UNIVERSITATEA AL. I.

CUZA IAI
FACULTATEA

DE

ECONOMIE

ADMINISTRAREA

AFACERILOR

Lucrare de licenta
Cambia

Student:Dudau Alin
Grupa 2
Seria 1
Anul:III AP
Profesor indrumator: LIVIU FILIP

CUPRINS
1.Capitolul I -Introducere despre titlurile de credit
pag 3-13
1.1 notiuni introductive despre titlurile de credit

pag 3-4
1.2 Clasificare

pag. 4-8
1.3 Incadrare juridical

pag. 8-13

2.Capitolul II- CAMBIA i BILETUL LA ORDIN

pag. 14-23
2.1 Originea i fazele de evoluie a cambiei
2.2 Conflicte de legi

pag. 15-20
pag. 20-24

3.Capitolul III- Conditiile de forma necesare pentru

valabilitatea cambiei
pag. 23-40
3.1 Conditii obligatorii pag.23-36
3.2 Conditii facultative pag.36-40

4.Capitolul IV-CARACTERISTICILE CAMBIEI I FUNCIUNILE

EI N VIAA
ECONOMIC
pag.41-48

5. Capitolul V- Despre emiterea i forma cambiei

pag. 48-66
5.1 Despre gir

pag. 51-53
5.2 Despre acceptarea cambiei

pag. 53-55
5.3 Despre aval

pag. 55-56
2

5.4 Despre scadenta

pag. 56-57
pag. 58-

5.5 Despre plata

59
5.6 Regresul in caz de neacceptare sau neplata

pag. 59-66

6.Bibliografie

pag.66

CAPITOL I
NOIUNI GENERALE ASUPRA TITLURILOR DE CREDIT

Seciunea I - Ce sunt titlurile de credit?

Titlurile de credit sunt documente a cror posesie este necesar att pentru a se putea
exercita dreptul ce deriv dintr-o operaie de credit pe care o constat, ct i pentru a putea
fi investit cu acest drept oricare alt dobnditor ulterior al lor.
Dup cum a spus Savigny, la titlurile de credit dreptul este ncorporat n document,
ajungndu-se astfel ca acesta s dobndeasca o valoare de hrtie-valoare, care poate fi obiect
de proprietate, de drepturi reale, precum i de operaii juridice. Dreptul i documentul stau ntr-o
permanent legtur de conexitate, n aa fel nct dreptul nu poate fi invocat i exercitat dect
de acela care se gsete ntr-o anumit legtur cu documentul i dac acesta i-a conservat
existena sa material: dreptul si documentul se ntreptrund.
Apartenena dreptului nu determin ns i apartenena documentului, deoarece n
materia titlurilor de credit raportul este tocmai contrariu: titularul unui drept real asupra
documentului este titularul implicit al dreptului ncorporat n document.
Dupa tipul sau modul de circulaie al titlului de credit documentul capt ntr-o
msur variabil o valoare economic de lucru, amalgameaz lucrul i raportul juridic,
utilizeaz sigurana juridica oferit de posesia i circulatia lucrului, precum i de disciplina
juridic a raportului de drept pur.

Realizndu-se ntreptrunderea de care am vorbit mai sus, dreptul de crean ncorporat

n titlul de credit se desprinde de operaia juridic ce i-a dat nastere, lsnd impresia c ar izvor din document. Din aceast situaie decurg alte dou trsturi comune titlurilor
de credit: literalitatea si autonomia.
Dreptul de crean cuprins n document putndu-se exercita numai de acela care n
mod formal se legitimeaz ca titular al documentului, existena, ntinderea, natura i
modalitatea att ale dreptului, ct i ale obligaiei ce-i corespunde, trebuie determinate prin
meniunile cuprinse n document (literalitatea titlurilor de credit).
n caz de neconcordan ntre voina real i voina declarat n titlu, prevaleaz
totdeauna aceasta din urm, pentru c numai astfel se poate proteja ncrederea aceluia care
primete titlul de credit pe toat durata circulaiei lui.
Coninutul titlului nu poate fi combtut sau modificat, invocndu-se elemente ce nu
sunt cuprinse n titlu; el poate fi cel mult completat, dac titlul de credit face trimiteri la
asemenea elemente.
Terul dobnditor primind cu bun credin titlul de credit n timpul circulaiei sale, nu
poate fi expus s vad ca i se opun de ctre debitor excepii bazate pe situaii juridice sau
elemente strine de titlul de credit i pe care nu le putea cunoate. De aceea fiecare titular
dobndete un drept propriu si autonom, adic invulnerabil fa de excepiile care ar fi putut s
fie opuse purttorilor precedeni. Deci circulaia titlurilor de credit se deosebete de cesiunea
de crean din dreptul comun, n care cesionarul dobndete creana aa cum era n patrimoniul
autorului su, acesta neputndu-i transmite un drept mai ntins sau mai puternic dect avea el.
Posibilitatea ca terul dobnditor s vad opunndu-i-se excepii bazate pe raporturi
intervenite ntre alte persoane i pe care el nu le poate cunoate n condiiile vieii moderne, ar
stnjeni circulaia titlului.
Necesitatea de a uura circulaia i de a proteja buna credin a dobnditorilor succesivi a
impus principiul conform cruia fiecare dobnditor primete un drept propriu i autonom, un
drept originar, bazat pe relaia juridic dintre el i document.
Excepiile pe care obligatul din titiu le poate opune celui care cere plata sunt cele
obiective, rezultnd din cuprinsul titlului sau cele personale ultirnului posesor, fiind nlturate
toate celelalte, care ar fi putut fi opuse vreunuia din dobnditorii anteriori.
4

Cunoscnd principiile mai sus expuse, putem defini titlurile de credit ca nite documente
necesare pentru exercitarea drepturilor literale i autonome cuprinse n ele.

Seciunea a Il-a - Clasificarea titlurilor de credit

S-a artat c funcia titlurilor de credit este de a uura circulaia bunurilor. Clasificarea lor
poate avea astfel drept criteriu fie modul de circulaie al titlului, fie coninutul acestuia.
1. Clasificarea titlurilor de credit dup modul lor de circulaie
Din acest punct de vedere se deosebesc titlul la purttor, titlul la ordin i titlul nominativ.
a). Titlurile la purttor indic persoana debitorului fr a cuprinde vreo meniune re-feritoare
la creditor. Titular al dreptului de crean este acela care se gasete n posesia documentului i,
ca urmare a acestui fapt, dobnditorii succesivi ai documentului nu apar n titlu.
Titlul la purttor circul prin simpla tradiie, la fel ca bunurile mobile. Un asemenea
titlu este necesar sa cuprind n coninutul lui clauza "la purttor", astfel nct voina
debitorului subscriitor de a-i ndeplini obligaia fa de purttorul titlului sa rezulte n mod
neechivoc.
b). Titlurile la ordin, spre deosebire de titlurile la purtator, sunt destinate unei anumite persoane
indicate n cuprinsul titlului, primul beneficiar fiind primul titular al dreptului de crean.
Transmisiunea titlului mpreun cu drepturile ncorporate n el se face de ctre o alt
persoana pe baza declaratiei titularului inserat n titlu.
Acest mod de transmisiune se numete gir. n fiecare gir succesiv, girant trebuie s fie
giratarul girului precedent. Aadar, pentru transmiterea titlului nu este suficient simpla
tradiie, iar ultirnul posesor trebuie s se legitimeze pe baza unui ir nentrerupt de giruri,
gsindu-se astfel notat n titlu seria tuturor dobnditorilor succesivi.
c). Titlurile nominative, la fel ca titlurile la ordin, trebuie s cuprind i ele indicarea primului
titular al dreptului de crean. Spre deosebire de acestea ns, pentru a se efectua transmisiunea

titlului de credit, este necesar i cooperarea debitorului, care trebuie s fac meniune de
transfer n registrele sale i s-l nsereze n titlu.
2. Clasificarea titlurilor de credit dup coninut
Din punctul de vedere al coninutului, titlurile de credit se mpart n titluri de credit
propriu-zise, titluri reprezentative i titluri de participaie.
a). Titlurile de credit propriu-zise, cunoscute sub denumirea de efecte de comer propriu-zise,
sunt acelea n virtutea crora subscriitocul se oblig s dea o sum determinat de bani sau o
anumit cantitate de mrfuri, determinat prin gen, sau un anumit numr de titluri de credit.
Ele formeaz categoria titlurilor de credit propriu-zise, i n mod riguros, numai lor ar trebui s
le fie rezervat aceast denumire.
n categoria titlurilor de credit propriu-zise intr cambia, cecul, titlurile datoriei pu-blice,
obligaiile emise de societile comerciale, poliele de asigurare etc.
b). Titlurile reprezentative sunt acelea prin care se confer titularului un drept real
asupra unei cantiti de mrfuri determinate, care se gsesc depozitate n locuri speciale
sau sunt ncrcate pentru a fi transportate i deci sunt identificate i specificate.
Posesorul titlului reprezentativ are posesia mrfurilor prin intermediul reprezentantului
su (cruul, cpitanul, depozitarul), iar documentul nu-i atribuie nurnai un drept de credit
viitor i anume dreptul de restituire sau predare a mrfii, ci, ca o consecin a posesiunii
imediate, i confer i un drept actual de dispoziie asupra mrfurilor. Titlurile de credit
reprezentative se substituie bunurilor pe care le reprezint n circulaia material a mrfurilor.
n aceast categorie intr: scrisoarea de trsur, polia de ncrcare, recipisa de depo-zit
si warantul. Aceste titluri reprezentative sunt emise n baza unui contract, care constat
consemnarea unui bun i obligaia de a-l restitui, iar cel care are obligaia restituirii, o are i pe
aceea de a conserva bunul, fiind inut s ia pentru aceasta toate msurile necesare.
c). Titlurile de participaie nu cuprind o promisiune de prestaii viitoare i nici nu
ncorporeaz n ele vreun drept real. Ele certific un drept complex si anume calitatea de
component al unei colectivitai, cum ar fi acionarul unei societi. Acestor titluri li s-a
mai dat si denumirea de titluri de drepturi corporative.
Din calitatea de component al unei colectivitai decurg o serie de drepturi personale,
nepatrimoniale, precum sunt drepturile de administraie, de participare la adunarile generale, de
examinare a registrelor etc., precum i drepturi personale patrimoniale, sunt dreptul de
6

dividend, dreptul la valoarea aciunii n cazul cnd retragerea din societate este ngduit,
dreptul la o cot din patrimoniu n caz de lichidare, dreptul de a subscrie si dobndi aciunile
emisiunilor ulterioare etc.

3.Titlurile de credit improprii

Alturi de titlurile de credit expuse mai sus exist o alt categorie de documente, care
adopt numai unele din trsturile caracteristice titlurilor de credit. Acestea au o eficacitate
juridic limitat, dei se aseamn cu cele dinti fie prin aparen, prin structura exterioar, fie
prin termenul cu care sunt denumite, fie prin modul lor de circulaie.
a). n prima grup de titluri de credit improprii se deosebesc, n primul rnd, documentele de
legitimare, al cror efect consist n aceea c posesiunea documentului constituie proba
titularitii dreptului; ns o asemenea prob nu este dect o simpl prezumie, care-i produce
efectele numai pn la proba contrarie.
Aceast legitimare funcioneaz fie n favoarea creditorului, fie n favoarea debitorului, n
timp ce la titlurile de credit legitimarea funcioneaz n beneficiul ambelor pri.
n anumite mprejurari dreptul poate fi exercitat chiar far existena documentului,
putndu-se spune c n cazul acestor titluri de credit improprii ncorporarea dreptului nu este
dus pn la capt. Aa, de exemplu, dac este pierdut sau furat un astfel de document n care
legitimarea opereaz n favoarea debitorului, titularul documentului va trebui s fac uz de
calea opoziiei la plat si nu la calea procedurii de amortizare.
Un alt exemplu, si anume literalitatea dreptului, poate sa lipseasc din anumite
documente, n sensul c debitorul sau creditorul vor putea face apel la elemente extrinsece
documentului pentru a stabili apartenena dreptului sau pentru a-i stabili coninutul; cu alte
cuvinte raportul juridic menionat n document are totdeauna un caracter material i cauzal.
Pe de alt parte, nu exist numai o legtur ntre document i raportul juridic originar, ci
si o legtur ntre drept si persoana creia i este atribuit dreptul prin document, dreptul fiind
destinat s fie exercitat de persoana creia i revine la origine, deoarece n regul general
aceste documente nu sunt fcute sa circule, forma lor constituind un fel de a fi al documentului
pentru scopuri de legitimare.

Legitimarea poate opera n favoarea debitorului sau n favoarea creditorului. Exemple

din prima categorie sunt biletele de tren, autobuze, tramvai, tichetele de garderob, iar din cea
de a doua categorie sunt biletele de intrare n teatru, la muzee, la conferine sau de agrement.
Sunt aadar documente care conin promisiunea unui serviciu sau de participare la jocuri sau la
loterie sau promisiunea de restituire a unui obiect.
b). Titlurile aparente constituie a doua categorie de titluri improprii. Pentru acestea,
documentul ndeplinete funciunea de mijloc de dovad al unui raport contractual.
Dei forma exterioar a acestor titluri ne amintete fie titlurile de credit, fie docu-mentele
de legitimare, n fond titlurile nu ndeplinesc funciunea nici uneia din categoriile cu care le-am
asemnat, ci constituie simple nscrisuri de credit. Un exemplu l constituie factura, care uneori este
destinat s circule cu formele adrnise pentru titlurile de credit.

