alta parte totalitarismul e tot atat de

lipsit de fundament tiintific, cand preconizeaza absorbirea com-

pleta a Mdividului de care stat, saracirea personalitatii umane

prin uniformitate i reducere la functiile folositoare unui anurait
regim politic. Natiunile i statele nu-vi pot indeplini cea mai
de seama misiune a lor in lume, desvoltarea valorilor culturale,
decat prin puternice personalitati individuale i colective. Formula la care ajunge Profesorul D. Gusti este a statului cultural
intemeia. t pe personalitati creatoare de valori culturale.

In sMrit, teoria personalitatii ca ideal social inlatura antinomia dintre realism 5i. idealism din etica. Realitatea aa cwri
este data, din punct de vedere moral este neindestulatoare, de
unde necesitatea unui ideal, dar idealul social strain de realitate,
oricat ar fi el de frumos 6 de 'Malt, este inoperant. Profesoruf
D. Gusti nu accepta realitatea data, dar nici nu formuleaza un
ideal strain de aceast reali tate. Personalitatea ca ideal social
indica desavarirea putintelor care ii sunt date omului, desavarirea lor continua pana la desvoltarea maxima, a creatiei
-culturale.

Pe langa anticipare a sociologiei fenomenologice prin conwww.dacoromanica.ro

D. Gus ti

541

ceptia apriorismului social, Profesorul D. Gusti anticipeaz multe

din tezele sociologiei noologice prin conceptia sa despre valorile
culturale; ale sociologiei universaliste prin caracterul totalitar

pe care 11 da societtii vi ale sociologiei realiste prin teoria

sociologiei ca vtiinta a realitatii sociale. Daca tinem seama
de cerc,etrile monografice, asupra carora your reveni, creatorul
oelui dintiu sistem de sociologie din tara noastra este i cel

dintaiu sociolog roman care intoarce, sub o forma originala,

sociologiei mondiale un imprumut vtiintific care a rodit printr'in-

sul, ca un aport romanesc la vtiinta universal.

C. $ociologia de catedra.

1. Privire generala. Cu Profesorul D. Gusti ja ffinta

la noi sociologia de catedrA ,adica sociologia reprezentata de
personalul didactic universitar specializat in aceasta materie vi
care imbin. a preocuparile vtiintifice cu cele pedagogice. Cursurile

mai vechi de sociologie, cum am vAzut, nu erau predate de sociologi, incat perioada noua Insemneaz6 un progres vadit. Activitatea sociologica romaneasca de azi se datorevte aproape numai
universitatilor. Faptul acesta purcede de sigur din imprejurarea
ea la noi amain- de vtiinta nu au putinta s traiasc pe /Irma
oercetarilor tiintifjce, incat sprijinul statului i incadrarea lor
In invatamant san alte activitati invecinate, este absolut necesara. Posturile de specialitate din universitati asiguril i activitatea vtiintifica permanent, de-o viata intreaga, a celor care le
detin. . In chipul acesta apar atat putinta cast i obligatia unei
desvoltari neintrerupte a sociologiei. Pe de alt parte, cursurile
seminariile universitare raspandesc i intretin interesul pentru
vtiint in randul oamenilor de cultura vi uneori chiar in masele
mai mari ale populatiei. Aceeavi activitate asigura improspatarea
6 lrgirea cadrelor prin tineretul tot mai numeros care se dedica, incepand chiar cu studiile de licent vi doctorat, preocuprilor sociologice. Sociologia are astfel un camp de activitate
o baz de desvoltare, care chia. r daza prezinti unele defecte, cum
sunt dogmatismul didactic vi eruditia greoaie i adeseori
a universitarilor, sunt totuvi foarte greu de inlocuit in faza
actual a culturii romanevti. De aceea trebue sa recunoavtem
c sociologia de catedra vi-a dovedit cu prisosinta foloasele
alaturi de cele pedagogice. Ea vi-a indeplinit in

www.dacoromanica.ro

N. Petrescu

542

chipul acesta rosturile ei istorice, constatare care pretueste mai

mult decal, once apre,ciere.
Straclum- tele sociologiei de catedra ifu sunt ins. pretutindeni aceleasi. Dupa geniu i varsta, ca tot ce e creatie omeneasca, sociologia' profesorilor de sociologie este foarte inegala
ca valoane i ca intindere. Generatia mai veche a dat cativa
sociologi de seama care si-au asigurat un loc definitiv in istoria

sociologiei romanesti, pe cand altii s'ar putea sa fie cu totul

uitati prin selectia neiertatoare a vremii. La fel, generatia tanara s'a remarcat prin cateva nume, fara sa se poata spune
precis ca se vor mentine Od la sfarsit in stiinta, pentru a
se realiza pe deplin, sau vor disparea nu peste mult, fara nici
o urma durabil. De aceea situatia istoricului in ce priveste sociologii in viala este deosebit de grea. El este dator sa ami nteasca pe toti care s'au relevat printr'o activitate sociologica,

dar nu poate starui decal asupra acelora care s'au impus in

chip neindoelnic prin opera lor stiintifica, adica asupra acelora
care au adus o contributie originala in domeniul sociologiei,
contributie care s. insemneze o promovare a cunostintelor
sau eel putin un drum nou pentru cercetarile viitoare.
2. Universit.atea din Bucuresti. Catedra de sociologie
etica a Universitatii din Bucuresti a fost ocupata mai intai

de I. Rdulescu-Pogoneanu, care a trecut apoi la catedra de

pedagogie practica. Din timpul preocuparilor sale de stiinta
sociala, a ramas o lucrare interesanta despre Etica lui Wundt-,
care se page citi i astazi cu folos 1). Cated'ra a fost ocupati
apoi prin transferare dela Universitatea din Iasi de catre Profesorul D. Gusti, titularul ei actual. Asupra sistemului de sociologie, etica i politica al Profesorului D. Gusti am staruit
pe larg, ca cel dintiu sistem incheiat si original de sociologie
romneasca. Asupra colaboratorilor universitari ai Profesorului

D. Gusti (Gh. Vladescu-Racoasa, M. Vulcanescu, H. H.

Stahl, Traan Herseni si Anton Golopentia), intru cat e vorba
de elevii sAi, care impreuda cu altii formeaza cea dinti coala
sociologica romaneasca, vom reveni. Ramane deci sa amintim

aici numai opera sociologica a lui N. Petrescu, conferentiar

de sociologic comparata pe laugh' catedra de sociologie din
Bucuresti.

N. Petrescu a publicat pana acum i lucrar interesante do

1) I. Reidulescu-Pogoneanu Studii astpra Eticei germane contemporane, I. Etica lut Wundt, Bucuregi 1911

www.dacoromanica.ro

N. Petrescu

logica, politic, istoria filosofiei

543

istoria civilizaiei, dintre

care unele privesc i sociologia, cum sunt lucrarile despre Hegel

Hobbes sau cele despre civilizatia americana i cea engleza1).
In toate lucrarile sale N. Petrescu dovedeste o informatie

bogat si o &dire ordoriata. Contributia sa personala in sociologic consta in incercarea unei sociologii comparate-, con-.
ceputa altfel decat ca o intrebuintare a metodei comparative,
fapt prea vechiu (Spencer, Wundt, Durkheim etc.) si prea
FspAndit in sociologia' de azi, ca s mai poata fi socotit ca
meritul unui singur gAnditor.

' Dupa N. Petrescu sociologia' comparata este o disciplina

complimentara a stiintei generale a societatii. Ea izvoraste din
nevoia de a explica si interpreta diferentierile infinite cari se
ivesc din natura psihica a fenomenelor sociale si din valorile nationale in curs. Dar astfel de diferentieri sunt manifestarile
unui fond comun, care se afla la baza oricarei organiiri sociale.
Ca aspecte ale aceluiasi substrat, mardestarile omului in societate reprezinta situatiuni provizorii, intotdeauna capabile de
transformat. Caracterul relativ al relatiunilor stabilite de sociologia comparata nu implica insa, cum s'ar putea crede usor de
doctrinan i
dogmatici, ca aceasta disciplina este imposibila ca
stiinta i inutila ca metoda. Sociologia comparat6 e posibili
ca stiinta pentruca... se bazeaza pe un concept de unitate,. spiritul ornenesc, prin care fenomenele sociale se explica in conditiunile de evolutie, rash' i nationalitate. Ca metoda, sociologia
comparat e uta, pentruc ne d un mijloc de a interpreta fe-.
nomenele sociale dintr'un punct de vedere mai adecvat complexului de conditiuni pe care ni-1 ofera societatea. In sfarsit,
infatisata din punctul de vedere al principiului pecare se bazeaza
al scopului suprem pe care Ii urmareste, sociologia comparati

este in acelasi thug propedeutica unei stiinte generale a spiritului omenese 2 ).

Teoria statulu la Hegel (in Revista de Filosofie vol. XVI. Seria
Nou, nr. 3-4, 1931); Thomas Hobbes, viata si opera (Societatea Rom'an6.
de Filosofte, Bucuresti 1939); Fenomenele sociale In Statele-Unite. Bucurest
1922; Anglia, societatea, statul, civilizatia. Bucurest Fundatia pentrn Literatur i Artti Regele Carol II", 1938 (ed. II. 1939). Anglia" este socotit
de autor ca o aplicare a conceptiei sale sociologtce, intrucit intreaga lucrare trateaza diferentierile nationale din punctul de vedere comparativ"
fpag. 9)
n once caz e una dintre cele mai fecunde $i apreciate lucrtiri
ale lu IV, Petrescu, de mare folos pentru sociologie.
N. Petrescu: Introducere in studitil comparativ al societtitii (confering de inaugurare a cursulu de sociologic comparatii), Bncurestl 1922,
pag. 19. Cf. s lucrarile sociologice principale ale lu N. Petrescu : The Principles of Comparative Sociology, London 1924 si The interpretation of Na-

www.dacoromanica.ro

N. Petrescu

544

Asa dar sociologia' comparata se bazeaza pe diferentierile

determinate de natura psihica a fenomenelor sociale si pe diferentierile nationale recunoscute ca valori de judecati in societate- 1)

si isi pune problema de a explica conflictele si contradictiunile

sociale in timp si spatiu" si problema incompatibilittii valorilor nationale intre popoare" 2), cu alte cuvinte problema

diferentierilor care complica societatea"). Ea e posibili ca

stiinta datorita faptului ea ,,spiritul omenesc" inteles ca sinteza tuturor motivelor care dau nastere la conditiunile si complicatiunile societatii... constitue substratul comun al tuturor manifest5rilor sociale" si deci particularitatile unui grup social

sau ale unui popor" nu sunt ceva in sine, absolut, ci o forma

a aoeluiasi spirit omenesc, care creeaz- in continuu forme noui
de viata sociala" 4).
Utilitatea sociologiei comparate, astfel conceput, se vadete mai ales pe planul unei culturi si politici internationale.
Cnd omenirea va incepe sa priveasc5 diferentierile locale si
nationale ca manifestari ale unui fond comun, atunci cultura va
deveni compatibila cu viata sociala si politica a popoarelor.
Atunci vom putea realiza o societate a natiunilor unde valorile
morale s'A reprezinte nu constrangeri dictate de imprejurari politice, ci obligatiuni corespunzAnd naturii omenesti" 6). Prin
studiul comparativ al societatir
sustine N. Petrescu
ne
apropiem de idealul culturir 6).
3. Universitatea din lqi. La Universitatea din Iasi sociologia este reprezentata, dup5 transferarea Profesorului D. Gusti

la Bucuresti, de Petre Andrei, actualul titular al catedrei de

sociologic si etica. Profesorul Petre Andrei este unul dintre
cei mai de seama invitati ai tarii i inraurirea sa, mai ales prin
activitatea ministeriala, intrece cu mult cadrele universitatii, inca

va trebui s-i infti5arn opera intr'o sectiune aparte. Dintre

colaboratorii sai, amintim pe V. Harea, loan Lupu si Elena
Moisuc 7).
Ilona] Differentiations, London 1929. In prima gsim aceast scurt dar precis definitie: ,,Sociologia comparat este stiinta procesului diferentierilor
sociale".

Introducere etc. pag. 13.

Op. cit. pag. 14.

Op. cit pag.15

Op. cit. pag. 9-10
Pag. 17.

Pag. 16. Dintre lucrarile lui N. Petrescu mai amintim: Psihologia

popoarelor primitive (in Analele de Psihologte, vol. V. Bucuresti 1938).
V. Harca a publicat numai articole de revista' I. Lupu: Die Grundlagen der Gesellschaft, das Recht t nd die Religion in der Durkheim Schule

www.dacoromanica.ro

M. D. Ralea

545

La iaceeasi Universitate au profesat $tefan Zeletin la

catedra de Istoria frlosofiei grecesti, a carui contributie sociologica am alum' tit-o, M. D. Ralea, la catedra de psihologie
estetic.a, pAri." la recenta sa transferare la catedra de estetica
critica literara a Universitatii din Bucuresti, i functioneaza in

prezent Al. Claudian, pe lang catedra de filosofie

Pentruca atat M. D. Ralea cat si Al. Claudian au debutat in
tina co sociologi i sunt cunoscuti in cultura romaneasci mai
ales prin latura Aceasta a. activitatii lor, trebue sa-i amintim
si aici.

Mihai D. Ralea este un ganditor de netagaduit talent. Insociologie, au

oeputurile sale stiintifice, prin cateva lucran i

insemnat pentru multi o adevaraf. revelatie. Din picate M.

D. Ralea a parasit treptat preocupOrile acestea de inceput pentru a se dedica psihologiei gi criticei literare gi intr'o larga misur politioei militante. De aceea opera sa de sociologie a ramas
neincheiat

i cuprinde mai mult intuitii decat idei pe deplin

inchegate, pareri inteligente in loe de rezuliate stiintifice sigure,

schite promitatoare in loc de constructii Tnasive i durabile.
De sigur nu se poate spune acelasi lucru despre campurite de

activitate pentru care a prasit dela o vreme preocuparile soM. D. Ralea a publicat trei hicrari de sociologie care mefie analizate: Ideea de revolutie in doctrinele socialiste-1), Introducere in sociologie" 2) i Contributii la tita' la societatii").
Prima este cea mai serioas lucrare sociologica a lui M.
D. Ralea, cunoscuta i in strinatate i adeseori citata ca o
oontributte cu autoritate. Cuprinde trei parti: I. Formarea idea..
lului revolutionar (Revolutia economica sau revolutia-program"),
II. Formaren ideii de cucerire a puterii politice (Revolutia
sau revolutTa." -mijloc"), III. Formarea ideii de clasa (Revolutia mixta, politica j economica sau revolutia-organ"). Introducerea" cuprinde un studiu substantial despre Definitia rerit

volutiei".
Iasi 1931; Vina si procesul ei la Rom&ni, Iasi 1934 etc. ; E. Mozsuc : Das
Verhltnis von Ethik und Soziologie in der neuren soziologischen Literatur,
Leipzig 1936.

Cu subtitlul : Studiu asupreevolutiei tacticei revolutionare. Bucurestis ed. Casei $coalelor 1930. Teza de doctorat la Sorbona, a apilrut mai
intaiu in limba francezfi.

Ed. de Fundatia Culturali Principele Carol". FrA data.

Bucuresti, ed, Casei Scoalelor 1927.

www.dacoromanica.ro

35

546

M. D. Ralea

Un corp social, un program de valori si un transport de

iati cele trei elemente
scrie M. D. Ralea
puterede care o revolutie nu mai e revolutie. Dac intrebuintam metoda diferentei inl.turnd necesar pe fiecare din aceste elemente, dar pstrand pe celelalte dou, yam veclea c ori de
cte ori unul din ele lipseste, conceptul de revolutie e necomplect. 1) 0 miscare care nu se sprijin pe un corp social, pe
o class ce nu a avut pn atunci puterea, se va putea numi
ref orma, o reforma mai indrzneat., dar cu toate acestea acordaa de bun voie de clasa dominana. Dacii e vorba de lupta',
ea se va putea numi rzboiu civil, lupt, de partid, schimbare de

ministere. dar nu va fi o revolutie. 2) Fr un ideal, fri un

tablou de valori, miscarea va rimne o riscoal, o ravrfire,
usor de potolit. 3) In sfarsit, fr un transfer de putere, ea
va rsimne o conspiratze, un complot impotriva sigurantei Statului, o crima sanctionati de toate codurile. De unde aceastal
clefinitie complect- : Revolutia este cucerirea puterii de c:atre
o clasb care nu a mai ocupat-o niciodat mai inainte, cu scopul
de a impune grupului intreg un nou etalon de valon 1).
Definitia aceasta Ii inlesneste lui M. D. Ralea o tipologie

a revolutiei, care st la baza intregei sale lucrri.

Daci analiza, pe care am f.cut-o, e adevrati, cele trei
elemente deosebite in notiunea de revolutie, ne vor conduce si
privim aceasta matiune sub trei aspecte diferite: revolutia ca
program, fiica filosofiei istoriei si mai ales a ideei de progres
si de drept natural: revolutia ca mijioc, corespunzand tacticei
partid, conceptie care i are originea in ideea de conspiratie, continuat mai tArziu de cucerirea puterii politice; in sfarsit, revolutia. ca organ, corespunznd ideei de clash' i constituirii proletana. tului sub forma de clas revolutionar,. Revolutia-progrant,
revolutia-migoc, revolutia-organ, iat cele trei tipuri din contopirea crona a iesit notiunea contemporan a revolutiei- 2).
Lucrarea ac,easta de tinerete i inceput de carier stiintifical a lui M. D. Ralea este o dovad limpede i puternic

despre ceeace ar fi putut crea acest ganditor romn dac ar

fi continuat s activeze pe tirmul sociologiei.

Celelalte dou lucrri, dei mai putin clesvoltate

i mai

putin originale, dove,desc acelasi lucrit. Introducere in sociologie-, cu un caracter informativ si didactic, este o lucrare cleat
Ideea de revolulie In doctrinele socialiste, pag. 24.
Op. cit. pag, 25.

www.dacoromanica.ro

M. D. Ralea

547

concis, in care M. D. Ralea expune ideile sociologice pe care

le adopta i care ar fi putut constitui o baza pentru desvoltari

ulterioare. Astfel, dupa M. D. Ralea, sociologia este studiul
comparativ al societatilor: comparatie in timp, intre societtile
antice si cele contimporane, cu ajutorul metodei istorice, comparatie in spatiu, intre societaile primitive si cele complexe, cu
ajutorul metodei etnografice. Din compararea institutiilor diverselor societati se rx)t scoate tipuri comune, legi de formatiune, legi de evolutie- 1). Dar ce sunt societatile? O societate e o stare de multimestabilete M. D. Ralea
tipizata prin repetitie in institutiuni, sanctionat prin reguli
-de constrangere i condusa de valori oomune. Punctul de greutate al acestei definitiuni cade astfel pe urmatoarele elemente:
1) stare de multime, 2) institutie, 3) valoare- 2).
Cartea Contributii la tiinta societatii- cuprinde o seam
de studii publicate mai intai in revistele de specialitate, dintre
care remarcam pentru vigoarea atitudinei sau documentarea lor
Sociologia claselor-, Democratie .i creatie'', Sociologia i teoria cunoaterii- i Problema clasificirii societitilor''.

Ideea sociologica cea mai de pret a lui M. D. Ralea,

atat prin originalitatea ei, eat i prin consecintele pe care le-ar
fi putut avea in tiinta, se refera la sanctiunile premiale sub
forma succesului. La sfaritul tezei sale de doctorat, M. D. Ralea

emite parerea c cele doua tipuri de sanctiune

penal:a 5i.
premia'
stabilite de Durkheim, se desvolta in functie de
viata sociala. Cu cat' societatile sunt mai desvoltate, cu ata sanc-

tiunile premiale ocupa un loc mai insemnat. De aceea in societatile contemporane cazurile de infractiune susceptibile de
pedeapsa sunt din ce in ce mai rare. Se incurajeaz ins once
inventie i mai ales acelea care sunt de orclin moral, artistic
sau tiintifc. Societatea decerna oricarei inventii fericite bre-

vetul sau, care e succesul nsui. Putem chiar afirma ci pe

mgsuril ce sanctiunile penale se imputineaza, sanc(iunile premiale
se inmultesc. Poate in societatile viitoare succesul va inlocui res-

ponsabilitatea". Si o nota ne informeaza cA autorul ii propune

sit desvolte aceasta idee intr'o lucrare viitoare- 3).
Promisiunea aceasta e repetata i in Introducere in
, in care citim: Alaturi de sanctiunile penale, coercitive,
Introducere in Sociologie, pag. 22.
Op. cit. pag. 34
Ideea de revolutie etc. pag. 357.

www.dacoromanica.ro

Al. Claudia]]

548

emanate dela regula m' stitutionala, trebue s alaturam sanctiunile

premiale, recompensatorii, pe care le acordi societatea acelora care
ii indica valori fecunde, utile, pentru consolidarea vietii colective. De aceea 5tiinta sociologica, ramasa prin opera lui
kheim numai la studiul pedepsei,... trebue intregit cu stucliul
succesului, adica al felului cum societatea recompenseaza in-

O Sociologie a succesului

studiu pe care
ni
se
pare compli11 yom intreprinde intr'o lucrare viitoare,
mentul necesar al cercetanlor sociologice actuale"1).
divizi

Faptul ca M. D. Ralea revine mereu asupra problemei,

insemneaza fara indoiala ca o socoteste deosebit de importanta
atat pentru tiinta, cat i pentru posibilitatea proprie de a contribui in chip hotritor la desvoltarea sociologiei. Credem el
M. D. Ralea are dreptate. Desvoltarea ided lui Durkheim despro sanctiunile premia' le, intr'o tearie vasta a succesului, ar insemna un castig foarte mare pentru sociologia contemporana,

M. D. Ralea care s'a ocupat am' de-a-randul de aceasta problema si care este inch' taIriar si in plina activitate spiritual,
ne d dreptul sa sperarn ca va serie candva i aceasta lucrare
prin care suntem siguri ca i va asigura un loe de frunte
istoria gandirii sociologice.

Alexandru Claudian, celalalt ganditor de esent sociologica al Universitatii din Iai, este mult mai putin cunoscut de
marele public, pentruc este un carturar retras, preocupat neintrerupt de idei, fara o activitate publica prea intinsa. In
schimb Al. Claudian a izbutit s adanceasea in chip nebanuit
un clomeniu putin cunoscut la noi
deopotrivi de instructix
pentru sociologie i filosofie
anume: istoria sociala a ideilor. Preocupan'le acestea 1-au apropiat de Stefan Zeletin
1-au desemnat, clupa moartea acestma' ,

ea pe continuatorul cel

mai de ISeam, al lui. In chipul acesta Al. Claudian, parisind

oarectun sociologia' pentru istoria filosofiei. ajunge totwi la o
oonceptie care lumineaza pe alte cii i problemele sociologiei.
Retinem trei din lucrarile de interes sociologic ale lui
Al. Claudian: Cercetari filosofice i sociologice" (Iasi 1935)
in care strange laolalt studii mai vechi raspandite prin reviste,
Colectivismul in filosofia lui Platon" (Iasi 1936) si cartea sa
Originea sociala a filo sofiei lui Auguste Comte"
(Bucuresti 1936).
Nu putem starui aici asupra rezultatelor la care ajunge
1) Introducere In Sociologie. pag. 33-34.

www.dacoromanica.ro

Al. Clauclian

549

acestea privesc mai mult istoria filosofiei

Al. Claudian
relevate
dar metoda i viziunea sa de ansamblu merita s.
i in istoricul sociologiei romane5ti.

Adesea fara 'ea ganditorul s'o tie 'Irnurit",

precizBaza Al. Claudian
societatea in care el traiege
sufletului sau pecetia bine desenata a unor tendinte i aspiratii
colective. Aceste aspiratii leaga pe creatorii ceior mai abstracto
sisteme de idei de epoca istorica i de tara in care au trit.
Substratul social al ideilor filoso fice, prin intermediul substratului lor sufletesc, iatii ce ne propunerni sei deseo perim, in limita
posibilului"1). Varietatea curentelor filosofice, altfel greu de
explicat, se explica uKor daca nu uitinn ca filosofia este justi-

ficarea teoretica a aspiratiilor difuze ale unei epoci. $i cfind

se schimba aspiratiile colectivo, se schimba i filosofia" 2).
Pima acum Al. Claudian a izbutit sa explico tiintific mai
ales ideile politice ale lui Platon i Comte, precuM i o seami
de asemnri pe care le gasege intre idile acestor doi gfinditori,

demonstrnd ca idealurile sociale nu pot fi operante decAt

In anumite conditii economice, sociale, psihologice, cultural,
care le favorizeaza" 3).

O serie de desamagiri (cele dela Atena),

Claudia' n

serie

i mai ales nemultumirea de o aristocrafie in care

crezuse, fcuse pe Platon s adauge idealutui politic al lui

Socrate
cete

aristocrafie sobra, infeleapta

i competent politi-

asceza regun. ului oolectivist, impus aristocratiei de exem-

al filosofilor conducatori politici. Alto desiluzii (dela Syracuza) l-au intors po elevul lui Socrate la con-

plul

ceptii rnai realiste, la o aristocratie educati cu mult grij,

ea ce p din Legi, dar fira regim coleetivist propriu zis, aristocratie pe care Socrate ar fi recunoscut-o, poate, pirtase in unele
privinte la spiritul lui" 4).

Sau, despre Aug. Comte: cugetarea pozitivista trebue

conditionati, in ce privete aparitia ei, atAt in limpul istorie,
cat si in stratificarea social a unui anumit moment istoric..." 5).
Crescut pe taramul liberalismului revoltat contra Restauratiei,
filosofia pozitivista este, de fapt, o &side* a liberalismului,

este filosofia savantilor" revoltati contra industrialilor", rsCercettlri filosofce si sociologtce, pag, 6.
Op. cit. pag. 17
Colectvismul In ftlosofia tut Platon, pag. 105.
Op, cit. pag. 105-106.
Orginea social a filosofiei lu Auguste Comte. pag. 206.

www.dacoromanica.ro

Al. Clauclian

550

coalra ideologici a tinerilor intelectuali plini de avant progresist

contra unei burghezii care s'a impicat mai usor deck ei cu Rescontra Restauratiei clerioale si contra
tauratia. Revolta

lipsei de orizont a burgheziei liberale").

In sfarsit, despre asemankile dintre Platon

si Comte:

Dad. Platon si Comte si-ar fi vazut realizate eel putin o

parte din idspiratiile lor vechi de actiune politica eficienta, daca
le-ar fi fost ingaduit de imprejurarile externe, ca i de reactiunea
lor interioara, s contribue la progresul social, asa cum Il concepeau ei, ei n'ar fi visat oonduoerea societatii de catre filosofi,
(adica, in ultima analiza, de catre ei insisi). Acea.st idee col-ILL
stitue iesirea pe care si-a sapat-o pe planul teoretic o aspiratie
care nu izbutise s' se realizeze i c'dreia nereusita Ii ctd pro-

portii foarte inarr 2).

Pe calea aceasta Al. Claudian ajunge nu numai s dea un
temeiu stiintific istoriei filosofiei, dar si sa clemonstreze semnificatia social a ifilosofiei i deci necesitatea pentru once sociologie integrala- de a-si incorpora problema sau cel putin de a
tine seama de rezultatele obtinute de istoria social a ideilor.
Filosofia est - si ea, in mare parte, un asPeet al vietii sociale.
De sigur istoria sociala a ideilor i sociologia cunoasterii sunt
indeajuns de desvoltate in alte tri, dar la noi este meritul lui

Al. Claudian (alaturi de St. Zeletin) de a le fi indicat foloasele i de a fi facut cele dinti aplicatii largi i doveditoare.
4. Unioersiiiitile din Cluj qi Cernau(i. Catedra de sociologie a Universitatii din Cluj a fost ocupat dup. Unire, deo-;
data' cu romnizarea ei, de Virgil Baxbat, un sociolog de mare
bogatie sufleteasca" si de un tar prestigiu de catedra, care insi

a decedat in plina activitate, fara s6 fi putut da toate roadele

de care era capabil.
Virgi/ I. Barbat a lasat in urma lui o oper foarte inegala
ca valoare i neunitara ca preccuOri: csti, brosuri, articole de
revist si de ziar, orientate mai ales practic, care problemele
politice, educative, culturale si economice3). Prin vocatie a
fost sociolog al culturii, preocuparea de fenomenul cultural revenin' d mereu in scrierile sale ea un mofiv fundamental al gandirii.
Una din cele mai bune lucrari ale sale, Imperialismul ameOp. cit. pag. 220.
Cercetetri etc. pag. 104.

Cf, I. E. Naghzu : Via% si opera lui Virgil WArbat (1879-1931),

Note biografice si bibliografice (In rev. Sociologie Romfineasca, III. 4-6,
1938, pag. 258).

www.dacoromanica.ro

Virgil Brbat

551

rican"1), ne indreptateste s credem ca Virgil Barbat ar

fi

putut s inchege lucrar mari i durabile, dac ar fi avut norocul

s se realizeze pe deplin. In infatisarea ei de azi opera 5tiintifica a lui Virgil Barbat este mai mult o schita promitatoare,
un plan de inalta gandire, abia pornit spre infaptuire. Poate
ca publicarea manuscriselor, ramase in urma sa, sa schimbe
situatia aceasta 2).

Virgil Barbat va ramane de sigur in istoria miscarii culturale de dupa razboiu, prin cursurile sale universitare, prin Extensiunea Universitara" dela Cluj, al carei suflet a fost, pria
publicarea Revistei de Sociologie" i colaborarea sa la publicatille politice i culturale, dar ca am de tiint, amintirea
va slabi deodata cu disparitia celor care 1-au apucat in viata
si 1-au putut pretui i altfel decat prin scrieri.
Pentru istoria sociologiei romanesti este deosebit de pretios un articol al lui Virgil Barbat din Revista de Sociologie"
o schita istorica
pe care o conducea, intitulat Sociologia
o definitie- 3), care ne lash* s vedem In chip neindoelmc cat

de mult a pierdut stiinta prin moartea sa prematura, care i-a

taiat nemilos putinta de a-si desvolta sistemul de &dire.
serie Virgil Barbat
nu este un accident
In viata spirituala a omenirii..." Sociologia apare atunci cand
omul incepe sa priveasca de-a-lungul timpurilor cu ajutorul ratiunii lui i atunci cand el se simte destul de tare spre a incerca
sA domine cu ajutorul acestei ratiuni, vremea i istoria neamului
lui omenesc- 4). Pasul spre problemele adevrat sociologice va
fi

facut atunci cand omenirea, dupa ce comparase pe de o

parte diferitele culturi, care aparusera

vremurilor

murisera de-a-lungul
si variate,

si pe de alta parte, culturile existente

din diferitele parti ale pamantului zilelor noastre, se va intreba

care este, la urma urmelor, unitatea de masura si de judecata a
acestor culturi si care este, prin urmare, esenta oricarei culturi
drumul care sa o poata duce pe a noastra la o prosperitate
cat mai durabilr 5). Sociologia a voit s-si creeze un obiect,
propriu, al ei, desprinzand societatea" de toate finalitatile
Cu subtitiul : Doctrina lu Monroe, Bucuresti, Cartea Romineasci
1920. (Naghiu dateaza gresit lucrarea aceasta in 1913, cAci ea a fost scris
In 1912 s publicat abia in 1920).
Lista acestor manuscrise a fost publicat de Corma V. Barba( In
Anuarul Universitgii din Cluj, 1931-1932 (dup5. Naghiu, op. cit).
In Revista de Sociologie, I, Aprilie 1931, Cluj, pag. 23,
Op. cit. pag. 23-24.
Op. cit. pag. 26,

www.dacoromanica.ro

Virgil BArbat

552

umane, acaparate de celelalte stiinte. Aceasta a fost o gre4ala..."

pentruca pe de o parte umanitatea este izvorul a tot ce este

omenesc, pe de alta parte umanitatea fara creatia umana este
o abstractie, ceva neexistent". Sociologia va avea drept misiune
sa precizeze notiunea astfel completata, incepand prin a fixa

diferenta dintre om", considerat ca fiinta culturala, in fata

omului-animal dela care el a pornit si terminand cu caracterele

esentiale ale culturii. Ea va trebui si studieze apoi care sunt

conditiile de desvoltare ale omului cultural, sau mai pe scurt
ale culturii si in fine, sa prinda directia, adica idealul acestui
proces nou din univers... Sociologia este stiinta celei mai vechi
preocupari omenesti, stiinta creatiei umane"1).

Daca Virgil Barbat ar fi izbutit sa scrie un tratat de sociologie ca stiinta a culturii, probabil ca ar fi dat la iveala
opera mare a vietii lui si ar fi daruit sociologiei romanesti o
conceptie de temeiu, menita sa-si taie un drum propn'u *i si
ducal la roade de lunga durata.
Dintre colaboratorii lui Virgil Barbat pot fi amintiti Const.

Sudeteanu, urmasul gu la catedra din Clui, si George Em.

Marica, elevul sau cel mai apropiat, asistent la aceeasi catedra.
C. Sudetemu n'a publicat pana acum decolt serien i fara importanta. Introclucere in sociologia lui Aug. Comte" (Arad

1925) sau Durkheim si doctrina scoalei sociologice franceze"

(Cluj 1936) sunt lucrari de popularizare, iar Opinia publica"
(Cluj 1935) e lipsita de valoare stiintifica2). Singurul merit
de necontestat al lui C. Sudeteanu este traducerea cartii lui
Emile Durkheim: Regulile metodei sociologice (Bucuresti 1924),
care a ajutat destul de mult la formarea unei culturi sociologice
in taro noastr".
George Em. Manca a publicat pana acum doua lucrari se-

rioase si documentate de istoria sociologiei: Emile Durkheim.

Soziologie und Soziologismus" (Jena 1932), tez5 de doctorat
la Colonia si Problema culturii moderpe in sociologia germana"
(Bucuresti 1935) in care infatiseaza sistemele de &dire Ale
lui F. Tnnies, G. Simmel si M. Weber. Daca George Manca
va reusi s aduca si o contributie originala la sociologie, va putea
fi socotit de sigur printre sociologii de valoare ai Rominiei.
Tot la Universitatea din Cluj, profeseaza Eugeniu SpeOp. cit. pag. 33-34.

Cf. a Gust: : Raportul pentru verificares titlurilor, lucriirlIor 0)

activitAtii candidatilor la catedra de sociologie a Universitjii din Cluj tni
rev. Sociologie RomineascA, I. 3. 1936, pag. 10).

www.dacoromanica.ro

Petre Andrei

553

rantia. la catedra de filosofia dreptului, care a avut un timp in

fitulatura catedrei sale vi sodologia. Jurist, psiholog, pedagog,
filosof, estetician, rnanifestat prin numeroase lucrri, Eugeniu
Sperantia este in aceeavi msur i sodolog, unul dintre cei mai
interesanti vi mai productivi din tara noastr. Lucrrile sale

merit deci o analizi special, pe care vom face-o intr'un paragraf aparte.
La Universitatea din Cernuti catedra de sociologie i etic
este ocupat de Profesorul Traian Brileanu, unlit dintre eei
mai harnici i mai apreciati sociologi romni. Revista sa Insemnri Sociologice" care vi-a incetat aparitia, stransese in jurul

su o seam de tineri preocupati de sociMogie. Dintre acevtia

armn'tinn mai ales pe Leon Topa, asistent pe lng catedra de
sociologic a Universittii din Cernuti, un tnr harnic i pregtit.
Insemntatea Profesorului Traian Brileanu intrece cu
dimpul de acfivitate universitar, ca vi a Profesorilor Petre
Andrei vi Eugeniu Sperantia, inct ,i1 vom trata ca vi pe acevtia,

intr'un paragraf aparte. Aka' atunci vom putea judeca la justa

ei valoare desvoltarea sociologiei universitare din Romania.

5. Petre Andrei. Profesorul Petre Andrei are pentru desvoltarea sociologiei romnevti o indoit semnificatie: 1) este
cel din tiu sociolog format in tar, intr'o universitate romAneascii;

2) este un sistematician de frunte, cruia sociologia romineasc

Ii datoreaz pAri acum cea mai vast ornduire vtiintifici de
material vi un puternic spirit de metod.
Petre Andrei s'a format in cel dintaiu seminar de sociologie din tar, in Seminarul Universitfii din Iavi, de sub conducerea Profesoiului D. Gusti. Studiile pe care le-a fcut ulterior
in strAintate au insemnat de sigur o adncire vi o completare a
pregtirii sale vtiintifice, dar temeiurile acesteia le-a cipitat

in tar. Dad tinem seama de faptut ci) o universitate nu se poate

mndri cu profesorii ei pregtiti in strintate, decat in sensul

c. se bucura de activitatea lor, c meritul ei consta numai In
elementele pe care ea ins.vi le poate forma, Petre Andrei este
c,ea dinti i pan asfzi cea mai mare mndrie a invtmntului

sociologic din Romfinia. Elev al Profesorului D. Gusti, Petre

Andrei a devenit in curnd el insuvi un strlucit maestra In specialitatea care ne preocup. In desvoltarea romiineasc a
sociologiei faptul acesta nu poate fi trecut ca vederea.
Pentru inceputurile vtiintifice ale Profesorului Petre Andrei, literatura sociologid din tar pastreazi un document deowww.dacoromanica.ro

-Petre Andrei

554

Din
sebit de pretios. Sunt aoele Studii sociologice i etice
lucrarile Seminarului de Sociologie i Etica al Facultatii de
Litere i Filosofie din Iasi; Director: Dimitrie Gusti; vol. I.
II", aprute la Iasi in 1915. Petre Andrei semneaza studiul
masiv i documentat despre: Mecanicism si teleologism in sociologia contemporan: 1) Mecanicism si teleologism in socio-

lui H. Spencer si G. Tarde; 2) Sociologia marxista

si o anexa: Despre procesul de cusociologia neokantiana,
noastere i recunoastere al valorilor, in care i expune ideile
logia

personale 1).

Inraurirea Profesorului D. Gusti asupra primelorlucrarv i

lui Petre Andrei este foarte fireasca si usor de aratat.

scrie P. Andrei
Viata sociala, realitatea sociala"
carei esenta este vointa saciara, este complexa si are mai multe
ale

elemente, mai multe aspecte decat au considerat sociologia marxista si cea neokantiana. Acele elemente nu stau intr'un raport
de dependenta genetica, nu se pot reduce unele la altele. Realitatea sociala e c,onstituita de anume elemente, deci are elemente
constztut;oe i e calauzit, e organizati de alte anumite elemente,
care sunt elemente organizatoare. Elementele constitutive, care
sunt manifestarile psihice i fenomenele economice, formeaza
structura unittii sociale, iar elementele organizatoare: fenomenele
politice i juridioe formeazi functamea realittii sociale... intre
aceste elemente exista un raport de coexistenta originara, sau,

cum spune D. Gusti, un paralelism, caci toate cele patru elemente considerate sunt in once realitate sociala, _poate nu in
acelasi grad de desvoltare, dar sunt, caci Para ele nu putem avea
o realitate sociala formata, cu structura i functiune" 2). Concluzia ca in locul monismului materialist marxist si al monismului neokantian" trebue sa se introduca un monism voluntarist" in sociologic este tot gustiana 3).
Celelalte lucrari ale Seminarului din Iasi sunt semnate de Neculai

Gluulea: Mecanica j matematica In stiinteIe sociale: Corma N. Leon. Sociologia ideilor-forte dup A. Fouille ; Gheorghe Salmi : Incercari asupra problemei indvidualului s socialului in productiunea artistica ; Ion Set lacec
Despre evolutionism economic, L Consideratiun asupra legilor evolutiei economice; II. Despre socialismul de stat s socialismn1 de catedra.

P. Andrei, op. cit. pag. 146-147.

P. Andrei, op. cit. pag. 148. Inraurirea Profesorului Gusti asupra
scrierilor din tnerete ale lu P. Andrei se poate urmari s In etica. Dupa
P. Andrei idealul Il constitue cultura, ar valorile culturale sunt opera personalittii" (Despre procesul de cunoastere si recunoastere al valorilor, cit.
pag. 164), Dupa D. Gusti idealul etic este personaltatea creatoare de valor
culturale.

Cf. si lucrarea principala de etca a Profesorulu P. Andrei : Problema

fericrii, fundamentul sAu ettco-sociologic (Ias 1921) In care sustine ca sco-

www.dacoromanica.ro

Petre Andrei

555

In lucrrile de mai trziu Profesorul P. Andrei si incheag treptat un sistem personal de sociologic si adopt ohm' r
pozitii potrivnice fat de doctrina fostului su profesor 1). In
priyinta aoeasta trebue s tinem seama mai ales de cele dou
lucrari fundamentale ale sale: Probleme de sociologie2), din
1927 si SoCiologie General3), din 1936, prima, o colectie
de studii substantiale, publicate anterior in revistele de specialitate, a doua un vast tratat scris pe baza experientei de profesor,
cu reterinte la literatura sociologic din toat lumea.
Punctul de plecare al Profesorului Petre Andrei in gindirea
sa sociologic Il constitue problema metodei, Discutia asupra
metodei, pe care o intrebuinteaz sociologia in oercetarea fenomenelor sociale-,
scrie Petre Andrei
are o foarte mare

importan, pentruc a explica metoda inseamn a lmuri

acelasi timp i obiectul de cercetat-4).

in

Despre metod Petre Andrei se intreab: exist o anumit

meta& unitar, recunoscut de toti drept cea mai bun si intrebuintat in toate stiintele sau fiecare stiinta are metodele sale
proprii?" Solutiile sunt grupate in doua categorii: Monismul
metodologic-, care afirm necesitatea unei metode unitare pentru toate stiintele, indiferent de obiectul lor- i dualismul metodologic-, care sustine deosebirea metodelor dup obiectul de
ceroetare sau dup grupele de stiinte- 6).

Petre Andrei socoteste c din punct de vedere metodologic sociologia trebue s fie eclectic... s utilizeze intotdeauna
observatia i experimentul, clasificarea i generalizarea, inductia
deductia, pentruc fenomenele sociale sunt determinate de

factori mai numerosi si mai variati clect cele fizice. Fenomenele

sociale sunt produsele sufletului omenesc, in primul Mild, ele
se desvolt insA intr'un mediu fizic si biologic si sunt conditio-

nate istoriceste, de aceea sociologia nu se poate limita la intrebuintarea unei singure metode rigide- 6).
pul moral, idealul etic e umanitatea", lar umanitatatea e totalitatea valorilor culturale omene$ti" $i mijlocul de realizare e personalitatea (pag. 136),
Pentru problema valorilor ezi si teza de doctorat: Filosofia valorii (litografiatg, Biblioteca Facultatii de Litere din Ia$i), care ar fi meritat sa fe
tiparit.

Cf. Sociologie Generala", In care pune la indoiala valoarea teoretina a monografiilor sociologice, recunoscand doar va/oarea /or descriptiva (pag. 296).

Bucuresti, ed. Casei Scoalelor (316 pag).

Craiova, ed. Scrisul Romanesc (590 pa').
Probleme de sociologie, pag.
Op. cit. pag. 76.
Op. cit. pag. 95.

www.dacoromanica.ro

556

Petre Andrei

Chestiunea metodei 11 duce pe Petre Andrei la analiza vietii

sociale si la o conceptie sociologici personali, care merit&

fie pus in adevirata ei luming, fiind o contributie stiintific
nu numai interesanti, dar si pretioasi ea adevr.
Fenomenele soma' le, transformirile societitii si ale staformele juridice, economice, religioase, nu le f)oate cerceta

sociologul, daci se mirgineste s arate numai fundamentur /or

material, cici toate acestea indici o existenti spirituall necesari, care se manifesti ea o puternicg forti creatoare. Societatea e produsul spiritului, e o parte din spirit. Intradevir nu
once grupare de indivizi se poate numi societate; astfel simpla
juxtapunere spatial." a mai multor oameni nu formeazg societatea...
Numai cnd o grupare, o multime de indivizi, are un scop comun,

numai atunci se forineaz o societate. Dar si aceasti idee de scop

comun trebue bine inteleasi... Pentru ca si putem vorbi de so-

cietate .trebue neapirat si existe relatii de reciprocitate intre

Numai acolo unde oamenu"
intre ei, urmirindl
un &cop comun, numai unde e o constiint comun, idei i sentimente comune, exist cu adevirat o societate. Prin urmare so-

cietatea umani nu este o sumi mecanici de unitati, ci ea apare

ea o adevirati totalitate, ca o organizatie teleologic, cu un spirit
al ei, cu vointa i viati proprie cleosebiti de aceea a indivizilor"1:).
Analiza aceasta 11 apropie pe Petre Andrei din nou de

D. Gusti, pstrind insi o independent destul de accentual

Esenta societtii
scrie Petre Andrei
este comunitatea
de seo p, de interese, de aceea propriu zis societatea ne apare
ea o comunitate teleologica, care creeazi apoi comunitatea de
sentimente si de idei. Dar scopul, interesul, sunt in functie de
voint, inegt in ultima instantal, vointa apare ca factorul fundamental pentru constituirea socieftii, cind vorbim despre
nu ne gndim insi la vointa
ci e vorba
o vointi superioari celei individuale, de vointa sociala... Aceast
vointi nu este o rezultanti a unor vointe individuale concordante,

ci ea cuprinde in sine vointe diferite, legate intr'o unitate durabil, ea inglobeazi intr'un tot motive convergente si divergente
de actiune. Aceasti vointi ne impune si ne constrange prin
organele sale" 2). Societatea este deci o comunitate psihicg
ca atare sociologia va trebui si utilizeze i metoda
In cercetarea fenomenelor sociale" 3).
Op. cit. pag. 95-97.
Op. cit. pag. 97-98.
Op. eit pag. 99. Fag de tendinta Profesorului D. Gusti de a ingloba

www.dacoromanica.ro

Petre Andrei

557

Conceptia' aceasta schitata in Probleme de sociologie" este

desvoltata pe deplin in tratatul de Sociologie Generala", pe

acecasi bazi eclectica, nedogmatica, de sinteze personale a adevarurilor aflate in diferite sisteme.
. Petre Andrei porneste mai ales dela doua conceptii sociologice oontemporane: dela sociologismul lui Durkheim si. dela
formalismul si relationalismul sociologic (G. Simmel, Max Weber, L. von Wiese), care in aparent nu pot fi concilia. te, ciar
care de fapt nu pat limuri decat impreuna realitatea sociala in
tat complexitatea ei. ...Fiecare conceptie are o parte de
adevar, toate fiind insa unilaterale, pentruc nu privesc decal
un aspect al problemei si nu cerceteaza societatea in totalitatea
ei reala."1). Meritul deosebit al Profesorului Petre Andrei
consta tocmai in desavarsirea celar doui conceptii amintite si
intr'o superioara imbinare si intrebuintare stiintific.a a lor.
Societatea are un indoit caracter, ea apare mai intai ca
oeva exterior, care ne depaseste si ni se impune, dar in acelasi
timp este 5i interioara, existent in sufletul nostru, pentruca toate
fenomenele si institutiile sociale constau in ultima instanta din
anuniite forme si modalitati de relatii intre indivizi" 2). Fenornenele soma' le, ca raporturi dintre indivizi, sunt bazate pe fapte
psihice, chiar daca ele apar cu un caracter exterior si constrangator" pentruca institutiile sociale sunt numai forme de obiectivare i de concretizare a raportunlor dintre indivizi. Si daci
ele au un caracter obiectiv si constrangator, aceasta se explica,
In primul rind, prin faptul ca produsele spiritului chiar si cele
c,are par foarte subiective, toate se pot obiectiva, dobandind un
caracter concret 6 impersonal... Societatea traieste in noi, dar
In acelas timp traieste 6 prin noi... Fiecare individ gise0e,
dela nasterea sa, institutii create de generatiile anterioare, legi
si obiceiuri sub a caror dominare creste 6 a caror influenta se
imprima adanc in spiritul sau. Dar toate legile, toate institutiile,
au fast la origine raporturi vii ale unor indivizi, rezultate ale
unor trebuinti simtite, nu numai ceva rece si exterior, cum le
vedern noi astazi" 3).

Profesorul Petre Andrei precizeaz insa ca prin aceast

bate metodele In monografia sociologicA, Profesorul P. Andrei sustine necesitatea de a Intrebuinta toate metodele in chip convergent, fail o erarhi-

zare a lor.

1) Sociologie General, pag. 144.

2/ Op. cit. pag. 146
3) Op. cit. pa. 147 si urm.

www.dacoromanica.ro

Petre Andrei

558

interpretare nu ajunge la nominalism sau individualism, caci nu

,priveste societatea numai ca un nume pentru gruparea indivizilor,

ci vede in ea o realitate ca vieat proprie, deosebit de aceea

a indivizilor si care poate influenta pe individ, dar care totusi
traieste prin indivizi-. Dupi Petre Andrei fenomenele sociale
sunt relatii dintre oameni substantializate, concretizate, obiec-

tivate- 1).

Societatea este o realitate, care traieste prin indivizi,

dar dureaz mai mult ca ei si isi.maten'alizeaza existenta in
diferite obiecte. Religie, drept, arta, stiint, ne apar ca si cum
ar fi produse ale unei realitati superioare, exterioare i independente fata de noi, tocmai pentruca ele se formeaza treptat,
treptat, prin aportul fiecarei generatii si se ooncretimaza in fapte.
Continutul lor rarnane insa tot ipiritual si tot produs al raporturilor interindividuale, desi intotdeauna aproape nu se mai recunoaste partea individuala de colaborare. in acest mod dobandeste societatea o existenta de sine statatoare- 2). Societatea
ponte fi definita dezi ca o totalitate de relatiuni interindividuale,
obiectivate i concretizate in institutiuni- 3).
Formula aoeasta nu este numai ingenioasa, ci ne ajuta

sa intelegem mai precis mecanismul de formare si functionare

a vietii sociale, care ramne in multe sisteme sau nelamufit, sau
obiect de pura speculatie filosofica.
Fata de societate individul apare intr'o dubla hipostaza,
jucind doua roluri, cancl pasiv, &And activ, caci el sufer influenta fenomenelor sociale, este determinat de ele, dar si el
le poate influenta prin puterea spiritului sail creator. El este
suportul fenomenelor soma' le, dar si agentul cu putere de inovatie. De aceea explicarea societtii nu va putea fi complecta
si adevanat daca se va neglija cu totul indvidul i mai ales nu
se va putea explica evolutia sociala, far a se lua in considerare
individul. Societatea in evolutia sa, isi schimba structura necontenit, dar in toata gama acestor schimbari agentul activ, dinamic, este omul. In once societate au loc doua procese suecesive, care se repet mereu i anume im proces de individualizare si un altul de socializare sau tipizare- 4).
Psihismul omenesc este intradevar un reflex al societAtii,
dar el are in acela5i timp puterea de a prelucra datele sociale
Op, cit. pag. 148

Op. cit. pag. 148-149.

Op, cit. pag. 363.
Op. cit. pag. 149.

www.dacoromanica.ro

Petre Andrei

559

in mod propriu si de a crea lucruri now*, care sunt apoi socializate i tipizate. Inca individul apare ca un factor dinamic
de primu importan% in evolutia sociala. Iat in ce mod trite-

ca societatea e in
legem
conchide Petre Andrei
functie de indivizi si indivizii in functie de societate. Sociologia,
ca stiin% de sine staatoare, trebue sa studieze tipurile generale de institutii, precum 5i modurne de obiectivare i concre-

tizare ale reloilor sociale in institutiuni-1). A explica societatea in mod obiectiv inseamd a cerceta cum dobndesc

fenomenele de relatie reciproca un corp si cum se concretizeaza

ele in institutii cu viat5. proprie- 2).

Conceptia aceasta a Profesorului Petre Andrei a fost

schitata

in lucrarea sa Das Problem der Methode in der

Soziologie" (Lepzig, 1927), incat este cunoscut i apreciatil

5i in strintate 3). Este o verificare, de care trebue s) se tidi
searn in judecarea strduintelor sociologice a acestui ganditor,
care ocup de mult un loc de frunte in cadrul universittii
5tiintei romne5ti.

Sociologia general" a Profesorului Petre Andrei este

foarte bogata in dei si in material documentar, incat ne este
greu
infatisam complet confinutul. E destul s notam
In fiecare capitol, (1. Sociologia ca stiint, 2. Ce este sociologia, 3. Raporturile dintre sociologie i alte stiinte, 4. Metodologia sociologiei, 5. Ce este socieatatea: natura si esenta ei,
6. Factorii i condibile vietii sociale, 7, Geneza vietii sociale
formele ei, 8. Structura i evolutia societtii), Petre Andrei
expune pe 'alga: conceptiile personale, teoriile mai de searna
care circula azi in 5tiint, ca s ne dam seama c tratatul
acesta de sociologie este in acelasi timp o pretioasa istorie a
doctrinelor sociologice.
Pe de alta parte
pentru a nu pierde din vekiere
sistemul sau intreg de &dire sociala
trebue sa precizam eh' Profesorul Petre Andrei n'a publicat Oda acum
deca ideile sale de sociologie general. Petre Andrei desparte
ins stiinta sociefatii (Sociologia) de stiinta statului (Politica), iar sociologia o divide in sociologie generala si sociologic
speciala. (Prima va trebui s fie... teoria societtii omenesti,
Op. cit. pag 150.

Op. cit. pag. 281.

Cf. si precizrile Profesorului Petre Andrei in legtur cu miele

.obiectii care i s'au adus de criticii germani (Sociologie Genera16, pg. 150
151). Petre Andrei este cunoscut in straingtate si prin lucrarea: Die soziologische Auffassung der Erkenntnis, Berlin 1927.

www.dacoromanica.ro

Traan Br Aileanu

560

ariltnd ce este ea, care e natura societatii, ce insemneaza structura sociala, care sunt elementele i conditiile necesare pentru
existenta unei socierti, precum si in ce consta procesul de
transformare sociala. In schimb sociologia speciala are menirea

de a studia diferitele

tipuri de institutiuni in evolutia lor,

incepAnd dula forma cea mai primitiva, dela clanul nediferentiat si pana la statul national din zilele noastre- 1). Prin urmare

Profesorul Petre Andrei mai are de publicat o Politica si un

sistem de Sociologie speciala, ca sa dea la ivela toate preocuparile sale in legatura ca organizarea i evolutia societatii.
6. Traan Brileanu. Profesorul Traian Brailean- u este
un scriitor fecund, care a publicat nu numai lucrari de socio-

si de etica, politica

Pentru
cunoas terca gandirii sale sociologice trebuesc consultate mai ales:
Introducerea in Sociologie, din 1923, i Sociologia Generara.,
logie, ci

i teoria cunostintii 2).

din 1926.

Meritul deosebit al Profesorului Traian Braileanu in desvoltarea sociologiei romnesti consta in incercarea de a fructifica in stiinta un sistem romnesc de gandire: filosofia lui
Vasile Conta.
...Ceeace constitue originalitatea i genialitatea lui Conta"
scrie Traian Braileanu
este distinctiunea intre forme
evolutive si forme neevolutive, o chestiune de importanta fundamentala pentru problema sociologica, 6 care nu-si poate gasi,
dupa parerea mea, o solutiune mai nimerita de cura e cea dar

de Conta" 3). E vorba despre raporturile dintre sisternelementele sale, asa curn le-a conceput Conta, i care 11
ajuta pe Profesorul Traian Braileanu s emit o teorie originala in sociologie.

Sistemul, curn este organismul viu sau once alt sistem,

poate fi analizat pana la cele mai mici demente, dar niciand
poi nu vom putea explica sistemul prin partile sale, noi na vom
putea compune un sistem din elementele combinate de noi. Once
Sociologie General, pg. 165.
Amntm: Die Grundlegung zu einer Wissenschaft der Ethik, Wien
und Leipzig, 1919; Despre conclitiunile constiintel s cunostintei, CernAuti
1912; Poltica, CernAuti 1928; Sociologa si arta guvernArit, 1937; Statul
comunitatea moralA. CernAuti, 1936. Trazan Brzizleanu, este colaborator la
Revue Internationale de Sociologie
inca ideile sale mai de seamA sunt
cOnoscute s peste hotare.
O buril expunere a sstemului de sociologie al Profesorulu Traan
BrAileanu se gseste in artcolul lu Leon Topa: La Sociologa in Romania
(estratto da ,,Genus", vol. III, nr. 1-2, Maggio 1938).
Introducere In Sociologie, pg. 12.

www.dacoromanica.ro

Traan Brlleanu

561

sistem vom consttiui, lui i va lipsi lucrul esential, pe care-1

poate dobandi numai in contact cu alte sisteme qi care este

autonomia. Procedarea dela elemente la sistem, ne va da totdeauna un mecanism, nicicar' Id un organism-1).

Majoritatea doctrinelor sociologice au nesocotit acest adevar, crezand ca pot construi societatea din elementele ei.

Adevarul e tocmai invers: insusirile individuale sunt explicabile

prin. analiza comunitatii in care se naste i traieste individul-.
Individul dispare intr'un sistem- pe care Profesorul Braileanu
Il numeste comunitatea omeneascr. Raporturile interindividuale, din cari se explica fenomenele nasterii-, desvolt;irii
mortii- individului, formeaza obiectul 5tiintei etice, care in
ac,est fel ar forma partea intaia, critics, a filosofiei sociale. In
partea a doua ar trebui continuata cercetarea dela punctul disparitiei individului in comunitate. In acest punct, separatiunea
biologic i psihica a individului, autonomia sa, care are o mare
important reala pentru individul-sistem in raport cu
sisteme, devine o iluzie, o nerealitate, o fictiune. Inaintea noastra se ridica alta realitate: comunitatea-. De unde definitia
sociologiei ca stiinta despre raporturile intercomunitare- 2).
Asa dar, individul i comunitatea sunt sisteme autonome,
care revin spre cercetare etieei i sociologiei. Sociologia nu se
ocup de individ, ci de eomunitate.
Profesorul Traian Braileanu elimina deci opozitia dintre
societate- prin recunoasterea autonomiei individului
prin conceperea societatii ea un sistem ireductibil la indivizii
componenti. Comunitatea nu poate fi explicata prin raporturi
interindividuale, prin asociere de indivizi, ci prin diferentierea
originar de tesuturi sociale" 3).
De aici ipoteza Profesorului Traian Braileanu: Societatea
este un sistem autonom sau o forma evolutiva- 4). Societatea
este... un organism ,un sistem, caracterizat prin echilibrul partilor din care este compus. Aceste parti nu sunt ins reprezintate prin indivizi, ci prin tesuturi sociale in stare sa creeze,
pentru adaptarea societatii la mediul imprejmuitor, organele necesare mentinerii echilibrului- 5).
Faptul elementar al societatii omenegi nu este un agregat
Op, cit pg. 18.
Introducere in Sociologie, pg. 20.
Sociologia Generala, pg. 23.
Soctologia Generara, pg, 28.
Sociologa Generala, pg. 38.

www.dacoromanica.ro

36

562

Traan Bralleanu

omogen de indivizi, ci diferentierea In sexe si varste, din care

s'au desvoltat ulterior societatea complexa. Toate formele sociale nu sunt decal variatii ale raporturilor intre tesuturile
adica intre sexe i vArste"1.).
Structura fundamentala e data din capul locului, si ea

nu se poate schimba: o anumita rasa sau varietate biologic

omenea.se. constant. Intr'un mediu constant va da acelas tip
social. Variatiunile tipurilor sociale pot fi deci reduse la inrauririle unor factori externi care actioneaza asupra structurii sociale sou in mod direct sau prin mijlocirea tipului biologic dependent de ele" 2).
Diferentierile sociale pot fi recluse deci /a cauze externe
Intre aceste cause sau forte externe Il gasim si pe individ,
care, prin actiunea sa, Ii imprima societatii omenesti caracterul
specific omenesc, deosebit de cardcterul societatilor animale" 3).
Individul inraureste a supra mediului ce-1 impresoara i deci si
asupra mediului social, prin modul cum interpreteaza fenomenele
supuse observatiei sale. Raportul dintre individ i societate este

deci altfel decat in sistemele sociologice curente. Daca facem

sociologie i nazuim a explica fenomenele sociale, ra,portul intre
societate i individ este unul dintre multele raporturi posibile
intre societate i totalitatea mediului cu care sta societatea in
contact, iar daca facem psihologie individual, vom trebui s
tinem seama si de faptul c individul treste i In societate,
deci pe langa con:actul su Cu obiectele moarte, cu animalele,
cu semenii sai etc., vom avea s analizm i efectele contactului SU cu sistemul social" 4).
Rosturile sociologiei

problemele ei se deduc dupa a-

ceste consideratii cu destula limpezime. Sociologia general

trebue s ne dea conceptul lamurit al coMunittii omenesti ea
sistem autonom, ca
evolutiva" 5), si are de descoperit
fixat toate legue sociale, intemeiate pe principiul cauzalitatii
generale 6). Dac se urrnaresc efectele inrauririi mediului ambiant asupra societatii si se studiaza deci structura societatii
In conditiunile in care se g5.seste, se dobandesc legi sociale
statice; daca se urmaresc efectele aetiunii societatii asupra mediului sau functiunile societatii, se dobanclesc legi sociale dunaSocologia Generalsa, pg. 61.
Op, cit. pg. 62.

Pg 63.
Pg. 70.
Sociologa General, pg. 73.
Pg. 74.

www.dacoromanica.ro

Traian Begleanu

563

Profesorul Traian BrOileanu precizeai cA nici cand

nu sunt date, in timp i spatiu, aceleasi conditiuni, acelas
mice.

complex de forte, astfel cA ill mod necesar fiecare societate isi

va avea caracterul ei individual unic. Prin comparatia, in timp
spatiu, a complexelor de fore cari actioneaza asupra sis temului

social, se vor putea fixa cu privire la structur tipuri sociale,

fie ca faze de desvoltare ale aceleis societAti, fie ca varietti
de forme sociale". La fe!, .,societatea fiind o form evolutivA,
modul 6 da actiune, va depinde de faza de desvoltare, in care
se gseste intr'un moment dat; ea nu va acliona deci nici and
intr'un mod identic. Prin comparatia felului de comportare a
societaIilor in diferitele faze de desvoltare in care se 'afl, putem
,clobndi tipuri sociale dinamice. Legile sociale generale, statice
dmamice vor putea fi fixate din sinteza celor dou'd puncte
de vedere, intrucat fenomenele sociale pot fi considerate ca
fiind produse de sistemul social, fie prin schimbarea structurn-

sale (a raportului infra prtile sale constitutive), fie prin actiunea societtii asupra mediului (prin schimbarea structurii mediului ambiant)"1).
In cuprinsul staticei sociale Traian Braileanu stabileste
principiul c. structura unei societti va fi determinat de inrunrea medfUlui ambiant, deci ea va fi expresia adecvat a actiunii
medmlui amblant asupra societtii"). De unde concluzia ch.
dup fortele care actioneaz asupra comunittii" se poate sta-

bili tipul social structural". Astfel mediul arnbiant ca totalitate (sistemul cosmic)" determin familia (comunitatea bio-

logic diferentiat in sexe j varste)". Fortele fizice (climatul,

pozitiunea geografic, structura i configuratia solului)" deter-

min semintille (varietOtile antropologice)". Flora si forma"

determin genurile de viat (culegOtori, pescan, vntori, pstori, agriculton)''. ,Fortele politice (comunitatile straine)" determina. formarea statelor, pentru asigurarea autonomiei.
determin comunitkile juridice, adic o ordine social sau
legi ca.re sA inlesneasea i s asigure viata comun i colaborarea pasnic.

In cuprinsul dinamicei social, care are de fixat functiile

comunittii, rezultatele actiunii ei asupra mediului, Traian Brileanu stabileste functiunile sociale desprinse de actiunea mediului ambiant" j sistemele creiate prin functiunea societkii".
Sociologa Genera15, pg. 75.
Op, cit. pg. 76.

www.dacoromanica.ro

564

Eugeniu Sperantia

Astfel educatia creeaz tipul psihic individual (adaptat la

Politica" la randul ei creeaza statul identic
ordin' ea soma'
Cu natiunea (sistemul social autonom adaptat la mediul interna-

tional)". Economia" i industria" creeaza sistemul social

autarc (adaptat la mediul biologic si fizic)". In sfarsit, religia
(stiinta)' creeaza cosmosul corespunzator ordinei sociale"0.
Jata in 'Mille lui mari sistemul de sociologie al Profesorului Traian Braileanu, asa curn este infatisat in lucrarile de
pana acum. Profesorul Traian Braileanu a anuntat o desvoltare
speciala a acestui sistem ca o teorie a comunitatii omenesti",
care va insemna, de sigur, incoronarea operei sale stiintifice.
Dar indiferent de lucrarea aceasta, sistemul publicat permite
o ordonare satisfacatoare a probleMelor sociologice i cel putin
in mana celui care 1-a gandit si a adeptitor sai, este un instrument foldsitor pentru sistematizarea si intelegerea fenomenelor
sociale, ceeace nu se poate spune decat despre foarte putine
sisteme din sociologia contemporan.
7. Eugeruu Speranha. Profesorul de Enciclopedia Dreptului dela Uru'versitatea din Cluj e un ganditor multilateral, cu
o bogata activitate publicistica, indeajuns de cunoscuta si in strain.tate. Dintre iucrarile sociologice ale lui Eugeniu Sperantia
amintim Traditia i rolul ei social -- studiu de sociologie bio-

logica" (Oradea, 1929), Factorul Ideal

Studii sociologice
aplicari la vieata noastra nationala" (Oradea, 1929), Fenomenul social ca proces spiritual de educatie" (Orada, 1930),
Curs de Sociologie Generalr 2), (Oradea, 1932), Problemcle Sociologiei contemporane- (Bucureti, 1933), Perspectiva
istoric in viala sociala, in cultural si in educatie" (Bucuresti,
1934) i lucrarea masiv care umple un gol in literatura sociologic
Introducere in Sociologie, Tomul I, Istoria conceptiilor sociologice; Tomul II, Principiile fundamen-

tale ale Sociologiei- (Cluj, 1938 6 1939, 772 pg.).

Vieata sociala
scrie Eugeniu Sperantia,
e interactrunea constiintelor. Participarn la vieata cu adevarat sociala,
exclusiv prin fiinta noastra spirituala. Contactul nostru material

tine de mecanic, de fizie, de chimie, sau de fiziologie, dar

nu de sociologie. Manile i picioarele noastre nu fac parte din
lumea sociala, i nici n'o pot ajunge vreo data; numai starile
Cf. Sociologta Genera15., pg. 236.

Partea 1. Teoriile determtnismului social. 1930-1931. Note luate la

prelegeri si edttate de studentii Toma V. StefAnescu, Tiberiu Popovict si 1.
Taring5.. Facultatea de Drept din Oradea.

www.dacoromanica.ro

Eugeniu Sperantia

565

noastre psihice o patrund in m'a'sura in care se comunica dela o

constiint la alta. Atitudinile psihice care raman subiective,
care nu exercita nici o actiune obiectiva asupra altor constiinte,
sunt sociologiceste inexistente. Constiintele diverse, ca energii
diferite. puse in contact si actionnd uncle asupra altora, con-

stituesc o sinergie asemanatoare aceleia la care se reduce organismul fiziologic. $i dintr'una si din cealalta nu fac parte deca
acele elemente care se infatiseaza ca energii si care exercita o
actiune. Reprezentari, idei, credinte, sentimente, aprecien, aspiratii, deciziuni, iata principalele elemente constitutive ale organismului social; toate sunt de aceias natura si origine: toate

sunt spirituale. Ele se determina reciproc, fiecare pe toate si

toate pe fiecare" 1).
Sociologia trebue sa se ocupe de factorul ideal", de
masa sau sistemul valorilor circulante". Factorul ideal al
scrie Eugeniu Sperantia
poate... sa fie
vielii sociale

studiat separat, abstractie facnd de influeirtele sale reciproce

cu factorul antropologic, individual si gregar. Realitatea acestui

factor ideal" este insa de natura pur social. El nu existi

dect socialmente, si tot ce exista socialmente trebue sa-1 contina. El este realitatea central a vietii sociale" 2). $i Eugenia
Sperantia ajunge s schiteze liniile mari ale unui sistem de socio-

logie a factorului ideal-, care ar lua locul filosofiei culturii.

...Cele trei chestiuni speciale care trebuesc elucidate pentru deplina intelegere a vietii sociale
sus tine Eugeniu Sperantia.
vor fi urmatoarele:
Problema culturii in genere, a esentii i structurii ei,
a alcatuirii i transformarilor ei. E problema factorului ideal"

sau axiologic"; e problema simplexiei 6 corelatiunilor reciproce ale valorilor circulante".

Problema repercusiunii factorului ideal" asupra celui
antropologic; problema dirijarii si modificarii manifestrilor in-

dividuale prin actiunea factorului ideal". Dar aceasta e pe

deoparte tocmai problema civilizatiei" (ca educatie a grupului) si de alta: a educatiei" (civilizarea individului). Unul
dintre efectele pe care aceasta actiune le implica este insasi
coeziunea socialii a indivizilor. Altai e c,ontagiunea social. (cum

sunt: alcoolismul, sinuciderea) in ceca ce are ea pur sufletesc

si abstractie facnd de factorul antropologic-individual.
Traclitia si rolul el social, pg. 104-106.
Problemele Sociologiei contemporane, pg 27.

www.dacoromanica.ro

Eugeniu Sperantia

566

3. Problema influentii exercitate de catre particularita-tile raselor si de tati factorii bio-fiziologici asupra factorului
ideal" (asupra structurii, naturii, nasterii

Apoi: repercusiunile imprejurarilor materiale asupra

educatiei, deci asupra fizionomiei grupelor sociale. Considerentele darwinismului social, cum sunt: lupta pentru existenig, c,oncurenta, imperialismul, selectiunea i ierarhia (stratificarea social), in masura in care pot fi constatate in vieata

social, urmeaza a fi tratate tot in cadrul celei de a treia probleme speciale. Deasemenea, tot aci infra' actlunea individului
omenesc, prin particularitatile

sale psihologice

i fiziologice,

asupra vietii sociale: in special: rolul geniului", rolul inventatorului", al prestigiului personal", al propagandistului", al
agitatorului" i al criminalului''1).
Ideile acestea
care in forma expusA reprezinf o simpla
schit sau uneori un program
au fast de'svoltate cum se cuvine abia de curnd in lucrarea
Principiile funda men-

taleale Sociologiei (1939)

cea mai de seamg si mai original scriere sociologica a lui Eugeniu Sperantia si una dintre
cele mai frumoase din literatura sociologicg romaneasc. Aici
Eugeniu Sperantia i incheaga pe deplin sistemul su de sociologie axiologica, pe care Il socotim ca o contributie foarte
insemnatg la lrnurirea realitatii sociale.
...Vieata sociala"
scrie Eugeniu Sperantia

cursul
intreg al istoriei, cu toate amgnuntele sale, nu se poate concepe in mod adecvat ciac nu se tin in seani: mottvattunile
pe care oamenii le dau actelor lor, daca nu se fine in searna
caracteful intentional al acestor acte, semnificatia (sau sensul)
ce se atribue lucrurllor, precum i valoarea lor Intentiune, motivatiune, semnificatie qi valoare sunt atribute exclusive ale constiintei si tot ce e constient le presupune" 2). Se adauga faptul
ca: indivizii cu adevgrat sociali trebue
atribue unii ahora
intentiuni, motivatiuni, semnificatiuni

i aprecien i 3).

...Rea-

litatea social nu exista decat daca e gandit, stiuta de noi

cei care participam la ea" 4). Societatea e un fapt care se
petrece in gandire. Existenta ei e idee". Deci sociologia trebue

sa plece dela &dire i nu poate exista decat ca o prelungire

Op. cit. 27-28.
Introducere in Sociologie, T. II. pg 497.
Op. cit. pg. 498.
Pg. 500,

www.dacoromanica.ro

Eugeniu Sperantia

567

si aplicare a epistemologiei"). De aici definitia rezumativ:

lumea social este Puntea oalorilor circulante care in mantfestarde lor caracteristice si reciproce se comporta "in mod analog
cu ftintele organice- 2). O biologie cu totul pecial a acestui

tip do oteara derioat sau de vieat sublimat din alte vieti,

rmne de ficut; ea are s consemneze conditiile de nastere
filiatiune, condi/iile de rspndire si de adaptare, de lupt
si de conjunctiune, de mutatiune si de selectiune., de dominan /
recesivitate ale acestor entitti vii care sunt valorile circulante- 3).

Sociologia astfel conceput se desface in dou. prti- Dinamica socia] (forte, elemente, conditii) si Statica social (efi-,

ciente si entitti sociale).

Dinamica social se ocup de goana dupli valori-, inteleas ca dou tendinte: T. conformtzarea cu valorile, sau insusirea lor, si 2. expansiunea valorzlor sau propagarea lor 4),
interiorizarea si. exteriorizarea valorilor. Apoi: de ierarhia
social., dr continuturile sau elementele circulante si de conditiile circulatiei.
De pild, exteriorizarea sau comunicarea de valori are ca
procedeu psihologic general sugestia in sensul cel mai larg-.
Eugeniu Sperantia distmge trei tipuri de sugestie, dup5 modul
de desfsurare i dup gradul de eficacitate: 1. .gestul deitic,
2. gestul verbal (expresia verba%) si 3. constrngerea 3).
Valorile duc astfel la o ierarhie social- Orice grup isi
organizeaz automatic si spontan, o dita. Caracterele oric'rei
elite se po reduce la un numr de trei particularitti functionale:
I. Ea e centru de creatiune j emisiune a valorilor circulante,
deci ea e principiu al oriental-flor sufletesti, sursa traditiilor
si a patrimoniului axiologic colectiv; II. Ea e propulsoarea
circulatiei valorilor, deci centru al fortelor cohezive; III. Ea e
factor determinant al modurilor de comportament, deci si factor
al fizionomiei grupurilor- 6). Caracteristicile elitei sunt: 1. Preferinta pentru preocuprile spirituale i subordonarea celor de
ordin animal ;2. Increderea in spiritualitate (increclerea in spirit
si in creatiunile lui; credinta in preeminenta spiritului); 3.
Increderea in propriile puteri spirituale.
Pg. 501.

Op. cit. pg. 516.

Op, cit pg. 515.
Op. cit. pg. 543.
Op cit. pg 552.
Op. cit. pg. 565.

www.dacoromanica.ro

Eugenia Sperantia

568

In ce priveste continuturile sau elementele circulante, Eugeniu Sperantia distinge dou tipuri: cultura si civilizatia. Planul
culturii const din finalitti si motive: 1. nevoia constient a

aprrii vietii", 2. nevoia comunicrii intermintale, 3. nevoia

de a sti, 4. nevoia de frumos, 5. nevoia normei de conduit
fat cu alter", 6. nevoia de justitie, 7. aspiratia spre absolut
(spre norma a bsolut i spre principiul transcendent al fiintei'').
Planul civilizatiei cons a din valori realizate, semnificatiuni
mijloace: 1. tehnica (industn'al. etc.), 2. limbajul, 3, stiinta,
4. arta, 5. moravurile, 6. dreptul, 7. religia
corespunztoare
nevoilor" culturale 1).
Concluzia dinamicei sociale in ce priveste viata social e
c aceasta presupune: 1. Spiritualitate, 2. Credinta in spiritualitate, 3. Comunicativitate, adic: postulatul transmisibilit.tii continuturilo:. de constiinta, 4. Adoptiunea subiectiv a valorilor
exogene, 5. Normativitate uniformizat si 6. Ierarhizarea. persoanelor 2).

Statica social se ocupa de grupul social, de institutie

de persoan.

Un grup social este sinergia constient a unor comportamente personale (adic a comportamentelor mai multor per-

soane) sub actiunea unui total organic de valori circulante- 3).

Intovrsirile de oamem' iau nastere prin puterea gandurilor
pe care ei i le schirnb intre ei i care-i leag5. impreuni
Firea felurit a oamenilor inrureste 'felul gndurilor 3chimbuI
lor, iar schimbul de gandun', astfel inrurit, hotrste purtarea
si faptele nlntuite intre ele ale intregei intovrsiri omenesti- 4).

De aici doui probleme pe care Eugeniu Sperantia le trateaz

pe larg: 1. Repercusiunile rfactorului ideal (sau axiologic")
In viata grupului si 2. repercusiunile factorului antropologic
in viata grupului social.
Grupurile sociale fiind extrem de numeroase, Eugeniu Spe-

rantia incearc o tipologie genefic i analiticr a lor.

...Dup cum socialitatea decurge din unele conditii de gregaritate sau creeaz o gregaritate nota, exist dota felun' de
grupri sociale", denumite in termenii consacrati de Tnnies:
comunitti i societ.ti. Ins, deosebit de acest proces spontan
sau primar, care d aparitiuni nota, prirnare, putem observa
Op. cit. pg. 607.
Op. cit. pg. 634.
Op. cit. pg. 643.
Pg. 646.

www.dacoromanica.ro

Eugeniu Sperantia

569

cA grupele soaiale pot lua nastere

scrie E. Sperantia
prin procese secundare, adici prin deviatie din alte formatiuni
preexistente" 1).

Eugeniu Sperantia distinge in formarea secundar sau derivativ a grupurilor sociale, urmtoarele patru cazuri: a) Adeziunea (spiritual5.) disjunctiv (formarea de rupe gregare noui
din cauza divergentei spirituale intr'un grup vechiu); b) Adezumea (spiritual) conjunctiv (formarea unui grup gregar nou
prin convergenta spiritual a mai multora); c) Coeziunea (gregar) conjunctiv (convergent spiritual din cauza aglutinrii
gregare); d) Coeziunea (gregar) disjunctiv (formarea dispersiv de grupuri mici in divergent spiritual din cauza segregatiunii) 2).

Dup conditiile constitutive" gruprile sociale pot fi clasificate in: 1) agregatiuni spatiale si 2) grupuri de contiguitate
ideal. In sAnul celor dintai E. Sperantia deosebeste aglomerrile exogene- in care factorul sufletesc vine dup constituirea
turmei, fiind exterior si eterogen fat cu imprejurarea care i-a
dat prilejul s se formeze" i aglomerrile endogene- in care
factorul sufletesc este inssi cauza directi a intalnirii spatiale
din! re
forta de agregatiune porneste din vieata lun-

tricr. Aglomerrile exogene sunt de trei feluri: 1) instabile,

accidentale, 2) periodice si 3) stabile" 3). Aglomerrile endogene

sunt tot de trei feluri: 1) trecaoare, 2) intermitente si 3) permanente- 4). A doua mare categorie de grupri sociale (grupurile de contiguitate ideal)... care nu comport convietuirea
contiguitatea spatial, ci exclusiv raportul intermintal, pedeasupra oricrei proximitti materiale, cuprinde trei ordine sau
cazuri posibile: a) Contiguitatea ideal intemeiat pe constiinta
b) contiguitatea ideal datorit convergentei teleologice (a acelorasi interese sau scopuri) i b) cea care rezult
din .constiinta de comunitate axiologicr 5).
Ultimele probleme de care se ocup Eugeniu Sperantia in
lucrarea sa de sociologie axiological sunt institutia i persoana.
Institutia e definita ca o sintez6 de functiuni sociale, sub norme
fixe, in vederea unor scopuri sau tendinte definite" 6) si e deoPg. 698.
Pg. 699.

Pg. 711-712.
Pg. 716
Pg. 727.
Pg. 748.

www.dacoromanica.ro

Eugeniu Sperantia

570

sebira de persoanele care o servesc, precum si de grupul lor ca

o entitate interpersonalr. Aceasta insemneazi c viata socian,
afar de grupurile sociale amintite mai produce si alte tipuri de
realitti. In afati de stabilirea legkurii dintre fiintele omenesti
individuale procesul social duce la sinteze de actiuni sau functiuni
sociale, la institutii.

Personalitatea este ca

institutia un produs si un organ

social- si este definir. ca identitatea constient

voluntara

progresiv a eului cu sine insusi in toate imprejur.rile-1). Personalitatea presupune: 1) un total de acte intentionate, coordonate intre ele; 2) Coordonarea actelor e datorit convergentei
lor spre un scop general sau spre un total sistematic de scopuri;
3) Coordonarea i unitatea actelor ce constitue fondul i esenta
personalitkii decurge din norme fixe- 2). Societatea nu urmreste niciun scop cu mai mult persevere* si cu mai arztoare
dorinf. decat afirmarea si valoarea personalitkii omenesti-.
Personalitatea este spiritul- 3)
Intelegem de ce Eugeniu Sperantia care porneste in speculatille lui sociologice dela factorul ideal-, i incheie sistemul
axiologic cu teoria personalitkii, adie a celei mai de sea* valori
omenesti. Sistemul acesta se dovedeste de o desivarsit consecventa logici Eugeniu Sperantta. a tras toate consecintele posibile din premiza fundamentan a sistemului sn de sociologie,
c societatea insemneaz5. factor ideal-, sistem de valori circulante-. Prin aceasta sistemul de sociologie al lui Eugeniu

Sperantia las la o parte o sumedenie de probleme defmitiv

inceratenite in sociologie, dar in schimb adanceste cu mult folos
capitolul sociologiei privitor la circulatia valorilor i efectele lor
asupra vietii omenesti.

Eforturile Profesorilor D. Gusti, P. Andrei, Traian Brileanu si cele ale lui Eugeniu Sperantia pstreaz sociologia romneasch la un nivel ridicat i Ii asigur o crestere originan'
6 bogara in viitor.
Sociologia de catedr i dovedeste pe deplin rostun'le ei
In desvoltarea sociologiei rominesti. Cele patru sisteme originale
de gindire sociologica de strict specialitate din Romnia purced
din campul ei si tot aici se gsesc sknburii unor creatii viitoare,
chiar clac ei vor putea Incolti candva, dup cum vom vedea,
Pg. 759.

Pg. 759-760
Pg. 767.

www.dacoromanica.ro

Preocupari Inrudite

571

in alta parte decat in Universitate. Creatoare in sine si pentru

invaTimantul romanesc, sociologia de catedra dela noi este deocamdata singura baza reala pentru o traditie sociologica romneasca, punct de plecare sigur i rodnic pentru sociologia
originala de maine. Datoriti ei izvoarele contradictorii ale strain' atatii vor putea. fi inlocuite cu izvoare rornane0i, purcese din
nevoi i ganduri specifice tarii noastre.

8. Preocupari Inrudite cu sociologia. Nu putem Incheia

capitolul acesta despre sociologia de catedra. fail sa amintim cel putin
bite not& i contributia altor stiinte la desvoltarea clisciplinei care ne
preocupa. Invatamantul superior a ajutat desvoltarea sociologiei nu num-ti

prin activitatea catedrelor de specialitate, ci si prin munca "Inrudit a celorlalte

catedre. O expunere cat de sumara., chiar numai bibliografica, a tuturor

contributiilor de acest gen, ne-ar duce la un tablou care ar depasi ca mutt

intentiile noastre. De aceea nu indicam decal cateva nume, dintre cele mai
reprezentative, i cateva lucriri care au exercitat saa exercita o hirauhe
mai adanca.
Din

domeniul discipliaelor filosofice

trebuesc amintiti mai a!es P.

P. Negulescu, Lucian Blaga, Tudor Vianu si I. C. Petrescu. Aproape toate

lucrarile stiintifice ale Profesorului P. P. Negul es e u intereseaza. In cea
Mai larg masura si sociologia. Volumul II din opera sa fundarnentala,
Filosofia Renasterii, se ocupa de Ideile politice i sociale" (1914). Lucrarle sale tnasive dela razboiu incoace, Partidele Politice (1926), Ge neza formelor culturii (1934) si. Destinul omenirii (2 vol. 1988-39) apar tin
fr Indoial i sociologiei. Lucian B1 a g a, strlucitul fi!osof al culturii, scrierile caruia Aunt adeva.'rate podoabe ale gandirii romanesti, Intamplator (si de sigur, temporal) define chiar o catedra de sociorogie (cea de
sociologie rurall dela Cluj). Doul din lucrarile sale stmt ,menite sa fecundeze i sociologia: Orizont i stil (1936) si Spatial mioritic (1936)6
opere de netagaduita originalitate i profunzime. T udor Vian u, este ticianul Universitatii din Bucuresti, in afar& de conceptia sa despre arta,
putemic colorata sociologic, are o viziune foarte interesanta despre functia artei Iniauntrul civiiizatiei. Lucrarea sa de capataiu, Estetica (2 vol.
1934 si 1936, ed. II-a 1939) se citesfe cu mult folos si de cei preocupati de problemele sociologice. I. C. Petresc u, anul din putinii nostri
pedagogi sociali, desvolta idei legate strans de problemele sociologice.
Conceptia regionalismului educativ 11 leaga, de monografiile sociologice,

iar Incercarea deosebit de meritoasa 3e a constru,i o pedagogie rom aneas e a, Il aseaza. In plina. problematica sociologica. Chain mai ales
lucrarile Regianalismului educativ (ed. III. 1933) si Contributii
pedagogie romneasca, vol. I. Satul
temeiul statului (1938).

la o

Din domeniul disciplinelor filosofice mai pot fi amintiti pentm contributia lor la desvoltama sociologiei C. Narly Ai. I. Gabrea dintre pedagogi, N. Margineanu si G. Zapan dintre psibologi.
Din domeniul stiintelor sociale amintim pe juristii Andrei A. B. ad u le s c u (Manovafia comtmei Chiojdeanca, 1904 etc.); Mir cea D jsuv a r a, care pe langa filosofia drepfului se octip de aproape i cu sociologia
juridica.; I. C. Filit ti (Proprietatea solului In Principatele Romane pan.

www.dacoromanica.ro

Preocupgri inruclite

572
la 1864,
tiomistii

firi data.); V. B ulg a ru (Fenomenul agrai, 1936); pe ecoG. Z a ne (Economia de schimb in Principatele Romane, 1930)

si G. N. L e on (Monografiile sociale, Bucuresti 1925, 16 pg.); pe lingvistul

folcloristul 0 v id Den s u s i a nu cu majoritatea operelor ' sale; pe
N. I o r g a, cu atilt
istoricii diferitelor aspecte culturale V. P r van
de variata lor operi istorica.; G. Ibrileanu (Spiritul critic in cultura romneasci, ed. II. 1922); G. Lo vine s cu (Istoria civilizatiei ro-

mine modeme, 3 vol. 1924-25); G. Oprescu (Arta tirneasci la

Romani, 1922), N. C arto j an (agile populate in literatura romaneasci,
2 vol. 1929 si 1938); pe antropo-geografii i etriografii S. Me hedin t i cu
aproape intreaga sa opera, stiintificl, V intili Mill A ile s
R om ul us V ui a. Dintre acestea subliniem lucra'rile lui Vasile Farm% ale
lui Ovid Densusiann si ale Profesorului Siunion. Mehedinti, firi ajutorul
cirora nu putem intelege pe deplin fenomenul social romanesc.
Din donieniul stiintelor biologice i biosociale trebue si amintim pe
G r. An ti pa (Problemele evolutiei poporului roman, 191'9; L'Organisation
On kale de la vie collective des organismes et du mkanisme de la
production dans la biosplfere, 1935); 1, S imio n es c u. (Tara noastil,
ed. II. 1938); Iuliu M. old o van (Igiena natiunii, 1925; Biepolitica, 1926);
G. B a nu (Sinitatea poporului roman, 1935); I. Flcd.oaru (Soziale
Auslese, 1933); I. Cl a udi a 'n (Alimentatia poporului Roman, 1939); G r.
B e n et a t o (Anchetg. .asupru alimentatiei tiranului din Muntii Apuseni,
1936) si opera biologici i demografiel gat de bogati si de folositoare
a doctorului S a bin M an u il i (cf. publ. Inst. Centr. de Statisticg.).
Daci ar fi si straim, n'ain gsi operi istorici de valoare, nici
operi etnografici, lingvistici, juridic, de eaonomie nationali sau de folclor
ca sii Inirim numai cateva din disciplinele sociale existente, firi
o cat de mid, insemnitate sodologici. Nota noastri este indestulitoare
msi pantru a anta existenta unor contributii foarte bogate de care se
poate bucura sociologia din partea celorlalte stiinte, incat insirarea altor
nume i lacriri, nu-si mai are rostul aici.

D. Cea dinted qcoalii sociologica

1. Dep4;rea cadrului universitar. Ultima intimplare vrednick de remarcat in sociologia romneasca este incercarea de a
depa5i cadrul universitar, de a stArni un interes pentru problemele
sociologice in cercuri mult mai largi i de a cherna la deslegarea
lor cercertori din toate profesiunile i din toate domeniile de
Procesul acesta de lrgire a sociologiei romneti, care
a dus la crearea unei coIi, apoi a unei mic.ri sociologice, se
gsete in plina desfurare, 'Mat nu vain putea strui asupra lui
ca aSupra lucrurilor implinite, ci ne vom margini la indicatiile
strict necesare pentru a pune in lumini semnificatia lui in tiinta
cultura romneasc.

