?iganii sfaturile de?

arte
Vaznd a de ob?telui popor,
Aleg pe cei nva?a?i la carte,
Care ntre sine fac sobor
Sa hotarasca ce stapnie
Ar fi buna pentru ?iganie.
Cndu-s pntece bine satule,
Atunci e ?i gura vorbitoare.
Sfaturi cte vrei ?i predestule
?i da ?i te-nva?a fie?care;
Popa-ntorcnd de la botajune,
Toata, de rost, cazania spune.
Dara cnd e lipsa de bucate
Nu ?tiu cum ?i mintea sa tmpe?te
?i n-are sfaturi a?a curate,
Iara limba tace ca ?-un pe?te;
Deci n pntece pline sta toata
Filosofia cea lamurata.
Tu rzi?... dar eu mai zic o data
Ca-a ?tiin?elor izvoditoare
Au fost hrana cu buna bucata!...
Cum din locul sterp nimic rasare,
A?a dintru mr?avul ajun
Nu purcede nice-un lucru bun.[1]
Spune-mi ce lucru bun facura
Oarecnd sahastrii prin pustie,
Ce nu primea toata zioa-n gura
Far' ierburi cu radacini macrie,
Mure, bure?i, alune ?i poame,
Rupto?i, ciuh?i, le?ina?i de foame?
Eu ?i-oi spune: zilele, saracii,
Cu tauni ?i ?n?ari nencetate
Batai avea, nop?ile, cu dracii
Care-i invita catra pacate;
n urma din oameni buni cu crieri
Sa stramuta-n salbatece firi.
Zieu! aceia n-aflara nici una
Dintru cele-nva?aturi alese
Ce pre-oameni fericesc ?i minuna;
Nu n pustii, nici n paduri dese
Avura ele-nceput, ci-n ora?e,
Din oameni cu-obiceaiuri ginga?e. [2]
La Bctra,-n Vaviln, Memf ?-alte
Ceta?i polte,-n prisos de toate
Nu n pe?teri, ci-n pala?uri nalte,
Nu prin pustii, ci-n cur?i desfatate,

Unde sunt cu mncari pline mese

?i cu vin dulciu pahara drese!...[3]
Omir Iliada minunata
N-o afla prin codru, nice-n munte,
Ci vesel fiindu-?i cteodata,
Cntnd la ospe?e ?i la nunte,
Iar' de vin cnd bea cte-un pahar
Sa-umplea-ndata de-a muselor har.
Dumnezeiescul Platon ?i el
Bea, mnca cum sa cade, domne?te;
Nici iscusitul Aristotel
Traia fara vin, carne ?i pe?te.
Pentr-acea de-a lor car?i nva?ate
?i-acu ne miram; ?i cu dreptate![4]
Dar' ncatro rvna te rapede
Din ?iganime pan la pustie,
Draga musa?... Cine nu-?i va crede
Ca traiul bun face veselie,
Iar' ajunul pe nime hrane?te?
nsa tu de ?igani poveste?te.
Pan' ?iganii n-avea ce sa-mbuce,
Gndeai ca nu ?tiu mbina doao;
Dar' acum, tot sa cau?i sa-?i faci cruce
ntruna, cu mnile-amndoao,
Cu cta-ndrazneala ?-ista?ime
Sfatue?te satula mul?ime.
De cnd Tandaler bucate-adusa,
Tot n jocuri, n cntari ?-ospe?e
Multe zile vesele petrecusa,
Iara cele mai de vrsta fe?e
Tot ntins sfatuiea cum sa faca
Rnduiala-n ?ara lor saraca.
nsa din acele sfaturi toate
n urma nu sa-alegea nimica,
Caci, care cum vinea, pe-apucate,
Necautnd alta numa sa zica
?i el ceva, sau bine sau rau,
Spunea de-mprotiva sfatul sau.
Unul zicea ca nu-i trebuin?a
De-a face vreo rnduiala-n ?ara
Caci, dupa direapta socotin?a,
Toata rnduiala-i o povara
?i nu s-ar cadea sa sa supuna
Ei nimene de voie buna.