Seciunea a Ill-a - Natura juridic a titlurilor de credit

n conceptul de credit, aa cum am artat pn acum, este cuprins o mare varietate de

titluri. Lipsind o reglementare organic a titlului de credit n general, cercetarea naturii
juridice a titlurilor de credit trebuie fcuta pe baza normelor relative la diferite titluri
individuate i n special pe baza reglementrii sistematice a anumitor titluri de credit, cum sunt
cambia sau cecul.
Urmeaz s cercetm natura juridic a titlurilor de credit sub aspectul prezentat de latura
pasiv i de latura activ a raportului ncorporat n document.
1. Privite din punctul de vedere al laturii pasive a raportului ncorporat n document,
toate titlurile de credit conin declaraii cu structuri diferite:
Titlurile de participaie anun simple declaraii de adevr; cu alte cuvinte, aceste titluri
atest sau certific drepturi de cot.
Titlurile reprezentative conin n acelai timp att declaraii de adevr, ct i declaraii
negoiale sau promisiuni, ele atestnd, pe de o parte, att drepturi de posesiune ct i drepturi
reale de proprietate sau de garanie, iar pe de alt parte conferind un drept de credit.

O preocupare permanent a autorilor a fost explicarea naturii raportului de drept care se

formeaz prin emiterea i punerea n circulaie a unui titlu de credit. Dificultatea venea mai
ales de acolo c, dominai de ideea c numai un acord de voin poate sta la baza crerii unui
raport juridic voluntar, ei cutau, sub o form sau alta, s gseasc acest acord n titlurile de
credit, ceea ce ducea la construcii juridice forate.
De altfel, legislaia n vigoare n materie cambial menioneaz printre elementele
eseniale ale cambiei i biletului la ordin, "ordinul necondiionat de a plti o sum determinata" i "o promisiune necondiionat de a plti o sum determinat", recunoscndu-se
prin aceasta declaraiei cambiaie valoarea unui adevrat act juridic.
Pentru protejarea bunei credine a terilor, spre deosebire de sistemul obinuit n ma-teria
actelor juridice, este asigurat o prevalare a declaraiei asupra voinei, n sensul c, indiferent
de orice culp a declarantului, el suport consecinele unei divergene ntre voina real i
declaraia de voin aa cum apare ea; voina declarat n formele prevzute de lege prevaleaz
fa de voina efectiv, n sensul protejrii terului de bun credin.
Vom examina acum chestiunea determinrii momentului n care declaratia cuprins n
titlul de credit devine perfect.
Pentru aceasta este necesar ca n prealabil s facem o distincie ntre eficacitatea
actului juridic i perfectarea lui.
Efectele obligatorii ale actului juridic nu pot aprea att timp ct subscriitorul este n
posesia titlului i un ter nu a dobndit proprietatea documentului.
Perfectarea declaraiei nu are ns nevoie de intervenia acestui strin, deoarece actul
juridic unilateral este perfect chiar n momentul redactrii declaraiei.
Faptul c n legea romn asupra cambiei si biletului la ordin se ntrebuineaz n mod
constant termenii de "emisiune", "emite", "emitent" nu poate fi folosit pentru a ar-gumenta c
legea a consacrat teoria emisiunii, adic teoria care condiioneaz perfectarea negoiului
cambial de o deposedare voluntar, deoarece din discuiile purtate n snul Conferinei de la
Geneva din 1930 rezult c s-a avut cea mai mare grij de a se evita orice formula care ar fi
putut prejudicia soluia acestei probleme i deci ntrebuinarea termenilor de "emisiune",
"emitent" etc., corespunde unei comoditi lingvistice.
n anumite cazuri chiar legea folosete n mod deliberat termenul de "emisiune" n sensul
de creare, de exemplu n art. 1 i 7, unde cere ca n cambie s se arate locul i data emiterii i
9

unde se refer evident la locul i data crerii cambiei i nu la locul i data emiterii, care pot fi
diferite.
Din considerentul c legea permite trasului s tearg acceptarea scris de pe titlu mai
nainte de restituirea titlului ctre prezentator nu se poate deduce un argument n favoarea
teoriei emisiunii. Posibilitatea de revocare consimit acceptantului, ca o consecin chiar
precar a titlului i puterii de dispoziie asupra declaraiei cambiale, nu micoreaz eficiena
acceptrii.
Pe de alt parte, n legea asupra cambiei i biletului la ordin din 1934, o serie de
dispoziii presupun un efect obligatoriu simplei subscrieri a cambiei, independent de un act de
predare. Astfel sunt cambia la ordinul propriu (art. 3), precum i dispoziiile cuprinse n art. 5,
alin. 3, art. 7, 9, 13 alin. 2, art. 28 alin. 1, art. 31 alin. 1 i art. 76. Cea mai important este ns
afirmaia de principiu cuprins n art. 18 1. c., in virtutea caruia posesorul unei cambii care-i
justific drepturile printr-o serie nentrerupt de giruri, dobndete proprietatea cambiei i nu
este inut s-o predea revendicantului, chiar n cazul cnd cambia a ieit din posesia
subscriitorului prin furt sau pierdere, cu condiia ca posesorul s nu fi dobndit cambia prin
rea credin sau s fi svrit vreo greeal grav n dobndirea ei.
Socotim c teoria creaiei satisface exigenele crerii titlurilor de credit, dei are mpotriva sa faptul c un element ulterior, care determin naterea obligaiei, i anume
deposedarea voluntar din partea subscriitorului, nu rezult din document; terul de bun
credin nu are nici un mijloc de a se asigura dac emiterea a fost sau nu voluntar.
2. Cu privire la latura activ a raportului ncorporat n document, teoria proprietii,
conform careia subiectul activ al raportului este proprietarul titlului, corespunde mai bine
realitii.
Ea ine seama de interptrunderea dintre drept i document, cci dac dreptul a devenit
un element integrant al documentului, una pars rei, nu se poate admite ca dreptul ar reveni
altcuiva dect proprietarului titlului. Dreptul din titlu (aus dem Papier) provine din dreptul
asupra titlului (auf dem Papier).
Aceast teorie a fost criticat susinndu-se c documentul ca atare este obiect de
drepturi reale, dar n raport cu dreptul de crean el are numai o funciune instrumental, deci i
dreptul asupra documentului nu este dect mijlocul prin care titularul deintor i exercit
dreptul su de crean. n consecin, transmiterea cambiei de la emitent la beneficiar nu
10

presupune c s-a transferat i dreptul de proprietate asupra documentului privit sub aspectul su
material, deoarece accipiens nu are interesul de a avea pentru sine n mod definitiv documentul.
Transmitndu-i-se documentul, accipiens dobndete un drept real de folosin a
acestuia, graie cruia i realizeaz dreptul de credit.
Pe de alt parte, tradens nu transmite proprietatea documentului, deoarece dupa ce se va
stinge raportul cambial, eleste ndrituit s cear i s dobndeasc de la accipiens documentul
n care se ncorporase raportul stins.
Obligaia legal de restituire a titlului n schimbul plii nu s-ar putea explica dect la o
expropriere a celui ce primete plata, dac s-ar admite c legea l consider pe accipiens
proprietar; i, dimpotriv, explicaia normei legale se simplific, dac emitentul i rezerv
dreptul de proprietate i nu transmite dect un drept temporar de folosin a documentului,
necesar pentru realizarea creanei ncorporate n el. Nimic nu mpiedic ns ca obligaia
prescris n lege, de restituire a cambiei n schimbul plii, s poat fi privit ca un caz de
rscumprare a titlului de credit.
Pe de alt parte, sunt cazuri cnd emitentul (semnatarul originar) numai dobndete
posesia definitiv a titlului, aa cum se ntmpl atunci cnd plata este facut de tras, care nu a
fost niciodat proprietar al titlului i care, dac pltete mai nainte de a fi acceptat, nu rezult
din titlu nici cel puin c ar avea calitatea de debitor.
n sfrit, reglementarea acestui drept real de folosin sui generis asupra documentului,
aa cum trebuie construit n cadrul teoriei titlurilor de credit, este n antitez cu reglementarea
pozitiv a drepturilor reale ca desmembrminte ale dreptului de proprietate.
Aa de exemplu, uzufructul, care n dreptul comun trebuie s pstreze substana lucrului, n
dreptul cambial distruge valoarea economic a titluiui - a lui res - prin urmrirea i realizarea
creditului, restituind aa-zisului nud proprietar numai documentului.
nlturnd deci teoria unui drept real de folosin sui generis al posesorului, urmeaz c
titularul dreptului este proprietar al documentului.
Dar, din faptul c titlurile de credit sunt lucruri mobile, nu se poate afirma c
proprietatea coincide n toate cazurile cu posesia de bun credin.
Dac n principiu titular al dreptului de credit este proprietarul documentului, nu nseamn
totui c n anumite cazuri exercitarea drepturilor cuprinse n asemenca titluri nu poate fi
11

fcut i de ctre un neproprietar. Pentru a se explica aceste cazuri, s-a stabilit o distincie ntre
apartenena sau titularitatea dreptului ncorporat n document i investirea cu acest drept i
legitimarea pentru exerciiul lui.
Apartenena este constituit prin dobndirea proprietii asupra documentului i este o
condiie necesar pentru dobndirea dreptului ncorporat n document, iar nvestirea si
legitimarea pentru exerciiul dreptului este dat de posesia titlului n modul stabilit de lege
(n cadrul cambiei, un ir nentrerupt de giruri, n cazul titlurilor la purttor, simpla posesie).
Posesia calificat, pe de o parte, i funciunea de legitimare, pe de alt parte, constituie o
prezumie de apartenen a dreptului, care poate fi combtut, ns, prin dovada contrarie.
Posesia i funciunea de legitimare i permit debitorului s fac o plat liberatorie, fr a fi
obligat s cerceteze altceva dect regularitatea formal a posesiei. El este autorizat s
considere c legitimarea coincide cu apartenena.
ns de aici nu se poate deduce c posesia documentului n modul cerut de lege
confer n mod invariabil i apartenena - titularitatea creanei - i c nu ar mai fi nevoie s
artm cui aparine dreptul de proprietate asupra documentului. Sunt cazuri cnd posesorul
titlului se prezint legitimat i totui debitorul trebuie s refuze plata, deoarece aceste cazuri
apar tocmai ca o consecin a lipsei de proprietate asupra documentului i deci a lipsei de
titularitate a dreptului ncoiporat n el.
Pornind de la premisa c dobndirea proprietii titlului este o condiie necesar
pentru dobndirea dreptului ncorporat n el, putem s explicm fenomenul autonomiei
drepturilor dobnditorilor succesivi.
Subiect al dreptului de crean cuprins n document nu este o persoan determinat, ci
orice persoan care se gsete ntr-o anumit relaie juridic cu lucrul corporal, care este
titlul, iar consecina logic este c dreptul ncorporat n document nu este transmis, ci este
dobndit de fiecare dat, n mod originar n virtutea achiziionrii titlului. Ceea ce se
transmite este numai condiia pentru a se achiziiona dreptul. Nu se efectueaz o transmisie a
dreptului, adic o dobandire derivat, ci una originar, n care caz nu se mai poate invoca
principiul coninut n adagiul: nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipse habet.
Titularitatea drepturilor cambiale fa de o anumit persoan este justificat n mod
direct i exclusiv de dreptul de proprietate al persoanei respective asupra cambiei
independent de originea dreptului de proprietate asupra acesteia.
12

CAPITOLUL II
CAMBIA SI BILETUL LA ORDIN
Seciunea I - Originea i fazele de evoluie a cambiei
Nu exist o prere general acceptat cu privire la originea cambiei i la epoca n care se
situeaz apariia acestei institutii juridice.
Este cert c antichitatea greco-roman a cunoscut operaia care a devenit n urm
coninutul cambiei - tratat ca circulaie n Evul Mediu - i anume remiterea unei sume de
bani de pe o pia pe alta prin intermediul unui document care atest vrsmntul.
ns ntre permutatio din timpul romanilor i cambium din Evul Mediu nu se poate face
dect o simpl analogie, fiindc scrisoarea ntrebuinat n permutatio nu avea eficacitatea
tratei de mai trziu. Exigenele economice care au dat natere cambiei le gsim i n
antichitate, dar ele au cptat un caracter mai accentuat n Evul Mediu.
Din punct de vedere economic au fost determinani pentru crearea cambiei urmtorii
factori: a) nesigurana transporturilor; b) marea densitate de monede; c) interzicerea
exportului de capitaluri. Iar din punct de vedere juridic, lipsa de transmisibilitate libera a
creditelor si reprezentare procesual.
Dreptul consuetudinar unificat format n cursul Evului Mediu a fost reprodus n
regulamentele diferitelor trguri, iar dup regulamentul trgului din Lyon a fost redactat
Ordonana francez din 1673 (Ordonance du commerce de terre), prin care s-a cutat s se
simplifice i s se precizeze formele cambiei.