Cala aceasta noua de desvoltare a sociologiei romiinepi

www.dacoromanica.ro

Institutul Social Roman

573

se datoreste Profesorului D. Gusti, care dela razboiu incoace a

prezidat toate institutele cu caracter sociologic, a indrumat toate
cercetarile socio. logice de teren si a condus cele mai de searria
publicatii de specialitate. Profesorul D. Gusti a reusit sa strang
pru. mijloacele acestea o mana de oameni pe care i-a crescut in

spirit de echipa si care formeaza prin temeiul comun pe care

11 dt sistemul de sociologie infatisat, cea dintai scoala sociologica romaneasca. Amintim cateva din momentele mai de seama

ale acestui proces de constituire a unei directii sociologice romnesti.

2. lnstztutul Social Roman. Depasirea cadrului universitar

al sociologiei romnesti s'a fcut prin crearea unui nou cadru:
Institutul Social Roman. Titulatura a variat. La inceput, in
1918, s'a infiintat o Asociatie pentru Studiul si Reforma

Soma' l in Romania'', devenita in 1921 Institutul Social Roman.

Acesta s'a transformat in 1938 in Institutul de Cercetari Sociale al Romaniei (Serviciul Social), iar in 1939 a devenit Insti-

tutul de Stfinte Sociale al Romaniei1). Functia lui stiintifica

a ramas ins6 aceeasi si este singura care ne intereseaza acum.
Institutul Social Roman a insemnat dupa razboiu o mare
rioutate 6 un progres cu neputinf de tagaduit pentru organizarea

indrumarea shintelor sociale in Romania. Meritele lui sunt

foarte numeroase.

ct) Mai intai a creat un camp nou de activitate sociologica,

alituri de cel universitar, i prin aceasta a marit exigentele de
lamurire a problemelor stiintifice si a desvoltat simtitor spiritul
critic in domeniul stiintelor sociale. Institutul Social Roman
a shins laolalta pe cei mai de searn cerc,etatori sociali din tara,
1) Comitetul Asociatiet pentru Studiul si Reforma Sociala era compus
din : Presedinte, D. Gusti ; vice-presedinti : C. Busila si L. Colescu ; secretar
general. V. N. Madgearu ; membri : C. Botez, G. Cipaianu, Sextil Puscarm,
I. Raducanu, M. Sanielevici, C. Stoicescu $1 N. Tabacovici ; censori: 1. Glogoveanu, Anbal Teodorescu si E. Craciun. Primul comttet al Institutulut Social Roman: Presedinte, D. Gustt ; vice-presedintt C Botez si C. Bustla ;
secretar general, V. N. Madgearu ; easier: I Glogoveanu ; membri : M. Diuvara, C. fonescu-Sisesti, M. Manoilescu ; censori : A. Costin, D Ioanitescu,
N. Ionescu. Institutul de Cercetari Soctale al Romaniet a avut Cd presedinte
activ pe M. S. Regele Carol II., vice-presedinte D. Gusti, secretar general
Al. Costin. In afara de un comitet numeros, cuprindea patru directii cu personal salariat Directia Cercetarilor Sociologice conclusa de Traian Herseni,
Directia Documentarit conclusa de Chr. Galitzi, Directia Stattstica conclusa.
de D. C. Georgescu si Directa Publicatiilor conclusa de A. Golopentia. Corn:tetul actual al Institutului de Stitt& Sociale al Roma:316 Presedinte: D.
Gusti ; vice-presedinti C Radulescu-Motru st Anibal Teodorescu ; secretar
general Al. Costin ; membri : Victor Slavescu, Petre Andrei, Vctor Valcovici, N. Cornateanu, Dr. N. Ionescu-Mihaesti si Mircea Vulanescu.

www.dacoromanica.ro

Institutul Social Roman

574

dandu-le putinta nu numai sa lucreze impreuni, ci si sa se venfice reciproc, s-si confrunte afirmatiile i sh le intemeieze
astfel mai riguros.
Institutul a avut multi vreme un caracter privat. Faptul

acesta i-a asigurat o hbertate deplina in alegerea 6 tratarea

problemelor, libertate pe care prin firea lucrurilor universitatea
n'a avut-o niciodata.
Institutul Social n'a incadrat numai pe sociologi, ci reprezentanth tuturor stiintelor sociale: economisti, istorici, ju-

risti, oameni politici etc. In chipul acesta s'au indepartat banerele adeseori arbitrare dintre stiinte 6, in locul unui spirit
ingust de specialitate, s'a creat un mediu favorabil conlucrarii
sintezelor.

Institutul Social a legat stiinta de problemele de actuablate 6 dintre acestea a dat intotdeauna precadere problemelor

romanesti. Pe calea aceasta a dat pe de o parte o indrumare

practia de utditate imediata, stiintelor sociale, ceea ce nu
putea face universitatea, datoare s transmit mai ales elementele

eterne ale stiintelor, pe de all parte a inaltat preocuprile sociale practice la un nivel stiintific si le-a dat o indrumare rationala si documentata.
Institutul Social a stimulat i cereefrile regionale si a
raspandit interesul pentru stiintele sociale in toate centrele cul-

turale mari ale trii. El a organizat mai intai filiale la Timisoara i Chisinau (Institutul Social Banat-Crisana 6 Institutul
Social Roman din Basarabia), apoi sub forma Institutului de
Cercetari Soc,ale al Romanici, regionale la Timisoara, Chisinu,
Cluj, Iasi, Cernauti, Craiova si Constanta.
Institutul Social a cautat s informeze stiintific si cer-

curile culte ale trii prin publicatiile lui 6 prin cicluri de prelegeri cu subiece de actualitate. El publica din 1919 Arhiva
pentru Stiinta si Reforma

cea mai insemnat revist de

speciahate din tara si una dmtre cele mai bune din lume, iar
de citiva ani incoace, revista Sociologie Romaneasc5 in care se
desbat mai ales probleme sociologice in legatursi cu satul rornAnese. Dintre prelegerile publice notam pe cele publicate in

volum avand un caracter de mai mare durata: Noua Constitutie a Romaniei-, Doctrinele Partidelor Politice-, Politica
Extern

a Romanier 6 Politica Culturir.

Tnstitutul Social Roman a organizat in cadrul lui 6 o

importanta biblioteca de specialitate, in care s'a putut citi inwww.dacoromanica.ro

Institutul Social Romn

575

totdeauna ultimele reviste din toata lumea si care a pus la dispozitia cercetatorllor materialul stiintific si documentar necesar.
Institutul publica el insusi cercetri stiintifice in coBiblioteca de Sociologie, Etica i Politica'',
lectia
pe langa revistele amintite.
Institutul a organizat dela o vreme toate cercetarile sociologice de teren si a dat putinta cel putin un timp unui manunchiu

de oameni de stiinta sa se ocupe numai de cercetari. Datorit

lui a aparut vremelnic, dar ca o putinta perfect demonstrati,
ala.turi de personalul didactic universitar, cercetatorul de profesie,
ocupat exclusiv de stiinta, care isi imparte vieata intre biblioteca

si teren si care deci este pus in situatia de a-si realiza toate

posibilitatile creatoare de stiinta.
Institutul Social, organizat in chipul acesta, a constituit
un cadru deosebit de favorabil pentru desvoltarea unei miscari
sociologice romanesti, menita sa duca la creatii stiintifice originale. Intradevar, din sanul lui s'a desprins miscarea mono-

grafica existent azi in tara si prin el s'a intarit prima scoal

sociologica romaneasca, dupa ce s'a constituit pe incetul in
Universitate si in cercetaxile monografice.

In sfarsit, Institutul Social a asigurat i legaturile noastre stiintifice cu strainatatea printr'o statornica participar la
congresele internationale. Castigandu-si merite precise in aceasti
privinta, lui i-a revenit organizarea celui de al XIV-lea Congres International de Sociologie, cace trebuia s se tina in toamna
anului 1939 la Bucuresti, sub presedintia Prafesorului D. Gusti
si care a fost amanat din pricina rizboiului. Tot ca o rectmoastere a Institutului

Social Roman, a fost ales delegatul sau

la congresele internationale de sociologic, G. Vladescu-Racoasa,

vice-presedinte al Institutului International de Sociologie.
Institutul Social Roman apare deci in istoria socio!ogiei romnesti ca cel mai important cadru de activieate, dupa universi[ate, prin care s'a adaugat la directia sociologic.a universitara
mai veche, o noua directie sociologica, preocupata in primul rand
de cercetarile de teren. Am aratat meritele sociologiei de catedra',

s aratarn pe scurt i meritele sociologiei de teren. Lamurim

astfel cele doua mari directii ale sociologiei romanesti
zilele noastre.
3 Cercetilnle monografice. Ca metoda si program de lucru,
monografiile sociologice au fost concepute de Profesorul D.

Gusti inca in primele cursuri

seminarii pe care le-a tinut

www.dacoromanica.ro

Cercetarile monografice

576

organizat la Universitatea din Iasi, ca titular al catedrei de sociologie1). Aplicarea la teren a acestui program, adica cea
dinti cercetare monografica, n'a putut fi facuta decat in 1925,
cu Seminarul de Sociologic al Universitatii din Bucuresti, la
Goicea-Mare, in judetul Dolj. De atunci ins5. Profesorul D.
Gusti a organizat cercetgri monografice in fiecare var, dandu-le
o extensiune din ce in ce mai mare. Dad cercetArile acestea ar
fi eamas numai in cadrul Seminarului, ele ar fi constituit un
merit
foarte bun mijloc de educatie i pregtire 5tiintific1
dar pe plan
pe care Il subliniaza de pildA Paul Fauconnet 2)
stiintific ar fi dus cel mult la cateva teze bune de doctorat. De

aceei Profesorul D. Gusti, pistrand colaborarea Seminarului

sau dela Universitate, a transpus cercetarile monografice la
Institutul Social Roman, la inceput ca program al Sectiei Sociologice, apoi al intregului Institut (in special sub forma Institutului de Cercetari Sociale al Romaniei). Urmand calea aceasta., monografide sociologice au devenit ceea ce sunt ele
astzi- o metod sintetica de cercetare stiintifica directa a realitAtii sociale 6 aot ca5tigat un loc bine definit in istoria sociologiei3). Sub aspectul acesta suntem datori sa le inregistrrn
i aici.

Cercetarile monografice au la baza sistemul de ociologie al Profesorului D. Gusti, ca plan general de lucru si orientare
teoretica in probleme, dar, cum e 6 firesc, ele au dus in acelasi
timp la o experient noua, experienrA de teren cu rezultate metodologice si stiintifice din ce in ce mai bogate. E primul aspect
pe care trebue sa-1 scoatem in evidenta.
Experienta monografica de teren a adancit metodele de cercetare si a statornicit o tehnica inaintat de lucru, care asigura
obiectivitatea rezultatelor, i deci intrebuintarea lor ca temeiu
al teoriei sociologice. Astfel observatia, metoda principala a
cercetrilor directe, a fost imbinata sintetic cu intelegerea,
Cf. D. Gust:: Introducere la Cursul de Istoria Filosofiei Grecesti,
Etica si Sociologte (lectte inaugural a tinut in 8. IV. 1910, publicata si in
Somologia Milttans, pg. 24) 51 Du Seminar fur Soziologie, Politik und Ethik
an der Universitat Jassy, 1912 (Extras).
P. Fauconnet : L'Enseignement de la sociologie (Bulletin de l'Institut
Franais de Sociologte, Sance du 9 dcembre 1931, pg. 11).
Fapt recunoseut din ce in ce mai limpede s in striiintate. Cf.
Philippe E. Mosely : The Sociological School of Dimitrie Gusti (in The Sociological Review, vol. XVIII, nr. 2, London 1936); Joseph S. Roucek: Sociology in Rumania (in American Sociological Review, vol. III, nr. 1, February 1938) ; H. E. Barnes and H. Becher : Social Thought from Lore to
Science, vol, II. 1938, pg. 1091.

www.dacoromanica.ro

Cercetrile monograf ice

577

irea, experimentul i statistica, pentru a inlesni, dupa reguli din

ce in ce mai precise, o redare cal mai exacti a realittii sociale

sub toate aspectele ei calitative (semnificative) i cantitative
(numerice). Apoi s'a fixat experimental un sistem practic de
fise (fisa de informator, fisa de constatare, fisa de opinie, fisa
de raspandire, frecventa i circulatie etc.), de formulare (demografice, economice, de statistica judiciara, culturala, admistrativa etc.), de planuri de lucru (pentru fiecare problem in
parte, de care tin i genealogiile de familii, bugetele tarinesti)
si, in starsit, o potrivit5 intrebuintare a mijloacelor de inregistrare mecanica (fotografie, fonografie, cinernatografie). Metoda
tehnica monografica, precum i unele rezultate stiintifice ale
cercetrilor monografice, au fost expuse pnl acum in cteva
lucrari, asupra cirora vom reveni, dar fiind vorba de o experienta
si o munes-a in continu5 clesfasurare, ele n'au fost inca publicate
In intregurHe.

Al doilea aspect al cercetarilor monografice care trebue

scos in evidenta, este caracterul lor colectiv, de colaborare a
unui numar mate de specialisti din toate domeniile preocupate
de unitatile sociale. Monografille concepute de Profesorul D.
Gusti, dupa sistemul s'al de sociologie, sunt menite s epuizeze
realitatea sociala, incat nu pot fi opera unui singur om i nici
cel putin a unui grup de sociologi. Realizarea riguroasa a planului de lucru, cere concursul geologilor, geografilor, agrochibotanistilor, zoologilor, biologilor, psihologilor, istoricilor, economistilor, juristilor, lingvitilor, muzicologilor etc. A-.
ceasta constitue tocmai una din trasaturile originale ale monografiilor romanesti, ele sunt sintetice ca metocla si sintetice ca
rezultate, imbinand toate metodele i tiintele care pot fi cle
folos in explicarea realitatii sociale.

O parte din colaboratorii Profesorului D. Gusti pentru

cercetarile monografice au fost recrutati din Seminarul de Sociologie al Universitatii din Bucuresti i sunt deci elevii sai
directi. Din aceOia fac parte: G. Vladescu-Racoasal), (care
1) G. Vlddescu-Riicoasa a publicat relativ putin. Meran' salu principal
e c a reprezentat In ultimii ani Institutul Social Romsin si scoala dela Bucuresti la Congresele Internationale de Sociologie, informand strAinatatea
despre eforturile sociologiei rominesti. Fiind reprezentantul Biroului International al Muncii, In tara s'a ocupat mai mult de politica socialg. Dintre
lucriirile sale sociologice citm: La Sociologie en Roumanie fin Revue Internationale de Sociologie, 37-e anne, nos. I-11, 1929) si Profesorul D. Gusti,
vieata, opera si personalitatea lui" (in Omagm Profesorulti D. Gusti, 1936).
37

www.dacoromanica.ro

Cercetarile monograf ice

578

a participat numai la primele campanii), D. C. Georgescul),

C. Constantinescu-Mircesti 2), Mircea Vulcanescu, H. H. Stahl,
Traian Herseni, P. Stefanuca 3), $tefania Cristescu-Golopentia 4), Al. Dima, Anton Golopentia, Gh. Foca 5), Ion Ionica,
Florea Florescu 6), sit a. in. d. 7). Aitii, i ei foarte numerosi,
au fost chernati din alte campuri de activitate (unii cu nume
mai demult stabilit in stiinta) si au fost integrati in Institubil
Social Roman, care a fost totdeauna prielnic acestui gen de
colaborari .Amintim din grupa aceasta pe Profesorul Fr. I.
Rainer, distinsul anatomist si antropolog al Universitatii din
Bucuresti, care a participat la cercetarile monografice dela Nerej, Fundul-Moldovei i Dragus, cu toti colaboratorii si dela
Institutul de Anatomie i Embriologie din Bucuresti 8); Prof.
Constantin Brai1oiu, folcloristul muzjcal, care este unul dintre
cei mai harnici i priceputi cerceftori de teren din Romania,
care a reusit 6. intemeieze, in contact cu monografia, o foarte
interesantl sociologie a vietii muzicale 2), care inc nu si-a
dat toate roadele10); Prof. N. Cornateanu, valorosul economist
agrar, care a studiat bugetele 15.raneti i tehnica agrari. in ateva
D. C. Georgescu este singural colaborator al Prof esorului D. Gusti
care a participat la toate campanula monografce. Specializat In problemele
de demografie i biologie social, activitatea sa stiintifica deosebit de maxituoas, dei foarte utir sociologiei, nu tine propriu zis de domeniul acesteia.
CitAm dintre contributiile sale monografice : Evolutia demografica a satulu
Cornova (in A.rhiva pentru Stinta si Reforma Sociala, anal X., 1932), Considrations sur l'alimentation paysanne en Roumania (in Mlanges D. Gusti,
1936), L'Almentation des habitants si l'Habitation (in monogr, Nerej, 1939) etc.
C. Constantmescu-Mucest: a publicat o interesant& monografie socio-

logic& a satului Ezibei In 1939, in colaborare au elevii sal dela Liceul din
Bazargic.

P. $tefeinucii si-a incadrat activitatea shin(ific in Institutul Social

din Basaraba, conducand cercetrile monografice ale acestuia. A publcat
numeroase studit despre literatura popular.

$tefarna Cristescu-Golopentia s'a specializat in problema magiei. Cf.

Practica magic's: a descantatulut de strans" in satul Cornova (Arhiva, 1932),
L'Agent magque dans le village de Cornova (in Mlanges D. Gusti) etc.
Cf. ma ales studiul au : Aspeetele spiritualittii stesti (in Sociologa Romaneasca, anul II, nr. 5-6, 1937).
Cf. nurneroasele sale contributii monografice publicate in revista
Sociologie Romaneasca.
D. C. Amvir s Ernest Bemea, care astzi nu mai fac parte dintre
colaboratorit Profesorului D. Gusti, s'au format tot in scoala Seminarului de
Sociologie si datoreazg Profesorului D. Gusti cele ma bune lucran de teren
ale Ion.

Cf. Enqutes anthropologiques dans trois villages roumains des

Carpathes, Bucuresti 1937.

Cf. art. Arhiva de Folklor (In revista Boabe de Grau, Anul II.

Nr. 4, 1931).

Dintre colaboratorii al care au participat la cercetArile monogra-

flee amintim pe Il. Coczfiu s Alexandru Ttberzu.

www.dacoromanica.ro

Cercetrile monografce

579

campanii monograf ice 1) 6 care a tiut s intrebuinteze ata de

inteligent

rodnic cunogintele de teren in activitatea sa ca

apoi Ion Canea 2), V. Tufescu 3) ,

Ministru al Agriculturii;
M. Popescu-Spineni 4) 5i. N. Popp dintre geografi; cloctorul
I. Fcoaru 5) , dintre antroporogi; Val. Butura 6), dintre etnobotani6i; Raul Canescu 7), dintre zoologi; Al. Brbat 8) , dintre
economi6i; D. Sandru, dintre lingvi6i 9) ; V. V eniamin i I.

dintre juri6i; I. Chekea, clintre etnografi; I. Cazan"),

dintre fo1clori6i etc., a caror nume sunt bine cunoscute din publicatiile de specialitate, mai ales din revista Sociologie Romaneasa.". Dintre colaboratorii Profesorului D. Gusti in cadrul
Institutului trebue s amintitn 6 pe Christina Galitzi-Brtescu,
care 6-a fcut studiile in America 6 a publicat interesante contributii in legatura cu aceasta.
Inqtitutele Regionale au strans i ele un numar destul de
mare de cercetatori de teren, dintre care unii ocupa un loc de
frunte in micarea monografic. Amintim pe P. Stefanuc5.,
Al. Stirbu, i N. N. Moroan dela Chi6nu, C. Grohorean, I.
Nemoianu, Adrian Brudariu etc., dela Timioara, I. Facoaru,
P. Rmneantu, Tib. Morariu, A. Parnpu etc. dela Cluj, care
lucreaza sub indrumarea de inalt competint a Profesorului
Iuliu Moldovan, Leon Topa dela Cernliti, D. Papadopol dla
Craiova i colaborarea pretioas. a Profesorului Balteanu dela
ia6 11).
Impreun cu asistentii si Ing. Vasilzu i Ing. Tzculescu.
Cf. Determinr geofizice in asezarea satulu Runcu (in Arhiva etc.,
1932), numeroase artcole in revista Sociologa Romneasa s Monografia
satului Clopotiva
Cf. cap. Gographie physique si Gographie humane din monogra.fia cit. Nerej.
Cf. Geografia economc a satulu Drgus (in Sociologa Romineasa,
anul IV, Nr. 4-6, 1939).
Cf. Compozta rasiall a populata din Sant (Nsaiud) (in revista
Sociologa Romineasc, an I, Nr. 10, 1936); Studiul genealogic al une
asociale din Sant (NsAud) (in Sociologa Romneasa, an. H, Nr. 4, 1937);
Antroposociologa (in Sociologie Romneasc, anul I, Nr. 7-9, 1936) etc.
Cf. Credinte in legtur cu cultura graului la Romanii din Transilvania (in Sociologie Romneasa, anul 11, Nr. 7-8, 1937); Etnobotanica (in
Sociologa Romneasa, anul IV, Nr. 1-3, 1939), art. Botanque in monogr,
Nerei (vol. JI).
Cf. Problemele s bibliografa cadrului cosmologa (In Sociologa
Romineasc5., anul II Nr. 4, 1937); Pescutul la Sant (Nsud) (in Sociologie
Romneasa, anul I, Nr. 1-3, 1936).
Autorul valoroase monografi regionale: Desvoltarea si structura
aconomia a Trii Oltulu (Clu), 1938). A redactat veata economia din monografa Drgus (sub tpar).
Cf. Graiul in monografa Drgus (sub tpar) etc.
Cf. La Itttrature populare in monogr. Nerej, vol. II.
Cf. pentru completarea bibliografca a calor prezentate de noi Th.

www.dacoromanica.ro

Secala dela Bucuresti

580

Cercetarile monografice care au pus in miscare cateva zeci

de savanti de toate varstele si sute de cercetatori tineri, care

se cleprind acum in munca .stiintifica, asigura sociologiei de
teren o desvoltare metodica si de amploare in viitor si iprin
aceasta o reinnoire a tuturor stiintelor sociale.
De altfel, cercetarile monografice au depasit dela o vreme
atat soaala Profesorului D. Gusti, cat si Institutul Social Roman, pentru a deveni o miscue stiintifica cu adepti in toate
cercurile intelectuale. din tara: invatamant, administratie, cercuri

de studii politice etc. Miscarea aceasta este ins cu totul recenta, incat dac o putem inregistra pentru intentiile ei, n'a
putem inca juaeca pana nu vor fi publicate rezultatele cercetarilor.
4. $coala sociologic:a' dela Bucure#1. Dintre cercetatorii
insirati trebue sa staruim, fiind vorba de un tablou al sociologiei
romanesti, mai ales asupra acelora dintre elevii Profesorului D.
Gusti care s'au specializat in sociologie si care formeaza ceeia
ce se cheama del,a o vreme scoala sociologica dela Bucuresti-Numarul lor, dintre care am amintit pe cei mai reprezentativi.
cum sunt Mircea Vulcanescu, H. H. Stahl, Anton Golopentia

etc., e destul de mare si in continua crestere, dar nu putem

infatisa aici decat pe cei care au publicat contributii sociologice
teoretice mai insemnate, recunoscute ca atare si de alte cercuri
stiintifice. In aceasf privint trebue s, not.,n1 activitatea socio-

logica a lui H. H. Stahl si a noastr proprie, intru cat facem

parte din aceeasi scoala sociologici.
Mircea Vulamescu, unul dintre cei mai inzestrati ganditori
din generatia noastr., din pkate a, publicat foarte putin1), incat
gFeu de prezentat dupa adevarata lui valoare. Totusi, pentruca

se cade sa-i facem dreptate, amintim ca scoala sociologici

dela Bucuresti- ii datoreaza foarte multe sugestii si este Oda,
astazi unul din indrumatorii cei mai de pret ai miscatii monografice. Metoda si tehnica de teren, ca si lucrarile teoretice ale
Luda: Sociologa romineasca din ultima vreme.
Insemnar: bibllografice
(in Buletnul Bibliotecii, Academia de Inane Studii Comerciale s Industriale
din Bucuresti, an. V, nr. 2-3, 1939, pg. 147).
Th. Lucia a publicat s alte
lucrar bibliografice de mare nteres pentru stora ideilor economice s somale dela noi, ca.: Anul publicistic 1844 in Moldova (In Independenta Economia XXI. 2 s 3, 1938) sau Economisti romini din Transilvania pinil la
Unire (Economa Nationala, LXV, 5. 1938).

1) Pentru sociologia romneasa sunt deosebit de importante studiile:

Teora 41 sociologia vietu economice (in Arhva etc. 1932) s Dimitrie GuSti,
prof esorul (in Omagiu Profesorului Dimitrie Gust, 1936).

www.dacoromanica.ro

$coala dela Bucuresti

581

scoalei gustiene, n'ar fi ajuns la nivelul lor actual fari contriboa' oral a acestui ganditor de exceptionalO. calitate1).
Anton Golopentia, venit in monografie mult mai tarziu,
fiind si mai tanar, n'a apucat s-i arate inch' masura putintelor sale stiintifice, dar a-at ,munca sa de indrunator a e'er
mai tineri, eat i colaborarea sa la eforturile colective ale 5c0111
sociologice dela Bucuresti, la care adaugam temeinica sa pregatire tiintific, indrepttesc autoritatea de care se bucura in
randurile cercettorilor de teren2).

a. H. H. Stahl. Cel mai de seama cercettor de teren

dintre elevii Profesorului D. Gusti este 0115. acum H. H.
Stahl. Fara o pregatire sociologic& teoretica prea desvoltata,
intru cat studiile sale de baza sunt de natur juridic i istoric5.,
H. H. Stahl a izbutit sa-si creeze un loc de frunte in sociologia
monografica, datorita unui exceptional simt al muncii de teren,
unei desavarsite manuiri a tehnicei de lucru i unei fecunde
intuitii a problemelor. H. H. Stahl compenseaz Cu prisosinfi
prin cercetarile sale de teren, toate lipsurile care i s'ar putea
Osi in alte privinte. De aceea socotim ca H. H. Stahl merit
de pe acum un loe in istoria sociologiei romneti i strduintele
sale stiintifice vor starni interesul i pretuirea tuturor cercurilor
de specialitate.
Lucrarile sociologice ale lui H. H. Stahl sunt de dota
categorii: lucrari de indrumare si cercetari de teren. Dintre
lucrarile de indrumare citm Tehnica monografiei sociologice(1934), in care expune procedeele imonografice de teren dup
experienta colectiva a scolii gustiene
Monografia unui

sat, cum se alcitueste, spre folosul Carninului Cultural- (ed.

II, 1939), o editie populara, 0.1 multe Imbunatatiri ins`i, a
celei dintai. Aceste doua lucrari au 6:Lanza munca a numerci
cercetatori de teren i prin aceasta si-au dovedit pe deplin
rostul i nsuirile. Contributia originala strict personala a lui
H. H. Stahl trebue cantata ins mai ales in cercetarile sale
11 Cel putn scrltorul acestor randuri a folost intotdeauna din tova'ra stiintifica' a lu Aftrcea Vulcdnescu i is indeplineste o datorie placuta
sa o recunoasca.
2) Anton Golopentia desvolta mai ales latura de politica tiintificl din
gandirea Profesorului Dimitrie Gust. Dupa Anton Golopentia sociologia trebue inglobata in politica, in once caz rostul ei primordial consta' in informarea i ortentarea conducerit unui stat printeo cercetare continual si integrala a yield nathinii respective". Cf. teza sa de doctorat Die Information
der Staatsftihrung und die iiberlieferte Soziologie" (fr data) si articolele
Rostul actual al sociologiei, Contributa 4ttintelor sociale la conducerea polticii externe si Rolul stiintelor sociale in noua tehnica administrativa (in rev.
Sociologie Romaneasca, anul II si III.).

www.dacoromanica.ro

$coala dela Bucuresti

582

de teren. Orientat spre problemele de istorie sociala a satului

romnesc, cu tendinta unei sociologii a organizatillor stravechi

de vieat6 sateasca, H. H. Stahl a inchegat pe acest taram

o teorie proprie, care merit sa fie infatisata cal putin in
cateva cuvinte.

H. H. Stahl porneste dala constatarea ca documenteJe sunt

lamuri trecutul satului rocu totul neindestultoare pentru
manesc, pentruc vieata luntric a acestuia, fund neatarnata
de legaturile cu statul sau eu boerii, era anonima, reglementata
de obiceiuri nescrise, fir interes pentru cei dinafara. De aici
nevoia de alta metoda, pe care H. H. Stahl o gaseste in
cercetarea sociologica a forrnelor sociale strvechi care s'au
pastrat in vieata sociala actuala, intipArite In organizatia teritorial, in organizarea comunitatii, in obiceiurile economice
juridice etc.. Pe calea aceasta
studiat trecutul satului rorna-

nesc si a ajuns la cateva concluzii foarte insemnate. H. H.

Stahl si-a legat numele de cercetarea satelor de razesi,
special a satelor din Vrancea 1), dar rzsia este socotit ca
un fapt general si deci sttuliul ei insemneaza o contributie la
lamurirea unei prti insemnate din istoria sociala.

Satul romnesc a fost studiat inainte de H. H Stahl de

numerosi istorici. Acestia au adoptat in ce priveste originea
satelor teza taraneasca, de natura biologica, genealogica. Pornind

dela faptul ca multe sate romnesti sunt umblatoare pe batrani-

- adich" isi impart mora in parti egale dupa batranii care au

intemeiat satur, iar locuitorri actuali i calculeaz drepturile pe
baza genealogiei, dupa treapta lor de descendenta din acesti
istoricii cred c satele au fost intemeiate de o familie
sau de mai multe familii inrudite si locuitorii actuali d'escind

ele. H. H. Stahl sustine c teoria originii

biologice a satului de razesi este ilogica si nu poate fi veriintradevar din

ficata istoric-.
In primul rand, nu /oate satele romnesti sunt umbltoare
pe bitrni, nu toate au cunoscut devalmasia proportionala, unele,
cum sunt cele din regiunea straveche a Vrancei, n'au cunoscut
decal devalmsia absoluta 2). Asa dar o parte din sate nu
Vezi in special monumentala monografte sociologia a satului Nerej
(Vrancea), ap'airut sub conducerea sa : Nerej, un village d'une rgion archaique (3 vol. Bacuresti 1939, Institut de Sciences Sociales de Roumania).

Cl. H H. Stahl : Le Problme du village archaique roumain (in

vol. I al monogr. cit. Nerej), studiu in care se gAseste o pretioas tipologie

a satului romnesc, i Organizarea sociala a (firanimii (in Enciclopedia Ro-

miniei, vol. I.). Sunt cele dota zvoare principale pentru eunoasterea teo-

riei lui H. H. Stahl.

www.dacoromanica.ro

$coala dela Bucure0

583

umbla pe bitrani. H. H. Stahl crede apoi c ceata devalmasa

absoluta este forma strveche de organizare a satului romanesc
si este anterioara celorlalte, in sensul ca din ea a purces forma
umblatoare pe batrani cu diferjtele ei varietati.
Trecerea dela ceata devalmaA absoluta la satul umblator
pe batrani s'a ficut din pricina urmatorilor factori: 1. progresul
tehnicei agricole, care a determinat cresterea treptat a renta2. saturatia demografica ce a dus la tinerea
bilittii
privata sub forma impartirii parnanturilor de cultura; 3. jocul
care. a dus la neegalitatea economici a familiilor cu
descendenti putini fata de cele cu descendenti numerosi (chiaburii si

sarmanii). data impartirea pamanturilor de cultura

neegalitatea economica aparute, procesul acesta de disolutie

a cetei devalmase continua in chip necesar. Chiaburii cer drepturi proportional si in padure, izlaz etc., ramase desalmase
si izbutesc sa &lira acest lucru. Pentru organizarea devalmasiei

pe cote par: proportionale se cere ins o norma juridica potrivita. Aceasta a fost imprumutata din dreptul familial, anume
genealogia, care de asta data insa este fictiva, un instrument
juridic, nu o realitate. Prin urmare, genealogia din dreptul satesc
este o fictiune juridica i satul umbltor pe batrani nu arata
originea, ci disolutia: formelor vechi de vieata slteasca. In ce

priveste satele de clacasi, H. H. Stahl crede ca ele au iavut

aceeasi organizatie launtrica pe care au avut-o si cele de razesi, de unde reiese ca intr'o vreme anumita ele au fost una.
H. H. Stahl n'a reusit Inca sa convinga cereurile stiintifice
despre temeinicia tezei sale si probabil va trebui s mai adune
mult material pentru a putea face o demonstratie deplina, dar
ipoteza aceasta de lucru, ipoteza pe care sociologia monografica
a formulat-o Oda' acum in cercetarea evoiutiei satului romlnesc, apare superioara in multe privinte teoriilor" existente.
Majori[atea acestor teorii sunt mai putin dovedite decat ipoteza
In curs de verificare a lui H. H. Stahl. De aceea ea trebue
luata in consideratie de pe acum, cel putin tot atat cat vechile teorii.
b. T raian Herseni. Activitatea noastra sociologici a fost
inregistrata, daca nu totdeauna pretuita, de cei mai de seama
sociologi ai tarii si de cativa sociologi straini 1), pentru a
1) Cf. D. Gusti : Raportul pentru verificarea tttlurilor, lucrarilor
activitjii candidatilor la catedra de sociologie a Universitfitii din Cluj (in
Sociologie Romneasc an. I, nr. 3, 1936), P. Andre: Sociologie Generali

www.dacoromanica.ro

584

$coala dela Bucuresti

justifica in deajuns citeva rinduri si in istoricul acesta al sociologiei romnesti. Se intelege, nu poate fi vorba decit de o
simpla dare de seam asupra citonva din lucrarile principale,
pentru a inlesni cititorilor sa ne ineadreze in miscarea sociologica dela noi.
Lucrarea noastra, Teorta.' monografiei sociologice" (1934),
care impreuna cu Tehnica monografiei sociologice- a lui H. H.
Stahl a indrumat cercetarile monografice din ultimii ani, este
un rezultat al unei activitati colective, ea expune principiile
formulate de Profesorul D. Gusti i colaboratorii si, printre
care ne gasim din 1927 si noi, in legatura cu monografia 60ciologie.

Dintre lucrarile cu un caracter personal not5.m RealiIncercare de ontologie regionala- (1935)

cateva din cercetarile la teren.
In Realitatea sociala- ne-am propus s. -ch'utni daca exista
o regiune ontologica a societkii, oare s poata fi privita ca
obiect al sociologiei. Pentru deslegarea acestei probleme am
recurs la trirea directa in societate, ca sa dobindim astfel
datele cele mai sigure, de natura nemijlocita. Asa dar, problema: societatea ca existenta; metoda: trairea noastra proprie
In aceasta existenta.
Rezultatele pe care le-am dobandit sunt urmatoarele: 1.
tatea sociala,

Societatea este in primul rind o stare de contiintn, ea se

bazeaza pe simtimntul de noi'', care dei mai putin stucliat,
exista cleopotriva i paralel simtimintului de eu". Aceasta constiint, pe care o numim socia'
ne infkiseaza societatea ca

pe 2. o convietuire omeneasen. ConstiMta sociala ne deschide

spre semenii nostri i numai spre ei i ne leaga.
comunitate de vieata.. Comunitatea sociala este: 3. de natur'

sufleteascn, mi biologica. 4. Societatea fiind vieata, insemneaz

activitate, anume: 5. activitate spiritualn, pentruc in socie-

tate nu intra decit vieaa sufleteasea desvoltata de constiinta

sociala, adica activitatea dotati ca un inteles si o valoare. 6.
Rezultatul activitatii spirituale este fapta cu un inteles autonom
sau spiritul obiectiv. 7. Spiritul obiectiv 6 vieata social. sunt
(Craiova, 1936, pg. 63), E. Sperantza : Introducere In Sociologic, tomul I.
Istoria conceptiilor sociologice (Cluj, 1938, pg. 467), etc. Apoi Mosely s Roucek

(op. ell ), G. Richard (in darea de seama despre Arhiva pentru Stiinta si
Reforma Sociala, 1933-1935, in Revue Internationnale de Sociologie, August
1936), D. Wamofte (in Revue de lInstitut de Sociologie, nr. 2, 1934, pg. 425
427), G. Jacquemyns : La Vie sociale dans le Borinage huillier (Bruxelles
1939, pg. 8),

www.dacoromanica.ro

$coala dela Bucuresti

585

identice cu clomeniul culturii. 8. Societatea nu este o fiinta

colectiva supraindividuala, ci o functiune a omuiui care numai
datorita convietuirii este in acelasi timp i individualitate i fiinta
socia' la. 9.

Societatea este un nou plan de existenti, anume

planul existentei umane creatoare de cultura'. 10. Ea este o

existen t polar care cuprinde intr'un pol constimta individuala,
In celalalt, grupul tovarsilor. 11. Da astfel nastere unei structuri particulare de natura' spiritua/-obiectiv6 i structural-func(ionarii. 12. Aceasta realitate este sui generis, ea nu poate fi

reclusa la nitnic altceva din cosmos. Prin urmare o stiint

ei devine posibil.
Sociologia ca 5tiinti cerceteaza unitatile sociale concrete
pe temeiul observatiei pentru a stabili tipurile lor structurale,
functionale si evolutive 6 d astfel socoteala de realitatea

la asa cum se desfasoara ea in timp 6 in spatiu1).

Pe planul cercetarilor directe a unitatilor sociale ne-am
ocupat pan acum de ct,tele de copn-, cetele de feciori, organizatle barbatesti, de categoriile sociale, de carciuma 6 de
pastorit 2). In stucliul nostru Stana din Muntii Fagarasului-,
ca s struim cel putin asupra uneia din contribuliile teoretice
ale cercetarilor noastre de teren, dupa ce am aritat c pentru
sociologia poporului romnesc cele dota tipuri de vieati social,

etnici, vieat de pastor si vieati de plugar, sunt de cel mai

mare interes, am caracterizat pe scurt cele doua tipuri sociale
6 importanta lor pentru lamurirea istoriei nationale. Vieata
ciobaneasca nu cunoaste felul de trua' trupeasch a plugardui,
munca grea a cmpului, marginirea la o bucata oarecare de
pamint, peste care trebue si stea aplecat mereu, in intelesul
adevarat al cuvntului, arndu-1, sapanclu-1, culegandu-1. In schimb

nici vieata de sat nu cunoaste greutatile vietii pastoresti, desi

par a fi mai putine, alergatura, ploile, furtunile, asprimile muntelui i lupia directa cu salbaticiunilo. Si tot asa nu se potrivesc
in privinta partilor usoare ale vietii. Stana nu cunoaste sarbatoCf. 5i Sociologia contimporanA (in Arhiva etc,, nr. 1-2, 1934). Pro-

blema sociologiet (in Revista de Ftlosofie, nr. 1, 1934), Stiinta Natiunii (in
Revista Fundatiilor Regale, nr. 12, 1934), MetafizicA 51 sociologie (in revista

Gand RomAnesc, nt. 8, 1933 si nr. 1-2, 1934), Vointa socialA (in Sociologie
RomineascA, an. II, nr. 4, 1937), CAteva consideratii in legAturA cu intelegerea sociologicA (in Sociologie RomineascA, an. II, nr. 7-8, 1937).
Cf. StAna din Muntii FAgrasului (in revista Boabe de Grau, nr, 6,
1934), Observatii sociologice privitoare la copiii din DrAgus (in Arhiva etc.,
nr. 1-4, 1933), Categoriile sociale cornovene (in Arhiva etc., 1932), Ceata
f eciorilor din DrAgus (in Sociologie RomfineascA, an. I, ur. 12, 1936), ateva
date privitoare la o carciumg. tirAneascA (in Arhiva etc., 1-2, 1937), Clubul
Husarilor (in Arhiva etc,, nr. 3-4, 1934).

www.dacoromanica.ro

Seoala dela Bucure*ti

586

rile, praznicile, petrecerile; satul nu cunoaste rgazul, hoinreala

si gndurile sloboG-le. In sat vieata este a obstei, insul nu este
cleat o frm. neinsemnat din vieata ei ; la stni vieata e
mai neatrnat, mai singuratic, mai a fiecruia. aici legaura

e mai strns cu firea inconjuratoare dect cu oamenii. Din

indeletnicirile acestea dou, plugritul i ciobnitul, nasc cu necesitate forme originale i diferite de vieat".

Am atras apoi atentia asupra legiturilor dintre cele dou

tipurl de vieat social etnic. O cercetare mai aproape s'ar
putea s descopere imprejurri mai prielnice productiei spirituale (art, folclor, stiint

filosofie popular)

in viea ta

pistoreascg decat in cea plugireasc. Rspndirea acestor productii in vieata steasc, Oda' la colorarea acesteia cu trsturi
puternic pstoresti, n'ar inflisa o prea mare tain. Legtura
intre cele dou tipuri de vieat este o inlesnire fireasc, iar
directia inruririi se impune prin numrul productiilor si noutatea lor. Ciobanii ii poart pretutindeni cantecele i credintele
si le rspandesc prin comunicativitatea care e destul de cunoscut. Pentru sat - mult vreme faptul acesta a putut s insem-

neze singurul mijloc de a afla un cntec nou, un cintec din

alt parte, alte lmuriri despre lume si vieat, sfaturi necuaduse azi din militrie,
sau de drumeti (destul de rspnditi) si mai ales de crti,
de scoal si de steni de-a-dreptul din alte sate 5i dela oras,
Pstorii au putut sa indeplineasc mult vreme functia de Innoscute pentru necaz sau nenorocire,

noire a vietii spirituale ssite5ti, Orin prestigiul omului umblat

care stie multe, fat de vieata asezat si de supunere social
a sa
Faptul acesta ar explica in alt chip decat prin originea pastoral a poporului romnesc (teza Ovid Densusianu),
caracterul pastoral al fol orului romnesc.
Activitatea noastr sociologic5., la fel cu a celorlalti p`arta5i
ai

coli

sociologice dela. Bucuresti (M. Vulcnescu, H. H.

Georgescu, I. Ionic, Anton Golopentia etc.)

Stahl, D. C.

este abia la inceput, incat ne putem multumi cu aces te ea' teva

indicatii, lsand in sarcina celor care vor veni dup noi, s o
inregistreze in intregime si s o judece dup valoarea ei definitiv.

www.dacoromanica.ro

IV. INCHEIERE.
(Bdantui soczologiei romanqti i perspectioele ei de desvoltare).

Cu toate lipsurile, de care ne dam foarte bine seama,

tabloul acesta al sociologiei romanesti dovedeste cu prisosintg
existenta unei sociologii in tara noastri i arata caile ei principale de desvoltare.
Dupii o lunga perioada de pregatire in care nu se poate
vorbi de sociologie, ci numai de idei sociale sau uneori si mai
putin, de ma:erial care poate fi intrebuintat sociologic (Milescu,
Cantemir etc.), ,au aparut o searp5 de incercari constiente de
a rezolva pe cale stiintifica probleme sociale si politice romnesti.

Daca ar fi sa stabilim o data anumita pentru ivirea sociologiei

la noi
procedeu care in 5tiinti are intotdeauna un caracter
arbitrar
ar trebui sa ne oprim la anul 1848. Ideologii revolutiei din 1848 fie ca au, pregatit-o, fie ca au savarsit-o, fie
c.a au lamurit-o, sunt cei dintai sociologi romani. Era si firesc
s se intample asa. Ideile sociale nu apar la intamplare, ele
stint provocate de evenim. entele sociale, de transformarile ivite
in structura vietii sociale sau de luptele politice care urmaresc
asemenea transforman.
Prin urmare patrunderea capitalismului si formarea burghe-

ziei romane in conflict cu vechile stari

cu alte forte sociale,
au provocat primele ganduri care pot fi socotite sociologice.
Faptul ca cel mai de seama reprezentant politic al liberalismului

romanesc, Ion Braianu, e cel dintaiu (sau printre cei dintai)

care intrebuimeaza termenul de sociologie, poate fi socotit din
pricina aceasta deosebit de semnificativ. Revolutia 1iberal5 avea
nevoie de sprijinul stiintei pentru a intari hunea notia pe care o
consfintea. Se pare insa c,a burghezia mai demult formata
care se intrea treptat prin carnert, industrie si finante, nu

www.dacoromanica.ro

Bilant s perspective

588

avea nevoie de o sociologie cons tructiva, ci doar de una justificatio. La 1848 burghezia romina era mnchegat i In curand
ea a devenit triumfatoare in tate sectoarele vietii publice (economie, politica, legislatie, administralie)

deci isi impunea

interesele cu destula usurinti.. De aceea sociologia liberal n'a

avut o sarcm' a combativa, nici una constructiva., ci trebilia doar
sa arate la inceptit aoantajele revolutiei blirgheze (de unde conceptele ei fundamentale: progres, civilizajie, perfectibilitate, soma' bilitate, educatie, ratiune, tehnica, stiinta, propn'etate, bogatie,
libertate), iar mai tarziu s demonstreze caracterul normal al

evolutiei burgheziei si al istoriei nationale liberale ($tefan ZeSociologia pe unja aceasta iusoteste evolutia sociala pentru

ca sh o jusfifice, nu o pregiteste, nici nu o cladeste. Initiativa

socia'

nu-i apartine

astfel ea are

tot timpul un rol de

mina a doua.

Fortele sociale burgheze nu erau insa singure in societa tea romneasca. Ele au intimpinat in chipul cel mai firesc
rezistenta sau atacul altor forte, care au avut fiecare cite o
sociologie a lor.
Mai intii, liberalismul trebuia sa disolve starile vechi, pe
care voia si le inlocuiasca nu numai in viata economica, ci
In viata politic. Starile vechi erau reprezentate de boieri, care
stapaneau pminturile, satele de cl'Acasi, slujbele publice i toate
privilegiile legate de acestea. Liberalismul va ataca deci marea
proprietate in numele dreotatii sociale, clacisia in numele
privilegiile in numele egalitatii etc. si va ciuta si le
acapareze intr'o forma sau alta in folosul burgheziei. Reactia'
starilor vechi faja de atacurile liberale a dus pe plan politic la
conservatorism, iar in teoria sociala la sociologia junimista.
Triumful liberalismului are insa i unele urmari neprielnice

pentru burghezie. Cea mai de semi a fost trezirea taranimii

prin liberarea de serbie i improprietatire
care a ajuns
repede la constiinta intereselor sale proprii, diferite de ale
boierimii si ale burgheziei. In momentul in care burghezimea a
dat lovitura de moarte boierimii. scotand de sub puterea ei
firinimea, a inliturat un potrivnic istovit prin evolutia istorici
si 1-a inlocuit cu altul, viguros ca structura, puternic ca nutnir
i capabil de o desvoltare neprevazuta. Cind minoritatea burgheza s'a inscaunat In locul minoritatii boieresti la conducerea
statului a trebuit si desrobeasca majon'tatea firineasci i si o
tase apoi sa se organizeze intr'o tabara adversa. Luptele Prawww.dacoromanica.ro

Bilant si perspective

589

nimii au dus la o politica taraneasca, iar pe plan de gOndire

la sociologia. poporanista si firanista.

0 alta urinate neprielnica pentru burghezie a propriului

ei triumf, a fost ivirea primelor elemente muncitoresti, legate
In chip firesc de industrializare 'si masinism, ivirea proletariatului romOnesc, e drept putin insemnat ca numar si putere, dar
totusi un proletariat, care avea interese potrivnice - burgheziei
si care dela inceput s'a constituit ca un adversar necruttor al
ei. Proletariatul lupta pentru ziva de maine in nadejdea ca va
izbuti sa procedeze intr'o zi fata de burghezime exact cum a
procedat aceasta fata de boierime. Lupta proletara a dus pe
plan politic la socialism, iar in teoria sociala la sociologia
socialista.

Asa dar liberalismul intimpina pe de o parte fortele boierimii pe care voia. sa le nimiceasca, pentru a le lua locul, pe
de alta parte fortele desrobite ale taranimii si fortele create
prin propria sa desvoltare, ale muncitorimii. Conservatorismul
i se opunea in numele trecutului, taranismul in numele prezentului (marea majoritate taraneasca a tarii), socialismul in numele viitorului.

In timp insa ce se ducea lupta aceasta de interese pe clase

se indeparta de rosturile ei permanente, isi
primejduia specificul national, isi instraina finta ei romAneasca,
pentru a lasa joc liber finantei internationale, civilizatiei de
pretutindeni si populatiilor de origine etniea eterogena. Liberalismul a avut nevoie pentru deplina lui izbOnda de sprijinul
strainatatii, sprijin pe care a trebuit sa-1 plateasca cu numeroase
concesii economice, politice si culturale fag de ea. Din pricina
aceasta liberalismul a provocat si adversitatea nationalismului,
In numele intereselor permanente ale fiintei noastre nationale,
ceea ce a dus in afara de o politica nationalista, la o sociosi particle, tara

logie nationalista.

Nascute din nevoi diferite si urmarind scopuri separate,

parivnice sau straine uncle de altele, cele patru sociologii politice romnesti ivite in veacul al XIX-lea in opozitie Cu sociologia liberala, au avut in chip necesar structuri si evolutii
deosebite.

Sociologia conservatoare sau junimista are un caracter critic,

de negatie, aparut din nevoia de aparare. Cei mai lucizi reprezentanti ai conservatorismului ti dadeau foarte bine seama ca
singura cale de a apara vechile interese, fra a le compromite
www.dacoromanica.ro

590

Bilant i perspective

i mai r.u, este de a ataca pe cale notita si in aceeai 1115SUriii

ca singura cale de a incetini disparitia stirilor vechi, cand pastra rea lor completa devine cu neputint, este de a incetini
aparitia celor nou. (P. Carp). De aici caeva urmri caracteristice: 1. Sociologia liberala i cea junimist au aceleasi preocupari, mai exact, socialogia junimista adopta problemele sociologiei liberale, numai ca le da o deslegare deosebita. Cu alte
cuvinte. desi sociologia junimist e o preocupare ivita din nevoile
boierimii. nu discuta chestiunile acesteia, ci pe cele ale burghe-

zimii, numai c ori de cate ori sociologia liberala va gasi

un fapt e normal, cea junimista Il va socoti anormal; ori de
cate ori sociologia liberala va cauta sa justifice un eveniment
sa-i arate avantajele, sociologia junimista va cauta sa-1
duiasca i sa-i scoata la iveal defectele. Astfel sociologia junimista nu va ataca progresul, nici cultura, nici chiar institutiile
liberale, dar va critica progresul savarsit de liberan, in numele
progresului adev&at, pseudo-cultura liberala in numele culturii,
institutiile liberale improvizate (imitatie, spoiala, forma fara
fond) in numele adevaratelor institutii liberale (savarsite de jos
cu intentia vadita
In sus, cu forma care exprima fondul) etc.
de a incetini desvoltarea liberalismului (Titu Maiorescu, C.
Radulescu-Motru). In ultima analiza, liberalism si junimism sociologic insemneaza doua feluri de a privi aceeasi desvoltare

sociala, unul Cu dorinta de a o accelera si de a o justifica,

cellaU cu dorm. ta de a-i incetini mersul i a-i tagadui valoarea.

2. Totusi evolutia celor doua sociologii nu este paralela, cum

s'ar putea crede. In timp ce liberalismul triumf a, avea o nevoie
tot mai reclusa de o justificare, pentruca se impunea prin forta
lucrurilor, nu prin puterea argumentelor. Teoria liberala devenea de prisos din pricina realitatii liberale. De aceea dela 1848
incoace, cu exceptia ea-torva momente de criz a capitalismului,
sociologia liberala a fost in continua. descrestere. Dimpotriva, cu
cat conservatorismul era. mai ,primejduit, alungat din vechile lui

pozitii, cu arat teoria conservatoare era mai necesar., cu atea

sociologia junirnist mai desvoltata, mai adanca, mai necrutatoare. De aceea in timp ce liberalismul biruia pe plan social,
iar sociologia. liberala isi saracea continutul, conservatorismul

era infrant treptat, iar sociologia junimist se desvolta la maximum. S'a spus intotdeauna despre hberali cu o nuanta de
dispret, c n'au avut de partea lor intelectuaiji. Adevarul pare
a fi ca nu i-au avut pentruc n'aveau nevoie de ei. Liberalii
www.dacoromanica.ro

Bilant si perspective

591

i intareau rndurile cu industriasi, cu negustori i cu bancheri.

Acestia le asigurau indeajuns succesul economic si succesul
politic. Dimpotriv conservatorii atrgeau intelectualii pentruc
aveau nevoie de ei, atat pentru a inlocui boierimea in descrestere,
cat i pentru a duce lupta de critica i tagduire impotriva liberalilor si a se pastra astfel in vi ata politica. Situatii diferite
au impus mijloace deosebite. In privinta aceasta cazul Junimei-

este deosebit de semnificativ1). Afirmatia c Junimea- a avut

inapoia ei pe conservatori este adevarat, dar ca unele rezerve

care nu pot fi nesocotite. Junimei:- a strns intelectuali din

bate clasele sociale i chiar de toate nuantele politice, cu bate

ca ea insasi era conservatoare-. Faptul nu se poate lmuri

numai prin simpatia dmtre boieria veche, de nstere, i boieria
nou, de carte, ci trebue s se tina seam de imprejurarea
aratata, o pozitiile conservatoare fiind in continu criz, aveau

nevoic de intelectuali ca sa se intareasca. Junimea- atrgea

intelectuali din bate partite si ea insasi a fost cu putint tocmai
pentruc era conservatoare, caci aici erau probleme de gandit,
aici intelectualii i gaseau o intrebuintare maxima' si li se asigura succ,esul atat in viata intelectual, cat i in viaja social
politic. Pe cand liberalii promovau pe capitalisti, pentru
a-si intri situatille castigate, conservatorii promovau pe intelectuali, pentru a-i intrebuinta impotriva liberalilor. Se intelege
de ce in timp ce liberalii stpaneau bancile, junimistii stapaneau
universitatile. Fiecare intrebuinta mijloacele pe care le avea
la indeman si care se potriveau mai bine cu situatia de fapt.

3. 0 ultim urmare, paradoxal la prima vedere, a fost

sociologia junimista a ajLftat, se intelege fara voia ei, realizrile
liberalismului mai mull decat sociologia liberal. Sociologia liberala justifica, inainte sau pe urma, dar totdeauna justifica infptuirile liberate. Acesta a fost rostul ei i atata vreme cat a fost
nevoie s si-1 indeplineasc, si 1-a indeplinit. De aceea spuneam
a.' ea n'a avut un caracter constructiv. Sociologia junimist avea
alt rost. Ea critica toate infptuirile liberate, le critica din ofi-

cie, nu numai in parlament, ci pretutindeni, in publicatii, in

universitati, in prelegen' publice. Critica aceasta n'ar fi fost insa

eficace daca se marginea s nege cena ce fceau liberalii, ea

a fost silit sa arate si cum ar fi trebuit sa se procedeze, lucru
de care in chip fatal liberalii au fost nevoiti adeseon s. tin
1) Cum poate este semnificativ faptul mai recent ea: eel mai de seam
sociolog liberal, .5te fan Zeletzn, n'a fost membru al partidului liberal. Acesta
n'a cautat sa-1 cbstige pentrucb: probabil n'avea ce face cu el.

www.dacoromanica.ro

592

Bilant si perspective

seama. Pe calca aceasta sociologia junim' istg a colaborat mai

totdeauna, fr sg vrea, cu liberalismul, si a asigurat realizarilor acestuba' mai mula prodenti, mai mult spirit critic, mai
multg seriozitate, lucruri pe care nu si le putea asigura pria
puteri proprii i nici prin sociologia liberalg, de esentg justificativa'. Faptul acesta ar merita s'a fie cercetat ()data mai de
aproape.

Cu totul alta este situatia celorlalte sociologii politice din

veacul al XIX-lea si inceputurile veacului al XX-lea. T5zanimea s'a zbitut pang la marea reforma' agrarg de dupg rgzboiu
in concliti; de vialg deosebit de grele, cunoscute din toate scrierile de specia' liiate. Dar pe cand boierirnea i burghezimea isi
puteau spune cuvantul cu usurinta prin pgrtasii lor, *anime&
nu avea alta cale pentru a-si manifesta nemultumirile decat
rgscoalele, care deveniserg. endemice. De aici rolO1 specific al
sociologiei tgrgniste sau al celei poporaniste. 1) Ea trebuia
pe de o parte s'U' cerceteze nevoile tgraninu'i i sg le exprime
in limbaj stiintific. Din pricina amaste prirnele cereetgri de teren
din Romania s'au indreptat spre agricultura. i spre sa,te (Ion
Ionescu dela Brad). 2) Ea trebuia pe de alta parte sg explice
rgscoalele i sg pung in loming revendiegrile t'Afines-ti. De
aceea o foarte mare parte din vechea sociologie targneasc.
a inflorit in jurul rgscoalelor (Radu Rosetti).
In sfarsit,
sociologia poporanistg dando-si searng de insemngtatea targnimii

si de structura i evolutia specifica. a tairilor agrare, a cerut

potrivirea formelor politice la aceastg realitate i deci o alti
desvoltare decat cea infgptuit de liberali sau cea imaginat
de socialisti (C. Stere). Sub toate formele ei, sociologia aceasta
exprima nevoi s; cauta solutii, incercand si obting o .viati mai
bung pentru majoritatea locuitorilor
Sociologia tgrainistg (poporanistg) nu are prin urmare nici

caracterul justificativ al celei liberale, nici caracterul critic al

celei junim' iste, ci un caracter de revendicare, de cercetare, explicare si exprimare a nevoilor tgrgnesti si de incercare de ,a le
gsi o deslegare.
Sociologia socialista n'avea la noi un temeiu social serios
proletariatul era foarte redus
incat ea ne apare in ce
priveste planurile de viitor ea o himerg, cu neputintg de infptuit,
iar fatg de realitatea existentg, atitudinea ei a fost eclecticg,
asenignatcare in multe privinte cu sociologia junimist in critica

www.dacoromanica.ro

Bilant si perspective

593

burgheziei 6 Cu cea poporanista." in revendicirile sociale (Gherea). Din aceeasi pricini ea a fost cea mai putin desvoltat dintre
toate pozitiile sociologice aprute din nevoi politice.
In sfrsit, sociologia nationalisti, foarte bine reprezentati
In tot acest rstimp, oglindea indoita nevoie de a critica valorile

strine in numele celor etnice, valorile noui, de import'', in

numele celor traditionale, autentice", si de a indruma creatiile
socia' le i

spirituale eatre pstrarea specificului national, catre

organicitate i originalitate. De aici cele dou6 fete ale ei care

se intregesc una pe alta in cadrul aceleiasi conceptii de viat:

1) criticii necrutitoare a procesului de instriinare a culturii
romnesti, si 2) indrumare a creatiilor culturale in duhul national rominesc. In ultimi analizi sociologia nationalisti este de
esent normativi, ea pretuieste toga activitatea 6 toate creatiile
tirii in lumina idealului national si cauti si impuni acest ideal,
ca find singurul valabil in toate sectoarele ivilizatiei rominesti. Faptul c sociologia. nationalist numir printre reprezentantE si pe Mihail Eminescu, uriasul creatiei romnesfi, demonstreazi parc experimental, prin proba infptuirii istonce,
valoarea originar 6 eterni a normei propvduite de ea. Chiar

daci Eminescu s'ar fi ,multumit cu opera sa poetici, fir si

fi desvoltat vreo ideologie socia inci ar fi fost un argument
gritor dela sine pentru sociologia normativa in sens romnesc
care a urmat dupi el, adici pentru nevoia 6 putinta unei culturi
supericare care si: desivrseasci strvechea noastri cultur ef--

nici, de esent5 popular (Aurel Popovici, A. C. Cuza, N.

Iorga, S. Mehedinti).
Acestea sunt fetele prIcipale ale sociologiei romnesti din
veacul al XIX-lea si inceputurile veacului al .XX-lea: 1) o
sociologie justificativa, cea liberali; 2) o sociologie critic5,,cea
junimist; 3) o sociologie revendicativa, cea poporanist; 4) o
sociologie uto pica (in raport cu vremea), cea socialisti; 5) o
toate cinci de strucsociologie normativ,6, cea nationalisti;
turi .si tendinte politice.

Dela sfrsitul veacului al XIX-lea spre zilele de fati a

aparut insi, alituri de sociologiile desvoltate de miscrile politice de atunci, din nevoile lor de lupt i construcjie social,
o sociologic autonomi, de structur i tendinte pur stiintifice,
care a insemnat un pas hotiritor in constituirea sociologiei romnesti. Sociologiile structurate politic pot fi, cum s'a dovedit
www.dacoromanica.ro

38

594

Bilant si perspective

In nenumarate randuri, de un folos practic foarte mare, dar

ele raman prin. insasi esenta 'or, legate de anumite interese si
deci de anumite perspective de cunoWere, care le inchid atilt
caile ,mor cunostinte sau adevaruri integrale, cat si caile unei
obiectivitati stiintifice riguroase. In alcatuirea lor stiintifica infra
de sigur numeroase adevaruri scoase din experienta i nevoile

reale ale unei prti din viaja sociala, dar mai tadeauna se indeparteaza sau se nesocotesc alte adevaruri, care pureed din
nevoile altor categorii de viat. Originea
experien
a straduintelor stiintifice impune acestora desbinarea, lupta
partialitatea caracterisfice acesteia. Apoi sociologiile savarsite
din nevo; politice trec in chip necesar granitele cunoasterii obiec-

live, pentru a deverii instrument de valorificare sau apreciere a

realitatil sociale. Ele nu se multumesc sa arate numai ceea ce
exista, sI constate si s explice realitatea socia l asa cum este
ea, sin' gura sardna a sociologiei ca. stiinta, ci vor cauta, cum
am vazut, s aprecieze aceasta realitzte, fie pentru a-i gasi
o justificare, fie pentru a o critica si a arata cum ar trebui
fie, pentru a formula pe calea aceasta anumite revendicari, fie
pentru a o indruma i a-i impune anumite norme mai dinainte
stabilite. Se intelege a sociologia totusi ia i in chipul acesta
fiinta si d destule roade, pentru a-si dovedi in dea.juns rosturile, dar ea nu va izbuti sa-si arate toat msura de care este
in stare; pe calea aceasta ea se condamna singura la o implinire trunchiata. Tocmai pentru a intemeia 5tiintific actiunea
politica, sociologia trebue sa adopte o viziune apotitid, sa se
ocupe de realitatea social nu in numele politioei sau in cadrele
ei, ci in chip neatarnat, cu cat mai multa nepartinire, pentru
a pune astiel la indemana oamenilor de stat dornici de a-si
intemeia" actiunile pe realitati, o documentatie stiintifica cat mai
sigura" si cat mai completa'. Sociologia in masura in care este
#iinNnu poate accepta fara primejdia de a se indeparta tocmai'
de natura ei tiinjific, niciun fel de amestec strain in activitatea
ei. Sociologia in msura in care este insa stiinta realitOitii sociale, poate fi de folos in chipul cel mai firesc tuturor actiunilor
omenesti. deci i actiunilor politice, care au nevoie pentru reusita lor de cunoasterea reditatii sociale.
Dar intru cat domneste cel putin in unele oercuri
oarecare confuzie in privinta raporturaor dintre sociologie
viaja politic, sa precizam si mai mult cele afirmate de noi.
www.dacoromanica.ro

Bilant si perspective

595

Exemplul urmator ni se pare destul de lmuritor. Precum vantul

nu bate pentru ca s. miste morile de vant, ci mintea omeneasca

se foloseste de vant pentru a pune in miscare morile, nici sociologia (cu diferentele usor de sezisat), nu se desvolta in chip
necesar pentru ca s inlesneasca actiunea poiitic, ci aoeasta se
poate folosi sau uneori trebue sa se foloseasca de ea pentru
a-si mari sau asigura eficienta. Exista, se intelege, o diferenta
,esentiala pe care nu o nesocotim. Fiind vorba de o activitate
omeneasca, actiunea politica poate cere sau impune nu numai
folosirea, ci si aparitia sau desvoltarea unei sociologi de care
ea are nevoie, cum am aratat pe larg c s'au i petrecut lucrurile in tot decursul veacului al XIX-lea, dar aceasta nu insemneazi ea se modifica insasi structura logia a sociologiei, natura ei ca stiinta. Actiunea politic poate cere sau impune pentru

teluri proprii, de pilda zidirea unei catedrale (tot fapta orneneasca.), dar aceasta nu Insemneaz c arhitectii pot inlocui
principiile arhitecturii cu principiile politicei. Cele din urma pot
inrauri sau conditiona pe cele din-tal, in bine sau in rau, cum
s'a intamplat frecvent in istorie, dar nu le poate desfiinta. Sociologia fund stiintii, nu actiune politic, teorie nu practica, are
ea principii specifice de structura i desvoltare, care pot fi
(si sunt de obiceiu) inraurite sau conditionate i politic, dar

care nu pot fi niciodata indepartate cu desAvarsire, fara a se

desfiinta sociologia

Se intelege acum de ce socotim sociologia provocata

sustinut de miscarile politice, in cadrul activitatii lor de alta
natura, ca o putint implinita din punct de vedere stiintific numai
pe jumatate, fiind diformat prin originea ei i sprijinul primit

din alta parte si de ce socotim ca un pas hotaritor despartirea

sociologiei de activitatea i cadrele politice.

Procesul de separare a sociologiei de politica practic se

datoreste la noi universitatilor. Acestea au dat putinta, prin
rostul 5i organizarea lor, ganditorilor cu inclinari teoretice
se ocupe de realitatea sociala in chip desinteresat, pentru a
cunoaste si explica, nu pentru a transforma. Incepand timid, in
opera celor dintai creatori de sisteme filosofice dela noi (Conta
si Xenopol), sociologia devine treptat o preocupare ,covarsitor
teoretica in opera profesorilor de sociologie de azi (D. Gusti,
P. Andrei, Tr. Braileanu, E. Sperantia).
www.dacoromanica.ro

Mani si perspective

596

Astfel purificat, sociologia a putut deveni apoi, prin Ini eercerrile monografice, din nou de
folos actiunii politice, dar de asta dati sit-a pstrat in intregirne
atAt initiativa, sau neatarnarea, ct j structura ei
Sociologia romneasc de azi, cu cele dou directii principale ale ei, una speculativa, universitar, alta de teren, monografic, nu vrea s svarseasc deck opera -tiintifica.
Sociologia universitar in forma ei tipic se ocupa de probleme lipsite de actualitate, Ara' vreo legkur precisA cu realita.tea social romaneasci, de aceea actiunea statului roman
foloseste foarte prim' pe urma ei. Sociologia universitar
mentine in cadrul foarte util al preeitirii teoretice a studentilor,
a orientirti lor in problemele sociale generale, fr de care nu

stitutul Social &min

se pot intelege nici desvoltarea social istoric5., nici structura socialA a vremurilor noastre, dar se tine in genere departe de problemele sociale in care e interesat direct statul.
Dimpotriv., sociologia de teren, pstrand structura teoreticil dobAnditi prin eforturile universittilor, cerceteaz.

sociale dela noi i din pricina aceasta ea pune la indemana statului un material documentar care este i rominesc
de actualitate si care deci poate fi intrebuintat de acesta in.
actiunea lui de guvernare. Sociologia de teren este Para indoiali conditionar i ea de momentul istoric in care ne gsim.
Institutul de Stiinte Sociale al Romaniei, care reprezint azi
cercetrile de teren, continti activitatea Asociatiei pentru Stiinta
Reforma Sociat creat, imediat dip rzboiu. Momentul
acesta este in deajuns de gr itor. Unirea mai tuturor tinuturilor

romnesti in cuprinsul tarii mari a pus problema cea mai boilritoare din toat. istoria Romnilor: dac este in stare neamui
romnesc pus in sarsit, in conditii normale de activitate, s'a
creeze o civilizatie 1 o cultur de esent. superioar. In once
caz incercarea rnerita i trebuia cu once pret fcua si se pape
c problema e pe cale de a fi deslegat as tzi in mod pozitiv,
prin eforturile neincetate ale tuturor sectoarelor vietii romnesti.
De sigur opera inceput trebue continuat i dessvArsit, dar
important e c ea s'a dovedit poslbd5. In opera aceasta de

nu putea s stea
de o parte si se intelege, cu at& mai putin stiinta reaht.tii
reconstructie

i creatie

romneasc stiinta

sociale., adie sociologia. Far s-si trdeze rosturile ei specifice de cunoastere teoretio, sociologia poate coopera la realizrile statului cu conditia simpl s se ocupe de realittile sociale

www.dacoromanica.ro

Bilant si perspective

597

pe care statul are nevoie sa le cunoasca, adica realitatile sociale

cele ale tarilor cu care suntem in contact. Este

meritul sociologiei de teren (D. Gusti) de a fi demonstrat putinta acestei cooperari si este meritul statului ori de cate ori
'one seama in actiunile lui de documentatia stiintifica existenta.
romnesti si

Perspectivele sociologiei romnesti se desprind, in lumina

celor infatisate, destul de lamurit.
Sociologia universitara isi va continua rosturile ei educative, de indrumare teoretica a generatiilor tinere in domeniul
realitatilor sociale.
Sociologia de teren isi va continua rosturile ei de curtoastere, &and preferinta realitatilor sociale romnesti.
Atat sociologia universitara, cat si sociologia de teren
vor coopera si mai departe la infaptuirile statului, prima prin
pregatirea tehnicienilor de care acesta are nevoie, a doua prin
procurarea materialului stiintific documentar nec,esar actiunii de
stat.

Cele doua curente sociologioe se vor apropia treptat,

modul cel mai firesc, unul de altul. Sociologia universitara
se confunda uneori cu cea de teren, cum e cazul scolii dela
Bucuresti, din cadrul ereia Profesorul D. Gusti a initiat
conduce cercetarile la teren, iar colaboratorii sai universitari

(Mircea Vulcanescu, H. H. Stahl, Traian Herseni si Anton

Golopentia) au fost formati prin cercetrile la teren. Din pricina aceasta cursurile 6 seminariile universitare vor putea s
desbata probleme sociologice romanesti, iar oercetarile de teren
se vor putea extinde in toate centrele universitare. Universitatile

vor capiita astfel un rost nou, fara s. se inlature cel vechiu,

de a colabora in mod direct la opera nationala a statului, prin
documentarea pe care o poate da. Cercetarile de teren isi vor
pastra la rndul lor, prin contactul cu universitatile, caracterul
lor teoretic i deci viziunea sociologica adevarata (P. Andrei).
Deci 6 una si alta din cele doua directii .sociologice romnesti
au numai de catigat din strusa lor colaborare.
Dar faptul cel mai insemnat pentru menirea stiintifica

a sociologiei e ca prin adncirea cercetarilor de teren (f acute

de universitati si institute, adica de oamenii de specialitate),
sociologia ronfaneasca poate ajunge cu vremea la o sociologie
originala de mari proportii, care sa se impuna' si in strinitate,

si care deci s infaptuiasca un sector insemnat al culturii nawww.dacoromanica.ro

598

Mint s perspective

tionale, sectorul creatiei tiintifice. Dupa ce va ajuta cu mijloacele ei specifice neamul romfinesc in incercirile lui de a
infAptui o mare cultura, sociologia, prin cercetarile de femur
va putea s fie ea insai un element insemnat din aceasta cultura.
Acestea sunt eateva din perspectivele care se deschid sopio-

logiei romnegi, in lumina carora once efort, oricat ar fi de

mare, este in deajuns de rasplatit.

www.dacoromanica.ro

PEDAGOGIA
INTRODUCERE
In paginile, ce urmeaza, expunem trecutul pedagogiei romanesti, dela primele ei inceputuri modeste i pani astazi.
Istoria pdagogiei unui popor este istoria reflexiunilor sale
asupra educatiei din punct de vedere al naturii ei, al idealurilor
mijloacelor pentru cultivarea i perfectiunea omului. Iar
daci avem in vedere, c idealurile educative sunt in ultima

esenta scopuri de vointr, o astfel de istorie este in fond

insasi istoria oointei, de eclucatie a unui popor, a luptei lui pentru

o anumita viata spirituala, a aspiratiilor lui spre excelsius".

Cu acest caracter, istoria pedagogiei nationale implineste
arolul pretios de felturi de istoria' filosofiei si a culturii
reastr& prin care sa privim in adancurile i legile spiritului poporului, In grija i lupta lui pentru a-si implini in istorie destinul propriu. Pentru poporul insusi, ea este totodati o scarli, pe
care el poate sa urce spre cunoasterea de sine insusi, in vederea
descoperirei i caracterizarei directiilor i aspiratiilor lui culturale. De aceea, actul de a cerceta i scrie o astfel de istorie,
formeaz o magnific obligatie stiintifica i national.

Dar valoarea i utilitatea istoriei pedagogiei romanesti,

pe care am fixat-o prin considerarea ei din punct de vedere
hegelian, creste impteator, prin biografiile intelectuale ale pedagogilor nostri, care in mod firesc constituesc miezul ei. Astfel,
infatisand trecutul de peste 300 arii al pedagogiei romfinesti, ea

explica cititorului realizarea ei prin focul gndirii, 'Ducat:a cu

bucata, ca interesant monument cultural al nafiunii; ea pi-me
In lumina clar, apuse figuri de carturari romni, cu munca lor
www.dacoromanica.ro

600

Introducere

de meditatii si idealizare, de cautare i cercetare a adevarului

povesfincl vieata lor petrecuta pe linia spiritualului, ne ajuta
sa traim impreuna cu ei problemele i idealurile de vieata
de om, incalzMd astfel sufletul contemporan i intarinclu-1 pentru

noua lui chemare. Ducandu-ne apoi privirile inclarat, spre

tasii nostri i desvaluindu-ne multe invataturi i actiuni inca
necunoscute ale celor mai alesi Romani, istoria pedagogiei noastre nationale savarseste un alt act de adanca semnificatie:
reamMteste idei i fapte uitate i cu aceasta, ea, implineste

marea datorie sacrala de pietas fata. de cei ce-au fost- si

i cuscoate la lurnina observatiuni, o experienta peclagogic
getari care pot inc rodi in mod binefacator in spiritul nostru.
Totusi folosul cel mai insemnat, pe care ,ea Il poate face e
altul i anume ca, in aceasta vreme de cumpana a istoriei, de
,Nendepunkt", ea ne ajuta ca, dela o cunoastere vaga, abstracta
5i generala a stramosilor care au reflectat si scris asupra perfectionarii omului i dela o informatie de suprafata asupra
gandirii i actiunii ion, sa facem tranzitia la o cuenoastere reala
i de aminunt a eonceptiilor i ideilor pedagogice romanesti,
care, oricat de modeste ar putea fi considerate, reprezenta totusi
,,chiagul- de creak pedagogica romaneasca, adica punctul de

plecare al oricarui sistem sau actiune educativ cu adevarat

nationala. Astfel, ea ne ajuta ca in pedagogie si educatie sa ne
ridicam la o con?tiinta teoretica realisto-istorica de pedagog
roman.

Aceasta istorie a pedagogiei romanegi se inchee, a5a cum

e firesc, cu tabloul teoreticianilor romini, care studiaza in epoca
noastr fenomenul educatiei. Prin prezentarea acestui tablou, ea
poate face cifitorului, pe langa acel serviciu intelectual destul
de important, de a-1 lamuri asupra icolilor ii directiilor din
pedagogia romana contemporana, altul de profunda rezonanta
explicatiile ei obliga pe lector, ca, in fata diversitatii
de teorii asupra educatiei, sa-si puna, mai ales cand e si educa.tor,
insemnate probleme de constiinta profesionala si national a: in
ce raport se afla pedagogiile- existente din cultura romneasca

actuala cu pedagogia din trecut a paporului roman? Care e

pozitia mea proprie de pana acum, pe care m'am situat in
problematica pedagogica? De care pedagogie m'am gasit
azi mai aproape ea actiune si conceptie? Care apoi dintre
aceste pedagogii mi se pare sa fie vocea" cea ma.i 'puternica,
cea niai justa si cea mai proprie sa ne mantue de picatele
www.dacoromanica.ro

Introducere

crestei rele-

601

de pe a carei urma azi suferim atat de

si s. ne ridice in sfera vietii de ordine, de

demnitate individual' si etnica si de creatie culturala? Si.

arda ca popor

conducndu-ne inevitabil la aoeste probleme de constiinta peda-

gogita, pentru a ne obliga s'a ne fixam o atitudine de lucru,

Esto! ie pedagogiei romnesti ne poate face serviciul ce! mai
aloros ea da celui ce cu adevarat studiaza, elementele esentiale ale acelei conscience claire- , podoaba de pret a oricarui
om de cultura'.

Publicarea istoriei pedagogiei romnesti in cadrul istoriei

Mosofiei noastre nationale apare limpede oricarui spirit cunoscator al raportului dintre cele doua discipline. Pedagogia
e o disciplina filosofia cel putin printr'o insemnata parte din
materia ei de studiu: prin partea aceea in care ea examineaza
raportul educ,atiei cu sensul lumii si al vietii umane, cu evoJulia umaniatii si la culturii si cu idealurile cele mai inalte ele
omenirei. De altfel,azi e in continua afirmare conceptia ca fenomenul educativ, raspunzind unei functii originare a vietii si destinutui

uman, isi are radacinile infipte adnc intr'o credintei metafizica.

Astfel, cel putiri printr'o parte esentiala din obiectul ei, pedagogia se integreai in filosofie.
In vederea asigurarii bazelor epistemologice ale studiului

de fata, e neceser ca, inainte de a intra in expunerea materiei

istoriei pedagogiei romnesti, sa precizam si s'a lamurim o bie c-

tul, izvoarele si conditiile ei geopolitice, istorice

si spirituale de desvoltare.

www.dacoromanica.ro

CAP. I.

OBIECTUL ISTORIEI PEDAGOGIEI

ROMANESTI.
Asteptarile faf de o istorie a pedagogiei romnesti pot
fi variate: dela un astfel de studiu, unii pot spera mai mult,
sensul c ar putea don i ca el s fie o istorie a pedagogilor
ideilor pedagogice, o istorie a eclucatiei, a scoalelor, a manualelor clidactice, etc.;

altii mai putin: o simpl prezentare a

pedagogilor romani sub forrd de biografii intelectuale. Spre

a evita de aceea eventualitatea unor astfel de controverse, e
necesar s delimitrn dela inceput obiectul

1. Prin analogie cu istoria pedagogiei, definim istoria pedagogiei romnesti istoria ideilor pedagogice rometneW. Aceasti
precizare are o dnbl consecint: a. Istoria pedagogiei rornnesti reprezint numai o istorie a ideilor, teoriilor 6 conceptiilor de pedagogie; b. in cuprinsul ei, educatia cu scopurile,
organele, metodele, manualeie i practicile educative intereseazi

numai in msura, in care cercetarea lor ajuti la fixarea, pedagogiei unei epoci. Acestea toate urmeaz a fi studiate separat
si pe larg de o istorie a educatiei.
Dar in literatura noastri, ideile pedagogice nu sunt
tisate in opere sistematice decat mai trziu, asa inciit Oda' in
epoca publicarii lor in lucrri proprii, ele trebuesc descoperite
deosebite de celelalte, cu care sunt expuse In lucriri de teologie, de istorie i literatur; apoi ele nu sunt intotdeauna nici
de origine romaneasc. E de aceea necesar s2 facem o nota
precizare: ce intelegem prin idei pedagogice? Ce considerm pedagogie romaneasca?
Numim idee pedagogie acea idee care reprezinf o rewww.dacoromanica.ro

Obieetul istoriei pedagogiei rominesti

603

flexiunc asupra educatiei privite din punct de vedere al naturii,

al scopurilor $i mijloacelor ei. Existe* acestor idei e intr'o

societate dovada unei stri de cultura si. traduce o preocupare
de a orienta instruirea i perfectionarea individului sau a colectivitatii in vederea pstrarii i sporirii a ceeace se cheama.

spiritul subiectiv si spiritul obiectiv.

Considerara pedagogie romaneasca lato sensu, toate acele

idei sau teorii pedagogice care se g.sesc in opere serse in romane$te de autorzi romani, precum si pe acele care au fost
aplcate societatii
transplantate din alte culturi prin traducen i
rornneqti in procesul educatiei ei. Stricto senso numim pedagogie

romaneasca numai pedagoga creeata de poporul toman, prin

ganditorii sai, ea opera a s,piritului etnic, rezultata din preocuprile lui proprii cu problemele de educatie.
Coaditiile speciale de desvoltare cultural' ale poporului
nostru ne oblig sa folosim expresia istoria pedagogiei ronzazze$ti
In sens larg, considerand-o studiul ideilor pedagogice, desvoltate
sau numai aplicate societatii romanesti. Ca o consecinti a acestei
atitudini,

tinem s adugam ca lucrarea de fata devine ipso

facto nu o istorie a pedagogiei romnesti, ci o istorie a ideilor

pedagogice la Ronzeuzi. Eadem sed aliter.
2. E dela sine inteles felul in care vor fi prezentate ideile
din pedagogia romaneasc. Mar intaiu ele vor fi intatis,ate pe
ezutori, a5a inck lucrarea are uneori aspectul unor biografii
intelectuale inchinate pedagogilor romni mai importanti. Apoi,
intrucat autorii acestor idei sau traductorii s'au subordonat
cugetarea lor unor curente sau directa ideologice, asa incAt opera
lor reprezinta in cultura noastr un element dintr'un anumit

sistem sau curent de idei, vom cauta sa inglobam expunerea

ideilor pe autori si opere, intr'o expunere mai larga pe curen te
de idet sau directii spirituale. Acest fapt largeste sfera de preocupad a disciplinei noastre cu o nota tem6, pa incat ea devine
istoria ideilor pedagogice si a curentelor de idei din pedagoga
romneasca.

Dar istoria pedagogier unui popor nu se poate limita numai.

la prezentarea ideilor i curentelor de pedagogie. Din multiplicitatea ideilor i curentelor pedagogke, ea trebue sa se ridice
mai sus la ideea pedagogica, adici sa stabileasca din multimea
de idei i teorii conceptia de ansamblu a poporului respectiv
despre educatie, caci exista o anumit relatie intre ideile pedagogice ale unui popor i idea pedagogic. Venind din acIrcuwww.dacoromanica.ro

604

Obiectul istoriei pedagogiei rominesti

rile lui sufletesti, ideile pedagogice sunt de fapt scopurile lui

de vointa si ele traduc insasi vointa lui de educatie. La randul
lor, pedagogii insisi sunt acei vizionari ai destinului superior
spre care indivizii si poporul tind a se indrepta in evolutia
lor. Astfel istoria pedagogiei romeinefti devine istoria ideilor
des pre educatie aplicate sociertii romane$ii, grupate pe curente si expuse in relate cu uleea pedagogica a poporului,
roman.

3. Pedagogia romineasci nu-i o pedagogie saraci i lucrarea de fata, care-i face istoria ei, sperim si poati ridica
valul de pe un interesant colt de creatie spirituala romaneasca.
Dar, pentru a fixa si mai just obiectul acestej istorii, e necesar
sa precizain si mai de aproape conceptul de idee pedagogica,
in. dican grupele de idei care intra in sfera sa.
Aratam mai sus ca ideile pedagogice sunt reflexiunile asupra
educatiei din punct de vedere al naturii, mijloacelor si scopurilor
ei. Uneori aceste idei formeaza sistem, constituind o conceptie
de ansamblu despre educatie; astfel ideile pedagogice ale unui Co-

menius, Rousseau, Pestalozzi, Herbart fac sistem, adica ele

constituesc o teorie sau o conceptie de ansamblu despre educatie.

Acesta este cazul marilor pedagogi. Dar sunt ganditori care in

pedagogic n'au avut ragazul s construiasci sisteme, oferind
In schimb o contributje foarte pretioasi de studii diferite pentru
problemele scolare sau de educatie, pentru acele Schulproblemeasa de numeroase si de importante. Opera lor e aceea a unor
critici care au observat viata pedagogica sub variatele ei aspecte,
i-au descoperit temele si au venit in graba cu solutii, critici sau

explicatii. iar rolul lor e deosebit de pretios. Ei sunt tot pedagogi, cc singura deosebire fata de cei dintai, ca in opera
lor, in loc de a ne infatisa o conoeptie de ansamblu despre
educatie, ei ne dau solutiile educatiei pe probleme si aspecte.
Acesti pedagogi formeaza o grupa aparte: a cercetaitorilor de
probleme ?colare qi de educatie. Alta grupa de ganditori intervin
In sfera educatiei intr'un mod cu totul deosebit de acela al
pedagogilor mentionati: ei activeaza prin reflexiuni asupra masurilor positive de reforma a legislatiei si organizara scolare,
condusi insi de aceeasi dorinta: de a asigura tineretului o
mai buna educatie si cultivare. Numarul acestor ganditori este,

inai ales azi, destul de mare si ei formeaza o grupa aparte:

aceea a ref ormatorilor $colari sau culturali, iar opera lor o pedagogic- aparte: o politica peclagogica sau o politica .colara.
www.dacoromanica.ro

Isvoarele istoriei pedagogiei ronafinesti

605

Intr'o istorie a pedagogiei romanesti, cele trei grupe de

trebuesc deopotriv. prezentate. Ca unnare, lucrarea
de fata are datoria s nfitieze ideele pedagogice ale autorilor
de sisteme pedagogice, ale cercetiitorilor de probleme scolarepedagogi

si educative si ale teoreticianilor reformelor scolare.

CAP. II.

ISVOARELE ISTORIEI PEDAGOGIEI

ROMA.NESTI.
Nu-i deajuns sa stim ce inseamna istoria pedagogiei roma-

nesti ca sa o si putem serie. In acest scop mai este necesar,

ca lucrare pregatitoare, fixarea isvoarelor ei. lar daca prin
isvoare istorice intelegem tot ceeace face posibil i fundamenteaza o judecata asupra trecutului ca: opere literare, documente,
legi, institutii, uzuri, etc., atunci in vederea asigurarii unei or-

dine si baze stiintifice a studiului mai e necesara o noua lucrare: clasificarea isvoarelor istoriei pedagogiei romanesti dupi
utilitatea i importanta lor.

1. E dela sine inteles ca., in acord Cu modul de fixare

al obiectului acestei lucrari, prima surs de informatie a istoriei
pedagogie: ronianesti o formeaza operele romanesti de pedagogie:

mai intiu operele pedagogilor romni

apoi traducerile din

pedagogii strini.

Dar utilizarea acestui prim izvor de informatii nu-i

de unele greutati Pedagogi romani, care s fi scris opere de
oarecare dimensiuni, despre educatie, apar tarziu, abia la ince-

putul sec. XIX-lea cu exceptia unui Neagoe-Basarab si Dimitrie Cantemir. In plus, noi, Romanii nu avem inca pan
azi o colectie a publicatiilor i materialeior de idei pedagogice,
de care sa ne putem folosi la elaborarea acestui studiu, asa cum
de ex. Germanh. au Monumenta Germaniae Paedagogica". Cat
priveste pe pedagogii straini, tradusi in romneste sau numai
ca izvoare de informatii pentru pedagogii romni, acestia
sunt pana azi numai in parte' 'identificati, asa ca in folosirea
lor ne lovim de unele lipsuri de informatie
Mat tinem totodata sa mentionm c utilizarea operelor
pedagogice romnesti

i stririe

o vom face dintr'un anumit

punct de vedere: n'arri inteles s incercam a realiza un inventar

www.dacoromanica.ro

Isvoarele istoriei pedagogiei romine4ti

606

de lucrari, dupi metoda de lucru a pozitivismului, ci numai

-prezentam tablourile mari, pe care le infatiseazi pedagogia la
'Romani. in fazele istorice principo.le.
2. In primele doua epoci din trecutul pedagogiei romanesti

(adica pana in veacul XVIII-lea), ideile despre educatie nu

se gsesc reunite in lucrari speciale; in schun. b, le de.w.operim
imprastiate, adeseori sub forma de sfaturi, in lucrari de teologie, de istorie si de literatura, asa incat acestea formeaza
al doilea izvor, al istoriei pedagogiei romanesti.