Rnduiala-i buna pantru hai mari

(Zicea) ce-n fru ?in pa hai mai mici,
Pacum pantru vozi, vornici, spatari,
Logofe?i, visternici ?i paharnici,
Care prin rnduiala snguri
Iau ?i-mpart a ?arii venituri."[5]
Altul striga: Ba sa hie-n ?ara
O tocmala, dar' nu da hele
Care nu platesc nice o piara
Putrada, dar carii pe su stele
Asemenea-alta sa nu mai hie,
Ca-amintrele face?i nebunie.
Adeca sa him to?i de preuna
?arani sau boieri far' osabire;
Asta-i rnduiala ha mai buna!...
To?i avem ahala?' trup ?i fire,
To?i dara-asemene vrednicie
S-avem ntr-a noastra ?iganie."
Era ?i care poftea pe-un voda
?-un divan cu toata boierimea,
Pentruca-a?a fu pana-acu moda,
De care mndra ?iganie
Nu sa cade sa sa departeze,
Ci mai vrtos are sa-i urmeze.[6]
Unii poftea ca nice-un sarac
Sa nu fie-n ?ara ?iganeasca,
Al?ii, ca de bir ?i dare-n veac
Nimic sa nu sa mai pomeneasca.
Ce?tea, ca nice-o slujba sa fie,
Ceia, ca-al?ii sa le lucre mo?ie!...
Destul ca nu-i acea minunata
Parere-a min?ii buiguitoare
Care sa nu fie fost laudata
ntr-acea pre cinstita-adunare;
Dar' ce folos... cnd ce-astazi le placea,
Aceaia? mne to?i o hulea!
ntr-acea de sfada ?i glceava
Nu era mai nice-o zi de?arta,
Ba ?-alte lucruri fara isprava
Sa scornea dupa-adunarea sparta,
Caci mergnd pe-acasa-ntr-adevar
Unii cu-al?ii sa lua de par.
Pu?in lipsea ca sa nu sa bata
Cteodata toata ?igania.
Sa-nvrajbisa-acum ceata cu ceata
?i neputndu-?i ?inea mania,

Tocma cnd era sfatul mai mare

Atuncia ei sa sfadea mai tare.
Deci, precum spun car?ile ciore?ti,
De ?epte ori ntr-o saptamna
S-au batut voinicii ?igane?ti,
Ca-adunarea lor era fntna
?i-izvorul vrajbelor totdauna,
Nici unul pe-altul lasa sa spuna.
A?a dn?ii, prin chiara dovada
A multor pa?iri triste, vazura
Ca prin vorba multa ?i prin sfada
Numa ct s-a?i?a vrajba ?-ura
Care sfatuirii bune strica
?-n urma nu s-alege nimica.
Caci, ntru-adunarile mai toate,
Unde norodul fara-osabire
A vorbi ?i sfatuire poate,
Purure glceava, neunire,
Pricre cu vrajba stapne?te.
Dar' nimic bine sa hotara?te.
Cel mai obraznic ?i mai mi?el
Acolo mai n?alept sa ?ine
Dect Socrt, Platon ?-Aristotel,
Iar' cel bun, cel n?alept ramne
De-o parte, mestecat n mul?ime
?i ne bagat n sama de nime.
Pentr-aceasta batrnii gndira
Sa faca-o rnduiala mai buna;
Cu sfatul drept, apoi hotarra
Ca sa nu sa-adune depreuna
Toata gloata la deob?tele sfat,
Ci din toata ceata-un delegat.[7]
Adeca toata ceata-ndesine,
ntru-o adunare deosabita,
Din ceta?ii sai, cercetnd bine,
O persoana s-aleaga cinstita
Carea sa le fie solitoare
La cea mare ?i deob?te-adunare.
n pu?ine zile toate fura
Dupa-aceasta porunca facute;
Tot oameni cu mare-nva?atura
?i cunoscu?i de buna vartute,
Din dirept sfatul a tuturor
S-au trimis la deob?tele sobor.[8]