13

Seciunea a Il-a - Tendinele de unificare a dreptului cambial

1. Pregtiri preliminare
n secolul al XIX-lea progresul dreptului, realizat prin marile codificri, a nsemnat o
accentuare a deosebirilor dintre diferitele sisteme juridice, pe care receptarea dreptului roman
le fcuse sa dispar sau le atenuase.
Inconvenientele au fost resimite n mod deosebit la instituiile cu o larg aplicaie
internaional, mai ales c la acestea particularismele apreau i mai nejustificate, dat fiind
substratul economic al anumitor raporturi, aproape identice peste tot.
De aceea s-a ncercat o unificare n special n acele domenii unde inconvenientele erau
resimite mai acut i unde uniformizarea de reglementare juridic trebuia s corespund unei
uniformiti a faptelor materiale i anume n domeniul activitii comerciale maritime i n cel
cambial, mai ales n acesta din urm, care cunoscuse uniformitatea n epoca de constituire.
Ideea uniformizrii dreptului cambial a trecut din lucrrile doctrinarilor n domeniul
ncercrilor de realizare practic, facnd obiectul preocuprilor asociaiilor i institutelor
internaionale pentru studiul dreptului. Acestea, n diferite congrese, au dezbtut problernele mai
delicate, sistemul german manifestndu-i superioritatea fa de cel francez. S-a ncercat
totodat o apropiere de sistemul anglo-saxon. n parlamente s-a exprimat, de asernenea,
necesitatea unei uniformizri.
2. Conferinele de la Haga
n 1908 guvernele italian i german au cerut guvernului olandez s convoace o
conferin diplomatic international, care s-a i inut n 1910 la Haga.
Dup dezbateri, s-au redactat dou anteproiecte, unul relativ la legea uniform cam-bial
i celalalt relativ la o convenie pentru unificarea dreptului referitor la cambie i biletul de ordin,
ambele bazate pe sistemul de unificare preconizat de delegaia german. Cea de-a doua
conferin s-a ntrunit tot la Haga n 1912 i dup ce a adus anumite modificri anteproiectelor
din 1910, a redactat un "Reglement Uniforme sur la lettre de change et le billet a ordre", precum
i o "Convention sur 1'unification du droit relatif a la lettre de change et au billet a ordre", pe
care conferina le-a adoptat n edina plenar.
Prin sistemul de unificare primit se creeaz obligaia pentru fiecare stat participant s
introduc n legislaia sa naional textul de lege aa cum a fost adoptat de Conferin,
14

cuprinznd toate chestiunile asupra crora se czuse de acord. n ceea ce privete chestiunile
asupra crora nu s-a putut ajunge la un acord, statele i-au rezervat dreptul de a legifera
neuniform, dup necesitile lor particulare.
Conflictele de legi au fost reglementate printr-un sistem de norme cambiale uniforme,
care tindeau s uniforrmizeze i efectele netimbrrii cambiilor.
Fa de proiectul din 1910, regulamentul din 1912 reprezenta progrese remarcabile prin
claritate i precizie, precum i prin modificrile substaniale introduse, ntre care abandonarea
cambiei la purttor, fixarea termenelor pentru protest, prescripie etc. Acest regulament a fost
criticat pe consideraia c unificarea realizata nu era dect parial, din cauza numeroaselor
rezerve introduse. ns ele n-au putut fi evitate, date fiind divergenele dintre sistemul francez i
cel german, anumite concesii trebuind s fie fcute spiritului tradiionalist francez. Puterile
anglo-saxone nu au semnat convenia, aa c unificarea nu a cuprins dect dreptul european
continental.
1.

Conferinele de la Geneva
Izbucnirea Primului Rzboi Mondial a mpiedicat punerea n aplicare a regulamentului

uniform de la Haga. Dup razboi, ideea de unificare a fost legat de accea a acordurilor politice
ntre fostele state combatante.
La 30 mai 1930 s-a ntrunit la Geneva cea de-a treia conferin internaional, precedat
de o laborioas pregtire juridic sub conducerea prof. Percerou. Au participat reprezentani
oficiali din 31 de state. Ca urmare a dezbaterilor, la aceast conferin s-au semnat trei
convenii la 7 iunie 1930.
1.

"Convenia adoptnd legea uniform asupra cambiilor si biletelor la ordin". Ea se

compune din 11 articole convenionale i dou anexe. Anexa 1 a protocolului cuprinde

textul legii uniforme asupra cambiei i biletului de ordin (78 art.), pe care statele
semnatare se angajeaz s o adopte ca lege naional; iar anexa a 2-a cuprinde rezervele
(23 art.) n virtutea crora statele care ratific legea uniform o pot adopta n ansamblul
ei, meninnd totui unele particulariti ale legislaiilor naionale.
2.

"Convenie destinat s reglementeze anumite conflicte de legi n materie de cam-

bii i bilete de ordin" (20 art.).

3.

"Convenie relativ la dreptul de timbru n materie de cambie i bilete la ordin".

15

S-a mai redactat, de asemenea, i un act final, care cuprinde dezideratele conferinei, cum
sunt, de exernplu, dezideratul prin care se cerea ca statele care ntrebuineaz acceai
limb s procedeze la o traducere unic, stabilind un singur text oficial, precum i acela ca
statele participante s-i comunice lista srbtorilor oficiale, n care se va putea cere plata,
nu se vor putea adresa proteste etc.
Intrarea n vigoare a conveniei a fost condiionat de ratificarea a cel puin apte state,
din care minimum trei s fie dintre membrii permaneni ai Consiliului Societii Naiunilor.
n linii mari, legea uniform de la Geneva reproduce regulamentul uniform de la Haga
din 1912, dar au fost introduse unele modificri, cum sunt de exemplu: considerarea ca
nescris a promisiunii de dobnzi fr indicare a procentelor (art. 5 1. u.); independena
obligaiilor cambiale (art. 7), continuarea valabilitii procurii n caz de moarte sau incapacitate
a reprezentantului (art. 8); reglementarea cambiei n alb (art. 10); echivalarea girului de
purttor ca un gir n alb (art. 12); mrirea termenului pentru cambiile la vedere (art. 23) etc.
Conveniile de la Geneva ntruct Marea Britanie i Statele Unite ale Americii nu au
aderat la ele - au o aplicaie redus la Europa continental, n masura n care au fost ratificate de
statele componente ale acesteia.
n urma ratificrilor necesare, Conveniile de la Geneva au intrat n vigoare la 1 ianuarie
1934.
Convenia privind legea uniform a fost adoptat n ntregime de U.R.S.S., ratificndo la 25 noiembrie 1935 i punnd-o n aplicare la 7 august 1936. Aceast rati-ficare, necesar n
relaiile economice internaionale, ddea posibilitatea cambiei s-i ndeplineasc rolul pe care
i-1 recunotea legislaia sovietic n privina plilor n strintate sau provenind din strintate.
4.

Legea romn din 1934 asupra cambiei i biletului la ordin

Dup Primul Rzboi Mondial s-a ncercat n mai multe rnduri n ara noastr s se
reglementeze cambia sub o form nou i unitar. Legea din 1 mai 1934 ndeplinete acest
deziderat fr ca ea s contribuie totui, n mod efectiv si complet la opera de unificare
internaional. Romnia - desi a participat la dezbateri - nu a aderat formal la Conveniile de la
Geneva, dar a reglementat cambia i biletul la ordin ntr-o redactare foarte apropiat de aceea a
legii uniforme, din care s-a putut inspira n mod direct, dar, mai ales, prin legea italian asupra
16

cambiei i biletului la ordin din 14 decembrie 1933, care este traducerea legii uniforme, cu unele
rezerve, Italia fcnd parte dintre statele care au ratificat Conveniile de la Geneva din 1930.
Astfel, legea romn nu este o traducere a legii uniforme, n care s se fac eventual uz de
rezervele din anexa 2 (aa cum se ncercase prin proiectul Consiliului Legislativ), ci ea cuprinde
anumite modificri, care mpreun cu unele greeli de traducere, au fost aspru criticate de
doctrina romn. Aceasta a cutat ca pe cale de interpretare s remedieze, n msura
posibilului, imperfeciunile legii, lund ca izvor de interpretare legea uniform de la Geneva i
lucrrile ei preparatorii, ct i legea italian din 1933, ntruct expunerea de motive a legii
romne i dezbaterile parlamentare sunt destul de srace i de o valoare redus. "
5. Diversitatea sistemelor de drept cambial
Trei mari sisteme de drept se afl nc n prezen dup unificarea de la Geneva (1930)
a cambiei i a biletului la ordin: sistemul anglo-saxon, sistemul german i sistemul francez.
rile anglo-saxone neadernd la Conveniile de la Geneva, regimul lor juridic privitor la
titlurile de credit s-a meninut n ntregime. n ceea ce privete sistemul francez i cel german,
cu toat aderarea Franei si Germaniei la Conveniile de la Geneva, ele continu s rmn
diferite, fie prin rezervele nscrise n anexa 2 a Conveniei privind legea uniform asupra
cambiilor i biletelor la ordin, fie prin interpretarea diferit a unor texte ale legii uniforme.
Diferenele fundamentale ntre sistemul lui Wechselrecht i dreptul francez al schimbului privesc mai ales provizionul i drepturile posesorului n caz de decdere din aciunea
cambial sau de prescriere a ei.
n dreptul englez, ca si n Wechselrecht, angajamentul cambial este independent de
contractele pe care se grefeaz i semnatarul nu este inut dect pe baza semnturii puse pe
titlu.
Fcnd abstracie de cele cteva puncte divergente, n ansamblul lor cele trei sisteme de
drept cambial la care ne-am referit mai sus sunt asemntoare, aa c ar fi posibil o unificare
mai complet dect cea de la Geneva, dac ar exista mai mult nelegere din partea statelor
participante la o nou conferin convocata n acest scop.
Seciunea a Ill-a - Conflicte de legi: principii generale

17

1. Unificarea partial i consecinele ei

1. Convenia asupra legii uniforme din 1930, - contrariu unor ateptri optimiste -, nu a
reuit s suprime conflictele de legi n materie de cambie i bilet la ordin, crend un drept
comun nscris ntr-o lege unic asupra acestor titluri, care sa fie integrat n legislaia nationala
a statelor ratificante sau aderente. Dificultatea mpcrii mai multor sisteme de drept, uneori
foarte diferite, a fcut ca uniformizarea total s nu fie posibila. De aceea s-a ncercat s se
realizeze mcar o uniformizare partial, lsndu-se restul pentru mai trziu (proiectul
O.N.U., de care ne-am ocupat, reia chestiunea).
2.

Soluia de compromis la care s-a ajuns la Geneva n 1930 const n aceea c chiar

n legea uniform (Anexa 1 la prima Convenie), n care s-au nscris dispoziiile de drept
cambial asupra crora experii statelor participante au czut de acord, s-au lsat nesoluionate
unele probieme importante cu privire la care ei nu s-au putut nelege.
3.

n plus, n anexa a 2-a a aceleiai Convenii s-au nscris 23 de rezerve, n tot attea

articole, care constituie punctele asupra crora statele semnatare pot deroga de la dispoziiile
legii uniforme. Aceste rezerve sunt obligatorii nu numai fa de statul care le face,
dar i fa de celelalte state contractante care nu le-a adoptat (art. 23). Ca i legea uniform, ele
nu sunt ns opozabile statelor care nu au ratificat Convenia de la Geneva privind legea
uniform sau nu au aderat la ea, cum este cazul rii noastre.
4.

n sfrit, prin Convenia destinat s reglementeze unele conflicte de legi, n materie

de cambii i de bilete la ordin, s-a cutat s se uniformizeze prin reguli comune soluia unora
dintre conflictele de legi, inerente diferenelor dintre legile naionale, ca urmare a rezervelor
admise de Convenia ce a adoptat legea uniform.
Aceast ultim reglementare constituie, fr ndoial, nc un efort n vederea
uniformizrii finale a dreptului cambial. Statele cu sistem de drept de tip german au introdus,
chiar, normele conflictuale n legile lor naionale.
5.Ne aflm astfel n faa unei unificri pariale i incomplete:
a)

legea uniform nu reglementeaz unele materii, cum sunt capacitatea, cambiile i

biletele la ordin de complezen, consecinele pierderii, furtului sau distrugerii acestor

titluri fa de posesorul deposedat i de semnatarii lor etc.;
b)

alte materii sunt excluse n termeni exprei; de exemplu, furnizarea provizionului

la scaden de ctre trgtor si drepturile speciale ale posesorului asupra acestui provizion
18

(art. 16 anexa 2);

c)

statele participante la convenie si-au rezervat facultatea de a nu insera anumite

articole i a deroga de la altele n legile lor naionale; de exemplu de a nu introduce n legile

lor dispoziiile titlului II din legea uniform, privind biletul la ordin (art. 21, al. 1, anexa 2).
6.Rezervele, pe care experii i-au dat silina s le reduc la minimum, se pot clasifica n
trei grupe, innd seama de timpul cnd pot fi ridicate, determinat de natura lor deosebit:
a)

Rezerve care nu pot fi fcute dect n momentul ratificrii Conveniei sau aderrii

la ea. Ele decurg din diferenele sistemelor naionale de drept cambial. Aa sunt cele mai
multe dintre rezervele nscrise n anexa a 2-a.
b)

Rezerve care pot fi fcute i dup ratificare sau adeziune, cu obligaia de a fi notificate

Secretariatului general al Societii naiunilor cu 10 zile nainte de intrarea lor n

vigoare (art. 1, al. 3 din Convenia privitoare la legea uniform). Aceste rezerve, prevzute
de art. 8, 12 i 18 din anexa a 2-a decurg tot din diferenele admise n legile naionale i au
drept scop s nu mpiedice noi reforme legislative libere din acest punct de vedere.
c)

Rezerve determinate de mprejurri excepionale, care pot fi fcute dup ratificare

sau adeziune, oricnd devin necesare. Ele intr n vigoare dup dou zile de la notificare
(art. 1, al. 4 din Convenia precizat). Sunt cele prevzute de art. 7 i 22 din anexa a 2-a
i se justific prin starea de urgen care dateaz luarea msurilor excepionale de aceste
texte.
7.Conferina de la Geneva nereusind sa realizeze o unificare total a dreptului cambial,
conflictele de legi inerente circulaiei internaionale a cambiei i a biletului la ordin se vor
rezolva chiar n statele care au ratificat Conveniile din 7 iunie 1930 n tot ceea ce depete
reglementarea acestora dup dreptul comun al confliclelor de legi n materie de titluri de credit.
Funcioneaz deci, nc, n relaiile internaionale ale cetenilor statelor semnatare ale
Conveniilor, un sistem de drept comun care completeaz sistemul convenional stabilit de
Convenia privind unele conflicte de legi.
8. Valoarea Conveniilor de la Geneva pentru Romnia. Faptul c unele state, printre care
Marea Britanie, Romnia, S.U.A., nu au ratificat Convenia prin care s-a adoptat legea
uniform a fcut s se menin situaia dinainte n ceea ce privete conflictele de legi relative la
titlurile de credit create n unul dintre statele neaderente i circulnd n statele aderente i
viceversa.
19