Intre aceste izvoare, care ne intereseazi numai prit elementele lor de pedagogie normativa, inglobam si o mare parte
,din literatura noastr de traduceri sau lucrari originale, cnd
geneza lor o formeaza o anumita comportare pedagogica a autorului sau traducatorului ei. Ne referim la toate acele carti poJoorane sub forma de Bildungsromane- (Sindipa, Halima, Eso p,
Ethio pica, Varlaam i losaf, etc.), c.are umplu intreg sec.
XVIII-lea, isvorite fiind din preocupari educative, precum si la o
insemnata parte din proza i poezia culta din sec. XIX si XX

(D. Bolintineanu, A. Mureseanu, o parte din V. Alexandri

si Eminescu, G. Cosbuc, O. Goga, etc.), care au reprezentat
prin fondul lor adanc de inspiratie, o anumita pedagogie.
Desigur ea procedarea aceasta, de a folosi literatura si cu
deosebire pe cea culta, pentru stabilirea pedagogiei noastre,
ar putee surprinde ca ceva nou; tinem de aceea s adaugam,
ca justificare, faptul ca poetii adevarati ai unui neam au un
Weltanschauung'', un anumit crez clespre lume, viata si destinul
opera lor are adesea rolul s orienteze existenta
individuari sau etnica spre anumite idealuri. Asa de ex., a pro-

uman, jar

cedat Goethe, in Wahrheit und Dichtung-, un excelent Bildungsroman- si tot asa la noi un Eminescu. Weltanschauung-ul
de bazi al poeziei sau prozei e in sens filosofic o conceptie
pedagogica. Dealtfel, pe acest drum al largirii cadrului isvoarelor
de informatie, pentru stabilirea pedagogiei trecutului romanesc,
suntem ingurajati de actiunea recenta i rodnica a unui W.
Jdger (Paideia, ed. II, 1936, 513 p.) care, la stabilirea

opera unui Homer, Hesiod

Pindar; sau a D r. F r. Na uman n, care, scriind istoria pedapedagogiei grecesti, a folosit

gogiei germane, a cautat sa degajeze inceputurile ei din primele

poezii germane (cf. Germanische Art, in H. Nohl si L.

P a 11 a t, Hdb. d. Pad. vol. I, p. 83-121).

www.dacoromanica.ro

Isvoarele istoriei pedagogiei rominesti

607

Trebuie totusi s." prevenim pe lector ca" intre modul in

care istoria pedagogiei foloseste literatura si intre acela in care
istoria literaturii o cerceteaz, exist o deosebire esential. Istoria
pedagogiei romnesti nu priveste si nu foloseste acele lucrri
de literatur din punct de vedere filosofic, literar sau estetic,
ci numai din punct de vedere pedagogic, adici ea le va cerceta

spre a afla din ele ideile care au raport cu explicarea sau

normarea actului educativ.

3. Alt isvor pretios ca informatii pentru stabilirea trecutului pedagogiei romanesti, Il formeaz5 desigur qcolde cu practzcile $: metodele lor, cu manualele didactice i organizarea lor,
apoi anaforalele domndor, legue, regulamentele f i pro gramele scolare 5i in fine studiile asupra Ion $ c o ale le cu practicile educative reprezint o surs interesant de informatii pentru cunoasterea
pedagogiei, intrucat ele sunt de fapt o prelun gire i o materia-

lizare a ideilor pedagogice. Ele vor fi de aceea cercetate

lucrarea de fat, dar numai in msura in care ne ajut s
degjrn din organizarea i viata lor pedagogia epocelor, intrucat
cu studiul

lor complet urmeaz a se ocupa alta

disciplin,

pedagogic: istoria educatiei,.

Anaforaleie, legue, regulamentele i programele rolare le
vom folosi deasemenea ca isvoare de informatii pentru stabilirea

pedagogiei romnesti pe epoci, intrucat in ele se exprin-bi sub

forma de dispazitii si ordine (de ex. in Reg. Organic), o anumita ideologie pedagogic. Dar nu e mai putin adevarat c'a"
acest izvor, aprand tarziu in practica vietii noastre de stat,
utilizarea lui va fi redusi si va avea o valoare mai deosebit
numai dela inceputul sec. XIX.
Studide despre invatimnt, scoli si politica scolar, formeaz un alt izvor de o real valoare pentru cercetarea noastrg.
Din nefericire, numrul lor e redus; apoi in majoritate, ele se
rnentin in lumea faptelor, complkAndu-se in sistemul
Je acte i evenimente scolare sau de politic. scolar. Nici unul
nu trateaz problema geisteswissenschaftlich-, ca s arate ceeace
e esential si se cere azi: evolutia ideilor ciluzitoare in inv(mntul si scoala romaneasc, acele ,Jes ides - mres-, care genereaz pe toate celelalte si le explic.
Ordinea izvoarelor fiind fcut din punct de vedere al

valoriilor, impune in mod logic si ordinea prezentrii ideilor

pe baza crora sa putem stabili caracterul pedagogiei romnesti
www.dacoromanica.ro

Asezarea geografa a Romnie

608

pe epoci. Urmeaid deci s cercetm in fiecare perioad

ideile 6 teoriile pedagogice din operele pedakogilor, apoi din
publicistica epocii i in urm din viata scolilor i legislatiei
respective; dela aceast ordine, ne vom abate cand lipseste
unul sau Cand lipsesc mai multe din categoriile de izvoare indicate, asa cum e de exemplu cazul epocei I (veacul XIII-XVI)
din trecutul pedagogiei romanesti, in cursul creia putem .afla pegogia vremii numai din analiza vietii scoalelor.

CAP. III.

CONDITIILE GEOPOLITICE,ISTORICE SI

PSIH ICE.

Pedagogia unui popor st strans asociat, in trecutul i prezentul ca i in inceputul j desvoltarea ei, cu condjtiile geopolitice,
istorice i spirituale de evolutie ale acelui popor. Interesanta
desvoltare 6 directie practica a pedagogiei americane, eelectismul
pedagogiei elvetiene sau bogtia celei germane tin toate de anumite
conditii geopolitice, istorice 6 psihologice de desvoltare. Interesant

apoi pentru un observator faptul a el incepe s capete intelegerea lor numai pe msur ce obtine cunoosterea acestei triple serii
de conditii: o cunoastere tiinific, sintetie 6 ad-hoc. Firesc
deci ca, inainte de prezentarea pedagogiei romnesti, in evo-

lutia ei, sa facem o scurt expunere a conditiilor sale de desvoltare.

1. A se zarea geografic a Romniei a influentat

mod decisiv intreaga ei istorie, gratie caracterelor proprii ale
acesteia.

OcupAnd vechea Dacie, care are forma unui oval, Romnia

strbtut

dela Sud-Vest la Nord-Est de lantul

muntilor

Carpati, ce au impus Romnilor anumite legturi istorice. Parte&

din Sud si Est s'a gsit mai /egatia de Peninsula Balcanica 6,

ca urmare, cultura 6 istoria acesteia au influentat-o timp inclelungat. Totusi, fat.' de Peninsula Balcanied, ea s'a gsit situat
oarecurn la margine, fapt, care merita s fie retinut. Partea
de Nord si Vest, adied Transilvania cu Bihorul i Banatul
au avut dimpotriv, din pricina asezirii lor, legaturi mai mult
Cu centrul Europei dela care au primit influente; dar si acscas ti parte se gisea la marginea Europei centrale si a culwww.dacoromanica.ro

Viata socialo-politica' a Romnilor

609

turei acelei regiuni. In fine, partea ei risariteana i nordie

se afla invecinata cu lumea polon i ruseasa cu care a intretinut relatii politice i culturale, mai ales in anumite epoci.
Prin intreaga sa asezare, Romania se infatiseaza deci ca o tara
de margine, la granitele a trei culturi diferite.
In domeniul pedagogic, asezarea geografic. a Romniei
justific6 Oda la un punct varietatea de pedagogii, care au
exercitat influente asupra scolii i educatiei romOnesti, dup cum

ele veneau din Sud, din Bizant, din Nord si Est din Polonia
sau din Vest din statele italiene sau trile germanice si mai
tOrziu din Franta. Situatia Principatelor Romnesti din punct
de vedere cultural are analogie cu Belgia i Olanda. Ceeace e
esential Belgiei e caracteristica sa de tar, de frontiera pentru
cultura franceza i germanA: dinspre Sud-Vest se continui pe
teritoriul ei, puternica cultura francezi, iar la granita de Ras:Ora incepe bogata cultur. germana. Analoagh cu situatia Belgiei e aceea. a Olandei asupra creia s'a resimtit influenta celor
dou. mari puteri i culturi vecine: cea engleza i cea germana.
Azi, analogia dintre aceste tari cu Romania, nu mai e posibila.

In timp ce Belgia

Olanda au ramas, In raport

cu.

vecinii lor, tOri mici atat ca intindere cat i ca numOr de locuitori

deci obligate a lasa ca, in viata lor, sa se oglindeasca mai

departe influentele vecinilor puternici, Romania constituie, in
un stat mai
raport cu vecinii sai
cu exceptia Rusiei

ca teritoriu.si mai mare ca populatie. Astfel, de azi

inainte ea e chemat sa se elibereze de conditiile anterioare,
in care s'a desvoltat ca tara de margine a trei culturi mai mari
si s paseasca la afirmarea unei independente culturale si deci
intins

pedagogice.

2.Viata socialo-politic din trecut, a Romanilor e

o alt conditie a cOrei cunoastere ajuth la explicarea pedagogiei
romnesti pe epoci.
Vechea Dacie, colonizata de Romani cu elemente pagne
crestine, aduse in numar insemnat din Peninsula Balcanici,
imbrtiseaza din primele veacuri crestinismul. Acest fapt Ii conditioneaz evolutia pentru multe secole, punand-o in dependenta

de Bizant i de cultura lui, intrucat acesta era central crestin

cel mai a_propiat si mai influent.

Dar in Peninsula Balcanic . au loe schimbri insemnate

acestea se resfrang i asupra principatelor romanesti. Un timp,
Romani' se desvolta sub influenta Bizantului, Apoi dupa. or39

www.dacoromanica.ro

610

Viata socialo-politicg a Rominilor

ganizarea imperiului romtum-bulgar (secolul XII), in urrna interpunerei acestui stat, intre Romani si Bizant, Romanii se desvolt sub influenta slavonii care dureaz atotputernic. mai multe
veacri (XII - XVI), determinand aparitia! unei literaturi de
inspiratie slavon.

Un nou moment important pentru Romani e ptrunderea

Turcilor in Europa in sec. XV. Fati de Turci, Romnii au avut
spre Sud, mai multe veacuri, rolul de a apira cultura bizantinA,

refugiati prin Greci in Principatele RomAne si pe cea apusean. oprind pe Turd in inaintarea lor spre Europa central.

astfel Apusul fi poate desvolta cultura i colile, intr'o epoc destul de lung6 in care Romanii trebuiau s poarte
meren rsboae cu Turcii si de aceea sA intarzie in evolutia
lor cultural. Acest fapt a contribuit desigur la impreiurarea
c, in timp ce in Apus, preocuprile pentru organizarea universitatilor se destsoar libere ine. din veacul al XIII, in
rsiirit, la noi, ele se manifest sporadic si timid abia
Si

veacul al XVI, in inceputuri fr durat (Academia- dela

Coman) i abia in veacul al XVII cu realiziri de oarecare
durat (de ex. Academia Cantacuzin din Bucuresti

Colegiul

dela Trei lerarhi din Iasi).

Dar venirea Grecilor, ca refugiati, in Principatele Romne
se insoti de o influenta culturat greceasc, incepand ca jumtatea a doua a secolului XVII si devenind dominant in veacul
urmtor, in epoca Fanariotilor.

Alta fat prezint istoria Romanilor din Ardeal. Un limp,

Ardealul treste, ca i principatele libere, sub in! luenga Biz-antului, dela care porniau credinta si lumina intelectual. Cand

Romanii din Ardeal nu mai avur un stat propriu zis, sau

ca'rid fur condusi de strini, biserica prelu: in mod necesar
grija de popor. Biserica a rmas mai ales in Ardeal pur rornaneascA si, in lipsa autorittii politice romanesti, ea s'a ocupat
de viata sufleteasc a fillor si. In Ardeal, qcoala i pedagogia
s'au desvoltat de ,aceea sub influenta
Canci in sec. XVI, toat Europa fu strAbatut de vantul
Reformei, biserica nu rmase strain i neatins de influentele
acestui eveniment; ea incepu s. publice in Ardeal mai intliu,
In limba poporului, cirtile de cult si cele sfinte, apoi earti de
literatur poporan. Sub influ'enta Ardealului a inceput sit in
Principate o mare miscare pentru traducerea de cArti teologice
literare in limba romad i pentru nationalizarea cultului
www.dacoromanica.ro

Structura psiho-fizia a poporului rontn

611

religios. Astfel, dat Cu traducerile, se produse o desteptare

a constiintei de neam cu mitropoliti ca Simeon Stefan i cu
cronicarii, culminand in maretul eveniment din sec. XVIII,
scoala latinista, reprezentata tot prin trei clerici (C 1 a i n, Sincai

si Maior).

Sfarsitul veacului al XVIII i inceputul sec. XIX, care

vema. u in toga Europa cu ideile de libertate, cu gandirea
ideea nationala gseau pe Romani pregatiti sufleteste
alai in Ardeal cat si in Principate pentru miscarea de desteptare
a neamului i unificarea lui intr'un stat national. Stralucirea
culturi; franceze i noua teorie franceza a statului,
dup
Romanii care au facut un stat, Francezii veniau la interval de
aproapc, 2000 .ani s faca un stat nou
impusera tuturor
popoarelor. Romanii se desvoltara din punct de ved:ere al ideologiei politice, sub influenta apusului francez, pana ce, dupa
1866, in urrna intronrii Domnitorului Carol I, in Principate,
incepu s se exercite la Romani, direct din Germania sau prin
Austria, o alt mare influenta: cea germana. Ambele influente

cea franceza mai mult in regat, iar cea germana mai cu seama
In Ardeal i Bucovina
s'au concurat paralel, in timp ce
cu vremea incepu si la noi a se afirma tot mai mult o directie
cidturala autohton6, ceeace era si firesc. Dispozitia culturali
romaneasch pentru continua asimilare si imitare, explicabila atata
vreme cal timp eram un stat mic i de aceea expus primejcliei
de a lupta mereu cu sincronzzarea culturala, sub influenta acelui
,,Minderwertigkeifsgefiihr, e azi condamnata unei _nanifestari
rezervate.

3. Structura sufleteasca a poporului roman

a jucat si ea un rol de seam in conditionarea evolutiei pedagogiei romanesti.

Romanii reprezinta un popor cu o mare putere de vtata

Cu o puternic.i iegatura etnica, grade carora, in duda vitregiei
vremurilor, el s'a pastrat prin veacuri. Aceste particularitati
impresioneaza si pe strainii dispusi s observe ca ascensiunea
la conclitia de factor istoric in spatiul dunrean si de natie care
organizeaza un stat, poporul roman o datoreste fortei sale vitale

si vointei sale adulte de a deveni un popor-. lar cand la el

-nu exista o constiinti etnica, el avea insttnctiv sentiMentul de
dependenta etnic. In secolul al XIX-lea el cunoscu aceasta
legatur in forma spintualizata ca idee national, iar azi ca

vointa nationalr (Cf. Helmut Klim a, Die Etzkvicklung des

www.dacoromanica.ro

612

Structura psiho-fizica a poporului romlin

Nationalbetvussiseins bei den siebenbiirgischen Rumiinen, Nation

u. Staat 1939, MrzApril pg. 470)..

Prin aceast. legturi etnia Romanii vi-au asigurat astfel
o conditie necesar desvoltrii lor: unitatea culturalii qi spiritual&
Romnii au dat dovadA de o. mare unitate spiritual:A in cursul

istoriei lor, superioarA aceleia a altor popoare; ei au trit uniti

sufleteste i proba evidenti despre acest traiu o formeaz.

lor. Limba romneascA se ,intelege de toti Romnii dela

spre deosebire de aceea de ex. a ItaNistru pn la
lienilor in snul cAreia diferientierile dialectale sunt puternice,
semn c ei au fost mai amestecati deck noi, cu popoarele de rase
diferite, formnd state.diferite (Greci, Germani, Africani, etc.).
Alt6 prob a uniftii spirituale a Romfinilor o cortstitue contactut
lor continuu de idei $i uprinta cu care ideile au circulat dintr'o
parte in alta a Carpatilor: in sec. XVI vin din Ardeal in Prin,cipate crtile religioase, iar in veacul al XVII-lea tree din
Principate in Ardeal, cArti asemitlitoare (de ex. Cazaniile lui

Varlaam): in secolul al XVIII-lea 6 la inceputul veacului al

XIX lea coboar peste munti in Muntenia si Moldova crturari de seam (Gh. Lazr, Simeon Barnutiu, etc.), care predici
idealurile nationale 6 culturale noi, pentru ca, ulterior, din
micul regat al Romniei s porneascA spre Ardeal crti
incurajri. menite s-i sustin" pe Romnii ardeleni in luptele
lar nationale.
Dar pedagogia unui popor, ca de altfel intreaga lui cultura,
mai tine si de ceeace se intelege prin Kulturseele- sau Welt-

gefiihr. Ori, sub acest aspect, Romnii s'au caracterizat

istoria cultural., printr'un anumit suflet: un suf let deschis ideilor,

cu tendinta de asimilare a culturii i ca o mare usurint de a

esimila ideile noi. RomAnul ,intelege repede, asimileaz usor
mult. De aceea nu e de mirare cA in cultura sa putem privi ca
intr'o oglindt multe din ideile i preocupArile altor popoare de
ras.

Literatura:
N. lorga, Rumanische Seele, Jena und Leipzig, 1933,
S. IvIehechnti, Le Pays et le Peuple roumain, Bucuresti, 1927
C. Ritdulescu-Motru, Psychologie des rumanischen Volkes, Europische
Revue, Mai, 1937

Helmut Kluna, Die Entwicklung des Nationalbewusstseins beGden

siebenburgischen Rumanen, Nation und Staat, 1939,
Marz-April.
Gheorghe Britteanu, Un miracle et une nigme historique : Le Peuple
roumain, Bucuresh, 1939.

www.dacoromanica.ro

PARTEA I.
CAP. I.

INCEPUTURI DE 'EDUCATIE SCOLARA

LA ROMANI
Ce noapte groasd, ce noapte grea 1
bitut In fundul lumn eneva",
T. Arghezi, Duhovnweascel

Educatia este o funcie originara i eterna a vietii umane,

prin care se asigura in comunitatea omeneasc transplantarea
sporirea vieii spiritului. De aceea, toate comunitatile umane
mici i mari
dela cele primitive si Oda la cele mai evoluate,

o implinesc ca pe o porunca veniti de sus dela zei,

cunt spune marele Platon, ca.ci natura singuri nu implineste

decat transplantarea vietii fizice i insfinctive.
Dat natura omului, ca fiint cu spirit, a creiat cu vremea,
pe baza cunoasterei interne si externe, o cunoftinta despre

aceast mare functie a vietii, punand, alaturi de alte temelii,

inceputul pedagogie i. Acestui comandament etern, ciruia
urmeaz bate popoarele ajunse pe o anumita treapt de evolutie,
i s'a supus i poporul roman.

1. Data istorica, dela care incepe pedagogia la Roman'

e greu de fixat. De uncle s putem sti cu preciziune momentul cand,

au aprut la Romani primele norme pedagogice, de care poporul

nostru s'a condus in epoca lui de tinerete, In perioada ce precede manifestarile lui literare? Totusi, daca o pedagogie, con-

ceput in forma cea mai modesta, exisf acolo unde se afla

scoale, eact invatamantul scolar prefinde celui ce-1 face o cat
de vaga constiint teoretica despre educatie, atunci putem spune
c inceputul pedagogiei romdne?ti coincide cu acela al cola
www.dacoromanica.ro

Inceputuri de educatie scolar

614

noastre. Deci, in lipsa de opere pedagogice i culturale si de

legislatie sco1ara., e locul s stabilim pedagogia primei epoci
dui viata culturala a poporului romfin prin cercetarea singurului
isvor al vremii: scoalele i organizarea lor.
Ca termen, scoala face parte din vechiul tezaur al limbii.
romanesti- (N. I org a, Isl. Inv. Rom. p. 5). Prezenta acestui
cuvant in limba noastra ar putea fi deci o indicatie pretioasa,
dar desigur foarte vag, despre permanenta preocuparii de educatie ,,colara la Romani si e o ipoteza ca poporul nostru a
si a pastrat macar un rudiment din scoala romana i pedagomotenit
gia ei.

Ca institutie, primele scoli, de care se face mentiune

au fost folosite de fiii neamului nostru, se intalnesc incepand
cu secolul al XIII, si ele formeaza patru grupe: scolile
rnanasfiresti, scolile strainilor i invatatorul de carte.

Scolik -latinesti apar la Romani in sec., XIII in Baia,

Siret, Bacau, Arges, Sighisoara si Cluj. Ele tu lost organizate
pe langa resedintele episcopale catolice si din binefacerile lor
s'au mprti i copiii Romanilor de pe vremuri.
colile memstiresti sunt primele scoli romanesti propriu
'zise, reprezentand Drimul nostru invatamant propriu, legat de
bimba slavona a statului si de pravoslavnicia bisericei- (N.
I o rga op. cit. p. 8). Intemeiate mai intaiu in marile manastiri la Tismana, Neamt, Arges si Roman, ele dateaza Inca
dela finele sec. XIV si aveau 4 serii de preocupari: caligrafe,
psaltichie, muzic i pictura bisericeasci, plus meserii pentru
pregatirea mesterilor, imbracatori in argint ai cartilor

ai

icoanelor de catapeteasm5., plus slavona. (N. Iorg a, op. cit.

p. 10). In veacurile urmatoare, numarul scolilor manastiresti
creste data cu inmultirea numarului manastirilor, ele interneindu-se la Cozia, la Bistrita Olteniei i Bistrita lui Alexandru
cel Bun, Putna, Snagovul, Moldovita i altele.
colile straine ale Germanilor i Ungurilor din Brasov,
Bistrita, Sibiu si, in sec. XV, chiar Universitatea din Cracovia
Poloniei, formeaza a treia categorie de scoli in care au invitat
unii din copiii neamului nostru. In registrele Universitatii din
Cracovia s'au gasit inscrisi printre studenti, Moldoveni veniti
din Suceava, Siret, Bacu, Harlau, Trotu i Roman. Aceasta,
universitate avea, chiar pi-in actul ei de fundare, misiunea de
a se preocupa de cultura Moldovenilor pentru a-i aduce la catolicism, ad fidei propagationem gentium Ruthencae et Valahicae
www.dacoromanica.ro

Inceputuri de educatie scolara'

615

clariorem salutis illuminationern- 1), (I. B a r bulesc u, Curen-

tele literare in epoca slavonismului cultural, p. 71).

In fine a mai existat in tirile romane si un fel de invitteimant de easel , dornnii i boierimea angajandu-si cite un calugar
casa pentru instruirea fiilor, cum ne raporteazi Dimitrie
Cantemir in Descrierea Moldover.

Aceste scoli au durat timp indelungat. Toate aceste 4

feluri de scoli se pot urmari i in sec. XVI Oda' la inceperea
curentului apusean- (N. Iorg a, op. cit. p. 14).

2. Educatia din aceste scoli se reducea la cunostinte

religioase, cunostinti de scris i muzick religioasa si la educatie

Invatamantul se incepea prin predarea buchilor, se

trecea apoi la Ceaslov, pentru cunoasterea rugciunilor, la Octoih,
cartea de cantari pe opt glasuri,
pentru cunoasterea can-

tarilor bisericesti, apoi elevii se exercitau cu citirea Psaltirei,

Evangheliilor i Apostolului, faceau lecturi din Biblie

i cite o

socoteala de cronologie a anilor trecuti dela facerea lumii

alte date capitale (N. I o rg a, op. cit. p. 13). Astfel hrana
sufletea.sca- care se &idea in aceste scoli era cea religioasa
elementara. Numai in Universitatea din Cracovia, tineretul roman
primea o cultura mai inalta, cu unele elemente suplimentare

fata de cea religioasa

Pr ofesorii din aceste coli, numiti dascali de copii'',

erau calugari; lor le datorim at& prima scoal cit i primele
insemnri de istoriografie romneasc. Elevii lor ertu copiii
de trani si de orseni care se aduzeau cu sila din toate parerau aici poui cu sila la invttur, si din care se fac
oameni de treaba, dintru aceea sunt vladici i egumeni, preoti
coni, pe la sfintele manastiri-, cunt scriu mai tarziu calugarii mnstirii Voronet (N. I or g a, Documentele Bistritei, I,

p. 45-46).

Metoda de pr ed are a dascalilor era cea practicat in

apusul Evului Mediu. Toat materia se invta pederost, cu
moti. area epocii, ca invItura crestin e revelata, deci per1) Me Belrbulescu (op. cit. p. 71-72) extrage din Album Studiorum al
Universittii din Cracovia o listii de Romini, care au invatat in acea inalt
scoal

Ano 1405 Nicolaus Andrei de Moldavia

1409 Mathtas de Bachkowia (Bacn)
1431 Demetrius Dyonisu de Reresztes
1436 Mathias Filczkopoter de Moldavia
Michael Stephani de Moldavia
Symion Johannts Vikert de Moldavia. Etc. etc.

www.dacoromanica.ro

Inceputuri de pedagogie romaneasca seris

616

fecta

sfanta; fati de ea n'avem alta datorie decat de-a o

invata aidoma.

Precum se vede, in scolile din veacurile XIIIXVI gasim

deci aplicata o pedagogie simpli, earacteristica primei epoci
crestine i cu preoeupari pentru raspandirea catolicismului printre

Romani. Am putea astfel stabili concluzia c prima pedagogie

intalnifit la romani e pedagogia cre?tin in forma ei 'lela incepaid Evului Mediu.

Literatura:
N. lorga, Istoria Invtmantului romanese, Bucuresti, 1929.
Cat de veehe e scoala la Romani ? Lamura, 1928, pg. 35-39
L Beirbulescu, Curentele literare in pertoada slavonismului cultural,
Bucuresti, 1928.
N. lorga, Documentele romanest din arhivele Bistritei, I, Bucuresti.
1899.

CAP. II.

INCEPUTURI DE PEDAGOGIE
ROM 'ANEASCA SCRISA.
In radtce arboris nulla prorsus apparet pulchritudinis
species, et tamen quidquid est in arbore pulchritudints
vel decons ex ilia procedit."
Sf. Augustin

O epoca din istoria unui popor incepe sa, devina obiect

posibil pentru cunoastere din momental in care viata ei proprie
se cristalizeaza ca preocupari, idei sau evenimente, in anumite
marturii literare sau in documente, cum de ex. a fost cazul
poemelor homerice pentru Grecii lumii antice. Mai bine ins ea
se prstreaza cand e infatisata In documente sau ,studii scrise
ad-hoc, cum sunt acele Monumenta Germaniae Paedagogica-;

altfel ea este expusa sa rimad necunoscuta. Daca raportam

aceste consideratiuni la pedagogia romaneasca, trebue sa facem

o dubla observatie: literatura noastra nu poseda, ca cea greceased, o productie literara veche

i. identificat ca origine

In genul epopeelor homerice din care apoi sa putem degaja

elementele prime de pedagogie nationala, cum a facut-o Werner

Jager pentru Greci. Cat priveste al doilea moment din viata

ei
aparitm pedagogiei romane$ti sub forma scris
el
apartzne secolului al XVI, coincizand cu tiparirea primelor

scrieri in romne*.

www.dacoromanica.ro

Elemente de pedagogic in crtile populare

617

E le m en t e le prime din pedagogia romaneasca scris ,sunt

aceleasi pe care le intalnim in toate pedagogiile la inceputul

recomandri cu caracter pedagogic,
lor: o serie de maxime
ca rezultate ale intelepciunii populare, sau ale filosofilor dar
popularizate, referitoare la educatie i instructie, la datoriile
parintilor fag de copii i la educatori. Apoi ca i pedagogia
prestiintifica a altor popoare, care nu e reprezentata prin lucrari
speciale, ci consista din regule raspandite prin earti religioase,
cronici i opere de literatura, tot asa primele elemente de peda-

gogie romaneasca au cunoscut la inceputul lor o perioada in

care le intalnim in crtile poporane, in arti religioase i cronici
sau le descoperim din practicile educative. Numai mai tarziu
se gasesc si opere de pedagogie propriu zish Ordinea acestor
isvoare impune de aceea i ordinea prezentarii elementelor lor
de pedagogie.

1. Cele dintai elemente de pedagogie romaneasca scrisi

par a fi acele ce se afla in cartile poporane numite A 1 binu e
si A I bin e. Albinusele sunt extrase dintr'una din cele mai
vechi carti ale liter,aturii italiene din Evul Mediu si ele au
fast studiate la noi de profesorul N. Cartojan dela Universitatea
din Bucuresti, intr'o lucrare pe cat de interesanta, tot pe atat
de elegant scrisi i intitulata Fiore di virtu in literatura romiineasc'e (Bucuresti, 1929). Albinele sunt o antologie de sentinte
morale, de origina bizantina; asupra lor a publicat un studiu
Ghenadie Enaceanu (cf. An. Acad. Rom. sect. lit. ser. 2,

T. XII, 1892, p. 129 162).

Elementele de pedagogie, pe care le cuprind aceste categorii de scrieri poporane, sunt maxime culese din biblie si din
sau scriitorii greco-romani. Obisnuit, ele se concentreaz in jurul a doua teme: 1. Omni s fie pregtit s iubeascei
s pretuzasc6 invrtura i 2. Si aibet intelepciunea ca ideal
suprem al desvoltarii sale intelectuale. Pentru interesul cultural
si pedagogic, pe care aceste maxime 1'1 prezinta, reproducem

din Fiore d

virtu in literatura ramneasca- vre-o cateva

dintre ele:
Seneca, au zisu: eu de asi avea unu picioru in groapa
inca-m trebueste s invat.
Solomontl au zisu: mai buna iaste inteleptia decat toate
bogatille lumii.

www.dacoromanica.ro

Elemeate de pedagogie in artile religioase

618

Iisus Sirah au zisu: vinulu i painea veseleste mima omului,

iar peste toate inteleptia.

Inca: la tineretele tale invata inteleptie Oda la bitranete.

Inteleptia, precum au zis Tulle I), are trei parti: aducerea
aminte a lucruriloru celoru trecute, mintea ca sa aleaga adevarulu
dinu minciuna, i binele dinu rau, i vedrea inainte; adeca sa
vaza mai inainte in lucrurile lui. Aceste trei lucruri s cunoscu
cu alte doao chipuri: cu sfituirea si cu urmarea sfatuirei.

Aristotel au zisu: lucrurile

cele

trecute dau invatItura

minte.

Platonu au zisu: Invatatura fara ispita

fara folosinta

putinu plteste 2).

Albinusa din care am dat extrasele, face parte din Codex

Neagoianus- copiat in 1620 de popa Ion Romnul, din satul
Saripetru din Transilvania 3). Albinele au circulat si ele paralel,
In copii manuscripte prin lumea crturarilor nostri din aceeasi
epoch'. Acest fapt, ca ele circulau in copii la inceputul secolului
XVII, e un indice sigur ca existau ca traducen i cel putin
din sec. XVI. E firesc deci ca fixam inceputul pedagogiei
prestiintif ice romanesti, serse in sec. XVI.
2. Paralel cu cartile poporane, circula in aceiasi epoca si
exercita influente educative, cartile refigioase: traducerile lui
Coressi, Cartea romaneasca de invatatura" a lui Varlaam,
Evanghelia invatatoare- dela Govora, Invtatunle- dela Cam-

pulung, Carte sau lumina- si Invalaturile crestinesti", dela

iar mai tarziu Didahille- i Pildele filosoficesti"

Snagov,

ale lui Antim Ivireanul si in genere toata publicistica religioasi

din sec. XVIXVII i inceputul secolului al XVIII-lea.

Din punct de vedere pedagogic, aceste lucrari, care in majoritatea lor sunt simple traducen, au o importanta deosebith fati
de cele anterioare, caci ele contin doua elemente noui de pedagogic: 1. elogiz originale, cause invaraturii i 1. Cateva notiuni de pedagogie. Elogiile aduse instructiei te intampina la
tot pasul in prefetele sau predosloviile lor. In predoslovia Evan-

gheliei ca invttur, Coressi pune in evidenta valoarea invata, turei cu motivarea teologica: s putem, obtine prin ea
paratia ceriului- i atrage atentia lectorului, spunandu-i numai
Tulle

Cicero.
Cf. N. Carioyan, Fiore di virtu pg. 93-95.
Cf. /V. Cartojan, Fiore di virtu pg. 14.

www.dacoromanica.ro

Elemente de pedagogie in crtile religioase

619'

s nu fii lenevosu, ce cu toat nevointa, ceteaote i ja aminte,

ascult scriptura. si f (Evanghelia ca inv6t5turci, 1580); Var1 a am mrturiseote in prefata Crtii Romilne#1... (1643), ea'
au cotat a pogort i svnta scripturi tot mai pre intelesul oamenilor pan'au inceput a scoate a seas i, cinesi pre limba sa,
pentru ca s invete i s mrturiseasc minunate lucrurile lui
Dunaneadzae. In Pravila dela .Govora (1640), Teofil, mitropolitul tErii romaneoti, exprima in predoslovie obligatia, pe care el
a simtit-o, de a publica acea operE care are pentru sine multe
feluri de vindecEri sufletelor crestinesti celoru ce suntu rnite
cu pacate.. "1) Dar constiinta necesitEtii instructiei apare oi
mai evident in predoslovia Evangheliei invaptoare" (Govora,
1642), in care autorul isi motiveaz actiunea prin aceea
vEzuiu in nmul nostru multi ca aceea oameni de amndoao
ctele prosti
si cu proast i scurtE minte
Aceast recomandare perseverent a inrgturii se face in
Principatele Romne intr'o epocE in care in apus, in sec.
XVII-lea, activau in sens identic, dar pe un plan larg, pedagogi
mari ca Ratichius si Comenius, precursorii iluminismului din
sec. XVIII-lea. IatE o corespondentE de preocupri care ar
putea indreptEti ipoteza c marele curent apusean de desteptare
a spiritelor pentru cultur nu a ramas necunoscut arturarilor
nootri din sec. XVII-lea. Atare concluzie se justificE !Ana la
un punct si printr'un eveniment similar nou, dela finele sec.
XVII inceputul veacului al XVIII: publicarea de lucrri mo-

rale. Acum apar InvEtEturi (Cmpulung, 1642), in care

autorul observi cu invAtaturile ne invEtEm cum vom sE ne
infrumusetim sufletele noastre...'', iar Const. C. Brncoveanu,
fiul Domnitorului Const. Brincoveanu, traducind pe Plutarh,
Paralele grecesci i romneoci (Bucuresti 1704), dE
prilej mitropolitului Antim Ivireanu sl observe in predoslovie
c zelul Iniscut al iubirii de invtturA, m indatoresce, iubitorilor de invTtur cetitori, s fiu tot-deauna cu ingrijire
nelenevos la aflarea vre-unei osteneli serioase, pentru rEspandirea cunostintei...''.

No t i unile de pedagogie, prin care literatura religioasE

1) Motivara comp1ect5. e exprimat astfel: Socotit-am cA mai toate

limbile au carte pre limba lor ; cu aci (sic) cuget si eu robul Domnului

mien Isus Hristos sa scotu ceasti carte anume praviltt, pre bimba romansca
sfinPlor voastre frati duhovnici rumne$ti, carit santeti p.'stort oilor celor
cuvntatoare a turrnel lu Hristos. Car are intru sine multe feluri de yindeedr sufletelor crestine*ti celoru ce santu rAnite cu phcate...."

www.dacoromanica.ro

Elemente de pedagogie in cronici

620

din aceasta epoca ne intereseaza, di nu sunt multe, sunt impor-

tante. Antim Ivireanul foloseste termenul de didahii pentru

titlul unei colectii de conferinte cu caracter moralo-pedagogic1),
determinat de constatarea nevoei invataturei, &carece suntem
porniti cu totii spre rautate ca o roata cand da la vale si nu se
poate opri-. E evidenta inrudirea dintre a.cest titlu si termenul
didactica, iar folosirea lui, corespunzancl uzului epocei, in care
Ratichius scrisese Aphorismi diclactici praecipui (1612), Elias
Bodinus, Didactica sive ars docendi (1621), iar Comenius:
Didactica Magna (1640), ne face s ne intrebam daca nu cumva
Antim Ivireanul nu aliase de aceste lucrari sau macar de activitatea pedagogica a apusului din sec. XVII-lea. Tot acum T r io d ul dela Ramnic (1761) foloseste expresia luminar mintii-,
iar cu cteva decenii mai inainte se tiparise la Snagov, lucrarea

intitulata semnificativ Carte sau lumina (1698), introclucandu-se astfel si la noi o notiune filosofico-pedagogica, dela
care si-a luat denumirea marea miscare culturala a iluminismului

din sec. XVIII. N'ar fi nici aici exclus ca titlul mentionat sa oglindeasca o influenti apuseana. In sfarsit, literatura religioas
face uz si de notiunea de educati e, pe care insai nu o exprima
prin termenul de azi. Antim Ivir' eanul o recia prin expresia buna
pedeapsa (nu iaste sarac
zice el
cel ce n'are tata ci cela ce
n'are invatatura si huna pedeapsa (P ilde filosoficesti,

1713), iar C,a zaniile lui Ilie Miniat (1742), prin expresiile
indreptare i povatuire, care, ca sens, corespund azi educatiei
morale, iar ca expresie ele par a fi traducen i ale termenilor
grecesti

6c-rcoyA

i 7cet;Ea.

3. Alaturi de literatura poporana i religioasa, Cr o nici le formeaza al treilea izvor al pedagogiei romanesti din
prima ei faza. Din punct de vedere pedagogic, importanta lor e
dubla: mai intaiu fata de izvoarele anterioare si mai ales fat
de literatura poporana, ale caror elemente de pedagogie erau
de imprumut, cronicile vin cu idei care reprezinti o con$1-iir4ii
pedagogie propriu romneasc: cozWiinta i experienta de viata
a cronicarilor nostri; apoi ele aduc preocup5.ri educative noui
si importante.

Ca si autorii examinati anterior, cronicani pun mai intaiu

1) Dzdahzile lui Antim Ivireanul sunt de fapt leciii de educaiie moral.

E drept c in ele autora' face uz de mult material teologic, dar acest procedeu l-a Intrebuintat s Comenius in Didactica Magna". Asa era spiritul
vremill

www.dacoromanica.ro

Inceputuri de Pedagogie aristocratica'

621

In evidenta valoarea instructiei, dar, In loe sa o faca cu o motivare religioasa ca mai inainte, ei mtervin cu consideratiunj

de prdin moral sau national. Astfel cand G r. Ur ec he serie

Cartea ce se cheama leatopist, o face din dorinta de

a arata cele bum. si cele rele- ca s ramana

aepotaor

si s le hie: cele bune de invatatura iar cele rele, ca S se

poata feri". Aceeasi motivare o intalnim

si

in precuvantarea

lui Ion Neculce la .Letopisetul Tarei Moldovei,

In fraza: Deci fratdor, cetitorilor, Cu cat va. veti Indemna a

cetire pe acest ltopiset, mai mult, cu atat veti gi a ferre de
primejdii i yeti fi mai Invatati .a dare raspunsuri la sfaturi,
ori de taina, ori de ostire, ori de voroave, la domni si la noroade
de cinste

Cronicarii mai vin cu preocupari educative noui. Miron

Costin sugereaza ideea c omul e dator sa aiba in programul

de viata timp special consacrat lect ur ei, observand cititorului sa aibi vreme cu cetitul cartilor a fac,e iscusita zabava,
ca nu este alta mai frumoasa si mai de folos in toat viata
zabava decat cetitul cartilor". Cand citesti aceste r'anduri,

scrisc acum aproape 300 ani, ai impresia ca-ti vorbeste nu un

cronicar dintr'o tara necivilizata, ci un adevarat pedagog modern1). Grigore Ureche N destina opera de istorie boerilor
tinen 6 prin aceasta el dovedia intelegere pentru necesitatea
educallei politice a tineretului. Tot astfel autorul operei I n v at

tu rile lu Neagoe Basarab, care fiul sau Teodosie

(lucrare tiparita tarziu, abia la 1843), pune variate probleme

de eduatie religioasa si politica.
In schimb, cronicarii nu au sporit numarul notiunilor de
pedagogie.

4. In aceast perioada din istoria pedagogiei romanesti

nu intalnim pedagogi in sensul modern al cuvantului; In schimb
gsim cateva spirite cu oarecare preocupari de teoretizare pedagogica: pe autorul operei Inv tturile lui Neagoe Basarab

care fiul sau Teodosie- 6 pe Mmitrie Cantemir. Dar si la

acestia. cu greu s'ar putea vorbi de ceeac,e se chearna sistem

pedagogic". In ei am putea vedea cel mult pe pr ecur sorii

1) Snu surprindg aceast constiint thalt despre cultur la Romani..

In acea epoc printre Romani erau unit cate stpneau o inalt cultural
umanist ; de ex. Nicolae Olahul s Mihail Valahul care erau umantsti (cf.
I. Lupa, Dot umanisti romni in sec. XVI Bucuresi, 1928,

www.dacoromanica.ro

Invatiturile lui Neagoe-Basarab

.622

unui sistem de pedagogie, care va veni Inuit mai trziu, abia

peste doua veacuri.

Neagoe-Voda." Basarab.

Inviirturile lui

Neagae-

Basarab catre fiul su Teodosie par a fi prima lucrare romaneasca de pedagogie. Cine e autorul acestei lucrari nu e ilic.
pe deplin stabilit. S t. Rom ansk y (Mahnreden des walachischen Woywoden Ngoe Basarab an seinen Sohn Theodosius,
in Prof. Dr. Weigand, Dreizehnter Jahresbericht des Instituts
fiir ruman. Sprache, Leipzig, 1908, p. 113-194), un cercettor
bulgar si, dup el, S. Puscariu (Istoria Literaturii Rom:eke)

Vd pe autor in evlaviosul domn Neagoe Basarab care a fost

der Furst-Philosoph- (p. 125); D. Russo si G. Pascu
(Istoria Literaturii Rornline din sec. XVII, Iasi, 1922, p. 7879), nu admit aceasta ipoteza, intrucat invAtaturile contin elemente care nu pot veni dela Neagoe Basarab. Totusi, dupa cercetarile lui N. Cartoj a n, invatatunie ar fi o opera scrisa
initial de Neagoe-Basarab i augmentata de copistii i trad.ucatorii ei, asa incat ea reprezinta in forma de azi o opera de colaborare. In once caz, invataturile lui Neagoe par a fi scrise
In sec. XVI si apoi transcrise i transformate in veacurile ulterioare.

Invlaturile lui Neagoe cuprind mai multe parti: Cartea I:

Invataturi cu privire la cinstirea icoanelor; cartea II: sfaturi de
educatie sociala, indicandu-se cum se cade domnului sa sada
la mash', cum va vorbi, va mnca si va bea, pastrand cumpatul
fugind de ispitele betiei; cartea III cuprinde indrumiri catre
fiul sau Teodosie i catre alti domni ca s fie milostivi cu lumea;
la fe! cartea IV contine consilii politice referitoare la moclul
cum domnul trebue sa trateze cu boerii ocolind hatarurile, evitand
nepotismul i ca'utand dreptatea, cum sa primeasca soli si
poarte razboaie.
Continutul acestei lucrari imbratiseaza interesante probleme

de educatie. Autorul are preocupirt de educatie patriotic'a;

astfel pe domn si boeri ii sftueste sa nu piraseasca tara, nici
in cele mai grele situatii cu motivarea ca Eu am fost pribeag
si de aceea va spun ca.' este trai i hran cu anevoe pnIegia.
Pentru aceea sa nu faci asa ci mai buna este moartea cu cinste,
clecat vieata cu amar si cu ocara...". Nu firea-ti ca pasarea

aceea ce se cheam cuc, care-si da ouale de le clocesc alte

pasari si scot pui, ci fiti ca 5oimul 5i vi pziji cuibul vostru.
ca oimul are alibi pilda si are inima viteaza si barbata...". In
www.dacoromanica.ro

Dimitrie Cantemir

623

alta ordine de idei, autorul se preocupa de educatia intelectualti,

recomandand cultul spiritului intr'o forma interesanta: Mintea
scrie el
i. Pana sta steagul la raseste steagul trupului
boiu, tot este rasboiul acela nebiruit i nepierdut, iar dac cacle
steagul, rasboiul este biruit si nu stie unul pe altul cum, piere".

lar in all loe observa ca acel ce va fi domn trebue sa aib

inieligenta tare, ca inteligenta sa s inteleaga pe aceea a servitorilor sar. In ce priveste educatia morala, Pseudo-Neagoe
recomanda domnului morala milei, aceea pe care o impune si

crestinismul ortodox, spunand ca e mai bine s faci pomani

decat sa aduni avere... Printul intelept pune pomana i darurile in primul loe i datoria fata de 'arr. In aceasta lucrare
se gasesc apoi pagini in care autorul se preocupa de educatia
regilor pentru care el formuleaza interesante puncte de vedere.
Dupa el, Dornnii sa fie consultativi primind bunele sfaturi
ale boerilor cu bucurie".; domrni sunt de Dumnezeu facuti-,
ca regii Vechiului Testament. Domnul este fata de poporul
salt un pastor, caci tu pui boerii iar pe tine preste ei te aseaza
Dumnezeu".

In general, Invataturile- reprezmta, cum, observa. St. Romansky, opera unui print filosof, demn de admirat pentru eruditia

6 lectura lui, o colectie de sfaturi despre viata

guvernare,

plina cu un balast bisericesco-retoric.

Sub aspectul originalitatii, Invataturile" reprezint in fond

o lucrare de compilatie. Autorul ei s'a inspirat, in compunerea

lucrarii, din alte opere ca Varlaam i Ioasaf, Cartile Regilor,
Fiziologul, Alexandria, Efrem Sirul, loan Scararu i altele.
Ea este un interesant product literaro-moral, reprezentand Weltanschauung-ul crestin-ortodox al epocii.

Dimitrie Cantemir pare

a fi cel dintaiu scriitor

roman, care s fi scris un fel de studiu de pedagogie Divanul

sau Galceava inteleptului cu
Data fiind insemnatatea
deosebita a contributiei sale pedagogice e necesar sa ne oprim
mai mult asupra ei, mai ales ca, dupa cat cunoastem, fondul Divanului- n'a fost inca pana acum prezentat mai pe larg in vreun
studiu romanesc.

avanul sau galceava inteleptului e o lucrare, pe care Dimitrie Cantemir a publicat-o in tipografia din Iasi, in anul 1698,
in timpul domniei fratelui sau Ion Antioh Constantin Voevocl

cu osardia- Hatmanului Lupu Bogdan. Peste aproape doui

secole, ea a fost retiparita din ordinul Societatii Academiei
www.dacoromanica.ro

Dimitrie Cantemir

624

Romne", de Gh. Sion, in colectia cu titlul ,,0 p er ele lui

Deme tr iu Cant emir u", Volumul V, Bucuregi, 1878, pg.
33-242, constituind o lucrare destul de voluminoasi de 209
pagini.

Divanul" e alcituit din doui prti: partea introductiva

(dela pg. 35-49) 6 lucrarea propriu zis. (dela pg. 50-242).
Prima parte se compune la randul ei din 5 buciti sau parti
mai mici i anume:

0 pagina, in care autorul indic momentul aparitiei

crtn 1).

0 poezie, in care el cere lui Dumnezeu, ocrotire,

slava

viat lungi pentru fratele su Antioh care era atund

domn al Moldovei;

3.` Carte de inchinaciune- in care, dupi ce face apologia fritiei, D. Cantemir dedici fratelui su lucrarea, rod al
ostenelilor care sunt ca nite de un prost neinvtat grdinar
adunate floricele".

0 prefata adresat Cetitoriului i de ostenint

torului bucuria", in care autorul i prezint lucrarea ca o
dulce gustare".
A doua prefapl, scris. de Ieremia Cacavela, profesorul lui Dimitrie Cantemir, ce se consideri fati de elev, plugarul carele la holda mintii tale a ostenit". Cacavela laudi
elevul 6 pune in evidenti valoarea cirtii care dovedWe c5
lumina a aprinde nu te-ai lenevit" 2).
Partea a doua din Divanul" e lucrarea propriu zisi, constituind un dialog ce are loc intre intelept i lume, avnd drept
tema ideia: inteleptul vrea s cunoasca Iumea, sar afle cine a
facut-o, ce esle, de cand este, cum se fine 3)? Cartea intreagri
Intaiu izvodit si de isnoav din vechiul si noul Testament in slava

folosinta moldovenescului neam ; in vremile Mriei Sale blagocestivulni,

prea luminatultu Moldaviei oblkluttoriu Ioan Antioh Constantin Voevod, alcatuit ; turm a pravoslavnicului moldovenescului norod, de prea sfintitului
printelui Saya, Arhiepiscopul si Mitropolitul Sucevei; ocArmuindu-se, iar
ca osrdia si epitropia cinstitului si blagorodnicului bojar D-lui Lupu Bogdan
Hatmanui, s'au tip.rit in orasul Scaunului Domniei in Ja. Veleat dela Adam
7206. tar dela mntuirea lumii 1698, August 30 (Duranul" pg. 35).

Acest profesor stie s fac elevului ski in prefafil o urare de o

mare inltime pedagogich, scriind: Acum dar, prea luminate, bine ale-toreste si cu darul lui Dumnezeu spre a invataturii si a intelepciunei dragoste
sporeste si asa adevrat s. hi ea nu indelunga vreme si in fandul marilor
si viteji intelepciunea nurnrndu-te te va incununa. Vietueste, a pravoslavnicei biserici, en mine dorit odor si dea pururea prin intelepciune intru
cele catre Dumnezeu inltri procopsind, intru acelor de aproape f olostri
s fi" (Dr:lanai, pg, 45-46).
lindem, pg, 49.

www.dacoromanica.ro

Dimitrie Cantemir

625

prezinti sub forma de rspuns o serie de desvolfiri, uneori mai

lungi, alteori mai scurte i adesea repetate, avand ca scop
fixeze conceptia despre lume i viati a omului care vrea
fie intelept.
Divanul propriu zis se comPune din trei carti. Cartea I

(pg. 49-103) e consacrati in intregime problemei: cine a

ficut lumea si ce reprezinti
ta? Ea constitue un dialog in
care autorul desvolti urmtoarele idei: Iumea e ficut. de
Dumnezeu"; Iumea e trecitaare"; cu a lumei frumusete nu
te amigi"; lucrurile lumei (sunt) ca praful inaintea vanutului";
pe impiratii limbilor puternici vizandu-i, nu te mahni"; lumeasca norocire n'are fericire"; dupi rnoarte numele, nu in
rutiti, ci in buntti, si rmae"; nume vestit cu facerea de
rau nu vei agonisi"; Dumnezeu schimbi i muti imparatille";
trupul lumii (se potriveste), iar sUfletul cerului se potriveste".
Cartea a II-a a Divanului (pg. 105-180) continua
desvoItarea temei din cartea I, Cu deosebirea c acum accentul
cade mai imult pe zugrvirea lumii. Autorului, lumea-i apare
ca o gradini, oamenii ea florile; lumea-i ca un vestiar; ornul,

ca iarba zilele lui; bogatul lumei: sarac 5i orb. Nici alti frumusete sau lumin mai frumoasi sau mai luminoasi decat cea
dumnezeeasci". Dulceata lumii (e) otrava sufletului- etc..
Fati de cartea I, cartea II prezinta o importanti mai mare
prin tr'un capitol special si nou in care autorul descrie cele 7
varste ale tnetii ()milli (pg. 164.-180).
Cartea III-a din Divanul" (pg. 181-239) e consacrat
icleei ptcii dintre lume si mneIept, sau dintre suflet i trup.
Autorul gaseste c6 pacea sufleteasci, inteleptul o poate obtine
printr'o judecata dreapti care incepe cu capacitatea de a se
judeca pe sine; prin ridicarea omului dela constiinta de rand la
o cunostint mai inalt: la Dumnezeu"; prin cunoasterea intelepciunii, adici a faptei bune".
Divanul se inchee cu ale stoicilor porunci 10- (pg.

240-241) cirora le urmeazi o pagina cu cateva sfaturi practice pentru viati (pg. 242).
Dupa c o ntinutul sau, Divanul inteleptului cu lumea"
pare a fi o carte de filosofie moral, in care autorul
propus s trateze problema raportului dintre om i lume i s'o
rezolve in spirit crestin. Aceasta e concluzia, la care cititorul
este condus de materia si subiectul cirtii pe care am cauta

sa-1 indiam mai sus in mod analitic. Dar unei crti de acest
40

www.dacoromanica.ro

Dimitrie Cantemir

626

fel, caracterul ei rnai precis Il d intentia din care a izvorit,

preocuparea care a dominat in tot timpul compunerii lucrarul
E firesc deci s ne punern acum problema, ce intenfii a stApArtit

pe Dimitrie Cantemir la compunerea operei sale?

Spre deosebire de alti autori, Dirnitrie Cantemir 4i desvalue dela inceput i intr'o forma limpede, intentia care 1-a
stapanit la aleatuirea acestei carti. Astfel in dedicatie, onsiderandu-se graclinarul care a adunat floricele", i rugand

fratele sau ea sa asigure lucrarii a se semana, A se sadi,

a inflori i tuturor dimotriv a se obsci", el se arata stapanit
calauzit de o intentie pedagogica. In prefata catre cititori,
el ii caracterizeaza opera dulce gustare" iar ceva mai departe,
la inceputul cartii I, el '4i exprima o tn. tentie didactica, punand
In gura inteleptului urmatoarea declaratie: vrea-reai
pofti ca sa te stiu, precum mi se pare, o lume falnica, amAgitoare i trecAtoare, cine te-a facia si ce eti? De cand eti
i de cand qti cum te tu"? Autoru,1 vrea cu alte cuvinte
fixeze dela inceput ideia ca el serie o carte cu caracter didactic.
Dealtminteri, acest caracter se degajeazi din intreaga lucrare, in
cursul careia autorul face mereu apologia invatiturei in forme
care tradeaza o serioasa ,constiinta a valorii ei, cu motivarea:

Copilul neinvAtat, dobitoc mic crete,

lar mare facandu-se, bou mare se nume5te;
sau tinnci s'a fixeze invrdtura ca semnui distinctto dintre om
0 animal.
Cu Divanul" ne gasim deci in fata unei carti cu caracter
pedagogic. SA vedem acum daca putem afla in ea i o conceptie
despre educatie sau cel putin cateva Wei pedagogice, ca apoi

sa putem conchide daca lucrarea reprezint sau nu un mic

tratat de pedagogie.
Un sistem pedagogic online de obiceiu raspunsuri pentru
problemele: natura i scopul educatiei, subiectui de educat
tehnica educatiei. Propunandu-ne deci s cercetam daca Dimitrie
Cantemir are un sistem de pedagogie, e necesar s arAtAm

felul in care el pune

rezolva temele mentionate.

Problema ce e edizcatia ca act,, constitue o tema de care

Dimitrie Cantemir nu se preocup in mod direct, cum dealtminteri nici alti pedagogi n'o fac. In schimb, din marturisirile
lui Cacavela (eu sunt plugarul carele la holda mintii tale am
ostenit"), ca si din observatiile lui Dimitrie Cantemir, care se
www.dacoromanica.ro

Dimitrie Cantemr

627

considera pe sine gradinarul care a adunat floricele", se poate

conchide eh pentru epoca lor, educatia inseamna un act de
cultivare a spiritului. In adevar, comparatia cu plugarul ne duce
gandul la sensul originar al cuvantului cult ur (derivat din
lat. colere), iar asemanarea educatorului cu gradinarul ,ne transporta mintea la conceptia identica a lui I. A. Comenius. Scopul
educatiei, Cantemir il exprim prin formula inteleptului. Pentru
.acest domnitor, educatia are ca scop sa formeze din individ un
intelept, adica sa asigure omului ca dar suprem intelepciunea.
Dimitrie Cantemir face apoi urmatoarea precizare: Intelep,ciunea

spune el,

este substantia, adic postanovanie, adica

sub stare 1) a tot lucru cu cinstea a face sau dup cinstire de

pravile a trig; este dreapta

oranduita a sufletului inta-

ritura; este pricepere fiece prelesne in cale a-i pune; este a

omenescului suflet s6natos... Cat dar de frumps si de manggos
lucru este intelepciunea".
Daca analizam aceasta defur. itie a intelepciunei observan
c pentru Dimitrie Can.temir, ea reprezinti o stare superioarg
a sufletului, constituita dintr'o serie de proprietti spirituale:
dispozitia de a premidita actiunea pentru a face cu cinste tot
lucrul, dispozitia de a respecta regidele ce viata fixate de pra-vile, voint6 tare, capacitate de intelegere, plus omenie. Privind

aceast lista de proprietati ale unui suflet cu adevarat ideal,

trebue sa recunoastem ca." Dimitrie Cantemir avea dreptate
exclame la urma: cat dar de frumos i de mangaios lucru este
intelepciunea"!

Dar conceptia despre intelept, Dimitrie Cantemir tine s'o

precizeze prin enumararea principiilor de viata pe care omul
trebue s le respecte. Pentru intelept
spune el
lumea
e ceva trecator, lucrurile lumii sunt ca praful inaintea vantului,
dulceata lumii e otrava sufletului", Lumea e maica rautatilor
gazda talharilor". Poftele lumesti sunt ca sirenele care
adorm pe om si-1 ineaca si impotriva lumii adica a diavolului
vitejeste de vei sta, birui-vei" 2). Din toate aceste idei rezulta
ca D. Cantemir reprezinti o conceptie crestin orientali a intelepciunei.

In Divanul" gamin' un capitol inchinat psihologiei v r-

stelo r, adica a subiectului de educat. Prin introducerea lui,

In fond, D. Cantemir defnete filologxc notmnea substant prin deslacerea termenului in elementele sale : sub+stare.
Cf. Divanul, pg. 50, 52, 73, 74, 86 si 89,

www.dacoromanica.ro

628

Dimitrie Cantemir

autorul ne lash' s intelegem c educatia omului trebue

In raport cu evolutia lui. Faptul acesta ci Dimitrie Canternir

se preocup de psihologia varstelor, are o dubli importanti:
pe de o parte el anticipeaZi pe Jean Jacques Rousseau, carie
cel dint:Ai face teoria treptelor de desvoltare psihio, iar pe de
alti parte el ne di prima descriere romaneasc6 a varstelor,
ficuti din punct de vedere psihologic.
Dun' itrie Cantemir imparte viata umani in 7 vieti sau
varste, pornind dela comparatia omului cu poama

comparatie

care ne duce gandul la Comenius care a aserranat pe om cu

planta. Prima varsti e pruncia, pe care Cantemir o considerg
floarea vietii, pilda altor varste, fiind Leg nici o riutate"..
Aceste idei ne trimit gandul la Rousseau care va face mai
tarziu in Emil aceeasi teorie: a purittii i buntlii initjale
a omului, anticipandu-1 si in aceastg privinti.
CopilZria urmeazi prunciei, iar copilgriei ii succede catarigia sau pubertatea. Copitria i catarigia, Dimitrie Cantemir

le consideri epoci care conditioneazi forma morali a omului

observi marele
prin bunele deprinderi agonisite. In copilarie
istoric
legea vei invita; in catarigie, tin i istetime vei
deprinde. In eopilgrie, pedeapsa a suferi vei invita. In catarigie,

invitituri frumoasi vei agonisi". Convins ca cel rnai modern

pedagog de valoarea tineretii pentru formarea omului, Dimitrie
Cantemir stgrue de aceea asupra importantei acestei varste si
asupra datoriei educative a pirintilor. In tinerete, scrie el,
toati datoria pirintilor este ca certand, pedepsind, in invittura
sfintelor scripturi a-i intemeia li se cade; ca nu cumva omul ea
dobitocul i viu ca mortul s fie"- Si mai departe: viata omului

e ca poama, insi in frumoasi vreme, poama legand, iarsi

cu vreme, dulce roadele ei vei manca".
Voinicia e a patra varsti si ea corespunde tineretei.
Dimitrie Cantemir a surprins particularitatea acestei epoci, caracterizati prin doruri mari, energie si mobilitate, caci el observi: sangele intr'aceasti varst mai mult isvorste, adici

poftele mai mult se adaugi, care pofte mai mult si mai iute
decat alte varste sunt... de oare foarte a ne pgzi tare. Apostolul ne invati: de tinerestele pofte fugi".. Ca un psiholog mo-

dern, el di apoi tanirului urmitorul sfat: Asa dar voinicule,

de toate socotit i strijuit a fi se cade".
A cincea varsti e brb'tja sau coacerea pomei vietii menesti". Acum
spune Cantemir
omului i se cere si fie

in toate dulce, intreg copt"; nici s se cumva asemene unor

www.dacoromanica.ro

Dimane Cantemir

629

poame care pe dinafara aratoase i chipese se arata, iar musc-and,

i cumplit gust vei afla-.
Djrnjtrje Cantemir inchee aceasta descriere a varstelor cu
caruntetia sau inceperea lancezirii poAmei vietii omenesti- (care
varsta a 6-a) si cu 661trnetea sau de tot putregiunea vietii
omenesti- (care reprezinta varsta a

amaraciune

Dimitrie Cantemir a fost preocupat si de tehnica

adica de indicarea drumurilor celor mai bune pe care
se poate atinge idealul educativ. Pentru el, acest drum nu este
-unul singur, ci ele sunt mai multe si anume:
Invtaura. In ea, Cantemir vede mijlocul principal pentru
a forma un om ideal, un intelept insa aceasta foarte bine s
stii
scrie el
ca omul cuminte i cu invlitur din dobitoace se alege, iar aceasta lipsind decat dobitoc mai rau este-.
Cunoasterea de sine. Dimitrie Cantemir o considera alt
mijloc esential de educatie. El o propune recomandand exerciliile de cunoastere de sine ca o obligatie
singar
pe sine a se cunoaste i se cade (omului). Datoria noastra este
sa ne lamurim ce suntem si ce a vietui ne na5tem, care oranduial ni se d'a, Dumnezeu ce ti-a poruncit s fii-.
Cunoasterea lui Dumnezeu, e o alt actiune pr:n care omul
ajunge la intelepciune. Dimitrie Cantemir cere individului sa se
ridice ea constiinta la Dumnezeu, la acel meter oranduitor
Cu intelepciune i putere-. Numai prin aceast meditare, omul
difera de animale, care cu ghinda hraninclu-se i n'a din parae
putin gndesc de unde acestea lor prea lesne sa le vie-.
Exemplul se bucura 5i el ca mijloc de educatie, de o atentie
deosebita din partea lui Dimitrie Cantemir. Pildele bunatatilor dela alj, exemplele sfmtilor si ale oamenilor celebri" sunt
dupa et
mijloace mmunate pentru inaltarea omului

Cantemir citeaza in Divanul- un mare mimar de celebritti

a cror viat poate sluji ca model: Aristotel, Camilius, Fabricius, Cincinnatus, Socrate, Platon, Zenon si altii.
Inv.Mtura Sfintei Scripturi e si pentru Cantemir, ca
pentru toti pedagogii epocu- lui din Apus, o min nesecat de
indrumii 5i de dei pentru educatia omului.
Divanului inteleptului cu lumea" i se atribue o importanj

ariat. Prof. I. Minea fcea in aceasta privinta o pretioas

si just constatare: Nu stim daca cineva citind-o

scrie el

a avut multumirea anticipat a lui Cacavela. Cartea Ins, cu

www.dacoromanica.ro

630

Dimttrie Cantemir

tot stilul ei caracteristic operelor de acest fel ale lui Cantemir, este interesanta prin faptul c ne arata izvoarele cul-

turii la care Dimitrie Cantemir i5i adapase mintea-1). Observarea profesorului ie5an e desigur importanta, dar ea se refer
la valoarea Divanulur din punct de vedere al istoriei culturii
romane5ti. Aci ins suntem preocupati s'a stabilim numai valoarea ei pedagogica.
Din punct de vedere pedagogic, Divanur prezint o prima

importanta: aceea de a constitui un mic tratat de pedagogie,

in care autorul a cercetat, fire5te in forma corespunztoare
epocei lui, problemele principale de educatie: scopul educatiei,
psihologia varstelor i tehnica educativa. Cu el ne gasim deci
In fata primului tratat romOnesc de pedagogie.

Ideile desvoltate de Cantemir in Divan- reprezint elemente imprumutate din filosofia greadi, din gndirea cre?tinii,
din pedagogia Rena5terei, ha chiar 5i din pedagogia naturalist4'
rationalist a sec. XVII-lea, a5a de ex. comparatia educatorului cu gradinarul, a copilului cu poama, teoria inteleptului
care rationeaz inainte de a lucra, apologia invataturei etc.. Am
avea deci in ideologia Divanului- proba ca poporul nostru
nu a dus o viata straina de preocuparile pedagogice ale triopoarelor de cultur din aceea5i epoca. Acest fapt ii are insemnatatea lui. Popoarele de cultura cauta sa-5i intinda, indarat,
cat mai departe in trecut, momentul primelor lor creatiuni literare 5i filosofice ca, astfel, prin durata i vechimea mare a produselor lor culturale,
asigure respectul celorlalte. Ori, cu
Dimitrie Cantemir, noi, Romanii, putem obtine acest rezultat de
a impinge departe in trecut inceputurile pedagogiei romOne5ti.
Dar originalitatea 5i bogatia de idei, pe care o reprezint
Divanpl- in comparatie cu alte lucrri romne5ti din acea
epoc, ne pune in fata unei noi intreba'ri: este oare Divanul"
o opera personala 5i deci originala? Reprezinta ea oare rezultatul meditatiunilor i experientii de viata ale autorului sau
sunt idei imprumutate dela altii?
G. Sion, in prefata la Operele Principelui Dimitrie Can-

temir", Tom, V, p. X, constat ca oricat de instruit in ale

teologiei ar fi fost junele principe, nu putea i n'ar fi putue
avea pe degete textele sfintelor scripturi, spre a putea face la
tot pasul atOtea 5i atatea citatii copioase". Aceasta Il face si
conchid c. fondul subiectului, apartine printelui Ieremia Ca1) Cf. I. Muzea, Despre Limitrie Cantemn, Iasi, 1926.

www.dacoromanica.ro

Elemente de pedagogie in scoal

631

cavela, dascalul lui Canternir sau ci poate e a prelucrare dupa,

Andreiu Visovatius". Observarea lu G. Son ar putea fi jusa
mai ales daca avem in vedere si faptul &A la varsta de 25
ani, cand Cantemir serie aceast lucrare, cu greu un tnar ar
putea avea posibilitatea si st'apneasa" o cultur asa de bogata.
Astfel o problema nou'6 se pune: cercetarea izvorului sau isvoa-

relor Divanului". Totusi, datori suntem a recunoaste puterea

de asimilare si de sinteza neobisnuita a autorului care constitue
inca o dovada a genialitatii lui Dimitrie Cantemir.

5. 5coala e institutza, care, in cadrul tuturor societatilor,

a urmarit cultivarea si perfectionarea omului. Ca atelier al
umanittir, cum ii spunea Comenius, ea oglindeste mai bine

decat alte creatium. sociale ideea pedagogica" a unui popor

sau a unei societati. E firesc deci ca, dupa prezentarea elementelor de pedagogie degajate din literatura teologica, istorica,
poporana si filosofici romaneasca din veacurile XVIXVII

s examiram soolile epocei yentru a obtinea noui elemente in

vederea caracterizrii complete a pedagogiei din aceeasi epoca.

In perioada cuprinsa de veacurileXVI si XVII, scoala

romaneasca reprezinta o continuare i o sportre fata de scoala
din epoca anterioara. In veacul XVI functioneaza mai departe
scolile manistiresti i inviiNtorul de casa. Fui de Romani isi mai
dobandesc acum cultura elementara la colile caiolice i ale streirulor mai ales in Ardeal, apoi in vestita universitate din Cracovia.
Totul se petrece in aceste scoli aproape ca si in veacul al XV-lea.
Dar in veacul XVI se produce si un eveniment scolar nou,

care indica o serioas sporire; in acest secol se fac la Romani

inceputurt de invirmant superior. Astfel Despot-Voda infiinteaza Academia Lutherana dela Cotnari, cu menirea de a
pregati sipritele pentru unirea cu Tara Romaneasca si Ardealul";

(N. Iorga, op. cit. p. 19); iezuitul Possevino I: pe cea din

Alba Julia, iar Petru Schiopul e solicitat sa reorganizeze Academia dela Cotnari si sa se intoarca la catolicism (lbidem).
Infiintarea acestor scolii superioare, dei ele n'au dura-i, are o
cleosebita insemnaate: pe de o parte se anunfa mardestarea
unui nivel cultural mai ridicat la conducatorii politici ai Roma',
nilor, iar pe de alta aparitia influentei unei gandiri pedagogice noui si strem. e: a celei protestant e.
Daca raportam acest moment al intemeerii sporadice a
www.dacoromanica.ro

632

Elemente de pedagogie in coa1

invatamntului superior romfinesc la acela al intemeerii lui in

Apus, comparatia ne pune in fata unei constatari noui: intre

cele doua momente exista o mare distant in timp, i aceasta,
In defavoarea noastra, de cel putin 300 de ani. Ce mare e deci
intrzierea evolutiei scolii noastre 'Mahe fata de cea din Apus!
In secolul al XVII-lea, colile iau o desvoltare noua.
In acest veac vechile forme de scoala se pastreaza, dar cu observarea ca scold elementare incep sa se infiinteze prin tArguri
si sate" (Storesti-Focsani; Odobesti). In mfinastiri este o activitate scolara destul de vie, iar in tara, dorul de invataturA
cre5te aa incat un numar insemnat de Romni pleac4 la studii
In strainiltate (Lupu Stroici, Grigore Ureche, Miron Costin,
fetele lui Alexandru-Vocla L."pusneanu, fiji Movilestilor, Constantin Stolnicul Cantacuzino, Tudor Spudeul, Udriste Nasturel
Dimitrie Cantemir), indreptndu-se de data aceasta nu numai
spre Polonia (Cracovia, Bar) dar 5i spre alte centre noui
(Italia-Padova. Istambul, Viena, etc.).
In veacul al XVII iau nastere i coli nom. La Fagaras s'a
infiintat o scoala romneasc cu dascali romni, intemeiata de

Suzana Lor ant h y, in alte parti ale Ardealului se infiinteaza scoli calvine, (Alba Iulia, Lugo, Caransebes, Hateg, Hunedoara) si se organizeazi scolile catolice mnastiresti din Alba

Iulia, Sibiu, Vintul de Jos, Sighisoara si Cluj. Dar cele mai

de seama scoli pentru Romni se infiinteaza acum in Iasi si
Bucuresti. In Iasi lua fiinta sub Movilesti o $coa/6 iezuita; in
vremea lui Vasile Lupu, se creiaza in chiliile dela Trei Ierarhi,

coala sau colegial da Trei lerarhi (1639-1649), care a

pregatit elevi ca Nicolae Milescu, iar ceva mai tirziu Koala
dela Sf. Sava'', o fundatiune a patriarhiei din Ierusalim'', cu
preponderent caracter grecesc. In Muntenia functioneaza Koala
dela Cmpul-Lung, careia Antonie Voda (1669-1672) Ii facea
o danie in 1670 i o considera casa de invatatura pentru orasul
Cmpul Lung. In Bucuresti se intemeeaz, Koala dala Sf. Gheorghe, Koala dele Miinstirea Coltei i in fine Academia Cantacuzina, fundata de Constantin Stolnicul Cantacuzino, cu concursul
fra.telui s5.11 $erban Cantacuzino, Domnul Tarii (1678-1688).

In scoli, acum nu era activa o singur pedagogi e, ci

mai multe, in raport cu gradul lor. In scoalele elementare era
atotputernica pedagogia creAnii medievala. Scoala
observa
O. Ghibu
consta in a invata cele necesare pentru a putea
www.dacoromanica.ro

Elemente de pedagogie in seoal

633

servi biserica, iar aceasta se face deadreptul din cartile bisericu desconsiderarea oricaror prince5ti, desigur cu mare chin
cipii metodice i didactice". (O. G hi b u, Literatura did. rom.
I, p. 7). In schimb, in scolile de invatimant superior o pedagogic noua era acum activa, iar caracterele ei se pot deduce din studiile ce se faceau in Academia Cantacuzina, despre
a carei activitate avem unele date interesante.
Academia cantacuzin avea mai multi profesori; unul preda
logica, retorica, fizica, Despre cer", Despre nagere"

pieire", despre suflet"; al doilea profesor avea in program

cuvantarile lui Isocrate, tragediile lui Eshil i Euripide, cuvntrile Sf. Grigore de Nazians, epistolele lui Sinesiu, Pindar, Demosthene; iar dupa amiaz tot el: sintaxa cu teme, Apostolul,
Xenofon, Plutarh i Tucidide. Cel de-al treJlea: cugetarile lui
Chrysoloras, Caton, Focilide, Pitagora, fabulele lui Esop, Laudele lui Agapet, Cuvantarile celor 12 sarb6tori, epistolele lui
Teofilact Simokatos i la capat Homer; iar dupa amiaz graz
matica lui Lascaris i Apostolul. In plus se mai faceau incercari dialectice i sofistice, teme retorice, dialoguri, deslegare
de antiteze, silogisme i entimeme.
Privite in ansamblul lor, aceste studii reprezint un mare
progres fata de scoala romneasc6 anterioar6, care se limita la

lecturi de texte strict bisericoti; iar in raport cu Apusul, programul Academiei cantacuzine prevede studiile care se predau
la Universitatea din Padua, unde fundatorul ei fusese student.
Ori Padua era un vestit centru cu eminenti umani5ti (Cf. S te -

phen d'I r s a y, Htstoire des Universits, Paris, 1933, T. I.,

p. 238-39). Astfel, prin intermediul academiei cantacuzine,

pedagogia umanist italiana ii produce la Romani influentele ei.

E du c a tor ii din aceste coli erau diferiti. In afara de

Romani, in Moldova predau Poloni i Ruteni. Din veacul al
XVII, acestora incepe sa le ia locul Ins Grecii. In Muntenia,
dascalii greci preponderau ca numar; mai toti erau preoti
calugari. In sate, preoi erau i invatatori. Teofil, mitropohtul Tarii Romaneti, cere preotilor rol de educatori s indrepteze pre cei ce scap care
s inthreasc legea cretineasch i credinta Dumnezeeasca" (Predoslavie la Evanghelia
ca Invtiiturd, 1644).
Pregatirea dascalilor se facea in forma simpla, practica',
numai pe baza de ucenicie: elevii ii imitau dascalii lor.
6. Elementele de pedagogie, expuse mai sus, reprezinta
www.dacoromanica.ro

634

Caracterele pedagogiei

manifestarile scolare i culturale din sec. XVI si XVII. Pe pragul secolului al XVIII-lea, intervin alte evenimente pedagogice,

care, cum se va vedea mai departe, indica inceputul unei noui

perioade din istoria pedagogiei romanesti. Dar, inainte de a
incepe cercetarea ei, e util s fixam oiteva concluzii pentru
pedagogia romneasca preeiintifica.

In genere, pedagogia romaneasca, din veacurile XVI si

XVII, se infatiseaza destul de modest din mai multe puncte
de vedere. Ea nu e reprezentat6 rin ganditorl, opere si sIsteme
pedagogice, cum in apus, in vremea aceea, aparusera deja (Ratichius, Comenius, John, Locke, Fnelon, etc.). In aceasta epoci
numai doua lucran i ies in evident prin continutul lor pedagogic:
Invataturile lui Neagoe Basarab" i ,,Divanur lui Cantemir.
In plus, ideile pedagogice sunt formate numai din sfaturi
unele principii de viat sau dintr'un fel de filosofie morala ca
aceea din operele mentionate mai sus; si totodata sunt idei de
imprumut, din filosofii greco-romani, din cartile religioase
din scriitori medievali sau ulteriori, toti streini. In veacurile
al XVI si XVII gandirea pedagogica romneasca se alimenta
deci din cugetarea antic'a i cea cretina; ea evolua dealtminteri
normal ca si in alte culturi, de exemplu ea si in cea germana.
Dar analiza ideilor, a cartilor epocei, a scolilor i activitfii

lor ne-au mai pus in fata unui nou fapt fundamental pentru
caracterizarea pedagogiei din aceasta epoca: toate i trageau
forta dintr'o mare ide-mre": din ideea crestinel. Toata educatia proecta ca scop suprem desvoltarea omului in spirit crestin, formarea unui intelept crestin si, mai presus, a unui crestin
ortodox. Totodata, din analiza ideilor, dar cu deosebire a fondului Invataturilor" i Divanului- mai rezulta ca in centrul
pre. cuprilor pedagogice ale epocii sftea grija de ethosul cre$fin.

Exista pe atunci deci o singur mare problema pedagogich, problema formarii bunului crestin i rezolvirea ei era decisa de
Weltanschauung-ul crestin ,a1 poporului romn.

Dar oricat de modeste am considera primele elemente de

pedagogie romaneasca, din ele un fapt iese in evidenta; ele

traduc o anumita gritti pedagogica in intelesul germanului
dagogische Sorge": cultul pentru inviiNtura, unit ca proectareaintelepciumi ca ideal suprem al vietii omenesti. Ar fi aceasta o
mare proprietate psihica a poporului roman, daca ea s'ar men-,
tine ca o preocupare continua! Raspunsul ni-1 va da numai eercetarea pedagogiei din celelalte epoci.
www.dacoromanica.ro

Pedagogia romneasca in sec. al xviii

635

Literatura:
L Btanu fi Nerva Hodos, Bibliografta Romaneasca Veche, 1508

1716, Tom. I, Bucuresti, 1903.

N. Cartojan, Fiore di virt in literatura romneascA, Bucurestt 1928.
Cartile populare in literatura romaneasa, vol. I, Epoca
influen.tei sud-slave, Bucurestt, 1929.
Iorga, 'storm invgamntulut romanese, Bucurestf, 1928.
Ghibu, Literatura clidactied rom.nd, Bucuresti, 1915.
I. Minen, Despre D. Cantemir, Omul, Scriitorul, Dornnitorul, Iasi, 1926.
Din istoria culturil romanesti, I, Iasi, 1935.

CAP. III.

PEDAGOGIA ROMA.NEASCA IN SECOLUL

AL XVIII-LEA.
Invteitura este carma ce ocrmueste
pe acest vas parnantesc".
Mitropolltul Iacov Pvtneanul

In evolutia pedagogiei in genere, fazei prestiintifice

epocei ac.eia, in care ideile pedagogice reprezint intuiii, uneori
germ' le, ale acelor cunosctori ai vietii, numiti de cei vechi
Inteleptiii succede pedagogia sistemattc6: un sir lung de
sisteme pedagogice, care multa vreme sunt derivate dintr'o filosofie, adica dintr'o conceptie de ansarnblu despre lurne si viaN,
apoi din cercetarea stiintifica. In istoria pedagogiei se considera
ca epoch a acestei pedagogii noui toata acea perioada care in-

cepe cu Platon, autorul primului tratat despre educatie si dureaza Oda' azi.
In istoria pedagogiei romanesti, tranzitia dela pedagogia
prestiintifica la cea sistematica nu s'a Pied brusc. Intre ele s'a
interpus o epoc intermediara, caracterizat fat de perioada
anterioar prin plusuri interesante: publicarea de manuale scolare si organizarea de scoli speciale precum i prin unele elemente noui de pedagogie, dar pastrand multe din elementele
-caracterele pedagogiei anterioare. Aceste evenimente au loc in
secolul XVIII si ele fac astfel ca pedagogia romaneasca din acest

veac s fie una de tranzitie i de pregitire pentru o viat noua

a educatiei.
Dar, in vederea stabilirii caracterelor nouei _pedagogii, e
necesar s prezent'im mai intAiu descrierea elementelor care o
constitue.

1. In veacul al XVIII, la Romani nu intlnim opere de

www.dacoromanica.ro

636

Bucoavne

pedagogie sistematica, asa cum in vremea aceea scriau in Apus

Fnelon, Despre educatia fetelor; Basedow, Cartea elementara;
J. J. Rousseau, Emil, etc.. Pedagogia romaneasca exista totusi
In acest veac numai ca ea tnebue degajata din evenimentele
izvoarele pedagogice le vrernii.
Evenimentul pedagogic nou si important care ne intampina
pe pragul acestui veac, Il formeaza manualele scolare. Cu ele
se face inceputul unei noui manifestari pedagogice la Romani
si din ele putem afla mai intaiu gandirea pedagogica a epocei.
Manualele prime, cu care debuteaz cartea romaneasca de
scoala, sunt bucoavnele. In anul 1699 apare in Belgrad (Alba-

Iulia) o bucovina, ce are in sine deprinderea invetiaturei copiiloru la carte-1). Ce mare eveniment e acesta pentru evolutia
scolii i a culturii poporului nostru! Din orasul cu caracter simbolic al Albei-Iulia, asezat in mima Axdealului, pornia in tara,
spre neamul nostru, primul manual didactic romanesc ! Inceputul

facut a fost de bun augur. Acestei bucoavne, ii urmar

mai rare la inceput si mai dese ulterior. In 1726 apare la
Ramnic Intaia invatatura pentru tineri.-. La 1744 se public
la Cluj a doua bucoavna din Ardeal, in 1755 la Iasi se tipareste Bucvar sau Incepere de invatatura- cu o predoslovie in
care descoperim prima formulare in romaneste a optimismului
pedagogic, ca ainu crester copiiloru ca dintru o radcina
buna i r intru toat vieata curge-. La 1771, se tipa.'reste la
Viena, un bucvar cu o predoslavie aproape identica cu aceea dela
abecedarul precedent. Ulterior aceste bucoavne devin numeroase.

A nul 1783 insemneaza ait moment important din istoria

cartii didactice romanesti, caci dela aceasa data incep s apara.
abececiare. Primul abecedar se tipreste la Blaj, in acest centru
de cultura nationala a Romanilor, avand un interesant titlu:
ABC sau ALPHAVIT pentru folosul i pricopseala scoalelor celor normalisci a neamului romanesc- (pg. 92). Tot in
Acest )an, pare la Sibiu alt ABC" sau o Bucoavna spre folosul
scoalelor neamului romnescu- (pg. 104). Ambele sunt destinate
sa retinem aceasta
spre folosul scoalelor neamului romnesc, ce,eace inseamna c autorii lor aveau o constiinta a
natiunii i preocuOri nationale, dorind cultivarea tuturor fiilor
1) 0, Ginbu crede c aceast bucoavn e lucrat dupa marea grama-

tic
dela 1648, a lut Meletie Smotrtschi. Ea s'a publicat din ordinul
lui Voda Brincoveanu (Din istorza literaturu diclactice romneftz 1916, p. 111.

www.dacoromanica.ro

Abecedare si alte manuale didactice

637

neamului. In secolul al XIX, abecedarele inlocuesc in mod definitiv bucvarele.

Cu putin timp mai inainte de aparitia primului abecedar, in

anul 1777 se tipreste la Viena o aritmelia Tiprirea ei intereseaii nu atat prin continut cat prin aceea, ca odat cu publicarea acestei aritmetici se punea inceputul tiparirii manualelor
didactice 13,1 materii. Aparitia acestei aritmetici a fost si ea de
bun augur, c6ci Ii urmari noui tiparituri ca: Gr a ma tic r o-

mfineasca de Ienachi Vcarescu (Rmnic, 1787); D uc e r e

de man citre frumoasa scriere (Viena 1792); R et o rica

de Ion Molnar (Buda 1798); 0 b ser v a tii de limb r ornaneasc,5 (Buda 1799); L ogica (Trad. de Clain dup Bau-

meister 205 pg.); Legile firii sau filosofia cea lucrt are (Trad. dup. Baumeister, Sibiu, 1800); Ist orie un iv er s al 6, Tom. I (Trad. de I. Molnar, Buda 1800), etc. etc.1).
Al patrulea mare eveniment didactic din evolutia crtilor
5coal6 este publicarea primei pedagogii de C. Ucuta sub
titlul Noua pedagogie" (Viena 1797). E drept ca si mai inainte

se publicase in romneste o lucrare teoretica dar sub titlul

Carte trebuincioas pentru dascli" (Viena 1785).

and apa'r
1785 si 1797
S retinem deci i aceste date
primele lucrri de pedagogie teoretic in publicistica romneasc..
Importanta publicrii acestor manuale e evident. Mai intAi

tiprirea de manuale scolare laice, care vin sa se substitue In

invfamant cartilor religioase si de cult e un semn al franzitiei
lela cartea bisericeasa la cea laic . De acum inainte elevii nu
mai invt carte dup ceaslov i octoich, dupi psaltire si Evanthelii, ci dupi bucoavne, aritmetici, geografii, istorii, gramatici
altele.
A doua consecint a acestei tranzitii spre laicism e aceea a
inlocuirii justificIrii teologice a inv4aturii cu una laic, umanist.
De acum inainte, in loe s se indemne tinerii la carte cu promisiunea c numai cunoscnd cuvntul Domnului, vor dobndi imprtia cerului, se incurajeai cu explicarea c numai prin invfiturg. ei devin adevrati oameni. Astfel procedea26 de ex.

autorul Bucvarului din 1771, tiprit la Viena, scriind c. cresterea prunceasc atrn cine ce fel de copil iaste aceiasi 5i dc
se face mare. De iaste inv5.tatu dinu copilrie intru invtitur
1) Pentru toate datele privitoare la publicatile de mat sus cf. L Bzanu
si N. Hodof, Bibliografia romaneasc, Bucuresti, 1903; si O. Ghzbu, Din istoria literaturii didactice rornanesti din Ardeal, Bucuresti, 1916.

www.dacoromanica.ro

638

Manuale dtdactice

cinstia i intru frica lui Dumnezeu (care iaste inceper intelepciunei) sa cade a nadtijdui c acela va fi bun creger i daca
va fi mare-.
Notiunile de pedagogie, cu care lucreaza autorii romani
in veacul al XVIII-lea, nu sunt toate inca cele noui din tiint.a
pedagogic:it, ci multe din cele vechi. Astfel in manualele citate
Inc. nu se vorbe5te de educatie, ci de cresterea pruncilor sau de
crestere prunceasdi. Nu se face inca mentiune de instructie ci
tot de invtturii, nici de eclucatie morala sau intelectuala, ci
inca de povatuire-, buna pedapsr i de indreptare. In indicarea
materiei de invafiniant, elementul religios e predominant, mai
ales in bucoavne al caror cuprins e tipic. Dupa litere i diftongi,
ele predau rugaciuni, simbolul credintei, cele 10 porunci ale
legii vechi, cele 7 taine, fericirile, adica un fond religios. Totu5i
In raport cu elementele din literatura pedagogica anterioar'ai,
acelea ale manualelor didactice din secolul al XVIII-lea reprezinta un progres. Mai intaiu, in ele intAlnim o predare
sistematia a materiei, dela uor la greu, dela apropiat la departat, ceeace denota grija de o predare metodic5 ; in unele
carti apare clara con5tiinta unui scop laic al educatiei, ca de
pild in Carte trebuincioasa pentru dascali1), uncle 5colii i se
cere sa pot face cregini intelepti i ravnitori, buni cetateni,
csa5i lucratori, insurati cinstiti, supui plecati, slugi credincioase

cu un cuvnt pe cat este cu putinta oameni de savar5it". In

unele carti mai apar i termeni noui; astfel tot in lucrarea mentionat se vorbete de cultura sau buna cre5tere a tinerilor
de tiinti. Const. Ucuta pomene5te la 1797 de pedagogie, dei
nu da acestui termen sensul de azi; Toader Scoleru vorbete in
1789 de lectie; in fine mai multi autori, publicand manuale didactice, au incetatenit un insemnat numar de termeni peclagogici:
nume/e diferitelor obiecte de studiu, notiunile metod& normal,
preparandie, etc.. E hotarit lucru c secolul al XVIII este pentru
RomAni din punct de vedere pedagogic un veac insemnat.
nu mai reprezinta inceputul Evului Mediu, ci un fel de pedagogie care, in unele privinti, seamana cu aceea a Apusului.
2. Pe lnga publicarea de manuale, in veacul al XVIII-lea
1) Carte Irebuznewasci pentru dascoll: apare in 1785 la Viena. Ea e f or-

mat din dota volume: I: cu 12+253 pg. 1; II: eu 319 pg. Planul el, autorul II fixeazg astfel: ...in c de inai parte se va vorbi de daseli si proterimata sau averi sufletesti (marafeturi) a lor ; in c de al doilea s va
arta chipul dtil de invttura... si In adaostur s vor orndut chipurile
spre timr in fauna' stare a rnduelit de scoal".

www.dacoromanica.ro

Romane pedagogice

639

are loc al doilea eveniment cu puternica rezonanta educativa:

se publica o bogata literatura mai mult traducen i dictata in
mod aproape exclusiv de ratiuni educative: Sindipa, Halima,
Viata lui Esop, Ethiopia, Romanul Troiei, Imberie i Margarona,
Filerot i Antusa, Bertoldo, Ceasornicul Domnilor, El. Criticon,
Hristoitin Pareneticile lui Agapet i Invataturile lui Vasile
Macedoneanul. Aceste lucrari
occidentala

opere din literatura orientala

sunt in majoritatea lor Bildungsromane- prin

care se cultiva imagina tia, rationamentul, memoria si unete sentimente superioare ea fidelitatea in iubire si prietenie, generozitatea, cavalerismul, cultul intelepciunii etc., asa incat prin intro-

ducerea lor in cultura romaneasca poporul nostru primea noi

izvoare de cultivare.