Acolo sa vazura-adunate
Min?ile cele-ntii ?i de frunte
Alcatuind o noao cetate
Ca ?-acum n Paris cei din munte.
De socoteli nalte ?-nva?ate
Sa minunara neamurile toate.[9]
Deci, precum spun car?ile ciorene,
Multe ei lucruri bune-a?ezara,
Dar' n-ar ajunge-o mie de pene,
Nici toata hrtia din ?ara
Ca sa sa poata scriere toate
Rnduielele lor a?ezate.
Mul?i oameni n?alep?i sa sculara
Cu voroave sup?iri ?-nva?ate,
Carii de-amaruntul aratara
Ca monarhia este din toate
Cea mai buna ?i mai potrivita
Pentr-o so?ietate-omenita.[10]
Baroru, unul din delega?i,
Sa sli cu multa-nva?atura
Ca sa-arete celor aduna?i,
Din istorie ?i din Scriptura,
Cum ca stapnia monarhica
Este dintru toate mai harnica.
Unul este-adevarul (el zisa),
Un Dumnezieu, un suflet, un soare
(Precum ?i mndru Solomon scrisa).
Deci numai o vlva stapnitoare
?i-mpara?ia unui sa fie
?-ntru d-alba noastra ?iganie.
Cea prenalta vecinica fiin?a
Ne-au dat pilda-n toate vederata,
De-a cunoa?te sfnta sa voin?a.
nsa?' mama natura ne-arata
Ca toata chivernisirea buna
Vine ?i spnzura dintr-o mna.
Cum trupul omenesc un cap are,
Care poarta ?i pova?uie?te
Toate celelalte madulare,
A?a noi voind n?alep?e?te
A tocmire-o dreapta stapnire,
Un cap s-a?ezam de temelie;[11]
Adeca trupul ceta?enesc
Prin sngur unul sa sa crmeze,
A?a, buni barba?i, va sfatuiesc,
?i de-ar fi pana mne sa va-ureze

Cineva pentru-alta stapnire,

N-e?i afla mai buna, dupa fire.
Unde unul trebile direge,
Toate merg n buna rnduiala:
Voia lui pentru to?i este lege,
La to?i e porunca-a lui clipeala,
Toate-ornduielile facute
Sa duc n fr?it lesne ?i iute.
Fiind puterea-obladuitoare,
ntr-un punt sngur mpreunata,
Mai deplin lucreaza ?i mai tare;
Prin nsa toata partea-i legata
Catra totul sau ?i catra sine
Iar' domnia mai sigur sa ?ine.[12]
Un monarh dara va sfatuiesc
Ori supt ce numire ?i porecla,
Sa pune?i pe tronul ?iganesc;
Clelalte domnii sunt de stecla,
Pe care le frnge-o lovitura
?-izvorasc numa nepace ?-ura!
Cine toate relele nu ?tie,
n care pe ceta?eni mplnta
Neodihnita democra?ie?
Unul cu alt lupta, sa framnta,
Unul pe-altul surpa, mic?oreaza,
Ceta?an pe ceta?an s-armeaza.
Rogu-va, norodul ce-n?alege
Pentru crmuirea vreunui stat?
El purure pe-acela ?-alege,
Au dictator sau consul n sanat,
Care-i da, l-magule?te,-i sa-mbie.
Macar sa n-aiba-alta vrednicie.[13]
A?a la dregatorii primare[14]
Vin ntrigan?i ?-amegi neharnici,
Trfa?i bogatari cu punga mare
?i minte mica, pentru ca-s darnici;
Iar' a celor buni ?i cu vartute
Vrednicii ramn necunoscute.
Iar' cnd unul s-ajunga odata
Bun, drept, n?alept sa porunceasca
?i va sli gloata desfrnata
Ca prestrns legile sa pazasca,
Atunci gloata nu ?tie masura.
Ci defaima toata legatura.

Pentru ca-nva?ata-n volnicie

Nu sufere nice-o contenire,
Iara de-alta parte, bine ?tie
Ca-a sa este toata stapnire;
Deci leapada, calca ?i cele
Mai drepte ?i mai bune tocmele,[15]
Iar' pe cel bun, care vru s-o faca
Ascultatoare,-l mna-n urgie
Prin o mi?ea lepadata-ostraca.
Aristd de pilda sa va fie,
Cel mai bun ?i mai drept n Atina,
Cui dreptatea i-au fost toata vina.
Deci, care poporului n mna
Lasa crma ?i puterea-ntie,
Acel unirea deob?te dejghina,
Pierde ?ara, dupa-a mea parere!...
Da sabia-n mna la turbat
?i cu?it pruncului nen?arcat.
n scurt, la macar ce repblica
Tu n-afli lini?te-adevarata,
Toate sa stramuta, sa-ndupleca,
Nu e lege statornica,-a?ezata;
Nici poate fi, ca porunci-s multe
?i pu?ini care vor sa le-asculte.[16]
Republica-i ?arina pustie:
Care cum vine roada-i culege,
Cel puternic rape?te-n tarie,
Ca nu-l contene?te nici o lege;
A?a venitul de ob?te piere
ntre mai multe rapace ghierre.
Oameni-s a?a facu?i din fire
Ca-ntre cei asemene cu sine
Sa pofteasca-a fi cu deosabire;
Fie?care el mai bun sa ?ine
Dect pe ceialal?i; de acie
Tot nsul trage pe-ntie?ie.
Pentr-acea-n republice sa scoala
Unul pe-altul pentru-ntie?ime
?i purure vrajba cu rascoala
Turbureaza pe biata mul?ime.
Asta-i izvodul a nencetate
Rele,-n democrateca cetate.[17]
Iar' unde s-au hotart odata
Ca sngur unul sa stapneasca,