Legea uniform este totui util s fie cunoscuta chiar n statele neaderente la Convenie, ea
constituind un important element de drept comparat. Studiul ei este, n mod special, necesar n
state ca Romnia, unde are asemnri substaniale cu legea naional .
Nici Convenia privind reglementarea unor conflicte de legi nu se aplic dect statelor
contractante n raporturile dintre ele. Sunt deci excluse de la dispoziiile ei conflictele de legi
privind raporturile dintre dou state nesemnate sau dintr-un stat semnatar i altul nesemnatar.
Dispoziiile acestei Convenii prezint ns mare interes chiar n cazul unui stat nesemnatar,
ntruct ele fac parte din dreptul comun internaional i pot servi cu valoarea unei indicaii
doctrinale chiar n conflictele de legi soluionate n state nesemnatare. De aceea, n cursul
expunerii noastre ne vom ocupa i de aceste dou Convenii.
2. Calificarea
n materie de drept cambial se aplic principiul general de drept internaional privat,
potrivit cruia pentru rezolvarea conflictelor de legi trebuie fcut, n primul rnd, calificarea
naturii actului asupra cruia s-a nscut conflictul, conform lui lex fori. Instana de judecat
chemat s rezolve conflictul va trebui, deci, s stabileasc mai nti dac o cambie sau un
bilet la ordin emis n strintate corespunde definiiei acestor titluri, care este comun n toate
rile, oricare ar fi forma lor, fr a fi ns necesar s cuprind toate cerinele formale prevzute
de lex fori. Se va determina apoi legea competent pentru rezolvarea conflictului de lege ivit.
3. Legea aplicabil
Cambia si biletul la ordin avnd o circulaie internaional, pot ocaziona o serie de
conflicte de legi, pentru a caror soluionare se vor avea n vedere dispoziiile legii care
guverneaz problema dedus n conflict. Se va stabili astfel, legea aplicabil potrivit Conveniei
de la Geneva privind rezolvarea unor conflicte de legi, dac aceasta are prevederi uniforme, sau
potrivit principiilor dreptului internaional privat, n ipoteza n care Convenia nu a soluionat
chestiunea n discuie.
Art. 10 din aceast Convenie prevede c fiecare dintre statele contractante poate nltura
aplicarea principiilor de drept internaional privat consacrate de Convenie, n cazul unui
angajament luat n afara teritoriului unuia dintre ele, sau n cazul unei legi aplicabile dup
aceste principii, dar care nu ar fi aceea a unuia dintre aceste state .
20

Un stat semnatar poate, uznd de prima rezerv, s nu aplice prevederile Conveniei la

girul unei cambii dat ntr-o ar nesemnatar, dei cambia a fost creata i este pltibil pe
teritoriul unui stat semnatar; sau, uznd de cea de-a doua, poate recurge la sistemul lui
propriu de conflicte de legi, cnd legea competent ar fi strin statelor semnatare.
Este controversat chestiunea de a se ti dac aceste derogri pot fi invocate de instanele de judecat ale unui stat semnatar, socotindu-le ca fcnd parte din dreptul cutumiar
care constituie actualmente dreptul acelui stat n materie de conflicte de legi, chiar atunci cnd
acest stat nu le-ar fi declarat prin lege ca rezerve cu ocazia semnrii Conveniei.
Ambele reguli - i n special cea de-a doua -, nu-i gsete alt explicaie dect c prin
nscrierea lor s-a urmrit ncurajarea adeziunilor la Convenie. S-a ajuns ns printr-un
asemenea procedeu la situaia suprtoare din punct de vedere practic ca statele care s-ar
prevala de aceste dispoziii s poat face uz de dou feluri de reguli de drept internaional
privat n ceea ce privete cambiile i biletele de ordin, n funcie de realizarea uneia sau alteia
din condiiile prevzute n textul precizat.
Capitolul III

Conditiile de forma necesare pentru valabilitatea cambiei

Sectiunea I: Precizari preliminare

Rigorismul cambial nu trebuie aplicat dacat daca vointa exprimata in document este
manifestata neechivoc. Conditiile de forma impuse de lege nu sunt decat garantii care prin
combinatia lor asigura existenta acestei vointe. Atunci cand cerintele legii sunt indeplinite,
semnatarii devin obligati cambiali, chiar daca in realitate nu au avut aceasta intentie si achier
daca la baza emiterii cambiei ar sta simulatia, eroarea sau manopere delusive. Numai astfel se
asigura increderea economic ape care o reclama functiunea cambiei si aceasta explica
formalismul dreptului cambial.
Legea fixand conditiile formale esentiale pe care trebuie sa le indeplineasca o cambie
pentru a fi valabila, ingrajdeste prin aceasta chiar libertatea partilor care vor sa se oblige cambial;
ele nu pot da unui inscris efecte cambiale dacat daca adopta formalismul impus de legiuitor. Insa
formalismul dreptului cambial nu este un formalism riguros, fara justificare practica.
Daca lipsesc anumite indicatii din cele pe care legea le prescrie si care sunt esentiale
pentru existent cambiei, adica din acelea a caror lipsa nu poate fi inlocuita prin apelarea la
celelalte elemente existente, titlul nu capata valoarea unei cambia si nu produce efecte cambiale.
Actul juridic nu este insa nul in mod absolute; el exista in afara dreptului cambial, producand
efecte mai estranse. Intre parti exista un drept juridic de drept civil sau commercial, iar
21

documentul ca atare va putea servi in anumite conditii la dovedirea acestui raport. Actul juridic
cambial se converteste intr-un act juridic cu efecte mail imitate decat cele care ar fi fost obtinute
daca ar fi fost respectata forma ceruta de lege.
Pe de alta parte, formalismul cambial nu merge pana acolo incat sa lipseasca de orice
valoare titlul in care nu sunt cuprinse absolute toate indicatiile. Unele din ele pot lipsi, iar titlul se
poate complete prin interpretarea celorlalte; chiar legea suplineste lipsa lor, indicand ce declaratii
le pot inlocui pe cele ce lipsesc.
In cazul cambiei in alb, in textul essential se pot integra indicatii care, materialmente
vorbind, sunt in afara cambiei(intelegerea partilor cu privire la completarea cambiei in alb).
Vom deosebi, asadar, in ce priveste cambia, conditii esentiale sau obligatorii, a caror lipsa
impiedica titlul sa aiba eficacitate cambiala si conditii facultative, care in mod obisnuit sunt
indicate in cambie, dar a caror lipsa este suplinita chiar de lege.
Conditiile obligatorii sunt:
a)denumirea de cambie;
b)ordinul neconditionat de plata unei sume determinate;
c)indicarea numelui trasului;
d)indiarea numelui beneficiarului;
e)indicarea datei de emisiune;
f)semnatura emitentului(tragatorului);
g)un inscris.
Conditiile facultative sunt:
a)indicarea scadentei;
b)indicarea locului platii;
c)indicarea locului de emisiune;
d)timbrul.
Toate aceste indicatii-in afara de existenta unui inscris-sunt prevazute in art.1 al legii
cambiei si biletului la ordin din 1 mai 1934.

Sectiunea a II-a: Conditii obligatorii

1. Necesitatea unui inscris
Dupa cum s-a aratat mai sus, necesitatea unui inscris nu este prvazuta in mod expres de
legiuitor. Insa obligatiile de a semna, cat si indeplinirea conditiilor prevazute de art.1 si 2,
transmiterea prin gir, prezentarea pentru acceptare, procedura de amortizare a cambiei pierdute
sau furate si obligatia de restituire a titlului la primirea platii presupun existenta inscrisului. De
asemenea, fara titlu nu s-ar putea proceda la executare,iar proba obligatiilor cambiale nu se poate
face decat prin inscris, nefiind admis interogatorul sau juramantul pentru a se dovedi ca s-a
asumat o obligatie cambiala verbal.
Documentul ara avantajul de a oblige pe subscriitor sa reflecteze asupra subscrierii asupra
efectelor cambiale pe care si le asuma si acesta ete necesar pentru a justifica valoarea pe care
dreptul cambial o atribuie simplei subscrieri.
22

In sfarsit, exista o traditie cambiala in acest sens, un uz constant incepand de la aparitia

acestei institutii, care nu a functionat niciodata decat prin intermediul unui document.
Nu este necesar ca intreg textul sa fie scris de mana celi care semneaza cambia, ci poate fi
scris si de alta persoana, poate fi stampilat, litografiat sau tiparit; numai semnatura trebuie sa fie
autografa. In practica se intrebuinteaza anumite formulare tip.
Parerea ca o obligatie cambiala asumata intr-un inscris cu totul deosebit ca forma decele
obisnuite(de exemplu printr-o scrisoare) nu are valoare juridical in raporturile dintre subscriitor
si tertul dobanditor nu poate fi primita, deoarece constituie o exagerare evidenta.
S-a sustinut ca legea cambiala uniforma a avut in vedere numai tipul cambial normal si ca
a adoptat in mod implicit necesitatea formularului tip folosit in mod usual in diferitele tari. Acest
argument nu-si gaseste insa nici un sprijin in lucrarile si dezbaterile conferintelor de la Haga si
Geneva.
S-a mai pretins de asemenea, ca circulatia unei asemenea cambia fiind materialmente
imposibila, va fi juridiceste inadmisa, deoarece cambia trebuie sa fie un titlu usor negociabil, iar
inscrisul cambial in forma neobisnuita se va negocia foarte greu.
Este insa mai usor de vazut ca daca este vorba despre o imposibilitate materiala de
transmitere, nu se va putea pune problema raporturilor dintre subscriitor si tertul posesor, iar
daca va fi vorba numai de o greutate de transmitere a cambiei in forma obisnuita, nu se vede
unde ar urma sa fie stability gradul de dificultati material de transmitere, care ar fi sanctionat cu
lipsa de eficacitate cambiala-transmiterea neconstituind decat o cesiune.
Practica judiciara a validat astfel de cambia extraordinare. Elementul material nu poate
avea important ape care i-o atribuie aceasta opinie. Pentru ca un inscris sa aiba valoare cambiala
este de ajuns sa fie intrunite elementele cerute de lege, iar inscrisul sa nu dea nastere la banuieli
in ce priveste autenticitatea titlului si nici sa nu impiedice in mod absolut circulatia sau
executarea drepturilor rezultand din el. Orice tert posesor legitim al unui asemenea inscris se
poate prevala de efectele cambiale ale obligatiei.
In mod obisnuit documentul este un inscris sub smnatura private; obligatiile cambiale pot
fi asumate, insa, si printr-un act authentic, cu conditia ca toate mentiunile cerute de lege sa fie
cuprinse in actul authentic. Aceasta cambie autentica va circula tot prin gir, ca orice alta cambie.
In ce priveste limba in care va fi redactata cambia, parile au cea mai mare libertate de a
folosi fie limba nationala, fie orice alta limba. Este necesar in sa ca toate mentiunile cerute de
lege sa formeze un tot coherent grupandu-se in jurul ordinului de plata, deoarece lipsa de
coordonare ar crea un echivoc, iar titlul n-ar mai prezenta increderea voita.
Nu se prevede o anumita cronologie pentru inserarea diferitelor declaratii cambiale.
2. Denumirea de cambie
Cambia deosebindu-se de celelalte titluri la ordin prin rigoarea efectelor sale, trebuie sa
se deosebeasca de ele si din punct de vedere exterior; cel mai sigur mijloc pentru aceasta este
acela ca denumirea de cambie-semnulo sau specific-se fie cuprinsa in titlu.
Denumirea de cambie are menirea de a atrage atentia celui ce semneaza asupra naturii
obligatiei si a efectelor ei.
Nu poate fi valabila o cambie din cuprinsul careia ar lipsi aceasta denumire, chiar daca
din interpretarea titlului ar rezulta cu certitudine intentia subscriitorului de a-si asuma o obligatie
cambiala. Vointa lui, oricat ar fi de clara, este totusi ineficace, atata vreme cat nu s-a intrebuintat
aceasta denumire. O asemenea prevedere legala nu este prevazut de toate sistemele de drept. Cu
toate acestea, in tarile care n-au introdus aceasta dispozitie, cum sunt Anglia, Statele Unite,
Spania, confuzia dintre diferitele titluri nu este usoara, iar sistemul cambial nu este tot atat de
23