Nu e desigur datoria noastra de a prezenta mai pe larg

si a arata continutul acestei literaturi, o asemenea lucrare privind
istoria literaturii romnesti; totusi interese pedagogice, pentru a

parcurge mai in anfnunt directia educatiei ce se facea prin

lucrarile mentionate, ne obliga sa le infatisam intr'o scurt
enumarare.

Sindipa este istoria plina de intelepciune i minunati

de a carei cifire foarte se vor indulci
vaZand minunata intelepctune a filosofului Sindipa'', din care multi vor avea

de invatat (N. Cartoja n, Epoca Fanariotdor, Curs. pg. 74).

Halima e o vestita colectie de povesti fantastice, fabule,
anecdote care au Otruns la noi
in ultimele decenii ale veacului al XVIII-lea (Ibidem pg. 103), cultivnd imaginatia
inteligenta.

Via ta lui Es o p, un roman cu anecdote hazlii i

caracter didactic, copiat in anul 1703

cu

tiparit prima oara

la Sibiu in 1759.
Ethiopic a, sau a lui Iliodor istorie ethiopiceasca tradus
la noi pe la jum. sec. XVII, dar pomenit inca de D. Canteniir
la sfarsitul sec. XVII, e un roman de iubire, autorul facnd
elogiui credintei in iubire.

Romanul Troiei e un roman cavaleresc, menit s'a promoveze respectul i cultui femeei, imagmatia i gustul de aventura.

Se pare ca traducerea lui in romaneste e din sec. XVII.

Romanul occidental: Pierre de Provelice si La belle .,IVIaguelonne, care in literatura noastra poara titlul de Imberie
Margarona, e transcris in secolul XVIII dupa o copie mai
www.dacoromanica.ro

Romane pedagogice

640

veche. In acest roman se vorbeste de profesorii unui print, se

elogiaza credinta conjugala qi spiritul intreprinzator.

Erotocritul e un roman cavaleresc francez (Paris et

Vienne), in care se elogiaza curajul, cavalerismul, credinta conjugal6 (prima traducere romneasca e dela 1770-1780).
Filerot si Ant usa e o prelucrare a romanului Erotocrit.
B ertoldo e un fel de Esop al literaturii italiene din

veacul al XVI, (la noi din

1781).

Ceas or ni cul Do mni 1 or, traducerea lui Nicolae Costin

(1714)-, e un roman cu caracter istoric si didactic.. Nicolae
Costin a dat o adevarat. prelucrare.
E 1. Cr i ti c on al lui Baltasar Gracian e un roman de
analize a vietii pentru cunoasterea virtutilor i vi(illor. Traducerea

s'a facut sub ausniciile mitropolitului Iacov al Moldovei.

In epoca lui Brancoveanu s'a facut o nou traducere a

Florii Daru ri 1 o r dupa originalul grec, apoi s'a tradus F
z iolog ul, bizar tratat de Zoologie, care de fapt vorbeste
despre vitii

si

virtuti.

Hristoitia, o prelucrare dupa De civilitate morum

puerilum a lui Erasmus, expunand regule de educatie
e o alta oper care a fost mult citit in trile noastre in vremea
domnilor fanarioti, mai inti in traducerea greceasc i apoi
In traducerea rombeasc.
P a r ene ti cile I u(i Agape t, o colectie de indrumari de
pedagogic politiai, s'a citit deasemenea, impreuna cu I n v t

t ur i le lui Vasile Macedoneanull).

3. Ocupandu-ne de aceasta literatura, care implinea la Romani, o insemnata functie pedagogica, e necesar sa adaugim
unele informatii despre cateva personalitati ale vremii, care au
exercitat influente educative prin comportarea lor de pedagogi
practici. E vorba de mitropolitii Antim I_v i r e a nul i Iacov

Putneanul

si

de domnitorul Nicolai Mavrocordat; de

asemenea e necesar a adauga unele lmuriri despre autorii unor

lucrari cu continut pedagogic, foarte citite in acea vreme, ca
Erasmus, Diaconul Agapet i imparatul Vasile Macedoneanul.
A n ti m I vireanu 1, originar din Georgia, crescut in copilarie la Constantinopol i apoi adus de C. Brancoveanu in
1) Cf. N. Cartojan, Epoca Fanariotilor, curs de Istoria Literaturii Romane, sec. XVIII (litografiat) i Cartile populare In literatura romaneasca,
vol. II. Epoca influentei grecesti, Bucuresti, 1938.

www.dacoromanica.ro

Antim Ivireanui

641

Bucuresti, deveni un factor cultural de o importanti covaritoare- pentru Biserica romana, (S. P u 5 car u, 'storm' lit.

rom., 150), functionncl ca egumen al Snagovului, episcop de

Ramnic (1705) i mitropolit al Tarii Romanesti 1708).
Viata i activitatea lui cultural sunt d.eajuns de cunoscute.
and ajunge mitropolit, Antim rosteste cu autoritate cuvinte de
imbarbtare si de apel la unire, care trebue sA fi avut o puternica rezonant in sufletul contemporanilor" (C a r toj a n, Curs
324). Apoi a desfasurat o mare opera pentru nationalizarea serviciului divin patronand munca de traducere i tiparirea cartilor de ritual", (Ibidem). In rastimp de 9 ani dela 1705, and
s'a urcat pe scaunul episcopal din Ramnic i Oda in 1715,
and apare liturghierul, teascurile tipografdlor din Ramnic
Bucuresti, sunt prinse in tiprirea cartilor de cult romanesc,
pentru trebuinta preotilor i norodului (Ibidem).
Antim a tinut in Bucuresti o serie de predici, intitulatu
semnificativ didahii" care sunt in fond lectii de educatie moral&
religioas, nationala.' si au ca tem: combaterea nesupunerii
lipsei de respect a Romanilor fat de autoritati in care el veclea
o gresala caracteristia neamulUi (S. Pus c ar u, op. cit., p. 150);
combaterea conservatorismului primejdios,, citnd pilda ca
viermele din radacina hreanului, caruia de-i va zice cineva

jasa de acolo, ca s mearg la alte radacini ma bune

i rnai

dulci, el zice eA mai dulce decat hreanul ,nu este, ca acolo s'au
nscut i intru aceea s'a pomenit";
combaterea lipsei de trire a ideei religioase in persoana
cebra ce au cate doi duhovnici, unul la tar i altul la oras";
combaterea mtindriei, femeilor carora le da ca exernplu
conduita simpla a Sarei din Biblie.
Antim Ivireanul e in felul lui pentru pedagogia romaneasca
un luptator pentru luminarea poporului nostru in directie religioasa, morala i national&

Mitropolitul Iacov Putneanul e o figur cultural din Moldova secoluhn al XVIII-lea, interesandu-ne aci
prin grija de coala i raspandirea invtaturii.
Mitropolitul Iacov dispune sa se tipreasca Bucvariu"
pentru copiii lipsiti de hrana ce li se cadea", cuprinzand sloguri
intru infirirea citirii sale" plus rugciunile i catehismul. In
1756, el publica Cereasca floare", o lucrare de pedagog7. moTula in care el aduce elogii invatturii considerata icoana
inchipuire dumnezeeasca",

carm ce ocrmueste pre su41

www.dacoromanica.ro

Pedagoga arstocratc'

642

fletul ce se aflfi in acest vas pmntesc- i conclamn up'arintii

care-si cresc copiii lor f',Ar invtitur`a, asemenea dobitoacelor".

Nicolae Ma vroc or cl a t, domn al Moldovei i apoi

al Trii Romnesti, e un om invlat i un scriitor de seama,
compunnd in limba greac:31 i latin o sumi de earti (Despre

Datorii, 1719. Epistole

Sfaturi, 1725).

Sfatunle- sunt adresate fiului s'Au Constantin Nicolae Mavrocordat i reprezing o adevxat incercare de pedagogie prin-

ciarcl sau aristocratia, textul cuprinziind invtturi privitoare

la viata moral i religioas a printilor, La viata lor particulari,
la relatiile cu domnii straini j statele vecine. lata citeva
dintre ele:

XIII. Miretiile desarte, vestmintele multe, giuvaerurile

multe, cai multi, edificiile s lipsease.
Gratifidrile nemsurate, darurile de prisos, fie la strini,
fie la casnicii ti pricinuesc r5.0 nume; locuitorilor, sunt nesuferite fac mamire supusilor. Dac tatal tin a gresit in aceast
privire, ptelele lui s-ti fie de invtatur.
XLI. Si nu crezi usor acuzirile tAranilor contra boerilor,

iar pe de alt parte si nu Iasi ca tranii s fi nedreptatiti. Tot

ce-i masurat este bine", (Cartojan, op. cit.).
In veacul al XVIII-lea mai se citesc in Principatele Ro-

mane Hristoitia, Pareneticile lui Agapet, i Invtturile lui Vasile Macedoneanul, toate reprezenLind o pedagogie destinat educatiei nobilimii. De fapt aceast publicistica continua pedagogia arisitocratic4 din epoca
anterioar, reprezentat. prin Inv4iturile lui Neagoe-Basarab"
Divanul" lui D. Cantemir. IntrucAt aceste lucrari au exercitat influente in cultivarea spiritului romnesc, e necesar a da
miele indicatiuni despre autorii lor.

Er asm de Rot terd a m, (1467-1536), inspiratorul

in

mare parte al Hristoitiei, e cel mai mare umanist, precursorul

formei i un celebru erudit, caruia Ii placea sa spunk' c vrea

cumpere mai intiin crti i apoi haine". Fiu de burghez

din Rotterdam, elev la scoala Ieromitilor din Deventer, el devine o glorie cultural a omenirii dela inceputul secolului al XVI.
Erasm a publicat opere numeroase i printre ele, De civi-

liiate morum puerilum, scris. pentru Enric, fiul

Adolf de Veere

publicat prima oara la Anvers (1528).

www.dacoromanica.ro

Diaeonul Agapet

643

lucrare e tradus in greceste i apoi tlmciti

In romaneste de pro tosinghelul Naum Rmniceanu (circa
1764-1838), iar apoi de A. P a n u, care a publicat-o tArziu
la Sibiu (1839) sub titlul Hristoitia au .coala moralului.
Aceasta

Dup continut, Hristoitia e o lucrare de pedagogie sociala

f i morala , expunnd regule privitoare la modul cum se cuvine
ca cineva sa stea la masa, cum s se imbrace, cum sa se poarte
In societate, etc.

Agapet

sau Agapie a fost, dupi cum se spune chiar

In titlul operei diacon in marea biserid Sf. Sofie din Constantinopol si pare s fi fost profesorul lui Justinian (527-567),
marele imparat si legislator al Bizantului- (Car t oja n, Curs,

286-287). La urcarea pe tron a elevului su, Agapet i-a

inchinat o opera parenetica al eirei titlu in manuscrisele bizantine este: Aldtuirea capitolelor de invatatura. scrise de Agapet
Diaconul''.
Opera este aldtuit. din 72 capitole mici, cuprinzind fiecare cate o maxima scurta privitoare la atitutidinea religioa.s,
moral i politic a unui Domnitor- (Ibider/1, p. 287). Aceast.
opera a fost tradus6 in limba noastra pe la sfirsitul sec. XVIII,
si se pstreaza in cateva manuscrise din Biblioteca Academiei
RomAne. Iat. Cateva sfaturi din ea:
Nevoiaste-te pururea, imprate, cel ce esti nebiruit i cum
nu stau pe loc ntiai data ceeace incepe a se sui pe scar, pe
spita cea mai pre deasupra de toate, pan nu ajung in varf, asa
si tu sa ai suirea bunttilor, ca s iei i plat impartiei cele
de sus, care s. dea Hristos imparatul celor ce impartesc
acelor ce au imprtit in veci-.

Cum iaste 5i la cei ce umbl cu corbiile, c dac greseste vslasul putinea stricaciune aduce celor ce sunt in corabie,
dar dud greseste insusi drmaciul el face pereciune a toat co-

rabia asiiderea si in cetti, de va grei vreunul din cei ce sunt

subt biruinte nu face altora nevoi ca, cum face el insusi. Iari
dud greseste dinsul singur, atunci el face pereciune a toat
cetate i unul ca acela mare necaz va lua.-... (Ibidem p. 389).

Impratul Vasile Macedoneanul. Autorul presupus al Inotturilor lui Vasile Macedoneanu este impratul
Vasile I (867-886). intemeetorul dinastiei mac,edonene.
Opera este imprtit in 67 capitole versificate, constituind
www.dacoromanica.ro

Elemente de pedagogie In scoli

644

un tratat de pedagogie moral pentru fiul sat Leon, care ca

imprat s'a numit Leon filosaul. Ea a fast tradusa in greaca
moxlern in 1691 si apoi i in limba romana, fiind mult
in sec. al XVIII-lea.
Spre a ne da seama de spiritul acestei lucrri &Am i aci
cateva citatii Despre intelepciune-.
Cugeta in gandul tat singur, ca intelepciunea iaste
langa toti oamenii cinstit, ins5 nu se nevoesc s'o castige toti,
c toti oamenii o lauda c`i iaste bun, iara toti nu s trudesc ca
s o castige. Drept aceea foarte rari i cu anevoie vei gsi om
s aibe intelepciune. Ci dar nu te nevoi s aibe intelepciunea
aceasta numai la tine singur (adic nu s fii singur intelept).
(Cu inteleptul) s petreci i ziva si noaptea c numai cela
ce are intelepciune poate
foloseasc sufleteste... (Ibidem,

293-294).
Pre aceea s5-i faci prim' tem. i slugi de casa i cre-

dinciosi ce mai inainte au fost buni

stpanitori- (Ibidem, 294).

catr alti prieteni

4. Scol ile. Nona schimbare din pedagogia romaneasc,

prin introducerea manualelor scolare d sporirea preocuprilor edu-

cative, se insoti de un nou eveniment; desvoltarea colilor din

trile locuite de Romani si infiintarea unor noui tipuri de scoli.
Aceste schimbri precum i viata scolilor constitue astfel o nou
sursa de informatii pedagogice aa incat e necesar sa le cercetam in vederea cunoasterei pedagogiei epocei.
In acest secol functioneaz mai intAiu vechile

orene0i i sateqii, dand elemente de cultura religioas

asigurand p crestere tineretultii in acord cu ethosul crestin.
Deasemenea functioneaz mai departe, dar cu mid intreruperi,
colile sec. XVII, in frunte cu Academia Cantacuzino-Briincoveneascii, din tara Romaneasc si cu Academia din Iasi, ultima
fiind reorganizat de Domnitorul Nicolae Mavrocordat si prevzut cu patru dascgi: doi de greceste, unul de slavoneste
unul care s invete pre inteles moldovenege-, cu programe &.
studii analoage cu acelea din Bucuresti, indicate mai sus. Astfel,
intr'o prima privint, scolile din sec. XVIII sunt o continuare

a celor intalnite in veacul trecut. Dar in acest veac, se intenzeiaz4 i tipuri de

noui, prin care se pune inceputul scolii
secundare sub trei forme: ca seminar, Foalii normal i liceu.
Astfel in 1754 se intemeiaz seminarul din Blaj, in 1782, tot
www.dacoromanica.ro

Inceputuri de politicg scolar

645

la Blaj ia fiinti prima s'coat normal6 romerneasc6 pentru preOtirea invttorilor necesari fiilor de Romani; in Moldova in
aoeeasi vreme se infiinteraz trei scoli cu tm inceput de caracter
de scoli secundare, pe langa cele trei episcopii (Rdiuti, Roman
Hui) iar la Craiova, Domnitorul Alex. Ipsilante
un seminal primul seminar din Principate i dispune ca fiecare tinut s-si aib coala sa romaneascii in fiecare capitali de
tinut, iar in 1779 coda dela Sf. Sava din Bucure.Fti e prevzut cu nou profesori si 75 elevi bursieri, cu cas, mas, uni-

form si un pedagog de clas. In ea aveau s invete elevii

care terrninau Koala din tinut. Astfel lua fiint la Romani
scoala secundar.. Ce rol a avut ea se intelege usor dac
ne raportm la functia impliniti, cum e de ex. aceea a serninarului din Blaj din care au pornit Gh. Singai i Petru Maior,
promovand alturi de Samuil Clain mai tarziu o directie rometnease2 negei noastre $coli $i culturi. De altfel, viata i functia
acestui seminar au fost asa de mari pentru toat cultura si viaja
neamului nostril, incat el rrnane ca o admirabila dovada de ceeace

poate reprezenta o Koala bine orientat., pentru o provincie, o

cultur si un popor.

N o tiun ile de pedagogie, care se aplicau in aceste scoli

nu sunt lipsite de interes. In ele se predau stime sau epistimurt,

cu aprecierea c o academic fr epistimuri, este ca o casii

fr ferestr. Profesorilor li se cere s evite invtmantul mecanic, s6 adapteze invtmatul la mintea copiiior, s nu se reazime clasclul numai pre trtjii
ci pe cuvntul viu necontenit inflorind din bogtia sufleteasc de pe buzele lur;
fine se condamna traducerfle proaste. In aceast epoo, invtmantul, care incepuse a fi predat In romAneste, cum e foarte
probabil, Inc din vremea lui Matei Basarab i Vasile Lupu,
se romanizeaza tot mai mult.
Paralel cu aceste progrese, scoala incepe a fi inteleasi
dup functia fixat de rationalismul sec. XVIII, stabilindu-se
ea instrueste pe oameni a trE si in acelas timp a lucra cu ratiune, ea este un conductor bun, hind chluza justitiei, rnodestiei i celorlalte virtuti, perfectionand si stiinta economie si

pe cea politic" (Cf. V. A. Ureche, Istoria Romanilor II,

p. 154).
5. Secolul al XVIII mai prezinta sub raport pedagogic o
nota insemntate: in cursul su se pun in Prmczpate inceputurile
www.dacoromanica.ro

646

Inceputuri de politie scolar

politicei qcolare, ca activitate de guvernare, pentru a asigura invatamantul si desvoltarea scolilor. Initiativa pare 56 revin
Donmitorului Nicolaie Mavrocordat, dar ea a fost continuatk si de
domnii urmatori, dobandm. d o forma desvoltata abia in a doua

jumatate a sec. al XIX.

Nicolaie Mavrocordat (1711-1716) a dispus in

Moldova doua rnasuri: invatamantul sa fie gratuit i, alaturi de

scoala greceasca si slavoneasca, sa functioneze si una moldoveneasa. Nicolai Mavrocordat s'a mai preocupat sa imparta carti

latinesti la aceia care in tara cunosc aceasti limbr.

G rig ore Ghica (1726-1733) e alt domn, care desfasoara in Moldova o activitate insemnata de politica scolara. El
insarcineaz pe mitropolit sii cerceteze pe dascai ca sa puje nevointa asupra ucenicilor, sa-i invete precum se cade si sa-i procopseascr ; dispune ca acei ce se vor face preoti... sh. fig 'Mt** qi.
pedepsiti s poata ceti orinduiala bisericii, dupa cum se cuvine,
(Cf. Iorga op. cit., p. 69); dispune apoi sa fie atroi la invatiitura
fiii de mazili din toata tara ca sa invete once limba le-ar fi voia,
pentru ca sa, se afle oameni invatati si in pa.mantul nostru al Moldovei, precum sunt si prin alte tari si parti de loe" (N. Iorga op.
cit. p. 69). In fine tot acest domn a pus inspectori sa oblige pe
preoti sil invete carte.
La 17 Ianuarie 1749, dupa ce trecuse domn in Muntenia,
Grigore Voda Ghica (1748-1752) da un important hrisov prin
care cauta s organizeze cele croua scoale insemnate din Bucuresti:

scoala elineasca dela Sf. Saya" si cea slavoneasca si romaneasca dela Sf. Gheorghe'', care a fost asezata de Domnii
de mai inainte si care amandoua santu de mare folos nu num,ai locuitorilor Tarii-Romanesti, ci si tuturor celor, ca,-e vin penteu

dragostea invataturii: de aceea... am socotit a fi cu cale si randuim asupra lor (dasaililor) ispravnic si purttor de grije, vrednic, ca sa le poarte tor de grija, pentru toate cite ar avea trebuinti si sa imparta fieciruia din dascali, plata ce i s'ar cadea''.
(Ispravnic e numit Neofit, Mitropolitul Ungrovlahiei).

Matei Vo da Ghica (1752---1753) continua politica

colara a tatalui sau Gr. Ghica, ingrijind de scoli si considerand
invatatura, cea mai inalta si mai aleasa, din cate lucruri impodobesc pe om infra aceast viatr. La fe! C onstan ti n M ihai

Racovita (1753-1756) si Stefan Mihai Racoviti

(1764-1765).
Constantin M av roc o r dat spirit cultivat, invita pe

mazili sal.' aduca copiii la invatatu 'ral, la Koala, ca sa invete ce

www.dacoromanica.ro

CaractereIe pedagogiei sec. XVIII

647

limba le-ar fi voia". In domnia II-a, el ordoni sa se aduca din

Muntenia carte pe inteles (in romaneste) caci, in Moldova .1,11
se aflau Evanghehi, Apostolul". Totodata ja masuri contra preotilor necarturari, in cele din urma doua domnii, (1741-42 si
1748-49) silindu-i s invete la bAtrnete-, sub amenintarea
de a-i supune la bir.

Mitropolitul Nichifor are si el importanta pentru Politica scolara, caci el da un ordin de obligativitate a inveifinneintului:

,copu"i prostimei din trei ani in sus, insa care nu va fi de hrana,

sa faceti izvod anume sa mearga s invete carte adica invtturi
crestinesti; care ar fi de mazili, de negustori i de alte bresle de

cinste, sa mearga s invete, insi de Varga dela trei ani in sus

pana la 12 ani 6 mai sus, iar care ar fi fecior de preot

invete pana la 20 ani si mai sus" (cf. C. Er bicean u, Istoria Mitropoliei Moldovei; p. 16-17). Ar fi de vazut in acest
ordin un inceput de formulare a principiului obligativitatii invatamantului in principatele romane.

Grigore Alex. Ghica (1764-1767 si1775 1777),

om cultivat, ja deasemenea masuri de politica scolar: ()Mona
episcopilor i mitropolitului, sa cerceteze deaproape pe candidatii

la preotie sub latura intelectuala, intemeiaza Koala Mavromol la

Galati si se preocupa de inzestrarea localurilor de scoala din
Moldova, dispune buna organizare a scolitor de tinut si infiinteaza
o epitropie a scolilor, fixeaza lefurile pentru profesorii din capitala

si a scolilor din tarr.

***

Cu prezentarea pedagogiei romnesti, am ajuns la evenimentele din preajrna anului 1800, cand viata culturala a poporului
nostru incepe o epoca noua. Dar descrierea ei de piln aci, a fost

de fapt o enumerare a elementelor; s incercrn s ne

acum dela prezentarea de date la fixarea tabloului ei general.
Pedagogia din veacul al XVIII-lea constituie la Romani
tot o pedagogie prestiinfifica, asa c, raportata la acea din veacurile anterioare. reprezinta numai o continuare si o desvoltare.
Ca si aceea, ea face teoria educatiei, tot prin sfaturi, imprastiate
In opere de teologie, de literatura si de istorie. Ea e mai departe tot o pedagogie cretina, avand ca obiect esential formarea
ethosului crestin. Totusi ea e superioara pedagogiei anterioare prin
unele elemente noi: in sfera ei prepondereaza elementele unei
pedagogii aristocratice (Erasmus, Agapet, Vasil Macedoneanul,
Nicolaie Mavrocordat); confine unele idei din pedagogia natura-

www.dacoromanica.ro

648

Caracterele pedagoglei sec. XVIII

lista. (invatamnt conform Cu natura copilului); apoi organizarea

de woli i fiparirea de manuale sunt evenimente care vor favoriza
comtituirea unei pedagogii sistematice.
Dar ceeace caracterizeaza pedagogia noastra din acest veac,

e orientarea ei spre national, prin actiunea pentru romaizarea

E drept c invatmantul nu se pred nc in romne5te,
nici tot, nici in toate colile romne0i; totui incepraul e ficut
directia evolutiei lui s'a fixat intr'o forma convenabila.
Pedagogia sec. XVIII are 5i alte caractere: in loc de a
contine numai idei privitoare la educatie i invtiimnt, cuprinde
idei pnivitoare la organizarea qcoliior, sporinduli materia cu
un capitol nou pentru inceputuri de politica colar. Desigur ca
aci nu ne aflam inca in fata unor teorii sau conceptiii de politica
colara, ci numai inaintea unor dispozitii colare romneti care
pot fi privite ca elemente pregatitoare pentru un inceput de politica

colara la Romini.

Literatura:
Btanu i Nerva Hodof, Bibliografa Romfineasc5. Veche, tom. H,
Bucuresti, 1905.

N. lorga, PiIda bunilor Domni din trecut fatal de scoala romneasca,

Bucurest, 1914.
Un student roman la Venetia: Const. Cantacuzino Stolnicu,
Cuget clar", 1928.
N. Cartojan, Cartile populare in literaturi romaneasca, vol. II.
Epoca influente grecesti, Bucuresti, 1938.
Curs de istorta literaturii romane, sec. XVIII (litograIt
fiat).

O. Ghzbu, Literatura didactia romani, 3 vol. Bucurest, 1916.

C. Erbtceanu, Biirbati culti greci romani si profesort din Academille din Iasi s Bucuresti, In epoca fanariot (1650
1821) Analele Academtei Romine, I, T. XXVII.

www.dacoromanica.ro

PARTEA II
PEDAGOGIA NATIONALA ROMANEASC A.
INTRODUCERE
In jurul anului 1800, in Europa, sfarsea o epoch i incepea
alta. Sub influenta larga i cuceritoare a filosofiei iluministe si a
liberalismului politic, popoarele i indivizii isi cer acum dreptul
la via. ta si la cugetare libera, iar ganditorii epocei incearcA, cel
putin unii dintre ei, s dea o intemeere filosofica aspiratiilor
manifestate. In aceast atmosfera, statele, mai ales cele constitutionale, creaza scoala de stat
o 5coal care si le sprijine in

noua lor forma

inmultesc scoalele ca sa rispandeasca in
popor instructia elementara, necesara fiecarui cettean spre a
participa ca om liber i constient la viata statului i, drept incoronare a acestei actiuni, ele legifereaz libertatea, obligativitatea
gratuitatea invatamantului.

Stimulat de noile necesati de instructie, pedagogia inregistreaz la randul ei, ca totdeauna in epoci de framantari sociale, o insenmat inflorire. E perioada, in care ea e cultiva-1 in
Apus de un Pestalozzi, Niemeyer, Herbart i Froebel, Diesterweg
lucrand sub influenta iluminismului, din credinta
c sporirea stiintei inalta pe om sil face fericit.
In Prin. cipatele Romanesti j tinuturile locuite de Romani,
dar mai ales in Ardeal, acest vant inoitor, care venea din Apus,
se resimte in forme interesante. Pe de-o parte, scoli noui se infiinteazC pe lang' cele vechi, iar paralel se tiparesc crti qcolare;
pe de alta parte se afirma preocupari de pedagogie sistematicet
si de o pedagogie romneasc5, se vorbeste de o trezire a coro-Hintei dernnittii de romn, do o oducatie a ttpului etnic i chiar de o
educatie a vointei nationale rorneine?ti. Cu drept cuvant, sfarsitul

www.dacoromanica.ro

650

Pedagoga nationalfi rom'anease

veacului al XVIII-lea si inceputul secolului urmator reprezinti

pentru Romani inceputul pedagogiei nationale.

O pedagogie nationala isi are justificarea ei tiintific. Popoarele sunt diferite unul de altul si trebuie s ram'adi deosebite,
ca
cante fiecare partitura proprie in concertul culturii ornenirii. Noi trebuie s crestem tineretul ca membri ai unui popor,
dupi psihologia i destinul s'au, pentru ca fiecare neam sA contnluie cat mai original cu putint la inobilirea i progresul cultural al lumii.
Dar fundarea i desvoltarea unei pedagogii etnice nu inseamng. lipsa de contact ideologic cu pedagogia in genere, ci numai

stat cA ideile. care decid farmele scolare

cutturale, nu se import, ci cresc din societatea etnic i sunt ca o eflorescenta normala a ei. Ori, tocmai ideia acestei pedagogii noui incepe s. se
desvolte la Romni spre sfarsitul veacului XVIII-lea, spre a se
afirma cat mai mult in veacul urrntor i de atunci pAn. azi.

CAP.

I.

INCEPUTURI DE PEDAGOGIE
NATIONALA ROMANEASCA.
(1780-1830).
,Tot timpul ce-1 am fiber 11 dan neamului meu"
Gh, $incar,

Nu ca sl ias6 din eparhia FAgarasului s'au

dus Petru Maior la Buda, c ca mai mult s poata'

lucra co peana pentru neamul rominesc".
Petru Maior

Miscarea nou pentru o pedagogic romneasc e opera a celor

trei c'eurari ardeleni

eai

i Petru Maior

Samuel Clain, Gheorghe Sin-

iar momentul inceputului ei il formeaza' anui. 1780, findc' in jurul acestui an se petrec mai multe
evenimente interesante. In 1780 Sincai i Maior se intore la
Blaj, venind dela studii i isi incep activitatea lor didactica i tiinitifica. La doi ani dupa aceea, Sincai e numit director al scolilor

romanesti din Ardeal si al scolii normale din Blaj (1782); si

In primii 10 ani, care urmeazi, el intemeiaza circa 300 de scoli
elementare i normale pentru Romani.
'
www.dacoromanica.ro

Samuil Clatn

651

Acesti trei Crturari ardeleni n'au scris opere de pedagogie

sistematica. ci studii de istorie, filologie, teologie, moral, plus
manuale scolare: in schimb ei vorbesc i sustin Cu o argumentare
soli& ideea unei educatii, al c:arei obiect s fie trezirea constiintei
nationale pentru c. Romnii sunt descendentii Romanilor i ci ei
au nevoie de o anumitr cregere pentru a desvolta i perfectiona tipul etnic romeinesc. Pentru acest caracter, noua epoc o numim a

inceputurilor pedagogiei

nationale romnesti.
Influenta scolii ardelene asupra evolutiei constim. tei nationale

a poporului rom;a'.'n a fost foarte mare. Stabilirea originei lui ro-

mane a stimulat mndria national a Romnilor si a pus intr'o

lumina interesant dreptul de prioritate al Romnilor din Ardeal
fat de celelalte natiuni. Totodat aceste idei, devenind un bun
spiritual al intregului popor romnesc, Ii dadux o directiv spiritual nou i binefacatoare pentru evolutia liii politic: formarea unui stat independent romnesc.
E drept ci. la Romni, ideia national era ceva mai veche. A
fost un imp ea-11d nu se putea vorbi de o constiint national romneasc. ci numai de o 1eg6tui instinctiva intre Romni. A venit

apoi actiunea pentru traducerea de earti religioase in limba ro.

mn, care Avu ca .efect constatarea c.
din toate prtile
vorbesc aceeasi limb, apoi aceast constiint o favorizar stu-

diile de istorie care, In sec. XVII, incepusera a se afirma si a

pregti evenimentul din sec. XVIII-lea. Totusi in actul de evolutie al constiintei nationale, S. Clain, Gh. $incai si P. Maior,
au merite deosebite intrucit ei au cutat s dea ideiei nationale o
fundamentare filologic i isforica documentat.

1. Samuel Clain (1745-1806) e o mare figur.'

de luptitor pentru ridicarea cultural a Rominilor ardeleni, din
epoca dela finele secolului al XVIII-lea i prirnii ani ai veacului
urrnator, intrunind in fiinta sa call-Cali de teolog, de remarcabil filolog i istoric si de pedagog national.
S. Clain s'a nscut in Sad, un sat ardelean, iar invttura
cipatat-o in seminarul din Blaj i in Colegiul Pazmanyan din
Viena. Dup terminarea studiilor, Il gsixn pentru putin timp

profesor la Blaj (1772-1773), predand logica

metafizica,

iar de aici inainte duce o viat agitat.: la 1779 e director de

studii la Colegiul Sf. Barbara din Viena, la 1783 e din nou la
Blaj, de unde in 1785 pleac la Sibiu din pricina persecutiilor
episcopului Bob, pentru a reveni repetat la Blaj ca s tipreasa
www.dacoromanica.ro

Samoa Clain

652

Biblia i s scrie alte lucrari. In 1804, el pleaca la Buda

unde functioneaza ca cenzor i revizor al cartilor ronihneti la

tipografia Universitatii, pana la finele vietii lui (1806).

Viata lui S. Clain1), reprezinth o existent:a' dramatich,
plina de munch pu terenul traducerilor de chrti religioase, filoso-

fice si istorice, al conferintelor si al luptei pentru desteptarea

constiintei de neam. Existenta lui o oglindeste intreaga sa oper
scrish sub biciul solicitrilor externe si al evenimentelor. In
1780, el scrie ,Elementa linguae Daco-Romania. e sive valahicae, iar in 1784, el scrie Propovedanie sau invalturi la ingropeiunea oamenilor morti (Blaj 1784), dupa cererea multor iubitori de Dumnezeu crestini". La cativa ani dupa aceea, el da
publicitatii mai multe luerhri, adevrate tratate de teologie

filosofie: Theologia moraliceasca (379 pg. Blaj, 1796), Loghica (Buda, 1799), Legue firii sau filosofia cea lucregoare,
lthica si politica (Sibiu, 1800) si Theologia dogmaticii si moraliceasa6 (Blaj, 1801). Deosebit de ele, S. Clain mai serie
alte lucrari dintre care cea mai importana sub aspectul interesului nostru pedagogic e Istoria, lacrurile si intamplarile Romii-

nilor (1806).
Elementele de pedagogie din opera lui S. Clain se rezuma
la doua idei: ideia crestin6 i ideia na(ional. Clain dorea ca
educatia sa formeze din fiecare roman un bun crestin, -- dorinta fireasca la un calugar ca el. Sub influenta ei, el serie
propovedaniile-, In prefata chreia observ. ca pentru aceea
toat nevointa noastr aru trebui.' s fie sh dobandimu sfarsitu
crestinescu vietii noastre in pace si intru pocaintr. Aceeasi
'

i celelalte lucrari teologice si Cu deosebire teologia morala in care expune

invhthtura n'hravurilor celor bune i a vietii crestinestr.

preocupare pedagogica 11 stapaneste And serie

A doua idee pedagogici a lui Samuel Clain e cea nationala. Clain vrea sh promoveze con#iinfa demnitatii de neam
in sanul poporului roman si el gaseste ca acest scop se poate
atinge cu ajutorul istoriei: el crede c prin cunoasterea trecutului, Romanii de azi se vor simti obligati s aspire la o viath
mai inalth, la o invithturi si la o tinuta pe care o aveau stramosii lor, Romanii. Motivarea acestei idei a necesithtii studiului istoriei pentru ratiuni educative, earturarul ardelean o
face intr'o forma originala i chiar pitoreasca: Socotind zisa
aceea a filosofului carele au zis ch urat lucru iaste-Elinului sa nu
1) CY. I. Thanu, Vata i faptele lu Samuel Mcu. Au. Acad. Rom. T.
IX, 1876.

www.dacoromanica.ro

Gh. Sincai

stie elineste, adevrat i RomAnului bine s poat zice c

653

urt

lucru iaste Romnului s nu stie, inceputul su, sa nu stie

neamul ski, pre mai marii si si istoria neamului su... Istoria
iaste dascgul tuturor lucrurllor si a celor bisericesti si a celor
politicesti...- ,Din citirea istortei, tineretul va trebui s inteleag
i s nu se tv,
s. fie Romani adic deplini 5i intregi
leased toti jos, ci s se ridice i s priveasc micsorarea i alcarea neamului nostru cel romnesc carele data si el se numra
intre puternicele neamurii)"...

2. G h. Sincai (1754---1816), Philosofiae & Theologiae Doctor Primariae Nationales Balasfalvensis Director & Ca-

techeta, este o alt figur mare de crturar ardelean contem-

poran ci S. Clain si un brbat plin de demnitate romnease.-.2)

Nscut la Samsud in apropiere de Turda, probabil in 1754,

dobndit instructia in scolile din Osorheiu,
Gh. Sincai
Cluj 6 Bistrita, pentru ca la vrst de 20 ani, dup terminarea
gimnaziului, s fie numit profesor de retoric i poetic. la Blaj.

Dup cteva luni de profesorat si dup ce se cilugreste, el

pleac la Roma la colegiul De Propaganda Fide-, spre cetatea care, dup propria mrturisire, Ii vorbea de slava strimosilor-. In 1779, dup cinci ani de studii, care fur incununate
Cu doctoratul in filosofie i teologie, Sincai veni la Viena uncle

studiat timp de un an Metodur adia pedagogia, apoi

dreptul si canoanele. In 1782 II gasim la Blaj, director al
a

scoalei Normale din Blaj, atunci inflintat, iar ulterior director

al scoalelor romne urtite din Ardeal (1782-1794). In aceast
calitate, el a lucrat timp de 12 ani la intemeerea a peste 300
de scoli comunale nouj, stesti si normale, publicnd pentru ele
manuale didactice. Dar, aci la Blaj, viata lui a fost arnrit de
acelas episcop Bob, care persecutase i pe Clain. In urma intrigelor lui si ale altora, Gh. Sincai a fost indeprtat din directia
scoalelor si din profesorat si
ceeace a fost mai tragic acest
mare erturar a fost silit sa prseasc i clugria i s inceap
o existen t dramatic. In 1794, in urma (intrigelor episcopului
Bob), el e arestat i btut de un subprefect ungur, e inch's si
torturat, dat in judecat i inut astfel Oda' in 1795. In 1796,
Cf Samuel Clam, Istoria, lucrurile si intamplrile Rom'anilor, cuvAnt
Inamte catre Romani.
Despre Gh. $llical pedagog, cf. E. lorzescu : Gh. Sincai ea pedagog.
Bucuresti, 1928,

www.dacoromanica.ro

654

Gh. Sincai

Sincai pleaca la Viena s caute dreptatea la Imparat, cernd

reintegrarea sa in postal de director al scoalelor, dar fira succes. Parasit de soart, el se duce la contele Daniel Vas de
Czega (Transilvania), la curtea caruia gaseste adapost, stind 6
ani (1797-1803), timp in care se ocupa cu instructia celor
trei fu ai acestuia i cu administrarea moiilor. In 1803, 5incai vine la Oradea, la episcopul Ignatie Darabant, caro I-a
primit prieteneste, apoi a plecat la Buda spre a-si complecta
opera. Aci, numit corector la tipografia liniversitatii in 1804, el
continua studiile sale pentru istoria poporului roman, mrturisind

ca tot timpul ce-1 am liber il dau neamului meu". In 1809, el

plead. din Buda la Sinea, la fiii contelui Daniel Vas, in 1811

vine la Oradea, in 1813 la Cluj, pentru ca apoi sa se retrag. la Sinea uncle i moare in 1816.

Intre opera si cugetarea lui Gh. Sincai si Samuel Clain

stint asemanari ca 5i intre viata lor. O parte intinsa din opera
o
intinsa, fiindca ea consta din 130 lucrri
lui Sincai
iormeaz manualele didactice: Elementa linguae daco-rotaanao
sive valahicae, scrisa in colaborare cu S. Clam' (Vindobonae
1780, 94 pg.), ABC sau Bucoaon spre folosul scoalelor neamului romanesc (Sibii, 1783, 104 pg.), Catehismul cel mare

(Blaj, 1783) si lndreptarea care aritmelic (Blaj, 1785, 81

pg.), Prima principia latinae gramaticae, (Barasfalde, 1783).
Toate aceste manuale reprezinta lucrari Nuae ad usum valahiconationalium, scrise propter majorem incipientium puerorumo.
Deosebit, Sincai redacteaza Istoria Romanilor, opera celebra',
intitulat Hronica Romemilor (Buda, 1808) si cunoscut sub
numele de cronica lui Sincai.

Idei le pedagogice ale lui 5incai sunt in genere acelea

pe care le-am intalnit si la S. Clain. Marele chrturar ardelean
urmareste prin aceste publicatii s' formeze buni fu i ai pat-iei
adevrati cre$tini". In acest scop, el apreciaza ca si Clain studiile
teologice si mai ales studiile de istorie a Romannor, considerndu-le mijlocul cel mai sigur pentru trezirea constiintei originei
noastie latine. Totusi Sincai manifesta fa. de Clain unele preocupari pedagogice noui. Sincai vorbeste in lucrarile sale de
norme, de necesitalea tiprirli unor scrieri ieftine, pe care sa le
poata cumpara i copiii saraci i, ceeace-i demn d retinut, el mai

voia o adaptare a cdetilor la mintea copilului. Dar Sincai se

tidied' mai presus de Clain prin incercarea lui de a justifica o
educatie a caracterului romanesc. Experienta vietii proprii si
www.dacoromanica.ro

Petra Maior

655

mai ales persecutiile episcopului roman Bob, Il facuseras

observe ca Romanii, dupa ce se ridici putin, mai toti isi uita
de sine, isi ilia de sangele din care sunt prasiti i numai pe cei
misei malta, pe aceia ii ridica din gunoi, iara pe cei vrednici
urgiseste-, (Hronica II, 129).
Sinc,ai mai apare din opera sa ca un ganditor care lutelegea ca Koala i manualele didactice trebuesc adaptate sa serveasca la formarea tipului etnic perfect, a tipului de om perfect
inzestrat cu caracter tare $i minte luminat4 prin i numai in mijiocvi
lui romiinqtr. De aceea, gramatica Jui e scris spre foaritmetica, lui:
losul i mai usorul incepator al scolarilor
pentru folosul i procopseala tuturor scoalelor normale ale neamu-

lui romanesc-, iar in catehismul cel mare caut el sa ingramadeasca tot ce a crezut ca., un roman trebuie sa stie despre credinta pravoslavnica''.

Desigur c Sincai n'a fost un pedagog de profesie, totusi

din punct de vedere romanesc, el ramane peste vremuri unul din
niarii nostri pedagogi nationali.

3. Petru Maio r (1754-1821) e al treilea dirturar

care intreprinde in Ardeal, in preajma anului 1800, o actiune de
educatie nationala romaneasca.

S'a nascut la Capusul-de-Campie, langa Turda in anul

1753, mai sigur in 1754. Studiile, el le-a inceput la Osorhei,
le-a continuat la Cluj, Blaj si Roma, unde a studiat filosofia
teologia cinci ani (1774-1779), fiind coleg cu Gh.
le-a terminal la Viena, unde timp de un an a studia. t dreptul ca-

nonic. La 1780, Petru Maior a fost numit la Blaj profesor de

metafizica i dreptul natural, iar dela. 1784 inainte a functionat
ca protopop al Gurghiului i preot la Reghin. La 1809, Petri.:
Maior a plecat la Buda, unde i s'a incredintat postul de crAesc
revizor" al cartilor Cu motivarea: nu ca s' ash' din eparhia
Fagarasului s'au dus Petru Maior la Buda, ci ca mai mutt s
poata lucra cu peana pentru neamul romanesc".

Opera lui P. Maior nu confine nici un studiu de pedagogie teoretica. Ca si acea a lui Clain si Sincai, ea consista din
lucrari numai izvorite din intentiuni pedagogi,ce

motiv pentru

care ele ne intereseae aci. La 1809, Petru Maior a scris Didahil adeca' inoaPturi pentru cresterea fiilor (Buda, 1809),
continand 15 conferinte despre educatia copiilor; la 1813, I s t o-

ria bisericii Romanilor (Buda, 1813, 399 pg.), scrisi

www.dacoromanica.ro

Petru Maior

656

din dorul cel neastmparat carele purure 1-am avut a cunoaste

intamplanle

bisericii

Romanilor"; la 1819: Ortographia ro-

mana sive latino-valahica (Buclaa 1819) si la 1825 se tipareste

clupa moartea sa Lexicon romnesc, latinesc, unguresc, nenitesc
(Buda, 1825). Pe Linea acestea, Petru Major mai public:a,' i alte
lucrari dar dintre toate, opera sa cea mai importanta ramane
istoria pentru inceputul Romemilor in Dachia (Buda, 1812),
scris din ratiuni politice, spre a combate minciunile strainilor asupra originei Romanilor.

In opera sa, Petre Maior e condus de aceleasi idei pedagogice ca si Clain si Sincai: ideea crestm, pe care el o exprim mai ales in Prediche sau inviirdturi la toate
cea national, pe care o oglindeste cu deosebire
Istoria Romanilor. Aceasta opera, el a scris-o din preocuparea
de a demonstra originea noastra latm. cu ajutorul argumentelor
de ordM linguistic ventru ca vazind Romnil din ce vita stralucit sunt prasiti, toti s'a se indemne strimosilor sai infra
omenire si in buna cuviinta a le urma. Asa dar P. Maior recomand pentru neamul sau educatie in spirit crestin si nationalromn.

Dar intocmai cum Sincai manifesta unele preocupari pedago-

gice noui fat de Clain, tot astfel, in opera sa, P. Maior are
unele veden i pedagogice noui, fat de ceilalti. In adevar, cand

scrie Didahiile pentru cresterea copiilor-, el o face in urma

constatarii marei mortalitati infantile la Romani i cu preocuparea

de a instrui pe adulti asupra datoriilor lor educative,observand

c nici un loc, nici o vreme fiind scutita de invatatura cea

pentru cresterea copiilor- (prefat..). Se pare ea P. Maior e
primul gnditor roman care pune in termeni de pedagogie politica
problema mortaliiiiii infantile, cauzata de ignoranta printilor,
cere o educatie adecvata. In aceste preocupari, am putea gsi
totodata si un inceput de pedagogie a familiei.
In activitatea lui P. Maior mai descoperim si un inceput de

pedagogie a adultilor, care nu pare strina de intreaga miscare

enciclopedista a veacului al XVIII-lea. In adevar, ca protopop
mergand prin sate, el trimetea pe f1at-1i si fete la diacul bisericii a inv.* lucrurile cele mai .crestinesti7, impunea printilor
s supravegheze acasa invttura copiilor, tinca in vizitele sale de
protopop, examen prin. sate si astfel facea cultura inteleasa

iubit, de cei In Varga 1).

1) N. forgo, Istoria Literaturii Romane*ti, vol. III, ed II, 1933, p. 239,

www.dacoromanica.ro

Petru Maier

657

Ar mai fi de relevat c Petru Maior, publicnd in Ortogrfia romn un dialog pentru inceputul limbii romno, dialog
care are loe intre nepot i unchiu, face pentru metoda interogativii,
cea dux' tiu aplicare romneasc6 a acestui clasic procedeu de clarificare a cunostintelor.
S. Clain, Gh...$incai i Petra Maior au .ca pedagogi dou
puncte comune: 1. Tustrei s'au comportat ca educatori ai neamului romanesc intreg pentru care preconizau o educatie in spirit crestin si national, ca adugirea ca preocuparea lor in aceast ultima' privint a fost de a trezi constiinta originei noastre latine, unit cu nazuinta de a, ne Tidica in viaf ca popor la
o existent6 mai Inaba'. Aceste idei au lsat urme adnci i binef5.-

ctoare si sub influenta lor au lucrat multi alti gnditori ro-

mfini, ca Radu Tempea, Paul Iorgovici, C. Diaconoi ci-L o g a, G r. Obradovici

i al tii.

2. In cugetarea lor,

preclomin nationalismul romantic, specific epocei: preocuparea

de a redresa poporul romanesc din punct de vedere politic

cultural, folosind amintirea originei sale nobile.

Rod u Temp ea (n. 1797), fiu de preot din Brasov, director al scoalelor neunite nationaliste- din Arcleal, e un continuator al ideilor lui Clam' si Sincai. El scrie o grantatic romiinescai, in care sustine c limba romneasc este vechea limba rmleneascr.

Paul Iorgovi ci (1767-1868) profesor de lafini la

girxmaziul din Vrset, a scris ,,,Observatii de limba romeineasca".

C. Diaconovici-Loga, bbatean de origin5., a tiprit

in 1822 o Gramatic Romneasca pentru indreptarea" tinerilor.
Gri gore Obrado y ici director al scoalelor Rominilor din Tun' isoara, public Indemnuri calm Invatatura" scriind:

,Oh, voi pruncii romnesti,

Toti stranepoti vitejesti,
Acelora ce lumea odat biruiau
Toate trile stpaneau
Sculati zic, din somn adnc
Ca str5moii vostri plng.
Va.'znd mlalitele sale

In asa mare nelucrare-.

inceputul de pedagogie romneasc din Ardeal s'a con42

www.dacoromanica.ro

658

Gh. Lazr

tinuat in Muntenia si Moldova prin G h. Lazir sit G h. A s aclii, cei doi mari fundatori de scoale nationale din Principate.
Actiunea lor isi are isvorul in aceeasi constiint c neamul nostru

trebue trezit la o viata nobil6, la care ii d dreptul origina sa

str6luciti6; dar ea se inspiri si din unele idei noui ca acelea ale
Ideile i activitatea desfisurati de Gh. Lazar si
de Gh. Asachi au fost incununate de un succes insemnat care

asiguri celor doi fruntasi meritul de pedagogi nationali.

4. G h. L a zit. (1779-1823), fiu de tiran din com.

Avrig din Transilvania, spirit instruit in scolile din Sibiu, Cluj

si Viena, e un nume prestigios in istoria scoalei

si culturii

rominesti din Muntenia.

Viata lui Gh. Lazir e cunoscut. Duph o tinerete inchinati
studiilor si un inceput de cariera eclesiastic6, pe lingi Mitropolia din Sibiu si dulactidi, in calitate de predicator si catihet
al seminarului aceleiasi mitropolii, ea se continui dela 1816
in Tara Romineasci, la Bucuresti, unde 11 gisim conducitor al

scolii din Mnstirea Sf. Saya, activind timp de 3 ani, dala

1818-1821, cnd se intoarce bolnav in satul de nastere unde
se stinge in 1823.
De o operi de teorie pedagogici, pe care Gh. Lazir si o fi
scris, cu greu se poate vorbi. Marelui dascil romAn i se atribue
in adevir o peclagogle dar despre aceasti lucrare, n'avern nici o
dovadi. Deasemenea e discutie daca Poviztuitorul tinerimei
citre adevirata i dreapta cetire-1) apartine sau nu lui Gh.
cki in timp ce profesorul N. Iorga o admite, Eliade i 0.,

Ghibu sunt de pirere contrari. $i tot asa e dubiu, daca Gh.

Lazsir este sau nu traducitorul lucrrii episcopului rus Platon,
Educatorul marelui principe al Rusiei" (Platon, Erzieher des

Grossfursten von Russland). Totusi lui Gh. Lazr ii apartin

in mod sigur mai multe lucriri i anume: Manifestul lui Lazar,
o instiintare, prin care el didea veste publicului clespre scoala pe

care o deschide in 1818 la Sf. Saya din Bucuresti. Apel catre publicul rominesc pentru publicare de cirti rominesti (1822),
Cuaintur compus de Lazar la insciunarea mitropolitului Dionisie
(1819) si o serie de manuale didactice ca Trigonometria (publicati de T. Lalescu, Bucuresti 1918), Aritmetica matematiceased
(Ms. citat de Philippide in Intr. in Ist. Lit. p. 190), Gramatica (Ms.
1) S'ar putea admite prefata PovAtuitoruluili, intrucit dup sill s

fond, ea oglndeste spirtul lu Gh. LazAr.

www.dacoromanica.ro

Gh. Lazr

659

citat de N. Iorga in Ist. lit. sec. XIX, vol. II, p. 582), Geografia (Ms. Philippide loc. cit.) 5i. Filosofur qi istoria universal
(Ibidem).

I deile pedagogice care au inspirat toath marea actiune a

lui Gh. Lazar clesfasurata in capitala rii, sunt in mare parte aceleasi pe care le-am intalnit si la eruditii ardeleni de mai inainte.
Caci din Ardeal el aducea cu sine preocuparile de educatia national, pe care o concepea ca un proces de trezire a con$tii,ntei
c Rorrianii sunt urmasii Romanilor i ca datoria lor e de a-si
inalta viata pe culmile de glorie pe care vechii Romani le atinsesera. Argumentarea daselului roman cuprindea accente care
intr'adevar puteau impresiona pe contemporanii sai, deoarece el
arata ca ne tragem ca popor din neamul cel mai mAret al lumii,
cel mai iscusit, cel mai intelept, infrumusetat intru stiinta, cel
mai mare in suflete patriotice". El tinea s adauge ca suntem un
popor i nearn ce este asa de vechi, asa de vestit, proslavit
inzestrat cu toate rodurile pinantului precum i cu toate darurile

duhovnicesti, Cu un cuvant neam imparatesc-, eiruia i se cuvine

o coala mai de treaba, o academie cu. stiinta, chiar in limba
maicii sale" 1).

Alta idee pedagogica important a lui G. Lazar e ideea

Acesteia, el i-a dat expresie interesanta in mai multe
locuri. Astfel in pref ata dela Povatuitor", Gh. Lazar scria : Fericit
este parnantul carele tine pe trupul sau oameni buni, lucratori

harnici economi. Fericit este neamul acela care are credinciosi

patrioti i oameni intru stiinta luminati". Si continuand pe acest
ton, Lazar vorbeste de sporirea luminarii. El considera stiinta
,,isvorul tamaduirii", muzeul infloririi" si al desfatrii". In acti-

vitatea sa, el a urmarit s6 pura toate cartile scholasticesti in

bun regula in limba patriei, facand un indraznet plan pentru
epoca aceea de a intemeia scoli mari cu biblioteci". Dar si indirect, Gh. Lazar a aratat preocup6ri iluministe prin scrierea de
manuale scolare numeroase,
lucrare care izvora din dorinta

lui de a pune la disPozitia elevilor carti si invitatur cat mai

1) ...Dup ce am privit la cealealalte popoar si limbi, mai ales evropenesti, care... toate s afl bine Impodobite cu scoli mari 1 Academii de
stiinte stralucitoare, chiar in limbile lor, pentru procopsirea tinerilor cu
dreptu au judecat C cu rusine vine unui popor si neam, ce este asa vechiu,
asa vestit, proslvit si inzestrat cu toate rodurile pamintului, precum l cu
toate darurile duhovnicesti, cu un cuvnt neam imprtesc
s nu alba

si el o scoal mai de treab, e Academie ca stiinta chiar in limba maicii

sale, ci s se base mai slab, mai schzut 5i mai batjocorit decit toate celelalte
limbi si popoar ale f eatii pmntului ...". (Din Manifesiul lui Lazeir, prin
care instill* publicul despre scoala sa).

www.dacoromanica.ro

Gh. Asachi

660

multa. De aceea Gh. Lazar poate fi considerat primul pedagog

roman iluminist.

Gh. Lazar mai schiteaza si un inceput de teorie a educatiei

vointei nationale. Toate putem a le dobandi,
serie el
noi suntem nascuti ca alte neamuri, i noua ne-a dat

Dumnezeu acele daruri ca si la alte neamuri numai vrere sa

avena". In aceasta declaratie am putea descoperi un nou element
de pedagogie etnica romaneasca, alaturi de acelea pe care le-am
intalnit mai sus la Gh. 5incai i Petru Maior: grija pedagogica
de neam1).

5. G h. Asac hi (1788-1869). Rolul pe care Gil'.

Lazar 1-a implinit in Muntenia, Gh. Asachi 1-a avut in Moldova,
intr'un timp insa mult mai indelungat si in cadrul unei activitati
mai variate.

Viata lui Gh. Asachi e deasemenea bine cunoscuta ca si

aceea a lui Gh. Lazar. De neam strain ca origina, Gh. Asachi
traeste copilaria In Moldova, timp in care se ataseaza profund
de tara noastra, apoi i face studiile in Lemberg, Viena si Roma.
Revenind in tara, el participa la rniscarea de desteptare a neamului nostru la o viata noua.Astfel, Il gasim tot timpul In fruntea
miscarii pentru luminarea poporului prin scoli, teatru i publicatii
literare.
I dei le pedagogice, care au inspirat activitatea lui Asachi,
pe terenul colii i culturii romanesti sau ca pedagog practic, sunt
acelea ale epocei. Desvoltandu-se in aceeasi atmosfera de desteptare a popoarelor, Gh. Asachi cunoaste miscarea culturala a eruditilor din Ardeal i lucreaza In acela$ sens. Pentru el, Romanii
sunt de origina nobila, latin, iar educatia lor trebne sa -fie ua
proces de informare asupra acestei origini, ca astfel ei sa fie urmhtorii stramosilor nostri Romani-. Aceste idei, Gh. Asachi le d&
expresie i in opera sa literara ca de exemplu in poezia Prolog

la Patrie'':
O, Romani, Romani ai Daciei, ce purtati un mandru sema
De origine, istoria acum fie-ne indemn.
1) Patrii nu-i poate fi tot una, macar ce fealuri de crestere vor
madulrile urm'atoare, nici nu poate adiaforisi in cunostinta sufletului cea
adeva'ratl, pentrucl odihna ei cea din luntru, precum i cea din afarti, asa
s binele cel de obste precum si cel privet, stau cu cresterea tinerimei urnahloare, intr'o analoghie prea stransh legat. Din care pricin5. fieste-care
Patrie, fieste-care stpinire bine sistematisat, osbit privigheazg, ha are a
privighea pentru cresterea cea cuviincioasg a tinerilor urmbtori (Ibidenz).

www.dacoromanica.ro

Gh. Asada

661

In vechime maica Roma, ce-a fost Doamna in toga lumea,

Ne-a 15isat legi i pmfintul, vorba ca i inaltul nume-.

Trebue insa s obslervam c. Asachi invia pe Romini la o

viata nou5, invocnd ca motiv nu numai gloria roman& dar si
viata i faptelc stramasilor nostri mai recen fi.
Asachi a servit apoi ideea
luptnd pentru interneerea de scoli publico. Prin influenta lui, se infiinteaz in
adevr pe l'ang scoala greceasc5. din Iasi in anul 1813, o clasa
de ingineri hotarnici preblnd el insusi cursuri de matematio

alcauind tmanualele: o aritmetia o algebrA, o geometrie, o

trigonometrie i o geodesie1). In 1820, fiind insarcinat de
Mitropolitul V. Costache, cu reorganizarea seminarului ,dela
Socola, el aduce din Transilvania mai multi profesori, iar mai
tArziu la 1828 Asachi ja parte la intemeerea scolilor primare
secundare de stat din Moldova, pentru ca la 1835 s5 participe la
intemeerea Academiei Mihilene.
Ca pedagog, Gh. Asachi mai are, pe Iing5 altele, meritul de a

fi publicat primele d5ri de searn asupra mersului scoalelor

noastre publice, facand o lucrare, pe care mai trziu avea s'o
continue printre altii Titu Maiorescu. In acest dorneniu, Asachi a
publicat: 1. Relatie istorica asupra scolilor nationale In Moldova

idela 1826-1838 (Iasi, 1838); 2. Relatie de starea invatalarilor publice pe anul scolar 1839-1840 (Iasi, 1841). 3. Tablou chronologic de istoria veche si rzoua a Moldovei (Partea I.,
Iasi 1845); 4. Expozitia starii inva taturilor publice In Moldova

dela 1828-1845 (Iasi, 1845) si 6. Question Iinstruction publique prcede d'un aperu historique (Iasi, 1858).
Spre a complecta prezentarea lui Gh. Asachi ca pedagog tre-

buie s5 adugim a el a fost si autor de manuale scolare si

a,

ciutat ca prin teatru s6 Lei educatia publicului moldovenesc.

Literatura:
1. Bianu gi Nerua Hodog, op. ca.

A. D. Xenopol ;i C. Erbiceanu, Serbarea scolara dela Iasi, cu carat

implinirii a cincizeci de ani dela Inftintarea invtamantului superior in
Moldova, Iasi, 1885..
O. Densusianu, Literatura romana moderna, 3 vol. Sucuresti, 1929-1933.
Gr. Tclbeicaru gi C. Moscu, lstoria Pedagogiei romanesti, Baciu, 1929.

N. lorga, Istoria literatura romane moderne vol. III, ed. II, 1933.

1) Cf: N. Iorga, op. cit. pg. 163.

www.dacoromanica.ro

Prima pedagoga sistematicA

662

CAP. II.

PRIMA PEDAGOGIE SISTEMATICA

LA ROMANI (1830-1880).
VAzAnd lipsa unu metod de educatie, iademnat fiind de un sentiment, ce tot Romanul adevarat

poart In sine pentru neamul su, am hotirit

public In hmba ronfaneascfi aceasta carticica",
Dzmitrie Pop

In istoria poporului roman, veacul al XIX-lea, e un veac cu

adevarat mare, reprezentancl o epoca' de rena#ere, de pro gres, de
cu deosebire de mare activitate in politica national& In
tiint

eursul acestui veac au inc in ordine po litic 6, intronarea dom-.

niilor pamantene (1821), introducerea Regulamentului Organic
(1831), revolutia nationala (1848), prima unire (1859), inde-

pendenta frii (1877), si proclarnarea regatului (1881), evenimente care in curs de 50 ani a.0 schimbat in mod favorabil
viata tarii noastre.

In ordinea scolar

i cul tur al se

clesfasoar tot acurn un numr de evenirnente insemnate: interne-

erea scolilor de stat (1828), a Academiei Mihailene (1835), a

scolilor secundare si a universitatilor (Iasi 1861; Bucuresti
1864), desvoltarea mare a scoalelor primare si secundare si a
legislatiei de care ele aveau nevoe, apoi a literaturii propriu zise
si a stiintei romanesti.
Desvoltarea pedagogiei la Romani prezint si ea in a-

ceasta epod o important deosebita. Un intreg numar de intelectuali romani au preocupari pedagogice, unii traducand iar altii
scriind lucrari sistematice, sau se consacra problemelor de pedagogie si de politic scolara, in stuclii si articole de reviste. Tot-

data toti par convinsi de filosofia umanista i iluminist,

tiinta va aduce fericirea omului i t o ordine nou a vietii
poate realiza prin educatia omului.
Prezentarea acestei pedagogii noui, a problemelor scolare
autorilor lor, cu ideile lor despre scoli i organizarea lor
aceasta e obiectul expunerii care urmeaza.

1. Prima form de manifestare a pedagogiei

sistematice
1. Primele studii, prin care in sanul poporului nostru,
s'au pus bazele pedagogiei sistematice n'au fost lucrari originale.
www.dacoromanica.ro

Prima pedagogie sistematica

663

Cum puteau oare ele s apara mai inainte de a avea scoli i un,
lung sir de proiesori, care sa fi adunat o oarecare experienta pectagogica
avtv. ocazia unei lungi reflexiuni asupra fenomenului cdur,ativ? Acest fapt, alturi de nevoi imaliate, a facut
ca literatura de pedagogie sistematica romana, sa consiste la
inceput din traducen i i pretucriiri dupa studii similare straine.
Inceputul tradlicerilor i prelucrarilor de pedagogie sistematica precede anul 1800, caci prima lucrare de acest fel a fost

Carte trebuincioasa pentru dascali- (Viena, 1785); totusi abia

in jurul anului 1820 lucrarile mentionate devin mai numeroase.
La 1818, apare, la Buda, un Manuductor pentru inoatiaorii
scholasticegi sau tndreptarea ceitre cuviincioasa intplinire a direOtorie; inoii1ltoresti1). Acest manuductor e probabil o compilatie

dupa lucrarea lui H. Niemeyer, Leitfaden der Ma-

(1802, 224 pag.). In acelas an, Naum Pe tr ov ici publica Pedagogie i metodia pentru invatatorii scoalelor
orasenesti i satesti
o traducere dupa Villom (Praktisches
Handbuch fr Lerher in Burgen- und Landschulen).
In 1831, apare in romaneste Modal inuardrii- spre folosul
invatrii cetatenesti, orasenesti i satenesti- de K i s-P a I in traducerea lui Petre Campean. In 1836, I. H. Radulescu publica in
LCurierul" Asupra vietei qi operei lui J. J. Rousseau-- o prelugogik,

crare dupa M. Girardin (Bucuresti, 1836). In 1839, apare in

traducere din frantuzeste D-na Campan: Pentru educatiunect
copiilor, (traducatoarea nu se indica). In 1844, se public in
traducere L. A im -Ma r t i n: Educatia mamelor de familie
sau civilizatia neamului omenesc. In 1846, Dimitrie Pop tipareste Pov4uitorul educatiei copiilor de amandoua sexurile2), o
prelucrare dupb." mai multi autori francezi (Iasi, 1846). In 1848,

Andrei Muresanu publica Icoana creeerei rete cu rnijloace

de a o face $i mai rea (Brasov, 1848), prelucrare dupi Salzmann si Karol Han, iar Ion Brezoianu: Inoiitatorul primar
o traducere din frantuzeste. In 1856, Dimitr ie Iarc a,
traduce Prietena copiilor de M. Guizot. In 1860, D r. A. V e1 ini publica Manualul ce metodicii qi pedagogic, pentru profesorii scoalelor primare, o compilatie dupa scriitorii germani (Iasi
1860) si tot in vremea aceasta profesorul S. B a r nut i u dela
In tabloul operelor lu Niemeyer, publcat in Roloff, n'am intalnit
nici o lucrare cu acest titIu. Deasemenea n'am izbutit inch' s identific pe
Villom, dura care N. Petrovici a publicat la 1818 pedagogie s metodice.
Lucrarea e de oarecare proportie si-i dedicat A son Altesse
Srnissime la Princesse Stourdza de Moldavie".

www.dacoromanica.ro

Prima pedagogie sistematicii

664

Universitatea din Iasi tine un curs de pedagogie, tiparit dupa

moartea lui, sub titlul Peddgogie (Iasi, 1870), reprezentand o
prelucrare dupa A. H. Niemeyer, Grundstze der Erziehung und
des Unterrichtes (1799).
Aceasta literatura pedagogica, desi straina, a fost pentru
scoala rornaneasca util, deoarece ea aducea cu sine un bogat
continut de idei i punea probleme, pe care ea nu le cunoscuse in
epoca anterioara. E de aceea necesar s ne prim: asupra ei spre a
cunoaste sistemele pedagogice i ideile pe care le prezenta.
2. Lucrarile de pedagogie $colar din aceasta epoch sunt in
majoritatea lor traducen i din nerntefte, iar sursa germana cea mai

importanta, a fost opera pedagogului german A. H. Niemeyer;

in schimb luctirile de pedagogic a farnilid se inspira in majoritatea lor din pedagogi francezi i in deosebi din opera doamnelor
Campan, Guizot si a altora. A raspunde deci la intrebarea, care
sunt sistemele de idei pedagogice aduse de noua literatura, "echiva-

leaza in fond cu a preciza ideile i caracterele gandirii pedagogilor strain'. mentionati.

August Hermann Niemeyer a

fost un pedagog
german, profesor la Universitatea din orasul Halle, stranepot
al marelui pedagog pietist A. H. Francke. Nascut la 1754 in
Halle, el a facut studii intinse de filologie, teologie i filosofie,
iar, dupa terminarea lor, a fost numit in 1799, directorul
tutelor francke-iane din Halle si ceva mai tarziu profesor la Universitatea din acelas oras, desvoltand o bogata activitate pana la
finele vietii sale (1828).
Niemeyer si-a consacrat existenta studiilor pedagogice.

In afar de opere de istoria pedagogiei, (asupra pedagogilor

Francke, Noesselt, Melanchton, Pestalozzi), el a publicat b
serie de luctari de pedagogie teoretica, toate caracterizate prin
claritate si o desavarsita sistematizare a ideilor: 1. Grundsatze
der Erziehung unc des Unterrichtes (2 vol. 1799), Leitfaden
der Paddgagik
un reannat al celei dintai (1802), Handbuch
'Mr Schubnanner und Privaterzteher (1790) si Die Originellsten
griech. und rm. Klassiker iiber die Theorie der Erziehung und
des Unterrichtes.
nutiu,

Faptul c unii ganditori romani, ca de ex. Simeon Bars'au folosit de opera acestui pedagog in lucrarile

cursurile lor nu e o intamplare, ci un act care tine de caracterele

pedagogiei lui Niemeyer. Niemeyer e reprezentantul tipic al
www.dacoromanica.ro

Prima pedagogie sistemata.

665

eclectismului pedagogic din preajma anului 1800, al aceIei gn-

airi care alege ideile din mai multi autori i le sistematizeazi,

aa twat o opera ca. aceasta iti ofera tot ce-ti trebue intrnirt
mod ciar i placut. Opera lui Niemeyer rezuma in adevar ideile
neohumaniste, caci el manifesta entuziasm pentru Greci i idealul
educatiei greceti, concretizat in formula intelepciunii; apoi rezum ideile iluminismului, laudnd i recomandand instructia, lar
ca nepot al lui Francke i ca unul care e continuatorul peda;gopietiste, Niemeyer d atentie i ideilor acestor pedagogi.

Ca i pietitii, pl vede in profesor, un parinte responsabil

intea lui Dumnezeu, de viata copiilor; el vorbia apoi de demnitatea profesiunii de profesor i considera profesoratul ca o
profesie cu rol propriu '5i independent de preotie. Aceste idei
au exercitat o real a influent asupra mentalitatii romneW
care incepu s capete cult pentru meseria de profesor.
C h.

G. Salz mann (1744-1811) e un alt pedagog

german care a influentat coala romneasca prin lucrarea lui

Andrei Murepnu Icoana cre5terei rele".
Salzmann e un adept al pedagogiei 'filantropiniste a lui Ba-

sedow, e partizan deci al ideei cregerei oamenilor din iubire

i in natura ,in acest isvor pur, limpede, nesecat de adevar, intelepciune j bucurie". Salzmann mai facea recomandarea s introducem viata de familie in coal, aplica metoda intuitiv in lavatamnt i sfatui pe educatori s caute in ei inii cauza tuturor
gre5elilor i a tuturor viciilor elevilor lor.
Pnn traducerile i prelucrarile dupa Niemeyer i Salzmann,
vcoala romneasca a luat cunotinta de gandirea neohumanista,
iluminista, pietista i filantropista, facand un pas nou, mai departe. Dar, in acea epoci, pe lang pedagogia germana, cea -Franceza exercit deasemenea influente insemnate asupra pedagogiei
romneti, mai ales prin d-na Campan, Guizot i prin L. Aim
Martin. Intrucat opera acestor scriitori a fost in parte tradus in

romnege iar in parte folosita ca isvor de inspiratie, e util

dam i asupra acestor autori cteva indicaii ca astfel s putem cunoate i mai bine orientarea pedagogiei romnegi din epoca

1820-1880.
D-na Camp an (1752-1822) e una din stealucitele pedagoge femei, care au Kris in Franta asupra educatiei in familie,
pe la finele secolului al XVIII-lea i inceputul celui al XIX-lea.
Opera ei se compune din: Conseils aux jeunes filles, destinate
www.dacoromanica.ro

Prima pedagogie sistematieg

666

scolilor elementare de fete i De l'alucation, opera in care susspunea ea,

tine importanta educatiei materne. A creia mame

iata intreaga educatie a femeilor-. Si mai departe: nu exist

pension, orict de bine ar fi tinut, nu existi mnstire, orica de
pioasa ar fi regula, care s' poata da o educatie comparabili cu
aceea pe care o fetita o primeste dela mama sa cnd aceasta
gaseste ocupatia cea mai dulce si gloria sa adevae instruita
rata in educatia fiicei er.
D-n a Guizo t, e o aIta femee pedagog, sotia lui Guizot,
celebrul ministru francez de instructie publica, autor al reformei
scolare din 1833. D-na Guizot a scris mai multe lucrari asupra educatiei, dintre care cea mai de seama e Lettres de famine
sur reducation, in care susine ideea rousseauist5 a puritatii native a copilului 5i a unei discipline dulci. Ea semnaleaz importanta anilor copilriei, cnd se pun elementele a ceeace trebue
fie omul mai trziu si cere instructie solida si ntins, asa cum a
recomanda pedagogia

Loui s-A im Martin (1782-1847) a fost un literat si

profesor francez. El facea parte dintre acei scriitori ai epocei,
care compuneau lucrari cu caracter eclectic. Opera sa, tradusa
In rarnaneste De reclucation des mres de famille ou de la
civilisation du genre humain par les femmes, opera premiati
de Academia Franceza (Paris, 1834, 2 vol.), era. o lucrare cu idei din Rousseau, Fnelon si Bernardin de Saint:
Pierre.

2. Primii autori romani de lucrari de pedagogie

sistema tic a.
Informatiile de mai sus despre pedagogii germani i francezi, pe care Romnii i-,au folosit cu precadere in epoca 1830
1880 in actiunea educativa, sunt desigur necesare: ele ne dau putinta de a cunoaste sistemele mai mari de idei, din care scoala
noastra s'a inspirat in acea epoca. Dar paralel cu aceste informatii e necesar s dam cteva indicatii despre kp edagogii romni
reprezentativi ai pedagogiei scolare i ai familiei pentru a avea
astfel un tablou complect al pedagogiei sistematice romnesti din

perioada 1820-1880.

1. Naum Petrovici e scriitor ardelean. In 1818, el

a publicat lucrarea Pedagogie i metodicr, dupa Villom, scris.
www.dacoromanica.ro

Andrei Muresanu

667

spirit neohumanist. Ce iaste peclagogia? se intreaba autorul

pentru a raspunde: Iaste o maestrie care ne invata a creste
pruncul sau sa graesc mai desvalit, care ne invata a creste in
prunc. inima curata ,si sufletul bun si intelept-. (catre cetitori).
Ce e metoclica? Metodica ne invati a ceti, a scrie i a socoti,
a cunoaste sfanta lege si limba maicei, a cunoaste lumea
oamenii i intelepteste a gndi i judeca". Usor se vede din aceste citate caracterul nouei pedagogii: in ea nu mai apare ferma
ideea cretina i nici cea nationala care predominau la peclagogii
romni anteriori; in schimb apare ideea umanisti i iluminist.

Andrei Mur e s an u (1816-1863), autorul vestitului

nostru imn national Desteapta-te Romane-, e un alt pedagog
roman din aceast5 epoca'. Mscut in Bistrita din Nordul Ardealului, A. Muresanu studiaza mai intliu la gimnaziul din acel

oras, iar in urrna la Blaj unde termina studiile secundare si

teologice. Aici, el s'a format sub influenta profesorilor Barnutia
si Cipariu care-i desteapta sentimentul national. Dupl incheerea
studiilor, Mureseanu function mai intaiu ca invatator (1838
1840), apoi ca profesor la gimnaziul din Brasov (1840-1850),
iar in urmal la Sibiu ca translator pentru partea romaneasca, a
Buletinului oficial al Ardealului". Muresanu se stinge in 1863.
Andrei Mureseanu publica in 1848 Icoana cresterei rele cu

mijloace de a o face si mai rea. (Brasov, 1848), cu subtithil

interesant: ca un indreptar pentru oricare parinte intelept. Dupa
principiile renumitilor barbati Kr. F. Salzmann si Karol Han,
tradusa i prelucrata pentru
Aceasta lucrare ne
intereseaza prin sentimentele de care a fost animat autorul ei,
exprimate intr'o interesanta dedicatie: Mamelor Romne din
toate provinciile unde se vorbeste aceast limba ca celor dintai
cresciitoare de prunci, 'dela a cfiror buna sau rea invatatura ce o
fac in viata nascutilor si, atArna fericirea sau nefericirea lor
personala, inflorirea sau apunerea statului, propasirea sau repasirea bisericei, latirea moralitatii au din contr o minare a tot
ce este moral, drept i placut lui Dumnezeu, dedic aceasta carticica".

Dimitrie D. P o p, profesor iesan, care se intituleazi

bacalaureat" in frumoasele litere, profesor de limba' franceza,
membrul societatii lingvistice din Paris, etc., e un alt autor de
pedagogie sistematical din aceasta epoc4.
D. Pop, serie Poolituitorul educatiei copiilor de amemdou
www.dacoromanica.ro

Dimitrie D. Pop

-668

sexurile prelucrat dupa mai multi autori franoezi", (Iasi, 1846),

dedicat a son Serenissime La Princesse Stourdza de Moldavie,
une Princesse clair& autant que vertueuse qui au moment o

s'ouvre pour ma patrie une re nouvelle de civilisation et de

grandeur, se rjouit de voir toutes les classes de la socit parti-

ciper au bienfait de l'ducation et de l'instruction..."

Intreaga lucrare se compune din patru carti, fiecare din ele
avand o anumita tema de tratat. Cartea I trateaza probleme in
legatura cu cresterea copiilor pina la 3 ani (alaptarea i leganarea copiilor, hrana i ingrijir' ea lor etc.); apoi invatatura 6
cresterea baietilor i fetelor dela 3-7 (mi.- i Educatia coFiilor pana la varsta de 7 ani"; parteaII:'Educatia' fetelor-

dela 7-12 ani; partea III; educatia fetelor dela 12-18 ani
partea IV: educatia

Lucrarea lui D. Pop oglindeste gandirea epocei despre

educatie si de aceea ea prezinta o importanta deosebita. Din ea
aflam c educatia popoarelor
aparea lui i contemporanilor
isvorul fericirii
De aceea guvernele natiilor
care au inceput a intra pe calea civilizatiei, luara deosebite masuri
pentru educatia publica si privata... multi invtati s'au indeletnicit a scrie asupra acestui sujet uvrajuri nemuritoare..." Educatia tinteste mai cu seami la indreptarea inimei prin principiile
moraluluZ, iar scopul invataturii este luminarea
Toata opera lui D. Pop isvoraste din grija lui de patriot,
caci vazand lipsa unui metod de educatie, indemnat fiind de un
sentiment ce tot Romanul adevarat poart in sine pentru neamul
sau, am hota..rit s public in limba romaneasca aceasta carticici".

4. Dr. Anton Velinil) (1817-1873) a fost primul

profesor de pidagoWe de la .ycoala normalji din Iasi

si

au-

torul unui_ insemnat manual de metodic i peclagogie. Scoala

romnea.soa avea la inceputul ei nevoie de un metodist bine informat si Valli a fost primul roman care a raspuns acestei chiemari.

Dr. A. Valli- si-a facut studiile gimnaziale parte la Bucuresti, parte la Iasi, intre anii 1826-1831. Dup ce a funcfonat catva timp ca profesor la scoala publica din Botosani,
fost trimis de catre Epitropia Scoalelor la Viena, unde obtine in
1839 titlul de doctor in filosofie. Reintors in tara,e1 functioneaza ca profesor la seminarul din Socola, iar din 1855-1863
1) Cf. V. Petrovanu, Istoricul scat normale Vasile Lupa", (Anuarul
colli normale Vasile Lupu" pe 1926-1927, pg. 15--33), 1927 si V. Tod:.rescu, Pedagoga de Dr. A. Velin (Revista ,,$coala Norma", 1916, Nr. 6).

www.dacoromanica.ro

Dr. A. Velini

ca profesor si director la Scoala Normala Vasile

669'
Lupu79

Intre 1863-1864, el e director la Academia Milaileana, apoi inspector regional la Covurlui pana la 1866, cand,
iese la pensie.
Pedagogia Dr. Velini se intituleaza Manual de metodica
peddgog, pentru prof esorii, scolilor primare (Iasi 1860, IV+342),
fiind o prelucrare alcatuita din nevoia pregatirii invatatorilor

clasa de pedagogie, infiintata pe langa Koala publica dela Trei

Ierarhi". In prefata i introducere, autorul area insemnatatea,
foloasele i trebuMtele inv5t5turii i edueatiei. Intreg manualui
se imparte in 6 parti: 1. despre inv Park, 2. despre cultur (educatia morala, p. 265-282), 3. despre disciplina scolara
modurile de a o infaptui (283-305), 4. despre educatia fizic
(pg. 306-311), 5 si 6. despre Insuisirile i datoriile ,inviittorului dire scoalr. Dupa Velini, educatia e arta de a crestecopiii i nici o 5tiintA nu-i mai necesara decit stEnta de a-i invata.

Ocupindu-se de scopul invataturii, Velini observa: scopul

v4turii este din copii a face barbati care si poat intrebuinta
bine intelegerea lor, si cugete i si lucreze moraliceste, ca astfel
In misiunea la care ar fi ei destinati s5 fie capabili i folositorr.
Factorul hotaritor ,in urmarirea i ajungerea scopului invataturii
este, dupa el, metoda; dar el tine sa aklauge ca. insusirea cea mai
de seama a invatitorului ca educator moral este cunoasterea
plecarilor copiilor, fie observandu-i pe copii in jocul lor, fie prin
observatiuni necurmate, fie in petrecekile lor, uncle de obiceiu
copiii i descopera caracterele lor proprii". Velini apreciaza
disciplina despre al carui rost scrie ch. este: tinerea conduitei
externe a copiilor in stare rnorala; fara aceasta nu se poate realiza scopul invataturii".
Educatiei Velini Ii cere ca pe langa desvoltarea puterilor
sufletesti s desvolte i pe cele fizice, deoarece numai daca corpul ca organ al sufletului este desvoltat, atunci i sufletut e sine
dispus a cugeta, imaginatia e mai vioaie- (p. 196).
Profesorul trebue sa fie sanatos, sa aiba constiinta,
dare, blanclete i modestie". Profeshmea de profesor sa fie considerata ca o misiune; n fiecare zi, profesorul s5 se intrebe asupra rezultatelor obtinute.

5. Simeon Barnu ti u (1808-1864) sau, cum iscalea

el, Simeone &mufti, doptore in legi, rrofesore de dreptelu naturale, de dreptelu gentilor, de dreptelu publicu alu Romanilor
www.dacoromanica.ro

Simeon Barnutiu

6.70

de filosofie la Universitatea din Iasi, interesant figur'a de carturar rom.5.'n, e un ma/4e profesor de educatie natzonal6 a tineretului universitar romn.
In domeniul pedagogiei, S. Barnutiu ne interese.aza, fiindca
el a tinut la Universitatea din Iasi un curs de pedagogie, care g'a
5i publicat ulterior sub titlul Peciagogia-, (Iasi, 1870) i reprezent primul curs de acest gen cu care s'a inceput predarea pedagogiei la universitatea Moldovei. Ce este aceasta lucrare, a
si

aratat-o G. Bogdan-Duica in Viata i ideile lui Simion

nutiu (Bucuresti, 1924). Acest curs e o prelucrare dupa A. H.
Niemeyer, Grundsatze der Erziehung und des Unterrichts",
care, dupa cum o dovedeste G. B. DiLa, e In cea mai mare
schimbarile se reduc la unele prescurtari
parte, traducere'',
mai sfioase (pg.

142),

ori mai indraznete

(143) si

la eliminad

171). In acest chip

sau adiugiri de pagini proprii- (135
nu poate fi in general vorba la Barnutiu de o conceptie pedai

gogic proprie; totusi lucrarea are pe lang o valoare documentar', caci din ea 'anal-xi din ce material de cunostinte pedagogice

se hrnia generatia dela 1860

o valoare proprie: ea cu-

prinde o teorie despre o educatie conforma cu spiritul national rornanesc, cu clotatiunea noastra etnics.
Dupa airnutiu,educatia are a conserva, indrepta si desvolta puterile corporale i spirituale, pe care le are (copiluI)

dela natur; invatitura are sa-i dea conceptele cele necesare

puterilor lui o directie pe cat se poate Mai fericita prin legi
metoduri probate. De aici se naste pedagogia i dzdactwa"1). Mai,

departe, el adauga c scopul educatiunei nu poate fi altul decat

a cultiva umanitatea in fiecare om, pe cat se poate mai deplin.
Puterea cea mai nobila a omului e ratiunea i facultatea de 11-5i
determina viata in lzbertate, care' e strans unita cu ratiunea.2),
Veden proprii, Barnutiu prezinta numai in capitolul Cultura spiritului national'', in care el pune problema educatiei in
acord cu dotatiunea etnicg
problema pe cat de importanta
tot atat de actuala. Dupa Barnutiu, Educatorul, ce voeste s'a
dea o adevarata cultura spiritului national se cuvine sa cunoasca
bine virtutile i scaderile natiunii sale. Acestea se pot cunoaste
mai bine din istorie, din faptele i monumentele nationale''.3)'
In acesti termeni pe cane ti gasim bine alesi, pune Barnutiu
problema culturii spiritului national. Mai departe el face, asa cum
Cf. S, Birnufzu, Pedagogia, pg. 5.
Ibidem, pg. 36.
Ibidem, pg. 176 717.

www.dacoromanica.ro

Simeon Brnutiu

671

se si impunea, portretul psihologic al RomAnului, care insA, dupa

i observArile ficute de alti psihologi, are nevoe de
scria BArnutiu
corectri. RomAnii
au fost un popor tare
sAnatos din partea constitutiei fizice, iar din partea sufletului:
simplu, multumit cu putin, frugal, inct fanariotii faceau spe-

cercetArile

cula financiar' din aceast virtute a Romfinilor; apoi sincer,

constant, ospitalier, suferitoriu de mari greutati, laborios, drept,
anemosu, belicosu, amator de stiinte 6 de arte si capabil pentru
dAnsele; aplecat dela naturi spre libertate i spiritualmente mai
liber dect toate popoarele invecinate ale Europei". (Ibid.

179-180).

3. Cei dinti cercettori romAni ai problemelor

pedagogice.
Paralel cu publicatiurule pedagogice indicate, interesul pentru educatie se manifestA in aceasta epoca i in alta formi noua,
neintAlnite mai inainte: prin studii i articole inchinate problemelor de pedagogie, tiparite mai intAi ,in reviste de cultur generali

(de ex. in Curierul de ambe sexe, Albina Romneasa Prop4irea), iar ceva mai trziu chiar in reviste de pedagogie.
Fata de operele de pedagogie sistematicA, aceste studii prezint o valoare tot asa de mare, intrucit ele se inspirA mai putin
ca cele precedente din opere strAine si mai mult din datele
realittii romAnesti. Printre autorii lor, cei mai de seam sunt
I. E. RAdulescu, I. Ghica, P. Poenaru, Eufrosin Poteca i Gh.
Costa-Foru, toti fiind orientati n gAndirea i activitatea lar pedagogica de ideea national 6 cea iluminista.

1. I. E. Rdul e's c u (1802-1872) a fost mai intaiu

elev al scolii grecesti din Bucuresti, unde ja primul contact cu
filosofia luminilor, apoi a fost elev al lui Gh. Lazar, dela care
mai ja elemente noui de gAndire iluministA 6 ideea nationalA, iar
ulterior ajunge profesor si conducatorul colii lui LazAr.
Viata lui in amAnunt e prea cunoscut, asa inca nu e necesar
s ne mai oprim asupra ei. MentionAm numai atata ea' l placea ca

lumea s vaca in el pe pro fesorul i pe urmaqul 1ui Laz6r,,

ceeace insemna in fond scoala latinisl i luminarea ardeleana.
In pedagogie, prin articolele publicate, Eliade Rdulenu
se prezint ca un umanist, eci el cere o educatie armonica, cu
motivarea ea* omul este duh i materie, care amindo,: mai la
www.dacoromanica.ro

I. Eliade Rduleseu

672

urm poate s alcituiasca pe omul moral sau asemanarea Dumpstrarea, indrept obiect
nezeirii". Educatia are dup el
destularea si desavArsirea trupului, duhului si a inimei" (Priviri asupra educa(iei, Curierul ed. II. 1862 pg. 257).
E. Rdulescu a manitestat intelegere i preocupri
pentru o educatie conforma cu vocatia, scriind c. educatia este

o ducere de mana care preursirea omtdui, care, cu Cat va fi

povtuit de o fiinti mai inteleapt cu att ea se va desvrsi".

Eliade a fost apoi preocupat si de problema organizrii

manifestanclu-se in acest domeniu CA. un Aufklrer".
El propunea ca:
I. Scoala din Sf. Saya s6 se implinease ,i sa se inalte la
gradul de colegiu. Dup modelul acesteia s se creeze alta la
Craiova.

Creearea 5colilor normale in fiecare judet prin elevi

iesiti din colegiu.
Creearea scolilor primare in fiecare sat.
Fonclare de jurnale sau gazete in limba romn.
Abolitia monopolulti tipografiei, etc., etc.".
Acest program e expresia hotirit a unei credinte iluminister
care, dupii cum se vede, domina din ce in ce mai mult gndirea
epocei. Tot sub influenta acestei idei
iluminismul e si pro-

Eliade isi exprim credinta c in oriental Europei,.