Toata-acest feliu de pricire-nceata,

Toata vrajbelor sa stnge iasca,
Caci nici unul pre monarhul ?ne
n ceva?' asemene cu sine,
Ci cauta la dns ntru nal?ie,
Ca la un Dumnezieu pamntesc,
Nici pofte?te-asemene sa-i fie.
Deci, mai mult ca sa nu ma la?esc,
ncheiu cuvntul ?i va zic iara:
Monarhia-i cea mai buna-n ?ara.
De-aristocra?ie n-am ce zice,
Ca ?tiu cum ca nime dintru voi
n adins va voi sa radice
O stapnie de trei sau de doi,
Sau doara ?i mai de mul?i mpreuna,
Caci ar fi pofta cea mai nebuna.[18]
Acel pe care-ursita neblnda
L-au prede?tinat ca sa slujasca,[19]
Au n-are el mai multa dobnda
Cnd unui a ?erbi sa voiasca
Dect la mai mul?i? Pentru ce dara
Sa voim noi mai mul?i domni n ?ara?
Precum n-au fost niciodinioara
Mul?imea buna sfatuitoare,
A?a ?-aristocra?ia, doara
nca ?i mai pagubitoare
Totdeuna fu pentru cetate
?-ntru societa?ile toate.
Care-au cetit istoria vechie
De la-nceput, din epoca-ntie,
Sau de la cea mai dintii parechie,
Cnd nca nu era vreo domnie,
Va baga de sama ca-ntr-ntii
Era numa parin?ii ?i fii.[20]
Adeca stapnia fireasca
Care-au parin?ii-asupra fiilor.
Asta-obladuire parinteasca
Nu era pusa de nici un sobor,
Ci cadea fara de-mprotivie
Pre cel mai batrn din familie.
Atuncia, prin legaturi de snge
?i prin de-aproape fra?ietate
Era supu?i fara de-a sa plnge
Oamenii, supt asta-autoritate,
Unei, ceii mai batrne fe?e,
?i sa chivernisea cu bine?e.

Iar' dupa ce foarte sa mul?ira,

La familiile deosabite
Legaturi de snge sa racira,
Fra?ieta?i fura rasla?ite,
Apoi fara-enrghie ramasa
?-aceasta stapnie de casa.
Pentru ca dreptul celui mai tare
ncepu cu drza volnicie
A face-un feliu de domnie care
Sa chiama-anrhia, pe grecie:
O idra cu capete mai multe
Ce nici unul de-altul vra s-asculte.
Aceasta namila sngeroasa
Lung razvrati neamul omenesc,
Pan' prin o tmplare norocoasa,
Prin un sfat de ob?te barbatesc,
Pamntenii de vrajbe-obosi?i
De-a-?i face pravile fura sli?i.
Cei de-o limba ?i de-un soiu de-acia
S-unira-ntr-o de ob?te cetate;
nsa ne vrnd sa dea stapnia
La nime-n mna, prin a?ezate
Drepturi fire?ti, pentru to?i facura
Deob?te domnia, cu legatura.
Prin u?oare legi democrtice,
Cu drept asemene de persoane,
Ei de sine, dupa pragmatece
Depreuna-a?ezate canoane,
Sa chivernisea cnd rau, cnd bine
?i s-apara de neamuri straine.
Dar' fiindca-aceste legi facute
n pripa de sloboda mul?ime,
N-au putut s-aiba-atta vartute,
Ca sa nu le poata frnge nime,
Cei mai tari ?i cu multa-ndrazneala
Rupsara-n urma ?-asta tocmeala.
Anahrs bine-au zis odinioara
Ca cest feliu de legi au samanare
Cu cea pre sum?irica paioara
A painginului, ntru care
Sa-ncurca musca slaba ?i mica,
Iar' cea mare ?i tare o strica.[21]
A?a-n democr?ie cei tari
Frng legile fara nice-o frica