riguros ca in statele care au adoptat dreptul uniform si deci necesitatea de a se face din
denumirea titlului o obligatie legala.
Denumirea de cambie trebuie sa fie inserata de insusi textul titlului, asa cum cere art.1, punctual
1 al legii din 1 mai 1934, si cum prevedea si art.270 al. 2 Cod Comercial Roman.
In aceasta privinta legea noua nu a modificat sistemul codului nostrum commercial.
Art.270 al.2 al codului commercial roman nu cuprindea partea finala a art.251 cod com. Italian,
care prevedea ca denumirea de cabie poate sa figureze si in afara contextului titlului, pe margine
sau intr-un colt, cu conditia ca sa fie si ea subscrisa de emitent.
Solutia adoptata sub imperiul vechiului cod commercial va fi valabila deci si sub imperiul
noii legi si va fi nula cambia in care denumirea de cambie va fi inserata pe margine, in josul
paginii sau de-a cumerzisul titlului, chiar daca ar fi subscrisa de tragator daca s-ar recunoaste ca
a fost scrisa de el. Asadar, denumirea de cambie trebuie sa figureze in textul titlului, in asa fel
incat sa fie in directa legatura cu ordinal sau cu promisiunea de plata. Este insa indiferent daca ea
figureaza la inceputul sau chiar in cuprinsul ordinului sau daca, desi se gaseste dupa textul
ordinului de plata, este insa in legatura cu acesta si este acoperita de semnatura emitentului.
Scopul prevederii legale este de a se inlatura posibilitatea ca un asemenea element
essential sa fie introdus intr-un titlu dupa emiterea lui si astfel subscriitorul sa devina obligat
cambial, desi n-a vrut acest lucru. Inlaturandu-se orice putinta de controversa cu privire la natura
originara a obligatiei, se mareste increderea ce se acorda titlului.
Nu se cere ca denumirea de cambie sa fie scrisa de insusi tragatorul. Reglementandu-se
cambia in alb, nu s-a facut nici o deosebire cu privie la mentiunile lipsa; deci posesorul unei
cambia in alb o poate completa, trecand denumirea de cambie in spatial lasat alb.
Daca inscrierea acestei denumiri s-a facut in mod abuziv, adica contrar intelegerii dintre
subscriitorul titlului si benefiiar, tragatorul va opune exceptia lipsei denumirii in raporturile sale
cu beneficiarul, dar nu o va putea opune fata de tertii dobanditori de buna credinta.
Legea prevazuta in mod expres ca in cuprinsul texului sa fie inserata denumirea de
cambie sau aceea de bilet la ordin (art.1, pct.1 si art.104 1.c), nu se poate admite o alta denumire
echivalenta.
Legea prevede ca denumirea de cambie sa fie exprimata in limba in care s-a redactat textul,
pentru ca se presupune ca cel care semneaza o cambie scrisa intr-o anumita limba, cunoaste
sensul cuvintelor, iar denumirea de cambie in limba respective ii evoca notiunea institutiei
cambiei (art.1, pct.1) cu toate efectele obligatiilor pe care si le asuma. Legea asupra cambiei a
curmat controversa anterioara cu privire la limba intrebuintata pentru redactarea titlului si nu
limba tarii in care cambia a fost emisa (letter de change in limba franceza, bill of change in l.
engleza, Wechselin l. germana). Nu va fi insa nula cambia in care o parte din contextual titlului a
fost redactata in alta limba, daca ordinal de plata si denumirea de cambie sunt scrise in aceeasi
limba. Scopul urmarit de legiuitor a fost atins, intrucat exista astfel legatura intre ordinal de plata
si denumirea de cambie. Nu s-ar putea produce indoiala ca subscriitorul nu a cunoscut natura si
extinderea obligatiei sale si deci, neexistand vreun ecivoc, nu exista ratiunea vreunei sanctiuni.
In practica, situatia avuta in vedere mai sus se poate przenta atunci cand un strain
completeaza in limba sa un formular utilizat intr-o tara in care se vorbeste o limba diferita de
aceea pe care o cunoaste el, formular pe care se gasesc tiparite in limba tarii respective ordinal de
plata si denumirea de cambie.
3. Ordinul neconditionat de plata unei sume determinate
Legea cambiei prevede obligatia de a se inscribe in cambie ordinal neconditionat (art.1,
pct.2) sau promisiunea neconditionata(art.104) de a se plati o suma determinate de bani. Aceasta
24

conditie este noua, ea negasindu-se in textele anterioare ale codului de comert care reglementau
materia. Doctrina si jurisprudenta consacrasera necesitatea acestui element, deducandu-l din
natura titlului care este formal, literalsi complet, cuprizand obligatia abstracta de a plati o suma
de bani.
Legea vorbeste de un ordin de plata. Ceea ce trebuie sa rezulte din cambie este continutul unei
vointe, care trebuie sa fie un ordin sau o cerere adresata trasului, iar din biletul la ordin vointa
emitentului de a plati. Legea nu consacra o formula sacramentala si ordinul de plata poate lua
forma unui ordin propriu-zis, a unei somatii, a unei invitatii sau a unei rugaminti.
Se va putea zice deci, in mod indiferent: platiti, veti plati, va rog sa platiti, va
autorizez, sau va somez sa platiti.
Ordinul de plata trebuie sa fie clar si prcis, deci sa nu cuprinda contradictii, deoarece nu
se poate recurge la interpretare pentru a-l clarifica. Nu micsoreaza claritatea ordinului micile
erori gramaticale sau necompletarea verbelor din formular cu sufixele respective, deoarece ele
pot fi indreptate, nefiind de natura a produce incertitudine.
Ordinul trebuie sa fie neconditionat si fara nici un fel de reserve, aceasta cerinta fiind
necesara pentru a asigura existent unui titlu perfect in aparenta sa si pentru a pastra titlului intact
caracterul sau de obligatie abstracta si fara contraprestatie. O conditie suspensiva sau rezolutorie
ar face incert faptul platii sa nesigure suma ce trebuie platita, scadenta si locul platii.
De asemenea inserarea de clause care ar limita intinderea obligatiei cambial ear face-o sa
depinda de cuprinsul unui alt inscris sau de raportul juridic existent intre tragator si tras ori intre
alte personae, sau in cazul unei contraprestatii ar micsora valoarea titlului care nu poate fi
completat cu mentiuni cuprinse in alte inscrisuri. Titlul ar devein inapt de a circula, din cauza
incetitudinii ce s-ar degaja din cuprinsul sau si care ar altera in mod profund natura sa juridical.
Vointa de a se oblige cambial este incompatibila cu vointa de a se oblige sub conditie,
deci nu va fi vorba de cambie atunci cand se va realize o astfel de situatie.
Din cauza neputintei de a se scinda elementele constitutive ale negotio juris, nu se poate
impune celui ce a dorit sa se oblige sub conditie o obligatie deosebita de cea voita, adica o
obligatie pura si simpla, iar legea nu impune o obligatie cambiala conditionata.
Nu se poate deci admite ca sanctiune considerarea ca nescrisa a conditiei-sanctiune de
care legiuitorul a facut uz in cazurile reglementate de art.11 si 14, considerand ca nescrise clauz
prin care tragatorul s-ar descarca de raspunderea de plata si conditiile ce ar afecta girul- fiindca
ordinal de plata constituie textul esential al cambiei; in el se exprima vointa necesara pentru
crearea titlului si aceasta trebuie sa fie manifestata fara reserve.
Nulitatea cambiei, in care ordinal de plata este supus unei conditii, se deduce din textul
art.2 care stabileste ca nu are valoarea unei cambii titlul caruia ii lipseste vreouna din
mentiunile prevazute de art.1, prin care se figureaza si caracterul de neconditionare a ordinului
precum si din confruntarea acestui text cu art 14 care, stabilind ca girul trebuie sa fie
neconditionat, sanctioneaza cu nulitatea conditia inserata, dar nu si girul insusi.
Sunt insa premise clauzele din care rezulta o conditionare a obligatiei. Ca exemplu, vom
cita: clauza valutei prin care se arata ce anume a primit tragatorul sau emitentul de la beneficiar
si clauza avizarii, prin care trasul este instiintat sa plateasca numai dupa primirea unei instiintari
de la tragator urmand ca despre diferitele clause ce se pot insera intr-o cambie sa ne ocupam
intr-un capitol ulterior.
Textul legii uniforme de la Geneva intrebuinteaza in redactarea franceza expresia:
mandat pur et simple. Insa din compararea cu textul in limba engleza, care vorbeste de un
unconditional order, precum si din raportul expertilor din lucrarile preparatorii, se constata ca
cuvantul mandate nu este intrebuintat in sensul sau juridic, ci in acela vulgar de ordin, asa cum
25

de altfel a fost tradus de legea italiana si de cea romaneasca. Formula aceasta din urma este
preferabila, intrucat exclude orice ide de revocare.
Obiectul ordinului neconditionat trebuie sa fie plata unei sume determinate. Este necesar
deci:
1. Sa fie vorba de o plat ace ur,meaza sa fie facuta efectiv; nu s-ar putea prevedea clauza
ca plata sa se faca numai in cont sau numai in virament. Clauzele acestea, care sunt
ingaduite in cazul unui cec, atrag nulitatea cambiei.
2. Sa fie vorba de un ordin de plata a unei sume de bani. Nu se poate admite ca in cambie
sa se prevada plata prin titluri, care in practica sunt considerate mijloace de plata succedente ale
numerarului, cum ar fi cecul, cambia sau cecul postal, nici prin alte titluri de credit ca:actiuni,
rente de stat, desi acestea sunt usor realizabile in bani, iar valoarea lor poate fi usor stabilita,
avand un curs official; ele insa inregistreaza oscilatii de cursuri si prin urmare suma platita pierde
caracterul de certitudine, care este de esenta cambiei. De asemenea, obiectul obligatiei cambiale
nu poate fi o cantitate de marfuri. Numai indicarea sumei de bani asigura circulatia cambiei,
deoarece moneda este mijlocul legal de schimb.
3. Suma sa fie determinate- atat in ceea ce priveste cuantumul, cat si in ce priveste felul
monedei. Suma platita trebuie sa rezulte in mod neechivoc, exclusive si integral din cambie, fara
a mai fi nevoie a se face referinta la elementele straine si fara a fi necesare calcule pentru
stabilirea cuantumului ei.
Este nula cambia in care se face referire la raporturile dintre parti; platiti ceea ce imi
datorati sau platiti atat la suta din beneficial intreprinderii sau platiti soldul contului curent,
sau in care ar fi indicata o suma cu aproximatie sau o suma cuprinsa intre un minimum si un
maximum sau intr-un mod alternative.
Pentru a fi indeplinita cerinta legii, pe langa cifra care indica suma va trebui sa se arate si
felul monedei. Nu s-ar putea implini lipsa indicarii monedei pe cale de interpretare, din
imprejurarea ca titlul este redactat intr-o anumita limba si ca plata urmeaza sa se faca in tara
respective.
Este indiferent daca este indicate moneda nationala sau o moneda straina- chiar daca
aceasta nu are curs la locul platii. Pentru toate aceste cazuri legea stabileste prin art.45 care va fi
specia si cantitatea de moneda ce urmeaza a fi platita.
Indicarea acestei valute straine pentru plata este numai un mod de determinare a valorii
debitului. Debitorul are facultatea de a plati in moneda de la locul platii, la cursul din ziua
scadentei al monedei straine. Cand insa se insereaza clauza efectiv debitorul trebuie sa-si
procure moneda straina si sa o predea creditorului.
Obligatia rezultand din aceasta clauza a fost insa adeseori inlaturata de legile care
reglementeaza circulatia devizelor si care,introducand diferite masuri de control si restrictive
impiedica pe debitor sa-si poata procura moneda straina efectiva pentru a face cu ea plata si
permitandu-i sa se libereze prin plata in moneda nationala.
Inserarea stipulatiei de dobanzi nu este ingaduita, decat in cambiile cu scadenta la vedere
sau la un anumit timp de la vedere si numai cu conditia ca dobanda sa fie aratata in cambie.
In celelalte cambia, cu scadenta la o data fixa, clauza privitoare la dobanzi va fi socotita
ca nescrisa, fiindca in aceste cambii dobanda este cuprinsa in suma aratata in ele.
Legea nu precizeaza locul unde urmeaza sa apara in titlu suma de plata. Este de ajuns sa
se poata face legatura cu ordinul de plata si deci sa fie acoperita de semnatura tragatorului.
Legea nu cere ca suma sa fie indicate in cifre si in litere considerand fara indoiala ca
prudent va determina pe subscriitor sa arate suma si in litere, intrucat alterarile vor fi mult mai
greu de facut. Se prevede insa in art.6 ca in caz de nepotrivire intre aceste doua indicatii suma
scrisa in cifre sic ea scrisa in litere prevaleaza suma inscrisa in litere, prin derogare de la
26

principiile dreptului comun, conform carora ar fi fost luata in considerare suma cea mai mica
adica sarcina cea mai usoara pentru debitor. S-a socotit desigur , mai probabil ca eroarea sa se
strecoare la scrierea sumei in cifre. Cand insa suma este repetata in mai multe randuri in cifre sau
de mai multe ori in litere, in acest caz este valabila suma mai mica.
4. Indicarea numelui trasului
In biletul de ordin emitentul este acela care promite sa faca el insusi plata la scadenta. In
cambie insa tragatorul neobligandu-se sa plateasca el insusi, indica o alta persoana, careia trebuie
sa i se adreseze posesorul titlului pentru a obtine plata. Persoana carei ii este adresat ordinul de a
plati o suma de bani se numeste tras. El este debitorul principal al cambiei bineinteles, numai
daca accepta- iar ceilalti debitori nu vor fi urmariti pentru executarea obligatiei, decat daca trasul
refuza sa accepte sau daca, dupa ce a acceptat, la scadenta nu efectueaza plata.
Nu se prevede in lege in ce parte din cuprinsul titlului trebuie sa se scrie numele trasului.
Daca in practica el este inserat in partea stanga, in josul titlului, acesta este numai un uz, fara
forta obligatory. Indicarea trasului se poate face chiar sip e dosul cambiei, cu conditia ca insa
aceasta indicatie sa se inlantuie in mod efectiv cu ordinul de plata.
Aratarea trasului trebuie facuta prin numele sau. In mod normal numele unei personae
este alcatuit din nume si prenume, iar legea cambiala (art.8) ocupandu-se de semnaturile
persoanelor fizice prevede ca ele trebuie sa cuprinda numele si prenumele celui care se oblige.
Sprijinita pe faptul ca aceasta cerinta nu este impusa si in ce priveste desemnarea trasului
si avand in vedere ca scopul ei este identificarea celui ce urmeaza sa faca plata, doctrina a ajuns
la concluzia ca este de ajuns sa se arate numele de familie si ca prenumele poate sa lipseasca sau
sa fie prescurtat. Nici chiar in cazul in care numele de familie este frecvent nu este necesara o
determinare mai amanuntita a persoanei trasului prin indicarea profesiei, a titlului sau a
domiciliului. Nu este insa valabil nici un alt mod de determinare a persoanei trasului, de exemplu
aratarea calitatii sau a functiunii, chiar daca identificarea ar putea fi facuta cu usurinta. Daca insa
determinarea trasului ar fi facuta cu o astfel de formula incat numele tresului ar fi completat cu
ajutorul altor mentiuni cuprinse in cambie, o parte din autori socotesc ca acest mod de
determinare va fi valabil, deoarece legea nu cere ca numele trasului sa fie scris intr-o anumita
parte a titlului si este sufficient daca numele trasului rezulta din titlul.
Astfel se va prezenta situatia in care tragatorul ar da ordinul de plata, utilizand formula: fratelui
meu, Gheorghe si ar semna cu intregul sau nume: Ion Vasilescu; fiindca in acest caz indicarea
trasului ar putea fi completata prin recurgerea la semnatura tragatorului.
Cand trasul este comerciant, el ar putea fi indicat prin firma sa, care din punct de vedere
formal trebuie sa corespunda cerintelor legii, care arata in ce consta o firma. Societatile
comerciale vor fi desemnate prin denumirea lor.
Scopul legii fiind individualizarea trasului, s-a admis ca acesta poate fi indicat si printr-un
alt nume decat cel legalmente purtat, adica prin numele pe care il poarta in mod obisnuit si il
utilizeaza in activitatea sa zilnica: pseudonim, nume artistic, firma comerciala.
Indicarea numelui trasului este o cerinta formala pentru valabilitatea cambiei; de aceea
toti semnatarii ei sunt obligati cambial, chiar daca numele nu corespunde celui adevarat sau daca
trasul este o persoana fictiva. Art.7 l.c. pune intr-adevar, principiul ca obligatiile cambiale sunt
valabie, chiar cand cambia cupinde semnaturi false sau de persoane imaginare si acest principiu
este explicabil si in cazul indicarii gresite ca tras a unei personae sau a indicarii unei persoane
imaginare.