Romanii sunt chernati s intreprinda palingenesia (renasterea)
gresist

Orientului.1)

G h. Sulesc u, colaboratorul lui Gh. As,achi la organizarea scolilor din Iasi 6 profesor reputat in epoca lui, are deasemenea preocupri de problem pedagogice. Apartinnd scolii latiniste,2) el cere ca termenii pedagogie, filosofie, etc. s se
introducA in limba romn, prin traducerea lor; de ex. pedagog=

prunceduce" sau prunceductor"; metafizic=peste-firici";

fisicfiricr ; geometria=tearomesorie", etc. (Cf. Intaile curmtin(e de hiere qi ide idei, 1832) adjectiv=aieptiv, interjectie-interieptie, (cf. Gramatica romaneasca, 1833).

Ion Ghic a (1816-1897), profesor de economie politic i mineralogie la Academia Mih.'ilean, un spirit liberalist,
Cf. I. E. Rdclulescu, ateva cugetari asupra edueatiei publiee, Curierul de ambe sexe, ed. II, 1862, 2, pg. 254-277.
Cf. O. DensuFanu, Literatura roman modera, vol. III, 1933, pg. 4.

www.dacoromanica.ro

Ion Ghica

673

scrie si el despre educatie in Foaia pentru minte, inim i litedupa

ratura- (1847), aducand veden i interesante. Scoala
nu
trebue
sa
alba
ca
scop
pregatirea
nurnai
a
funcGhica
tionarilor pentru cancelarii, care-s tributari bugetului Statului;
scoala sa favorizeze pros peritatea economica printio directie
practica prin infiintarea scolilor de meserii, de agricultura si
comer!.

Liceul, elli socoteste sufletul societtir , pentruca pregateste pe viitorii intelectual In el, clasicismul sa aib intaetate ca
mijloc de educatie etica i estetica; cei alesi sa fie cei dotati. Fati
de societate, statul este dator s deschida scoli in care sa se
poata dobandi o pro fesie sau o meserie.
Ion Ghica a dat intr'una din scrisorile sale catre V. Alecsandri, intitulata Scoala de eacum cincizeci de ani'', un tablou interesant despre 5coala romaneasca dela inceputul veacului al XIX-

lea, organizata pe lnga biserica,

si

al figurilor dascalilor de

atunci.

4. G h. Costa-Foru, director al scoalelor nationale,

e un alt om de secar cu preocup6ri de organizarea i orientarea
coIii romanesti. Lucrarea sa Raport asupra instruct:ei pub lice

in statele cele mai inaintate ale Europer (Bucuresti, 1858), e

deosebit de interesanta.
Gh. Costa-Foru este condus in gandirea pedagogica de
ideea national i de cea creeinii, de ilumini,sm i de ideea de-

mocraticil. El cerca infiintarea de scoli dupa a noastre trebuinte", avand datorie a ne conserva personalitatea si caracterul religios-; el recunostea copilului dreptul la invatatura,
considerand acest clrept potrivit epocii, ca cel dintai i cel mai
mare dintre drepturi", caci a desvolta si a regulariza activitatea

man', a o alimenta, a o intinde, a o m'Ari i a o perpetua

neincetat este cea mai de presus datorie a societatir (pg. 483).
De aceea el tinea sa observe ca. stiinta trebue sa fie predicata in
mijlocul tuturor pietelor, prin toate satele i prin toate colibele".
In sfera problemelor strict pedagogice, Gh. Costa-Foru
reprezint gandirea umanist. Pentru el, scopul educatiei este
de a intensifica in scolari sentimentul religios i intipari in
mima scolarilor datoriile ornului catre semenii si, 05.tre parinti

guvern; in fine a le insufla ideea ordinei, care este o conditie

necesar pentru existenta lumer. Ca metode didactice, el recomanda profesorilor sa tinda la asimilarea cunostintelor,
formarea inteligentei i ratiuner.
www.dacoromanica.ro

43

674

Gh. Costa-Foru

Alaturi de acesti oercetatori de probleme pedagogice

scolare mai trebuesc inentionati cativa oameni de .scoala, care,
prin ideile lor, au influentat in mod deosebit scoala romaneasca;
Petrache Poenaru, Eufrosin Poteca si Aug. Treb. Laurian,
orientandu-i evolutia in directia nationala.

Petrache Poenarul) (1790-1875), a fost urmasul lui Gh. Lazar, a carui scoal a dus-o mai departe si un
priceput organizator de scaal, apreciat elogios de Kisselef sit
considerat teal scoalelor rordine din Bucuresti". El credea ca

ziva nu va fi departe si pentru noi Roinanii, in care invtturile elementare vor fi avutul celor mai saraci copii".

Eufrosin P ot e ca, profesor de filosofie, a cerut

,,scoli in limba patriei'', dorea o educatie inteleapt, lesne
folositoare", considera educatia buna povatuire" si o socotea
necesar pentru ambele sexe.

A. Treboniu Laura n (1810-1881),profesorde

filosofie la Bucuresti (1842), apoi dup 1851 in Iasi, iar dupa
1858 la Bucuresti, unde, la infiintarea Universitti, a fost numit
profesor de literaturile clasice, e un insemnat om de scoala, care
dorea o scoala organizat, cu disciplina severa si un invtmnt
intr'o romneasc latiraz' ata.

In aceasta epoc, interesul pentru 5coal6 creste mereu

si din aceasa perioada apar primele reviste de pedagogie.
In 1849 se publica la Iasi L'Enseignement", redactata in frantuzeste i romaneste (au aparut numai 5 numere, cate unul pe
luna); in 1852, A. T. Laurian publica in Bucuresti Instructnmea publicr , care apare Oda in 1861. Revista are un continut filosofico-pedagogic, cu probleme de cultura general i de
filosofie (Descartes, Hobbes, Locke, Leibniz). In 1860 se tipreste in Sibiu, revista Amicill scolii- sub directia lui Visanon Roman, avand ca deviza: Tinerimea este acea temelie a
natiunii, pe care are a sta edificiul cel tare al viitorului ei". Tot
In 1860 se publica la Iasi Instructiunea publicr, revist
saptamanala din Moldova, avand ca redactor pe V. A. Ureche (a

apartit numai un numar). In 1863, Constanta D. Dunca, publica la Bucuresti Amicul familier, iar I. Popescu la Sibiu
1) Despre P. Poenaru ca profesor cf. I. Sulea-Firu. Personalitatea profesorului roman, Bucuresti, 1939, pg. 62-68

www.dacoromanica.ro

Revista de pedagogie

675

,,Organul, pedagogic pentru educatiune si instructiune". In 1867,

Maxim Pop si Cosma Anca, tiparesc la Nasand revista Ma-

&zin Pedagogic"; la 1869 la Ploesti, I. P. Eliade si N. C.

Florentin publica o Foaie pedagogicir, iar In 1870 apare In
Buouresti revista Societatea pentru invit6tura poporului roman- avand ea titlu, numele societatii care o scotea. E deci
hotirit lucru ca noua pedagogie a fost pregatita i ca la aceasta
lucrare au contribuit in mod apreciabil i revistele de pedagogie,
prin bogatia i varietatea informatiunilor lor.

4. Influenta scriitorilor vremii asupra educatiei_

Poezia poate exereita si ea prin idei

ablouri o puternic

influenta asupra educatiei. Un Homer ,,a construe din punct

de vedere spiritual pe Greci, intrucat prin poezia sa le-a dal modele de viata, i-a entuziasmat i i-a orientat; el i-a invtat sa
gandeasca, s lucreze, sa simt. Lui Homer i-au urmat multi alti
poeti, care si-au dat o misiune educativa
de exemplu un

Goethe sau un Schiller, -- iar influenta lor a fost puternic,

fiindca invattura lor e mai accesibila, de eat aceea a filosofilor
pedagogilor. Firesc e deci s cercetarn aci influenta educativ

a catorva scriitori romani din epoca 1820-1880.

Unul din poetii romani din aceast epoca e A n drei M uresa nu pe care 1-am mentionat mai sus pentru o prelucrare pedagogiCa dupa Salzmann. Andrei Muresanu a dat literaturii

noastre poezia R 6sunetur, fearte importanta, pentruc ea

a devenit un crez, un imn de glorie etnica si un program de
lucru pentru vointa natiunii intregf. Acesteia, l Ii adreseaza un
apel conceput in spiritul scolii latiniste:

Desteapta-te Romane, din sonmul cel de moarte

In care te-adancira barbarii tai tirani!
Acuni ori niciodata croeste-ti alta soarta
La care sa se inchine i cruzii tai dusmani-.
El indica unirea sufleteasca ca mijlocul renasterei nationale:

Romani din patru unghiuri! Acum ori niciodata

Uniti-va in cuget, uniti-va in simtirir
El i inchee acest imn in form patetici, elogiind libertalea, alta idee a epocii:
Murim mai bine'n lupta cu gloria deplina
Dealt sa fim sclavi iarasi in vechiu-ne pamantr
www.dacoromanica.ro

676

D. Bolintineanu

Daca o opera devine pedagogica in masura, in care ea produce influente, poezia lui A. Muresanu a fost si o lucrare pedagogica, intrucat ea a proliferat o mare inraurire asupra fineretului romanesc, limp de mai multe generatii.
Poezii Cu rezonanN educativ a scris si D. B o lint i n e a n u,
izbutind sa fixeze in formule reusite unele din ideile i idealurile

epocei. Astfel in Mama lui Stefan'', versurile:

Du-te la ostire, pentru tara mori
5i-ft va fi mormAntu 'ncoronat cu flori !"
redau un emotionant ordin de Dienst am Volk". Eroului i se
spune: mergi i lupta pentru neam; =rind, tu vei trai prin poporul
care te transcende. Amst ordin ne readuce in minte versurile similare din Schiller:
Vor dem Tod erschrickst d'u? Du wanschest unsterblich
[zu leben?
im Ganzen! Wenn du lange dahin bist, es bleibt
In Dania Sihastru-, autorul pune problema independentii
statului i cere monarhului sa o pastreze, caci:

Daca mAna-ti slab sceptrul ti-o apasa,

Altuia mai vrednic locul tau Il lasa!
Caci mai bine este supus laudat
Deca cu rusine Domn i atrnat".
Aceeasi idee a libertatii inspira lui Bolintineanu versurile

Mihai scapand stindardur :

Cei ce poarta jugul si-a trAi mai vor

Meriti s-1 poarte spre rusinea

Poezia lui Bolintineanu a implinit, mai ales prin intermediul scolii, un tinsemnat rol educativ; poeziile sale reprezinta
creatii cu fond national i, fiind accesibile tuturor treptelor poporului, s'au predat, s'au recitat i s'au cantat in toata" scoala romneasc, constituind adesea elementele principale din programul serbarilor scolare, decenii dearandul, asa incat prin ele sa
pregatit in masur, insemnat sufleful nostru care in 1877 si
1916 trebuia pi. lupte pentru libertatea poporului romin.
Preocuparea de a faoe educatie nationala apare si la N.
B lc ets c u, cand serie Istoria Romanilor ul Mihai Viteazul"._
Deschid sfnta carte
scrie el
unde se afla inscrisa gloria Romaniei, ca sa pun dinaintea ochilor fiilor ei cateva pagini din viata eroica a parinfilor lor. Vom arata acele lupte uriase

www.dacoromanica.ro

N. Balcescu

pentru libertatea

i unitatea

677

national, cu care Romanii sub

povata celui mai vestit i mai mare din voevozn- lor incheiara
veacul al XVI-lea". S se observe in acest text, cat de puternici-i preocuparea pedagogica a istoricului roman!
Dar in aceasta epoca, cea mai bogat i mai variati
fluent educativa a exercitat asupra poporului nostru V. Alecsandri. Ca om al epocii, bardul din Mircesti", dat expresie in
versuri unor idealuri i sentimente superioare. Astfel in Hora
Uninr a exprimat simplu, dar emotionant idealul Unirii Principatelor, pentru a face o tara mai mare i mai puternic; rand

pe rand apoi in Cantarea Romaniei", Balcanul i Carpatur'.

,,Sentinela Romanr, Penes Curcanul", Sergentul" si Oda

Ostasilor Romani" a pus in lumin frurnusetea destinului trii
noastre, a virtutilor militare ale Romanilor i recunostinta trii
pentru armata, asigurncl prin ele educatia Romanilor intr'un
spirit eroic, de incredere in puterile i calittile etnice.

5. Scoala i Politica sc ola r

Pedagogia epocii 1820-1880, n'ar fi complet infatisati
flac explicatille de mai. sus n'ar fi continuate i completate cu

date de pedagogic, degajate din studiul scolilor i legisl a-

tiei scolare a epocii.

g 1. Epoca 1820-1880 e perioada organiarii cotilor

romeinesti: acum, in cadrul unei jumatati de veaic, se intemeiaza
mai toatc scolile, pe care s'au sprijinit cultura si intregul progres
stiintific, politic, social si economic al poporului nostru.
Desvoltarea scolilor are loc acum sub variate i numeroase
aspecte. Cel mai izbitor fapt din viata scolilor epocii e sporirea
numrului lor. La acest act particip statul, boerii, feciorii lor
neguttorii, intrecandu-se cu tofii in actiunea pentru infiintarea
de scoli. Pe lang colile primare, al caror nurnr creste in mod
apreciabil, prin orase, targuri i capitalele de plsi, creste acum
numrul ,scohlor secundare: al liceelor i gimnaziilor, al seminariilor j colilor normale; tot acum iau nastere o serie de scoli
speciale: scoli de arte si meserii, de Agricultur5., colile profesionale de fete, un liceu militar, scoli reale i scoli comerciale. Dar
evenimentul colar cel mai de seama Il consfituie inflintarea
organizarea celor dou universitati ale trii (Iasi: 1861 i Bu..
curegi: 1864).

www.dacoromanica.ro

Scoala i politica scolar.

678

Alte progrese, Koala realizeazi sub aspectul organizaii.

Prin legea din 1864, ea e impartita in trei grade -- curs primar,.
secundar si superior

adoptandu-se astfel principiul napoleonian

al diviziunii verticale al scolilor; se organizeazi examenele de

clasa, se fixeazi programe de invtamant care capita.' un caracter
tot influenta franceza
se fixeazi vacantele, se
pur laic
inzestreaza scolile cu carti, intemeindu-se primele bibli,oteci pe
langi.scoli si se desfiinteaz scolile catehetice ale bisericii.
Dar evenimentul cleciziv pentru progresul scolii romanesti
il formeaza profesorii, care pentru prima oar constituesc, In

majoritate, un corp de dasoali romani, ata in

Ardeal cat i. in Principate. De observat e ci acesti claseali hi
insusesc un ethos profesoral, care incant pe elevi si-i face si
marea lor

scrie despre ei pagini de admiratie. Astfel P. Rscanu, profesorul

universitar de mai tarziu, evoc figura profesorilor sai ast-

fel: Fericite timpuri pentru scoala in care Brnutiu preda filosofia, A. Papiu si. N. Ionescu istoria, Gr. Cobalcescu stfinti
naturale, St. Miele fizica si chimia, I. Pop si I. Pangrati matematica, Z. Columb si Gh. Stoica latina si curand deasupra
tuturora A. T. Laurian, cu mare autoritate la Minister si. in lumea scolara, realiza sperantele marelui Domnitor; cand absentele
profesorului erau lucru necunoscut; cand pedepsele elevilor erau

foarte rari, pentruci simteam toti, profesori si elevi, c numai

prin munch' constanii, cu devotament si struint, se poate preg'iti

o soartsi mai buna unei tri nenorocite").

0 parte din profesorii din Principate veneau din Ardeal pe
drumul croit de Gh. Lazar. Astfel printre alti profesori ardeleni.

scoala din Moldova si Tara Romneasc numri pe: A. Tr.

Laurian, Radu Tempea, Ion Maiorescu, St. Miele, S. Barnutiu,
etc., etc.. Cu ei, acestia aduceau, pe langi o cultural sistematic,
acea luminare" arclelean cu ideea nationali.
In viata scolara domnea acum o pedagogie umanista:
elevii erau supusi unui tratament bland, pedepsele fiind interzise,
iar ca sanctiuni scolare se practicau poea:uirea, ajena, bunerea
in picioare sau in genunchi qi aresturile.

2. Dar evenimentul cel mai de seama din aceasta epoca il

constitue elaborarea primelor legi si proecte de legi pentru inv45.mnt.

In domeniul legislatiei scolare, primul moment insemnat 11

1) N. lorga, op. cit. pg. 300.

www.dacoromanica.ro

Regulamentul organic

679

formeaza Regulamentul organic. Regulamentul organic nu-i o

lege scolar, ci o lege general de organizare a tarii intregi; totusi el ne intereseaz aci fiindcO dispune i in materie de invIVemant.

Mai intaiu, Regulamentul organic preciza c coala trebue

dispozitie care fcea
s fie o institutie permanent de stat9
sa inceteze situatia anterioars cand scoala era numai o binelacere si o mil- domneasc, bisericeasc sau boereasc. De
altfel, situatia aceasta nu era ceva specific romne,sc: in tri
inaintate in cultur ca Anglia, scoala e si azi, in mare parte,
un produs al spiritului de filantropie. Mai departe, Regulamentul
organic decidea ca in fiecare tinut, fiecare oras de capetenie,

aim o scoal. obsteascr, adicO national, pentru care sa se

preg'teascO local propriu. Printre obiectele de studiu, textul Regulamentului organic prevedea istoria romneasc, cu specificarea deosebit de interesant, c ea se va bucura de o mai mare
intindere decAt .,istoria particular a celorlalte neamuri-; deasemenea geograf;a, cu recomandarea c se va incepe dela Omantul romanesc ca dintr'un centru-. Se recomand apoi citirea din
autorii cei mai vestiti pentru stilul lor ciar, se cerea si un curs de
istorie general a literaturii, predat in leatur cu literatura neamurilor vechi (N. Iorg a, op. cit., p. 199), se urmtea apoi
o predare variata de stiinf (aritmeticO, geografie, gramatici
romaneasc i greceasa, franceza, caligrafia i istoria sacr).

In fine, se mai preciza c. sfArsitul ce trebue s-si propun o

bun crestere este a imbogati ,mintea cu stiinta folositoare, a desvolta puterile intelegtoare si morale, a indrepta i intemeia aceste

puteri prin deprinderi cu burt chibzuire, in scurt: a se intri

corpul si a se desvolta duhul-; se cereau dascai cuviinciosi sau
profesori nationar si se vorbia mult de cursul de umanioare".
Cu astfel de idei ne gsim in mod hotrit sub influenta unei
pedagogii eclefliee, in care ideea nafional, umanista i ilumin;st

formeaz isvorul de inspiratie si orientare al intregei activitti

scolare.

Alt moment in desvoltarea legislatiei scolare Il reprezinfg

incemirile de reform fcute de Barbu Stirbey i Grigore Ghica.
In 1850, in Muntenia, Barbu Stirbey pusese sO se intocmeasca
un proect pentru reorganizarea scolilor, recomandand ca invOtamantul sa fie privit nu ca un scop, ci ca un mijloc; instructia pu1) Cf. Regulamentul organic al Muntenie:, cap. VIII. Pentru scoale.

www.dacoromanica.ro

Legea invatamintului

680

blic s fie potrivit Cu nevoile poporuhz i s nu ala in vedere

exclusiv convenientele catorva familii privilegiate; s fie nationala

i s multumeasc nevoile deosebitelor clase. Astfel de idei reprezint inceputul unei conceptii practico-sociale a invtmantului romanesc.

In proe,ct se mai prevedeau scoli primare de un singur tip

Cu patru ani, colegiile- sau gimnaziile cldsice i matematice" Cu
sase ani i faculati: oareoare facultti pe cat mijloacele ne
iart- i intreg invtmantul pus sub conducerea unui rector
i al unei eforii.2) Din nefericire, acest proect care aducea idei
interesante, si mai ales in ceeace priveste conclucerea, principiul
competmtei, nu putu fi realizat.
Incercri de reform fcti in Moldova Grigore Ghica.
El sprijini inffintarea de scoli primare la sate, in fiecare capital
de plas i intemeia scoala normar V. Lupu- din Iasi (1855).
Cea dintai lege scolar e legea invait,r`dmantului din 1864. Ea
era un rezultat al noilor conditii de viat ale statului romn: dup
unirea Principaielor (1859 si 1862), necesitatea unui sistem uni-

tar de scoal era evidena.

In ansamblul ski, ea era elaborati sub influenVa a trei
principii: liberalism, intelectualism i laicism, cci recomanda o
scoal cu libertate de invlmant, punea accentul pe cultura intelectual si desfiinta scolile catehetice ale bisericii.
In amnunt, legea dispunea imprtirea coiii in trei grade:
scoala primar, invtmantul secundar si invtmantul superior.
Scoala primar se organiza cu patru ani la sate si orase, uniformitatea ei bazandu-se pe principiul egalittii oamenilor, se
decidea inlturarea metodei lancasteriene, se recoman& metocla
fonetic i se prevedea obligafivitatea i gratuitatea invt-

mantului; in plus ea era o scoal centralizar.

Pentru invt,mantul secundar, noua lege prevedea licee cu
7 ani, gimnazii Cu patru ani, apoi scoli reale, seminarii 5i scoli
normale, conservatoare, scoli de belle-arte si scoli de meserii. In
general, aceste scoli trebuiau s predea multe cunostinti dup pro-

grame incarcate, iar elevii s' fie selectafi pe baz de examene.

Ideea intelectualist era deci preclominanti.

Se dispunea apoi organizarea invtmantului superior cu

cele dona universitti din Iasi si Bucuresti.
Cf N. Iorga. op. cit. pg. 283 *i Regulamenful organzc, cap. VIII.
Ibidem, pg. 290.

www.dacoromanica.ro

Scottie particulare

681

3. Dar paralel, alt eveniment scolar se produce in aceasta epoca.: desvoltarea de pensioane paxticulare.
Scolile particulare, care se infiinteazi acum in principate,
sunt un rezulta.t al influentei franceze si germane. In 1831, Licourt intemeiaza la Miroslava langa Iasi, un pension, ca Chefneux, Bagarre, C. Athanasiu, Hnig si D. Stamati. In aceeasi'
epoca, T. Burada organizeaza in Iasi un pension de fete. In 1833
se intemeiaza, ca o urmare a scolii franceze precedente, bunul
institut al lui Cunim, Chefneux i Bagarre, avand ca elevi pe

M. Kogalniceanu si V. Alecsandri. In 1836, Contesa E. De

Grandpr infiinteaza altul i astfel de 5coli iau nastere nu numai
In Iasi, dar si in alte orase ca Focsani, Barlad, Botosani, precum
si in Tara Romaneasca. Ele reprezentau un invatamant intern, cu
deosebire in limba franceza,

idee pe care o servi cu zel

francezul I. A. Vaillante.
Impotriva scolilor straine, reactionara Gh. Asachi, Eliade,
Poenaru i altii, iar nemultumirea, ei vi-o traduceau prin Eliade
In versurile:

Gradinare, gradinare
Ja gandeste-te mai bine
La primejdia cea mare
Sa ne faci scoale straine!

4. In Ardeal, scolile, pe care le-am cunoscut In epoca

anterioara (1780-1820), realizeaza progrese ca numar i organizare. iar Blajul devine tot mai mult o mica Roma a Romanilor.
In acest timp, evenimentul cel mai insemnat din punct de vedere
scolar i romanesc Il formeaza intemeerea a noii scoli: in 1809
se infiinteaza. Seminarul din Sibiu, care avela sa fie reorganizat
mai tarziu de Mitropolitul Andrei Saguna, in 1812 se deschide
5coala normala din Arad, avand printre profesori pe Tichindeal si C. Diaconovici-Loga, reprezentanti ai curentului latinist dela Blaj. In 1828, episcopul Samuel Vulcan, intemeeaza
un liceu romanesc la Beius, in folosul culturii neamului romanesc-; in 1837 se deschide la Nasaud o scoala normla; in fine
la Blaj activeaza in jurul anului 1848 la cele trei scoli
gimnaziu, scoala normala si seminar
personalitati patrunse de
un cald nationalism: S. Barnutiu, Timotei Cipariu, Ion Rusu,
D. Boeru, I. Marcu i I. Cristoceanu.
In epoca 1820-1880 figura cea mai dominanta in viata
1) Cf. N. Iorga, op. cit. pg. 267.

www.dacoromanica.ro

Caracterele primei pedagogii sistematice

682

5coalelor romne din Ardeal este Mitropolitul Andrei Saguna.

Inc din 1846, el cerea preotilor s se devoteze unei actiuni de
educatie religioas, rnoral.' si de instructie elementar; in sinodul din 1850 formul un program de .intemeere si organizare
de scoli cu invttori bine pregaiti, cu Carti scholastice bine
intocmite, cas de coa.1,6, cuvenita inzestrare a invttorilor
a scolilor i asezarea inspectorilor scolari". Imediat dup. tinerea
Sinodului, Saguna trece la lucru infiintAnd multe scoli, care erau

puse sub scutul" bisericii, inct in 1856 erau in Ardeal 600

de scoli poporale ortodoxe. Pentru aceste scoli, $aguna scrie o
instructiune pentru invatatori- (1862), o mica' didactic
institue totodata conferintele pedagogice.
5. Pentru a incheia lucrarea de prezentare a pedagogiei
sistematice romnesti din perioada 1820-1880, e necesar sg
mai punem in evident cateva din caracterele ei dominante.

Lucrrile romnesti de pedagogie qcolar din aceast epoch' sunt traducen sau cornpilatii, in majoritatea lor dup opere

germane; cele ce trateaii despre educatia in familie sunt traducen i sau adaptri dup cele franceze. Aceast procedare a
autorilor romni nu pare sa fi fost de inc un act intamplator
sau arbitrar. Faptul c in acea epoch', publicistica de pedagogie scolar inflorea in chip strlucit in Germania, in timp ce in
Franta apareau lucrari interesante privitoare la educatia in familie, dovedeste mai curnd chibzuinta i buna informatie a autorilor romni.
Lucrrile de pedagogie romneasc din aceast epoca
dei reprezinta traducen i 5i adaptri
cuprind totusi note proprii. Muresanu e preocupat in frumoasa lui dedicatie", de
importanta ridicrii neamului, prin educatie; S. Brnutiu pune

pentru intAia oar la Romini problema educatiei pe msura"

sufletului romanesc i ne recomand s nu devenim Papusele
strinilor", Petrache Poenaru (1790-1875) lupt contra curentului, care siroia s inlocuiasc in scoal limba romn cu
cea francei. La fe! Eliade Rdulescu i Gh. Asachi. Astfel,
pedagogii acestei.epoci tind s se riclice dela problema de educatie

a tineretului la preocupri 'Mahe, pentru orientarea culturii neamului nostru. Ar fi doar de observat c in aceast pedagogie,
ideia cretina nu mai constitue o preocupare esential, ca in cea
anterioar.

Oricum ins, prin aceste opere, chiar dac ele erau simple
traducer; sau compilatii, s'a racut culturii si colii noastre un
www.dacoromanica.ro

Pedagogia sistematica romneasca

683

real serviciu: s'a introdus in mod definitiv terminologia

laica a pedagogiei, s'a pus la dispozitia Romanilor primele studii sistematice de pedagogie i astfel s'au pregtit conditiile
necesare pentru o epoca de inflorire a pedagogiei romane5ti.
La aceste date trebue sa adaugam constatarea ca in epoca

1820-1880 se organizeazi coalele celor trei grade de inwatamant i se infiinteaza tipurile fundamentale de scoli. Intr'insele era activ. o pedagogie Cu un dublu caracter: ea era umanista in sensul c se preocupa de educatia omului intreg i national in intelesul ca urmarea desvoltarea con5tiintei nationale
romaneti.

Literatura:
N. larga, Istoria Invatmntulni romnesc, Bucuresti, 1929.
V. A Ureche, Istoria 5coale1or dela 1800-1864,
C Andreescu, Istoricul Liceului National, Iasi, 1935.
Gr. Tdbdcaru $1 C. Mosca, Istoria Pedagogiei Rom'anesti, 1929.

CAP. III. PEDAGOGIA SISTEMATICA

ROMAN EASCA.
(1880-1916).
In luptele pentru afirmarea individualitatii noastre nationale nu vom
putea isbuti decat in m'Asura In care
vom fi pe deplin inarmati cu suma de
cunostinte, care reprezinta cuceririle
mintii asupra naturii la nevoile existentii ; in m'asura in care vom avea un
ideal lniurit al vietii nationale 4i fa
care vom avea Varia de a desf asura o
'nunca struitoare pentru realizarea
acestui ideal.

C. Dunutrescu-Iasz

Dupa 1870, dar cu deosebire in jurul anului 1880, pedagogia romaneasca intra intr'o noua perioada de desvoltare. Tipic
pentru aceasta epoca e faptul c acurn apar primele lucrari romemeti de pedagogie sistematica: I. Gvanescu publica Pedagogia generala. (1899), I. P opescu, Pedagogia (1880),

Ana Conta Kernbach Elemente de pedagogie etc. In consecinta denumim noua perioada faza pedago giei sistem a-

tice romne0i.

Creatia pedagogic a unui popor e totdeauna strans legar

de totalitatea cucerkilor i realizarilor lui politice i culturale;
acestea clau sugestii, indica drumuri de lucru i fixeaza acele
www.dacoromanica.ro

684

Traducere

scopuri mari, pe care activitatea educativa e chemat s le realizeze. Creatia pedagogica romaneasc se supune si ea acestei
legi; de aceea in vederea intelegerii ei, pentru noua epoca socotim necesar s'a precedm expunerea pedagogiei sistematice rornnesti de un scurt tablou politico-cultural al poporului roman
din preajma anului 1880.

a. Conditiile generale de viata ale

poporului roman la 1 8 8 O.
In viata politica a poporului romn, epoca din jurul anului 1880 e deosebit de importanta. Cu putini ani mai inainte,

In 1877, el i proclamase independenta care venea ca o incoronare ale actelor sale politice anterioare; unirea Principatelor
(1859) si intemeerea dinastiei (1866). Din punct de vedere
psihologic, proclamarea independentii tarii, care fu urmata de
alte dota evenimente
un razboiu victorios cu Turcii si ridicalea tarii la rangul de regat (1881)
reprezinta un int',tresant
tonifiant: sporea increderea poporului romn in puterile pro-

prii, incuraja dispozitiile de libertate i in alte domenii decat

cel politic 5i stimula creatia romaneasca. Niu e desigur o pura
intarnplare faptul oh' in jurul acestui eveniment, creatia romaneasca
In literatura, stiMta i filosofie inregistreaza primele ei realizari
de proportii insemnate. Acum in literatura apar Ion Creanga 5i
M. Eminescu, cei doi mari reprezentanti ai geniului literar romn;
In tiintai" tot acum sunt activi un Gr. Cobalcescu, Petru Poni,
Spiru Haret, Lambrior, Hajdau, Xenopol si ceva mai tirziu un
A. Philippide, Dr. I. Cantacuzino, Dr. Babes, N. Iorga etc., lar
In filosofie un V. Conta. Ori, imprejurrile care au favorizat
literatura si 5tiinta romaneasca trebuiau in mod firesc sa incura-

jeze i desvoltarea unor elemente de pedagogie sistematica romaneasca.

Daca sub aspectul politicei interne, epoca de du0

1877, e o perioad nou pentru poporul romn, caracterizat
prin creatiuni originale de valoare,, sub acela al politicei externe,
ea e tot asa de importanta. Un stat nou cauta printre altele sa
cunoase ,organizarea, viata i creatiile altor popoare, ca
dea,
la randul san, o forma moderna' de viati. Romania incepu de
aceea dup 1880, o actiune de adancire a culturii europene. Numerosi Romani fac acum studii in centrele universitare ale Apuwww.dacoromanica.ro

Pedagogie comparat

685

sului, studiaza organizarea politica, economica ai. 5colara a altor

state ai, reveniti in tara, ei incep mai ales o actiune de traducere
in romaneate a marilor opere din literatura universala.
In sfera pedagogiei, aoest fapt se oglindeate intr'o &Iola
directie: 1. Se fac traducen i din operele marilor pedagogi ai farilor de cultura ai 2. se publica lucrri despre $coal., educatia f i
PedagOgia altor popoare.
Dintre traducen i e locul sa mentionam: I. A. C o men i u s,

Didachca magna (trad. de P. Gaboviceanu, Buc. 1893); H.

Spencer, Despre educatie (Buc. 1897); H. Pestalozzi,

Cum 4i cre?te Ghertrucla copiii (Buc. 1898); W. R e in, Pedagogie (Piatra Neamt 1904); J. Pa yo t, Educatia aointei
(Buc. 1907); Ad. Mat thia s, Ped'agogia practica (trad. G.
Bogdan-Duica, Buc. 1907); P. D up r oi x, Kant 0 Fichte
(Craiova, 1908); H. Pestaloz zi, Leonard i Gertruda (Buc.

1909); E m. Marti g, Psihologia Pedagogicil (Buc. 1909); J.

Lock e, Cateaa idei asupra educatiei, (Buc. 1910) ; W. James,

Psihologie 0 educatie (Buc. 1912); J. J. Roussea u, Emil

(Buc. 1913); J. Dewe y, Scoala .Fi caracterul (Buc. 1914); Dr.
Maria Montessori, Metoda pedagogiei 0iintif ice (1a5i.

1915); A. B i net, dei noui despre copii (Buc. 1915); Ufer

C. Introducere in pedagogia lui Herbart (Buc. 1915); Dr. Ed.

Kirkpatrik, Bazele studiului capilului (Buc. 1915); J. M.

Guyau, Educatie 0 ereditate (Buc. 1916).
Dupa prezentarea acestei liste de opere pedagogice ar fi
locul sa incercam acum a degaja vre-un principiu care domina fe-

nomenul traducerilor, dar acestei intentii cu greu i-am putea

raspunde in mod intemeiat. E cert doar c in lista de traducen i figureaz multe carti bune, printre care pedagogii clasici I. A. Comenius, J. Locke, J. J. Rousseau ai J. H. Pestalozzi. Mai observarn c traducerile f.cute apartin reprezentantilor tuturor
marilor curente din pedagogia veacului al XIX si chiar a unora din

veacul nostru, ceeace a constituit o dovada ca predomina interesul pentru o cunoaatere multilateral a isvoarelor.

In cadrul acestei epoci, in deosebi dura 1900, pedagogia

romaneasca a cunoscut un nou fenomen: un inceput de pedagogie

comparat. V. Erbiceanu, refera despre sistemul american de

educatie- (Bucureati 1904); V. Demetrescu despre gcoalele secundare din Frankfurt a. M.. (Ploeati 1910), G. A.

Dimitrescu in ;,Din Germania" relateaza despre studiul

geografiei in invlamAnt" (Bucureati 1910), A. Demolins

despre In ce consta superioritatea Anglo-Saxonilor" (traducere);

www.dacoromanica.ro

686

Pedagogie comparat

F 1 orian Cris tescu informeaz despre Invt'mantul po-

pular in Bulgaria" (1910); Teodor T. Burada, marele

folklorist romn, public Cercerari despre coale romanessti In

Turcia" (215 pg.) si I. Isbseanu Inuillamantul pedagogic

mn Elvetia franceza (Bucuresti 1916).
Studiul comparativ al educatiei i instructiei pe popoare
sail state e menit sa adanceasc5 cunoasterea pedagogica; dar nu
e mai putin adevrat cna" multilateralitatea vederilor pedagogice,
pe care astfel de studii o ocazioneazi in rn6d firesc, contribue
la promovarea unui spirit eelectic. De pretutindeni deci vin fapte
care s favorizeze predominarea eclectismului in pedagogia rornneasc.

Dar epoca ce ne preocup nu se poate intelege bine,

clad, nu amintim c ea evoluiaz sub influenta Weltanschauungului intelectualist, '.intregit cu cel pozitivist. Acest crez despre
lume i viata orienteaz spiritele in directie inte!ectualisa, conform iezei lui Comte (savoir gest prvoir; prvoir gest pouvoir)
naturalistar, deci antimetafizic.
In domeniul pedagogiei, noua conceptie produce influente
profunde. Fiindc pedagogia intelectualist e fcut de Herbart
scolarii sAi, Herbarfianismul deveni stpan pe scoal si educatie. Acum Preocuparile pedagogice graviteaza in jurul temelor
esentiale ale herbartianismului: planul de lectie, metoda, treptele
formale, materia de invka"mnt. Astfel in centrul pedagogiei
stteau problem ele de invtamant.
Pe de altai parte, pozitivismul, fiind antimetafizic, de-

termin scIderea interesului pentru filosofie, dar cu deosebire

pentru religie. E vremea, in care instructia religioas
predominant veacuri intregi in scoala romneasc
influenta, devenind un obiect de periferie al scolii.

instructie

isi pierdu

Irnediat dup 1880, viata spiritual romneasc strbtu o epoc de criz, explicabila prin aceea cA independenfta- i regatul- nu aduseser toat fericirea asteptati Noua
stare de spirit se oglindeste in literatur i cu deosebire in
poezia lui Eminescu. Dar ulterior, avu lo, ca reactie, proectarea
unui nou ideal de viat: lupta Romnilor pentru unitatea national.
Urmrirea unui ideal national e in fond o mare problem pedagogic& cum a exprimat-o Fichte in <<Reden an die deutsche Nation, fiindca el orienteaz energiile, le uneste si le stimuleaz.
www.dacoromanica.ro

Directiile de idei din pedagoga sistematia

687

Un mare ideal national a fckst pentru toate popoarele o mare surs

de viata activa.
In viata noastra pedagogica, noul ideal a stimulat o mare
actiune educativ in fruntea careia alaturi de pedagogi, au stat

poeti ca: O. Goga si St. O. Iosif, profesori ea N. Iorga,

A. D. Xenopol, S. Mehedinti si altii, dar cu deosebire scoala,
care in caclrul serbarilor ei, folosia' poezia, muzica i istoria romaneasca spre a pregati spiritele pentru unitatea nationala.

b. Directiile principale de idei din pedagogia

sistematica romaneasca.
Din variatele conclitii politice si culturale ale epocii s'a
nascut in cultura romneasc o literatura pedagogica ce reprezinta mai multe directii. Succesul intelectualismului i pozitivismului, care determinara un anumit Stimmung"
increderea
oarba in puterea cunoasterei
a incurajat inflorirea pedagogiei intelectualiste; la randul -lor influentele umanismului, care
fusesera puternice in epoca anterioara, promovara o pedagogie

umanista; in fine scientismul incuraja mai tarziu, dupa 1900

sub influenta Apusului, o pedagogie experimental. In toate
insa,

strabatea ca un fir de aur ideea nationala, sub forma

preocuparii de a trezi constiinta nationala si a riclica poporul

roman din punct de vedere cultural si politic.

1. Pedagogia int electualista.

In perioada 1880-1916, scoala i educatia romaneasca se
gasesc in primul rand sub influenta pedagogiei intelectualiste.
Acest caracter e asa de predominant incat atunci se putea face
constatarea c fiecare autor de studii pedagogice i recomanda
cartea cu promisiunea c. el vinde cea mai buna marfa din pri-

valia lui Herbart-.

Aceasta pedagogie, care e expusa mai in toate lucrarile de
pedagogie, de didactica generala i special din acea epoca (V.

Gr. Borgovanu, P. Pipos, Ion Popescu, St. Velovanu, Gr. Patriciu, Ana Conta Kernbach, etc.) cucerea spiritele prin ideile
intemeetorului ei. Herbart reprezintai educatia in vederea moralittii prin instructiune; el , vede scopul educatiei In omul de
caracter, care in fond e o sinteza de doug. proprietati: inteligenta plus voing rationalA i concepe educatia ca un proces de
www.dacoromanica.ro

Vastle Petri

688

se construobserva el
constructie a sufletului. Suflztul
este cu reprezentari asa cura corpul uman se desvolt prin fiiar reprezentarile

brele

cesc de idee

termen luat in sensul vechiu gre-

constitaesc unicele produse ale sufletului: re-

plicele lui la lumea exiferna.

Reprezentantii ndlei pedagogii alatuesc o grupa interesant de cercettori: toti sunt profesori de pedagogie la scoalele
normale i seminarii; mai toti si-au Leta, pe lng studii in
lar, studii in universittile i institutele germane; in fine majoritatea lor este originar din Ardeal. Munca i influenta lor le di
dreptul la o scurt prezentare.

1. Vasile Petri') (1833-1905) e un ales pedagog al Ardealulur, uncle trecea atunci ca cel mai bun metodician din Transilvahia.
Nscut in satul graniceresc M o cod din judetul Nsud,
Vasile Petri a facut scoala primar i coala normal din Nasud, a ajuns invatLor la 17 ani, ca, dup trei ani, sa plece la
Praga unde a frecventat cu sarguint cursurile pedagogium-ului.
Reintors acas, el e numit mai intaiu inv4Ator, apoi profesor
preparandial i directorul colii normale din Nasud, profesor
la Deva, i in urma, inspector scolar la Orla t. Om foarte activ
cu multa experienta practic51, el a publicat trei reviste pedagogice si mai multe lucrri cu caracter didactic: 1. Scriptologia
sau metodica scris-cetitului la copjii mici (Sibiu 1872), 2. Instructiune pentru invltori (o metodia Sibiu, 1872), 3. Sistemul metric (Sibiu, 1875), 4, Plan de lectiune (Nsud,
1872).

In pedagogie, V. Petri era un eclectic, catiuzit de (Iota

idei: 1. educatia poporului prin cultur, cum o cerea Pestalozzi,

2. educatia omului prin instructie, cum o recomanda Herbart.

Ca &sea roman, V. Petri si-a inchinat munca

i lupta
lui exclusiv pentru cauza romaneasca. Nationalismul lui se revarsa

In dou directii: in afar, el urmria apropierea sufleteasc.

cultural de Romania libera si celelalte provincii romanesti, iar
In Ardeal d.du o lupt acerb pentru cultura romineasca 2).

2. Ion P opesc u 3) (1832-1892) e un alt insemnat

Cf. S. Manoliu, Un ales pedagog al Ardealului (in ,,Icoana unei

Ngs'nud, 1930, pg. 169-203.

Cf. Sandu Manolzu, op. cit. pg. 199.
Cf. Enciclopedia Romand vol. III, pg, 642-643.

www.dacoromanica.ro

Ion Popeseu

689

pedagog roman din aceasti epoca, exercitand influente, atat

ca teoretician cat i ca pedagog practic. S'a nascut in tomuna Cata (Transilvania), a studiat teologia in Sibiu si filosofia
la Leipzig, iar in 1860, a fost numit profesor al Seminarului
Andreian din Sibiu, uncle a functionat pana la finele vietii lui
(1892).
Activitatea stiintifica a lui Ion Popesciti a facut epoca in
evolutia pedagogiei romanesti. In 1863, el public5." Organul pedagogic

(Sibiu); in 1868, Compendiu de pedagogie apoi ,Pgi-

hologia empirioa i Pedagogia, ultima fiind lucrata, cum declari

autorul, pe bazele psihologice i etice a:e realismului herbartian-

(retiparita de S. Velovanu in 1892).

Ion Popescu a mai publicat si o Manuducere- care sa.' dea
invatatorilor indrumarile metodice necesare" i un abecedar bazat

pe cuvintele normale j lucrat pe temeiul consultarii mai multor pedagogi practici si mai ales a operelor lui A. Haesters-;
in fine a colaborat la publiicatiile ardelene EducatorulTransilvania''.
In pedagogie, Ion Popescu se prezinta ca prima pedagog
roman herbartian; ideile marelui pedagog german, el. le cunoscuse

prin T. Ziller, elevul lui Herbart, pe care-I audiase ca student la

Universitatea din Leipzig.
Ed'ucatia, Ion Popescu o defineste ,,o functie de favorizare a desvoltarii fireOti, careia s i se dea o directie nestrmutata spre moralitate adica formand omul cu tendintele ideale,
prin formarea mintii ca si a inimii, in conformitate cu moralitatea,
spre a ajunge la idealul personalitatii omenesti, la forrnarea ca-

racterului moral- (I. Popescu, Pedagogia p. 36-37). Aci, el

.recomand ca once herbartian un inVat.mant de idei, caci din
desvoltarea ic.:eilor rezulti fenomenele mai complicate, cunoscute
sub numele de inteligenta.., memorie i fantezie, care constituesc
cultura mintii- (ibidem p. 103-105).

Ion Popescu voia c'arti instructive si pracute, bazate pe

interesul copilului, cu recomandarea: s nu-i dam nimic copilului
,,ce

trece peste priceperea la'. In formularea normelor di-

dactice, el reedita ideile lui Ratichius i Comenius, dup4 care

in inviatarnant sa mergem dela usor la m'ai greu, dela apropiat
la indepartat, dela cunoscut la necunoscut. Pn.n I. Popescu ne
vedem intrati adanc in pedagogia i didactica, germanl
www.dacoromanica.ro

44

V. Gr. Borgovanu

690

3. V. G r. Borgovanu 1) (1850-1923), elev al pedagogului Vasile Petri, este profesorul de pedagogie care a fost
in regat cel mai influent dasc5i. de pedagogie din aceasta epoes.

Nascut in Satul Nou de Jos (Noeni, jud. Nasiud), el vi-a

fcut studiile la Naskid, Bistrita vi Viena, unde a frecventat
cursuri de filosofie i teologie pentru a le termina la Oradea
Mare, in 1876. In acelav an, el a fost numit profesor de pedagogie la preparandia din Gherla, uncle a functionat Oa la
1888. Apoi trece in Vechiul Resat ca profesor de pedagogie la
$coala Normal6 din Bucurevti (1888-1900), Barlad (1900
1901), la Lioeul Sf. Saya (1901-1912) vi la $coala Normala din Turnu-Severin (1912-1919), de tilde iese la pensie
In 1919.
in pedagogia romfineasc6, V. Gr. Borgovanu vi-a dobandit
merite deosebite at:it ca pedagog teoretic cat i ca pedagog practic,
desfavurand o activitate entuziasta i rodnica pentru formarea
invatatorilor. Nevoile invafamantulti normal vi primar 1-au facut
s publice numeroase manuale didactice pentru cursul primar (in
colaborare cu A. Odobescu) i lucrari de pedagogie i metodica
pentru invatatori, precum vi diverse studii
articole in vederea
populariz'arii ideilor pedagogice. Dintre aceste publica tiuni, mal

irisemnate a u fost Is toria pedagogiei (Ed. I, 1897; ed.

II 1915); Indreptar teoretic ,si practic pentru inviiramantul in-

toitiv (Gherla 1885), o lucrare de compilatie, cum singur o

marturisevte, dupa V. Petri, Ion Popescu, A. Diesterweg,
Zeiger, Richter, Darnbeg i altele; Povatuitorul pentru Clasa I $i

II (Bucurevti 1890) vi Ionel o lucrare inspirat de opera Emil

a lui J. J. Rousseau.
GAndirea pedagogica a lui Borgovanu e o sintez de idei,
imprumutate dela mai multi pedagogi mari i inflenti din acea epoch', pe care i-a cunoscut mai ales prin profesorul sau Dittes,
dela Universitateia din Viena, acesta fiind el insuvi tun spirit eclectic.

Sub influenta gandirii pestalozziene, pe care vi Dittes o reprezenta, Borgovanu cerea un invat5.mant intuitiv. Pune, o educatorule

spunea el

o asernenea temelie de intuitiuni i ava

vei incepe a cl6di pe stinci i edificiul nu se va cliti niciodata".

Tot sub influenta lui Pestalozzi, el cere ea educatia s'a tie pas cu
cultura poporului, iar inv4tatorul sa fie invititor nu numai intre
cei patru pereti ai
inv.ititura lui si se resimti in intreaga
comuna
1) Cf, D. Goga, Pedagogul V. Gr. Borgovanu, Clui, 1935; Ion P. Lazar,
Din vata qi activitatea pedagogicA a lui V. G. Borgovanu, $finleul Silvaniei. 1908.

www.dacoromanica.ro

$t. Velovanu

691

Din pedagogia herbartian4 Borgovakm ia ideea de metoda

treptele forinale, pe care le aplica ou mula constiinciozitate,
asa inda -se dusese vestea. Acest ecou al activittii lui peclagogice i-a adus insa invinuirea de pedanterie i i-a oca-.

zionat lui Carageale sa serie acele pagini de critica severa,

ironizancl pe pedagogul de 5coal6 noua".
Ca ardelean, Borgovanu reprezint i ideea unei educatii
nationale, dar pi-in ea tine s inteleagi altceva decat ceeace se
explicase pida' acum. Pentru acest pedagog, educatia nationala
insemneaza o educatie in vederea rjd,icrij morale si economice a.

taranimei si o actiune de indrumare prin scoala spre munca 6

temperanta i spre nationalizarea muncii agricole, a comertului
si a industriei.

$ t. V elova nu (1852-1926) e un alt pedagog roman. BiLn`itean de origina, nascut in Rusca Montana, el a urmat

filosofia la Viena si pedagogia la Gotha, iar dupa terminarea

studiilor a fost numit profesor si apoi director la Institutul pedagogic din Caransebo. De aici, el a trecut profesor de pedagogie
la Bucuresti, Campulung i Craiova, unde a desfasurat o activitate profesorala remarcabil6.,
$tefan Velovanu are o activitate publicistica, caracterizati
printr'o informatie bogata. A publicat Prelegeri de propecleutica
peclagogia (Caransebes 1886); Intemeerea psihologicii a acte-

lor de gandire (Caransebes 1890); Cercul aperceptiei (Bucuresti 1895) si Metodicele speciale ale obiectelor de invatamant primar, toate fiind scrise in spiritul intelectualismului.,

Petru Pip o s e deasemenea un pedagog roman

herbartiana. Dupa ce a studiat la Upiversitatea
din Cluj, el a fost numit profesor la institutul pedagogic din
Arad. A publicat o pedagogie care este o compilatie, cum o
marturiseste singur, in prefat: Isvoarele principale de care

din scoala

m'ara servit 6d:A Die Padagogik in bersichtlicher Darstellung

de H. R. Ruegg ed. VI 1885; Pedagogia lui Ion Popescu, ed.
11 1892 si A. Nevelstudomny,Kziknyve de Felmri Lajos-,
1890). P. Pipo s a mai publicat Istoria peclagogiei (Arad 1892)
Metodica qcoalei poporale (Arad, 1887).

Gr. Patriciu a fost profesor de pedagogie la scoala

normala din Barlad. Profesor cu studii facute la Leipzig, el a
www.dacoromanica.ro

Petru Pipos

692

publicat: Friedrich Eberhard von Rochow und (lessen padagogische Bedeutung (Leipzig 1892), Didactica generala cu privire
la invatamantul primar (Bucure5ti 1895) 5i Didactica speciati
sau metodica inviitanintului in 5coala primara (Galati 1894),

Ana Conta Kernbachl) (1865-1921), un model de vointa, de Lark de caracter i de alte podoabe sufleteti,
(sora 'filosofului V. Conta i sotia poetului Gheorghe din Moldova), a fost profesoara de pedagogie la scoala normali din Iasi, directoare de scoali 6 inspectoare a inviramantului secundar. Ea a pu-

blicat: Elemente de pedagogie (1ai 1907); Elemente de meto-

dica (Iasi 1905), I:effort volontaire, (Bruxelles 1913) si reducation manuelle,, doua comunica'ri la congresul de pedagogie
din Bruxelles. Mai scrie biografia lui V. Conta, fratele sill, un
volum de cugetiri Pulbere- i 5colare" precum i articole de
pedagogie.

Pentru A. Conta, pedagogia e o tiinta practici. ,,Peda-.

are mare asemanare ca medicina. Si una i
serie ea
alta implic raspunclere multa si una 6 alta cer indvidului chemat sa le practice cu isbAnd., preg'tire indelung cIpAtat, disciplinal intelectual a incercata, finete de analiza i acea putere nedefinita de instruire, ghiciine, de prelucrare mai departe decat
cele date; daruri care care nu se pot c5,pita f Ara dispozitiuni firesti remarcabile". In knod just vedea ea si educdtia, observnd
c prin educatie intelegem prop4ire, ductere daca nu la deplinatate, cel putin la maximum, de perfectionare, pe cae-1 ingaduesc natura individului i conditiile lui de traiu" (Elemente
de pedagogie, p. 8).
gogia

P. Gar boviceanu a fost profesor de pedagogie la

seminarul central din Bucuresti. El a publicat Die Didaktik
Basedows im Vergleich zur Didaktik Comenius, Bucuresti,.
1887) i a tradus Didactica Magna- de I. A. Comenius.
Toti aceti peclagogi apartin colilor normale, in al caror
cadru ei erau chemati ca profesori s destsoare in primul rand
o activitate didactica i educativa; daca in plus ei au avut
preocupari tiintifice mai inalte, publicand studii i articole de pedagogie, meritul lor e ou atilt mai mare. Cert e lug c activitatea acestor profesori pe terenul pedagogic a fost de mare
1) Pentru A. Conia-Kernbach, cf. E. C. Sporea, Vieata si Opera And
Conta-Kernbach, Revista General. a Invitmintului, IX, pg. 597-604.

www.dacoromanica.ro

693

Pedagogia umanista

folos pentru scoala romfineasch, mai ales ch ea venia intr'o

epoch in care cele douh universithti din Iasi si Bucuresti nu-si
putuserh oferi contributia pedagogich chiar dela intemeerea lor.

Dar duph 1890 situatia pedagogiei romfinesti se imbunhthti,

ohci universithtile intervin In miscarea pedagogich atht prin prol
I. Ghvhnescu si C. Dumitrescu-Iasi
fesorii de specialitate
cat i prin altii ca C. Rhdulescu-Motru, S. Mehedinti, etc.,
care manifestau preocuphri de pedagogie teoretich i practich.

2. Pedagogia umanist.
Pedagogia teoretica romfineasca, era, mai ales gala timp
cat se 'raporta la ini4itnint, o pedagogie herbartianh, propuundu-si ca scop educativ: formarea caracterului moral; ca
preocupare esentialh: invh.thrnfintul, iar ca drum pedagogic: tehnica diclactich a treptelor formale. In plus, ea era si o pedagogic
individualista , intrucht se concentra sa desvolte individualitatea;
scolarl, fiinde, ea se preocupa de un anumit individ: de

Dar peclagogia teoretich romaneasca numara alhturi de autorii rnentionati si eativa pedagogi, care, in expunerile sistematice

ale lucrhrilor lor, intregesc principiile herbartiene, cu idei din

alti pedagogi ca J. LoCke, J. J. Rousseau, Pestalozzi
Prin aceasta, -fhrh a invinge intelectualismul, ei incearch sh invingh mAividualismul, printr'o sintezh intre pedagogia individual

socialh, proectnd ea ideal educativ un om- care s caute

fericirea proprie

i binele colectivithtii

i critica intelectu,a,-

lismul pentru a cere in schimb o educatie care sh insemne o

clesvoltare a individului, nu numai intelectualh, dar si religioash,
estetica i orientata de umanism. Acest fapt ne determinh
clenumim nou directie pdagogia umanista.

I. Ghvhnescu 1). In perioada 1890-1916, pedagogul

romtan cel mai reprezentativ al acestei direttii e I. Ghvhnescu,

considerat de mult Nestorul pedagogiei romnestr. Fa, de

intinsa lui activitate i considernd totodath situatia lui de profesor universitar de pedagogie timp de 44 ani, la universitatea din
1) Despre I. GavInescu cf. Dr. H. Brandsch, Rumfinische Ptidagogen
der Gegenwart, Sibiu, 1936, pg. 49-62; C. Narly, Opera pedagoga a pro-

fesorului I. Gavanescu, Bucuresti, 1929; St. Ba'rsiinescu, Untatea Pedagogiel

contemporane, Iasi, 1936, pg. 38-40.

www.dacoromanica.ro

I. Gavinescu

694

simtim uevoia s5. ne oprim mai mult asupra lui, pentru a-i
prezenta mai pe larg via/a, opera si gandirea.
1. I. Gavanescu s'a nascut in anul 1859, in com. Ga."vanele din ,jud. Buzau..Dupa studiile primare, secundare si universitare, ficute in tara, el a plecat in Germania pentru noui stu-

dii de filosofie, invatand la Berlin intre anii 1883-1887 cu

profesori straluciti ca Ed.-Zeller, W. Dilthey si Fr. Paulsen, de
Gyzycki, Ebbinghaus, Treitschke, Curtius s. a.. Aici i lua el si
doctoratul in filosofie cu Zeller, Dilthey, Wagner si Tobler ca
lucrarea Versuch einer zusammenfassenden Darstellung der padagogischen Ansichten J. Lockes-.
Revenit in patrie, el ocupg catedra de pedagogie dela Universitatea din Iasi, functionand ca profesor universitar din anul
1888 si Oda in 1932, cand a esit la pensie. In Iasi, el a mai
fost un timp director al vechei scoli normale superioare, apoi director al Seminarului Pedagogic Universitar, dela intemeerea a-

cegfiiia (1899-1932).
Activitatea publicistica a lui I. Gavanescu e mntins i multilaterala. Mai intaiu el a tiparit o serie de cursuri pentru uzul
studentilor si al elevilor de liceu ca: Psihologia (1890); Etica
(1893); Cure de pedagogie generala (1899); /storia pedagogiei,
3 vol. si Didactica generala. Apoi el' publica studii de estetici
literara (Meditatiile poetul,ui Gr. Alexandrescu, 1903; Chestiuni
de filosofie, esteticii, etica -i psihologie 1928), de politica (Partidele politicei, 1905; L'Ame roumaine dans la guerre mondiale,

1919; La o r6spantie a istoriei nationale, 1923; Imperativul

Momentului istoric 1928; Educatia eroiciit, 1926) si cteva

opere literare (0 carie de vizit5, 1898; Gura lumii 1909; Ursita 1911). Deosebit I. Gavanestu a mai publicat doua reviste:
Cultura roman (1903-1909) si Buletinul Seminarului Pedagogic (1926-1931) ca organe in care el isi spunea cuvantuI
asupra diferitelor probleme i evenimente pedagogice i culturale
precian i studii i articole ca: Ideile pedagogice ale lui John

Locke (Iasi 1899); Pedagogia militan's (1932); Pentru educatia

morala (1932); Une age en marche (1926); Fiinta i menirea
universittilor (1907); Zigzaguri si popasuri (trei serii,
1929-1930, 1932). Din toata aceasta opera, aci ne intereseazi numai lucrarile lui pedagogice pentru a clegaja din ele elementele i caracterele gandirii sale.
2 In opera lui I. Gavanescu gasini atat o interesant prezentare a pedagogiei ca stiint4 ct i o conceptie despre educatie.
Ele ne intereseaz deopotriva att pentruci prin ele luam cunowww.dacoromanica.ro

L GavAnesca

695

sting de o prima prezentare a unei conceptii sintetice de pedagogie romaneasca, cat si pentruca ideile sale intaresc caracterizarea pe care am facut-o mrai sus unei parti, insemnate a pedagogiei romanesti din aceasta epoca.
Pentru I. Gavanescu, pedagogia e o 5tiint care se compune:
din trei parti: Pedagogia generala sau filosofica, pedagogia
practica sau metodologia1) si istoria peclagogiei. Pedagogia general are ca obiect patru probleme: 1. Problema daca pedagogia

este o stiinfa sau dad poate fi: 2. Problema educabilitatii; 3.

Problema scopului educatiei si. 4. Problema mijloacelor de care
dispune arta educativa pe baza cunoasterei stiintifice a naturii omenesti. 2) Odata aceste probleme stabilite, I. Gavanescu Incearc rezolvarea lor.
Pentru ganditorul roman, pedagogia e o stiinta posibila, o
tiint,'

constituit din o suma de adevaruri sau de cunostinte

adunate si concentrate In jurul aceleasi probleme de interes practic: problema educatiei. 5) Ei ii vin in ajutor ca stiinte ailxiliare

psihologia si etica, pe care le fixase si Herbart.

Problema educabilitatii el line sa o cerceteze dialectic, refe-

rinclu-se la teoriile filosofice emise de Descartes, Locke, Helvetius, Schopenhauer s. a. ca sa conchida: educatorul poate fi
comparat cu un om care poate modifica albia unui rau, dar care
nu va putea niciodata sa faci ca raul sa porneasca din vale in
deal. Educatiunea influenteaza profund asupra individ'ului; ea
va putea modifica mai usor caracterele ce formeaza natura individului cu cat acestea vor fi de o formaliune mai recentr t),.,
Deci relativ mai usor de modificat vor fi caracterele mostenite
dela parinti. Caracterul national va cere o jnfluenta si mai indelungata si mai intinsa spre a-I schimba.
Idealul sau scopul educatiei capata la I. Gavanescu o formulare care tine de caracterul eclectic al gandirii lui. Profesora
iesan cere educaliei realizarea unui om care s'61 caute fericirea
proprie si binele colectivitatii sau care are atora a pregati'
armonizarea vietii individuale cu cea sociala...- 5) ,sau cumi
observa Brandsch, ca dupa parerea sa, scopul pedagogiei trebuie sa fie de a aduce In unison viala individuala a oamenilor cu necesitatea vietii colective a comunitatii sociale al carui
Cf. I. Giiviinescu, Pedagoga General, Pg. 37.
Ibidem, pg. 39.
Ibdem, pg. 46.
Ibidem, pg. 99.
Ibidem, pg. 96.

www.dacoromanica.ro

I, Ggv5nescu

696

membru este fiecare'''). Precum se vede, Gavaneseu urmarea o

conciliere intre directia indivicluala i sociala a educatiei.
Tehnica eclucatiei s'a bucurat ea de o tratare deosebita in
opera lui Gavanescu. Aci el se arata partizanul mijloacelor blande in educatie, recomandand exemplul ca mijlocul eel mai eficace

si un regim de disciplina blanda.

Pedagogia lui I. Gavanescu are un caracter eclectic, eaci

multe elemente din cuprinsul s'a= au o inrudire stransa cu elemente din mai multe sisteme pedagogice straine. Astfel definitia,
pe care I. Gavaneseu o d educatiei, are multa inrudire cu aceea a
lui Dilthey. Prin educatie,
observa Dilthey,
intelegem ac-

tivitatea dupa plan prin care adultii cauta sa formeze viata psihica a tinerilor" 2). Ori I. Gavanescu defineste educatia aproape
la 'fel: a educa inseamra
dupla el
a exercita constient
intentionat, cu plan si cu metoda o ineaurire astipra mula'. Mai
departe Dilthey observa ca Educatia tinerilor privita clintr'o
latura
e desvoltarea i evolutia unei vieti psihice unitare, individuale i cu valoare proprie; de alta parte, ea e activitatea de
care depinde conservarea i sporirea fortei creatoare a societatii
In organele ei. Educatia are deci dou scopuri bine distincte. Ea
vrea pentru indivizi o evolutie care
multumeasei si ea mai
vrea o desvoltare care sa corespunda intereselor societatr. Si
Dilthey- conchidea c5,cea. mai inalta regula e aci: fortele psihicd
din natiune sa Je conducem spre o cariera a vietii i sa le 'formara
pentru acel scop prin care ele realizeaza cat tnai bine, fericirea
pentru sine si folosul pentru intreg.3) La Ga.vanescu aceleasi
idei sunt redate in definitia educatiei: a educa
scrie el
inseamna a exercita constient
intentionat, cu plan si metoda o
ineaurire asupra omului, in scopul de a forma din el un isVor
statornic de fericire i pentru societate i pentru el insusi, desvoltandu-i

i disciplininclu-i inteligenta,

afectivitatea

i vointa

prin conformarea lor functionala la legile logice, morale si estetice, dandu-i odata cu aceste deprinderi, normele de functiuni sufletesti generale, o anumit specializare de activitate, in urma
careia individul sa devina in organismul social un membru util
necesar, constient de rolul sau in mecanismul vietii totale''4).
Dr. H. Brandsch, op. cit. (traducere romaneasa) pg. 146.

Cf. W. DzIthey, Pdagogik, Berln, 1934. (Gesammelte Schriften, vol.

IX, Berlin, 1934).
Ibidem, pg. 197.
I, Gdudnescu, Pedagoga generar, Pg. 119.

www.dacoromanica.ro

697

I. GAviinescu

Aceste idei, el le repeta in cadrul capitolului idealului educatiei-ideal care dupa el consta in a pregati rmonizarea vietii
individuale cu cea sociala, a desvolta acele facultati sufletesti
care au ca functiune participiarea la viata spirituala a societatii,
si a-i da un rost activ in organismul social, o cariena4-1).
E drept c:a' in cuprinsul definitiei lui I. Gavanescu intalnim

cateva randuri pe care nu le-am gasit in definitia lui Dilthey,

acelea in care el fixeaza educatiei, ca datorie, sa desvolte si sa
dis.ciplineze inteligenta, afectivitatea si vointa. Acest plus se pare
ca i 1-a inspirat profesorului iesan, pedagogia epocei care, la fixarea forrnelor de educatie, se inspira din psihologia facultatilor.
3. Pedagogia practica 1-a preocupat deasemenea pe I. G5.Vneseu in grad inalt, caci ea indic educatorului procedeele intregei sale activitati.
I. Gavanescu si-a pus in opera sa problema planului de lectie
tema futidamental pentru pedagogia din epoca lui
pentru

a o rezolva printr'un sistem de trepte formale care

cum
observa si Dr. H. Brandsch
nu sunt cu totul independente
de acelea emanate dela ,Herbart si elevii sai''. Dupa I. Gavanescu,

Un invatarnant trebue s se desfasoare intr'o forms agreabila,

iar in acest scop planul de lectie se va compune dinta) Recapitularea lectiei trecute. b) Tranzitia 5i anuntarea lectiei noi. c)
Intuitia, d) Tratarea, e) Corelatia, f) Aplicarea si g) Hurnanism. Dei aceasta nomenclatur:i a treptelor formale nu e aceen,
a pedagogilor herbartieni, totusi I. Gavanescu apartine gandiril
atom social si.
acelei epoci care pleca dela teoria individului
formula un plan tip pentru toate categoriile de lectii. Aceste
trepte formale- s'au introdus in practica scolar, c5ci prolesorul
de pedagogie dela Iasi era un spirit tenace, care cerca profesorilor si studentilor sai in cadrul seminarului pedagogic, o conformare stricta 5i perseverenta.
I. Gavanescu a anai formulat si. principii de invatamant,
care sa asigure educatia integral.' a tinerilor: principiul corelatiei,
al intuitiei si al euristicei, care tind la educarea inteligentii; principiul humanist in vederea educarii sentimentelor si al activismului, pentru exercitarea vointii si fixarea caracterului in deprinderi de actiune2). Cum usor se poate vedea, la fundarea
acestor principii, autorul lor se lasa orientat de psihologia faculIbidem, pg. 129.

I. GdmThescu, Privire de reculegere in trecut

de orientare in
viitor, Buletinul Seminarului Pedagogic Universitar. an. III, NI.. 3, pg. 9.
1

www.dacoromanica.ro

I. GAvAneseu

698

tatilor, care, inainte de rOzboiul mondial dicta pedagogiei multe

din teoriile sit conceptiile ei.
cartile sale
Spirit logic si de aceea iubitor de claritate
I. GivOnescu a tinut s indice
sunt scrise intr'un stil 'impede
studentilor chiar i punctele de vedere ale criticii unei lectii.

Dup el, o leche trebue judecat5. dup: 1) claritatea (logicO,

-tiintifico-pozitivistA); 2) interesul practic; 3) spontaneitatea elevilor; 4) asimilarea lectiunii; 5) ideia umanist; 6)
aplicatiile; 7) tinuta generalO a practicantului: mimica, tonul,
miscOrile; 8) ordinea si disciplina in clas 9. Cu astfel de ca...
litti de ordine i precizie, I. GOvOnescu a isbutit s formeze
profesori capabili s desfOsoare lecfiile cu talent i, ceeace e
esential, s pun in evident valoarea teoriei i practicei pedaformal

gogice.

Ca o complectare a pozitiei lui I. GOvnescu fatO de

treptologia german e necesar s rnai ami ntim c el a criticat intelectualisrnul herbartian i cu deosebire psihologia lui Herbart. Impotriva acestuia, el a propus educatia religioas i esteticO a copilului si a sustinut ideea c toat, educatia trebue sa fie o orientare a evolutiei individului spre bine, moral, superior sau, cu
termenul sOu, spre umanism'). La seminarul nostru pedagogic
observO I. GlvOnescu
se unnreste In practia sistematie,
pe baza unor teorii 15murite, prin lectiile de toate zilele i orele,
influentarea sentimentului, cu prilejul drii cunostintelor, dexterittilor: ideia sau preocuparea social-humanisti (Principii de
educatie, Bul. Sem. ped. I, 1, p. 6).
In domeniul mijloacelor educative, Gavariescu pare a fi
debitor lui John Locke, pe care 1-a studiat in lucrarea sa de
doctorat Versuch einer zusammenfaissenden Darstellung der padagogischen Ansichten John Lockes in ihrem Zusammenhang
mit seinem philosophischen System-. Cu Locke, el deosebeste
dou categorii de mijloace educative: unele care isvorsc din
plcere i altele care isvor4se din durere 6 de acord cu
torul englez respinge din educatie rnijloacele brutale, barbare 3)
recomand intrebuintarea mijloacelor care se adreseaza instincte-.
lor puternice ca: simtul onoarei, simtul colectivithii, instinctul de
miscare j de imitare, etc.. In plus fat. de J. Locke, GOvanescu
pretueste i sugestia ca un bun mijloc de educatie.
I. Gilviinescu, Sumarul scurt al cuprinsului conferintelor profeso.
rale, pe anul 1899-1900, Bul. Sem. Ped. Univ., an. I, No. 1, pg. '16.
Notiunea umanzsm, el o foloseste In sens goetheian.
De aceea, in inyAtamint, L GANTA'nescu prea fi pentru le systme
du moindre effort".

www.dacoromanica.ro

I. Gavneseu

699

I. Gavanescu se preocupa si de educatia fizica. Aci el e

parfizan nu al sistemului german, ci al celui englez, dar totodata
el priveste favorabil, exercitfile militare pentru valoarea efectelor
lor educative.
I. Gavanescu a aratat preocupari accentuate pentru educatia national atat in epoca ce precede rasboiul mondial, cat si
klupa terminarea lui. Acesteia, el ii fix" eaza ca scop conservarea
caracterelor nationale si a proprietatilor morale care sunt in
stare sa ridice valoarea poporului in lume, apoi inliturarea tuturor influentelor care i-ar putea tulbura procesul de cristalizare
a tipului popular si in fine cautarea acelor influente care, prin
puterea lor, ar putea promova i intari propria nationalitate".1)

4. Partea III-a a operei lui I. Gavanescu const din opere

de istoria pedagogiei. In acest domeniu, daca facem abstractie de
lucrarea sa asupra ideilor lui J. Locke, care reprezinta teza de
doctorat, I. Gavanescu a publicat doar un curs de istoria pedagogiei in trei volume, pe care dupa razboiul mondial 1-a retiparit
arescurtat, intr'un singur volum.
In istoria pedagogiei, I. Gavanescu prezinta biografii intelectuale pentru marii pedagogi, intr'o forma atragatoare asa, incat

ele se pot citi usor. Ca fond, mlai ales in primul si al doilea

volum, el urmeaza de aproape expunerea talentatului sau profe-

sor Wilhelm Dilthey din Padagogik, Geschichte und Grundlinien des Systems (Gesammelte Schriften, vol. IX, Berlin,'
1934).

In cursul activitatii sale academice, I. Gavanescu avand

des prilejul sa se pronunte atat asupra menirii universitatilor,
cat i asupra seminatiifor pedagogice, e util s inclicam punctul
sau de vedere asupra acestor institutii, atat fiindca acesta era
unul din acelea, care faceau autoritate, ct i pentru a obtinea
un tablou cat mai complet asupra gandirii profesorului iesan.
Dupa I. Gavari" escu, menirea traditionala a unei universitali in acord cu insasi conceptia ei logica, este tripla: sa produca stiinta, s pregLeasca oameni de tiinta i s propage
Referindu-se la stiinta, el ji atribue dota scopuri, dupa
cele doua tinte firesti, urnarite de inteligenta omeneasci in
functiunea ei de cunoastere. Omul cauta s cunoasca sau numai
pentru a cunoaste, pentru. satisfacerea unei curiozitati mintale,
care tinde la intelegerea lumei... sau... pentru a stapni natura
1) Ibdem, pg. 191.

www.dacoromanica.ro

L Gavinescu

1ucrurijor, supui "kind-o la satisfacerea nevoilor noastre de tot felul:

si atunci se face stiing pentru viata- 1).

Considerand e. in formarea educatorilor e in joc conser-

varea morali a cmenirii- si ca trile ursite sa-si aseze viata

cultural a pe temelii trainice: ...s'au grabit sa-si creeze institutii
pentru prepararea educatorului 2), I. Gavalnescu a luptat pentru
organizarea seminariilor pedagogice universitare. Acestora el le
Ifixa un indoit scop:
De a servi ca teren de aplicatie si experimentare stiintei reprezentate de catedra de pedagogie, pentru care seminarul pedagogic are acela rol ca un laborator ori o clinica pentru
catedtele facultatilor de stiinta sau medicina".
SA orienteze -si sa pregateasca in practica metoa.-,
delor de invatamant si de educatie pe studentii destinati carierei didactice, calauzindt-i in mod sistematic in exercitiul teh'nicei lor profesionale" 3).

Cercetatori ai problemelor pedagogice.

Intre anii 1880-1916, preocuparile pedagogice i colare,
care erau deosebit de vii, produc o literatur de studii i articole,
in legatur ,cu viata colji, cu metodele, materiile, programul i mai

ales cu planul de lectie.

Pentru publicarea acestei literaturi apar acum numeroase re-

viste de pedagogie intre care se remarca prin tinuta 5tiintifie

Revista Pedagogica" a lui C. Dumitrescu-Iasi, Revista Generara a Invatamantului", Cultura Romana'', publicat de I.
Gavanescu si Scoala Normala", din care se publica" numai
eateva numere Ca material, bate aceste periodice ddeau doual
ca.tegorii de studii si articole: 1) de informatie despre miscarea
pedagogical europeana si 2) articole in care se tratau problemele
scolii si invatamantului romanesc. In cleosebi pe planul intaiu
stateau acum probleme de metodologie didactica si cu deosebire
aceea a planului de leche; iar dupa 1900, problema educatiei
'rationale i artistice.
Dar alaturi de revistele de pedagogie se mai tipareau
L Gduclnescu, Reforma invatamfintalui i Seminarele pedagogice
universitare, Bul. Sem. Ped. Univ. an. I, No.. 1, pg. 56.
I. alvnescu,
educatief moderne, Bul. Sem. Ped, Univ.
an, I, No. 1, pg. 60.
I. Gcluilnescu, Reforma invAtAtniintului si Semlnarele pedagogice
raniversitare, Bul. Sem. Ped. Univ. an. I, No. 1, pg. 53.

www.dacoromanica.ro

C. Dumitreseu-Iai
,

701

In aceasta epoca 5i stadii de pedagogie, infiripandu-se astfel o

literatura pedagogica. Ea se datori in primul rand unor profesori de pedagogie '5i oameni de 5coala ca C. Dumitrescu-Ia5i,
C. Meissner, G. Bogdan-Duic, precum 5i peclagogilor indicati
mai sus.

1. C. Dum i t r es cu- I a5i, considerat de C. RidulescuMotru ) ilustratiune a corpului (didactic din Romania-1), e peda,gogul, in care kleea unei educatii nationale i5i gse5te o formulare

interesanta. De5i el precedeaza in cariera didactica pe I. Gavanescu, pe care 1-am prezentat mai sus, il mentionatn totu5i
abia acum, dupa profesorul jean, pentruca el are o activitate 5i
o oper.' cu caracter mai redus.
Nascut in 1849 in ora5u1 Ia5i, linde 5i-a fcut studiile primare, secundare 5i universitare, el 5i-a complectat cultura acade-

mica ulterior, prin noui studii la Universitatea din Berlin 5i

Leipzig, studiind cu profesori vestiti ca Ed. Zeller, Lazarus,
E. Du Bois Raymond, W. Wundt 5i, altii. Intrand in invatmant,
el functiona mai intai ca profesor secundar de filosofie la liceut
din Boto5ani 5i Barlad, apoi ca profesor de pedagogie la Uni-

versitatea din Ia5i (1879-1885) 6 Bucuregi (1885-1919Y

5i ca director ial serninarului pedagogic din Bucure5ti.

Opera lui C. Dumitrescu-Ia5i e mica din punct de vedere cantitativ, dar valoroasa calitativ. El a publicat Revista
pedagogica din Romania-, in care 5i-a tiprit o serie de articole
foarte interesante: InOtanzeintul universitar $i pregatirea pro fesorilorgimnaziali (Rev. ped. No. 1 p. 6-13); Un pedagog spa-

(Ibidem p. 22-29); Edudatia In 'familie (Ibid. No. 2

p. 49-57); Spiritul democrat in literaturit arta $i tiinrci, studiu de psihologie sociala (Ibidern No. 3-4 p. 97-107 5i No.
5-6); jcoane din viaja: recenzentul (Ibidern No. 7, 8, 9 p.
177-199; ,,Tactul pedagogic (pg. 257-277); 0 pagina' din
niol,,

istoria invgtiirn'ntului (Ibidem NO, 10, 11, 12); Nevoia de ideal

(in lui T. Maiorescu, omagiu", Buc. 1900 p. 385-386).

Ideile pedagogice ale lui C. Dumitrescu-Ia5i au o valoare
care pnii in prezent n'a fost pusa in evideng 5i nici ,n'a fost ca-

racterizata ca aceea a altora dei o merita. Aceasta lipsa de

preocupan i ne obliga 5i mai mult sa staruirn asupra lor.
C. Dumitrescu-Ia5i concepe o pedagogie cu un cadru larg,
1) Cf. C. Redulescu-Motru, Personalifatea 'uf C. Durnitrescu-Ia0 (in C.
Dumitreseu-Ia0, Omul .*i. opera, Volum omagial, Bueure*ti, 1934, pg. 9).

www.dacoromanica.ro

C. Dumitreseu-Ia0

702

imbritiAnd problema ridicrii prin educatie a neamului intreg, idee pe care el o exprimia in termeni deosebit de interesanti:
luptele pentru afirmarea individualittii noastre nationale nu
vom putea isbuti deca in masura in care vom fi pe deplin
inarmati cu suma de cunoginte care reprezinta cucertr. ile mintii
asupra naturii la nevoile existentii; in m.sura in care vom avea un

ideal lamurit al vietii nationale i in care vorrt avea taria de a,

desfaura o munca staruitoare pentru realizarea acestui ideal". 1)
Aceast idee a unei pedagogii natiortale el o redi i mai pregnant in textul in care fixeaza corpului didactic obligatiile sale.
Acestuia elli pretinde de o parte nazuinta de a pricepe intreaga
da seama de mersul normal al desvolmi5care social:6, de
tarn nationale i dealurile ce natiunea sa are de urmrit... De
alta parte in legatura cu aceste cunotinti, a-si da seama de rolul
cultural al colii i de procedarile cele mai nimerite dupa care,
indreptndu-se, scoala ar putea contribui la desvoltarea unei
natiuni" 2).

C. Dumitrescu-Iai intelegea ca o opera educativa de proportii mai insemnate nu se poate realiza fara profesori bine pregatiti i congienti de obligatiile lor. In consecinta, el studiaza aceast nou problema in Invrdrntintul universitar
pregatirea
pro fesorilor gimnaziali, 3) stabilind interesante norme de lucru.
Profesorului universitar, el ii cerea a poseda pe deplin tiinta
isvoarele ei; a cunoate istoria i metodele desvoltarei tiintei i a 19 manui cu oarecare siguranta; a avea darul expunenT%
In aceste conditii, ,,,cursul universitar trebue s ne, dea punctul
de vedere al unei tiinte dupa care sa ne putem conduce in propria noastra lucrare de apropiere a ti in tei ; trebue s pun in
evidenta acele fapte care arunca mai multi lumina asupra unui
ir de cercetari; in fine prin. expunerea desvoltarii istorice a
tiintelor s comunice metoda investigatiilor tiintifice, facnd
treac,a sub ochii studioilor, rnd pe rand irul de incercari mai
mult ori mai putin fericite ale mintii in rezolvirea diferitelor probleme ale tiinter 4).
Profesorului secundar, C. Dumitrescu-Ia5i ii fixeaza obligahile in acord cu scopul ce-1 urmarete invitamntul gimnazial.
Aici
observa el
obiectul principal al preocuparii nu mai
Cf. C. Dumttrescu-lafi, Prefat, Revista Pedagogica, Editia completa,
Bucureeti, 1902. pg. 6.

Ibidem, pg. 4-5.

Ibidem, pg. 6-13.
Ibidem, pg. 6-7.

4) Ibdem,

pg. 6-7.

www.dacoromanica.ro

C. Dumtrescu-Iasi

703

e stiinta ci formarea i desvoltarea scolarului cu ajutorul

Profesorului secundar ti revine de aceea obligatia sa aiba ,,darul

pedagogic de a instrui pe scolari, adica, apela de a inrauri prin

suma cunostintelor de propus asupra desvoltarii mmlii i inimii
scolarilor-.1) In deosebi acestui praesor, el ii cere tact pedagogic, acea dispozitie fericita sufleteasca care ne pune in stare
s'a ne strecuram cu usurinfai printre dificultatile luptelor existente-. Ajuns aci, C. Dumitrescu-Iasi incearci o definitie a taclui, a carei valoare ramane: a sti s pastrezi, scrie el, o
cumpana dreapta in desfasurarea activitatii tale, a ataca dificulta-fue ce se ivesc in cale, la momentul cand ele pot fi invinse; a au
intrebuinta in fiecare moment decat atila energie, cata este nece-

sara pentru scopul urmarit; dar a cauta pe cat este posibil in cazul dat, s. intrebuintezi tocmai toati energia cat e necesara; din
contra, a sti s'a astepti cu rabdare atunci cand vezi ca nu e inca

timpul de a lovi; a sti sa te strecori printre dificultatile momentului, inconjurandu-le i pastrandu-ti intreaga energie de care

esti capzbil pentru momentul hotaritor. lata adevaratul secret al

luptelor vietii. In aceasta consista tactul- 2).
C. Durnitrescu-Iasi aduce si in alte articole veden i interesante. In Absentele corpului didactic,3) el explica acest fenomen printr'un defect specific meridionalilor, pentru care timtamntului"4) el
pul nu face parale. In ,O pagina din istoria
sustine c elementele dela care atarn toata isbanda (scolii) sunt
In prima linie: profesori bine pregatiti i convinsi de spiritul legii, programe bine stabilite i carti didactice, alcatuite in cansecinta. In Spiritul democratic In literatura, arta i;fiinta" , el demonstreaza ca instructia care nu trebue sa fie numai aristocratica,
ci i democratica, nu este decat un instrument pentru educatie,
ca nu sta in spiritul unei dernocratii culte de a agadui superioritatea intelectuala a unui individ.5)

2. C. M ei s sner 6) (n. 1854 ). E o interesant figura

a invtamantului rornanesc in slujba caruia a stat vreme indelungata i cu aclama influenta ca profesor de peclagogie la scoala

normala Vasile Lupu" i liceul militar din Iasi, ca inspector al

invatamantului si in Sfarsit ca secretar general al ministerului
Ibdem. pg. 8-9.
Ibdem, pg. 257.

Ibdem, pg. 334-340.

Ibdem, pg. 352-362.
Ibdem, pg. 104.
Cf. pentru studille ctate Lui C. Meissner, ()magn, Ia5i, 1913.

www.dacoromanica.ro

C. Meissner

704

Instructiunii Publice. Ca profesor, el a fost unul din acele mari

talente didactice, capabile sa-si fixeze un nume venerat, reprezentncl printr'o admirabila tinuta acel tip prestigios de profesor-pastor, care a slujit catedra cu sentimentul ca implineste
un inalt oficiu.
Spre deosebire de colegii sai, care au dat mai toti cite o
lucrare sintetica de pedagogie, C. Meissner a publicat numai
studii in legatura cu problemele scolare ale vremii sale; in
schimb, in ele, el a aclus in toate veden i propuneri interesante
care au exercitat o reala influenti asupra colii noastre, cu deosebire asupra celei primare i normale. C. Meissner debuteazi cu
recenzii asupra operelor noi de pedagogic (Cf. Arhiva, Revista filologica i literara). Prinuul sau studiu mai mare e arficolul Conferintele partiale ale corpului didactic primor urban"
(1894), in care propune aceste conferinte si le sustine cu motivarea c toti membrii conferintelor vor profita unii ascultnd
inatnd pe nesimtite dela colegii lor, altii fand nevoiti a cugeta mai adnc..." In 1896, in studiul ;,Lucrul manual in volile
primare", cere introducerea acestuia ca obiect de program, pentru ca taranii sa invete o meserie". Ar trebui s ne ingrozeascil
observa el

c milioane de sateni duc 6 luni contin. ue ale

anului o viata de trntori". Ori, nimic mai tampitor i mai

gradator pentru om ca lipsa de ocup4tie fie fizioa, fie intelectuala". In studiul Modificarea pro gramei $coalelor normale-,
el face, printre allele, propunerca de a se evita reformele costisitoare .In O mi?care imbucur6toare", saluta ideea asocierei profesorilor i in Conferinte pedagogice qi didactice", vede o mis-

care menita s malte presfigiul corpului didactic. Interesanb

e apoi articolul &au Respectul de autoritati" care incepe cu
observaxea grava, c nu cred si existe mile tari, in care respectul de autoritati sa fie mai slabit decat la noi. Fie 'in mic,
fie in mare, Romnul si mai cu seama oel cu oaresicare,culturi
considera respectarea unei dispozitiuni sau a organului chemat
sa o aplice ca un fel de micsorare a personalitatii sale"; Dupa ce
in alte articole examineaz cateva teme ocazionale anv4ittorii
i opina publia; Congresul directorilor),
face in Inoatilmiintul primar- propunerea, valabil i azi
nu se 1argeascA prea mult sfera de activitate a invatatorului in
afar de scoalr. Deosebit, C. Meissner a mai publicat i alte
studii ca Una din datele indiscutabile" (de a se recruta
scoalelor normale, in marea lor majoritate, dintre fii de sateni);

noqtri; Profesorii

1A doua dat indiscutabilii", Cu mijloace micr Educatid

www.dacoromanica.ro

Gh. Bogdan-Dutch

705

i viata socialr , Inserrantatoa scoalelor de indreptare'', Int6iu scoald, apoi... celetalte- , etc..

Deosebit, elevii si i-au publicat fragmente din cursul de

pedagogie (Individualitatea, Educatiunea religioas6 i Educatiunea)

din care, pe de o parte se poate observa ce pregatire bogatl de

profesor si pedagog avea C. Meissner, iar pe de alta c! lel continua, peclagogia umanista sporita cu elementele noi din pedagogia herbartiana

In fine, prin studiul Capiii cu rele porniri" (Iasi 1933),

C. Meissner a dat literaturii pedagogice un studiu de pedagogie
s'a pus in tara noastra inceputul acestei

criminala, prin care

pedagogii speciale.

G h. B o gdan-Duic a (1865-1937), istoriograf, critic

literar si om de scoala, fost profesor de liceu (Bucuresti) si de
istoria literaturii romane la universitatea din Cluj, trebue de asemenea trecut printre cercetatorii de probleme de educatie si invatamant din aceasta perioada.

Un prim camp de lucru, in care Gh. B.-Duica s'a manifestat,e acela al didacticii speciale si al problemelor de organizare
colara, aducand in ele veden i proprii sau sugerate de publicistica

pedagogica germana. In 1905, el publica Poezia in gimnazii $i

licee (Rev. Gen. a In*. 1905, p. 26-32), in care sustine ideea
ca poezia trebue folosita ca miiloc pentru trezirea de sentimente
religioase, patriotice si de altfel" (p. 31), declarandu-se, de acord

cu Otto Ernst, contra ideii de a se cauta in opere schite de

planuri, in tragedii vina eroului, in texte particularitati de limba".

In acelas an, serie ,Literatura in cl. VII- (de liceu), in care

sustine teza lui Grisbach, de a trata la istoria literaturii numai
despre personalitatile mari", intrucat numai ele pot produce
entuziasm" (ibidem, pg. 127) si propune de aceea alegerea auto-

rilor dupa valoarea lor absolut si relativa". O tema asemanitoare examineaza G. B.-Duica, putin dupa aceea, sub titlul O
carte pentru cl. VIII-1, cerand elaborarea unui manual care si
confina mai pulirla filologie seaca", mai mult folclor, literatura,
si studii filologice cu caracter monografic". (Ibidem).