?i din zi-n zi facndu-sa mai mari

Peste to?i ceialal?i sa radica,
Iar' ntre sine far' contenire
Sa lupta pentru protimisire.
De-aci razboaiele ceta?ene
Sa-ncep, vrajba din nontru s-a?i?a,
Dejghinari ?i vnzarii viclene
Iar' nacajesc omeneasca vi?a,
Pentru mndria duor sau a trii
Carii vor sa fie cei dintii.
Dupa lungi razboaie, multa cearta,
Capetenile par?ilor iara
Sa-mpaca-ntre sine ?i sa iarta,
Dar' cine ramne de mascara?
Norodul! prin a carui slin?a
Ei ajunsara la cea putin?a!...[22]
Ace?ti nal?i preste popor,
Apoi fac o legatura noao
?i sa pun stapni a tuturor;
Lapadnd fa?arnica mantao
Fac pe ceialal?i sa le slujeasca
Supt domnie-aristocraticeasca.
Dar fiindca-ntre cei mari sume?i
Aristocra?i, lacomi spre domnie,
Prete?ugul e plin de scaie?i
?i tot nsul va ca-ntii sa fie,
Nu poate-ntre dn?ii sa domneasca
Lung pacea ?i priin?a fra?easca;
Acu?' unul pe-altul iar' sa scoala,
Cel mai iscusit ?i care ?tie
A sa cumpata pe to?i n?ala,
Un pe altul scoate din domnie
?i magulind mul?imea vrtos,
n urma-o pleaca spre-al sau folos.
Mul?imea, de mult acu-nva?ata
A sluji, de sama nu baga,
Numa s-aiba-odihna ?i bucata;
Nici cauta cine mnile-i leaga,
Ci de voia sa cu bucurie
Zide?te tronul de monarhie.
Unui domnitoriu s-arunca-n bra?a,
Toata lui ? ncrede puterea,
Iar' el zidindu-?i nalte pala?a
?i grijind pentru lunga ?inerea
Ace?tii domnii, n toate zile
Se fere?te-a face rau ?i sle,

Ci, ca ?-unul de ob?te parinte

Pre supu?i apara, mngaie?te,
Legi drepte-ntemeiaza ?i sfinte,
Averea tuturor ocrote?te
Socotind toata-a sa fericire
ntru-a supu?ilor sai iubire.[23]
A?a, purure sa parndara
Stapniile una dupa-alta
Mergnd din spi?a-n spi?a pe scara,
Pan' ajunsara la spi?a nalta
Pe care chemam noi monarhie,
Adeca-a unui sngur domnie.
Prin aceasta, lini?tea dorita
Iara sa-ntoarsa-n so?ietate
?i vrajba fu detot izgonita.
Oamenii vazura ca din toate
Acest feliu de domnire-e mai buna
?i vecinica-i dedera cununa".[24]
Aici lunga sa far?ind urare
Baroreu, adnca-urma tacere
n toata cinstita adunare,
?i paru ca to?i avea placere
S-aleaga-un monarh. Vaznd ca nime
Nu sa scoala-a zice din mul?ime,
Slobozan atuncia de-alta parte,
Cu dovezi ?i voroava-niu?ita
Vru s-arete din minte ?i carte
Ca nu-i domnie mai fericita
Dect o republeca-a?ezata.
Iacata-va zicerea lui toata:
Deaca-ar fi cu putin?a sa fie
Un om preste to?i mai n?alept,
Neviclean ?i far' de fa?arie,
Cel mai bun la suflet ?i mai drept,
?i-acest om cu noi lacuitoriu
Ca sa fie ?i nemuritoriu,
Acel om cu-un suflet a?a mare
?i proprieta?i neasamanate
Sa sa faca-apoi, prin o tmplare,
Monrh absolut ntr-o cetate,
Sngur lui ?i eu doar' m-a? supune
Din pricinile care voi spune.[25]
ntii, ca-a? fi-ncredin?at nainte
Cum ca e cel mai bun om dintru to?i