27

Indicarea numelui trasului trebuie sa fie deci completa si exacta, insa neexactitatea sau
nedesavarsirea nu provoaca nulitatea cambiei, decat daca nu sunt asa grave, incat fac imposibila
identificarea oricarei persoane.
Dar in toate cazurile neregularitatile in desemnarea trasului se acopera prin acceptarea
data de el, cu conditia ca sa se poate stabili ca persoana care a semnat acceptarea este aceeasi cu
cea care figureaza ca tras, deoarece nu este valabila cambial acceptarea data de alta persoana
decat trasul.
Pot fi identificati mai multi trasi. Nu se distruge unitatea cambiei daca exista o singura suma
pentru plata careia trasii sa fie obligati in mod solidar, fiecare fiind tinut, daca si-a dat acceptarea,
pentru plata intregii sume. Este nula cambia in care se prevede ca fiecare tras va plati o anumita
cota. In cazul in care indicarea trasilor este cumulativa (catre A si B), posesorul cambiei trebuie
sa o prezinte spre acceptare tuturor trasilor, in ordinea pe care o va crede mai convenabila. Daca
s-ar multumi cu acceptarea numai a unora dintre trasi, tragatorul ar fi eliberat de garantia de
acceptare. In cazul in care numai unul singur dintre trasi nu accepta, posesorul poate ridica
protestul pentru neacceptare si exercita actiunea de regres. Trasii acceptanti nu au intre ei
raporturi cambiale.
La scadenta, insa posesorul cambiei va trebui sa o prezinte la plata tuturor trasilor si
numai dupa ce se va constata prin protest ca toti au refuzat plata, va putea fi executata actiunea
de regres.
Autorii admit in unanimitate valabilitatea indicatiei cumulative a mai multor trasi; dar parerile
lor sunt impartite cu privire la indicarea alternativa: catre A sau B. S-a sustinut ca prin indicarea
alternativa s-ar produce o nesiguranta cu privire la persoana trasului si ca deci cambia ar fi
nevalabila. Noi credem insa ca indicarea alternativa este valabila si ca ea trebuie inteleasa in
sensul ca tragatorul a voit sa dea creditorului libertatea sa aleaga pe oricare dintre trasi spre a-i
prezenta cambia si a cere acceptarea sau plata. Tragatorul se poate desemna pe sine ca tras(art.3
l.c).
Aceste cambii sunt utilizate de societati si banci care au mai multe sucursale si dau
clientului lor un titlu platibil la una din ele.
S-ar putea intrebuinta pentru atingerea aceluiasi scop un bilet la ordin, insa cambia in
care tragatorul se indica pe sine insusi ca tras prezinta avantajul pentru tragator ca el trebuie sa
accepte pentru a deveni obligat principal, iar in cazul in care nu accepta, impotriva sa trebuie
indeplinite toate formalitatile care conditioneaza exercitarea obligatiunii cambiale impotriva unui
debitor de regres. De asemenea, prescriptia impotriva obligatului de regres este mai scurta. Daca
ar semna un bilet la ordin, emitentul ar fi obligat principal.
Legea nu cere ca in cambia trasa asupra lui insusi, tragatorul sa indice un loc de plata
deosebit de cel al emisiunii. Distantia loci, care continuase sa existe in Ordonanta Cambiala
Germana drept conditie pentru valabilitatea cambiei asupra tragatorului,nu mai este mentionata
in legea cambiala uniforma care, invocand dupa in privinta dupa modelul Ordonantei Cambiale
Germane, a mers mai departe decat modelul sau, suprimand si acest ultim vestigiu.
O parte din literatura juridica admite ca poate fi indicat ca tras insusi beneficiarului
titlului. Argumentarea celor care neaga valabilitatea unui asemenea titlu porneste de la premisa
imposibilitatii unei obligatii catre sine insusi. Insa ceea ce trebuie laut in consideratie este
eficacitatea literala a documentului, precum si obligatia specifica pe care si-o asuma tragatorul.
Astfel de cambii au o valoare in graficul bancar. Daca banca beneficiara nu primeste valuta,
poate sa refuze acceptarea si sa-l actioneze pe tragator.
5. Indicarea numelui beneficiarului
28

Indicatia prevazuta in art.1, punctul 6 l.c. are ca scop sa arate persoana careia trebuie sa-i
fie platita suma prevazuta in cambie, cu alte cuvinte sa determine pe creditor.
Beneficiarul este posesor al cambiei, cel in favoarea caruia este emisa si caruia ii este
predata. Sistemul legii uniforme exclude cambia la purtator, admisa in legislatia anglo-saxona.
Este drept ca se admite ca numele beneficiarului sa nu fie indicat chiar de la emisiunea titlului,
cum ar fi ipoteza unei cambii in alb. Aceasta indicatie trebuie sa fie insa completata conform
intelegerii inainte de exercitarea drepturilor cambiale.
Daca partile ar fi conceput cambia la purtator, ea ar fi nevalabila, neputand fi considerata
ca o cambie in alb si completata.
Daca tragatorul nu vrea insa sa creeze un titlu a carui circulatie sa fie la fel ca a titlurilor
la purtator, neputand insera clauza la purtator care ar duce la nevalabilitatea titlului, poate totusi
sa obtina un rezultat analog, indicandu-se pe sine ca beneficiar al titlului si sa-l gireze fie in alb,
fie chiar printr-un gir la purtator, pe care legea (art.14) il asimileaza cu un gir in alb, autorizandul pe posesor sa transmita ulterior titlul fie prin simpla traditie, fie printr-un gir in alb, fie printr-un
gir obisnuit, la ordinul unei persoane determinate. Nu este la purtator cambia daca alaturi de
beneficiar s-ar insera o clauz de felul urmator: Domnul X, sau la purtator.
In ce priveste modul de indicare, legea intrebuinteaza o formula asemanatoare cu aceea
prin care reglementeaza modul de indicare a trasului, impunand sa se insereze numele.
Daca deci beneficiarul va fi o persoana fizica, va fi individualizat prin nume si prenumele
sau acesta din urma putand fi prescurtat sau redus la o simpla initiala. Daca este un comerciant
se va arata firma lui, iar daca este o societate, firma sau denumirea acesteia.
Indicatiile necompletate sau inexacte ale numelui beneficiarului nu invalideaza declaratia
cambiala decat daca sunt de asa natura incat fac imposibila determinarea unei persoane fizice sau
juridice oarecare. Nu sunt valabile indicatiile care cuprind numele beneficiarului, chiar daca ele
il individualizeaza cu toata precizia, astfel cum ar fi identificarea prin functia pe care o ocupa.
Legiuitorul socoteste ca in acest mod ar fi micsorata precizia cambiala, nemaifiind posibila o
verificare promta a sirului neintrerupt de giruri.
De asemenea, daca ar fi vorba de o functie reprezentativa, s-ar putea naste indoieli, daca
persoana desemnata va beneficia de drepturile de creditor in calitate personala cau ca
reprezentant al institutiei sale. Nu se poate sustine ca ar fi echivalenta cu o indicare a
beneficiarului aratarea in cambie a peroanei care a dat valuta, deoarece lipseste numele
beneficiarului caruia trebuie sa-i fie facuta plata si nu se poate ajunge la prezumtia ca tragatorul a
inteles ca plata sa fie facuta persoanei care a furnizat valuta.
Cand aratarea beneficiarului este valabila din punc de vedere formal, cambia este si ea
valabila si poate circula, chiar daca beneficiarul nu poate fi identificat din cauza omonimiei sau
daca este o persoana imaginara. Semnatarii titlului raman obligati fata de posesorul de buna
credinta. Posesorul este prezumat de rea credinta, daca numele este istoric, fantezist sau nototriu
inexistent.
In mod obisnuit numele beneficiarului se insereaza in contextul cambiei, facand parte din
ordinul de plata; el insa poate fi inserat in oricare parte a titlului, daca rezulta ca tragatorul a
inteles sa se refere la el.
Inserarea clauze la ordin in formula prin care se indica beneficiarul nu este necesara.
Daca in practica se obisnuieste sa se intrabuinteze formula: platiti la ordinul domnului X, este
tot atat de valabila si formula platiti domnului X cambia fiind transmisibila prin gir- si in
acest caz acest model de transmisiune decurgand in mod neclar din natura cambiei.
Pe de alta parte se poate insera clauza contrarie: nu la ordin, prin care se interzice
transmiterea cambiei prin gir.
29

Fata de situatia legislatiei noastre anterioare, nementionarea clauzei la ordin ca o conditie

esentiala constituie un progres, aceasta clauza nefiind necesara pentru a exprima natura cambiala
a obligatiei, care este invederata prin inserarea obligatorie a denumirii de cambie in titlu. Noua
solutie legala inlatura toate disputele nascurte in jurul acestei mentiuni si curma o situtie nelogica
(deoarece codul impune clauza la ordin ca o conditie esentiala), ingaduindtottodata inserarea
clauzei contrare nu la ordin.
Tragatorul poate desemna mai multi beneficiari, aceasta facultate fiindu-i recunoscuta in
mod traditional, desi legea vorbeste numai de numele beneficiarului. Desemnarea poate fi
cumulativa sau alternativa.
In primul caz, drepturile din cambie nu pot fi exercitate decat de toti beneficiarii
impreuna. Unul singur nu va putea sa ceara plata nici pentru partea ce i s-ar cuveni (din cauza
individualitatii obligatiei), nici pentru toti, deoarece el nu-i reprezinta pe ceilalti. Nu se poate
prezuma o solidaritate intre creditori in lipsa de text, decat daca exista o exprimare a vointei
emitentului in acest sens.
In cel de-al doilea caz: lui X sau lui Y, oricare dintre beneficiari, daca este in posesia
titlului, poate exercita drepturile rezultand din cambie; poate cere plata sau o poate gira.
Exercitarea drepturilor din partea unuia exclude drpturile celorlalti si stinge orice pretentii
rezultand din titlu. Intre beneficiari, raporturile se reglementeaza dupa dreptul comun, in baza
conventiilor dintre ei.
Tragatorul se poate indica pe sine insusi ca beneficiar (art.3, al.1). Acest gen de cambii
prezinta numeroase avantaje de ordin practic. Tragatorul recurge la o astfel de cambie cand nu
are siguranta ca trasul va accepta. El ceeaza in modul acesta un titlu complet, pe care il trimite
trasului spre acceptare si il negociaza numai dupa ce a obtinut acceptarea. De asemenea, va
recurge la o astfel de cambie cand, nefiind cunoscut pe piata unde locuieste trasul, nu ar gasi cu
usurinta un beneficiar caruia sa-i predea titlul. Dimpotriva, titlul se va negocia foarte usor, daca
poarta semnatura trasului acceptant care este recunoscut pe piata respectiva. Cambia aceasta este
valabila chiar inainte de girare.
6. Indicarea datei de emisiune
La punctul 7 al art.1 l.c se arata ca in cambie trebuie inserate data si locul emiterii.
Indicarea locului de emisiune este considerata ca face parte din data, ajugandu-se astfel la solutia
necesitatii de a se arata locul de emisiune, chiar sub regimul codului comercial, cand art.270 nu
arata care sunt elementele din care trebuie sa fie alcatuita data. Utilitatea acestei mentiuni este
din cele mai evidente. Calcularea termenelor si verificarea daca au fost respectate nu se poate
face in lipsa ei. Tot pe baza datei de emisiune se stabileste daca tragatorul, (in biletul la ordin)
este capabil in momentul emisiunii. Nerespectarea obligatiei legale atrage dupa sine
nevalabilitatea cambiala a titlului.
Data emisiunii poate fi lasata in alb de catre tragator, insa posesorul este obligat sa o
completeze inainte de exercitarea drepturilor cambiale si in conditiile art.12 l.c.
In lipsa unei indicatii in legea cambiei, care sa arate elementele din care trebuie sa se
compuna data, urmeaza sa fie adoptate prevederile dreptului comun. Deci data va cuprinde ziua,
luna si anul emisiunii si va putea fi aratata in oricare din modurile obisnuite in practica: in cifre,
in litere sau prin prescurtari. Se pot intrebuinta si expresii echivalente, cu conditia ca data sa
poata fi stabilita fara a fi nevoie sa se recurga la elemente din afara cambiei. Nu ar fi indeplinita
cerinta legii, daca pentru stabilirea datei ar trebui facute anumite verificari calendaristice cum ar
fi cazul indicarii unui sfant necunoscut sau ziua de aniversare a unui eveniment.
30

