Limbile italice

Sunt reunite sub denumirea de limbi italice idiomurile vorbite n

Antichitate n Peninsula Italic. Ele formeaz dou grupuri lingvistice: oscoumbrian i latino-falisc.
ntre grupul latino-falisc i cel osco-umbrian exist cteva deosebiri
lingvistice importante, pentru c ele apar ca reflexe tardive n materialul
lingvistic romanic. (Ileana Oancea, Luminia Panait, 2002: 24)
Osca era o limb vorbit n Samnium i n Campania. Este atestat din
secolul I .e.n. Cea mai lung dintre cele aproximativ 200 de inscripii n osc,
Tabula Bantina, reprezint un fragment dintr-un text legislativ.
Umbrica este limba veche a umbrienilor imigrai n Peninsula Italic.
Este atestat din secolul al III-lea .e.n. printr-un document care cuprinde
inscripii de cult, intitulat Tabulae Iguvinae.
Latina este cea mai cunoscut limb italic. Iniial vorbit n Latium,
atestat din secolul al VI-lea .e.n., latina se extinde n ntreaga Italie i mult
dincolo de graniele acesteia, n ntreg Imperiul Roman.
Din punct de vedere tipologic, latina este fidel indoeuropenei comune,
asemnndu-se mult n plan gramatical att cu limbile indoiraniene, ct i cu
limba greac.
Latina a fost deseori comparat cu greaca, mai ales datorit statutului lor
de limbi clasice de cultur. n greac i, mai trziu, n latin s-au scris operele
literare i tiinifice ale Antichitii; pentru aceste limbi s-au conceput primele
gramatici europene. Amndou au cunoscut un apogeu cultural, urmat de
restrngerea drastic a sferei de ntrebuinare. Spre deosebire de limba greac,
latina a devenit stratul pe care s-au ntemeiat noi limbi de cultur ale Europei,
aa-numitele limbi romanice.