In alte articole, G. B.-Duica) se ridici din sfera didacticii

limbii romine, in aceea a organizarii 5colii, scriind Sociologia
scoalei secundare (Rev. Gen. a ,Inv. an. III, p. 77-80), in care
sustine utilitatea disciplinii denumita azi de Germani Schillerkunde", Reforma programelor liceale (Ibidem, an. III, p. 153
www.dacoromanica.ro

45

706

S. Mehedinti

159), Indriit spre ?coda' (Ibidem, p. 244-251) si Reforma

coalei secundare (Ibidem, p. 473-484).
Ca profesor de limba si literatura romin i ca pedagog, G.
B.Duica i cladea searna ce valoare poate avea pentru invatimAnt
biblioteca bine organizata, printr'o grupare a cartilor pe
clase si in urma unei selectii competent fcute. StapAnit de aceasta

preocupare, el scrie despre Biblioteca liceaki, a cxei menire o

fixeaza in actul de a completa invatimAntul literar"; adaugnd
si un catalog de biblioteci pe clase, intocmit de profesorii dela
liceul din Brasov, ca s' fie pentru lectori un stimulent si un

model (Rev. Gen. a Inv. an. III, p. 515-524).

Deosebit de articolele i studiile de probleme de educatie

invatamnt, pe care le-a publicat inainte d'e razboiul mondial in

special in Rev. Gen. a Inv. i in Convorbiri Literare, G. B.Duica a facut scolii secundare romnesti un real si insemnat serviciu, traducnd Pedagogia practica a lui Ad. Matthias, o exce-

lenta didactica, ce a servit cel putin doua decenii, ca lucrare

pentru pregatirea multora dintre membrii corpului nostru didactic

secundar. PublicAnd in 1919, editia II a acestei opere, el face

cu amaraciune constatarea ca lucrarea lui Matthias trebue retiParita, f]indc. de doisprezece ani, ea nu a fost inlocuita de nici
o opera origin' ala, nationalr, incheindu-si prefata cu vorbele:
Sterilitatea aceasta va dainui care i in Dacoromaniar

S. Mehe din ti (n. 1859), profesor de geografie la

universitatea din Bucuresti, barbat de aleasa cultura i tinuta
academica, e de asemenea unul din acele spirite care a consacrat o

parte din munca proprie examinarii de probleme de pedagogie.

Cu el ne aflam intr'o lume de cercetari inchinate scolii 5i e,ducatiei nationale romnesti i desfasurate perseverent

cu pasiune,

dealungul intregei sale cariere um'versitare; aci ins, cum e si

firesc, vom inregistra numai acea activitate de teorie pedagogica, desvoltat [Jana la razboiul mondial, ramAnand cea posterioara sa fie prezentat mai jos, in capitolul cu pedagogia epocii
respective.

In sfera pedagogiei, S. Mehedinti isi incepe activitatea publicistica, dupa cAt am putut cunoaste, cu Ideile lui J. J. Rousseau" (Bucuresti, 1892), teza sa de liceng in litere si se continua rnai trziu cu studii i articole in frunte cu minunata sa
scriere Catre noua generatie" (Bucuresti, 1912), cu Poporul"
cu artIcolul Indart
spre scoala !", al carui continut
parca i-ar fi sugerat autorului de epoca de azi.
www.dacoromanica.ro

S. Mehednti

707

S. Mehedinti concepe a pedagogie cu cadru larg: nu o

pedagogie care sh orinteze i s lumineze o activitate modesta
de dascii inchis hare patru pereti ai clasei, ci una care isvoriste
din grjja educativa" pentru neam. Insusi motto dela Catre noua
generatie- e semmlicativ: adevarata renastere a unui papor

incepe cu tinerimea sa; adevarata decadenta tot de-acolo incepe- 1). El e convins ch renasterea neamului o poate face numai
un dascal cu anumite proprietati; de aceea el cere invtatorului sa
aduc in scoala insufletire- 2), doreste un profesor secundar, care
pe MI-1ga o vie preocupare de .adevhrul pedagogic in predarea
unui object mai are si interesul superior cultural de a da neamului
nu numai absolventi cu certificate, ci adevarate valori sociale- 3).
Ocupandu-se de studentimea i rnanifestarile studentesti dela

noi si de aiurea, doreste nu o studentime iubitoare de forme

ieftine-, de manifestari sgomotoase-, ci una pregatiti ca
stiinta i iubitoare de patria, pe care a vazut-o din Mangatia
Oda.' la Putna i la gorunul lui Horia- 4,), in fine o studentime
care se va feri cht mai mult de maracinii realitatilor asa de
triste din tun' purile de fata".
Mai ferma i maiS concentrat exprimata se infatiseaza la
Mehedinti grija de cultura neamului in Indarat
spre 5coalr.
Aci, motivat de imprejurarea ca in 1905, la 1 Iunie a fost promulgata o lege cu un articol unic, dar de-o- foarte mare insemnafate
prin el se da profesorilor secundan i si universitari dreptul
de a fi directori de administratii speciale, prefecti, directori de
prefectura, primari i ajutori de primari...- 5)
tine sa observe ca
se savrseste o mare gresala, deoarece scoala avea mare nevoie
de oamenii ei, intr'o vreme ca aceea, in care se produsese turburarea elevilor, cumpararea studentilor de catre partidele politice,

amestecul studentilor in turburari agrare- etc.. In fata msurii

luate de guvern, Mehedinti se intreaba uimit: Ce inseamna
aceasta? Cine a mai ramas in scoala, daca elevii ies pe strad,
iar profesorii pornesc la primrie, prefectura i alte administratii
speciale? Ce poate s astepte invathmantul nostru dela o atare
promiscuitate"? $i strigatul lui inara spre 5coalr e in
mod fatal indicatia momentului de fata" 6).
Care noua generatie, pag. 1.
Ibdem, pg. 46.
Ibdem, Pg, 120.
Ibdem, pg. 145.

Indrfit spre scoal, pag. 5.

Ibidem, pg. 6.

www.dacoromanica.ro

708

Teodor Pavel

Teodor I. Pavel (1872-1938), institutor si director de scoala in Braila, iar prin formatia sufleteasca normaban- in sensul de spirit pasionat pentru discutii de idei, fiind
de altfel unul din elevii scolii normale superioare din Iasi, e
In aceasta perioada un alt cercetator al problemelor de educatie,
pe care le considena pe larg plan sociologico-economic i in
ansamblu, derivanclu-le din grija pedagogical- pentru desvoltarea neamului nostru. Il indeamn,a la acest mod de-a 'Nile
probleme i contactul cu cercul Vietii Romanestr, printre care
avea colegi i prieteni numerosi.

Activitatea publicistica, T. Pavel vi-o incepe cu teza de licenta in drept, pentru a si-o continua prin dou studii, care au
isbutit sa concentreze asupra lui atentia i aprecierile unui ministru ca Spiru Haret: Indrumari in asocierea familiei la munca
qcoalei (Braila, 1909) si Necesitatea nationalizarii agriculturii,
comertului i meseriilor in Romeinia (Braila, 1910). Pe autor 1'1
nemultumiau slabele rezultate educative, pe care scoala le da"
ca urmare, el gasea in prima lucrare solutia intr'o mai strinsi
colaborare intre aceasta i familie. Formula de sigur cA nui noua;
In schimb tehnica, pe care T. Pavel o recomanda in vederea colaborarii celor doua puteri ale vietir e noua
nriai ales pentru
momentul aparitiei lucrarii
i completa: niciun mijloc de co-

laborare- dintre scoala i fandie nu i-a sepat autorului, incepand cu fisele individuale si continuand cu chestionarele, serbarile Si conferintele scolare, buletm. ul scoalei, carnetul de corespondenta, carnetul scolar, carta potala, vizite mutuale intre
dascal i parintii scolarilor, invatarnantul puericulturii, etc-.
Evident ca pentru a implini acest rol de educator, pe care
autorul il fixa, sunt necesari dascali mai bine pregititi. De acest
adevar, T. Pavel se seziseaza in mod just, cand el insusi tine si
observe: ar trebui sA li se dea (dascalilor) cunostinti desvoltate
de Filosofie (Psihologie, Logica i Morala), cunostinti practice
de legi, In tot pe se refera la nevoile vietii, cunostinti desvoltate
de Economie politic:la i mai ales de Sociologie. Da, mai ales cunostinti de Sociologie. Imi dau perfect seama, cind afirm acest
lucru-.1) Mention:and acest program nou de studii pentru formarea unor invatatori raai buni, trebue s remarchm ca autorul, recomandand studiul sociologiei in scoalele normale, anticipa ca
doua deceriii o reforma ce avea sA vinA totusi ca ceva necesar.
Aceeasi viziune clara a actiunilor, care trebue sa se 1mpli1) Indrum'ari In Asocierea farniliei, pg. 6.

www.dacoromanica.ro

Teodor Pavel

709

neasca, se oglindete i in a doua lucrare a lui T. Pavel Nece.

sitatea nationalizrii agriculturii, comertului i mesern-lor in Roidee care ,azi e att de fecund. i activ", adica dup5,
mania30 ani. Elli pune aceast problem de destin etnic- in termeni,
careit pstreaz6 i azi o valoare completi: E un netgduit adeserie el
vr c tara rom'aneasea
in deosebi dela 1848
coace a facut foarte mari i foarte zorite progrese. Dar daca-i
adevrat, c mari si multe sunt progresele, ce s'au putut realiza
in rstimpul acesta, apoi tot atta de aclevarat e i faptul, c mari
si multe sunt i racilele de care adanc sufere inc tara noastr...
Si dac-i drept, c de toate scderile acestea, in primul loc, noi,
Romfinii, suntern cei mai mari vinovati
fie din cauzl c,
nu ni-am dat seama i n'am tiut s. ne pazim, s'a" ne pastarn
ne chivernisim avutul nostru, fie din cauza apucturilor haine,

ce ni-au ramas mo5tenire din sbuciumul i vitregia vremurilor

trecute
apoi tot pe atata de drept lucru este ca o parte mare
din vin o au si strinii din tara noastr. i anume: Evreii in
Moldova; Evreii, Grecii i Bulgarii in Muntenia-1).
Necesitatea romfinizrii intregei activiati de productie din
tara noastr i-o impune lui T. Pavel fapte bine cercetate, pe care
ct nu-i pati
serie el
el le red6 cu precizie. Codri mari
cuprinde cu vgzul, de paduri de 5tejar, din varietatea gorunului,
care-i cel mai autat lemn de constructie, i-au cumprat Evreii

din- Moldova, cu preturile derizorii de 400-500 lei falcea...

Ei bine, tisi cat cost in strintate un hectar de pdure de 5tejar

din varietatea gorunului? In Austria, hectarul cost intre 5-6

mii lei; in Germania intre 10,12 ni lei i in Franta ajun.ge
chiar pn la suma colosal de 15-16 mii lei"). Cu astfel de
exemple, tot asa de concludente, autorul ilustreaz ne,cesitatea romnizsrii principalelor noastre activitti economice.

Dar 's'ar putea observa c astfel de studii ar apartinea

mai curfind economiei politice sau politicei, nu pedagogiei;

tusi atare observare nu s'ar justifica. 0 lucrare de acest fel

servease;
trebue apreciat:i dup scopul, pe care ea cauti
ori, lucrarea ce analiia'm, desvluind starea precar a economiei
urnfarete s pregateasca spiritele pentru necesitatea unei
educatii nota a tineretului romanesc: formarea unui tineret al

muncii producAtoare de bunuri in agricultur, comed i industrie

In vederea nationalizrii lor. ConcePand astfel marea reform a
Nationalizarea

pag. 3-4.

Ibidem, Pg 11,
Ibidem, pg. 14.

www.dacoromanica.ro

Spiriclon Popescu

710

Romniei, autora adopta singura pozitie, care asigura succesul:

prin educatie la alta viata, prin pregatirea elementelor romanesti
pentru o agricultura, un comert si o industrie romaneasca. Solutia

sa e singura solutie mare, de cara are azi nevoe tara noastr4

pentru rezolvarea acelorasi problema!

Spiridon Popescu (1869-1926), pro{esor de matematici, director general al invatimantului normal-primar din

Wlin. Ed. Nationale i literat, trebue de asemenea prezentat aci

pentru meritul pedagogic, pe ca.re i 1-a clobandit publicand
lucrarea Contributiuni la tnunca pentru ridicarea poporului,
scrisori catre invaltatori, preoti 6 catre cei ce vor sa-si cunoasca neamul-, (Bucuresti, 1911). Apartinand aceleasi

spirituale, din care facea parte si T. Pavel, S. Popescu, e pre-

ocupat de problema ce era de facut ca sa se ridice nivelul

cultural in intunerecul satelor''1), pentru a raspunde in spiritul
iluminismului, ca numai o clarificare a invatatorului asupra raportului su ca scoala, satul, cu preotul, ca autoritatile etc.,
poate asigura rezultatele dorite.
,,Contributiuni la munca pentru ridicarea poporului- s'a des-

voltat sub forma unor scrisori, pe cara autorul le-a publicat

in 1901, pentru a deveni ulterior un fel de tratat privitor la
Datoriile invatatorului-, servind mai bine de dota decenii ca
singurui manual de scoala normar pentru chestiunile mentionate.

Aceasta lucrare e plina de material de observatii de psihologie

rurala
oontine indrumarile, poate cele mai pretioase, pentru
once propaganda cultural la sate.

D. C a ciare

(n.

1876) e un alt om de scoali,

care

In aceasti perioada i chiar ulterior lucreaza In campul de

problema ale inviagmantului. Originar din muntii Neamtului
(com. Buhalnita), cu studii serioase flcute in tara si in stra-

(Viena), D. Cadera a functionat mai intaiu ca profesor de stilte fizico-chimice la scoala normar V. Lupu'',
la seminarul Veniamin- si la Seminarul Pedagogic din Iasi
inatate

apoi la universitate cu gradul de conferentiar, pana la iesirea

sa la pensie.
Devotat om al scolii, D. Cadera publica, pe langa lucrari de specialitate si de manuale didactice, foarte mult folosite pentru valoarea lor, o serie de articole i studii peda1) Contributiuni la muna, pag. 3.

www.dacoromanica.ro

D. CAdere

711

gogice, unele cu caracter informativ despre miscarea pedagogicii

din alte p5rti (d'e ex.: Al VII congres al profesorilor secundani
din Franta, Cultura Roman., an II, No. 7; Invatiiminte sugerde
de rezolutiile con gresului al VII al pro fesorilor secundan i din

Franta (ibidem, an. II, No. 8); iar altele de didactica. (cle
ex.: Un mijloc de concretizare a valentelor $i a leggturilor
dintie atomi. Cultura Roman5., an. II, No. 1; $tiintele fizicochimice in $colile noastre secundare, Iasi, 1906 si Didactica
$i Metodica $tiintelor fizico-chimice in scolile secundare. Anuarul

colii normale V. Lupu- pe anul scolar 1926-1927d

pp. 37-66)D. Cadere e un foarte bun metoclist, dandu-ne, pe cat

cunoastem, cel mai complet studiu in romaneste privitor la;
diclactica 6 metodica stiintelor fizico-chimice in scolile secundare. Lucrarea, el vi-o incepe cu Scurt privire
asupra stiintelor fizico-chimice, pentru a trata apoi sistematic
scopul i locul in inv5t5mantul secundar al stiintelor fizicochimice, programele analitice cu problema celor dou5 cicluri,
profesorul i metoclele didactice, despre biblioteca profesorului,
conferintele didacticestim. tifice, despre excursii
materialul didactic si despre procedarea in predare. In tot locul,
consicleratiile lui exprim5 nota just5; astfel tratand despre pro-

cedare in predare- atrage atentia c ar fi o mare gresal5

ne gandim c s'ar putea fixa in norme generale, invariabile
chipul cum trebue s5 proced5rn in facerea
deoarece amanuntele clesfAsur5rei unei lectiuni i chiar planul

general de tratare atarn5 de o sumh de factorr1), si mai departe: reusita lectiunilor de fizic5 si de chirriie atarna in
primul loc de reusita experientelor demonstrative ce o insotesc''0',

...De aceea se impune ca fiecare aparat s5 fie 'incercat de catre

profesor insusi inainte de a se servi de el in clas5, sa ne
asigurim de identitatea fieclrui produs chimic pentru a nu avea
surprize nepl5cute 6 dhunitoare in cursul experientelor''3). De
o valoare deosebit sunt apoi consideratiile lui D. C,5dere asupra
planului de leche. In tratarea fiec5rei lectiuni in parte, pentru
a obtine maximum de folos In atingerea scopului ce trebue s5
urm5reasca invt5miantul, e necesar s proced5m dupi un plan
prealabil conceput, in care ;35 se vad5 preocup5rile noastre.
primii ani de profesorat sau cand avem de tratat vreun subiect
Medina si Metodica..., peg, 55,
Ibidem, pag. 56.
Ibidern, pag.. 57.

www.dacoromanica.ro

D. Ctidere

712

mare, e necesar sa scriem plahul conceput, cum e bine sa

scriem chiar lectiunea intreaga; caci numai asa ne putem da
seama de toate ainanuntele unei lectiuni, vom stapani mai bine
desvoltarea logica a faptelor si vom putea chibzui cu oarecare
aproximatie cantitatea de materie ce se poate trata" 1).

Preotupari de pedagogie si didactica intalnim In aceasta

perioada foarte multe si ele sunt manifestate atat in reviste
(Rev. Gen. a Inv5t., Cultura Romiina, Scoala Normaki, Revista de Pedagogie),, cat si in studii publicate separat; iar autorii
lor probeaza un insemnat si variat interes educativ. Izabela
Sadoveanu contribue la cunoasterea pedagogiei montessoriene
(Material didactic, 111ontessori, Bucuresti, 1916 i Metoda Montessori,, Bucuresti, 1910), pentru a activa i dupa razboiul mondial, scriind despre Educa tia nou'd (Buc. 1930), si Psihologia
copilului (Buc. 1933). te fan Popescu publica Metodica Geografiei (Cultura Romana, Ian. IV, No. 7 i 8), o lucrare
serioasa si folositi, ce se completeazi ca studiile In acelas do-

meniu ale prof. N. Mazere (Literatura didactic6 a geografiei,

Cultura Romana, an. II, p. 135); ,Geograifia in scolile noastre, Ibidem, ah. II, p. 105 i. urm.; Evolutia studiului geografiei in scoalele noastre (Ibidem, p. 261 i urm.) si Noua
Indrumare a studiului geografiei, (Ibidem, p. 261 i. urm.).
Tot in aceast5 perioada hi Incepe activitatea sa publicistica nu numai de savant In stiintele naturale, dar si

de cercetator de probleme scolare, profesorul I. Sintionescu,

scriind printre altele despre Anomalii scolare (Cultura Roman, an. II, No. 2), Programa stiintelor naturale, Geofogia
si Geografia, Lecturile stiintifice (Ibidezn) si altele, pentru a
adauga dupa razboiul mondial o intreaga biblioteca' de lucran

opera nu numai a unui spirit ciar si foarte cundscator,

dar pornite si dintr'un suflet care bate puternic pentru neam si
om si pentru inaltarea lor prin invat5tura bogati si frumoasa
despre viat5., tari, neam i. pamantul romanesc cu toate darurile lui.

4. Pedagogia experimentalh'.
Tabloul, pe care 1-am facut pana acum pedagogiei romanesti,

incearca dupa 1906 o schimbare prin aceea ca in cadrul sau

1) Ibidem, pag. 61.

www.dacoromanica.ro

Pedagoga expermentalg

713

noua directie ineepe a se afirma: aceea a pedagogiei experimentale. Pedagogia experimental a este in fond pedagogia, care intemeiaz5, eclucatia pe cunoa5terea desvoltarii psiho-fizice a copilului, incurajAnd in acest scop, studiile pedologice i de psihologie infantil.

In tara noastri, initiativa acestei noui activitati nu revine

cercurilor universitare, care stau rezervate fcS de noua pedagogie; totodata, ea nu consista 'Ana la razboiul mondial din studii
originale, ci numai din articole cu caracter pur informativ. Abia

clupa 1920 se publica

la noi cercetari originale in acest

domeniu.

In perioada 1906-1916 un merit deosebit la popularizarea ideei de pedagogie experimentala revine lui G h. Bogda n-

D uic 6, care a publicat in 1906, in Rev. Gen. a Inv. (p. 632

639) un articol clespre Pedagogia experimental". Acest articol e de fapt o traducere a studiului cu acela titlu, publicat
de W. A. Lay i aparut Cu putin timp mai inainte in revista vie-

neza Das Wissen fiir alle-.

Paralel se tiparesc articole cu idei originale i dri de
seama despre noua directie a pedagogiei. Dr. Elena A 1. N anu
scrie In Cultura Romiina" articolul O chestiune de pedagogie

experimentaIr (1905 p. 178-182); Tereza Savini-Cas tano refera despre congresul de pedologie din Berlin (Rev.

Gen. a Inv. 1907, p. 223-231), I. Gavane sou: Un experiment pedagogic: psihologia liceanului- (Cultura romana, an..

V, p. 37-40 i 147-159), Gh. Bogdan-Duica: Pedagogia experimental ci $i abecedarele romiine$ti (Rev. Gen. a Inv.

1908, p. 716-725), iar V e ra x (pseudonim) da in Noua

Revista Romnr (Vol. 10), doua traducen: A. Busemann,

Ueber Aufgabe und Abgrenzung der experimentellen Pidagoegik

A. Fischer: Die Lage der Padagogik in der Gegen-

wart. Cel dint:Ain reprezentant al pedagogiei experun entale rorna-

neti din aceasta epoca e V. G hid ones cu, autorul primei

expuneri sintetice romneoi despre aceasta pedagogie,

cu o

lucrare intitulata Introducere in Peclologie i Pedagogia Experimental ci

(Bucuregi 1915). Volumul su reprezin ta 16 pre-

legeri tinute corpului didactic din Bucure4ti

i a fost o pre-

tioasa lucrare de informatii. Deosebit de Introducere, V. Ghidionescu, a earui activitate se contin. ua i azi, a miai publicat tot
in acea epoca un numAr de studii ca Pedagogi $iiintifica nouile
reforme $colare (Studii Filosofice vol. VI, fase. I) i Pregatirea
Corpulut nostru didactic primar din punct de valere al pedagowww.dacoromanica.ro

714

Influenta c&torva poeti asupra educatiei. M. Eminescu

J

giei #iirztifice moderne (Rev. Gen. a Inv., 1913, P. 282-890),

oautand s pregateasca spiritele pentru pedagogia nou'a*.
Deoeptarea preocuprilor pentru pedagogia experimentala a
stimulat totoclata interesul pentru cunoa$terea literaturii de psihologie infantila si pentru traducen i ,a4a ca in aceasta epoca se

cep la noi traducen i din A. Binet, Kirpatrick $. a. $i se fac re,

cenzii studiilor strine care trateaz teme din psihologia infanta.

5. Influent a ctorva poeti romni asupra

educat iei.
Pentru a avea un tablou complet al ideilor, care au inraurit
eclucatia tineretului roman din perioada 1880-1916, e necesar
s mentionam, alaturi de directia intelectualista, umanist. 5i.
experimentala a pedagogiei romane$ti, influenta catorva poeti romani asupra educatiei.
In genere, poezia descrie viata umana, o idealizeaza $i ofera

cititorilor ei tipuri de vieti omene$ti, prin care ea ii inraurete.

Astfel toti marii poeti ai popoarelor au fast $i educatori. In epoca 1880-1916, poezia $i literatura romanea'sca, care ating
acum culmi de perfectiune $i originalitate Theintalnite mai iliainte, au jucat un rol pedagogic de seama intr'o tripla directie:
au ocazionat spiritelor o trire mai inalt a problematicei vietii,
o ata$are de colturi pitoregi $i de locuri istorice din tara $i o
desvaluire a defectelor de educatie, $i fiecare din aceste actiuni
a fost reprezentat intr'o forma.' interesanta.
Adancirea $i trairea problematicii vietii inclividuale $i nationale au fost realizate prin poezia epocii: prin M. Eminescu,
Al. Vlahuta, Gh. Cosbuc, O. Goga si St. O. Iosif, dar cu deosebire prin M. Erninescu a carui viat $i opera pot incerca o
valorificare peclagogica deosebita.

1. M. Eminesc u, poet de valoare universala $i de

uimitoare profunzimi de conceptie, a exercitat influente mari 4supra tineretului $i poate inrauri $i de azi inainte cu aceea$i putere, prin viata, prin crezul" sat filosofic 6 mai ales prin toata
tematica mare a creatiei sale literare.
In ansamblul ei, viata lui Eminescu constitue o mare luPt4

pentru realizarea geniului su, lupt dusa in ciuda tuturor rezistentelor. Lipsa de tnijloace materiale, neintelegerea mediului,
peregrinari numeroase care aduceau cu ele griji, lipsuri si duwww.dacoromanica.ro

M. Eminescu

715

reri, poetul le cunoscu de timpuriu i le suporta eroic. Ce contrast intre el si Alecsandri, fiul de hoer? Intre el e acelas contrast
ca intre Schiller si Goethe. Goethe era binecuvantat cu bunuri
materiale din belsug. Schiller trebuia s lupte din greu atat
cu afirmarea poefic'al si nu mai putin cu existenta materiala. Pe
Eminescu, aceasta situatie Il -Neu neinduplecat cu sine insusi,

asa Inca el nu pierdu nici o clipa din ochi marele su destin,

pe care si-1 implini in ciuda greutatilor.
Sub aspectul vietii profesionale, Eminescu a putut fi
deasemenea un exeniplu. A ocupat in scurta lui via postul de
bibliotecar i apoi pe acela de revizor de judet. Eminescu, care
gndia pentru un neam intreg, a fost raspltit cu posturi profe-

sionale modeste. Dou lucruri ne retin aci privirea. Din partea lui Eminescu nu s'a produs nici un protest; in acele posturi
mici, el a lucrat ca intr'un insemnat post public.
Viata lui Eminescu a putut fi un exemplu pentru tineri
prin prieteniile sale. J. Petersen, specialist in lieratura germana, cautand
explice pe Goethe, observa ca marele poet
german avea anumiti prieteni: pe acei cu deosebit cultur si sensibilitate fina. Retinancl observarea lui Petersen, ea poate fi raportata si la M. Eminescu. Eminescu cultiva prietenia, dar
-raptul c in randurile prietenilor sal deosebim pe un Slavici
Stefanelli, iar ulterior pe un Ion Creanga, Titu Maiorescu, I. L.

Caragiale, constitue o dovada c marele poet isi selecta prietenii.

Eminescu a exercitat influente educative in primul rand

prin poezia sa i despre aceasta e necesar s facem cteva pre-

O insemnata parte din poezia lui Eminescu reprezint ca

tem o desbatere superioara, a problematicii vigil (de ex. in

Luceafrul, Cali, Pe linga plopii fara sot, Glossa, Floarealbastra, La steaua, Mai am un singar dor, S'a d'us amorul...
etc.), iar ca atitudine ea consfitue o mare con fesiune. Prin lectura ei, cititorul dobandeste un bogat continut personal, asa incat
daca ar fi sa gasim poeziei eminesciane o mare misiune educativi,

aceasta ar consta in actiunea de a stimula care o traire mai

aclanca Fi mai fina a vigil inclividuale,
Alteori Eminescu smulge lumii, ca si Schiller, masca de pe
fata ei, ca s faca s apara in lumina clara marile aclevruri (de
ex.

in Venere Fi Madoma, Inger Fi Demon, Imparat Fi Pro-

letar, Mortua est, Epigonii, Scrisori, etc.). Revoltele lui seaman

www.dacoromanica.ro

M. Eminescu

'716

cu acelea din Schiller si Shakespeare, cum e de ex. revolta

din Mortua est:
La ce? Oare totul nu e nebunie?
Au moartea ta inger, de ce fu sa fie?
Au e sens in lume? Tu, chip zmbitor,
Trait-ai anume ca astfel s mori?
De e sens intr'asta, e'ntors 6 ateu,
Pe palida-ti frunte nu-i scris Dumnezeu,
seamana cu acelea ale 1 ui Schiller din jungfrau von Orleans"

sau Wilhelm Ter.

0 parte din poezia lui Eminescu e un imn inchinat neamului
patriei, in 'forme nepieritoare i profund emotionante, constituind
i patriotica. In Doina,
de ex., el da expresie dragostei de tara i neam, opunnd
veto instrainarii in cultura 6 moravuri; cu glas profetic, el
a fixat in scrisoarea III. prin Ur' cea cel Mare, politica poporului roman
lupta lui pentru apararea granitelor
intr'o

adevarate lectii de educatie nationala

forma care corespunde intregei noastre istorii nationale:

Eu? imi apar s'aracia i nevoile i neamul...
Si de aceea tot ce misca'n tara asta, raul, ramul
Mi-e prieten nurnai mie, iara tie dusman este,
Dusmanit vei fi de bate, far'a prin. de chiar de veste,

N'avern osti, dani iubirea de mosie e un zid

Care nu se'nfioreaza de-a ta faima, Baiazid''!
In rezumat, poezia eminesciana e o poezie mare 5i. educai desvoltanea eminescologiei fiind dovada evidenta; dar nu-i mai putin adevarat ca Eminescu, cu toati
superioritatea operei, n'a fost folosit in scoal i mai ales in cadrul serbarilor scolare,t in aceeasi smasur ca un Bolintineanu
sau Alecsandri. Cu el s'a petrecut un caz asemanator cu acela
din lumea germana, unde Schiller a fost mai cultivat de popor
decat Goethe. Acest fapt poate surprinde, dar el e firesc. Cum
poeziile lu Schiller sunt accesibile tuturor categoriilor poporului,
atat celor cultivati at i celor necultivati,
tot asa 6 poeziile
tiva% numa rul editiilor

lui

Bolintineanu 6 Alecsandri; ele au nevoie de mai putine

ajutoare pentru intelegere, asa Inc& ele pot fi date chiar cursului
primar. In schimb, poezia erninesciana din pricina continutului
personal fiind o mare confesiune i o filosofare asupra vie.tii 6
lumii, ca si o

parte insemnata din poeziile lui Goethe, a

reclamat reflexiunea 6 o participare spirituala a cititorului, impunand procese intelectuale pentru care se cer spirite cultivate.
www.dacoromanica.ro

Ion Creang., Al. Odobescu, Mihail Sadoveatm

717

ALituri de poeti, o seam de literati au exercitat in

epoca 1880-1916 o insemnata influenta educativa, pentruci ne-au

araat, in cadrul operei lor, cat de frumoase sunt unele regiuni

ale tarii sau cat de scumpe trebuie s ne fie anumite locuri prin
trecutul lor istoric. Astfel opera lor ne-a creiat atoamente sufletefti de patrie neam.

Io n Crean g a1) e printre cei dintai scriitori din aceast grupa. Prin Amintiri din Copilarie- am descoperit ca
el cat e de frumoasa. Valea Ozanei i cat de scump trebuie s'a

ne fie regiunea Neamtului. Cu A 1. Odob es cu si D. Z ami i re scu ni s'a trezit interesul cald pentru campia Barag-anu-

lui, iar cu Al. Vlahu, colindand in Romnia Pitoreascr,

tara intreaga, ne-am simtit legati sufleteste de numeroase locuri
oameni din tara; Sand u-A 1 de a ne-a ar:tat frumusetea
baltilor Brailel, Jean Bar t: poezia Dunarii i Mani Ne-

gre, iar in fruntea lor Mihail Sad ove an u ne-a facut sl

gsim e-s tare frumoase i sa dorim' a vedea multe din valle
raurile, tnuntii i pdurile, oamenii i locurile tarii, incepand cu
frumoasa vale a Moldovei i c ontinuand pana in inima. Ardealului
Cu In tara de clincolo de Negur. Prin opera lor, aceasta grupa
de auton', la care se pot adauga i altii, a fcut sufletelor
noastte o educatie nationala i patriotica, prin atasamentele desvoltate.

Alta grup de scriitori a realizat prin opera lor o edu-

catie a adultilor sau a desvluit lacune in educatia copiilor.

Acest mare serviciu pedagogic fata de neam 1-au implinit De-

lavrancea prin trilogia lui, si I. L. Cara giale prin comediile

sale. In plus, ultimul a cautat in Domnd Goe- i O vizire
sa arunce sageti impotriva sistemului de educatie in familie,
iar prin Pedagog de $coal nour , s combata exagerarile comise in scoala de unii dascali, dispusi Sa faca in
inmtm.nt o aplicare excesiva a metodei intuitive. In acelas
sens a lucrat si I. Al. Bratescu-Voinesti, care, mai ales in Niculait Minciunr, ne-a dat o In' teresanta analiza a sufletului de
copil cu dotatie speciala, dar tocmai de aceea neinteles.
1) Mai tinem s observan' la Creang un fapt nesemnalat, dar totusi-

surprinzator : in ,,Amintiri din Copilrie", autorul isi descrie in primul rand

ineata lur de voald, incepand chiar cu pagina prima. Lucrarea, fu dar.' de

marea ei valoare Merar, e un admirabil isvor de documentare asupra edncatiei si scolii vremii scriitorului.

www.dacoromanica.ro

Politica *colar'. A. Odobescu

718

6. Politica scolar.
Paralel cu desvoltarea pedagogiei teoretice romnesti, in
epoca 1880-1916, mai are loc un fenomen care st in
legitur cu problema noastr: de pe la 1870 incep s se schiteze rspunsuri la intrebarea att de insemnat: incotro, spre
,care ideal de om i viat orientm educatia din scoala rom'aneascA? Ce interese practice i nzuinte idealiste trebue s ciluz,ease i s inspire activitatea scolilor romnesti? Astfel,
acum se pun bazele unei teorii de politic scolar.
In provinciile locuite de Romni, dincolo de munti, aceast
problem s'a desbtut mult vreme, numai in studii mol:leste, iar
practic ea a fost rezolvat inci din epoca 1800 prin. cei Itrei mari
educatori ai nearrrului
Gh. Sincai, Samuel Clam i Petru
Maior
prin formula: scoala s stea in serviciul ideei de'neam
si a ideei crestine. In schimb, in Vechiul Regat, unde, mai ales

dela 1866, a inceput o viati politica nou, problema ce ne

interese,azA a devenit obiect de discutie pentru unii intelectuali
.romni. Trebue totusi s adugni C pn in jurul anului 1870
chiar dou decenn- dup ace,ea, publicistica respectivA, in
care se examina destinul scoln- romnesti ara reprezentat mai
fnult prin discursuri parlamentare si proecte de legi scolare sau
prin brosuri i articole de gazete, ceeace aratA CA nu sosise
inca vremea pentru publicarea unor lucrri stlitifice mai mari.
()ricial], aceste studii, intruct priveau probleme de politic
scolar, trebuesc luate in searri, asa incat autorii lor au dreptul
la o scurt prezentare.

1. A. ad obesc u

(1836-1895), literatul

fin si

scriitorul cu stil aristocratic, a fost printre primii romni care'

s'au preocupat in mod serios de probleme de politic scolar.
Intia lui manifestare in acest domeniu se produce 1'1105. din
1863, cand vine in capitala Moldovei i, in calitate de ministru al Instructiunii publice, fixeaz in cadrul unei serbri de im1)6i-tire a premillor, pentru prima oar, rolul cultural al Iasilor.
Dup mutarea capitalei, compensa:tia pentru Iasi nu este alta
spunea Odobescu
dea- aceea de a statornici intr'insuI
un centru de invkaturi i de lumini cari sA rspandeasci cunostintele serioase i principiile de Tnoralitate si de ordine asupra
1) Despre A. Odobescu ca pedagog, cf. I. Rdclulescu-Pogoneanu, Studii,
Bucuresti, 1910.

www.dacoromanica.ro

Al. Odobescu, Titu Maiorescu

719

intregei Romanii"1). In 1865, A. Odobescu prezinta Consiliului

general de instructiune" un raport asupra organizatiunr ce

ar fi sa se dea invatamantului sec. din Romnia, cerand infiintarea de scoli reale cu plecare pronuntata spre practica" si
de Scoale superio' are de Comert", de Agricultura si de Industrie". In 1877, intr'un articol, el cere oamenilor de stat
care prezida la instruirea poporului" sa reguleze invataturile
astfel incat toate sa graviteze in jurul simtamantului de patrie".
In 1892, Eind numit director al Scolii Normale Superioare din
Bucuresti, da vial:a acestei institutii, asigurand candidatilor o
L'una pregatire. In rezumat, A. Odobescu dorea o scoala cu
orientare practica pentru a recia viga' si avant celei mai numeroase portiuni a poporului romfin" si avea preocupri de o
educatie patriotica realizata cu profesori bine pregatiti.

2. T. Maiorescu (1840-1918), aceasta mare personalitate a culturii noastre, care a oferit contributii serioase in
once domeniu s'a manifestat, pe langa faptul ca a fost un excelent profesor si educator, a avut si interesante idei in politica
colara.. Prima lui manifestare in acest domeniu se produce in
anul 1862 cand, ca director al Gimnaziului National din Iasi,
publica un anuar scolar, pentru ca in anul 1863 s tipareasca
al doilea anuar in calitate de director al Su:1i Normale Vasile
Lupu" din Iasi. Din aceste publicatii, ct si din activitatea de
director, el se infatiseaza ca un om cu o clara' viziune a functiei nationale a celor doua scoli. Organizarea scoalei normale
si, dupa forma ei, si
dela Trei-Ierarhi
observa Maiorescu
a celorlalte scoale va trebui dar s'a' fie potrivita cu imprejurarile
noastre si nu copiata de alt undeva". (T. M a io r e s c u, A-

nuarul pe 1863-64, p. 57). lar cand e vorba de propuneri

de organizare, el observa; ca va putea face numai dupa ce va
veclea printr'o experienta de cel putin doi ani, ce este bun si ce
se poate inradacina in poporul nostru"2). In 1874, in calitate
de ministru al scoalelor, Maiorescu intocmesste un proect pentru
modificarea legii scolare din 1864, In care prevedea infiintarea

de scoli reale alaturi de cele clasice, ca rnijloc de a indrepta

ce! putin o parte a spiritului public spre ocupatiunile practice" si
Citat dup. I. Reidulescu-Pogoneanu, Studii, Bucuresti, 1910, Alex.
Odobescu ca pedagog. Cf. si A. Odobescu, Un leac pentru copilria noastr,
Revista Pedagogica, No. 3-4, pag. 107-128.
Cf. V. Petrovanu, Istoricul scolii normale Vasile Lupu", Anuarul
scoalei Normale -,,Vasile Lupu", No. 3, 1928, pag. 10.

www.dacoromanica.ro

T. Maiorescu, V. Conta, D. A. Sturdza

720

dispunea ca viitorii profesori sa obtin o pregatire speciaI, obligandu-i sa fi trecut licenta sau doctoratul in ramura
pentru care se prezinta la concurs 6 moderniza programul de
studii. Cu toata valoarea acestei idei, proectul n'a putut deveni
cum observa C.
lege, deoarece pn i Corpul didactic
Dumitrescu-Iasi
i-a stat in majorAate impotriv, aparand
cu cerbicie principiile legii din 1864-.1) In 1891, tot ca ministru
al Instructiei, el prezinta Camerelor 1egiuitoare spre aprobare un

nou proect care nu izbuteste s aiba o soarta mai buna. In

discursul in care analizeaza in chip maestrit obiectiile adversarilor,
el formuleaza printre alte idei interesate si pe aceea c. scoala nu

este pentru institutor, ci institutorul pentru scoa1-.

Vasile Conta2) (1846-1882). Intaiul mare filosof roman, fin d preot din comuna Ghindaoani, Jud. Neamt,
fost profesor de dreptul civil la Universitatea din Iasi, are deasemenea o conceptie de politica 5colari care se oglindeste intr'un
proect de lege, pe care el 1-a prezentat Camerei in calitate
ministru al Instructiunii Publice. Ca si Maiorescu, Conta urmarea s dea inv'fm7antului romnesc o orientare realista,
chiar practica, a 5colii", reeditnd astfel o idee mai veche a oamenilor nostri de scoala i cerea Statului s'a trezeasc energia national unde e adormit, s5. o Infrease unde e- slabita i sa o
creeze acolo unde lipseste complet", cu observarea Ca o tar
trebue s'a intocmease organizatia sa scolar potrivit cu treapta
culturala a momentului i cu trebuintele specifice ale unui
popor-.8) Cu acel prilej, el spunea despre educatie, lucruri interesante: a educa este mai greu dect a studia; de aceea sunt
putini educatori in multimea de invtati. Dac6 un popor n'are
o tinerime entuziasa, cult, Cu dor de tara, este pierdut pentru
totdeauna. Aceste vlastare in tinerete tin pe umerii lor viitorul,
precum Atlas tinea parnantur. 4)

D. A. S t ur d z a (1833-1914), barbatul politic

roman cunoscut, s'a ocupat 6 el de problemele scolare i ideile
Cf. C. Dumitrescu-laA O pagina din istora invatamiintului, Revista

Pedagogca, pag. 366.

Pentru V. Conta cf. O. Minar, Filosoful Conta, Opere complecte,

Bucuresti ; I. Reidtzlescu-Pogoneanu. 'Ober das Leben und die Philosophie

Contas, Leipzig, 1902; C. Narly, Patru mari educatori, Bucuresti, 1933; Tr.
Breilleanu, Filosofa sociall a lui Vasile Conta, Revista de pedagogie, 1932,

caetul 1-2.

Cf. C. Narly, op. cit. pag. 36.

Cf. O. Minar, op. cit. pag. 18 si 44.

www.dacoromanica.ro

D. A. Sturdza, P. Poni, Spiru Haret

721

sale se oglindesc in proectul de lege a invatamantului din 1886.

Acest proect prevedea pentru intaia cara inflo'. tarea gradinilor
de copii, apoi scoale normale, scoli de belle-arte, scoli profesionale, seminarii. Ilunnist ca conceptie, acest proect n'a devenit
lege, dar a slujit mai tarziu ca material pentru proecte i legi

scolare. Scoala zicea el, dupa Savigny i Treitschke, este o

institutie publica organica, care are un singur i unic fundament
statul
un singur i unic scop
intarirea i asigurarea

lui in viitor-. (N. I org a, op. cit. p. 332).

P. Poni (1845-1925), mare profesor al Urversitatii din lasi, a avut deasemeni legaturi cu politica scolara. In 1896, fiind ministru de Instructiune Publica, el a
modificat legea invatmars itului normal primar din 1893, prevazand pentru Koala primara infiintarea cursului complimentar, a cursurilor pentru adula si a grado'. ilor de copii ,in
orase; apoi scoala normar Cu cinci clase i cu scoala de
aplicase, intemeerea unei scoli norrnale de institutori la Bucuresti si de institutoare la Iasi pentru pregatirea corpului
clidacfic al scoalelor primare i urbane.

Spir u H ar e ti) (1851-1912) e o mare figwi,

a scolii romfinesti. N. Iorga2) il considera, marele ministre,,
pedagogul G. G. Antonescu, vede in el un mare reformator
peclagogic-5), iar pedagogul german Dr. H. Brandsch )I1 aseaz
in fruntea pedagogilor romani contemporam'. Aceste aprecien i se
justifica nu prm' valoarea teoriilor sale despre educatie, Cat
prin aceea ca politica scolara romaneasca, atm. ge cu Haret un
punct interesant de desvoltare. Spiru Haret s'a nascut in 1851 la
Studiile primare si secundare, el si le-a facut la Dorohoi, Iasi si Bucuresti. Dupa examenul de bacalaureat si pe baza
unui concurs, Haret ocupa o catedra de matematici la Seminarul
Central,
catedra la care remita dupa doi ani, pentru a pleca
la Paris cu o bursa, in vederea a noui studii. Dupa patru ani, in

1878, el j ia doctoratul in matematici, cu lucrarea Sur l'inoariabilit des grandes' axes des orbites planetaires i revine in
Despre Spru Haret ca pedagog, Cf. Operele lui Spzru Haret, Bucoresti, 1934; Dr. H. Brandsch, op. cit. pag. 5-19; G. G. Antonescu, Pedagogia contemporana, Bueuresti, 1935.
Cf. N. lorga, Istoria InvAtAmntului rominesc, Bueure0, 1928, P. 329.
Cf. G. G. Antonescu, op, cit. pag. 163.
Cf. Dr. H. Brandsch, op. cit. pag. 5.

46

www.dacoromanica.ro

Spiru Haset

722

tar, unde, in 1879, e numit profesor de matematica rationala

la Universitatea din Bucuresti.
Spiru Haret n'a avut o pregatine specia. l de pedagog, ceeace

justifica unele lipsuri din activitatea lui de politici scolar; insa

primejdiile acestei lacune, el le-a indepartat prin studii si mai
ales printr'o cunoastere terneinic6 a invalamntului, in a carui
administratie a functionat ca membru al consiliului permanent de
instructie (1882), ca inspector scolar (1883) i secretar 'general al Ministerului de Instructie (1885) si ca ministru al Instructiunii

Publice (1897-1899; 1901-1904; 1907-10).

Opera de politici scolar a lui Haret se compune, in afara de

rapoarte, circulari i legi, din mai multe publicatiuni: Chestiuni de

invrdmant (1897); Chesil(' traneascia (1905) si Pagin

istme (1906). Mai mentionam lucrarea cu un cadru sociologic
Mcanique sociale (1910) si diverse articole.
In domeniul politicei scolare, Haret, care era stapnit de
un inalt idealism, se manifesta in anul 1879 cu prilejul unui raport asupra scoalelor, in care, aratndu-se nemultumit de starea
scolii, face un tablou al profesorului din acea vreme, profesor pe
care Il Oseste ocupat cu once dar numai cu scoala nu. Haret dorea un profesor indragostit de mesen.a pe care a imbratisat-o.
In 1884, el intocmeste un nou raport mai desvoltat asupra
starii inv6fAmntului romAnesc, pentru a exprima in cadrul acestei
lucrri un insemnat principiu de politica. scolar. Fat de starea
criticabila a invatamantului, Haret cerea nu o lege cu totul nou5.,
ci o armonizare a legislatiei scolare si o administratie care s fie
condusa de spiritul strict al legilor, cat si un control bine orga-

nize". E aici o idee admirabila care trebueste mereu repetata

conducatorilor colii noastre, c pentru bunul ei mers e necesara
grmonizarea legislatiei scolare in asa fel, ineat scoalele sa, satisfaca
prin activitatea lor, pregatirea membrilor intregului popor pentru
viata de munch' si de stal intr'un chip unitar si organic. Dragostea

pentru popor Ii facea apoi s' cear. invattorului sa Inv* nu

numai pe copii dar pe toti cei cari au trebuinta s6 fie instruiti
luminati".

In 1898, S. Haret face, cu ajutorul profesorului C. Dumitrescu-Iasi, reforma invafimantului secundar si superior prin
legea invatamntului secundar si superior", previzand un liceu
Cu un curs inferior de patru an.i, i cu un curs superior tot de
patru am, dar cu 3 sectii (moderna, reala i clasica) i cate un
seminar pedagogic pe lang cele doua universitati, in vederea pre-

gatirii profesorilor secundan. Tot prin aoeast reforma mai diswww.dacoromanica.ro

Spiro Haret

723

punea ca fiecare scoal superioar s fie un centru ctre care s

tinclA toate miscrile spirituale ale trii yr. Ce splendicl idee si
cat de actual ea este si azi!
In 1899, Haret face legea invtmntului profesional, rezultat din preocuparea de a spori invtmntul practic. El cerca

chiar o diminuare a scolilor teoretice in favoarea desvoltrii

celor profesionale. Dar lucru curios: toti reformatorii scold
noastre, anteriori lui Haret, i inclusiv el, au vrut s asigure
clesvoltarea scolilor practice si n'au isbutit; invtmntul nostru a fost i persevereaz s rmn teoretic.
Dup 1900, Haret inaugureazi o noti activitate; incepe
actiunea pentru ridicarea strii economice a tranilor cu ajutorul

inv.ltorimei. E epoca in care el cheam invititorimea la apostolat, in lupta contra alcoolismului i reaua stare econornica a
tranimii i incurajeaz infiintarea de cooperative de productie,
de bnci populare sit publicatiile pentru luminarea tranilor. In

1903, el face un important raport adresat Regelui, asupra desvoltrii instructiei publice din 1895-1903, sustinnd ideea bancilor populare, a cercurilor culturale si a bibliotecilor scolare
probAnd astfel interes mare pentru luminarea poporului. La cloi
ani dup" aceea, in 1905, cu ocazia unui congres didactic, Haret
.spunea: Scoala primar trebue s fie o adevrat scoal nationaL sau s' nu fie deloc... Scoala s fie un mijloo de a prepara
si a asigura fuziunea tuturor in acelas gand de iubire de laid', independent de originr. Tot in acest an, el intemeiaz Revista
'General a Invtmantului''.
In toat politica sa scolara, Haret e condus de urmtoarele
,principii:

Scoala sa dea frii oameni instruiti i cetteni buni in

numr cat mai mare! In acest scop, el chiam pe invttori la
consider lumintorii trii.
In instructie el vede suma de cunostinte necesare omului
ca armrt de lupt in viat; iar prin educatie intelege actiunea ;le a
forma mima i caracterul, de a face pe om s cugete, s simt
s se poarte in acord cu interesele patriei.
Tinerimea s fie pregtit pentru profesiunile societtii,
ca fiecare individ s-si afle intrebuintarea potrivit cu aptitudinile
cu nevoile comertului, agriculturii, industriei i literelor. Altfel viata societtii functioneaz ru1).
Pedagogia lui Haret e deci iluminista,, nationalista, demo-

,apostolat

cratic6
1) Cf. Spiru Haret, Raport M S. Regelui, 1903, pag. 5, 8, 10.

www.dacoromanica.ro

Spiru Haret, N. Iorga

724

In viata sa de ministru, Haret era un om pimctual, respectuos ptiri la strictete cu obligaiile tale; apoi el vraia ca legile
fie respectate i cerea subalternilor o stricta disciplina. Ca
ideolog, el era un iluininist i un nationalist. Pn.n ambele atitudini,
el a impus asa de mult incat a avut imitatori cunostuti sub numele

de haretifti. Unii dintre haretisti, de fapt colaboratorii lui Spiru

Haret, s'au caracterizat printr'o tinuta serioaS i prin constiinta
Altii au fost i ideologi. Dintre ultimii, mai im-

portanti au fost Spiri on Popesc u, autorul studiului Munca pentru ridicarea poporului- si Ion Simio n e sc u, profesor
la universitatea din Bucuresti, sprijinitorul neobosit al actiunii
pentru luminarea satelor prin conferenti i carti de popularizarea

7. N. I or g a. De N. Iorga ca pedagog, In sensul de teoretician si autor de studii sistematice de pedagogie, nu se poate

vorbi, dupa cum gresit se scrie despre Enainescu pedagog. In
schimb se poate trata despre N. Iorga, educator al tineretului
chiar al poporului nostru intreg i despre conceptia lui asupra,
politicii culturii.

N. Iorga este de patru decenii un mare educator al neamului nostru i in* fluenta lui educativa s'a revarsat sub forme mul-

tiple, intense i pline de roade. In enorrna lui opera de istorie,

el a desviduit yiguri i acte politice si militare rominesti, atagind sufletele noastre de trecutul neamulni; prin volurnele
,,Neardul Romnesc in Bucovina'', Neamul romanesc in Basarabia" i ,,Ardeal-, el a sporit cunoaVerea neamutui din pro
vincule subjugate i interesul politic pentru ele. N. Iorga a
facut i opera' de educatie literath prin Serdn5.torul-, Floa-

rea Darurilor-, ,Neamul Romanesc Literar'', Drum dreptprin numeroasele sale lucr5ri inclun. ate literaturii i istoriei literaturii romfine. Tot ca o actiune de pedagogie nationala trebuie
privit i activitatea sa desf4urata in cadrul Ligii Culturale-,

cu ai orei membri i cu ale caror sezatori, el a intreprins o

adevarata cruciada a nationalismului-.
Dar aici N. Iorga ne intereseaza in deosebi prin conceptia
sa despre politica culturii
conceplie pe care el a servit-o 5i. a.
exprimat-o inainte de razboiul mondial, dar a formulat-o sistematic ulterior. 1)
1) Pentru Politica Culturzi la N. Iorga cf. St. Biirsiinescu, Poltica.

Culturii in Rorninia Contemporani, pag. 118-128.

www.dacoromanica.ro

N. Iorga, Scoala romneasca in epoca 1880-1916

725

Marele nostru istoric a conceput politica culturii in toate

trei temele ei fundamentale ea: politica a educatiei, a creatiei culturii &L a propagarii ei, aducand veden i interesante.1) Politica edu-

catiei, reprezinta la acest ganditor, politica central' a culturii

el o concepe ea o mare actiune pentru a realiza un som armonios
plin de contiinta natiei lui". El dorege o educatie care si se
desf5,50are sub semnul ideii nationale, sh,faci pe oameni nu si
invete realitatile noastre nationale, ci sa le aib topite in insui
sufletul lor". Prin astfel de idei, N. lorga
pe lang faptul
el concepe educatia in mod larg ,i in acorcl cu pedagogia
fica, punand educatia mai presus de instrucfie
scoate in evi.denta ideea oa o educatie trebuie facuta Intr'un anumit spirit.

In politica creatiei culturii, N. Iorga considera statd 'dator s sprijine creatia culturala, dar in mod discret, acolo unde
el crede ca exista o forta
rni5care. Adversar al biurocrafismului in materie de creatie culturala, el recoman& statului sa
intervina in mod subsidiar, selectand ocazule de ajutorare.
Despre propaganda culturii, el observa ca aceasta poate
intern i extern. Cea interna trebue s urm'areasca att educatia Romanilor cat i reconcilierea nationalitatilor din cadruf
statului roman printr'o cunoatere i stima reciproca. Ca norme
de lucru, N. Iorga propune: exprimarea i propagarea adevarului,
"Jsm

pregtirea propagandei i selectia. elementelor de propaganda., care

s se caracterizeze prin competint i ethos.

7. $coala romaneasca in epoca 1 8 8 0-1 9 16.

Statul roman daduse poporului nostru inca din epoca anterioara diferitele tipuri de coli, Aa inca dupa 1880, se continua procesul dublu al sporirii numarului i al organizarii lor.
Din punct de vedere pedagogic, coala evolu ca metode sub
influenta herbartianismului (mai ales coala primara"), a pozitivismului 5i a scientismului (mai ales liceul i Universitatea), iar din
punct de vedere al scopului: sub inraurirea ideii ca coala e chemata sa formeze caracterul i oameni cu _multa tiint de carte (in-

telectualism). Numai dupa 1900, in urma intoarcerei spre po1) Din bogata opera a lu N. lorga in aceast chestie cf. Cultura na-

tionald si politica nattonald (1908); Programul partiduluz nafionalist-democrat,

1922; Memorzzle una: vechzu dascal, 1934; Nona &regle a Inviitdmdzitului,

1931; Politzca Cultura (in volumul cu acelasi titlu al Institutului Social RoPolittca Externd a Romdniez (in volumul cu acelas ttlu al In-

natm, 1929);

stitutului Social Romn, 1930).

www.dacoromanica.ro

726

$coala romfineasa in epoca 1880-1916

por-, spre literatura si arta nationali, idealul national incepu

fie obiectul central al educatiei.

$c oa 1 a. primar a suferit in perioada 1880-1916

mai multe schimhari. Prin lega din 1896 se prevad pentru sate
invitatori cu cinci clase de scoala normela, iar pentru orase institutori. In primii ani dupa 1900, sub influenta miscarii democratice pentru luminarea satelor, invtatorii sunt chemati la
apostolat- iar scolii pritne.re i se cere salaiba un rol de Dorfakademie-, ca scoal nu numai pentru copii, dar i pentru adultii
analfabeti. Prin legea din 1907/111/7 se decide introclucerea instructiunii militare in scoalele primare, secundare si profesionale
de baieti. Aceast misura, care facea din elevi curcani- a fost
aplicata cu interes, dar dupa putina vreme ea a fost indepirtata.
In aceasta epoca..., dar mai ales dupa 1900, scoala primar
a avut un mere rol in educatia nationala, cultivand coruri nationale, facand serbari nationale i contribuind la pregatirea sufleteasca a neamului pentru rasboiul

$c cala secundar evolueaza si ea intre anii 1880

1916 in deosebi In dou directii; in general, numarul acestor
scoli creste, apoi ele sunt inzestrate cu localuri proprii. Acum
intre 1880-1900 se construesc marele palate ale scolilor ca
de exemplu: Liceul Internat, Scoala normar* Vasile Lupu-,
Liceul National si Universitatea din Isi, precurn si cele mai
multe din clidirile-palat pentru scoalele secundare ale
Sub aspectul organizarii, un moment insemnat 11 reprezinta

anul 1898, prin legea inviramintului secundar si superior, care

prevedea un liceu cu 8 clase, cursul superior avand trei sectii:
reala, moderna, j clasica

j substituia astfel unui liceu unitar,

un liceu pe baze de diferentiere.

Un nou eveniment din viata scolii secundare Il formeaz
complectarea ei ca noi tipuri de scoli. In 1906 se infiinteaz
dota scoli normale de menaj: una in Bucuresti si alta in Iasi.
Tot in acest an prin legea din 7 Martie se introduce inStructia
militara in scolile secundare si profesionale.
In 1915 in Vechiul Regat funcfloneaza:
Licee de baieti 23; Girnnazii de baieti 25; Scoli secundare
de tete gr. II, 4; Scoli secundare de fete gr. I, 6; Scoli secund.
prof., 1. Total 59.
www.dacoromanica.ro

$coala rornneasci in epoca 1880-1916

727

Inainte de a incheia aceasta prezentare a pedagogiei epoi alte caractere ale ei.
cei, e necesar sa scoatem in eviden
Peclagogia romaneasca, din epoca 1880-1916, e o pedagogie scolar a, nu numai In sensul ca ea se datoreste profesorilor
mai intaiu celor de pedagogie dela scolile normale
dar si in intelesul ca in casi apoi color dela universitate,
drul ei predomina preocuparea pentru educarea tineretului qcolar. In genere, aceasta pedagogie pune, la inceputul ei, mai putin
accentul pe educatia poporului ca tot, asa cum procedasera marii
educatori ai Ardealului; numai dup 1900, sub influenta ideii nationale, reapar preocuparile pentru o educatie care sa a drept
rezultat ridica.rea cultural i nationala a poporului roman, meritele revenind in m'asura' insemnata lui Spiru Haret si N.
forga.

In aceasta pedagogie, predominanta-i acum preocuparea de

metod'd, mai ales dela 1880 inainte, data dela care pedagogia
herbartiana incepe sa puna stpanire pe scoala romaneasca. Dar
pedagogia herbartiana venia cu o supraevaluare a instructiei, a
teoriei; acest fapt a contribuit ea scoala secundara s'a devina prea
mult teoretica i sa determine ca reactiune o serie de reforme care

s graviteze in jurul formulei: sporirea invatamantului realist

aplicat.

In raport cu pedagogia din epoca anterioara, peclagogia epocii 1880-1916 e anult superioar. Mai intaiu in cadrul ei

apare o nota de originalitate cu gandirea unui C. DumitrescuIasi, L Gavanescu s. a.; se constata apoi o bogatie de informatii, pe caro perioadele anterioare n'au cunoscut-o; se publica reviste si lucran' de pedagogie, se fac studii despre materiile de
invatarnnt din alte OH si se realizeaza un insemnat mimar de
traducen i din operele clasice ale pedagogiei; in sfarsit, in aceast epoca se pune inceputul unei teorii de politica' cultitralii roma easc 6' 5i de pedagogie comparatd.

L it e r a tu r a:
Dr. H. Brandsch. Rurnnische Padagogen der Gegenwart, Sibiu, 1936.
N. Iorga, Istorta Invtmntului romanesc, Bucuresti, 1928,
C. Kintescu, Anuarul Inviltamantului secundar din ROMfillia, Bucuresti,
1925.

www.dacoromanica.ro

PARTEA III-a.

PEDAGOGIA ROMANA CONTEMPORANA

(1919

).

Introducere.
Aurul i argintul prin foc se lamurese ;
Omul : prin btaia cugetului su.
Proverb.

S'a zis ca epoca, in Care train' ca autori, nu poate fi tratata

In mod 5tiintific din pn.cina primejdiei subiectivismului prezentarii i aprecierii contemporanilor i s'a adugat mai departe
ca atare lucrare nici nu e posibili, intrucat acolo unde e prezent,
nu exista istorie, adic nimic nu-i fixat, totul fiind en frain de se
faire. Desigur ca astfel de obiectii i rezerve sunt posibile, dar
valoarea lor nu e una exclusivil; valoarea unei asemenea istorii depincle de conceptia metodei de lucru. Exista o istorie care preserva de primejdiile mentionate: aceea denumit de germani Die
erzahlencle und aufzhlende Geschichte-, istoria narativa i enu-

merativ, din care se obtine o $iiirird de date care poate fi

instructiv i folositoare. Lipsindu-ne deci pentru pedagogia romana contemporanh distanta in timp, caci suntem ca autor

implicar in epoca, ce descriem, vom face numai o istorie narativa. Dar chia. r daca n'am avea aceasta justificare, tercetarea pedagogiei romfine contemporane inci ni se impune prin
ins,a5i natura specifica a directiei interesului pedagogic. In pedagogie, toaa pregitirea intelectuala sta in serviciul
avand privirea indreptati inainte: educatorilor trebuie s li se
dea elementele necesare ca sf priveasc6 just in viitord apropiat. Ori, ei nu pot conchide mai lesne in ceeace pi4vete
www.dacoromanica.ro

Condittile politice si culturale

729

decat cunoseand prezentul, contemporaneitatea, ideile si rela-

tiile epooei. O lucrare cu privire la pedagogia contemporan,

putand fi din acest punct de vedere de un real folos educatorilor,
ea se impune In ciuda amenintarii catorva erori posibile de apreciere.

Desvoltarea pedagogiei romnesti din epoca actual e strns

asociat de o serie de evenimente politice si culturale, nationale
si internationale, iar cunoasterea lor poate arunca o lumin ajuttoare la intelegerea evolutiei ei din ultimele dou decenii,
CAnd fata statului roman s'a schimbat fundamental. E de aceea
eazul sa ne oprim mai intaiu asupra acestor momente.

CAP. I.

CONDITIILE
SI MOMENTELE PRINCIPALE
ALE DESVOLTARII PEDAGOGIEI
ROMANE CONTEMPORANE.
Evenimentele, care s'au scurs din anul 1919 i pAn
azi si au un raport strns cu desvoltarea pedagogiei romnesti
din aceasta epoc sunt bine cunoscute. Aceste evenimente formeaz dou grupe: externe si interne.
1. In aceasta vreme, asupra pedagogiei romnesti au
exercitat o influenta puternic doua evenimente de ordin extern
european: a) munca pentru rezidirea unei noi Europe si b) actiunea pentru refacerea omului. Cea din'tliu constituia un act ca
cleosebire politic, dar cu efecte pedagogice; cea de-a doua: unul

de ordin pur educa.tiv. Munca pentru rezidarea unei noi Europe a

determinat printre altele nasterea unei peda'gogii a paeii si o

miscare pedagogica pentru strngerea raporturilor dintre scolile
diferitelor state. La randul ei, actiunea pentru refacerea omului
a contribuit la desvoltarea unei bogate literaturi de pedagogie mo-

ral in fruntea creia sta opera excelent si bogata a lui Fr.

W. Foerster. Dar ea efect, primele solutii aplicate si pentru
o problem si pentru alta n'au dat rezultate, ap inct ele au fost
mereu inlocuite si astfel din 1919, Europa schimba mereu solutii dupa solutii pentru a duce la bun sfrsit cele dou actiuni
,atat de necesare. Acest fenomen d' pedagogiei din toate statele
un caracter de nestabilitate, iar rezultatul e ea, in perioada, ce
Incepe cu 1919, nu mai troneaz o singuea pedagogie ca in epoca

www.dacoromanica.ro

Conclitule politice si culturale

730

1880-1916, cand se putea vorbi de imperiul pedagogiei herbariiene, ci mai multe, transferandu-si una alteia la scurte in-

tervale dreptul de prioritate. Epoc6 de mari experiente politice si

pedagogice, ea se oglindeste cu acest caracter si in pedagogia
romaneasc.

2. Pedagogia romaneasc din epoca actual mai datoreste

caracterele ei unor conditii de ordin intern, care in de desvoltarea poporului roman.

Incheerea rzboiului mondial si organizarea statului ro-.

man in cadrul nouilor granite au pus Romania, ca stat non si

mare, in fata a dou probleme comune si altor state: 1) pregatirea in grab a unet noui elite inteleetuale, in vederea ocuparii
locurilor devenite vacante prin pierderile de oameni, cauzate de
rzboiu; 2) pregairea unor elemente suplzmentare de conducere
pentru institutiile de stat din nouile provincii. Ambele probleme se
puneau in mod strict si reclaman o solutionare grabnic, fiindc
organismul social nu putea suporta amanri. In domeniul scolar si
mai ales pedagogic, rezultatul a fost dublu: s'au infiintat in grab
numeroase scoli secundare
cu deosebire licee, gimnazii si scoli.
normale
si, ca un corolar firesc, graba de infim. tare de scoli,ne-

fiind insotit si de posibilitatea de a le da un corp didactic bine

pregtit, impuse o indulgenf legitim fat de scolari si, prin
aceasta, o schlere a nivelului invTmantului. De atunci si pan
azi, scoala, iar odat cu ea insusi statul, s'au resimtit in astfel de
msur, incat problema reorganizrii scolii a fost o tem de continu actualitate, toti ministrii de educatie publica simtind nevoia
s fie in priTnul rand legiuitori si apoi conducitorii ei. In plus,

peste 8-9 ani dela infiintarea scolilor, prOductia prea numeroas de absolventi s'a soldat cu un contingent insemnat de
omeuri intelectuali.

Dar epoca de dup 1919 e o epoca dominat de o continu crizil economic si politic: agricultura, industria, comertul,
suferira profuncl at& depe urma rnodifiani hrtii Europei, cat si
din motive specifice vietii interne a fiecrui stat. In tara noastra,

dou fapte au jucat in aceast ,directie, in primii ani, un rol de

mari proportii: 1. exproprierea latifundiilor cu corolarul eit
improprtetrirea Pranilor 5i 2. acordarea votului universal
evenimente politice, care decurgeau din principiul democratiei, c
poporul e izvorul de viaf al tuturor claselor sociale, c el re-

prezinta o imens surs de energie a neamului intreg, ci el are

deci dreptul de a juca in stat primul rol.
In domeniul scolii, aceasta intoarcere spre popor-, ca
www.dacoromanica.ro

Conditiile politice $1 culturale

731

spre factorul de salvare al neamului, a dus la o serie de masuri

ca: 1. sporirea mare a numrului scolilor stesti, 2. o miscare
transferare la sate a unei prti din scoala secundar. 3. Orientarea 5colii spre o scoal a muncii i spre un inv;q4mant tu caracter practic 5i activ si spre educatie. Acurn e vremea, in
care se striga s incetm Cu intelectualismul si cultura enciclopedicr ; s se isprveasc odat ca das Buchwissen".
Incepand cu anul 1926, conductorii politici ai rii, observand ca efectele crizei economice si morale nu slabesc dup
cele dou mari reforme, vd solutia intr'o mare oper de culturalizare a trii. In west s cop se decide ca Romania s devina
un siat de cultura 5i. se incepe o actiune de propagare a culturii
la sate cu ajutorul cinematografului, a bibliotecilor i colilor de
adulti, iar in domeniul gandirii pedagogice, fenomenal se oglindeste in preocupri de problema culturii. Aceast preocupare
stapaneste spiritele in deosebi intre anii 1926-1930. Acum
Institutul Social Roman orgaruz. eaza un ciclu de conferinte, pe

i public sub titlul Pol.tica Cultlrii (1929), iar I. Petrovici, P. Andrei, N. Bagdasar, I. Simionescu, D. Gusti, Tudor Vianu, 5. a., seria despre cultura si propagarea ei.1)
3. Spre sfarsitul anului 1928 si la inceputul anului 1929
care-1

se produc in Romania evenimente politice noui: conducatorii politici se gsesc in fata unei mari crize financiare si morale, care
impinge la o politic noua cu un caracter de democratie agrar6

si la o actiune de asanare administrativr. E vremea marelui

imprumut pentru stabilizarea leulur si a apelului pentru reinoirea vietii publice.
In domeniul pedagogic, epoca aceasta nu trecu fr urmari,
ci dimpotriv.. Mai intaiu se produce o actiune nou de intrire
a scolii pentru tarani i preocupri de regionalizare qi localizare
a invatamantului; apoi sub apsarea grijii pentru pregairea unei
mai bune administratii se pune in viata scolar, problema diagnosticarii aptitudinilor si a selectiei profesionale. Sub in' fluenta
lor, in centrul preocuprilor pedagogice st: acuma problema
fiqii individuale, iar literatura ioedagogica se imbogate5te cu studii
de psihologie infanta a i de psihologie a tineretii.
In fruntea nouei orientri spre pedagogia psihologizat sta
1) I. Petrovzci, Rolul cultural al universitalii, 1928 si Puterile
1932; P. Andre:, Cultura sociall si politica social, 1928; 1. Szmzonescu,
Cultura popular, 1928; D. Gustz, Politica culturii si Statul cultural, 1928;
Tudor Vlanu, Cinematograful si Radiodifuziunea lu politica culturii si conceptia rationalista si istoricA a culturii, 1929; N. Bagdasar, Criza culturis
moderne ; St. Barsitnescu, Cultura si propaganda cultural, 1929.

www.dacoromanica.ro

732

Conclitiile politice i culturale

centrul de cercetri psihologioe din Cluj, de sub conducerea

profesorului F. Stefnescu-Goang. Li viu Rusu public: Selectia copiilor dotati (1929); Al. Rosca: Masurarea inteligentei si debilitatea rrzintala (1930); L. Bologa: Psihologia
vietii religioase (1931); L. Rusu: Psihologia exercitiului (1929)
Aptitudinea tehnica si inteligenta practica (1931); A. Roca,

Psihologia deviatilor morali (1931); N. Margineanu Psihologia invtarii (1931); iar F. Stefnescu-Goang a: Selectiunea capacittilor si Orientarea profesional a (1931). Acest
centru de studii
continuat i dup 1931 cercearile lui rodnice in aceeasi directie, a psihologiei ev9lutiei si a psihologiei pedagogice, cu un remarcabil fond informativ.
Paralel cu activitatea din Cluj, in vederea funclamerrarii
psihologice a edueatiei i, mai ales, a invatarnAntului, lucreaz5.
In Bucuresti, dup 1932, un grup de tineri psihologi, grupati
In jurul prof. C. Rdulescu-Motru, i publicndu-si cerceerile

in doua reviste de specialitate de un nivel stiintific superior:

jurnal de Psihotehnica 6 Analele de Piihologie. Intre acestia
destisoani o activitate deosebita I.-11f. Nestor, autor a foarte
numeroase i valoroase studii de psihologie experimental aplicata: Un examen psihotehnic de aptitudini profesionale (1932);
Psihologia clipei de spaima (1933); Metoda experimentala
de cercetare psihologica a copilului de 6-7-8 ani (1935);

Studiul psihologic al scolarului (1935); Aspecte psihotehnice In

Polonia (1936); Diagnosticarea inteligentii copilor intre 9-14
ani (1936); Metoda experimentara pentru studiul psihologic al

qcolarului roman (1936); Principii de docimologie (1937);

Rationalizarea examenelor universitare (1938); Orientarea pro-;
fesionala (1939); Profesiograme psihologice (1939) etc. etc..
Cercetri asemnatoare au fost desf4urate in directia adaparii invatamntului la viag 5i a selectiei. I. C. P e t re s c u examinea.zi problema selectiei in $coala democratiei (1929) si adaptarea la via' t in coal i viata (1930), i in Regionalism, educativ (1931). I. I. G a br e a studiaz:91 Individualizarea invatainantului, iar, in colaborare cu ialtii, Fiso pedagogica. In fine I.
C. Petrescu, cerceteaz5. Metode pentru studiul individualittii
(1929).

In aceast perioad a pedagogiei romnesti se vorbeste

rnult de cresterea organica i de educatie integrala, (G. G. Antonescu) i nurnerosi pedagogi i chiar filosofi se aplicar studiilor
de pedagogie i psihologie pedagogici pentru a face sa inflo-

/ease o pedagogie a personalitatii. Personalitatea e conceputa

www.dacoromanica.ro

Conditiile politice si culturale

733

individualist, ca, inclividul nu devine oricare fel de personalitate

dupa alegere, ci devine personalitatea care virtual se gaseste de
mai inainte in aptitudm. ile lui mostenite"). Punctul de vedere al pedagogiei individualiste era desigur exagerat i aceasta
latura discutabila am semnalat-o n Limitete
educatier , (Vremea scolii, 1934).
4. Incepand Cu Anul 4933, dar cu creosebire in anul 1937,

se produc in Romania evenimente noui. In afarg, de tara, devine tot mai puternica lupta clintre cele doua ideologii: dintre
democratiile apusene, partizane ale libertatii individuale si ale
humanismului i dintre statele totalitare sustinatoare ale ideii
subordonarii individului si a desvoharii sale comunitatii nationale, care-1 transcende. In interior se produce o,recrudescenta a
luptelor dintre partidele politice, care pregateau tarii o situatie de

neliniste, fapt care determina o politica de autoritate. In fine,

noul razboiu european constitui un nou eveniment cu repercusiuni.
In viata pedagogica romaneasca.
Sub influenta acestor fapte, peclagogia romaneasca inre-

gistra o orientare noua. In sfera teoretica, inflorira preocuprile

pentru a intemeea o pedagogie a neamului roxnanesc: stnta unei
educatii care sa aiba ca obiect perfectionarea i instruirea poporului roman dupa datele i destinul sin. Din punct de vedere al
idealului e,ducativ, acum are loc tranzitia, cu deosebire prin

institutia Strajeriei (1934), dela ideea desvoltarii omului

ca individ la aceea a pregatirii lui pentru tara i Rege.
In publicistica pedagogica, noua orientare a educatiei, cu

intemeerea ei, o face mai intaiu C. R duIesc u-M o t ru, in

lucrarile sale Romanismul (1936) si Psychologie des rum&
nischen V olkes (Europische Revue, 1937). In ambele
dar cu deosebire in cea dintaiu, el arata preocuparea de a
cere o educatie care sa insenme tranzitie dela Romanul tip etnic
la Romanul tip etic. Din opera lui L. Blaga., Vasile Bancila a
ciutat si degajeze (cf. L. Blaga, Energie Romaneasca, 1937)
o pedagogie autohtona 0 alta incercare de intemeere a unei pedagogii romnesti e aceea a lui I. C. Petrescil c,are vrea
dea o baza sociologica. In fine, S t. B ar s n es cu incearca
rezolve aoeeasi problema (cf. Inv5tatorul roman contemporan
destinul neamului nostru, 1939), pornind dela teza ca un
popor are un dublu destin: imanent (actualizarea, sa in istorie)
si transcendent (o misiune), pedagogia nationala avand datoria

a le descoperi ia le servi deopotriva.

1) Cf. C. RcIdulescu-Motru, PersonaltsmuI energetic, 1927, Pag. 118.

www.dacoromanica.ro

'734

Directiile principale din pedagogie

CAP. II.

DIRECTIILE PRINCIPALE DIN PEDAGOGIA RO MANA CONTEMPORANA.1)

S'a inteles desigur din capitolul anterior, in care am indicat intre altele momentele principale din evolutia pedagogiei
romanesti dupa rzboiu, ca in campul ei nu se aude acum numai
o voce-, ca dimpotriva mai multe directii isi disputa influenta
asupra educatiei i colii noastre. S'a incercam acum a le caracteriza si totodati a cunoaste pe reprezentanth' lor cu opera si

conceptia lor. Inainte irisa de a intreprinde aceasta lucrare, cu

atat mai gingasa, cu cat ne referim la ganditori care inc lucreaza,
e necesar s subliniem mai intaiu criteriile de care ne-am orientat
la elaborarea noului capitol.
Am considerat ca e mai util din punct de vedere stiintific
prezentam pe pedagogii romani contemporani nu printr'o juxta-

punere, ci printr'o grupare pe directii sau curente. Dar, spre a

evita obiectiile cu privire la felul incadrarii lor, la clasificarea
pedagogilor romani ne-am condus de un criteriu obiectiv: pentru
-fiecare din ei am avut in vedere felul cum el concepe sau rezolva

marile teme ale oricarei pedagogii: natura educatiei, scopul

,mijloacele ei. Am cautat apoi s prezentam cu deosebire pe acei
pedagogi romani, care azi ocupa in stiinta i in invtamint lo,curi de mai mare raspundere.

a) Pedagogia experimentala.
Pedagogia experimentala e desigur cunoscuta. Ca idee centrala, ea vine cu formula ca pedagogia trebuie sa studieze desvoltarea psihofizica a copilului, cu metode tiinifice, cu precadere Cu
.metoda experimentala, in vederea descoperirii legilor evolutiei
copilului si a conducerei lui. Aceasta pedagogie incepuse a fi
cunoscut in Romania, inca dinainte de razboiu; totusi, ea a pro,dus influente ir; educatie abia dupa razboiu, fapt dealtfel lesne de
inteles. Pedagogia experimentala se infatisa ca o stiinta de date
exacte, de realitati; ea corespundea astfel directiei generale spirituale din primii ani dupa fzboiul mondial, cand lumea dorea
1) In prezentarea pedagogiei romane contemporane tinem s observam
ea' am fost precedati de Dr. H. Brandsch, Rumantsche Padagogen der Gegenwart (1936), clandu-ne o lucrare foarte ultra si scrisa cu mare competinta
.si caldura.

www.dacoromanica.ro

Pedagoga experimentalg. V. Ghdioneseu

735

fapte si manifesta chiar un refuz fa 16 de teorie, prin. cipii sildei.

In primii ani dup razboiu, pedagogia experimentala isi

exercita inraurirea ei in pedagogia si scoala romanease pe dou

di: prin traducen i (Alfred Binet: dei noi des pre copii, editia II-a, 1919; Ed. Claparde: Psihologia copilului ai pedagogia experimental, 1921; dr. M. Fleury: Corpul si sufletul copilului, 1920; Van Biervliet si altii: Spicuiri din
Psihologie ai pedagogie; Dr. P. Godin, Createrea copilului in
epoca acolarittii) i. prin studzi datorite lui V. Ghidio ne s c u,

Gh. Comicescu, Petr u Ilcus, D. Theoclosiu, I. Nisipeanu, Grigore Tabacaru s. a. Mai tarziu in jurul
anilor 1928-1931, nevoile de stiintifizare a pedagogiei romanesti au favorizat interesante cercetari de psihologie infantil.

V. Ghidionescu
In gandirea pedagogic. romneasca", V. Ghidionescu, profesor de pedagogie la Universitatea din Cluj, e cel mai important
reprezentant al acestei directii, opera sa infalisand o ad'eziune
total la pedagogia experimentan
Nascut in Iasi in anul 1878, V. Ghidionescu, dup ce si-a
in
terminat studiile in tara, le-a completat in strainatate
luandu-si doctoratul la Iena.
Franta, Elvetia si Germania
Reintors in patrie, el function un timp ca profesor secundar, apoi

din 1919, ca profesor de pedagogie la Universitatea din Cluj.

Opera stiintifica a acestui profesor roman e clestul de intins. si varian dar -Para sa consiste din lucrari de dimensiuni, ci
mai curand din stadii cu caracter informativ. Cea dintai lucrare
im. portant a lui V. Ghidionescu este Moderne pdagogische
Strmungen in Frankreich (1910), in care, dup o introducere
istorica asupra desvoltarii pedagogiei franceze, descrie cele patru
directii din acea pedagogie cu reprezentantii lor: curentul national

cu pedagogia lui A. Fouille, curentul clasic catolic cu F.

Brunetire, curentul modern cu F. Buisson si curentul psihologic
cu A. Binet. Ulterior el public dou. articole: Pedagogia atiintific at nouile reforme acolare (Studii filosofice vol. VI, 1911)
ai. Le systme des Ecoles primaires de Mannheim (Rev. Psych.

Bruxwelles, 1913). In Pedagogia stiintifica si nouile reforme

scolare" (1911), Ghidionescu examineaza conceptul de pedagogie

stiintifie si descrie cateva institutii noui de educatie de care

se arata' incantat (scoala din Wickersdorf a D-rului Lietz,
sistemul de educatie al lui Berthold Otto din Grosslichterfelde);
www.dacoromanica.ro

V. Ghiclionescu

736_

In a doua lucrare: sistemul scolar din Mannheim al Dr-ului Sickinger i coala in aer liber. El cere ca i in Romnia s se fac

cercetri proprii pe care s se intemeeze o reform scolar...

Cea mai de seami lucrare a lui V. Ghidionescu este

Introducerea in Pedologie 4 peclagogia experimcntala (1915). Ea
reprezint o colectie de 18 prelegeri, tinute corpului didactic din

Bucuresti in anii 1914 6 1915 ipublicate in vederea popularizarii ideilor de pe,dagogie experimented.. Dup rizboiu, el public5. Igiena iScolarului (Cluj 1924), in care trateaz despre stadiile principale de desvoltare ale copilului (desvoltarea fizic
psihie a copilului, igiena copilului, imbremintea, hrana, cantina
scolan, igiena locuintei, internatul, jocul, grdina de copii, Koala
ei din punct de vedere sanitar, ingrijirea i intrirea

copiilor, etc.).
In 1928, el publica Experimente in vederea etalonarii
testelor de inteligenth pentru copiii romani- (in colaborare cu
Gh. Comi cesc u), spre a stabili testele pentru copiii romni
dela, 7-71/2 ani iar in 1935: Idei i metode noui In educatia
copiilor lela 3-7 ani, cercetnd educatia copiilor dup
Montessori, Dcroly 6 coala mamelor din Franta 6 conchi-

zand ca toti copiii din Rornnia s urmeze intre 3-7 ani la

grdina de copii, care s se caracterizeze la rndul ei prin
mai mult libertate 6 mai multa atentie la initiativa copilului.
Deosebit, V. Ghidionescu a mai scris un insemnat numr
de studii i articole in reviste romfinesti 6 strine: Der Zur
dand des Schulwesens in Rumimien (Intern. Zeitsch. fiir Erziehungswissenschaft,An. I. c. 11 1931-1932); L'clucatiorz du
caratre morale (Pour l're nouvelle, 1933); Pregiilirea pro fesional a corpului, didactic secundar, (1934); L'volution des va-

leurs dans l'ducation morale en concordance avec le dveloppement psychologique de enfant. (Pour l'Ere nouvelle 1935).
enseignement publique en Roumanie (Revue Intern des Etudes

Balcaniques (an. II, T. I, 1936) etc.

Dupia Ghidionescu, pedagogia e un complex de disciplini, pe

care ni-1 putern reprezenta sub forma unui arbore cu diferite

grupuri de ramuri-. La ridacina intregului organism pedagogic
se afl studiti copilului sau pedologia care cuprinde patru eapitole
insemnate; a) Biologia 6 antropometria infantil, b) Psihorogia infantila, c) Psihologia comparat, d) Patologia Mantil.
Partea de miiloc a arborelui peclagogiei Il formeaz5. 'alt
grup de ramificatii ce poart numele comun de pedagogie experimentalii:_ a) psihologia pedagogie (psihologia experimenta15.),

www.dacoromanica.ro

V. Ghdionescu

737

b) Didactica general:a i speciala (metodologia, psihologia. pedagogica), c) igiena scolar. i d) Pedagogia. patologica (patologia,
psihopatologia infanfila), Ea (pedagogia experimentala) constitue partea din mijloc, sau trunchiul arborelui intre pedagogia filosofica i pedologie. In varful arborelui, V. Ghidionescu aseaza
pedagogia filosofio' formata din a) pedagogia istorici, b) peaagogia sociala, c) metodologia i d) teleologia (Morala, Filosofia
religiei, Estetica i Logica).

In rezumat, V. Ghidionescu concepe pedagogia formata

din trei parti: 1. Pedologia sau studiul copilului, 2. Pedagogia experimentala si 3. Pedagogia Filosofica. Aceste diviziuni
cu arborele pedagogiei, autorul 1-a construit atit pentru a cla-.
rifica notiunea pedagogiei, cat i pentru a indica evolutia acestei stiinte. Dupa V. Ghidionescu, mai intAiu au aprut disciplinele din varful arborelui i apoi radacinele i trunchiu11).
Mai imam, un num'ir clestul de mare de filosofi, incepnd din{
cele mai vechi timpuri, au emis idei, conceptii sau chiar sistema
peciagogice. Din speculatiunile lor asupra universului, asupra
lumei i rostului omenirei, ei au scos norme, adica au propus
scopuri si au aratat metode pentru cresterea i instructiunea copiilor" 2).

Raclacina arborelui pedagogiei o formeaza

dupa V.
pedologia, pe care o clefineste studiul copilului
dintr'o pluralitate de puncte de vedere i obtinut pnia metode vaGhidionescu

riate- 3) si o considera o disciplina de sine statatoare-, dar

careia de fapt numai interesul pedagogiei i-a dat nastere- i i-a
asigurat un loe fundamental In organismul pedagogiei" 4). Trunchiul arborelui 1'1 formeaza peclagogia experimentala, din care
fac parte alaturi de didactica, pedagogia. patologica, psihologia
pedagogic-a i igiena scolara.
Sunt ganditori, cari incearca sa reduca pedagogia la una din
cele trei parti sau chiar numai la filosofia sau istoria pedagogiei;
acestora V. Ghidionescu le raspunde ca de fapt, niciuna din acaste trei grupe constitufive ale ei, nu poate sta independenta, una
de alta, tot atat pe cast nici una din subdiviziunile sau rammile
kir, nu poate reprezenta intreaga sfera a activitatii pedagogier 5).
Dar desvoltarea pedagogiei ca fiinta poate fi de mare im1) Introducere In Pedologe..., pag. 13.
23 Ibidemo, pag. 13.

Ibidem, pag. 19.

Ibdem, pag. 21.
Ibidem, pag. 23.

www.dacoromanica.ro

47

738

V. Ghidionescu. Pedagogia morala

portant, and noile ei achziti sunt difuzate in masa educatorilor

folosite in practica scolara; altfel toaa munca tiintific rmne

In zadar. Ori tocmai aceasta e si marea grija a lu V. Ghidionescu ca teor-ia s nu rkn.e numai teorie-, ca nu cumva practica s evite a se alimenta rational din stiint61).
Cu exceptia consideratiilor generale, pe care le-am prezentat

pan`a aci, restul lucrrii lui V. Ghidionescu Introducere in pedologic i pedagogia experimerdalr este de fapt un lant de
lectiuni de pedologie i pedagogie experimentala, and in rezumal

o sintez a cercetrilor lui A. Binet; E. Meumann, Messmer,

Demoor, Zoliner si alii. Cu ea, autorul se situeaz in grupa acelor gnditori, care, in frunte cu Meumann, Binet si Lay, considerau pedagogia o stiinta a educatiei, bazat pe studiul copilului
acielor de invtmnt2). Raportata la scoala i pedagogia romneasch, lucrarea lui V. Ghidionescu are crteritul de a le fi dat
cea dintaiu informatie amnuntita despre marea pedagogie a epocii

care precede rzboiul mondial.

In dorneniul pedagogiei experimentale noi contributii stiintifice s'au mai adaugat prin G h. Comces c u, Raportul dintre
iniuitie si abstractie in inviita mat (1929), P. Ilcu, Inteligenta cop:lului (1926) D.

Theodosiu, Pedologie

(1926),

. a..

b) Pedagogia moral.
Pedagogia morala reprezinti acel curent pedagogic care
vede in educatie o mare actiune pentru moralizarea vietii, o actiune de intrire a vointei si sentimentelor morale, acordand educatiei morale primul rang intre celelalte. Ea e sub unele aspecte
prelungirea pedagogiei herbartiene, care proecta ca scop al edu-

catlei Die CharakterstOrke der Sittlichker.

In publicistica romaneasca de specialitate, ac'easta pedagogie
se manifesta in mod foarte influent mai ales in prima decad dupa
rasboiu i e reprezentata prin traducen i
prin opere originale.
Printre cele dintiu trebuesc mentionate traducerile din opera pe-.
dagogului german F r. W. Foerste r: Cartea Vieth, lndrumarea
vietii, ,Scoala
Caracterul numirnd fiecare mai multe editii
flind adesea date ca lucrri de interpretare elevilor scolilor normale din ultima clas eau folosite in scoala secundar, mai ales in
Ibzdem, pag. 30.