Data imposibila sau absurda, adica inexistenta in calendar sau compusa din mai multe
zile sau in contradictie cu scadenta, atrage nevalabilitatea cambiei.
Data trebuie sa fie unica, chiar atunci cand ar exista mai multi tragatori, intrucat
contradictia existenta intre o pluralitate de date face ca aceasta sa piarda caracterul de certitudine.
Nu este insa nula cambia in care existenta unei date duble este de emisiune si se explica prin
aceea ca este trasa intre tari care au calendare deosebite.
Cand data indeplineste conditiile formale de valabilitate adica este precisa si posibila,
cambia este valabila chiar daca nu corespunde cu realitatea si titlul ar fi fost emis intr-o alta
epoca decat cea aratata, fie anterioara, fie posterioara.
Partile pot conveni ca anumite efecte juridice legata de data inserata in titlu, sa se produca
incepand de la o alta epoca decat aceea a conventiei lor, afara de cazul in care scopul acestei
conventii este frauda legii.
In principiu deci, data inscrisa in cambie va fi opozabila tuturor partilor, ca si tertilor, in
conformitate cu art.57 c.com. si va fi considerata ca adevarata pana la proba contrarie.
Vor putea sa dovedeasca data reala tertii care sunt pagubiti prin inserarea unei date fictive
(judecatorul sindic al unui faliment de ex.). De asemenea, debitorul va putea dovedi data reala,
atunci cand scopul postdatarii sau antedatarii au fost ascunderea unei lipse de capacitate si
aceasta cu efect erga omnes, atat fata de posesorii de rea credinta, cat si fata de cei de buna
credinta; insa in acest caz nu este o exceptie care deriva din falsitatea datei, ci din lipsa de
capacitate.
Intre partile care au convenit inserarea unei date fictive nu se poate dovedi data reala,
decat daca schimbarea datei a fost utilizata intr-un scop fraudulos, cum ar fi de exemplu atunci
cand pe baza datei modificate debitorul pierde posibilitatea de a se putea prevala de anumite
exceptii. Data reala nu poate fi invocata insa decat fata de posesorul de rea credinta.
Daca data emisiunii este falsificata, titlul continua sa fie valabil. Cei care au semnat
cambia inainte de falsificare se pot prevala de continutul cambiei, asa cum era in momentul in
care si-au dat semnatura, si deci pot invoca data adevarata, opunandu-i oricarui posesor
falsificarea titlului. Celor care au semnat titlul dupa falsificare, le este opozabila data scrisa pe
titlu.
7. Semnatura emitentului(tragatorului)
Semnatura tragatorului este actul decisiv prin care el isi exprima vointa de a-si asuma o
obligatie, si in acelasi timp isi insuseste textul cambiei sau arata ca ingaduie posesorului legitim
sa-l alcatuiasca sau sa-l completeze. De aceea ea are in materie cambiala un dublu rol: formeaza
fundamentul obligatiei asumate de treagator si in acelasi timp constituie o conditie formala
impusa pentru valabilitatea titlului.
Existenta acestor doua functiuni deosebite se dovedeste prin aceea ca legea recunoaste
valabilitatea unei cambii pe care exista o semnatura a tragatorului ce intruneste conditiile formale
legale, desi ea nu este valabila din punctul de vedere al fondorului (lipsa de capacitate).
Obligatiile asumate de ceilalti semnatari ai titlului sunt valabile, grefandu-se pe un titlu perfect
din punct de vedere formal; numai declaratia de vointa a incapabilului este lipsita de eficacitate
juridica.
Semnaura fiind deci actul prin care tragatorul isi insuseste in mod formal textul titlului,
ea figureaza in mod obisnuit sub text, in partea de jos a cambiei. Legea nu prevede insa nimic cu
privire la locul pe care trebuie sa-l ocupe semnatura pe titlu si de aceea doctrina in mod unanim
admite o anumita libertate. Astfel, semnatura pusa pe marginea titlului sau chiar de-a curmezisul
31

este valabila, daca se poate stabili cu certitudine care este situatia juridica a semnatarului, textul
titlului aparand in mod evident ca o declaratie de vointa a celui ce a semnat. Semnatura nu
indeplineste insa conditiile legii, daca numele tragatorului este inscris in context de el insusi,
deoarece nu poate fi considerata ca o manifestare de vointa clara, definitiva de a-si insusi
contextul titlului. Chiar i cazul in care tragatorul isi recunoaste ca semnatura acest nume precum
si situatia juridica de tragator. Cambia fiid un titlu formal, trebuie sa fie perfecta din acest punct
de vedere, iar valabilitatea ei nu poate depinde de un element exterior, cum ar fi declaratia
tragatorului ca se recunoaste ca atare.
I.

Conditiile de valabilitate a semnaturii.

Pentru ca o semnatura sa fie valabila, ea trebuie sa fie autografa si apta de a servi la

identificarea semnatarului. Deci semnatra nu va fi valabila daca va fi scrisa la masina sau
aplicata prin mijloace mecanice (stampila, parafa, pecete, etc), litografiata sau tiparita. Nu s-ar
putea stabili in mod neindoios si numai din examinarea titlului, ca o astfel de semnatura realizata
prin mijloace mecanice, este in mod real opera celui ce ramane obligat. Aplicarea unei astfel de
semnaturi se presupune a fi facuta fara sa existe un act de vointa al celui aratat prin semnatura.
Semnatura trebuie sa fie scrisa cu mana celui ce se obliga, nu este valabila daca este
efectuata de altcineva,chiar daca aceasta s-a facut cu consimtamantul persoanei al carui nume
figureaza pe titlu. Totusi, cand obligatul o recunoaste ca apartinandu-i sau declara ca el a
autorizat-o, judecatorul nu poate ridica din oficiu chestiunea valorii acestei semnaturi. Daca insa
obligatul ridica exceptia ca semnatura nu ii apartine si daca verificarea de scripte atesta acest
lucru, posesorul cambiei nu poate fi primit sa probeze ca semntura a fost totusi pusa cu
consimtamantul persoanei respective, deoarece ar urma ca titlul sa poata fi completat cu
elemente din afara lui.
Cei care nu pot da o semnatura fiind analfabeti, si cei care nu pot scrie din cauza unei
infirmitati, nu se pot obliga cambial decat printr-un inscris sub forma autentica sau print-un
reprezentant cu procura speciala autentica (art.99 l.c).
Problema aceasta a fost avuta in vedere de legiuitor, care prin art.99 al legii cambiale, a
stabilit ca: subscrierea prin punere pe deget nu este socotita semnatura, cu exceptia in care
inscrisul este facut sub forma autentica.
Solutia formei autentice urmeaza a fi adoptata si in privinta celor cu infirmitati care ii
impiedica sa srie.
Daca analfabetul nu se poate obliga valabil imitand un model de semnatura sau ajutat de
cineva care sa-i conduca mana, el se poate obliga totusi daca stie sa-si citeasca si sa-si scrie
numele, deoarece in acest caz, semnatura fiind autografa obliga pe semnatar.
Nu este necesar ca semnatura sa fie citeata. In practica se intalnesc foarte multe persoane
care, pentru a ingreuna imitarea semnaturii si pentru a o face mai caracteristica, ajung sa aiba o
semnatura de-a dreptul indescifrabila. Cata vreme se poate stabili ca este vorba de un nume,
semnatura pastreaza valoarea sa de indice de recunoastere (realizat prin semne alfabetice) a
vointei subscriitorului).
Daca insa imposibilitatea de a se citi semnatura nu se datoreaza modului de scriere, ci
este rezultatul unei stersaturi, chiar nevoita, titlul devine nevalabil si semnatura nu mai poate fi
refacuta de posesorul cambiei. In cazul unei pluralitati de tragatori, acestia sunt codebitori
solidari si intre ei nu exista raporturi cambiale, ci numai raporturi de solidaritate, ce urmeaza a fi
reglementate conform dreptului comun. Stergerea sau nevalabilitatea unei semnaturi, oricare ar fi
cauza, nu are efect asupra valabilitatii obligatiei celorlalti consemnatari.
32

II.

Elementele semnaturii

Legea uniforma de la Geneva prevazand intre conditiile esentiale de forma si pe aceea a

semnaturii traatorului (art.1, pct.8), nu a stabilit si elementele din care trebuie sa fie alcatuita o
semnatura, aceasta ramanand in sarcina legiuitorilor nationali, deci libertatea sa determine in
conformitate cu traditia juridica respectiva in ce consta o semnatura.
Legiuitorul roman a solutionat problema prin art.8 l.c. (coresp. Art.8 l.c. italiana). In
conformitate cu acest text, orice semnatura trebuie sa cuprina numele si prenumele firmei celui
care se obliga. Este totusi valabila semnatura in care prescurtat sau aratat numai prin initiale. Se
inlatura astfel controversa anterioara privind chestiunea valabilitatii semnaturii in care nu sunt
scrise in intregime numele si prenumele.
Solutia actuala a legii este judicoasa si consacra un uz foarte raspandit. Obiectia ca
semnarea numai cu initialele prenulelui va da nastere i practica la echivocuri nu este prea grava,
deoarece in cazul in care prenumele ar fi scris in intregime va exista aceeasi incertitudine in caz
de omonimie.
Nu va fi insa considerata ca valabila semnatura numai cu numele (de familie), fara ca
prenumele sa fie indicat macar printr-o initiala.
Comerciantul persoana fizica urmeaza sa semneze cu firma lui, adica cu numele sub care
isi exercita comertul si care este in general numele si prenumele lui.
Societatile in nume colectiv si in comandita au firma compusa din numele si prenumele
cel putin ale unuia dintre asociati cu raspundere nemarginita, cu adaugarea Societate in nume
colectiv, Societate in comandita simpla sau Societate in comandita pe actiuni, iar ociatatile
anonime, dintr-o denumire la care se adauga o mentiune referitoare la felul comertului societatii.
Societatile comerciale se obliga prin semnatura reprezentantilor legali pusa sub firma societatii.
Se admite in general ca este valabila semnatura prin pseudonim, daca acesta este folosit
in mod continuu si daca a devenit expresia activitatii si reputatiei unei persoane, identificand-o
mai bine decat numele sau adevarat.
Sanctiunea neindeplinirii conditiilor formale ale semnaturii este nevalabilitatea cambiala
a titlului. Intr-adevar, in acest caz lipsa de subscriere sau subscrierea nevalabila sunt evidente
pentru orice posesor al titlului, iar perfectiunea formala a declaratiei tragatorului, pe care se
grefeaza toate celelalte declaratii succesive, este necesara pentru existenta cambiei din punct de
vedere formal. Daca semnatura indeplineste conditiile de valabilitate formala, nevalabilitatea ei
substantiala nu invalideaza obligatiile celorlalti semnatari, care raman valabil obligati.
Sunt valabile semnatura in care ar lipsi una sau cateva litere si numele scris inexact sau
scalciat, daca indeplinesc suficient functiunea juridica de a individualiza o persoana.
Sectiunea a II-a: Conditiile facultative
1. Indicarea scadentei
I.

Precizari preliminare

Scadenta este ziua in care cambia urmeaza a fi platita. Conventia uniforma de la Geneva,
si dupa ea legea italiana si cea romana, au adoptat principiul de drept comun, ca in lipsa stipularii
unui termen, obligatia cambiala poate fi executata de indata. In art.2 al legii noastre s-a prevazut
ca, fara aratarea scadentei, cambia este socotita platibila la vedere; debitorul va trebui sa
33

plateasca de indata ce creditorul ii va face cererea prezentandu-I cambia. In acest caz avem de-a
face cu o scadenta legala, care-si produce efectele sale fata de orice posesor de buna credinta al
titlului, creand o prezumtie absoluta in favoarea posesorului care nu are raporturi personale cu
tragatorul. In cazul unei scadente in alb, existenta unei scadente reale rezultata intr-un acord
intervenit intre emitent si beneficiar nu constituie decat o exceptie personala, opozabila numai
participantilor la acest acord.
Prezumtia de mai sus se aplica si in cazul cand desi nexista o indicare a scadentei, aceasta
nu ar corespunde conditiilor cerute de lege pentru valabilitatea ei. Intr-un asemenea caz cambia
este nula (art.36 l.c.) si nu se poate face abstractie de scadenta nevalabila, pentru a I se stabili o
scadenta la vedere, salvandu-se astfel existenta titlului, deoarece vointa de a nu crea o cambie la
vedere a fost manifestata.
II.

Elementele scadentei
Pentru ca cerintele legii sa fie satisfacute, trebuie ca scadenta sa rezulte din titlu si sa fie:
a) Certa, adica sa stie cand poate sa prezinte in chip legitim titlul si sa pretinda
prestatiunea cuprinsa in el. Certitudinea scadentei mai asigura si circulatia titlului
si permite debitorului cambiei sa nu tina la dispozitia beneficiarului pe timp
nedeterminat o anumita suma de bani. Scadenta este considerata ca incerta ori de
cate ori este supusa verificarii realizarii unui eveniment incert in sine sau in ce
priveste epoca realizarii, cum ar fi de exemplu: in ziua decesului tatalui trasului,
la sosirea vaporului etc.
b) Unica; sunt inadmisibile cambiile in care ar fi prevazute mai multe scadente, fie
succesive*, fie alternative. Dreptul uniform cambial interzice cambiile cu plata in
rate, admise in dreptul cambial anglo-saxon, fiindca utilizarea lor ar duce la
consecinte inadmisibile. Intr-adevar, titlul este necesar atat la efectuarea platii, cat
si pentru exercitarea actiunilor de regres; dar, fiind unic, in caz de neplata al unei
rate nu ar fi posibil sa se exercite transmisiunea restului creantei. De asemenea, nu
s-ar mai putea stabili data de la care incep sa curga diferitele termene de
prescriptie. Practic scopul urmrit ar putea fi realizat prin emiterea mai multor
cambii.
c) Posibila. Este considerata imposibila o scadenta anterioara date de emisiune a
titlului sau intr-o zi inexistenta, chiar daca aceasta s-ar datora unei erori simple.
Rectificarea din partea posesorului este inadmisibila.