?i va stapni ca ?-un parinte,

Pe mine ?i pe-a miei trzii nepo?i,
Apoi, fiind el nemuritoriu,
Nu ma-a?, teme de-a lui urmatoriu.
Atunci numa ?i eu m-a? plecare
La monarhia cea laudata;
nsa numa la ceasta tmplare
Care ?tiu ca nu va fi niceodata,
Caci oameni ale?i fara prihana
Nu s-afla ca marfa la dugheana,
Ci sunt ?i mai rari dect demn?ii!
Nice sa cunosc pe din afara,
De pe porturi, precum elegan?ii...
Ci prin ispitire lunga. Dara,
?i dupa ce sa cunosc odata,
Alta-mprotivire li sa-arata,
Adeca ca nu-s nemuritori
(Caci pamntenii nu pot sa fie).
Pentr-aceasta-mi par visuitori
Care zic cum ca supt monarhie
Ar fi traiul cel mai bun ?i lin
?-ar fi domnia cea mai de plin.
Sa punem ca doar' vom alege
Pe cel mai vrednic dintru noi to?i,
Sngur sa aiba trebile-a ne drege;
Dar' cum vor fi-a lui fii ?i nepo?i?
Oare fi-vor ca ?-a lor parinte
A?a buni, drep?i, a?a cu minte?
Ispitirea fost-au totdeuna
Prebuna la om sfatuitoare,
Ispitirea dara sa ne spuna
Monarhia ce feliu de-urmari are.
Istoria vremilor trecute
Va putea-ntr-aceasta sa ne-ajute.
1
Care ne-nva?a fara sminteala
Cum ca, de-au ?i fost odinioara
Un domn cu dreapta socoteala
Bun, ntreg ?i cu vartute rara,
Totu?' sau pre rar sau niceodata
Fiiul au fost precum al sau tata.
Cum dara pentru' unul sa fie
Ct de-ales, noi sa supunem toata
Mo?tenirea noastra supt robie?
?i cine e care sa ne poata
Chiza?i cum ca-urma?ii lui to?i

Vor fi ca dnsul buni patrio?i?

Unul numa, din toata samn?a
A lui, sa punem ca va fi rau,[26]
Metahirisind a sa putin?a
Volnice?te, dupa chieful sau;
Atunci toata-a noastra viitoare
Vi?a, iacata-o lui ?erbitoare.[27]
El avnd toata puterea-n mna,
De-ar ?i fi strns macar cu ce lege,
Cu nice-o lege mai mult sa-nfrna,
Cu nice-o socotin?a sa drege,
Ci calca toate, ba-nca ?i cele
A ceta?ii mai sfinte tocmele.
Cine poate apoi cum sa cuvine
Sa va-n?ire cumple?ii ?i rele,
Nedrepta?i ?i de cruzime pline
Tmplari, osabitele-asuprele
Care-apasa atunci pe norodul mi?el,
Din pricina-unui monarh ca-acel?
Dar sa punem ca to?i ar fi buni
Urma?ii tronului monarhicesc,
Caci a fi rai n-au drepte pricini,
Cnd sa-asculta de-ai sai, sa cinstesc,
Totu?', zic eu, ct e despre mine,
Monarhii nu-mi plac ?-aduc pricine.[28]
Un om sngur ntru monarhie,
De-ar avea ?i capul cel mai mare,
De-ar pune slin?a cta ?tie,
Totu?' nu poate el cercetare,
Cunoa?te, hotar sngur toate
Trebile ce sa tmpla-n cetate.
Trebuie dar' sa-? aleaga-ajutoriu,
Adeca sfetnici lui ncrezu?i,
Ca sa mearga trebile cu sporiu;
Acest feliu de oameni sunt ?tiu?i
Pe la noi, supt nume de viziri,
De mini?tri, de lorzi ?i pairi...
Monarhul, sau neajuns doara la minte,
Sau trndav, nebagatoriu de sama,
Parasnd datoriile sfinte
Acestor sa-ncrede fara teama,
?i fiindu-i a?a cu-ndemna,
Crma-mpara?ii le da-n mna.[29]
Spre-aceasta monarhul totdeauna