Cf. St Birscinescu, Unitatea Pedagogiei contemporane, ea stiint,

pag. 112-117

www.dacoromanica.ro

G. G. Antonescu

739

cursul inferior, pentru interpretare la oree de ditigentie. In general, Foerster concepe educatia ca un mare proces pentru realizarea personalitatii eroice, reduce rolul educatiei fizice, da
o atentie deosebita educatiei sociale i acordi primul rang educatiei morale1). Un timp, cu deosebire intre anii 1921-1930,
ideile i conceptia sa pedagogica au avut in scoala i educatia
tineretulu: roman o influenti vie si fecunda.
Dar pe,dagogia moral-a este reprezentata in Romania
prin opere originale, in fruntea carora stau de sigur acelea, ale.
profesorulu: G. G. Antonescu dela universitatea din Bucuresti
opere care justifica afirmatia ca in pedagogia' romAneasci
se distingc i acea directie denumit pedagogia morala.

G. G. Antonescu
Activitatea de pedagog, el a inceput-o inca inainte de rasboiu, in calitate de conferentiar de pedagogie la Universitatoa din
Bucuresti; totusi, intruca operele lui principale au ap`arut clupi

rasboiul mondial, el trebue privit ca apartinand epocii postbelice.

1. G. G. Antonescu, fiu de mosier, s'a da'scut in 1882,

In comuna Antonesti din judetul Teleorman. Dupa terminarea
studiilor in tara., el le-a continuat in strainaate la Universitatile
din Leipzig si Berlin, unde a aucha' t profesori vestiti ca Wundt,
Volkelt, Heinze si Paulsen, luandu-si doctoratul cu mentiunea
,,magna cum laude-. Din Berlin, el se duce la Jena unde audiaza

pe W. Rein, pedagogul cel mai pretuit al acelei vremi. Reintors in tara, el depune examenul de docena, pentru ea in
1920 sa fie numit profesor de pedagogie teorefica la Universitatea din Bucuresti; citiva ani el a mai functionat ca
profeso- de psihologie, logica i pedagogie, la Academia Comer-

cial. din Bucuresti. El e totodata director al Institutului Pedagogic Roman.

G. G. Antonescu e un pedagog productiv; pani in prezent

el a publicat numeroase lucrani studii, unele de dimensiuni
cladite lent; altele de un caracter actual si informativ, isvorite
din nevoia de a lamuri cercurile scolare i culturale cu preocupiri
pedagogice asupra diferitelor probleme, principii sau directii educative; a treia grup: din trebuin(a aniversrilor festive. Din

prima grupa fac parte: Pedagogia Generala (595 pg., 1930);

1) Cf.
1926.

t. Ba'rscInescu, Friedrich Wilhelm FOrster, sinteza doctrinal.

www.dacoromanica.ro

740

G. G. Antonescu

Zstoria Pedagogiei. Doctrinele fundamentale ale pedagogiei mo-

deme (1927); Pedagogia contemporana (1935); Din problemete pedagogiei moderne; Educatie i cultura (1935): Herbert
Spencer i pedagagia utilitarista. La acestea trebue sa adaugam

lucrarea Antologia peclagogica (din care *la in prezent au aparut 2 volume) publicata in colaborare cu V. P. Nicolau (1938
si 1939).
Din a doua grupa fac parte studiile Pszhanaliza i ducatia;
Baza pedagogica a organizarii Invatamantului (1924); Organizarea Invatamiintului (in colaborare cu I. I. Gabrea, 1929);
Problema educatiei morale; Bacalaureatul; Invatamantut secundar
Universitatea; Invatatorul i cultivarea satelor; Educalia morala in fconla romiineasca; Un institut pedagogic roman. Din a
treia grupa de lucrari fac parte: Pestalozzi i Educatia poporuhii

(1927); Goethe, Filosof i pedagog (1932); Spiru Haret

ca pedagog (1934) etc..
Deosebit, G. G. Antonescu publica in Revista generala a
Invatamantulur numeroase studii i articole in legatura cu diferitele teme ale pedagogiei i colii, aducand in taate idei dare si
pline de interes, ca de ex.: Cultura Fi Personalitate (1936); Eda catia religioasa in cadrul educatiei integrate (1936); Cum trebue
sIi studiem Istoria Padagogiei (1936); Criza invatamntului ronninesc (1937); Imperativa! momentului (1938), etc. etc..
Toate aceste lucrari se caracterizeaza printr'o expunere limpede i sistematica incat ele s'au citit cu usurinta, constituind

astfel o literatura pedagogica romaneasca foarte tispAndit.

2. G. G. Antonescu e un ganditor, pe care 1-am mai caracterizat i alta data 1): un pedagog a carui ganclire se incadreaza In
pedagogia dela sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul seco-

lului al XX-lea; in pedagogia aceea careia ii apartin P. Barth,

Otto Willmann i altii. Aci s facem un pas mai departe pentru
a adnci gandirea a.cestui activ si fecund profesor roman si a o
caracteriza si sub alte aspecte.
G. G. Antonescu concepe pedagogia ca stiinta educatiei sau

mai precis ca o stiinta normatima a educatiei. Pedagogia

observa el
este stiinta care, bazandu-se pe cunoasterea naturii omenesti i inand seama de idealul catre care trebue sa
tut' da omenirea, stabileste un sistem de principii,dupa care se va'
1) Cf. St. Bdrsnescu, Unitatea Pedagogiei contemporane..., pag. 304
307 si Politica culturii, pail. 218-220, 234-235, 264-265.

www.dacoromanica.ro

G. G. Antoneseu

741

Indruma influenta intentionat a educatorului asupra celui de

educat". 1) Printr'o astfel de definitie, el reprezint pedagogia
clasic intelectualisa, plus o concesie fatl de pedagogia' experimen-

pe cunoasterea naturii omenesti"). Despre atal

ceasta, el observ: constient san inconstient (pedagogii experimentali) construesc cu acela material si de multe ori ajung
Ja aceleasi rezultate. Voiu cita un singur
(lupa alte metode
exemplu: s'a fcut o serie intreag de experiente, s'a pierdut d'eci
clup metoda nota
mult vreme i munc, pentru a se dovedi
un adevar necontestat, incontestabil si de mult consacrat:

c6 vorbele, care au o legaturg iogic intre ele, se memoreaa

mai bine decat cuvin' tele lipsite de once leg5.tur. tipic". 2) Si in
concluzie: oricine va arunca o privire asupra cercetrilor noui
pedagogie experimentak va gsi multe exemple in felul acesta".
Insusi planul general al pedagogiei indic aspectul mentionat,

cgci G. G. Antonescu cerceteazi notiunea educatiei, problema

educabilitatii, valoarea pedagogiei ca stiint, si metodele ei, in
primul capitol intitulat Probleme introductive, dup care in
alte capitole studiai idealu1. educatiei, educatia intelectual
si educatia morak, plan care se intilneste in tratatele de pedagogie clasic.

Urmarea fireasc a ,acestei conceptu- despre pedagogie e

conceptia lui G. G. Antonescu clespre educatig; intr'insa el vede,

ca toti pedagogii care fac tranzitia la pedagogia nona, o influenta' intentionat, care urtnreste fie desvoltarea insusirilor naturale ale copilului, fie s transmit bunurile culturale ale generatiei vechi. Aceasa influent intentionat este ceeace numim e-

Totusi G. G. Antonescu depaseste pe I. Gvsinescu prin faptul cg el vede functia educatiei intr'un chip mai
nou: in procesul de reinoire a organismului social. Dupg prerea
noastr.
observa prof. Antonescu,
principiul care ar treclucatie". 3)

bui s" inspire intreaga conducere i directionarea invitmtintului

ar fi ceeace denumim scoala formativ-org,anicist."1) Accasti

conceptie noug, el vine s'o precizeze mai departe prin termenii:
,,Cnd vorbim de scoala formativ avem in vedere o scoal organicista care tinde a recunoaste si a respecta, conditiunile inCf. G. G. Antonescu, Pedagoga Generala, pag. 14.
Cf. G. G. Antonescu, Pedagogia treeutulu fattt de Pedagoga nota.
Revista GeneralA a Invtilmintulu, anul VII, pag. 583-584.
Cf. G. G. Antonescu. Pedagogia Generali, pag. 10.
Ibidem, pg. XVI.

www.dacoromanica.ro

742

G. G. Antonescu

terne, organice ale sufletului individului, ale elevului". Noua

interpretare a educatiei este inrudita cu aceea din pedagogia lui

O. Willmann,dupa care printre analogiile cele mai radnice i mai
inteligibile la care a dus nevoia de a face imaginabile fenomenele
lurnii morale prin intermediul celor fizice se numara i compararea societatii umane cu corpul viu".1)

Dae staruim mai departe asupra conceptiei lui G. G.

Antonescu despre educatie, mai ales daci nu ne raportar" n la
capitolul respectiv din tratatul sari de pedagogie, ci la introdu-

cerea, cu care el incepe volumul, sub titlul Koala care ne

trebue", aflarn noi precizari pline de interes, ale gindirii sale.
Prof. Antonescu vrea o educatie formativt, in sensul ca el
dore0e nu o coal care sa informeze, sa transmita elevilor
un quantum de material cultural de diferite categorii
moral, estetic, religios
a. m. d." , el cere o scoala forinativ, preocupata sa formeze spiritul elevului ...sa actualizeze
potentialul psihic, pe care Il gasete in natura individuala a
elevului". In fine, Antonescu cere o educatie formativ-organicista,

In sensul ca el considera sufletul omenesc nu o piatra ce poate

primi orice forma", ci un organism viu", care se desvolia

dinlauntru i care primete influentele noastre numai cu obligatia

ca ele sa se subordoneze unor conditiuni interne, indicate de

insui organismul caruia ne adresam" 3).
Adoptncl aceasta conceptie despre educatie, Antonescu,
pe lnga faptul ca se situiaza pe pozitia pedagogiei individualiste, fixeaza educatorului un anumit rol: de botarrist sau gradinar, care cauta parnAntul cel mai bun pentru planta sa"; de ora

care 5tic ca din planta aceasta nu poate face once vrea el i

c toate masurile, pe care le ja, nu vor avea efectul dorit decAt
daca se vor subordona conditiunilor interne organice ale plantei
respective"; ...aceasta adaptare a operii de educatie la individualitatea psihica a elevului este o conditie sine qua non pentru
reuita operei de formare spiritual& In sensul acesta prin urmare intelegera noi o coala formativ-organiciste 3).

Prin astfel de idei, prof. Antonescu se afirma' in mad

hotarit ca partizanul unei pedagogii conceputa in spirit individualist, liberalist si organicist.

Dup ce a fixat acest principiu care s'A fie pentru inva0. WzlImann, Didaktik als Bildungslehre, 1923, pag. 1.
Pedagogia Generalii, pag, XVII.
Ibidem, pag. XVIII.

www.dacoromanica.ro

G. G. Antonescu

743

tamantul nostru ceeace este radian' a pentru un arbore-, prof.

Antonescu indica modalitatile lui de aplicare in diferitele educatii

speciale, facand cu acest prilej interesante si juste consideratii

pedagogice. Astfel, raportandu-se la educatia intelectualii, el

propune o reducere a numarului de elevi- (pe clase) si nu un

examen de bacalaureat, care sa controleze cunostinte'e, ci unul
de maturitate, care s controleze maturitatea de judecata"; sim-

plificarea programelor si un profesor-educator, nu un fel de

erudit in miniatura, care s fac un fel de negustorie stiintica-1); iar, ca urmare, el reclam o ins titutie nou pentru pregatirea acestui corp didactic nou: ,o scoa16 normala superioarr 2).
Veden i interesante si drepte aduce prof. Antonescu i in
reflexiumle sale asupra educa.tiei morale. Mai intaiu, el tine s
observe c sistemul practicat azi in scoala romaneasca, pentru
a asigura disciplina e un sistem cu dubla tendint; represiv i
de constrngere; contra celor care comit acte rele, intervin mij-

loacele de reprimare; iar cand elevul trebue s fac anumite

acte Il constrAngem. Acestui sistem cu dublu aspect, intruck

nu educ, el Ii opune pe acela al convingerii, care s realizeze

disciplina libera, adica vorn incerca sa determinam pe elev la
executarea unor anumite acte prin convingere, iar trecerea dela
convingerea de a voi la executarea actiunii se face apeland la
ceeace s'a numit in timpul din urma elementul eroic al sufletului
omenese. Sistemul preconizat pentru educatia morala are multe
avantagii; prin el organismul se intareste contra primejdiilor vietii,
cci inarmandu-1 pe elev s lupte el insusi contra faului moral

din el, contra microbilor morali ...va fi deprins s dea lupta

sa invinga" 3).

Dup ce observa ea in sfera educatiei religioase isi g5.sete aplicare acelas principiu al convingerii, prof. Antonescu
rezolva problema educatiei estetice tot din punctul de vedere
formativ-organicist, in sensul c o concepe ca un proces de
continua trezire a tendintelor latente de creatie ale spiritului
nostril- 4), cat si pe aceea a educatiej nationale, in care vede
o forma de educatie social, care-si propune sa realizeze o
legatura organie intre indivizii aceleiasi natiuni, cu ajutorul
unor elemente ca traditia, rasa, obiceiurile si limba5).
Ibrdem. pag. XXI.
Ibidem, pag. XXIII.
Ibrdem, pag. XXVI.
Ibzdern, pag. XXIX.
IbIdem, pag. XXX.

www.dacoromanica.ro

G. G. Antonescu

744

In cadrul pedagogiei sale, G. G. Antonescu da o atesatie

deosebita educatiei morale cu motivare?. ca, nu putem in prima
JiMe s. facern stlinf pentru stiinta, ci trebue s fim activi din
punct de vedere stiintific in serviciul idealistnului moralei crestine
idealismului popular". Intalnim aici ideea care Il apropie

pe autor de conceptia pedagogica reprezentati de Fr.

W.,

Foerster, Dealtminteri pe acest ganditor german, el 11 citeaza cu

predilectie, ceeace probabil a determinat pe Dr. H. Brandsch,

sa observe ca in educatia =rala, care pentru Antonescu sta in

mijlocul intregului sistem de educatie, el se declara, ca rezervele
necesare, ca un fel de adept al curentului initiat de Foerster".1),
Idealul educa.tiei, G. G. Antonescu Il vede in personalitate,

telul ultim catre care trebue s tind cultura". Analizand

omul creator de valori culturale si 2) personalitatea morada, el se declara pentru sensul
al doilea, ca motivarea ca, nimeni nu poate sa conteste ca tatua
ceasta notiune, 1) personalitatea

cea mai valoroasa a ifiMtei omenesti este constiinta morala..." Si

atunci, nu poti s treci ca vederea acea conceptiune asupra personalitatii care pune accentul asupra elementului moral si care se

numeste personalitate moralr. As zice deci ca personalitatea

morala este creatia de sine prin prisma comandamentelor sale
morale" 2).

In clidactia G. G. Antonescu este in buna parte un herbartian. Spre aceasti concluzie ne indrumeaza atit atentia deosebita pe care el o da capitolului educatiei intelectuale
care la
ber bartieni a ocupat n pedagogie un spatiu deosebit de mare
cit mai ales conceptia sa despre planul de leche. 3) G. G. Antonescu, pe lar'

faptul c propune un plan tip, cu trepte formale,

el foloseste o nomenclatura de o coloratura reiniana: 1. Pregatirea aperoeptiva, 2. Expunerea sau tratar-ea datelor concrete.
3. Asociatia, 4. Generalizarea notimulor abstracte si 5. Aplicarea lor.

Pe langa Pedagogia Generalr, G. G. Antonescu a publicat o serie de lucrari ca caracter istoric. In Istoria Peclago'giei, el urmeaza o tratare tipica: ca i Ziegler, porneste dela Renastere; in tratarea materie. procedeaza cronologic i biografic
staruind asupra marelor personalititi- pedagogice; in fine gindirea lor pedagogica. o precede expunerea cugetarii filosofice,
Cf. Dr. H. Brandsch, op. cit. pag. 25.
Cf. G. G. Antonescu, Cultura' si personalitate, Revista Generala a
Invtamantului, 1936, pag. 3, 7, 9, 17.
G. G. Antonescu, Pedagogia Generala, pag. 390 si a.

www.dacoromanica.ro

G. G. Antoneseu

745

cu miotivarea justa ca o despartire a pedagogiei de filosofie ar

avea consecinte pagubitoare, intrucat pedagogia are nevoe de filosofie atit la stabilirea scopurilor, cat i la aflarea mijloacelor
realizare a lor-. Dr. H. Brandsch observa ca aceasta lucrare
.nu aduce constient .nici o sinteza istoricr, ci se termina prea

devreme, la H. Spencer.1) Dar adevarul e ci ea se completeaza cu alte lucran.' pe care G. G. Antonescu le-a publicat
ulterior. Atat prin aceasta lucrare cat i prin cele simitare de
istorie a pedagogiei, G. G. Antonescu se arata credincios principiului c noua pedagogie trebue sa se cladeasc pe rezultatele

celei vechr. In Cum, trebue sa studiem Istoria Pedagogiei(Rev. Gen. a Inv. 1936, p. 256), el preconizeaza contactul
cu operele originale ale -marilor pedagogr, fixand patru conditii
pentru a aprofunda istoria pedagogiei: 1. lectura textului original a principalelor opere de pedagogie; 2. tot sisternul pedagogic sa fie raportat la miscarea intelectuala a vremu-; 3.
pentni a intelege mai bine un sistem pedagogic, trebue s cunoastern mai intaiu sistemul filosbfic al pedagogului ce se stuiliaza; 4. trebue s insistam asupra valorii actuale a sistemelor
pedagogice.

In 'Pestalozzi i educatia poporului- G. G. Antonescu

scoate In evident ca ideal de educa.tor pe acela reprezentat de
Pestalozzi care urmaria o inaltare a neamului prin culturalizaTea intensivA

i extensiva a maselor populare-.2) In Herbert

Spencer fi educatia utilitarista, el critica pe filosoful englez, obiectnclu-i c n'a dat destula important:a' educatiei puterilor sufletesti i ca n'a accentuat valoarea specialitatilor artistico-literare.
In Organizarea intltamantului, pe care a lucrat-o cu I. I. Ga-

'brea, pe baza lucrarii similare a Biroului International din Geneva (L'Organisation de l'Instruction Publique dans 53 pays),
refera asupra organizarii scolare din 28 state. In Psihanaliza si

eclucatia, lucrare cu caracter de popularizare'''), el pune in

evidenta nevoia de a cunoaste subconstientul scolarului, pentru a-1
putea educa conform cu caracterul sau. In Din problemele pedagogiei moderne ia afitudine contra modelor in pedagogie, examineaza educatia morala i estetica, apara pedagogia trecutului
fata de cea nou 5i face elogiul individualitatii si al formarii ca-

racterului moral. In Studzi asupra educatiei morale si estetice",

Cf. Dr. H. Brandsch, op. cit. pag. 24 si 49.
Cf. G. (./. Antonescu. Pestalozz 5i Educatia poporului, pag. 13.
Cf. Dr. H. Brandsch, op. cit. pag. 22.

www.dacoromanica.ro

746

G G. Antoneseu. Pedagogia urnanista

el sustine eclucatia caracterului si vede in educatia estetica un

mijloc pentru educatia moral. Din toata aceasta lucrare, G.
G. Antonescu apare ca un reprezentant al pedagogiei morale.

G. G. Antonescu s'a ocupat i de probleme privitoare la

reforma nvtmntului i in cadrul lucr'rilor publicate, el a
facut propuneri interesante. Astfel pentru pregatirea profesorilor
secundan, el a cerut infiintarea unei scoli normale superioare,1)

un control mai bun si o indrumare centrala pentru scoal, pe

scurt o descentralizare administrativa scolar a si o orientare peda-.
gogica centralizata. In ceeace prive* organizarea liceului, el
se arata sustinator al liceului unitar, 2) in care accentul activittii

didactice s nu cada pe cultura materiala; admite un examen de

bacalaureat care ins6s ala ca obiect nu controlul cunostintelor
In detaliu, ci un control sintetic al cunostm. telor si un control al
culturii nationale romanesti Fata de scoala normala, el ja pozitie
facand dona' propuneri; dublarea numarului invatatorilor si acordarea pentru invatatorii distinsi posibilitati de a urma, dupa
termin. area scolii normale, o scoala de grad superior. In ceeace
priveste reformele scolare, G. G. Antonescu se prezinta ca

un spirit moderat, iar in ceeace priveste iesirea scolii din eriza,

el o vede intr'o armonizare a practicei cu stiinta. 3) G. G. Antonescu, care pana in prezent e cel mai important
reprezentant al pedagogiei morale in RomAnia, a facut scoala

In sensul ca a grupat in iurul sau un numar de tmeri activi,

dintre care cei mai cunoscuti sunt I. C. Petrescu, I. I. Gabrea
si V. P. Nicolau. Acestia au dat la iveala publicatii numeroase.
Primii doi, avand o activitate foarte bogata, si-au indreptat privirile cu precadere spre problematica pedagogic6; ultimul: spre
istoria pedagogiei.

c)Pedagogia umanista.
Pedagogia umanista, caracterizata mai sus si reprezentata in
perioada anterioara prin I. Gavanescu continua' si in epoca

postbelica, cand acestui Nestor al pedagogiei romanesti- i s'a

alaturat elevul ski C. Narly, profesor de pedagogie la Universitatea din Cernauli.
Cf. G. G. Anfonescu, Pedagoga contemporan, pag. 99, 104, 107.
Cf. G. G. Anfonescu, Educatie si cultura, nag. 75.
Cf. Dr. H. Brandsch, op. cit p. 49 si 50 41 G (i. Anfonescu, Criz&
Invatamantului Romanesc, Rev gen. a invat , 1937, pag, 86 51 245 51 a.

www.dacoromanica.ro

LGAIrgriesm

747

L Givinescu
I. Gavanescu a activat timp indelungat i dupa rasboiul mondial pana in anul 1932 ca profesor de pedagogie la Universitatea
din Iasi. In aceasta epoch', el tipareste in editii noui i revazute

unele din lucrrile sale anterioare: Etica, Pedagogia generala

Istoria Peclagogiei i publica cateva studii noui: Educat,a eroie

(1928): Pedagogia Miktans (1932); Pentru educatia morale,

(1932) si diverse articole. In aceste lucrari, gandirea pedagogica
a lui I. Gavanescu e in linii generale aceeasi pe care am prezentat-o mai sus. Fac exceptie unele plusuri de capitole i adaptari
impuse de progresele psihologiei varstelor, uncle adaptan i la pedagogia scolii active si unele accente mai pronuntate asupra educatiei
nationale
adich o serie de elemente care nu schimba caracterul
gandirii sale indicat mai sus.
Cel mai interesant studiu, pe care I. Gavanescu Il publica

in aceasti noua perioada este Orientarea culturei

i educatiei

nationale in lumea nova de dupi razboie (Bul. Sem. Ped.

Univ. 1922-23, An. I, No. 2, P. 3-64), in care

el i5i

pune o problema de-o mare insemnatate si aduce o solu tie,

care merifc't o atentie deosebita. Ca si imediat dupa rasboiul
monciial, spiritul romanesc simtind i azi in mod intens trebuinta
de a se lamuri incotro, spre care idealuri indrumarn desvoltarea
culturii noastre, socotim util s prezentam cu oarecare detalii
conceptia profesorului iesan, expusa in aceasta lucrare.

Incepandu-si studiul mentionat, prof. Gavanescu indica mai

intAiu necesitatea lui, pe care o fixeaza in termeni Lisa: La

cand
observa el
manie cotituri de drum ale istoriei
perspectiva se schimb cu totul, cand privelisti i orizonturi noi

se dufasoara inaintea ochilor, cand popoarele sunt puse in

fata uncr rspntii necunoscute pana atunci, cu imperativul categoric al necesitatii de a hotari numai decat sa apuce o cale
sau alta, se impune o privire de orientare generala in raporturile
caracteristice ae momentului. Si niciodata ca acum, dupa razboiul
mondial care a sguduit intregul organism moral si material al
omenirii si a schimbat fata lurnii, in unele prti luminand-o
inaltancl-o, in altele scufuncland-o in haos i ruina, niciodata
ca acum nu s'a simtit mai mult nevoia unei reculegeri serioase,

pentru regasirea firului desvoltarii istorice sau pentru fixarea

www.dacoromanica.ro

I. Gvnescu

748

unor noi puncte de reper- in vastul orizont ce-si

cleschide

rascrucile inaintea noastra-1).

Odata fixata necesitatea revizuiru- idealurilor educatiei",
prof. Gavanescu isi pune, in pragul unei vieti noui a neamului

si a lumr, patru probleme: 1. daca se mai poate vorbi de-un

ideal national? Ce forma ja si ce continut primeste 2. Care
trebue sa fie afitudinea poporului roman fata.' de populatiile
streine convietuitoare cu el? 3. Care trebue sa fie atitudinea
noastra fata de cultura latina si anglo-saxona deoparte si de cea
germana de alta parte? 4. Problema ridicarii culturale i materiale a poporului nostru2).
Dupa ce desface tema orientarii i educatiei nationale",
in aceste patru probleme, I. Gavanescu mai intreprinde inca' o
lucrare prealabila: studiaza insusirile caracteristice ale natiunii
romane ca directive in formularea idealului"). Cu aceasta ocazie, el ofer4, alaturi de alti ganditori romni, o noua incercare
de psihologie etnica.
Ceeace caracterizeaza sufletul Romanilor, dupa profesorul
iesan, sunt: simtul politic (intelegand prin el bunul sirnt, omenia,
simtul dreptatii si al echilibrului fortelor sociale"4), toleranta
pe care o gAsim statornic in raporturile poporului roman cu
alte neamuri", ospitalitatea, mila, cavalerismul, si I. Gavanescu,

consider:and aceste cafitati podoaba moralr a sufletului ro:

mnesc, cere sit le cultivam i sa le ferim cu grija d influentele

rele ale unora din populatiunile cu care convietuesc Romanii.

Rand pe rand, I. ,Ga."vanescu examineaza apoi in studiul su

fiecare din cele patru probleme i formulea' za solutii, pe care,

chiar daca nu le putem accepta in ansamblu, le gasim bazate
pe o sustinere plina de calclura.
Rspunzand afirmativ la problema posibilitatii unui ideal
national, I. Gavanescu 11 vede in uraficarea sufleteasca nationala.'", care se poate ajunge prin consolidarea uniriisi cu ingaduirea particularitatilor vremelnice" 5).

In ceeace priveste problema raportului Romanilor cu minoritatile etnice, I. Givanescu face mai intaiu o distinctie justa

necesara c sunt unii cari au, in afara de statul roman o

natiune cu un stat i altii cari n'au nicaieri un sta.t etnic"; apoi
Op. cit. pag. 3.

Ibidem, pag. 4-5.

Midem, pag. 12.

Ibidem. pag. 13-14.

Ibidem, pag. 19 si 21.

www.dacoromanica.ro

1. Gavnescu

749

el conchide &A formula cea mEti justi a acestei chestiuni e aceea

a actiunii pentru o intelegere reciproea... Realizarea ei i apare

ca posibili intruca poporul romin a fost ingduitor fati de

strain' ii din tara lui-1), i crede c ar fi de dorit ca, la rindul_
lor,

streuui s contribue a se infiripa in spiritul lor ideia

unei convietuiri pasnice i prietenoase.

Dar problema cea mai de seami, care constitue dealtminteri centrul intregului studiu, e a treia: aceea a orientirii culturii
educatiei romnesti. Analizand-o, I. Gvinescu giseste c

rezolvarea ei trebue s ia in consideratie trei preocupiri esentiale i anume: 1. pistrarea caracteristicei nationale a insusirilor
morale, capabile si ridice valoarea. neamului; 2. evitarea influentelor perturbatoare ale procesului de cristalizare curat a tipului etic; 3. cutarea acelor inruriri care, prm omogeneitatea
tendintelor, pot indruma desvoltarea sufletului etnic si-1 pot
ajuta a cistiga aptitudini folositoare noui...2). Angajndu-se
rezolve aceasti problem a orientirii culturii i educatiei noastre, profesorul iesan face mai intiu unele reflexiuni deosebit
de interesante, scriind printre altele 6'. una din formele datoriei

de a-ti pistra individualititea etnici in ce are ea mai inalt,.

ca insusiri morale superioare, este a le feri, pe ea posibil,
de contactul mai inclelungat cu acele suflete etnice striine, a
cHror inferioritate sau riticiri pot tulbura evolutia normal a
tipului su nationaP3), cu observarea: ce pot s castige bunele
tale insusiri i dispozitii dela un popor la care nu se gsesc cleat

contrarele lorr 4).

Dintre diversele directii, spre care se poate orienta cultura
noastri, dou sunt supuse de prof. Givinescu unei analize deosebit de atente si, dup pirerea noastr, cu o pasiune, care
impinge spre concluzii exclusiviste: el doraste si sus tine ca

necesari o fermi. orientare a cultura i educatiei romnesti

spre cultura latin i anglo-saxoni exclusiv, respingnd cu o
argumentare prea insistenti once orientare spre cultura germani.
$i, fandci in tara noastri a existat IncA din veacul al XIX, o
real orientare spre cultura gerrnan prin elemente prestigioase
ca M. Koaniceanu, T. Maiorescu, M. Eminescu i altii, prof.
Givinescu, temndu-se ca nu cumva ea si reinvie i dupi
rizboiul mondial, face o aspri critici poporului i culturii gerIbidem, pag. 24.
Itzdem, pag. 30.
Ibidem, pag. 31b
Ibtdem, pag. 31.

www.dacoromanica.ro

I. Gavanescu

750

mane 1), pentru a conchide: s ne intoarcem deci hotarit su-

fletele care acele culturi care pot ajuta evolutia &eased' a

bunelor dispozitii 'morale sadite in sufletul nostru etnic prin o
fericit ereditate. Acele culturi nu pot fi decat culturile Occidentului, desvoltate din aceleasi predispozitii si date isvorite
din frumoasele insusiri ale spiritului i culturii latine".
Mai ferm si mai precis, I. Gvnescu recomancla aceasta
scrie
orientare in urmatorul paragraf : Vrem s pastrm
i s desvoltam patrimoniul moral al geniului latin, feel
rindu-1 de contagiuni ce-1 pot denatura ...tinndu-1 din contra,
In contact infim cu suflete ce traesc din aceeasi lumin civilizatoare si aspira ctre aceleasi inaltimi de ideal moral, ideal de
,dreptate, de libertate, de iubire de oameni, de respect si solidaritate frateasca intre popoare... Aceste su flete s'au manifestat
in cele douil culturi ale democratiei occidentale; cultura franceza
si cultura engleza, patrunse amndou de acelas spirit generos
umanitar al latinittii, in care lumineaza, bine inteles i geniul
Italiei" 2).

Toate demonstratiile prof. Gvnescu asupra orientrii culturii 5i educatiei noastre spre lumea latin i anglo-saxon e
interesanta i merita sa fie consemnata ca una din solutiile po-

sibile ale problemei, desi din punct de vedere al oportunitatii,

utifittii

valorii, ea ne provoaca rezerve. Ea totusi are o

deosebita valoare prin cletaliile, pe care le contine, pentru caracterizarea pedagogiei prof. iesan: si ea ne oblig s observm
ca pedagogia lui I. GAvanescu se integreaz din punct de vedere al conceptiei in pedagogia umanista.
I. Gdvdnescu, op, cit. pag. 32-48, scrie printre altele c natiunea
germana este o natiune nepolitic.. Poporul german, care a avut destui

carturari s unit filosofi profunzi, n'a asimilat nimic esential din cugetarile
morale ale ganditorilor, poetilor, scriitorilor
La Germani e o prapastie
intre cugetarea politica si actiunea practica' politica
Toti observatorii
straini i chiar multe din spiritele mai libere germane an constatat eh firea
teutonica se caracterizeaza prin insusirile contrare umilintii: prin brutalitate,
rautate, ferocitate, cruzsme
paca. cuvantul Schadenfreude (placerea de a
face eau) nu are echivalent in limbile celorlalte natiuni, cari sunt nevoite sa
recurg la perifraze spre a exprima aceasta placere rautacioasa ce ne procura vederea nenorocirii altuia
sau mai exact pleicerea ce ne procurd con$titn(a cd am cauzat o nenoroctre altuza
asta de sigur, nu este un simplu
efect al intamplarii. Para indoiala, aceast trastura de caracter exista, mai
mult sau mai putin pronuntat si la unit indivizi din alte natiuni : dar la et
apare oarecum ca efectul unei star exceptionale de suflet, ca o impulsie de
moment, pe cand Germanul, din contra, este in adevar albis de o Schadenf reude" naturala i cronica".
Ibidem, pag. 60-61,

www.dacoromanica.ro

C. Narly

751

2. C. Narly
C. Narly, profesor de pedagogie la Universitatea din Cernauti, e alt pedagog roman cu o activitate publicistica bogata
cu tendinta de a schita un sistem pedagogic pe o baza umanist.

C. Narly s'a nascut in Tecuci la 30 Mai 1896. Dupa ce

terminat stucliile liceale i universitare la Iasi, el le-a conti-

nuat in strgnaate la

Berlin' si Geittingen. Apoi a functionat

catva timp ca profesor secundar, iar din 1927 activeazi ca profesor de pedagogie la Universitatea din Cernauti, unde e totodatS.
directorul Seminarulti pedagogic.
C. Narly e un spirit productiv, autor a numeroase publicatiuni pedagogice i chiar literare. Activitatea publicistica, eI
incepe cu lucrarea: Educatie qi Ideal (o conferint.", 1927) i
o continua cu Pedagogia social si persona!itatea (un articol),

Tolstoi educator, (1929); Opera pedagogiaa a lui I. Gavnescu (1929). Patru mcfri educatori (I. Locke, V. Conta, S.
Freud, G. Kerschensteiner 1933); Istoria pedagogiei (vol. I.
1935); Pedagogia lui imanuel Kant (1936); Catre o politica
qcolarii (1937); Foaie de observatie vocational (1938) i Pedagogia GeneraM (1938) precum i cu un numar insemn,a.t de
studii i articole: Un mare pedagog social al sec. XVIII: Hel-

vetius (Rev. de Fil. 1933); L'education sociale chez Tolstoi

(Rev. Intern. de Soc.); Spre o nouif tinerime romneasca (Rev.
de Ped. 1934; $coala secundar i inviitarnatul filosofic (ibidem); La personnalit, idal de ['education (ibidem); Pentru pedagogia invatmntului (ibidem); Destinul omului (ibidem). Totodata, sub conducerea sa, apare in Cernauti, din 1931, Revista
de pedagogie.
Conceptia petlagogica a Prof. C. Narly e uor de precizat.
Cum se caracterizeaza cu placere, el e un ga."vnescian, un
continuator al unei munci pline de roade, munca profesorului
Gavanescu", iar seminarul sau de pedagogic seamana ca un frate

cu cel dela Iasi".1)

C. Narly priveste atat pedagogia cat si educatia ca si

I.

Gvanescu. Pedagogia este sistemul de adevaruri relative la

acest obiect (educatia), iar educatia este un act 'complex, in care,
'Cud data posibilitatea ei, un om sau un grup de oameni intreprincl asupra altora, cu care dimpreun'a alcatuesc o comunitate cu
1) Cf. C. Nadir, Cuva.ntare, Bul. Seminarului Pedagogic, Iasi No. 8.
6130-1932, pag. 14-17.

www.dacoromanica.ro

C. Narly

752

un inteles caracten'stic, o actiune de m' fluentare constienta, deci

prin. rnijloace cat mai adecvate, cu intentia de a desavarsi in .ei
ideal, a carei ultima esent, gandit constie' nt sau nu, este tendinta spre personalitate.1) C. Narly stabileste formele de educatie prin prisma psihologiei facultatilor, asa cum procedase acum
aproape patru decenii si P. Barth in Demente der Erziehungsum! Unterrichtslehre-: daca privim omul spune el in cele
doua infatisri ale sale fizic i psihica
daca privim sufletul ca pe un ,complex in structura eruia infra elemente intelectuale, afective si de vointa, deslusim rnijioacele educatiei fizice,
a educatiei vointei, a educatiei sentnnentelor si a educatiei intelectuale 3).

Pentru prof. C. Narly, idealui educatiei 11 constitue personalitatea. pe care el pare s'o conceapa nu din punct de vedere

al filosofiei culturii sau al pedagogiei morale, ci mai curand

eclectic, printr'o conciliere a punctului de vedere individualist
cu acela al pedagogiei sociale. La aceast." constatare ne obliga

printre altele observarea sa, c prin definitia pe care noi o

dm personalitatii, am cautat nu numai sa precizam mai mult
decal credem c s'a facut pana acum, aceasta notiune, dar Inca,
cu ajutorul ei, sa inlaturam opozitia care s'ar putea sustine ca
exista intre individual i social, postuland Astfel un ideal permanent si complet. Pentru noi, personalitatea este maximum de
desavarsire intr'o fiinta umana, a origma' litatii sale specifice, in
cadrul principiului social, principiu prin care intelegem armonia
productiva cu rnediu1-1). Mai accentuat punctul de vedere eclectic se evidentiaz mai departe in textul urmator: personalitatea, asifel cum o concepem noi, trebue s tinda la realizarea
cat mai desavarsita a individualitatii proprii a omului, pe denparte, dar in acelasi timp vrea s realizeze maximum de socializare, i aceasta far a leza Intru nimic nici dreptunie
nici pe acele# ale societtii, ci dimpotriva, promovandu-le pe ambele" 2).
Dar prof. Narly adauga noi precizari la fixarea conceptului
personalitkii. Pentru el, a realiza i a atinge idealul educatiei

inseamna a forma din am pe purtatorul specificului

iar dad, in dosul expresiilor om, omenesc, uman putem wandi,
...numai manifestarile superioare'', atunci a realiza specificur
Cf. C. Narly, Pedagogia Gen eralL pag, 45.
Ibidem, pag. 48 0 49.
Ibldem, pag. 232.
linden!.

www.dacoromanica.ro

C.

Narly

753

uman inseamn a realiza omul in ceeace el are inalt, bun si

frumos"). Prin astfel de idei, prof. Narly pare a sine sa
reprezinte in mod ferm pedagogia umanista i spre aceasta con-

cluzie ne indreapta nenumarate texte, printre care tipic e si

trebueste
scrie acest pedagog ronan
urmitorul: Omul
educat pentru umanitate; aceasta este cea mai inalta cerinta
etica, pe care constiinta morala o reclam individului i aceasta
cerinta este cuprinsa in imperativul personalitatii. Umanitatea
es te acel grand-61re" de care vorbea Comte si care cuprinde
in el nu numai umanita.tea existenti, ci intreaga umanitate, cu
toti mortii cari trebue s traeasca In amintirea urmasilor
care ,chiar, n once caz, -Wiese in urmasi"1).
In fine, personalitatea astfel conceputa se mai realizeazi
pe baza a doua noi conditii. Individul trebue sa-i clesvolte pe
deoparte originalitatea specifica, formandu-si o profesie, iar pe

de alta parte, individul astfel format, nu trebue sa intre in

conflict cu medial inconjurator si in special cu mediul social" 2).

Din tratatul de pedagogie al prof. C. Narly trebue sa mai

meat-imam capitolul inchinat studiului problemii comunitatii pedagogice", fiincica aci autorul pune unele probleme noi. Mai
intiu tinem s observam c prin aceasta el intelege acea forma
de N4eata proprie oricarui act educativ si care, constituita de conlucrarea sui generis a educatului i educatorului, se concretizeaz
in institutiile educatiei, ce ne apar astfel ca mnsi intruchiparea
comunitatii pedagogice in diversitatea infaptuirilor ei reale 3).
Odata fixat intelesul, autorul examineazi termenii problemii:

edticatorul (in sens larg: mediul; in sens restrins: educatorul

natural si de vocatie) cu insusirile lui; apoi educatul (elevul
gruprile de elevi) si diversele institutii, care implinesc rol
pedagogic, observnd cal legatura personala dintre profesor
elevi, legatur fundata pe ifftelegere, iubire i stinaa, dar mai
ales pe acea voinfa" de desavrsire ce-i caracterizeaza pe ambii,
este corelatul indispensabil al scolii dominat de ideea vocatiei-4).

Pedagogia generala- a prof. C. Narly vine ca o incoronare si sintetizare a mai multor studii publicate anterior (ca de
ex.: Educatie si ideal; Pedagogia social i personalitatea; Care
o politica scolara, etc.); e deci dela sine inteles de ce nu
socotim necesar sa mai staruim i asupra acestora.
Ibidem, pag. 234.
Ibidem, pag. 243.
Ibidem, pag. 253.
Ibulem, pag. 453.
Ibldem, pag. 556.
48

www.dacoromanica.ro

C. Narly

754

In Istoria Pedagogiei, C. Narly a tratat materia cronologic

biografic ca i profesorul Antonescu cu o dublA deosebire: G.

G. Antonescu prezint istoria doctrinelor pedagogice moderne,

In timp ce Narly a tratat pn in prezent numai pedagogia erestina i cea ulterioar pana la Erasmus i Vivs. In plus, latura

filosofica a problemei s'a bucurat la G. G. Antonescu de o

atentie mai mare.
In chestiunile de didactich", C. Narly apare ca partizan al
planului tip de lectie ca i profesorul I. Gavnescu, cu deosebire
de terminologie, intruc.at el substitue nomenclaturei devenite clasice pentru treptele formale, termeni luati din compozitiile literare:
introducere, tratare si incheere. Profesorul C. Narly s'a ocupat
si de organizarea colii, propunnd in locul claselor, biblioteci,
laboratoare, ateliere, grdini; in locul unui invfmnt cu lectii
in care cunostintele se firamiteazr, el propune un invstmfint

cu mai multe ore in continuare si dedicate aceluiasi obiect1).

C. Narly a intocmit in colaborare cu Gh. Zapan o foaie
vocational cunoscut sub numele de F. O.V. Aceasta foaie, V.
Pavelcu doctor in filosofie i ef de lucrari pe lAng catedra
de psihologie dela Universitatea din Iasi, o supune unei minutioase 6 interesante analize. 2)

d) Cercertori ai probremelor pedagogice.

O serie de forte pedagogice romnesti s'au con,sacrat
nu public:rii de opere de sinte, ci examinrii variatelor teme
pedagogice i colare. Opera cestor cercettori romfini a atins
cu unii forme alese i originale de gandire si a fost de un real
Cf. C. Narly, Das Leben und die Schulbildung si Dr. H. Brandsch,
op. cit. pag. 7 L
Asuora foil vocationale, V. Pavelcu, observa printre altele

Metoda F. O. V. nu prezintA niel o utilitate in ceeace contine ea ca acceptabil. Ea nu-si poate ajunge scopul propus de a diagnostica vocatiile.
nici calitatty, din cauza unor vicii fundamentale si de neinlAturat a metodei
de valorificare (Lato, sentiment): lipsa de premie si de uniformitate a intelesurilor i niel cantitativ din cauzA &O, fiind intocmit pentru mediul ecolar care are ca fond invtarea, ea cuprinde insusiri i vocatii ce nu pot fi
observate in acest mediu. Nietoda F. O V., del global, nu poate fi semniacolo unde inceteazA de a fi metoda F. O. V.
ficativ decht in mica' parte
si de aceea ea nu poate rezolva mai bine decat celelalte metode existente
niel problema orientArti, niel acea a selecttei profesionale. Ea mai contine
imperf ectii de tehnicA. Prin metoda F. O. V. nu se realizeazA nici o simplificare a Nelor existente ; ea nu posed6 niel avantajul rapiditAtir. (cf. V.
Paveku, Ce este metoda F.O.V., Jurnal de PsthotehnicA, No. 2, 1938). Intervenind $i S. Gdzna tu discutie (Cf. Rey. de Pedagogie, 1938, p. 185-194),
V. Pavelcu rAspunde in O divergenta de preri" (Jurnal de PsihotehnicA
No. 4, 1938).

www.dacoromanica.ro

O. Ghibu

755

folos colii i educatiei rornane5ti. In fruntea tor stau O. Ghibu,

C. Kiritescu, I. I. Gabrea i altii.

Onisifor
Onisifor Ghibu, profesor de pedagogie la Universitatea
din Cluj, ocupa in pedagogia ronfaneasca un loc aparte, pm'
studiile sale de istorie a manualelor didactice, de istorie a inv.Pmantului din Ardeal i de politic5. colar, dar mai ales prin lupta
sa pentru nationalizarea colilor din Ardeal.

S'a nascut la 31 Mai 1883, in Salige langa Sibiu. Dupi

ce i-a facut tudiile secundare la Braov i Sibiu, a urmat Universitatea la Bucureti, Budapesta, Strassburg i Jena, unde a

fost elevul lui W. Rein. Intors dela studii, el a functionat ca

inspector al invatarnantului primar al arhidiecezei ortodoxe a
Sibiului 6, intre anii 1911-1912, ca profesor de pedagogie la
seminarul din Sibiu. In anul 1914, el trece in Vechiul Regat,
uncle desfawara o activitate publicistica insemnata. In 1919,
O. Ghibu a fost numit profesor de pedagogie la Universitatea din
Cluj.
O. Ghibu a publicat o opera foarte bogata i ariaf care

se poate imprrti in: a) lucr6ri de pedagogie, b) lucrari privitoare la biserica i c) scrieri privitoare la cultura nationala. Cum
e i firesc din toate aceste lucrari, aci ne intereseaz6 numai cele
care formeaz prima categorie.
O. Ghibu ii incepe activitatea publidstica cu o calatorio
In Alsacia-Lorena: Tara i ,colile ei (1909). Pe O. Ghibu it interesa aceasta provincie pe atunci german pentruca" avea o
situalie asemanatoare cu Transilvania. In adevar, copiii din Lorena
trebuiau s" invete, ca 6 cei din Ardeal, doua limbi. Studiul,

pe care it face asupra acestor copii, 11 duce pe Ghibu la concluzia ca e cu totul absurda predarea limbei germane in gradirta
de copii in comune curat frantuze50. Tema, el o reja In teza
sa de doctorat Der moderne Utraquismus (1910), in care combate
tendinta statului (ungar) de a educa popoarele cu aiutorul a dott
limbi. Ulterior, O. Ghibu, publica mai multe lucrAri, fiecare aducand contributii privitoare la problemele colii 6 culturii
maneti.

In Cdteva problema ale colii rom6neA din Ardeal

(1910),discuta chestiuni colare ca: problema salariilor, a cursurilor de vara pentru invitatori, a manualelor didactice, a bibliotecilor pedagogice 6 altele. Des pre educatie (1910),e o lucrare de
pedagogie pura, In care, clupa ideile exprimate, el apare ca un

www.dacoromanica.ro

756

0. Ghibu, C. Kiritescu

herbartian" de coloratura reiniana.El propune o educatie morar

cladita pe baza religioasa i recomanda o educatie spirituala,
estetica, fizica si practica. In aceasta lucrare mai trateaza ches-

tiuni de disciplina si organizare 5co1ara. In 1913, 0. Ghibu a

publicat Anuarul Pedagogic: lucrare interesanta ata ca ideie
cal i ca material pedagogic. Aucaci e un model de anuar

pe W. Rein, P. Natorul prezinta aici mai multi pedagogi

prin
extrase
traduse
din
opera lor i artitorp, Foerster
cole asupra lu Rousseau, Herbart, Rein, Iorga, Stoicescu. Viata
si organizarea bisericeasca i cola-7-6 in Transilvania si Ungana (1915), reprezinta o alta lucrare a lui O. Ghibu, valoroasa
prin aceea c prin ea dadea publicului romanesc o icoana a celor
doua insfitutii puternice: Biserica i coala din Ardeal". Dar
una dintre cele mai valoroase serien i 5tiintifice ale lui O. Ghibu,
este lucrarea Din Istoria literaturii didactice romanesti (1916)?,
In care el se ocupa de bucoavnele, abecedarele i cartile de citire
dinArdeal. In Portrete pedagogice (1927), prezinta o serie de pedagogi, pe care O. Ghibu Ii trateaza in lega..turi cu problema
romanesti; de exemplu el se ocupa de Herbart in legatura cu
problema raportului dintre stat i educatie, el cerceteaza pe Meumann, ca s popularizeze ideile acestuia i infatiseazi De Gh. La-

zar, Haret, Regina Elisabeta, I. M. Moldovanu, Onitiu, Gh.

Trifu si A. Bratu, intrucat atitudinea lor nationala prezenta interes pentru via la colii. Spre a complecta tabloul scrierilor cu ca-racter pedagogic, am putea adauga inca doua din lucrarile lui O.
Ghibu: Universitatea din Cluj si institutele ei de educatie (1922)
Universitatea Daciei superioare (1929) si Universitatea Daciei
Superioare si problema Statului... (1931).
Atat confinutul cAt i subiectele lucrarilor lui O. Ghibu ir
infatiseaza pe autor ca pe un pedagog nationalist in sensul ca peel Il preocupa temele pentru trezirea congiinfei nationale si promovarea colii romanesti. Dupa materialul de iclei pedagogice cu.
care el lucreaza, O. Ghibu apare ca un herbartian.

C. Kiritescu
Profesor de istoria i organizarea educatiei fizice, la institutul de educa tie fizica din Bucuresti, fost director al invatamantului superior si secretar general al Ministerului Educatiei_
Nationale, C. Kiritescu e un alt pedagog rornan important prin
aceea ca in tara noastra el e cercetatorul unor probleme speciale
www.dacoromanica.ro

C. Kiritescu

757

ale vcolii i neamului nostru privitoare la educatia fizica, la pe.clagogia pcii, la organizarea qcolii i la legislatia .y.colan. Dupa

directia spiritului sau, C. Kiritescu e un analist: lui nu-i scapil

nici o problema sau fenomen educativ, pe care sa nu-1 supuna
unei analize, spre A stabili concluziuni interesante pentru vcoala
romfineasca. in ce privevte cunoavterea vi justa ei orientare.

S'a nascut in Bucurevti la 3/16 Septeravrie 1876. Studiile secundare vi universitare, el le-a fa.cut in caPitala tarii, infregindu-le apoi prin numeroase calatorii de studii in strainitate.

Dupa ce a functionat cativa ani ca profesor secundar (1902

1907), el a Itrat in edininistratia vcolara centrala, urc.and toate
treptele dela aaeea de inspector vcolar pana la gradul de se-.
cretar general al 'Ministerului Educatiei Nationale, realizand prin' -

tr'o munca vi o competent recunascuta o mare carier. In,

1938, el s'a retras din administratia vcolar, spre a-vi inchine
intreaga energie studiilor i publicatiilor de specialitate.
Constantin Kiritescu este un autor productiv, scriind numeroase opere de literatura, de istorie, de pedagogie i legislatie
colar. Toate acestea s'au bucurat de o apreciere deosebita, mai
ales ca valoarea lor ideologica era insotita vi de o reala valoare
stilistica. Aci ne intereseaza, cum e vi firesc, numai a treia cate-.
gorie din lucrrile sale: cele de pedagogie i legislatie vcolara.

In domeniul pedagogiei, C. Kiritescu a publicat mult

studiile lui au trei obiecte deosebite: unele sunt lucrri de didactia i legislatie vcolara, vi din a.ceasta categorie fac parte
numeroase studii. i articole pe care el a inoeput sa le publice cu
tnult inainte de rzboiu, anurne din 1904. A doua grupa: o for-,
tneaz lucrarile privitoare la o pedagogie a pacii: Societatea
Natiunilor i Foala, (1927); $coala In slujba intelegerii po1) Iat tttul ca.torva studi din aceasta categorie Inveifiimiintul elementar al tantelor naturale in col: le noastre secundare (1904); Pregiitirea
profesorilor de $tunfe natura& (Rev. de Fil., 1906, IIIII, pag. 166-178);

Programa studiului qtzintelor naturale in lzceu (Rev. gen. a invt. 1906, H, p,

260-271, 334-343); !vena in programa gunnazulor (Ibdem, 1908, No. 10.
pag. 744-752); Dzscutza programelor de curs secundar (Ibdem. 1908, No. 2,
pag. 35-93); Inveiteimcintul ti intz he in $coala secundara' (1911); Reforma se-

minarulor pedagogzce (Rev, gen. a invt. 1913, No. 9-10, pag. 572-575);
Situajia $coalelor germane din Romanza (Ibdem, 1913, No. 9-10, p, 561-562);
Catedre sau ore? (Ibdem, 1915, No. 10, pag. 486-496); invii(eimeultul secundar din Romnia In anul *colar 1924-1925; Anuarul Inviitclm. secundar pe

anul 1924-1925, 1925, pag VLXX); Criza bacalaureatului (Revista gen.

a Invt , 1932, No. 9-10, pag. 389-396); Suprapopulatia untoersitard (Ibdem,

1935, No. 5-6, pag. 166-178); Congestionarea unwerstteitilor, o prime/die

sociald (Ibidem, 1936, No. 3-4, pg. 83-89) etc. etc. ; Lista complectil a acestor

studiii articole in Omagiu..." pag. 296-314.

www.dacoromanica.ro

C. Kiritescu

758

poarelor fi a Ned (1929); La pclagogie de la pair et les problmes politiques internationaux d'aprs guerr (1931) si Dezarmarea morala (1933). Dar cele mai importante lucrari ale
lui C. Kiritescu sunt cele privitoare la educatia fizic i educatie
in genere, caci in ele gasim o conceptie interesanta i vedeni

originale: Educatia fiziea, parte fundamentala a educatiei integrale

(1930, 187 pg.); Momente caracteristice din istoria educatiei

fizice (1936, 42 pg.) si In slujba unei credinte (1933); htoria
Educatiei fizice, (1936); Autonomia Invtiamntului, (1932);
Problema Educatiei din jale" (fara data); Controverse i Clarificari,

(fara dati).

Din aceasta bogata opera pedagogica se degajeaza o interesanta conceptie despre educatie. Pentru C. Kiritescu, educatia
reprezinta actiunea de a spori puterea morala a unei natiuni si de
a fi scoala de energie, de solidaritate sociala si nationala Educatiei, el Ii atribue rolul sa faureasca forme de viata i si se
faca nu cu actiuni negative, ci cu sinteze malte, ca modele frumoase2). Prin astfel de idei, cu Constantin Kiritescu ajungem la
noua conceptie a educatiei, care vede in aoest proces, cum se
exprima E. Krieck, eine Menschenformung-, realizarea unei
Torme, a unui tip sau structuri.

Preocupandu-se de mij 1 o acele de educatie, el se

raporta la literatura, teatru, arta, dans, pe care C. Kiritescu le
priveste in lumina unor perspective noui, ,inalte si evident

din punct de vedere al contributiei lor la formarea tineretului roman. El combate dansul cand acesta devine o frenezie erotica a
inlantuirii trupurilor..."; e contra teatrului, band in teatru, elevii
nu gasesc ilustrarea momentelor mari, intruparea plastica a atator
preocup5.ri spirituale", ci aparitia pieselor decollate"; critica literatura, cam] se complace in descrierea figurilor vele, a carac-terelor' urate, a tipurilor perverse..." E adversar al sportului,
cand acesta cultiva spectaculosul i exhibitionismul-1) si e
dusman al libertatii abuzive a cinematografului i a afisajului. Re'zulta deci ca C. Kiritescu vrea o literatura, un dans, o arta si un
teatru care s.
nu elemente de distractie sau mijloace secundare de eclucatie, ci adevirate puteri ale vietii, forte care pot
sprijini in anumite conditiuni inaltarea vietii, sau Lebensmachte",asa cum le ilenumeste noua pedagogie germana.
Cf. C. Kzritescu. In slujba unet ereclinte.
E. Kneck, Menschenformung, ed, III, Leipzig, 1935.

114-116,

Cf. C. Kirifescu, op. cit. pag. 43-44, 46-49; 63-68, 100-108;

www.dacoromanica.ro

C. Kiritescu

759

Angajandu-se in actiunea mare si rodnica, dar foarte grea,

de a schita modalit tile de realizare ale unei educatii dirijate, prin

punerea in evident:a a functiilor pedagogice originare, ce revin

literaturii, artei i teatrului, prof. Kiritescu fixeaza cu precizie
si cu inaltime de gandire drumul i campul lor de manifestare.
scrie el
au fost totdeauna deschizatori de
Scriitorii mari
orizonturi largi pentru popoarele lor sau pentru umanitate; ei au
purtat intotdeauna sus f aclia care lumineaza drumul pe unde
trebue sa se indrepteze natiunile; ei au su-flat totdeauna in trambitele redesteptarii i nlrii umanitatii" 1). Ca urmare, el pretinde
a nu se abate nici azi dela aceasta nobila linie

de conduita, sa nu se trivializeze", creind o literatura lipsita

de cuviintr. Si mai departe, de acord cu Brunetire, el observa
ca Poeti sau scriitori... nu ne este perm.is s uitam ea suntem
oameni: nu ne este permis sa intoarcem impotriva societatii ornenesti,

mijloacele de propaganda sau de actiune, pe care le

tinem tocmal dela ea. Ceva mai mult, arta nu poate fi considerata

in situatie de independenta fata de celelalte functiuni sociale:

religia, traditia, stiinta etc.; exista o interdependenta, o legatura
intro aceste forte, care trebue sa colaboreze uncle cu altele,
spre a da ea rezultat o societate bine echilibrata, cu putinte
de propasire..." 2
Un alt camp de reflexiune puternica i aproape singular:a
in tara noastra
a prof. C. Kiritescu Il constitue acela al
educatiei fizice, in care el d'ai literaturii pe,dagogice romanesti mai

multe studii pline de veden i juste. In Educatia fizicr, el demonstreaza c aceasta constitue, cu drept cuvnt o parte fundamentala a educatiei scolare integrale", dar cu rezerva ca scoala
romaneasca se gaseste la inceputurile convertirii spre intelegerea

importantei educatiei fizice" 3). El tine sa sublinieze ideea

scoalei i revine obligatia de a ingriji in mod deosebit de educatia fizic, caci laboratorul regenerarii rasei este indicat: ?coda.
Numai scoala o va putea savarsi. Elernentul pe care trebue sa-1
imbunatatim si sa-1 intarim, trebue sa fie copiii nostri. Singura

scoala e in stare sa indeplineasea aceasta opera de reinoire

clela un capat la celalalt al teritoriului national"4). Patruns
de valoarea educatiei fizice, prof. Kiritescu a intreprins si un gen

de campanie de idei pentru a desvolta in eati mai multi o

In slujba unei credinte, pa. 90.
lindem, pag. 116.

Educatza fzzicd, pag. 3.

lbzdem, pag. 11-12.

www.dacoromanica.ro

760

C, Kiritescu

convingere profund justa

campanie, care culmineazi in tinerea
publicarea unui curs de istoria educatiei fizice. Cu acest prilej,
el scrie printre altele ca ,educatia fizioa a avut epoci de straluoire

perioade de umbral, a fost pusa in slujba idealurilor. de libertate sau a fost instrument de asuprire, a servit religiei frumosului sau instinctelor bestiale, a fost pretuita sau persecutata, a fost
practicata empiric sau tiinlific. Niciodata insa n'a .incetat de a
ocupa un prim plan in eampul preocuparilor omului pentru ceeace
este bine, frumos, util, sanatos- 1).
In fond, toata opera pedagogioa a prof. Kiritescu graviteaza
in jurul ideii: prin educatie sa realizam un om 'mai bun, iar prin.
cultura dirijata sa indepartam din calea evolutiei toate primejdiile

elemente, care ne fac sa vedem in el intr'o anumita prim' ta

un pedagog umanist dar acest scop mare nu se poate atinge

printre altele si din pricina atmosferii daunatoare, pe care a lasat-o razboiul mondial. Sentimentele de vrajmasie impietresc
inimile, desbina popoarele si le asmut unele impotriva altora.
Razboiul a Meant popoare, dar nu le-a linitit. Pacea n'a impacat sufletele- 2). Aceste constatari l-au preocupat si pe prof.
Kiritescu si el a vazut totodat i solutia: dezarmarea materiala a popoarelor nu poate veni decat ca o urmare a dezarmarii
morale-3), caci este necesar ca primejdia agresiunii sA dispara
mai intaiu din sufletele oamenilor mai inainte si mai mult deca
pot s'o afirme si s'o inregistreze conventiile scrise"1). Pornind
dela astfel de reflexiuni, Kiritesou scrie despre o pedagogie a
pail, sustinand ideea ca unul dintre mijloacele de dezarmare morala Il constitue un manunchiu de masuri pedagogice. Ca repreunic al pedagogiei pacii in
zentant
pe cat cunoastem
noastra de specialitate, C. Kiritescu adopta urmatoarele
propuneri de educatie i instructiune: introducerea in 5coli a unui
invatamant despre Societatea Natiunilor, cunoasterea vietii materiale i sufletesti a celorlalte popoare, revizuirea manualelor scospre a nu
in special a cartilor de lectura i istorie
lare
contme atatare la ura i indemnuri la razboi, colaborarea internationala pe toate terenurile de cultura si de asistenta sociala,
schimbul international de profesori, studenti i elevi, calatorii in
tarile straine pentru luarea de contact personal cu firea popoarelof straine, coresporKlenta interscolara etc.-5).
Istoria Educatzei hzice, pag. 4.
Dezarmarea moral, pag. 17.
Ibidem, pag. 18.
Ibidem, pag. 20.
Ibidem, pag. 30.

www.dacoromanica.ro

C. Kiriteseu, L L Gabrea

761

Pentru a avea o intuitie at mai completa a operii si ideilor

lui C. Kiritescu e necesar sa adiugam ca el a daruit scolii romanesti, Anuarul invtiimantului secundar din Romiinia- pe anul

1924-1925, constituind un model de lucrare de acest gen si

ca el participa fara intrerupere in reviste si presa cu articole si
studii la desbaterea problemelor si evenimentelor, care intereseaza
sau privesc scoala si desvoltarea culturala a neamului nostru.

I. I. Gabrea
I. I. Gabrea, conferentiar de pedagogie la Universitatea din
Bucuresti, apartinnd mai ales prin primele sale lucrari direcfiei
pedagogice, reprezentate de G. G. Antonescu, profesorul sau,
se manifesta in deosebi ca un activ cercetator de probleme pedagogice si de legislatie scolar, ridicanclu-se dela studii mai mici
la altele cu caracter monografic.
In 1927, I. I. Gabrea publica $coala creiatoare, Individualitate si Personalitate (504 pg.), a carei idee esentiala apartine
pedagogiei personalitatii: personalitatea e idealul catre care
finde individualitatea; forma rea personalitatii nu inlocueste si. nu
suspenda individualitatea; personalitatea se serveste de inchvidualitate ca de un fundament, pe care se ridica (p. 326). In

concluzie, el face precizarea c scoala care vrea sa lucreze

In slujba personalitatii creatoare de valori culturale nu poate
fi denumita decit scoala creatoare" (p. 439). Acestei lucrari ii
urmeaza Educatia si invWzmantul in Rusia sovietica- studiu
cu un caracter informativ si Individualizarea Invtamanfulur
(1931), din care rezulta ca autorul se fixeaza pentru pedagogia
individualista. Ulterior, I. I. Gabrea publica dou lucrari de
legislatie scolar: Scoala romneasc: (1933) si Liceul, Structura
si programa fui (1933).

Scoala Romneasca se compune din &mil' parti. In

prima, autorul isi propune sa stabileasca structura scolii romnesti cu date statistice, adie din cifrele care indica numarul elevilor pe scoli, categorii sociale i. promovare. In partea a doua, re-

ferindu-se la politica scolii romanesti, incearca s'o deduca din

.datele statistice sau din structura- scolii.
Autorul isi mai pune intrebarea daca aceasta este politica cea
justi, stabilind pentru aprecierea politicii acolare ramanesti
trei principii pe care le-a luat din doctrine sociale la moda: 1)
principiul solidaritatii sociale; 2) Adevarata organizare social.
www.dacoromanica.ro

I. L. Gabrea

762

trebue s cuprinda pe toti membrii societatii. 3) Corespondente,

sistemului scolar i structura vietii sociale.
In L iceur (1933, 40 pg.); autorul discuta chestiunile, care preocupau atunci spirite1e: menirea coalei, programa
activismul, individualismul educatiei, comunitatea scolara i rolul profesorilor, dar in mod limitat, fara o desvoltare
mai documentata.
Deosebit, I. I. Gabrea a publicat un numar foarte mare de
articole,1) mai ales in Revista Genera1,5 a Invatamantului, retiparindu-le apoi fie prin reunirea lor intr'o lucrare co:ectiva (cf.

Din problemele pedagogiei romanesti 1937, 419 pg.), fie separat.

Trebue in fine sa mai observant ca I. I. Gabrea a publicat

lucran

in domeniul psihologiei pedagogice, &And printre alte

dii Psihologia a dou6 tipuri de copii. Copilul da sat si copilul de

oras (52 pg. 1933) si Fisa pedagogicd, ambele reprezentand

o desvoltare a punctu:ui de vedere individualist in educatie.

Pe baza acestor studii, I. Gabrea se infatiseaza ca un reprezentant al peciagogiei individualiste i anume, a pedagogiei
personalitatii, si a unei pedagogii generale, bazata in special
pe psihologia copilului.
In ultimii ani, gandirea pedagogici a lui I. I. Gabrea pare
a manifesta o directie noua: orientarea spre o pedagogie nationala romaneaseal, bazata pe cunoasterea realitatilor educative si
sociale din tara noastra. Aceasta orientare, manifestata prin
mai multe studii, dobandeste o afirmare rnai ferma si bine
precizat.5 in special prin dou'a lucrari: tin centru national de docurnentare pedagogia. Spre o pedagogie romaneasca (1937) si
Pedagogia ea ttint i oLect de ino5Pmnt (1939). Important&
punctului sau de yeclere, mai ales in raport cu nevoile peciagogice noi ale poporului nostru, ct i interesul de a cunoote
noua orientare a unui pedagog roman ne obliga s'a indicam ideile
esentiale ale acestor &Lisa studii.

In Un centru national de documentare pedagogicr, I.

Gabrea i pune problema constituirii unei pedagogii rominesti,
11 Cf. Mizuinte spre ma: bine pentru generatule nouz, 1929; Nationalismul election 1928; Tineret, traditie, ideal, 1932; Larriuriri pentru uttlizarea
Nei pedagogzce, 1936; Un centru national de documentare pedagogicii, 1937;
Seminficatia studtuluz individual: 10z pentru scoala romdneascei, 1936; Realism
f i idealism in pedagogze, 1929; Statisticii z pohticei scolard, 1932; Grigorescir
sz speciftcul national in artd i educatie, 1932; Pentiu o f coa lei complimentard mat band% 1935; Tineretul sz 4coala romirineascd, 1935; 3/4 teoreticienz
114 practicienz, etc. etc.k

www.dacoromanica.ro

I.

I. Gabrea

763-

problema, despre care se poate afirma c e pe cit de grava, peata de dificila din cauza multelor operatii stiintifice prealabile
ce se cer in aces t scop. Un atare rezultat, s'ar putea atinge,
dupa acest pedagog roman, prin intemeerea unui centru national
de documentare pedagogic. Acest centru de studii ar trebui
prevazut cu urmatoarele sectii: a) biblioteca pedagogica, b) muzeul pedagogic, c) oficiul de studil (care, la randul sau ar dispune de trei subsectii: 1) studiul individualittii copilului, 2) studiul metodelor de educatie si invatamant si 3) serviciul statistic)
d) sectia de propaganda si relatii. Infiintarea acestui centru national de documentare pedagogica ar aduce foloase in cele din
urrn, dupa I. Gabrea, mnsi pedagogiei: aceasta si-ar spori
caracterul de stiinta i, prin aceasta, prestigiu11); dar evident
ca folosul cel mai mare ar fi pentru scoala romneasea a:ItuI:
pe baza studierii realitatilor scolare i sociale din tara noastr
s'ar putea ajunge la constituirea unei pedagogii romanesti 2).
Dar ce inseamna o atare pedagogie?
I. I. Gabrea reja aceasta problema j o discuta mai tarziu,
peste doi ani in Pedagogia castim'
obiect de 1'11*am:int.'.
Aci el tine sa observe mai intaiu c cel ce urmareste preocuparile de educatie cu atentie poate observa usor ca (azi) sunt intreute ca un fel de elan, pornit din adancuri necunoscute alta

data; din acele adancuri, in care i profileaza fiinta grija de

entitati mai permanente decat trecatoarea persoana umana: grija
de neam 5)!" Apoi precizeaza ci el vrea o pedagogie care sa se
construiasca nu ca idei din carti cum s'a procedat obisnuit

Ona'n prezeni, ci din realitatile in care se desfasoara; nu o

cultur' pedagogica livresca, ci una realistr4). Si acest punct
de vedere cu privire la pedagogie, pedagogul roman il completeaza

cu noi explicatiuni. Procesul pedagogic sau de formarea omului

observa el
are o existenti individual. 5i colectiva, reala,
exterioara constiintei cugetitoare, o existenta materiala i spiritua1a, care se poate observa in timp i spatiu i asupra creia se

pot face si unele experimentan" 5). Chiar idealurile, ca care

lucreaza pedagogia, trebue
si se sprine spune I. Gabrea
jine pe realitati, daca vrem ca ele sa fie realizabile. Altfel,
muite fara nicio contingenta ca realitatea, ele raman simple viUn centru national de documentare, pag. 19.
Ibidem, pag. 25.
Pedagogia ca qtunrci. pag, 3.

Ibidem, pag. 4-5,

Ibzdem, pag. 10.

www.dacoromanica.ro

764

1. Gabrea, N. Iorga, E. Sperantia

suri; frumoase, poate, dar inoperante pentru realitatea ce urmeaza a fi dirijata spre ele" 1). Usor se poate degaja acurn coacluzia pentru a stabili conceptia- prof. Gabrea despre pedagogie:
pentru el se impune o pedagogie obiectiva,"bazata pe observare si
experinHent, un fel de pedagogie experimentala evoluat prin
completarea ei cu date din sociologia educatiei. Ea s'ar putea realiza prin contactul direct cu obiectul de cercetat (educatia)
prin organizarea posibilitatilor de cercetare i colaborare 5tiintifior (indicate mai sus).

Pe baza acestor date noi s'ar putea conchide ea I. Gabrea face azi o interesanta evolutie dela o pedagogie generala,
asa cum ea se ,oglindea in prinHele sale studii, la o pedagogie romneasca si dela o pedagogie normativa la alta experimentalo-

obiecfiva. Totusi, pentru un pedagog ca I. Gabrea, care e in

continua activitate i productie tiintific, ar fi prematur de facut o caracterizare definitiva.

Publicistica pedagogica romineasca mai e reprezentata azi

prin numerosi alti cerc,etatori; unii din ei aduc in stuli o examinare a realitatilor noastre educative, altii: rezultatul studiilor experimentale sau al unei experiente profesorale, iar cteodata cercetari documentate sau conceptii i idei sugestive. De aceea, pentru a avea un tablou cat mai complet al miscarii noastre ped.gogice, mentionarea lor se impune.

N. Iorga publica in acest domera Sfaturi pe intunerec

(Bucuresti, 1936), o colectie de conferinte, studii i articole
(Noua directie in invatmntul romanesc, Semnificatia zilei de
24 Ianuarie, 10 Mai, Optimism moral, Discurs de ziva eroilor,
Tragedia stuclentului t'aman, Muscele, Cariere: odata i acum,
etc.), toate purtnd nota specifica a scrisului sau; apoi Istoria Inv6t5mntului romiinesc (Bucuresti, 1928, 350 p.), cea mai
de seam opera romneasca, in acest domeniu, $coaki $i cultura
(Bucuresti, 1934, 91 p.), un fel de scurta, iston'e a scolifor dela
Greci i pana azi, i altele mai marunte.
E. Speranti a, profesor de sociologie la universitatea din
Cluj, a publicat deosebit de studii in specialitatea sa, multe altele
de pedagogie sau in legatura cu probleme de educatie: Erorile
utilitariste in petlagogia spencerian:d (Bucuresti, 1914, 13 p.),
Mic tratat des pre corelatiunile psihice in vieata copilului (Bueu-

resti, 1925); Traditia i rolul ei social (1928); Conceptii

1) Ibidem, pag. 11.

www.dacoromanica.ro

S. Reli, I. Lupas, M. Bulacu, I.-M. Nestor

765

perspective din pedagogia actuald (1929); Unitatea spirituald

ca scop si mijloc al educatiei (1929); FenomenuI social ca proces

si mijloc de educatie (1930); Perspectiva storied in viata sociald, in canard si educatie (Rev. Fund. Reg. 1934). Deosebit,
el a publicat articole si studii de dimensiuni rnai mici, aducind in
ele idei multe i un pronuntat punct de vedere sociologic.
S. R e I i, profesor la universitatea din Cernauti public in
Revista de Pedagogie (director C. Narly), mai multe studn-: Urr
mare dascill bucovinean: Dimitrie C. Isopescu i principii pedagogice noui pentru invdrdmantul religios in ficee (Cerniuti, 1934).

I. Lupa s, profesor la universitatea din Cluj, isi strange

in volumul Probleme ?colare, Critici si sugestii, un apreciabil
num6r de studii care se refera la bacalaureat, liceu, programe,
metode de predare sau la scolile din Ardeal.

Preot M. Bulacu incearca a stabili o pedagogie crestin. a ortodoxa in o serie de studii: Pedagogia crestind ortodoxi
(1935), Spiritul catehezei patriotice in scoala romdtzeascd (1937);
Reorganizaren inv6tamantului teologic (1938).

Paralel cu aceastra activitate, clesthurata Cu precadere de

centrele universitare in slujba problemelor d'e pedagogie si po-

litica a educatiei, a avut loc aceea a unora din psihologii romani care au examinat in studii destul de numeroase probleme
de psihologie aplicata in legatura cu scoala, edrucatia si invatamntul. La aceasta lucrare si-au dat contributia mai ales trei
clintre universitatile noastre: Bucuresti, Cluj si Iasi.

I.-M. Nesto r, seful de lucrari al Laboratorului de Psihologie experimentala de pe langa Universitatea din Bucure0i,
e cel mai activ i. mai productiv dintre toti tinerii' psihologi romani,,

iar opera sa de psihologie aplicata la invAtarnnt si educatie e

foarte bogata. Animat de preocuparea vremii de a fundamenta tiinlific opera pentru formarea omului prin scoala, el publica nenumarate studii: Diagnosticarea inteligentii copiilor intre 9 si 14 ani
(1937); Metocle experimentale de cercetare psi,hologicd a copilu-

lui de 6-7-8 ani, (1936); Metodd experimentald pentru stadia

psihologip al scolarului roman (editia I-a 1936, ed.III-a 1940.
Laboratorul Psihologip $colar. Organizare (1938), fiind convins
de dubla lui necesitate: 1. pentru selectin, cunoasterea si indrurnarea scolarilor si 2. pentru activitatea didactic; Principii de Psihotehnicd (1938), in care defineste psihotehnica de acord cu F.
Baumgarten aplicarea metodelor psihologiei pentru atingerea scopurilor practice in toate domeniile vietii omenestr; Tehnica miiwww.dacoromanica.ro

'766

I.-M. Nestor, Liviu Rusu, V. Pavelcu,

surtorilor antropometri,ce (editia I-a 1937, ed. III-a 1940), metoda precisa., pusa la indemana educatorilor; Bareme romne?ti privind antropometrig colara (1938), lucrare executata pe teren

care a isvorit din necesitati psiho-pedagogice ca i Profesiogramele psihologi,ce (1939, dupa ce, in 1932, publicase, pentru ,intaia
.ioara la noi, o lucrare: Un examen psihotehnic de aptitudini profe-

sionale). De o deosebita valoare teoretica i practie e apoi lu-crarea lui I.-M. Ne s to r: Orientarea profesional (1939),
fundata pe ide,ea ca a orienta pe un individ c5tre o profesiune inseamna a gasi i stabili un echilibru intre posibilitanle sale structurale, adica intre aptitudinile sale psiho-fiziologice si activita tea
sa profesionalr, precum i studiul sau Principii cte docimologie
(1938), in care sustine teza intemeerii unei stiinte a examinarii,
propunand o docimastica rationala" bazata pe examene obiective cu teste", Aceasta propunere, el a si pus-o in aplicare la universitatea din Bucuresti, iar procedarea si rezultatele, le indica in
Rationalizarea examenelor universitare (1938). Animat de dor.inta de a procura tuturor categoriilor de educatori, precum si parintilor, metode pentru cunoasterea copiilor, I.-M. Nes t o r

In 1940, dupa B u hler si He tzer o lucrare utila: Examenul evolutiez psihoiogice a copilului de la una zi la $ase ani.
Deosebit, I.M. Nestor a publicat numeroase alte studii in cele
dou reviste Jurnal de Ps;hotehma (astazi la al V-lea volum)
Analele de Psiholog4,e (acum la al VIII-lea volum), reunind aci,
In jurul acestor doua publicatiuni, intemeiate chiar de dansul, un
numeros grup de colaboratori.
L i viu R u s u, profesor la universitatea din Cluj, a inzestrat publicistica noastr5, pedagogica cu interesante studii de psi-

hologie pedagogica: Selectia copiilor dotati (1929) Aptitudinea

tehtud i inteligenta practic4 (1931) si Problema orientrii profesionale (1929). In acelas domeniu publica N. M rginean u,
conferentiar la aceeasi universitate: Psihologia exercitiului (1929),
Elemente de Psihometrie (1938), Psihologia invtarii (1931),

Dumitru Muster: Met oda statictia In psihologie

i pedagogia experimentdi (1935), Pregtirea pedagogic teoretie a

profesorului secundar (1938), Asupra notelor volare (1940),

precum i volumul foarte util Intuitie qi experienrd (1939), in
care profesorul secundar de once specialitate afla interesante indicatiuni asupra materialului didactic si organizarea lui.
V. P a v elcu, sef de lucrari pe Lana catedra de psihologie
dela Universitatea din Iasi, publica de asemenea studii de psiihologie aplicata la 5coala i caracterizate printr'o bogata inforwww.dacoromanica.ro

Die Popescu, Gh. Comicescu, L Nisipeanu,

767

matie i. documentare tiintifica: Ce este metoda F. O. V.?

(Jurnal de Psihotehnica, 1938, Nr. 2); Din aspectele sociale

ole orient6rii profesionale (ibidem, 1937, Nr. 4); Inspectia
scolar'd in lumina psgzotehnicii (Ibidem, 1937, Nr. 3). Nil
azi, lucrarea sa cea mai de seam'a" e Psihologia Personlitif ii. I,

(1939), in care personalitatea e consiBazele Persona

derata organizarea dinamica in interesul individualitatii al acelor
sisteme psihofizice, care determina ajustarea unica la mediul

ski" (pg. 12).

O lucrare foarte pretioasa mai ales din punct de vedere al
popularizarei ideilor pedagogice, dar adesea i din punct de vedere al serioziatii stiintifice e aceea a unora din profesorii secundan i
in special a celor de pedagogie dela colile normale i
de filosofie dela licee. Cu toata munca lor grea din cadrul colii,
unii dintre aceti profesori gisesc r5gaz i energie ca sa se
consacre i studiului de probleme de educatie i invatamant.
lije P op e sc u-T e i u a n, profesor de pedagogie la coala
normal. din Craiova, dupa ce a publicat o buna istorie a pedagogiei (ed.. III. Craiova, 1940), a tiprit de curand intinsa i valoroasa lucrare Pedagogia comunitatilpr de munca, din dorinta
de a ajuta dupa puterile i experierrta, pe care o am, la intelegerea temeiurilor psihologice ale acestei metode in acela timp

de a arata tehnica comunitatilor de munch" (p. 5-6). D r. C.

1\4 ure a n u, prof. de filosofie i limba german" in Iai, a
scris o intreaga colectie de studii pedagogice, dominate de-o
putermc intentie pedagogic.: Psihologia

i educatia liceenikr

(1937), Educatia moraki prin arta (1937); Educatia tineretului in biseric5:, scoal4 si armed (1937), Educatia multimilar;
Pestalozzi si scoala creatoare (1927), Energii sufletesti (1927)
etc.. D r. G h. Co micesc u, prof. de pedagogie la scoala norma16. din Iasi, a tiprit mai multe studii, caracterizate printre altele, printr'o serioas documentare stntific5.: Raportul dintre ini abstractie c(1929), Orientarea biologia a educatiei
(1931) si Realizri si tendinte in scoala americana (1935). Alt
profesor secundar, care a lucrat mult in acest domeniu e I. N
sipean u, profesor de filosofie in Bucuresti; el a exercitat
mai ales in primul deceniu dupa razboiu
o mare influenta atuitie

supra colii, cu deosebire asupra celei prirnare prin lupia lui pentru o coala activa i impresionistii sustinut printr'un insemnat nu-

mar de lucrari: Filosofia scold active (1922), $coala activa

(1928), $coala psihologicei (1938), Si azi tot asa cred (1938).
Mention'm deasemenea lucrarile de-un caracter mai special 5coa-

www.dacoromanica.ro

Pedogogia sociologicA, I. C. Petrescu

768

la pictorului (fr data) i Filosofia educateii e'stetice, ale prof.

F m. Brandza, Didactipa Lcgicei. Cateca indrumari metodice
Scrisori catre Terentius de prof. I o n F. B u r ic e s c u, si
luPersonalitatea profesorului roma de I. Sulea-Firu
crare util i deosebit de pretioas mai ales prin ideea fericia de a prezenta portrete de dascli romni. In sfirsit trebue
sa mentionm ca lucrare binevenit volumul Bibliogrufie pedago-

gica romneasca, cu lmuriri de I. C. Petrescu, in care se indica', mai toate tipriturile pedagogice romnesti.

d)Pedagogia sociologicA.
Printre cele mai noi directii din pedagogia romnease e
de sigur cea sociologic, numia astfel, pentruc ea caut mai
botara deat celelalte pedagogii sA examineze problemele de educatie in legtur cu interesele i particularittile socieatii romnesti i s se ridice clela ele la o teoi-ie de pedagogie romaneasa. Noua directie trebue ins a o deosebi de aceea a pedagogiei sociale. Pe can(' ultima se leag prin Natorp de Platon
concepe educatia ca un proces de atasare a individului la societate sau pregtirea lui pentru comunitate, intruet ea e purtitoare de valori, directia sociologic se caracterizeaz prin aceea
intemeeze legile educatiei pe datele despre soci ea tine
cietate.

In gndirea pedagogic romneasc, noua directie e inci la

inceputul ei si e reprezentati in anumite privinte prin I. C.
Petrescu.

L C. Petrescu
Conferentiar de pedagogie la universitatea din Bucuresti

elev al hi G. G. Antonescu, sub a crui conducere a lucrat

mula vreme, I. C. Petrescu e autorul celui dinaiu studiu de
acest fel, intitulat Contributie la o pedagogie romneasca, vol. I.

Satal (Craiova 1938, 272 pg.).

Preocupat de intemeerea unei pedagogii romnesti, I. C.

Petrescu cere, ca lucrare prealabili, si se studieze fiinta neamului nostru" i conditiile ce determinA cadrul vietii sociale, in

care se formeaz si se pstreaz aceasti fiintr. Mai departe

el cerceteaz in cap. I ,familia romaneasca" fundamentul ei
biologic, rolul social si educativ al familiei; in cap. II, satul rowww.dacoromanica.ro

I. C. Petrescu

769

ne intoarcem Care cultura legata de glia

satul romnese, iar ca metoda de stucliu preconizeaz monografia satului". In cap. III, autorul cerceteaza rnisiunea invatatorilor satesti la opera de ridicare a vietii prin cultura".
AIL n motivarea punctului sau de plecare cat si in desvoltrile din lucrarea sa, I. C. Petrescu se inspira ca i I.
Gabrea i altii din chiemarea vremii". Din adancurile de vie*
miinesc, st.ruind

a acestui neam
observa el
se aude glasul cutremurator al
unei noi chiernari, al unei noui asezari. Valorile curate ale culturii romadesti isi cer dreptul la lumina. Ascunsa &Ida vreme sub
formele streine, care dcleau iluzia unei straluar. i de suprafata,
cultura romaneasc', acea cultura constituit: de veacuri, isi leaVida hainele de imprumut si apare mandra cu ale sale" 1). In asemenea vremuri e necesar o pedagogic corespunzitoare, care
s arate liniile de constituire a noii educatii; ea nu va mai pleca
dela concepte, i dela reafitti. Va fi deci o peidagogie realist. Va,
porni dela realitati prezente. Fenomenul educativ va fi incadrat
In toate determinantele sale" 2). In plus, ea va mai fi o pedagogie

care are privirile Inclreptate spre viata de sat, spre satul romanesc privit drept temeiul statului ramanesc, spre valorile de cultura ale satului, ca temeiu al culturii nationale" 3).
Dar se pune intrebarea: cum devine aceast pedagogic sociologicr ? $i mai precis: romaneascr? Aceste intrebri, autorul nu le-a lasat fari raspuns: ea devine pedagogie sociologica,
romaneasca mai intaiu prin idealul educatiei caci ...idealul educatiei, in statul care se confund cu societatea nu poate fi altul
decat integrarea cat mai perfect a individului in societatea respectivr. Apoi, prin programe: Programele vor suferi o transformare radicall Ele nu vor mai fi construite In primul rand pe
baza psihologiei''... 4). Deasemenea, prin tehnica, caci I. C.

Petrescu crede c

tehnica educativa trebue sa se inspire

din aceast.' dominant a psihologiei taranului, care e obisnuit

invete prin munch' proprie- 5). In fine, prin aceea c ea isi va

Contrzbu(iz la o pedagogie romemeascd, pag, 3,
Ibzdem, pag, 5.
linden?, pag. 5.

Cu acest prilej e necesar s semnalam el prof, I. C. Petrescu, care

a scats Metode pentru studiul individualitatii", a falcut o interesanta evolutie,
cand scrie : Cred ca s'a pierdut foarte mult timp pentru a constitu un In-

vatamant rational, cercetandu-se care este nivelul sufletesc al elevilor la

diverse varste si care sunt nteresele predominante ale sufletelor lor. Psihologia invatarii a dat de lucru foarte mult psihologilor s pedagogilor.
eran pus sa reactioneze fie la anumte teste de laborator, fie la un material
de cultura uniform peste tot". Ibzdem, pag. 21,
Ibidem, pag. 165.

49

www.dacoromanica.ro

L C. Petrescu

770

fixa temele pe baza cunoasterii obiective si complete a situatiei

poporului nostru, cu deosebire pe situatia actuala a fanailor

tarnesti si a satului romnesc, propunnd masurile pedagogice
corespunz5.toare.

Ca urmare a acestui punct de vedere, autorul Contributiei

la o pedagogie romaneaser cere coiii s fie astfel organizat
situatia actual
inct sa dea cultura si copiilor s5raci, caci
cea mai mare parte a familiilor t.iranesti nu-si poate acopeni
nici nevoile clestul de reduse de viata"1) i sa observe ca'copilul
nu poate fi format cu succes In scoa15., daca nu se iau msuri
de intarire sub toate raporturile a unitatii de viata din care face
parte integrantr 2). Apoi cercetnd satul romnesc din punct
de vedere al raportului ski cu scoala, I. C. Petrescu tine sa
sublinieze ideea 0 principiile clirectoare ale pedagogiei romnesti
vor trebui s isvorasca din studiul aprofundat al satului i psihologiei taranului"3). In fine, peritru a asigura succesul acestei pe-

dagogii e necesar un inv5t5.tor format dintr'un anumit punct de

vedere: el trebue sa fie omul care influenteaza constient i sistematic desvoltarea noilor generatir4).
Dar Contribuge la o pedagogie romneasc5." reprezinta
primal volum dintr'o opera mai mare,; e deci un semn ca ea va fi
complectati in curnd prin. alte volume.

I. C. Petrescu a mai publicat un numar mare de lucrari

{45 de care cea mentionata tmai sus e o continuare si Intregire:

coda $i V iata (1930) si Regionalism educatip (1931),

precum 5i lucrari privitoare la problemele care au agitat scoala

noastra: 5`coala Activa (1926); Problema selectiei in coala

Democratiei (1929) fi Metorle pentru stadia! indiaidualit4tii. In
ultimul timp, Sub cooducerea sa s'au publicat 8 volume sub titlul
Biblioteca liceului romfinesc", constituind in majoritatea lor

clidactici speciale, scrise din punct de vedere al unui herbartianism evoluat.

Tot acestei directii sociologice ii mai apartine i S t. S t oi an cu lucrarile ,,Din problemele localismului eclucativ" (ed. III
1939) ,..,Scoald superioara taraneasca (far5. data) i Carente

noi in peclagogia contemporana, ed. III, 1939 (ultima in cola-

borare cu Iorgu Stoian).

lbzdem, pa. 25.

Ibzdem, pag. 37.

Ibzdem, pag. 165.