Alege pre cei ce-s mai de-aproape,

Ce pe lnga tronul sau s-aduna,
Aiba ei direpte sau doara schioape
Socoteli. Iar' acei mai cu sama
Curteni sau ciocoi de cur?i sa cheama.
Soiu de oameni vicleni, fara lege,
nvrti?i, ?ere?i ?i plini de-intrige,
Cari a?a ?tiu ntinde-a sa mreje,
Ct monarhul fara nice-o grije
n urma sa-ncurca cu deadins
?i sa treze?te de la?uri prins.
Iar' dn?ii deaca-l apuca-o data,
Vai atunci de norodul supus!
Atunci Direptul nu sa mai cauta,
Strmbatatea-?' pune tronul sus;
Robia lan?urile-? gate?te,
Tirania toate-obladuie?te.[30]
Eu nu va graiesc din teorie,
Ci din prcteca de toate zile.
Cauta?i la fie?care-mpara?ie,
Cte strmbata?i ?i cte sle
Sa tmpla bie?ilor ceta?eni
Prin acest feliu de ciocoi curteni!...
Deci, macar adevarat sa fie,
Dupa teoria cea mai chiara,
Cum ca laudata monarhie
Este-un chip de stapnie rara,
Carea bine-n sine socotita
E dintru toate mai savr?ita,
Totu?', dupa practeca ?tiuta,
Din monarhia cea mai deplina
Despo?ia-n urma fu nascuta,
Cum na?te din grul bun neghina;
Nici sa poate-mpedecare pune
Ace?tii fire?ti stricaciune.[31]
Un obladuitoriu n cetate
Este-un verme pus la radacine
A unui copaciu cu desfatate
Ramuri, a carui groasa trupina
Nici vnturi, nici fortuni ia n sama,
Nici nsu?' de fulger sa darama.
Totu?' acel mititel carete
Pe-ncet, dedesupt, ncepe-a roade
Madha-mprejur ?i pe-ndelete,
Pan ce copaciul seaca ?i cade.
Iar' a putrezirii lui pricina

Fu cel vierme de la radacina.

Nici poate cineva doar' sa zica
Cum ca sa pot face-n monarhie
?i pentru monarh legi ce n frica
Oarecum de-a purure sa-l ?ie,
Ca sa nu iasa din cale-afara,
Ci dupa legi sa domneasca-n ?ara.[32]
Caci dovedit lucru este cum ca
A pune legi ?-a n-avea tarie
De-a slirea spre-a legii porunca
Pe cei supu?i, este mi?elie!...
Cum dar a sili voi ve?i putea
Pe monarhul, cnd el sa nu vrea?
El are toata putin?a-n mna
Ce de catra ob?te i s-au dat;
Pune?i ca calca legea ?-o-ngna!...
Nici va sa ?ie pe ce-au jurat!
n ce chip l ve?i face sa ?ie
Legea, sa-?' plineasca datorie?
Stapnia-n mna celui rau
Arma-i n mna celui turbat.
Deci, dupa dirept cugetul mieu,
Nici princip, nici craiu, nici mparat
Va sfatuiesc, dar' nice sultan,
Cu mult mai pu?in voda ?i ban,[33]
Ci-o republeca bine-a?ezata,
Pe temeiuri fire?ti, neclatite,
Dupa-o socotin?a lamurata
?i lungi filosofice?ti ispite,
Ca sngur ast feliu de stapnie
Este buna pentru ?iganie.
?-adevarat! ori ca nu-i via?a
Fericita,-ori numa-n republeca;
Aceasta sperien?a ne-nva?a,
Dar' nice toate ma ndupleca
Ce-adusa Baroreu pentru monarhie,
Macar adevarata sa fie.
n republeca-omul sa radica
La vrednicia sa cea deplina,
Fie de vi?a mare sau mica,
Aiba-avu?ie multa sau pu?ina,
Totu?' asemene drepturi are
Cu cela care este mai mare.[34]

Lui e patria ca dulce mama,

Iar' el patrii ca ?-un baiat;
?i nu-n zadar fiiul ei sa cheama,
Caci i da hrana, via?a, stat,
Om slobod l face ?i viteaz,
Ba-l mngae-n vreme de nacaz.
De-ar fi monarhia ct de buna,
Cu vreme sa muta-n despo?ie
Care-apoi pe tirani ncununa;
Ace?ti duc pe norod la ?erbie,
Apasa-n ?arna ?-ovilesc
De-a-purure neamul omenesc.
n rapubleca-s to?i ceta?enii
Fra?i ?i fii a unii maice bune,
Ei sunt a ?arii deob?te mo?tenii,
Legea pre to?i asemene-i pune,
?i, de-are careva?' osabire,
E sngur cel cu-mbunata?ire.
Care-i mai vrednic dregatore?te,
Ales fiind cu deob?te voin?a,
nsa nu da porunci volnice?te,
Dupa-a sa parere ?i putin?a,
Ci fie?tecare dregatoriu
E numa de legi-mplinitoriu.
Dara-n monarhia laudata
Toate-s de-mprotiva ?i pe dos,
Ceta?enii acolo-s to?i o gloata,
Un norod giosit ?i ticalos
Ce-i hotart numa sa ?erbeze.
Pre dregatorii sai sa-mbuibeze.
Monarhul acolo sta deoparte,
Pre care nice-o pravila strnge,
De-alta sta norodul, a cui soarte
E voia domnului sau a nu frnge,
A urma de amarunt ?-orbe?te
Toate ce monarhul porunce?te.[35]
To?i s slujitori a-unui stapn,
Acela-i domnul lor ?-autocrat,
Toate ce ei au, mult sau pu?in,
Spre visterie s-au numarat,
Caci monarhul averile toate
Ca mo?tenirea sa le socoate.
Din milostivirea sa prenalta
Biruri arunca pe ?ara grele;
O porunca merge dupa-alalta