Ibidem, pag. 243-244.

www.dacoromanica.ro

Pedagogit. culturii

771

e) Pedagogia
Cea mai nou clirectie din pedagogia romana contemporana
e aceea a pedagogiei culturii. In esenta, aceast pedagogie tinde
s rezolve problemele educatiei, pornind dela o filosofie a culturii, dupa care destinul omului i specificul existentei lui
formeaza actul de a sluji valorile culturale privite sub ambele
lor aspecte: obiecfiv i subiectiv sau procesul de a ajuta indivizi
popoare sa lfaca drumul dela natura la cultura.

Pedagogia culturii are o dubl insenmatate; pe de o parte,

pregateste pe individ prin desvoltarea lui n directia valorilor
spirituale, facand din el un element productiv de bunuri culturale,
care totodata garanteaza formarea i progresul societatii; pe de
alt parte, prin proectarea marilor valori ca scopuri supreme ale
vietii umane, Il conduce pe individ spre recunoasterea a ceva
supraistoric, etern. Pedagogia culturii devine astfel o pedagogie
filoso fic5.

Reprezentantii noii directii din pedagogia romneasca sunt

C. Radulescu-Motru, S. Mehedinti, Lucian Blaga, V. Bancila,
La toti te intampina ideea ca aceasta pedagogie poate
ajuta poporul roman sa faca isiorie, adica s'a produca o cultura
majora, dupa structura i viata sufleteasc a poporului roman,
inspirata din subiectele i existenta neamului si dintr'o misiune
pentru neam.
Incepem enumerarea reprezentantilor pedagogiei culturii

prof. C. Radulescu-Motru, intrucat n publicistica noastra el

pare a fi cel dintai auditor roman care a reprezentat aceasti
noua conceptie.

C. Ridulescu-Motru
Prof. C. Radulesc u-M otru 1) (n. 1868) nu-i ceeace se
chearna ein Fachpadagoe; el nici n'a publicat opere de pedagogie propriu zis, in schimb a tiparit o serie de lucrari, id&
tisand idei, prin care se aseaza in randul reprezentantilor unei peclagogii a culturii: Cultura romeinii i politicianismul (1904), Puterea sufle1easc6 (1908), Personalismul energetic (1927), Vo;catia (1932); Romemismul (1936) i Psychologie des rumanischen V olkes (Europaische Revue, 1937).
1) Datele biografice privitoare la C. Raclulescu-Motro le-am prezentat
In Unitatea Pedagoglei contemporane ca stiintTM, 1936, pag, 138-142.

www.dacoromanica.ro

C. Raclulesou-Motru

772

Dupa C. Radulescu-Motru, educatia inseamna actiunea de

a face ca individul ,s'a se ridice dela conditia de individualitate
la aceea de personalitate, iar in ce priveste colectivitatea romaneasca, romanul tsa faci tranzitia dela romanul tip etnic, la rornanul tip etic. Aceasta dubla pozilie pedagogica, C. RadulescuMotru vi-o intemeiazia pe analiza noliunei de personalitate si a
sufletului romanesc.

Dup. C. Ridulescu-Motru, personalitatea este omul de

munca statornica- este o statorru'cire de aptitudini n vederea
unei munci de andeplinit- (Pers. en. p. 58). Omul se personalizeaza pe masura ce se deprinde cu munca.

Cea mai inalt personalitate este, dupa C. RadulescuMotru, ac,ea a omului de vocalic reprezentand acea imbinare de
factori sufletesti, care mijlocesc o activitate libera dupa norme
sociale
(Pers, en. p. 107). Aceasta personalitate se Laracterizeaza prin dezinteresare, putere de munca creatoare de valori culturale, originalitate i constiinla raspunderii actelor sale

(Vocatia, p. 78-89). Acesta este scopul suprem spre care

trebue sa tinda orisicare om i inclusiv once roman.

Profesorul C. R.-Motru are insa convingerea ca se starue prea pulin astazi asupra vocatiei atat in familie, cat si in
scoa1A-...1) i c negasind in rnediul lor educativ, indrumarea
care sa-i a.jute la realizarea vocatiilor, tinerii de elita ies la capat

cum poe'2). Foarte putini reusesc sa se strecoare in cariere

potrivite cu vocatia lot'''. De aceea, el a simtit nevoia sa consacre

problemei V ocatier' un intreg studiu; i firadca aceasta e lucrarea sa cea mai de seam cu privire la educatia individului,
dupa cum Romanismul e cea rnai importanta cu privire la educalia
poporului roman, e necesar sa le examinam mai de-aproape.

Vocalia care, dupa etimologie, inseamna indreptarea omului spre o voce care-1 chiarai", este dupa prof. Motru vocea .sangelui, a constiintei, a onoarei, a stramosilor, a parnantului
pe care cineva s'a nascut... In sfarsit este vocea unei existente
In care intra cu ceva acela care este chemat...- 3) si adoptand aceasta conceptie, care pare o prelungire i adancire a sensului termenului vocatie, el stabileste o fermi opozitie intre omul de vocatie i profesionist, observand ca este simplu profesionist acela

care face munca din iteres egoist; este un om de vocatie acela

continuand astfel: Un

care gaseste in munca intregirea sa

Cf. Voccgia, pag. 3.
Ibidem, pag. 4.
Ibidem, pag. 8.

www.dacoromanica.ro

C. Rficlulescu-Motru

773

am de vocalic se :indreapta spre munca pe care o cer dispozitiile

adanci ale sufletului sau. Este constiincios, fiindca in constiinta sa
scopul muncii i scopul existentii se identifica. Este original, fiind-

ca normele sale de munch' nu vin din initiativa altora, ci din

desfsurarea firei sale proprii. Profesionistul e mai putin constuncios si mai putin original" 1). Cu concluzia' : era profesionismului
a nlesnit calea pentru masinism... Omul de vocatie urmeaza unui

un. puls intens, dar lipsit de o justificare limpede". Inregistrand

observatiile interesante care scot in evidenta inferioritatea profesionistului fa ta de omul de vocatie nu putem totusi sa nu facem
rezerva c etimologioeste intre profesie i vocatie nu exista diferenta semnalata de prof. C. R.-Motru, deoarece profesie = fr.
faire profession de... = germ. Beruf =vocatio; opozitia exista
de sigur, dar intre omul de vocatie i simplul functionar, slujbas,
meserias etc.
Pline de interes sunt de asemenea consideratiile prof. C.
Radulescu-Motru asupra pedagogiei vocatiei, fixnd foarte juste
observatiuni de psihologie pedagogica si de pedagogie. Copiii
se deosebesc de camacu vocatie
observa el foarte drept
razii lor prin tenacitate, constiintiozitate i entuziasm..." 2).
care om primeste dela natura dispozitii vocationale. In lumea copiilor, ele se revarsa ca o flora. luxurianta. Dar putini sunt
aceia care duc la bun sfarsit dispozitiile primite (lela natur" 3).
Ajungand la formularea de principii d educatie, C. R.Motru fixeaza urmatoarele:

Avem datoria de a clasa pe copii in copii de vocatie

copii fara. vocatie.
Sa nu ne asteptam ca din cultivarea individualitatii co-

pilului s iasa totdeauna o inaltare a vocatiilor.

Vocatiile, $i mai ales vocatiile puse in serviciul conducerii societatii, vin numai din altoirea cu idealurile culturii. Individualitatea este o rasadnita pentru simnta idealului.
In pubertate se hotarasc vocatiile. Acum se trezeste instinctul pentru ideal in sufletele de elita, provocknd un entuziasm,
care nu vine niciodata inaintea abilitatilor individuale 4).
In cele mai multe din lucrarile sale, dar mai ales in Ro.
manismul", prof. C. R.-Motru se arata preocupat si de alt educatie deckt aceea a individului in genere: de educatia Romanului
lindem, pag, 19.
Iradem, pag. 87.
lbzdem, pag, 97.
Ibidem, pag. 106-107.

www.dacoromanica.ro

C. Raduleseu-Motra

774

sau, ,mai precis, de educatia poporului roman. Aceste preocupari,

manifestate in mod sistematic in Cultura romn i polificianismul"
reapar
o opera fundamentala pentru cultura oricarui roman
i
activ
profesor
roman,
i in celelalte lucr'ri ale acestui fecund

mai cu seama In Vocati,a, unde, dupa ce isi pune problema daca

realitatea romaneasca e opus europenizarii, conchide ea punerea In valoare a. vocatiilor individuale oonstitue adevarata europenizare a Romanilor".Pentru C. Radulescu-Motru, esentialul unui
sistem de educatie etnica 11 formeaza cunoasterea sufletului etnic,
in mod just 5i obiectiv i. fixarea corespunzatoare a scopului edu-

lucrari pe care el le intreprinde recent in Romanismul(1936) si Psychologie des rumanischen Volkes", (1937).
In sufletul romanesc, C. R.-Motru deosebete:
Dispozitii care credulitate. In firea sufletului romnesc,
observ el, este adano inridacinata credinta intr'o ordine spiritualA. El accepta once ideologic, dar nu se simte obligat sa-i
nn. puna constrangeri pentru infaptuirea ei.
catiei

Lipsa de perseverenfd. Romanul e un om care n'are

sensul valorii fimpului.

E inteligen4, dar fara rutina in viata practica.

d), E bray, fara

sa fie risboinic.

c) E dis pus la sacrificii pentru partid, dar fara placerea

de a contribui la consolidarea statului.

f) E individualist, dar individualismul sau nu e creator de

institutii ca cel apusean.
Enumernd ca psiholog aceste aspecte ale sufletului romanesc, C. Radulescu-Motru remarca 'faptul, ca azi in Europa se

observa peste tot o tendinf spre inoire sufleteasca, se vorbeste de improspatarea fondului original national, de insuirile
puse la proba i gasite bune..." Cele constatate Il due la concluzia ca noi avem nevoe de o spiritualitate care sa scoata la
lumina virtutile sufletului romnesc printr'o munca de intrecere
printr'o cunoastere tnai adanci de noi insine. Noi avem nevoe
de romanism" (Romanismul, p. 9, 12).
Conceptul de romanism, C. R.-Motru fine sa-1 precizeze
intr'o forma interesant i sugestiva: Romanismul nu este nici
xenofobism, cum s'a afirmat de unii, nici ortodoxism, cum s'a afirmat de altii, ci este un nationalism mai adancit sau mai integralizat in cerintele vremii" (Ibidem, p. 53). A pregati poporul
roman pentru romanism inseamna a-1 face s treaca dela starea de
popor de tip etnic la starea de popor de tip etic, cand el creiaza
astfel participa la viata istorica a omenirii. Aceasta idee, el sine

www.dacoromanica.ro

S. Mehedinti

'775

s'o exprime astfel: pe baza etnicului, fnta romaleasc dobandele dreptul de a figura in muzeul etnografic al omenirii. Dreptul de a participa la viata istorica a onaenirii Il da numai constiinta vocatiei de romfin-.

S, Mehedinti
Printre ganditorii, care 6-au dobandit in Romania un deosebit prestigiu ata ca pedagog cat i ca educator, se numri intre

cei dintai in epoca noastra, de sigur, profesorul S. Mehedinti

(n. 1869), dela universitatea din Bucuresti. Ca 6 C. Radulescu-Motru, prof. S. Mehedinti nu-i ein Fachpadagoge", caci,
functionfind o vieata". intreag pana la iesirea la pensie (1938),
ca profesor de geografie, cu mari merite stiintifice in aceasta
disciplina, el e considerat mai curand un geograf; totusi pe langa
opera de geografie, S. Mehedinti a intreprins paralel in cursul
intregei sale vieti de om de stiint, ceailalta lucrare la care in
mod firesc se ajunge: examinarea, in iegaura cu specialitatea
mai ales cu geogralia- Romaliei, a problemelor de educatie a
poporului roman pentru a cere o educatie speciala care sa insemne reintoarcerea la cultura autohtona, patriotism senin, cultul

natiunii 6 o crestere in lumina transcendenta a ideilor religioase- 0 asa inca el a devenit si un apreciat 6 influent pedagog roman.

Pe lana studiile sale de pedagogie, pe care le-am infaisat

mai sus, cu prilejul prezentarii pedagogiei romanesti din epoca
1880-1916, S. Mehedinti a publicat ulterior in acelas donneniu
un insemnat numar de lucrari: Alta, crestere
scoala muncii

(1919); Scoala Poporului (1923); Ce trebue s creada un

Roman des pre tara si neamul sn (1925); $coala rormin, si capitalul biologic al poporului roman (1926); Pro fesorul (1929);
L'cole de la Paix (1930); Geografie i Geografi la inceputul

secolului al XX (fra data); Trilogia stiintei. Cercetator

savant (f ara data); Incatatorul in Straja rarii (1937);
Trilogii (1940). Aceasta intinsa opera, care isvora'ste in intregime dintr'o mare intentie pedagogica, se continua cu un insemnat numar de articole i studii, publicate in reviste sau volume colective, proband in toate o mare credina in necesitatea
unei educatii adanci a poporului nostru 6 o justa intuitie a Problemelor ei esentiale.
1) cf. Poltica de vorbe, pg. 85

www.dacoromanica.ro

S. Mehedinti

776

In Scoala Poporului", lucrare ce apartine politica culturii,

intrucat autorul e preocupat de orientarea statala a colii i educaiei
S. Mehedinti concepe politica educatiei in mod
pniversalist in sensul ca el vrea educatia intregului popor cu motivarea ca nu sporesc ca numar decat popoarele snatoase, iar
sanatos la trup cu Triare prisos de na5teri asupra mortilor nu poate

fi decat un popor cu adevarat cult, mantuit de ignoranta care

ucide

i de rafinaria care secatue0e").

Dei el vorbete de nevoia de educatie, de care se resimte

intregul popor roman, gandul sau pedagogic 'se indreapta in deosebi spre poporul dela tara, fiindca el reprezinta natura romaneasca mai curata si-i depozitarul culturii autohtone; iar aci ro-

lul educatiei e acela de a relua firul de clesvoltare al acestei

culturi
fir rupt de europenizarea i modernizarea noastra
prm. tr'o politica de partid, care a vitiat fiinta i cultura poporulta
nostru''.
Prof. Mehedinti cere In scopul urmarit o pedagogie noua,

pe baz etnica, o etnopedagogie".

In Ali crqtere
$coala Muncii, Mehedinti isi grupeaza ideile pedagogice, pentru a face din ele un sistem i o conceptie: un sistem de pedagogie a muncii, n genul acelei Arbeitsschule", exercitnd prin aceasta lucrare o mare influenta
asupra gandira teoretice i practice din 5coala romneasca. Pentru

Mehedinti, educatia nu e o arta, ci e o tiinta, caracterul nu e

un dar, ci o suma' de deprinderi tari, dobandite prin muna jocul nu tine locul muncij. $i concluzia lui este: doctrina educatiei
trebue sa se sprijine pe invatatura trasa din munca intregii orneniri; ea sa se desf4oare de Koala iubirii", in care lumineaza ewanghelia muncii''.

In L'cole de la Paix, S. Mehedinti examineaza conceptia

despre rzboiul de intregire in cartile de coala i prezinta propuneri practice pentru a realiza o coala a pacii: unificarea manualelor, unificarea directivelor pediagogice i unificarea pregatirii
celor Tneniti a conduce invatamantul.

In Pro fesorul demonstreaz c profesorul fiind temelia

tuturor reformelor, dela el trebue s pornim la reforma educatiei.
Cea mai de seama opera de pedagogie a lui S. Mehedinti
ce1 putin pana la aceasta , data
e Trilogii", lucrare
constituit din trei parti. Ea incepe cu Trilogia
parte
1) cf. $eoala Poporului, pg. 11.

www.dacoromanica.ro

S. Mehedint

777

in care se descriu trei tipuri sau categorii culturale": cercet.torul,

eruditul si savantul, cu caracterele si valoarea lor. Cercet.aori se

chiama cei care cauta sa gaseasci fapte noui"; eruditii: cei

care aduns multe cunostin. ti despre lucruri aflate de ei sau de
altii"; savanti stint ins. numai cugeatora cari ajung la idei noui,
pentru a verifica, inmulti si sistematiza cunostintele adunate
Ora in epoca lor, usurnd astfel progresul stiintei tocmai in latura cea mai vital." 1). Asupra lor, S. Mehedinti formuleaz o
just, apreciere ca dela cercet.tori si eruditi ramne pentru stiint`a material; dela savanti fman si idei, iar uneori chiar sisteme
si metode care inlesuesc intelegerea unui mare numar de fapte".
Pe baza oonsideratiilor {-acute, prof. Mehedinti preocupat
printre altele si de progresul stiintei romnesti, fixeaz'ai dou:i prin-

cipii pedagogice, care ar trebui aplicate far rezerve in Koala

noastr: alegerea din vreme a tuturor tinerilor cu insusiri superioare", pentru a realiza cea mai grabnica si mai atent selectiune a copiilor din intreaga tar."'; si creearea celor mai bune
conclitii de munca intelectualr
conditii, care, in ce priveste
trecutul
trebue S'o recunoastem
nu s'au implinit in mod
sistematic, dupa, un plan.

Partea cea mai important din Trilogii" e partea a II-a

Trilogia scolii
wide prof. Mehedinti prezinta in continuare o adeva'rati teorie desp.re profesor si educatie. Convins
ea marele problerne pentru educatia poporului romAn cer buni
educatori, el examineazi cele trei tipuri mai generale de dasegi:
belferul, profesorul si educatorul. In cel dintAiu, el vede un
viataf peste copii", in profesor: un slujbas al scolii; iar in educator: pe Orintele lineretului. S. Mehedinti, vrea insi un anume
educator pentru aleamul nostru: pe unul care va ajuta mai mult
integrarea tinerilor romni in traditia idealismului dacic si a realismului roman" 2). El crede apoi 05, a sosit acum epoca educatiei, o6 judecata quem dii odere, paedagogum fecere" s'a putut
spune in ppoca belferilor", o azi a fi pedagog, adic edUcator e
cea mai inalt. menire care se poate inchipui", ca profetia, lui
Nietzsche: va veni timpul cand va fi vorba numai de educatie",
s'a implinit, c,," Hitler, Mussolini, Stalin si toti carmuitorii mai
noui, chiar cei maitra,"i. la tineret se &Giese inainte de toate" 3).
S. Mehedinti precizeaz apoi notiunea de scoal, fixand-o
intr'un chip interesant. Copii rsi tineri
serie el
invat5. dela
Tnlogii, pag 20.
Ibidem, pg. 129.
Trilop:, pg. 131.

www.dacoromanica.ro

S. Mehedinti

778

cei mai IA-Irani ce trebue si ce nu trebue. Incepand cu descantealtfel bolcele 5amanilor, care se cer sa fie repetate intocmai
navid nu s'ar vindeca
i Ana la munca zilnica (cules, vana-

toare, pescuit, etc.) si chiar la manifestarile artistice (cantec,

dan, pocloabe i altele), toate faptele nia insemnate ale vietii a.
jung cu timpul supuse traditiei, adica devin modele de imitat pen.

tru urmasi. Asta se chiama scoala- in cel mai larg inteles al

cuvantului. Am putea zice e coala inseamna disciplinarea tra.
iului celor vii prin. invatatura ramasa dela morti- 1). Evident ca
astfel conceput, contin. utul notiunii scoala" n'ar coincide cu acela

al tuturor scolilor. De aceea

S. Mehedinti fine sa faci o

precizare pentru completarea ideii sale: pentru continuarea stereotipa a traditiei era deajuns samanul ori belferul; pentru o indruntare critica i o cemere judicioasa a traditiei se cere un invatator.sau un profesor; iar pentru -perfectionarea traditiilor printr'o activitate creatoare este nevoie de arta unei personalitati exceptionale: educatorur.
Odata fixata ideea ca. dascalul eel mai ales e echicatorul, S.
Mehedinti cerceteaza de aproape conceptele de educatie si de educator, pentru a ajunge la punctele de vedere cele mai inalte din
stiinta educatiei si a se intalni astfel cu conceptia unor insemnati
pedagogi contemporani ca E. Krieck. Dupa, prof. Mehedinti, educatia inseamna actul de a integra pe copil in vieata neamului
sad' 2). incadrarea eului individual si empiric, supus lunecarilor
de toate zilele, in eul normativ (specific) al neamului, asa cum
s'a infiripat indivklualitatea sa psihica din experienta secolelor, in
imprejurari fericite dsi nefericite, care au rectificat acea experient.,

condensand-o in datorii i traditii 3), Prin educatie, el cere

sa realizam un om plip de pasiune, eaci
de-acord cu acea
illusionsfreie antirationalistische Erziehungswissenschaft" considera ca nu ratiunea, ci pasiunea st la temelia vietii i deci este
un element incalculabil 4). Din punct de vedere al continutului,
educatia este dupe.. Mehedinti, suma tuturor actiunilor, prin care
individul este pus in stare sal mosteneasca tot ce este esential din
traditia de civilizatie si de cultura a neamului din care face parte,
precum i din patrimoniul obstesc al omenirii pentru a desvolta
cat mai complet insusirile sale creatoare 5). Astfel de lucrare
Ibzdem,

Ibzdem, pag. 136.

Ibzdem, pag. 135-136.

Ibzdem, pag. 212.
Ibzdem, pag. 224.

www.dacoromanica.ro

S. Mehedint, Lucian Blaga

779

nu-i de loc usoar si ea pretinde educatori capabili, plini de constiinta vocatiei si bine formati din punct de vedere tiintific. Unui
astfel de educator ti trebue afar de stiint. anumite insusiri fun-

damentale: o armonie l.untric6, fr de care nu-i posibila o

vieatin adevAr echilibrat; p.poi i o real iubire fat de altii,
ceeace mi-i cu putint fr socoteli cu vesnicia", adic fr o
atitudine contemplativ-religioas in fata tainelor universului. Pe
scurt, stiinti real i emotie impersonal, sprijinit pe un ideal
aceasta e suprema putere, care poate inlta pe
tranEcencient,
un profesionist al scolii Ora la treapta de educator". Acest educator va auta s5 inlesneasci in mintea elevilor nu numai ivirea
unoe idei luminate, dar si a unui sentiment viu inct s !Inca ideea,
Oda' la realizare in faptr 1).
Reprezentant al unei conceptii tipologice in educatie, dar
vzncl In,?,a totoclata si un act de transformare a culturE neamului

si al omenirii ct i o pregtire a tinerilor in vederea creatieil

culturale, n vederea ivirei unor idei luminate", S. Mehedinti ar
putea fi considerat mai curnd reprezentantul unei peclagogii a cub,
turii, etnice, in care ptrund elemente suplun' entare si din alte pedagogii.

S. Mehedintii ti mai pune in Trilogii problema cum s'a

orientat educatia la Romani i el gseste in cursul rezolvxii ei
date interesante: Strniosii Romnilor si-au indrumat educatia
In directia simpatiei pentru aproapele, autnd adic, punctul de
contact cu altii i preocupndu-se de socoteli cu vesnicia."2). 0

alt latur a neamului din Carpati e acceptarea suferintii ca

element de progres; o brbteasc resemnare" 3).

Lucan Blaga
L. Blaga este in primul rind un filosof si un poet. Dac
1'1 inftism aci, e pentruc in opera sa Spatiul mioritic
(1936); Elogiul satului romanesc (1937), Genera metaforei
sensul culturei (1937), Blaga ia unele atitudini cu caracter petotusi

dagogic, dictate de situatia actuali a neamului nostru i d'e grija

pentru destinul su.4)
Dup. L. Blaga, noi, Romnii, am avut ca popor in trecut,
finclem, pag. 215.
Ibidem, pag. 280.
Ibzdem, pag. 293.
Asupra lu L. Blaga, Cf. V, Biinczlii, Energe romneasa, Cluj 1938.

Autorul ne d In aceast lucrare un studtu scrs cu mare ptrundere si

smpatie fat de ganditorul Blaga.

www.dacoromanica.ro

Ludan Blaga

780

mai ales dupa Stefan cel Mare o retragere din istorie". Ca

sa fi facut istorie, ne-a lipsit atmosfera culturii noastre entice"
si o mare tensiune spirituala"; ne-am mentinut in rezerva
ca istoria noastra,
observa Blaga
pasivitate. Vona vedea
judecata cu singurele masuri legiuite, adica dupa criteriile, ce se
desprind dela sine din matca ei stilistic, ja adesea o infatisare
problematica

ca nu avem de fapt o singura istorie, ci mai

multe feluri de istorii: o istorie de tip deplin ckteva veacuri, pe

urm o istorie de tip ezitant, i uneori de tip diminuat". ...Cand
populatia din Dacia pre-romaneasc a parsit nu de buni voie
nu din proprie initiativi, aceast viat potentat. i de forme
complexe, ea se retragea eo ipso din istorie intr'o viata anistoDupa Stefan eel Mare si Mihai Viteazul duhul romanesc se retrage inch' ociat din istorie" sau nu va mai participa la
ea decal tangential sau in aparenta. Incepe cu alte cuvinte in alt
chip un nou boicot al istoriei, de infatisari diferite dupa regiuni".
(cf. Spatiul mioritic, p. 179, 184, 196). Blaga propune de aceea,
pentru a asigura Romanilor o istorie mare, deschtusarea energiilor
neamului, o dinarnizare creatoare a omului, atitudinea activ." pn
la maxim' um in fata vietii, constiinta misiunii creatoare. In fine,

dorind ca poporul nstru s intre in istorie", el vine cu un

indemn, la trairi majore" 5i la idealism radical".
Din gandirea lui Blaga, se mai degaji inca dubla idee cu
fond pedagogic: evolutia poporului roman e necesar a se face
pe baza cunoaVerii spiritualitatii rornAne,.ti i a corectarii etnicului. In spiritualitatea romneasc, el deosebeste ca elemente
specifice cosmicismul (Romanul vrea spatiu liber, adevarata lui
locuinta fiind cosmosul); ontologismul (taranul populeaza lumea
cu graunte ontologice); mitul i dogmaticul (el accept fara
indoiala o gnoseologie), divinul (ideea de Dumnezeu devine pentru el o mreat viziune luminoasa, ce +la' sens faptelor si existen-

telor), agnosticismul (taranul are intelegerea ca in lume exist

ceva de neinteles).
Blaga, brand ca prerniza ideea c Romnii reprezinta un
popor de mari caljtti, dar si de neajunsuri certe, opineaza s nu ne

resemnim ca negationiti in fata destinului nostru, ci sa-i punem pe cerbice jugul prestigios al culturii", adoptnd o atitudine
luptatoare pAn la maximum, pentru a creia cAt mai multa.

culturr. (V. Banc ila, L. Blaga, Energie Romaneasca,

131, 134).

Dela aceste date, L. Blaga ajunge sa-si puna marea si

grava intrebare: cari sunt insa conditiile, ce trebuesc sa fie in
www.dacoromanica.ro

L. Blaga, V. ancili

781

prealabil date, pentru ca un popor sa poata in genere spera

va putea deveni creatorul unei culturi majore? Admitem oare
opinia curenta c pentru aceasta ar fi deajuns un cat mai mare
numar de genii si talente?

pune aceasti
In Elogiul Satului Romanesc", L. Blaga
problema intr'o forma pe cat de fermi, tot pe-atat de precisa.
Coonsiderand simplist teoria geniilor, observa ca o cultura
majora nu s'a nascut niciodata numai din elan genial", pentru
a preciza punctul sau de vedere astfel: De sigur, geriiul e o
conditie. Dar o cultura majora mai are nevoie si de o temelie,
iar aceasta temelie sine qua non e totdeauna matc.a stilistica a unei

culturi populare"). $i declarand satul romanesc purtatorul

matrIcei noastre stilistice", acest original ganditor roman, dupa
ce i documenteaza teza cu argumente din etnologul, calatorul,
geograful Leo Frobenius", dup care cultura egipteani i cea
gotica au fost precedate de o cultura minora, concbide c geniile
creatoare de cultura major nu fac in mare masur decal s urmeze un itinerar indelung pregatit" 2) si ca Jana de acel complex
apriori al unei matrici stilistice, performata in plasmuirile i creatiile unei culturi minore nu s'a ivit pana astzi nicaieri

niciodati o cultura majora" 3). Intoarcerea la sat care poarta epitetul autenticitatii", pentru a ne integra in cultura acestuia, spre a
merge in creatia culturala." pe liniile culturii populare, e norma esentiala a noii noastre orientari. Aceasta concluzie din filosofia
culturii nu isvoraste i nici nu-i impus de un gen de satofilie

autorul ne previne el insusi. Sa nu se creada insa

&and graiu unei incantari a don i

rostesc cu ocoluri, clorinta de

a ne mentine pentru totdeauna in cadrul realizarilor satesti. Imi

refuz asemenea sugestii sau indemnuri. De o suta de ani si mai
bine ne stracluim toti intelectualii pe o linie mereu inaltat., sa cre-

em, intr'o epoca de tragice raspantii, o cultura romaneasca majora. Stradaniile merg paralel cu procesul emanciparii noastre
politice, cu acela al formarii statului si al intregirii neatnului" 4).

Alt afirmare interesanta a unei pedagogii a culturii in

publicistica roman o dators-m lui V. ifinci16.
V. B ncila (n. 1896), profesor de filosofie la liceul
Elogzul Satului Romernesc, pag. 12.
lbzdem, pag. 13.
Ibulem,
Ibidem, pag. 12.

www.dacoromanica.ro

782

V. &null's.'

Mihai Viteazul- din capitala tarii

publicist activ, s'a fa.cut cunoscut prin colaborarea lui la revistele Gandirea'', Gnd
si

Romanesc-, Satul si Secala-, Revista de filosofie-, Revista

general a invtamantului" si Randuiala-, in deosebi prin eseuri de pedagogie i filosofie. In plus, el a mai tiparit un insemnat
numar de lucrari, din care se degajeaza o anumita conceptie de pe-

dagogie a culturii: Doctrina Personalismulni Energetic (1928);

C. Radulescv-Motru, pedagog (1932); Sensul culturii si culturalizarea satelor. Incercare de pedagogie colectiva (Randuiala
I, 4, 1936 i II, 4, 1937); Filosolia i pedagogia srbiltorii
(Gandirea XV; 4 1936); Erocratie i pedagogie (1937); Lucian Blaga, Energie romneasca (1936) . a..
V. Bncila trateai teme, care aduc veden i pline de originalitate i promit desigur pentru un apropiat timp o opera de
sinteza. In Erocratie i pedagogie, V. Bancil cere orientarea
tinerimii catre idealuri generale, suprapersonale. Educatorul trebue s ajute s se refaca unitatea spirituala a totalului
Caci conditia normal a omului nu e libertatea pentru libertate,
cum a crezut in practica timpul modern, ci libertatea pentru creatie si incordare''. Posibilitatea pentru creatie 6 incordare ne-o
ofera i tinerii, dintre care cei mai alesi cauta azi in istorie
misiuni sau destinuri de foc, cari cer suflete de cruciati''.

In ,Filosofia si Pedagogia srbtorii-, V. Bancila vede

,geneza srbatorii In saltul in transcendent" (p. 161) caci
batoarea e o cleschidere catre transcendent, ceeace aduce vietii
harul unei bune i prestigioase sublimarr (p. 166). Spiritul
respira prin sarbatori"; iar cultura e o flora spiritual., in care

se desvolta proteic 6 de attea ori fastuos o samanta cu caracter mai mult sau mai putin transcendental-.
Lucrarea principalai) in care V. Bancila isi fixeaza ferm
bogat atitudinea sa in pedagogie e studiul Sensul culturii si

culturalizarea satelor", publicat in Randuiala- (1935-1937).

In acest studiu, el exprima mai intaiu o concepfie a culturii, pe
care o considera constituita din trei valori; morala, religia i filosofia, idei prin care el se infatiseaza ca reprezentant al unei
pedagogii a culturii, aceasta fiind conceputa din punct de vedere dinamic si din punct de vedere etnic. Totodata el pune in
lucrarea mentionaa un linsemnat numar de probleme, direct
1) Aci facem abstractie de lucrarea sa ,,Lucan Blaga, Energie
neasca" (1938), care, des serisa frumos i interesant, nu ne da posibilitatea
-unor depline discriminatii intre ceeace apartine lu Lucian Blaga, l ceeace
-repreznta gandires proprie a lu V. Bancila.

www.dacoromanica.ro

V. Bgric115.

783

legate de subiect, cum sunt: problema esentii culturii, a educatiei,

a culturalizarii" rnaselor, a valorii pedagogice a folclorului i.

altele, cu o originalitate isbitoare i cuceritoare pentru lector.
Un interes firesc ne oblig de aceea si struim asupra lor
s le prezentm pe scurt formularea si rezolvarea dat.
V. Mild1 e preocupat s. afle ce e cultura in esenta ei,
cci el nu-i satisfcut de niciuna din obinuitele definitii ale
acestei importante notiuni; el nu poate accepta nici identificarea
culturii Cu eruclitia, cu savoir"-ul, nici pe aceea cu sintez
de habitudini", nici identificarea ei cu faculttile intelectuale
si estetice, desvoltate la maximum". Dar atunci, ce e cultura?
Ce numim om cult? V. Rama hi pune problema, constient de
toat gravitatea ei, dar tocmai de aceea, pregatit s mearg
pang la adncul ei. V. BAncil porne5te dela realitate, pentru
a observa: realitatea are o fat: fata sa adanc si total, tinic,
etern i majestoas, realitatea de fapt, fr adjecfive, pe care
mai mult o bnuim, pe care o cunoatem intr'un chip specific,,
printr'un fel de virtute de scafandru ontologic si printr'o putint corespunzaoare de incadrare 6n cmpul de fort al acestei
realitti, in vointa sa suprem, ceeace ne &I o armonizare, o
disciplinare, o iluminare linisfit si o noim fundamental, o
derivare si totodat o confluent quasi-permanent cu realul ca
atare, cu marele sens, cu realitatea inefabil in care e o sanct
robie s'i o inalti libertate1). Pentru V. Bncil, esenta culturii
const intr'o apercepere specifica pe unja fiintrii adnci", lar'
omul, dup el, devine cult, in msura, in care a gsit secretul
acestei cunoasteri si incadrri de fond" 2). In acest scop, trei
posibiliati ne stau la dispozitie: trirea religioas, trairea morala
si trirea filosofic. Morala, religia i filosofia
observ
acest gnditor
dau adevrata inobilare sufleteasa fiindci
ele dau putinta cunoasterii si comportrii integrale i esentiale...",
cu observarea ci moralul, religiosul 5i filosoficul se echivaleaz

in fond, dacg nu in alt inteles, cel putin in acela t fiecare se

refer in chip complect la substanta care formeaz. cultura" 3).
Dar nu poli s.' te gseti in firea adnc6 a lucrurilor, fri
sa ai ceeace se chiam atitudine fa t de viat i far ca aceasta
atitudine s descifreze cel putin ata cat e necesar, pentru o
comportare fidel, ieroglifele ontologice i. s. continue ammonia

general a creatiei..." 4). In mod logic, V. ancil vede in

Cf Sensul culturii # culturalizarea masselor, Randuiala, I, IV, p. 370.
Ibidem, pag. 371.
Ibidem, pag. 372.
Ibzdem,

www.dacoromanica.ro

V. BAncilA

784

culturi pedeoparte atitudine fat de viat., pe de all armonizare

cu totul, fiecare avnd anumite semnificatii. Cultura ca atitudine

fat de viat. inseamn constiint complex, deci bogtie de

realitate, personalizare, creatie,

libertate". Ea mai e ieFire

din sine- i organizare treptai4, crescnd a corelatiilor cu

realitatea cosmic, metafizic, cu realitatea generara'. Un alt
atribut al culturii
dup Bncil.
e eviavia, sentimentul
spiritual al demnittii subordonate, al incadrrii, 4 marei res..
ponsabilitti voioase"1).

In legtur cu reflexiunile asupra esentii culturii, V. Bane

observ
da examineaz valoarea culturii. Aceasta
frii asemnare, fiindc se poate spune c mnsui scopul existentii creiate este cultura... Popor, slug, stpan trebue s tindi
spre cultur, ca spre fericirea i misiunea maximr, cu concluzia: Cultura e deci o datorie, cea mai mare datorie a vietii,
imperativul fundamental, care se degajeaz din armonia i dia-

lectica realittii generale"... Ea e o nou aprindere de duh,

un nou simbure de organizare in existenta ca atare, un foc,
o lumin nou, ce nu rezult prin imitare, ci prin ardere
proprie" 2).

V. Bncil se intreab apoi ce e procesul producerii culturii, pentru a rspunde c5. e un proces de autoeducatie, ajungnd
astfel s examineze problema mare: ce e educatia. . El incepe cercetarea nouii chestiunii prin a observa c. filosofia educatiei ne
poate fi aci de lelos. Ea posedi intre altele doi termeni: termemd

de instructie" i cel de educatie". Cel dintaiu inseamn totalitatea de cunostinte, asa numitul scop material al invtmntului;

cel din urm, asa numitul scop formal, inseamn desvoltarea

tuturor fortelor bune din om cu precderea moral-religiosulur3).
Instructia se refer la civilizatie, iar educatia la cultur. Cu acesi
prilej, autorul nostru face observatii juste si interesante cu privire
la raportul dintre instructie i educatie. Instructia se refer la
civilizatie, iar educatia la cultur. Once pedagog stie c educatie
fr instructie nu se poate, Pra un minimum de instructie, dar c
instructie fr educatie se poate. Cultur. -Para civilizatie, fr
un minimum de civilizatie nu se poate, dar civilizatie Pr.& niciun

fel de cultur se poate"4).

Toate aceste probleme, V. Bncil le examineaz in leIbidem, pag. 373, 374.
Ibtdem, Pga 376.
Ibidem, pag. 380.
Ibidem, pag. 381,

www.dacoromanica.ro

V. Bancill

785

gatura Cu marea tema, mereu actual, culturalizarea" masselor,

pe care multi au incercat s'o deslege, fara ins ca aeestia sa

dispuna 6 de constiinta ei teoretica. In rezolvarea ei, V. aincila
porneste dela cateva adevaruri recunoscute: ceeace defineste
observa el
poporul
este existenta unei culturi, caci a%
exista popor daca nu exista cultura., daca n'are o cultura a
lui... Aici e faptul fundamental, pe care-) cautam... si anume:
pentru a ridica oamenii trebue sa ne adresam chiaguriior de
cultura istorica, ce au fost creiate de natura in regiunile di-

ferite ale globului, dndu-le putinta sa se desvolte si sa se acomodeze cu necesitatile noi ale timpului- 1). El mai sfie apoi ca
teoretic 6 in sine, omul comun ramne tot o fiinta aculturala,
dar odata prins, in chip natural, i'n dinamismul zelos al culturii
generale capt all instalare psihica si incepe sa functioneze cul-

tural sau cel putin sa nu se opuna culturii...- Indivizii vor fi

sealdati in spiritualitatea culturii generale- 2).
Analiza acestei teme duce pe cercetator la problema: care e
cultura cea mai proprie pentru masse? V. Baneila raspunde ci
,,tipul cel mai organic de cultura este folclorur, iar prin acesta,
el intelege starea spirituala a poporului, in timpul eind se

produceau poezii, legende, basme, proverbe 6 alte forme ale

creatiei poporane'', cu observarea ca ceeace trebue s se considere e atmosfera in care triau toate aceste produse poporane,
ceeace se distila din ele in sufletele oamenilor 6 ceeace le dadea
viat din subconstientul tuturor, acomodarea faja de lume pe
care o produceau, atitudinea de viati cu care eran in legatura- 3).

Faand aceste reflexiuni, Bancila gaseste ca la sate culturali-

zarea trebue s realizeze o valorifieare a satelor, care e

posibil, fiindca la noi omul din popor n'a pierclut contactul
adanc cu natura si la noi este inca folclor" 1). El mai cere ea
taranul sa-si faca singur cultura , de sigur nu franul izolat,
individual; aci e vorba de popor ca realitate istoricr.
In cadrul acestor desvoltari, V. Bancila ocazioneaz5 lectorului adevarate placeri spirituale prin unele intuitii filosofice
,sau prin caracterizari de psihologie tipologica. Deosebit de interesanta e apoi discutia lui ea. prin morala, religie si filosofie
nu intelegem practica moralista, ori de maniere, ori de habitudini morale, dupa cum nu intelegem nici practica religioasa
_Miriam, an. II, pag. 170.
Thzdem, pag. 171.

lbzdem, pag. 175-176.

Ibidem, pag. 204.

www.dacoromanica.ro

50

786

Influenta educativ a liferaturii

mai mult sau mai putin bigota, i dupa cum, mai ales, nu intelegem filosofia de histrioni spirituali, sau de filologi ai filosofiei,
cari fac din filosofie ori o gimnastic5, de combinatii demonstra-

tive, ori o pur eruditie ce-si are meritul ei, dar numai pentru
a introduce in filosofie. Morala o intelegem ca o actualizare
luminoas i larga, care pune necurmat in efemer i finit ceva
din intelesul vesnicei i nesfritului, religia o intelegem ca pe o
adoratie plina de simplicitate a marei lumini ce impanzeste totul;

iar filosofia ca pe o &dire proprie, indiferent dac e original

sau nu, insotit de aplicare consecventa la felul de viati practier.

CAP. III.

INFLUENTA EDUCATIVA A LITERATURII

ROMANE CONTEMPORANE.
Literatura si poezia romaneasc a fost, timp de 100 de ani,
dela poetii Vicresti i p'a.n5. la O. Goga, legat de viata national a poporului nostru. De aceea, spre deosebire de literaturile
popoarelor mari, in care se intalneste o varietate de teme, ea te
intampina cu pcpezii i bue.ti de proz inspirate in primul rand
de Patrie si de Neam, de trecutul i viitorul lor. Aceast trasatur specific isi trap originea din conditia spiritual i politica a poporului roman, de a don i ca neam o viat noua, thtr'un
stat liber i autonom.
Dar a venit rzboiul mondial. Odat cu marile prefaceri ale
hrtii i vietii Europei, anul 1918 a adus Romanilor realizarea
unitatii neamului: cele trei mari provincii romanesti
Ba-

sarabia, Ardealul si Bucovina

s'au alipit la Patria Mama.
Poporul nostru si-a realizat as tfel visul national pe care poetul
Goga Il exprimase plin de durere in versurile:
Avem un vis neimplinit,

Copil al su-ferintei.
De jalea lui ne-au rposat
Si mosii
Romanii au cistigat rzboiul i vi-au atins in mod deplin
scopurile nationale, asa c pentru un timp na.tionalur nu mai

atrgea. Dar Rornanii au esit din rzboia, ca toate popoarele

foste beligerante, cu multe rni morale, ca un om Diruncinat
desrklcinat din principiile de ordine, munca i rspundere. La
orizont aprea atunci tot mai vie o nou preocupare: preocuparea
de mil In genere i de refacerea lui. In aceast atmosfer In
www.dacoromanica.ro

Influenta educativl a literaturii

787

Europa se plamadi o literatura noua, dominata de o puternica

not educativa.
S vedem, cum se oglindeste in literatura romana starea sufleteasca genera% i preocuparea pedagogica dupa incheerea rzboiului mondial.

Imecliat dupa razboiu, literatura romana urmeaza drumul

de evolutie al literaturii europene. Ea cunoaste o epoca de produche, in care se zugraveste ornul decazut si indirect, prin
oroarea de acest spectacol, se indeamna la o viata noua. Cezar
Pet re scu arata in Intunecare, cat de jos a decazut umanitatea,
Ion Minulesc u, In Rosq, Galben i Albastru, ne face portretul
unui cinic lipsit de intelegere pentru razboiul suferintelor
idealului national. D. Barnovschi in Neansul Cotoferzotilor
face tabloul unei societati depravate, care, in plin razboiu, nu renunta la satisfacerea poftelor inferioare trupesti; intr'un spirit a-

nalog, M. Sadoveanu descrie Strada Lpusneanu.

Dar literatura romana nu se departeaza decat pentru putin timp dela unja ei istorica; la ,cativa ani dupa aceea, ea relua
vechile ei preocupari i creia o poezie si o proza, in care nota
nationala reapare.

O. Goga continua si da
e drept, tot mai putin
o
proza care creste din legatura cu poporul i tara in ,Mustal

care fierbe- ; Nichifor Craini c, continuand pe Goga,

Darurile parnntulur, zugrive5te viata de tara, pe care a trait-o
In copilarie, undeva pe sesul Dunarei, canta campia i pildurea
legatura poetului cu pamantul patriei. In revista Gandirea-, pe
care o conduce ca director, el sustine prin studji traditionalismul
national si vede in ortodoxie elementul esential al gandirii i su
fletului romanesc.

Cu aceeasi nota nationala se desvolta poezia lui I on P i 1-

lat, Pe Arge$ In sus (1923), Satul meu (1927) i L. Blaga

cu Poemele luminii (1919), In marea trecere (1924), La
dorului (1938), La Cumptna apelor.
In sfera prozei, se constata acelas proces la marii prozatori
ai epocei: M. Sadoveanu, L. Rebreanu, C. Steve i
M. Sad o vea n u, pe care 1-am Infitipt mai sus, continua a zugravi cu marele su talent, frurnusetile Tjrnantului romanesc si a ne promova astfel cel mrai mare atasament de patrie, pe caro l-a servit intreaga lui opera (Baltagul, Stefan cel

tcurtile

Mare, Venea o moara pe Siret, Hann Ancutei, La noi, in

viisoara, Imparatia apelor, Tara de dincolo de negura, Creanga

de aur etc.).
www.dacoromanica.ro

$coala romana contemporana

788

Livi u Re b rean u aduce in Ion dragostea tranului toman pentru parnant, iar in Padurea spanzuratilor" pune in evidenta forta constiintei de neam.
Cu C. 'S te re, intra in literatura romana i deci in constiinta nationala, clatorita romanului sau sociologic Vania Raute, lumea basarabeana si. a Moldovei si se desvolta atasamente
pentru numeroase colturi pitoresti din acea parte a tarii. noastre.
Tabloul literaturii romane prezente n'ar fi complect, claci
n'am observa c tot in aceasta perioada se desvolta o prozi si o
poezie de confesiuni i de reflexiuni asupra vietii: G. I br i-

lea n u serie: Adela; Gh. Toparceanu publica Balade vesele $i triste"; iar I onel Teod o r eanu o literatura In care se
zugraveste psihologia tineretii.

Dar, alaturi de ceeace se chiama literatura bunr, productia literara romaneasca a cunoscut si o literatura inferioara,
expresie a gusturilor libidinoase si a unei absente de idei si teme,
alaturi de o productie de traducen i a unei literaturi care cultiv
senzualul i politismul. Caracterul primej dios al acestei literaturi
a determinat o actiune de combatere (cf. C. K ir i te s c u, In
slujba unei credinte) j a pus problema cuttunq dirijate.

CAP. IV.

SCOALA ROMANA CONTEMPORANA.1).

Dup rasboiul mondial, din 1919 i pana azi, Koala romaneasca a suferit numeroase reforme, evolutia ei fiind un interesant episocl in caleidoscopul de evem.mente post-belice.

In linii mari, evolutia colii romanesti a insemnat in epoca

noastra o tripla transformare:
delc qcoala veche a instructiei, care cultiva pomul cu-

noasterr, ca s folosim expresia lui Byron, s'a trecut la o

fcoal6 a educatiei, dup ce in primii ani de dupa rasboiu luase
aspectul de secar antiintelectualista;
dela o scoala cu clase, biblioteci, muzee i laboratoare s'a
trecut la o scoala ou multe anexe necesare educatiei scolarilor,
cu sala de lucru manual, ateliere, cinematograf, radio sau macar
patefon, cu cantina, cooperativascolara." i camp de experienta,
apoi cu sport, strajerie, comunitati scolare de munca, etc.);
dela o scoala dominata, mai ales In ceeace priveste cursul
1) Evoluiia scolii romanesti din punct de vedere ideologic am cercetat-o

expus-o pe larg in Politica Culturii in Romania Contemporana", 1937,

XIV+369 pag.

www.dacoromanica.ro

$coala primar

789

primar, de o singur pedagogie, cea intelectualista herbartiana,

la alta in scare bat valurile multor curente peclagogice, desvoltate
,duP rsboiu in mod prodigios 5i venite din Apus, cu deosebire din

Germania, Franta. 5i America. Din fericire azi pare s se iveasci

zorile unei asezri noi a scolii romanesti, pe baze proprii autohtone si socializante i cu menirea de a trezi energia
de a favoriza desvoltarea unei vieti romanesti i a unor oameni
animati.

Evolutia colii romanesti oglindeste astfel evolutia peda-.

gogiei epocii noastre.

In amanunt, evolutia

colii romanesti a variat cu tipul de

5coal..

$coala primara. Scoala primar a avut sub multe aspecte o

vieat interesanti. Dup rasboiu, ea incearca un fenomen de inflatie, infiintandu-se un mare numr de scoli primare noui, zidindu-se localuri noi, unele tip gospodrie, altele dup vechiul model haretist, cateva sub forma de vile, sau chiar de palate seolare.
In acelas timp a sporit foarte mult numrul invittorilor.
Din punct de vedere legislativ coala primar cunoscu mai
multe legi i incereri de legi: Legea S. Mehedinti (1918),
preconizeaz o scoal primar cu menirea de a pregti gloata
copiilor pentru o vial rural superioara celei de azi, cerand sa i
se adauge Inc doi ani de scoal practic i obligand pe invattor s no spun in fiecare sat 5i fiecare calm cate sunt copiii
cu o inzestrare deosebit., pe care s-i pregfim pentru o munc
mai inalt.". Proectul de lege P. P. Negulescu (1921) vrea s
fac din scoala primar o scoal care s. creasc un popor orno-1
gen, puternic prin constiinta lui nationali, vie 5i luminatr. El
mai cerea lucru manual, ateliere scolare, camp de cultur, grdini de legume si de pomi, etc. Legea Dr. C. Angelescu din
1924, care inlocuia legea din 1896, dispune ea scoala primar
s aibi 4 clase atat la tar cat 5i la ora5e, clase speciale, in
afarii de acelea pentru copiii normali i sa fie o scoala de educatie; totodat Ii sporea clasele, suprapunand peste cursul elementar de patru ani, cursul supraprimar cu trei clase si trei
industrial, agricol, comerciaP. Aceputa.' lege fu inlocuit cu o
lege nou, In 1938 (Iegea Clinescu) i apoi cu o alta In 1939

(Legea P. Andrei).
Din punct de vedere ideoidgie, in evolutia colii primare
romane5ti postbelice, deosebim mai multe momente: 1. Scoala
muncii i 5coala activa, (aproximativ 1919-1929), cand pre-

www.dacoromanica.ro

$coala primara, Liceul

790

ocuparile pedagogice, teoretice si practice se concentrau in jurul

problemei: cum facem pe scolari activi si cum pregatim tarii oa-

meni muncitori. 2. Epoca fi$ei indipiduale (1930-1937) numita astfel pentruca in aceasta epoca invatatorimea traia si lucra
barecum sub obsesia fisei si a pedagogiei individualiste, iar conducerea superioara a colii prinaare dadea o atentie deosebita obligatiei alcatuirei fisei. 3. Faza predominarii ideei unui inoatmnt pe baza centrelor de interes, (1938) care si azi continua.
Statistic, situatia 5colii primare prezinta iarasi o evolutie interesanta. In 1921 se aflau in Romania 12.002 scoli primare; ele au ajurts azi (1939) la 15.685. Cresterea numarului
Scolilor primare a fost apreape constanta dela an la an, cu excand criza ecoceptia aniler 1931-1932
epoca Iorga
notnica a impiedecat desvoltarea lor. Din totalul de 15.685,
1339 sunt coli de tip urban si 14.346 de tip rural, intre carie
666 scoli de baieti, 676 scoli de fete si 14.322 scoli mixte. Din

eursul stipraprimar 84 0/o sunt de tip agricol, 15 0/o sunt scoli

fete tip gospodaresc si 4 0/o de tip industrial, iar 1,6 de Nip

comercial.

In aceste scoli predau 49.140 invatatori la 1.358.059 sco-

Liceul. Liceul remnese a suferit si el insemnate schimbari in epoca din 1919 si pana azi. Sub aspectul culturii generaid,
liceul urmeaza mai putin ca scoala primar, curentele pedagogice

ale vremii. In primii ani dupa rasboiu, el rmane mai departe

o scoala cu caracter intelectualist, dar de un rendement inferior,
ceeace atrage critici si determina introducerea bacalaureatului
(1925) si a examenelor de fine de an. In jurul anului 1926 si
In urma constatarii lipsei de orientare a tinerilor in viata, liceul
eunoscu o epoca de preocupan, in care remedierea raului se vedea

In sporirea invatarnantului filosofie, cu scopul de a da elevilor

Un crez idealist despre lume.

In 1931, sub apasarea crizei economice, liceul dobandi o

orientare practica, pentru a reveni in 1934 la forma veche de liceu ca scoala de cultura' generala. De putin timp o nou idee innuenteaza viata liceului: ea el e o separa' de selectie a elitelor
intelectuale.

Din. punct de vedere legislativ, liceul a avut o evolutie

paralela cu aceea a ideologiei pedagogice. In 1918, S. Mehedinti, ministru de Instructie Publiea creiaz

eoalele pregati-

toare, un fel de girrmazii rurale. In 1919, Dr. C. Angeles=

www.dacoromanica.ro

Liceul, Snoble normale

791

decide in aceeasi calitate, printr'un decret lege, infiintarea de

i transformarea mai multor gimnazii in lic,ee. In 1925
se face legea bacalaureatului; in 1926, Ion Petrovici, ,ministrul
Instructiunii Publice, elaboreaz un proect de lege care adugirnnazii

cea ideea sporirii invatArnantului Mosaic. In 1928, Dr. C.

Angelescu face legea invtmantului secundar care organizeaz
liceul unitar, cu 7 clase i cu un invatamant filosofic mai desvol-

tat. In 1931, N. Iorga reformeai liceul pentru a-i aduga

un rol de scoal pregtitoare pentru o indeletnicire practica
reintroduce clasa VIII. O modificare mai mic se face in 1934,
pentru ca in 1939 s se elaboreze actuala lege a invatmantului
secundar prin care se fixeazi liceului caracterul de scoala secundar, care si dea elevilor o cultura generala i sa asigure
formarea elitelor intelectuale.
Azi in Romania functioneaz (1939) 111 licee pentru
si 62 liceo pentru fete i 85 gimnazii dintre care 44
sunt gimnazii mixte; in total 299 scoli secundare.

normale au cunoscut 5i ele o evolutie interesanta,

chiar mai interesanta decat alte scoli.
Imediat dup rsboiu, ideile democratice si necesittile politice si economice cereau un cetatean luminat, capabil sa foloseasca, cele dou mari reforme: votul obstesc i improprietrirea.
Sub influenta lor, scoala normala, ca institutie pregatitoare de invttori, cunascu o dubl miscare: 1. numrul lor crescu asa incat

la 111 scoli normale, cate aproape 2 scoli de

fiecare judet, mai ales c multe isi dubJaser i clasele; 2. Se
se ajunsese

si numrul anilor de studii dela 6 la 7 ani prm legea

din 1924 si dela 7-8 ani in 1931.
In jurul anilor 1931, scolile normale, (land prea multi
spori

absolventi care nu puteau ocupa posturi, fur reduse ca nurnr,

proces care s'a oontinuat i. ulterior. Azi functionea'za in toata
tara numai 27 scoli de biieti, dintre care una are numai
cursul inferior (Nsud) iar alta numai pe cel superior (Gherla)
si 22 scoli normale de fete, dintre care 3 sunt speciale pentru invtmantul din gradina de copii; in toate 5colile normale invata azi

(1939) 14,075 elevi.

Din 1919 si pan azi, viata educativ a scolilor normale a
fost inraurit de mai multe ideologii. Un timp, ea se desvolt sub
influenta scolii muncii. (S. Mehedinti) si a colii active de prin
1926-1929, ea tri sub influenta pedagogiei lui Foerster i in genere a pedagogiei morale, pentru ca ulterior s
www.dacoromanica.ro

792

$colile normale, Universialile

intre sub influenta pedagogiei psihologice individualiste, cultivnd

preocupsile pedologice cu deosebire pe acele pentru masuraori
pedologice i fise. De cativa ani, din 1937, ea e tot mai mult
predominat de ideea centrelor de interes. E lush' caz-ul s

nadsajduim a.' in curnd va ajunge la constiinta destinului ei propriu c e scoal pregsatitoare a invatatorului considerat ca agent
de fuziune spiritual a neamului intreg.
seminariile,
Alt(' coli secundare. Celelalte scoli
au inprofesionale i comerciale, _scolile de arte i meserii

registrat si ele schimbri, dar fr. ca viata lor s fi interesat

cercurile pedagogice in mod deosebit.
In jurul anului 1936, toate aceste scot incearca un proces de
sporire a culturii generale si de diminuare a caracterului lor specific, tendinta fiind ca ele s se apropie de organizarea liceului.
Ca rezultat, ele devenir licee industriale, comerciale, teologice, etc.
Interesant e si evolutia universittii romnesti. Evoluand
In spirit liberalist si intelectualist, ea atinge dup rizboiul mondial forma cea mai avansat in aceast directie, cu legea Iorga
(1931), prin care organizarea universitatilor are la baz6 ideea
autonomiei. Ulterior, o serie de critici aduse profesorilor, a determinat reducerea autonomiei inv5.16mAntului universitar i uniformizarea programei de studii pentru cele 4 universifti ale trii
(Bucuresti, Iai, Clui i Cernuti). E necesar s semnalarn
invrlnntul superior Inceare o interesanta crestere In epoca

1919-1940, cki in loc de 2, tara are azi 4 universitati, 3

politehnici si 3 scoli normale superioare, 2 academii comerciale
industriale si mai multe academii teologice.

CAP. V.

POLITICA CULTURII1)
Politica culturii inseamn utilizarea politic6 a culturii,
adic grija de cultur sub cele trei aspecte: 1. Politica educatiei
sau grija de educatie, pentru a-i fixa un anumit spirit sau directie,
o organizare si o tehnica 2. Politica crealiei culturale, sau preocuparea politic menit s asigure producerea de noi bunuri spirituale si 3. politica propagrii cuilurii care tinteste transferarea
1) Poltica culturii din aceast epocI am cercetat-o pe larg tn Polztica
culiurz in Romdnia coniemporand (1919-1937, Ia0, 1937. XVI, 364 pg.) uncle
am precizat pe larg conceptul respectiv.

www.dacoromanica.ro

Patina Culturil, S. Mehedinti, Dr. C. Angelescu

793

bunurilor spirituale dela o generatie la alta si difuzarea lor in

cercuri sociale cat mai largi.

In perioada pedagogiei contemporane, incepand chiar cu

anul 1919 si continuand pan. azi, politica culturii a luat in Romania o desvoltare insemnata, evoluand pe cele doui planuri pe
care le-am cunoscut 416 din epoca anterioara. Pedeoparte unii
ganditori au urinarit mai departe europenizarea culturala a frii in
sensul adaptarii vietii statului roman la formele din statele

occidentale, iar pe de alt parte altii au urmrit o desvoltare

culturala din traditiile, institutiile si cultura autohtona. Rana
In jurul anului 1937 prima directie parea a fi mai puternica, in
schimb azi, ultima pare a fi mai ferm i a-i pretinde un drept
exclusiv de conducere.
Reprezentantii celor dotta directii sunt asociati de proecte

de reforme scolare, de

legi ale invatamantului si

de unele

publicatiuni de teoria politicii culturii. Pe cei mai de seamil

dintre ei socotim necesar
prezentam aci, respect:and ordinea
cronologica a manifestarii lor.
S. Mehedinti, profesor de geografie la Universitatea
din Bucuresti, s'a preocupat de politica culturii atat ca ministru
al Instructiunii Publice, cat i ca ganditor, iar ideile sale le-a
expus intr'o serie de lucrari: Catre noua generatie (1912; Poporul (1913); Altii cretere
scoala muncii (1919); Scoala
Poporului (1923); Ce trebuie s creada un roman despre nea-

i tare sa (1922); Le Pass et le Peuple roumain (1927);

Politica de vorbe si omul de stat (1928); Profesoml (1929);
mul

Coordonate etnograf ice, Civilizatia qi cultura (1930) etc..

S. Mehedinti priveste si rezolva politica culturii din mai
multe puncte de vedere: 1. din punct de vedere al nationalismului conservator, propunand o politica universal a educatiei,
ca educatie a intregului popor; 2. din punct de vedere iluminist:
poportil s fie mantuit de ignoranta care ucide si 3. din punct
de vedere traditionalist si crestia, cerand reintoarcerea la o cultura
autohtona si la o educatie p baz. cretina.

D r. C. Angelesc u, e principalul legiuitor al scolii

romneti, prin calitatea pe care a detinut-o timp indelungat de
rninistru al Instructlei Publice (1919; 1922-1926; 1927
1928; 1933-1937. In schimb, el nu a fost si un teoretician.l.

P. P. Negulesc u, profesor de filosofie la Uni1) Pe larg ne-am ocupat de activitatea sa politico-culturahl tu

cumuli", pag. 22, 195, 208, 213, 218, 220, 234 st 264.

www.dacoromanica.ro

P. P. Negulescu, I. Petrovici, N. Iorga

794

versitatea din Bucuresti, s'a preocupat de politica scolar in lucrarea Reforma invatlimiintuini (1922). Rolul colii primare, et
il vede intr'a -)pera de unificare a Romanilor; acestei sc.oli i cere
s fie o scoala de educatie, unde accentul va cadea pe desvoltarea
fortelor firesti ale copiilor nu pe dobandirea cunostintelor. P.
P. Negulescu a mai propus organizarea unui invatamnt supraprimar cu un curs de patru ani, in vederea adancirii cunostintelor
despre patrie, neam i stat; un liceu Cu trei cursuri: inferior (trei

ani), superior (trei ani) si de specializare (cu opt sectii), cotespunzand principalelor subdiviziuni ale faculttilor, o selectie
dupa aptitudini i o educatie completa 1).
L Petro vic i, prof. de filosofie la Universitatea
Iasi, s'a ocupat de problemele politicei culturii atat ca ministru al
Educatiei Nationale cat si ca om de cultura, iar conceptia lui
oglindesc mai multe studii: Puterile cuturii. Deasupra zbucinmului, (1932); La nationalit en Phdosophie (Omagiu prof. C..
a..
Radulescu-Motru, 1935); Illenirea Unioersitiitilor
I.
Petrovici
cere
o
educatie
care sa
Ganditor rationalist,
conduca poporul roman la o sporire a spiritului care rationeaza, a
dispozitiei de a reflecta; el sustine apoi ideea interventiei statului, pentru a sprijini creatia culturala i in acest scop a intemeiat ca ministru al Educatiei Nationale, editura Casei Scoalelor. In domeniul politicei scolare, I. Petrovici a adus vedeni
interesante cu privire la liceu, aruia Ii cere sa fie: o scoala de se-

lectie, cu menirea de a forma elita intelectuala a tarii"

i cu'

preocuparea centrala de a orienta tineretul catre un crez idealist

despre lume i viata. Accentuand cu tarie ideea necesitatii filosofiei in invatamantul secundar, pentru orientarea tineretului
catre un crez metafizic, I. Petrovici a contribuit la sporirea invatamantul filosofic in liceul romanesc2).

N. Iorg a. Dupa rasboiu, N. Iorga destapara cu aceeasi inegalabila fecunditate i originalitate, activitatea sa teoretica i practica in domeniul politicei culturii dup programul
expus mai sus, in cap. Pedagogia sistematica. romaneascr

(1880-1916). Aci urmeaza s incercam numai o intregire

a datelor deja prezentate, in.:Hand vederile sale de politica scolara."
cf. Politica Culturii, pag. 19, 31, 117, 165, 190-191, 193, 196, 200,,
208, 214, 226.

Pentru conceptia pedagogia a prof. I. Petrovici, cf. Unitatea Pedagogici, pag. 299-301 i Politica Culturii, pag, 127-130, 215-216, 264, 320,-

www.dacoromanica.ro

N. forge, D. Gusti, St. Zeletin, P. Andrei

795

pe care a cutat s o realizeze ca ministru al Educatiei NaNtionale (1931).

N. Iorga doreste o scoatd romaneasca, in care pregtirea
teoretica s fie insolit da una practica, in vederea invafarii unui
meteug, ca astfel absolventul de liceu,de exemplu, s nu fie numai un viitor postulant pentru functii la stat. Partizan al icleei
selectiei colarilor, el e adversar al vechiului sistem intelectualist
al examenelor, preconizand in schimb o selectie mai comprehensiv a scolarilor, dup came ter, inelinatii i dar de exprimare, dup
In &dire i expresie i dup valoarea cultural a candidatului. Scolilor de meserii, el le cere s pregateasci
mestesugari romani de care Romanii due lips, folosindu-se de
mestesugarii sasi, unguri, evrei j alti strini. Pentru universitate,
el a Pacut legea din 1932, care asigur organizarea. acestui invtmnt pe baza ideei de autonomie si centralizare.

6 D. Gust i, profesor de sociologie la Universitatea din

Bucuresti, a examinat deasemenea politica cu- lturii in cateva conferinte i articole: Politica cullurii i statul cultural (In Vol.

Politica culturii 1928); Politica ?colara si cultural a statului

(vol. Un an de activitate ministerial:5., pg. 495-512) si Problema munci: culiura7e (ibidem, pg. 517-522).
Politica educatiei, D. Gusti o concepe ca politic scolar
ca politic a culturii tinerilor i a adultilor. In politica creafiei

culturale, el vede actiunea statului de a sprijini institutele de

cercetri iar in politica propag6rii culturii: procesul pentru
difuzarea culturii in popor.

5t. Zeleti n, fost profesor de filosofie la Universitatea din Iasi a cercetat problema unei politici a educatiei, propunnd nationalizarea colii prin atasarea individului la institutiile
de stat.

P. Andre i, profesor de Sociologie la Universitatea

din Iasi si ministru al Educatiei Nationale, s'a preocupat de politica culturii at& in studii variate (cf. Politica eultural a noului
stat roman), at i intr'un studiu de ansamblu: Instructia public.
Politica educatiei, el o concepe in chip universalist: ca o
educatie a intregului popor, propunand In acest scop, printre alte
masuri, organizarea scolilor superiaare Ornesti si a universitafilor populare. In ceeace priveste politica creatiei culturale, sociologul iesan propune s se organizeze dousi sectii la directia
www.dacoromanica.ro

Petre Andrei

196

culturii din Ministerul Educatiei Nationale: sectia cercetarilor

stiintifice j a publicatiilor, care sa incurajeze eat creatia stiinajutand institutiile de cercetari i laboratoarele, cat i editarea de lucrsi; i sectia artelor". Pentru propagarea culturii, el
prevede ca tot in directia mentionat s existe un serviciu special, al propagandei, cuprin. zand: cinematograful, radio, caminele culturale, casele de citire, educatia fizic i turismul.

Bibliografie:
Dr. H. Brandsch, Pedagogi Romni Contemporani, Cluj, 1938.
I. C. Petrescu, Bibliografia Pedagogie Romneasc, Bucure5ti, 1939.
St. Barscinescu, Politica Culturii in Romnia Contemporata, Iai, 1937.

www.dacoromanica.ro

INCHEERE.
O istorie a pedagogiei nationale are ca obiect in primul rnd

expunerea ideilor pedagogioe, adicl are a se ocupa cu ceeace

reprezint elementele ei. Dar ea nu poate peregrina numai prin
vile detaliilor, orieat ar fi ele de plcute; la urm, ea trebue s se
inalte sus, pe culmi spre a contempla drumul parcurs si cunoscut
si a ne isplti cu privelistile noi, mari si instructive, din
istoria pedagogiei romnesti. Acesta este sensul capitolelor, ce

urmeaz, reprezentnd o completare si incheere logic a capitolelor precedente.

1. CARACTERELE PEDAGOGIEI ROMANE$TI.

In trecutul su, pedagogia rometneasca se prezinta nu ca

un episod, ci ca un 5ir de cel putin 3 mari episoade, ca caractere specifice 1. Pedagogia primA, care-si afund radicinile departe in trecut 6 se intinde pana aproape de finele secolului al
XVIII. 2. Pedagogla romiineasoil din secaul XIX 6 panial la
nsboiul mondial si 3. Pedagogia contemporama de dup 1919.
1. In prima ei faz, pedagogia romneasca constitue o
pedagogie pre4iintifioi i, fiind format din regule de viat si din
sfaturi cu privire la cresterea copiilor, sau din vagi consideratii asupra educatiei, educatorului, scolarului si invataturii. Toate acestea se gsesc expuse, nu in lucrri speciale,
ca exceptia
celor dou opuscule de filosofie moral: Invtturile lui Neagoe-Vodr s: Divanur lui D. Cantemir
ci-s rspndite prin
lucrri de teologie, istorie si literatur.
In majoritatea lor absolut, aceste idei pedagogice sunt
sfaturi, prin care se recoman& o crestere a tnrului pentru o
conduit inteleapt. Astfel concentrate in jurul acelei l'art de

'

www.dacoromanica.ro

Caracterele pedagogiei romnesti

198

vivre et de mourir, ele dau acestei pedagogii un nou caracter: de

sofiania, apoliticL
Daca privira prima pedagogie romaneasc din punct de vedere al originei, observam ca, in majoritatea ei, aceasta peda-

pedagogie

gogie a venit din doua surse mari: din gandirea cretina si din
cea greco-romana; de sigur ca acestora li s'au alaturat elemente
autohtone romanesti care totusi cu greu poi fi identificate1). Dup
resurSe, pedagogia noastra porneste astfel din aceleasi isvoare
ca

i altele straine, ca de ex. cea germana; totusi e o doase-

bire: noi, Romanii, am mers la culturi'e greco-romane i cretina,

prin Bizan i prin cultura cretina din acest mare centru. Prima
noastra pedagogie a fost deci o pedagogie creVing de nuanta bizantina. Cu acest caracter, ea a Patruns in poporul nostru si sub
acest aspect, ea s'a fixat temeinic gratie actiunei bisericei i literaturei poporane.

2. Dela finele secolului al XVIII si Od la rasboiul

mondial, peclagogia nclastra ja caractere noi i reprezinta in cele
-mai multe privinte un progres fata de cea anterioara. Mai intaiu,
ea inceteaza de a mai consista numai din sfaturi i idei raslete
despre educatie, pentru a deveni o pedagogie sistematia si peuza
la un punct, chiar stiintifica. E epoca, in care scoala romneasc5 e.
.dotata cu manuale de pedagogie i in care se constitue la, noi
o literatura proprie de pedagogie.
Schimbarea cea mare se face insa din punct de vedere al
preocuparilor ei. In centrul nouei pedagogii st acum teoria unei
educatii nationale, in sensul c ea ne invat s crestem buni Romani fie ip sensul de Romani, (Scoala Ardeleana) fie in acela de
burzi cerdteni (Profesorii de pedagogie dela scolile normale, C.

Dumitrescu-Iasi, N. Iorga, etc.). Noua orientare pedagogica

line de orientarea generala a epocei cand se vorbia si se aparau
ideia libertatii natiunilor i dreptul lor de a forma state nationale.
In aceste conditii, pedagogia epocii devine o pedagogie

Dar data cu aceasta se produse si o largire a surselor

pedagogiei noastre; ea se inspira acum din literatura pedagogica
moderna, cu deosebire din cea germana i franceza. De fapt, fata
de trecut, aceasta nu inseamna o largire propriu zis a izvoarelor,
ci mai curand o substituire: am luat pur i simplu pedagogia
germana si franceza si am aplicat-o scold i educatiei noastre cu
1) Ar fi bine venit un studtu despre elementele de pedagogte
romfinesc.

www.dacoromanica.ro

Caracterele pedagogiei romnesti

799

mici modificari i adaptari. In acest chip, dupa sursele ei, petrage o mare parte din seva ei, nu ca
dagogia noastra incepe
In epoca anterioara, dintr'o pedagogie veche, cu elemente grecolatine i crestine, venite in deosebi prin Bizant, ci din pedagogia
modermL venita din Apus.

In domeniul realizarilor noastre, acest fapt al transplantrii pedagogiei moderne din Occident ne pune in fata a doua
probleme: 1. s'a pro cedat oare util pentru evorutia noastra
spirituala, cand s'a luat o ideologie pedagogic, desvoltata pentru

un anumit cerc de cultura (occident) si s'a aplicat unui cerc

de cultur cu o evolutie foarte diferita? 2. Ce s a petrecut cu
cultura pedagogica venita din Apus, prin aoest proces de Kulturabertragung-, atat din punct de vedere al caracterului ei autentic cat 5i din acel al rodirii?
In fine, pedagogia aces tei epoci e in special o pedagogic
teoreticiL Ea se inspir mai curand din diversele teorii pedagogice
(iluminism, neohumanism, intelectualism, scientism) decat din
scoala si viata romaneasca; ea se preocupi de om, considerat
un atom social (teza
menit educatiei, pentru fericirea proprie si binele colectivitatii; ea nu imbratisa problemele educatiei practice.
Ca o oansecinta a caracterelor enumarate, fundamentarea
acestei pedagogii era de natura eclectica, reunind in cuprinsul ei
idei din variate sisteme pedagogice.
3. Pedagogia romana contemporan. (1919) vine cu noi

caractere. Dup ce un timp, are

un preponderent caracter
de pedagogic morala, fiind preocupata de formarea omului ravasit

sufleteste de rsboiu, ea tinde si se afirme, mai ales azi, ca o

pedagogie poltic autohtonii a culturzi, in sensul ca ea vrea
sa dea o baza tiintjfic unei educatii care sa desvolte calitatile
sufletului national 5i astfel sa pregateasca natiunea intreaga
pentru creatia culturala, adica pentru a face istorie. Aceasta e
nazuinta, care sa azi la baza studiilor de psihologie diferentiala
romaneasca, de pedagogic sociologica si de pedagogia culturii. E
epoca in care termenului national's' m, care era, unconcept juridic, i se substitue termenul Rornanistn, ca mai propriu.

Sub aspectul documentarii si al originalitatii, noua pedagogie e superioara celei precedente. Mai intaiu in cuprinsul ei
sunt reprezentate toate directiile din pedagogia contemporana
infonnatii mai bogate decal in trecut o alimenteazi din toate partile (Anglia, Italia, America, Danemarca, plus literatura din*
www.dacoromanica.ro

800

Istora pedagogiel romne*ti 4i vointa de educatie

Franta s: Germania). Apoi, in sfera ei s'au publicat tratate de

pedagogie, studii stiintifice asupra problemelor rnari de pedagogie,

pre,cum si o bogat literatura care ,imbrtiseai tot felul de probleme generale din sTera 5colii i educatiei romanesti.
Dar pedagogia roman contemparana ne mai impresioneaz
prin aplicatiumle ei, care-s tnai mari ca in trecut, continand
pe lang6 ,o pedagogie scolar, o pedagogie sociat, a familiei, a
aduitilor, a copillor cu rele porniri, a orbilor i surdomutilor.
Dupai bate semnele, azi asistm la un proces de pedagogizare a
intregei natiuni romne.

2. ISTORIA PEDAGOGIEI ROMANESTI SI VOINTA DE EDUCATIE A POPORULUI ROMAN.

Ideile pedagogice i cu deosebire idealurVe educative, pe
care o istorie a pedagogiei le cerceteaz, 'stint in fond scopuri de
voint. Prin aceasta, ea ipso, istoria pedagogiei unui popor e o
oglind
una din oglinzile prin care putern privi in sufletul poporului respectivspre a-i descoperi marile lui tendinte spirituale.
De aceea, o istorie a pedagogiei romanesti are inaintea natiunei
si a ei insAsi tema deosebit de frumoas, dar grea: care e vointa
de educatie a poporului roman, asa cum se degajeaz din aceast

istorie? Si ce caractere are?

1. Reflectand din nou asupra datelor peddgogiei romanesti, trebue s recunoastem c, dela inceputurile ei i pad& la
finele sec. XVIII, o idee peclagogic o predominA: s facem din
fiecare om un intelepi ca viala cretin ortodoxii. Din aceast
preocupare au rsrit cele mai multe din lucrrile de teologie,
teratur i filosofie rnoral ale epocii i cu deosebire acele dota
lucrri unitare InvtAturile lui Neagoe-Vodr i Divanur lui
D. Cantemir. In toate te intampin sfatul s 'firn buni crestini,
care nu pretuesc bogtiile, nici gloria, nici rangurile, nici plcerile acestei lumi, dar in schimb s. iubim modestia dus Ora 1a
umilint, rbdare'a i supunerea fat de &gin-. In toa.te intalnim
deci punctul de vedere al intelepciunii crestine. Vointa de educatie

a poporului roman are prin urmare in acea epoc5 in mod precis

o orientare sofianic crofin,. ortodoxa.
Dar in pedagogia romaneasca a venit a doua epoca, aceea

care coincide cu secolul al XIX i dureaz dela scoala ardeleara a latinistilor i pana la rzboiul mondial i cu sine ea a adus

www.dacoromanica.ro

/storia pedagogiei romnesti si vointa de educatie

801

alta orientare a vointei de educatie a poporului rorrin. Acum, spintul marilor nostri pedagogi, acela al lui Samuel Clain, Gh. Sin-

cai, Petru Maior, Gh. Lazar, Gh. Asachi, S. Brnutiu si a celor

mai multi profesori, istorici i poeti, era condus de un precis Leitgedanke": inaltarea poporului nostru pentru a forma
un stat national si autonom.Nationalismul lor era, conceput juridic,
preocupandu-se de formarea unui stat rominesc liber si de
desvoltarea constiintei de cettean. Din cercurile mai iestrnse ale
intelectualilor, acest spirit nou s'a desvoliat, cuprinzand cercurile
scolare i intelectuale ale vremii si a determinat o vointi de

educatie specifica epocei: o voint de educatie orientar nationalist

statal.

Intre priina voint, orientata sofianic crestin

intre aceasta s'au creiat acuma anumite raporturi: in unele cercuri

in
acelea ale scolilor secundare i universitare, ca 5i in lumea asa zisa
culta
vointa de educatie orientata sofianic crestin descreste,
si

pana la a nu mai avea decat un rol 5ters; in schimb n lumea satelor si a scolilor primare, ea a perseverat si a luat chiar a titudine fata de cea nou venit.
Dup rsboiu, o serie de evenimente a caror expunere s'a
indicat in amanunt mai sus, a schimbat din nou, directia vointei
de educatie a poporului nostru. Ideia c destinul unei natiuni if
decide spiritul, c a lace istorie insearrma a face culturA, aceasf

l'ide-mre" a epocii a orientat educatia spre creatia culturii

autohtone. Iar daca observarn ca_cultura implica dublul proces
desvoltarea darurilor specifice individuaJe si nationale, plus coordonarea lor in veclerea unei creatii culturale autohtone si dispunerea sufleteased a poporului pentru o misiune istoric
atunci

putem conchide cA vointa de educatie a poporului roman azi e

orientat spre valorificarea lui in istorie pri,n cultura. Azi e tot
mai vie preocuparea de culturalizare sau pedagogizare a na.
tiunii noastre intregi dupa specificul noatru etntc si in acord cu
rnisiunea noastr istorici
Fat de noua orientare a vointei de edacatie; difetitele ciirente din pedagogia roil-Lana contemporana (pedagogia experimen-

tala, umanist, mOral, scientist i socioiogic) reprezint elemente de documentare i pregatire.

Intre noua orientare a vointei de educatie i ceielalte dou
exist anumite raporturi noi care ar putea fi esalonate intocmai ca
In triada hegeliana: tez5., antitez i sintez. Fal de vointa de

educatie din sec. XIX, care era orientat nationalist si statal,

cea de azi vine ca o intregire, implicand o sfera de preocuPiri
www.dacoromanica.ro

51

802

Istoria pedagogiei romnesti $t vointa de educatie

culturale mai largi. Cat priveste raportul ei cu vointa de eclucatie

din prima epoca, ca ii da satisfactie in sensul e apreciaz

printre valori si pe cea religioasa, dar o intregeste cerand
pregatirea unui om activ si creator de cultura, adica pregatit
pentru o creatie culturala totala.
2. Sa privim acum vointa de educatie a poporului roman si din punct de vedere al intensitatii i sferei ei i sa
observam daca ea apare ca o vointa tare sau fara intensitate, cuprinzatoare i fecunda sau limitata i sarac.

Literatura pedagogica romaneasca, privita ca expresie a

vointei de educatie a poporului roman, nu ne incurajeaza pentru
raspunsuri ferme si optirn. iste. Adevarul e ea aceasta literatur e
saraca, fiind constituita multa vreme, secole de-arandul, din

opere de imprumut, cu exceptia celor dotia lucrari -- Invatturile- lui Neagoe-Voda

i Dwane' lui D. Cantemir.

Nu numai in trecut ,dar nici in epocile ulterioare, aceasta literatura n'a luat o desvoltare apreciabila, cu exceptia epocii
noastre, in care, dupa toate semnele, exista o productie pedagogica
insemnata. In plus istoria pedagogiei romanesti nu numra si nu cunoaste nici mari educatori, cu rezonanta puternica,
asa cum au avut alte popoare mai mici ca Cehii i Danezii.
In fine nici literatura propriu zisa
cu exceptia literaturii
mari a unui Eminescu, Alecsandri, Caragiale, Goga nu inspira
lectorului inalte preocupari antropoplastice; in marea ei majori-

tate, aceast literatura sta departe de ceeace reprezint eternul

model al Literaturii grecesti: o creatie isvorita din Paideia-. Aici,
In aceste fapte, am avea indiciul ca sub aspectul tensiunei, vointa
noastr de educatie nu a fost puternica.
Spre cons tatari asemanatoare ne conduce considerarea vointei
noastre de educatie din punct de vedere al sferei d'e manifestare.
In intreaga expunere a acestei istorii se poate observa ca lucrarile
de pedagogie sunt, in majoritatea lor, imanuale scolare i aniver-

lipsind marile colectii pedagogice, c tudiile de probleme, care sa aiba caracter tiintific, sunt putine la numar, iar
In unele dcmenii ale pedagogiei, ca de ex. in sfera politicii educatiei si a culturii, lipsa loe e destul de pronuntata.Totusi, epoca
actuala cunoaste o miscare pentru a se desvoita o literatura pedagogica mai bogata. Dar acest fapt, care ne bucura, aduce cu sine
motive de ingrijoraie: azi se publie In peciagogia romaneasca mai
mult ca inainte, dar cu o rezervi: nu se publica i critic: se cerceteaza probleme pedagogice, ciar acestea, obinuit sunt decusit arc,

www.dacoromanica.ro

Perspective

803

pate din angrenajul lor i far perspectiva filosofica din care vin.

E oarecum o productie literara in spirit liberalist si chiar anarhic. Fenomenul cresterei creatiunei pedagogice romanesti are
azt de aceea neaparata trebuinfa de o desvoltare a spiritului
critic.

Trelme insa s recunoastem c concluziile stabilite mai sus,

cu privire la vointa de educa tie a poporului roman, au nevoe de
intregiri i, prin aceasta, de verificari. Stabilite numai pe baza
datelor din istoria pedagogiei romanesti, ca si fie cat mai veridice, ele trebuesc intregite cu alte date: cu date dintr'o istorie
a educatiei romanesti si a institutiilor de educatie, dintr'o psihologie i sociologie a poporului roman si mai ales cu intuitii
directe despre acea vointa de educatie a poporului nostru, asa cum
ea se manifest cotidian. Sunt deci noi lucrhri de implinit pentru a
stabili cat mai exact vointa de educatie a acestui neam, iar

cei ce vor s duca lucrarea mai departe, sunt datori atat sa faca
studii cat i s'a traiasca in contact cu insusi neamul nostru. Iubi-

torilor de stuclii asupra poporului roman le revine in primtd

rand datoria si-1 cunoasc, luand toiagul clatoriei i cercetandu-1

comparativ. Pe acest drum, le stau drept minunat exemplu

doi mari cunosatori ai sufletului romanesc i totodat dou
mari realizari ale geniului nostru etnic: I. Creang si Mihail Eminescu. Cel dintaiu

dobandit o cunoastere a neamului, 436-

latorind dela Humulesti la Tg.-Neamt, Brosteni. Falticeni

iar cel de al doilea cutreerand tot pamantul romanesc din
Moldova in Bucovina, din Bucovina in Ardeal, din Iasi la Bucuresti. E o lucrare ce se impune!

3. PERSPECTIVE.
Profetismul, subevaluat de spiritul stiintific

privit ca

un simplu joc. intelectual, st totu5i strns legal de sufletul omenesc. du tot coeficientul de incertitucline, pe care
profetismul ne tenteaz6 5i de aceea Il aplicOm zi de zi in bate
chestiunile. O scriem ca s. justificam intr'o anumit masur incercarea de a ne pune mai departe intrebarea: in ce directie pare
a evolua pedagogia romfineascO contemporana? Sunt oare in-

dicatiuni si motive serioase s credem d n viitor ea va lua o

desvoltare mare? Ce fel de pedagogie romneasca va rsri oare
din cenusa agitatei noastre vieti contemporane?
Problema pusi nu se poate rezolvi eu usurintO. In mo-

www.dacoromanica.ro

804

Perspective

mentele grave ale zilei, in care omenirea e cuprinsa din nou

de flacari si state se inalt sau coboar, iar neprevazutul pandeste, decide si rezolva marele probleme, mai curand deck Ai
factori, e dificil pentru mintea omeneasci s5 deslege astfel de
probleme. Sa incercgm totusi a cauta s desprindem liniile de
desvoltare ale pedagogiei romanesti, pornind dela datele ei
actuale, i acceptnd premiza, ca poporul nostru, isi va putea
urma viata proprie, in liniste.
In gndirea romneasca, pedagogia, care se afirma azi,

mai puternic si-i sprijinita de o stare favorabili de spirit e pedagogia autohtona a culturii. Ne-o indica Taptele: azi e o griji
tot mai mare de desvoltarea i int5rirea neamului prin cultura,
ca s'a reziste cu succes Tnarei primejdii; payalel se afirma tot mai

puternic preocuparea de descoperirea specificului" romnesc,

iar studiile privitoare tal o educatie pe baza etnic2 i in directia
culturii sunt tot mai numeroase. Sunt deci semne dare ca evoluam
spre o pedagogic autohton a culturii. Dealtminteri spre aceasta
concluzie ne conduc i unele consideratiuni de logica. Omul e o

fiinta ornduit sa traiasca intr'o unitate social, care e natia sa. Victoria ei este si victoria lui i distcugerea ei e distrugerea sa. Totodata viata lui e conditionat'a de cultura; cu cat civilizatia creste, Cu atat el are nevoe de mai multa cultura. In mod

logic deci noi Romnii avem nevoe ca popor de o pedagogie

autohtodci a culturii.
Sunt apoi semne ca pedagogia romaneasca bride s devina

o pedagogie mare. In adevir, azi e in curs in tara noastra o

mare actiune de pechigogizare a intregului popor, caci alaturi
de scoal'A, care ramasese un tim p singura institutie de educa tie,

s'au desvoltat Strajeria i Premilitaria pentru tineretul din perioada extrascolara; apoi Scolile superioare taranesti, Munca
voe buna", Universitatile muncitoresti pentru educatia adultilor, asa incat toata natiunea creste si se desvolta sub raza binefacatoare a grijei pedagogice". Ori, toate aceste rtivitti,
avand tiebuinta de o orientare si documentare 5tiintifie, vor reclama tot mai mult studii de specialitate, vor stimula creatia pedagogica.si vor fi astfel un determinant puternic pentru desvoltarea
unei pedagogii romnesti mari.

De altfel, speranta ea Romanii sunt datori s faca o pedagogie mare, o indreptateste i noua noastra situatie
Pop oarele sunt ca i indivizii: ele pot fi influentate in creatia lor
de constiinta fortei i rangului lor. Popoare mici ca Elvetia
Olanda, au dat o importanta contributie culturala, fiindca au
www.dacoromanica.ro

Perspective

805

avut constiinta rangului, iar popoarele mari au creiat in regul general mai mult dect cele mici. Azi, poporul nostru cu-

noaste, dela unirea din 1918, o situatie nota si favorabil: el

constitue un stat, care, in raport cu vecinii si, cu exceptia Rusiei,

e cel mai insemnat si mai bogat din Sud-Est-ul Europei; el se

bucur de o fericit pozitie geografic si de o real superioritate
cultural, fat de oei putin Cteva din statele vecine; el are
astfel conditii favorabile, pentru a produce o pedagogie mai mare
decit cea din trecut. Fr indoial chi aceasta este chemarea sa,

una din marele sale chentri ale zilelor viitoare!

www.dacoromanica.ro

TIPARUL UNIVERSITAR
BUCURETI
St!. Elie Radu Nr. 6 Telefon 4.80.66

www.dacoromanica.ro