Pentru-angarii, dabile,-mplinele,
Dar' nice-una merge s-ispiteasca
Ce-ar avea ?i ?ara sa pofteasca.
N-are el destul nice-o dinioara,
Ci-avu?ii peste-avu?ii aduna
Cu feliu de feliu de chipuri cu-ocara,
Nimica lui a?a dulce nu suna
Ca banul, caci cu aceasta leaga
El catra sine pe ?ara-ntreaga.[36]
Celor ce slujesc lui cu credin?a,
mparte privileghii ?i-i scoate
Cu toata viitoarea samn?a
Dintru mijlocul de ob?tii gloate
Dndu-le boierii de mo?ie,
Facndu-i nobli prin o hrtie.[37]
To?i ace?ti apoi, prin o schimbare
Minunata, firea-ntie-?' muta
?i cu gloata proasta, mestecare
Sau de ob?te petrecere-mprumuta
N-au mai mult, ci to?i neme?i sa cheama,
Care nici dare platesc, nici vama.
Vezi ce face-o sngura hrtie,
Cum cilibe?te ntr-o clipita
Toata viitoarea samin?ie!...
De-ar fi tocma ?i cea mai urta;
Care-apoi pe noi, pe cei mai mici,
Ne cheama ?arani, pro?ti ?i mojici!
n monarhie nu e cea sm?ire
Noabla, de suflet nal?atoare
Ce sa cheama-a patrii iubire,
Nici alte vartu?i stralucitoare
Ce-n rapublece de-atte ori
Minuna pre nepo?ii viitori.
n monarhie ?i cel mai bun
Egost a sa face-e silit,
Pentru ca la o sama sa pun
Cu cel rau ?i cel mai urgisit,
?-acela sa cauta ?i sa-asculta
Care-are bogatate mai multa.
Vndu-sa dregatorii alese
Pe bani ?-ntr-alte chipuri giosite;
De-ai avea tu vrednicii ca ?ese,
Nu vei dobndi slujbe cinstite
Far argint sau far' ciocotni?ire
Sau alt feliu de-ovilita giosire.

Ca sa v-o spun ?i mai chiar n urma,

mpara?ia monarhiceasca
Sa poate-asamanarea cu-o turma
De oi care-ntr-un ima? sa pasca,
Iar' monarhul ca un pacurariu
Ce ?ede-a' umbra supt un stajariu.
Lupi-s nepretenii din afara,
Cni-s osta?ii cei pazitori,
Staurul e ora?, ima?u-i ?ara,
Stna-i visteria cu comori,
Strunga-i plata birului domnesc
?-altor dari, dupa cum sa numesc.
Pacurariul mulge oile sale
n toate zile, ?i cea mai buna
Hrana-a mieilor ia, fara cale;
Apoi de catra maice-i dezuna,
Ba-i vinde-n trg, la macelarie,
Iar pe cei ce ramn, junghie ?ie.[38]
Ct apuca ele ceva? lna,
ndata le tunde pan' la piele
Necautnd de balaie, saina,
Zicnd ca le cura?a de rele,
De capu?i, crcei, ?i ca la soare
Pascnd sa le fie mai racoare.
?-atte mii de mii de-oi sa tund,
Sa mulg, sa junghie pentru o stna;
Pentru-un pacurariu lacom, flamnd;
Deci pe care-ngreuneaza lna
Aleaga-?i un pacurariu pastoriu,
Eu nu!... Mai bucuros voiu sa moriu!"
?i cu-acestea fr?i el voroava,
Dupa care Janalau a zice
Sa gata, Janalau din Ro?ava.
Dar', cnd era glasul sa raspice,
To?i bagara de sama ca-i sara
Hotarnd sa zica de-alta oara.