III.

Felurile scadentei

In sistemul legii uniforme modurile de indicare a scadentei sunt limitate la patru (art.33).
Legea cambiala romana (art.36) adopta si ea aceste patru feluri de scadente si anume: la
vedere, la un anumit timp de la vedere, la un anumit timp de la data emisiunii, la o zi fixa,
considerand nule cambiile care au alte scadente.
Vor fi nule, asadar, cambiile care au scadenta la un balci sau targ, legea uniforma inovand
in acesta privinta fata de normele legale din legislatia anterioara. Dispozitia cuprinsa in codul
nostru comercial si in alte legiuiri straine nu era decat consacrarea unei traditii car nu-si mai avea
justificarea de odinioara, cand era uzul ca partile internationale sa se faca prin cambii platibile la
un anumit balci.
In practica comerciala aceste scadente nu mai erau insa intrebuintate, deoarece balciurile
si-au pierdut importanta avuta in trecut, asa incat a disparut si fundamentul lor economic. Pe de
34

alta parte, o astfel de scadenta compromite siguranta si precizia rigorii cambiale din cauza
posibilitatii amanarii datei balciului sau targului sau de schimbarea locului unde urmeaza sa fie
tinut.
Nu va fi consierata insa ca scadenta la un targ, ci la o zi determinata, scadenta la o zi care
este desemnata ca zi de tinere a targului: la 15 august la targul Sf. Maria.
Legea cambiala in vigoare nu a admis de asemenea scadenta a carei dterminare ar urma
sa fie facuta conform uzurilor de la locul platii. Vor fi valabile insa astfel de cambii si intr-o tara
care a aderat la Conventia de la Geneva, daca sunt emise intr-o tara care nu a aderat la aceasta
Conventie, dar a carei legislatie recunoaste valabilitatea acestui fel de scadenta.
In ce priveste problema daca o scadenta mai poate fi modificata dupa ce a fost inserata in
titlu, doctrina admite ca se poate face acest lucru, daca mentionarea modificarii este facuta pe
insusi titlul cambiei si subscrisa de toti cei care au semnat cambia pana in acel moment. Intradevar, aceasta modificare nu prejudiciaza pe nimeni, dat fiind ca cei a caror semnatura figureaza
pe titlu in momentul prorogarii scadentei, isi dau adeziunea in aceasta prorogare. Insa in cazul in
care modificarea scadentei se va face printr-o conventie separata, ea nu va constitui decat o
exceptie personala, opozabila in conditiile art.19 l.c.
Examinand modalitatea determinarii scadentei, se cuvine sa precizam ca la cambiile cu
scadenta la vedere sau la un anumit timp de la vedere ea este lasata la libera vointa a posesorului,
cu anumite ingradiri, pe cand la cambiile cu scadenta la un anumit timp de la emisiune sau la o zi
fixa ea este stabilita de emitent sau tragator.
a) Cambia la vedere este cambia a carei scadenta este determinata de posesor prin
prezentarea titlului de plata. Expresia la vedere nu este sacramentala. Ea poate fi
inlocuita cu oricare alta din care sa rezulte ca plata trebuie facuta in momentul in care
creditorul va prezenta cambia obligatului cambial, caruia ii va cere sa efectueze plata.
Asadar, vor putea fi utilizate oricare din formulele anterioare: la prezentare, la
cerere, oricand, in orice timp si chiar dupa plac sau la prima cerere.
Posibilitatea pentru posesor de a determina momentul in care urmeaza sa fie
indeplinita obligatia nu este insa nelimitata, fiindca nu s-ar putea presupune ca
debitorul a inteles sa tina suma la dispozitia creditorului sau fara nici un termen, iar
pe de alta parte obligatii de regres, care sunt cu totii responsabili solidar, nu pot fi
tinuti intr-o incertitudine prelungita. De aceea legea a stabilit ca termenul in care
trebuie prezentate cambiile la vedere este de un an de la data cambiei.
Tragatorul il poate prelungi sau restrange fara sa existe vreo limita legala in ce priveste
exercitarea acestei facultati. Girantii nu pot decat sa micsoreze termenul fixat de tragator sau
termenul legal pentru prezentare (art.37 al.1). Nu se aduce astfel nici un prejudiciu tragatorului
deoarece posesorul avand facultatea de a determina momentul prezentarii, ar fi putut infatisa
cambia la plata inainte de termenul fixat de tragator, iar pe de alta parte, se poate sustine ca
reducerea termenului este si in beneficiul acestuia din urma, deoarece restrange epoca
responsabilitatii sale.
In cazul in care nu va fi respectat termenul stabilit pentru prezentare posesorul decade din
drepturile sale fata de giranti, tragator si alti obligati, cu exceptia acceptantului. Daca termenul
de prezentare a fost redus de catre un girant efectele decaderii aratate mai sus nu pot fi invocate
decat de acest girant sau de girantii sai. Prezentarea la plata si refuzul platii trebuie constatate
printr-un protest.
Daca sunt mai multi trasi, cambia trebuie prezentata la plata tuturor in aceeasi zi, pentru
ca ea ar avea altfel mai multe scadente, situatie nepermisa de legiuitor. Legea vorbind de o
prezentare a cambiei se refera la o prezentare in scopul de a se cere plata deoarece in genere
cambia la vedere nu este susceptibila de acceptare.
35

Refuzul de acceptare ar trebui sa dea loc la exercitarea actiunii de regres, insa acest lucru
nu este posibil deoarece tregatorul ar putea obiecta ca el este garant ca plata va fi facuta indata ce
va fi ceruta si ca ea nu a fost ceruta, intrucat prezentarea pentru acceptare nu echivaleaza cu
prezentarea pentru plata.
Posesorul cambiei nu are deci dreptul sa ceara acceptarea, iar in caz de refuz sa dreseze
protestul de neacceptare. Daca insa acceptarea a fost data de catre tras,ceea ce poate prezenta
utilitate pentru posesor, intrucat trasul devine in acest mod un obligat direct, cambia trebuie
prezentata din nou pentru plata, prezentarea pentru acceptare neputand fi socotita ca a produs
scadenta cambiei.
Art.37, al. final l.c. acorda tragatorului dreptul de a interzice prezentarea la plata a unei
cambii la vedere inainte de o anumita data; intr-un asemenea caz termenul de un an fixat de
legiuitor sau cel de protestare fixat de tregator curge de la aceasta data.
Acest termen, inainte de expirarea caruia cambia nu poate fi prezentata la plata, poate fi
interesat numai de tragator si el nu poate fi modificat (marit sau micsorat) de vreunul din girantii
succesivi, dupa cum rezulta atat din cuprinsul textului cat si din raportul ce insoteste lucrarile de
la Geneva.
Prezentarea inainte de data fixata de tragator nu produce efectele legale ale prezentarii
pentru plata si deci in caz de refuz de plata posesorul nu poate exercita actiunea de regres si nici
dobanzile legale nu incep sa curga, iar trasul, chiar daca a acceptat, poate refuza plata inainte de
trecerea termenului fixat de tragator; daca plateste, o face pe riscul si pericolul sau.
Formula ce se va intrebuinta pentru a se interzice prezentarea inainte de o anumita data
trebuie sa fie clara si precisa, pentru ca o formula elastica ar putea fi considerata ca o scadenta
fixa imperfecta. Astfel, va fi considerata valabila cambia in care s-ar prevedea: platibila de la 130 ianuarie, nu insa aceea in care scadenta ar fi limitata la 2 zile: platibila de la 1-2 ianuarie,
fiindca aceasta ar fi o scadenta alternativa, iar legiuitorul nu ingaduie decat scadenta unica.
Interzicerea prezentarii intr-un anumit termen se poate referi sau numai la plata, sau numai la
acceptare, sau la amandoua concomitent.
b) Cambia cu scadenta la un anumit timp de la vedere. Inconvenientul cambiilor la

vedere este acela ca obliga pe tras sau pe emitent (in biletul la ordin) sa tina asupra sa
suma cu care urmeaza sa faca plata. Cambiile cu scadenta la un anumit timp de la
vedere inlatura acest incovenient. Ele trebuie prezentate spre acceptare, iar temenul
fixat de tragator incepe sa curga de la data aceste prezentari. Cambia ajunge la
scdenta odata cu expirarea termenului si poate fi prezentata la plata. Prezentarea
cambiei platibila la un anumit timp de la vedere este facuta in scopul acceptarii si nu
al platii si are rolul unui aviz dat debitorului, care se poate pregati pentru plata in
decursul intervalului faixat prin titlu. Este o combinatie a scadentei la vedere cu
scadenta la o data fixa.
Formula intrebuintata de lege nu este sacramentala si in loc de la vedere se poate
intrebuinata orice formula cu acelasi continut, cum ar fi: de la cerere, de la prezentare, de la
aviz. Insa trebuie folosita o formula clara din care sa rezulte ca plata se va face la expirarea
termenului de la vedere, fixat, si sa nu fie vorba de fixarea unei perioade de timp care ar curge de
la vedere si inauntru careia plata ar putea fi ceruta oricand, deoarece in acest caz scadenta ar
deveni incerta.
Termenul poate fi stabilit in zile, saptamani, luni sau ani, fara nici o restrictie in ceea ce
priveste durata; el incepe sa curga nu de la simpla prezentare a cambiei, ci de la data acceptarii
sau, daca acceptarea nu este datata ori a fost refuzata, de la data actului de protest.
36

Spre deosebire de cambiile platibile la vedere, cambiile platibile la un anumit timp de la

vedere trebuie prezntate mai intai pentru acceptare. Daca nu s-a precizat nici un termen inauntrul
caruia sa se faca prezentarea, art.26 l.c. implineste aceasta lipsa stabilind un termen de un an de
la data emisiunii, termen ce poate fi marit sau micsorat de tragator si numai micsorat de girantii
succesivi, ca in cazul art.37 l.c.
Prezentarea trebuie facuta intr-o zi de lucru, pentru ca dresarea protestului pentru refuz de
acceptare si care conditioneaza exercitarea unei actiuni de regres nu ar putea fi facuta intr-o zi de
sarbatoare; insa acceptarea data de tras, chiar intr-o zi de sarbatoare, este valabila si il obliga.
Acceptarea trebuie sa fie data spre a servi ca punct de plecare pentru calcularea
termenului scadentei si a stabili daca prezentarea a fost facuta in termenul legal.
In cazul in care trasul face uz de dreptul acordat de art.27 ca o a doua prezentare sa-i fie
facuta in ziua urmatoare primei prezentari, posesorul titlului poate pretinde sa i se certifice pe
titlu data primei prezentari, iar in ziua urmatoare va obtine o acceptare datata sau, in caz de refuz,
va adresa protestul de neacceptare.
Termenul scadentei, termenul in care trebuie sa se faca protestul in caz de neplata si
termenele de prescriptie, se calculeaza in raport cu data acceptarii, nu aprotestului de
neacceptare. Daca prezentaea s-afacut in ultima zi a termenului cand ea putea sa fie facuta si
trasul a uzat de dreptul mentionat mai sus, de a cere o a doua prezentare, protestul de neacceptare
poate fi dresat desi termenul de prezentare a expirat din ajun, cu conditia ca sa fie certificat pe
cambie ca a fost prezentata si trasul a cerut o a doua prezentare, sau un protest care sa constate
acest lucru.
In cazul in care acceptarea nu a fost datata, posesorul trebuie sa procedeze la dresarea
protestului de nedatare, neputand sa completeze singur data.
Daca acceptarea nu a fost datata si nici nu s-a dresat proestul de nedatare, fata de
acceptant se va considera ca acceptarea a fost data in ultima zi a termenului in care posesorul
putea sa faca prezentarea termenul de un an fixat in art.26- sau termenul stabilit de tragatori
redus de un girant. Spre deosebire de ceilalti debitori, posesorul decade din actiunea de regres
daca acceptarea nu este datata si nu s-a dresat protestul.
Clauza dispensei de protest nu elibereaza pe posesor de indatorirea de a dresa protestul de
nedatare, deoarece in cambia platibila la un anumit timp de la vedere protestul nu serveste numai
sa constituie un refuz ci constituie un element esential pentru determinarea scadentei. Aceasta
trebuie sa fie certa pentru toti si nu poate rezulta decat din cambie sau din cambie si actul de
protest.
In cazul unei pluralitati de trasi, protestul de nedatare sau neacceptare dresat fata de unul
din ei fixeaza ziua pentru calcularea scadentei. Daca exista mai multe acceptari ale diferitilor
trasi, datate in mod deosebit, data cea mai veche determina scadenta.
Biletul la ordin, unde nu poate exista o acceptare, pentru a se calcula scadenta la un
anumit timp de la vedere, trebuie prezentat spre avizare. Daca avivazrea este datata, serveste
pentru calcularea scadentei, iar daca este refuzata sau nu este datata, se adreseaza protestul ca si
in cazul refuzului de acceptare sau datare a cambiei.
c) La cambiile cu scadenta la un anumit timp de la data emisiunii scadenta se calculeaza

prin referire la data emisiunii; incepand din ziua urmatoare acestui eveniment; iar
scadenta este in ultima zi a termenului, fiind tot o zi fixa; difera insa de scdentele la o
zi fixa prin forma sa (art.39 l.c.).
Termenul ce urmeaza sa fie calculat poate fi oricat de lung sau oricat de scurt si poate fi
indicat pe zile, saptamani, luni sau ani, fara nici o limita legala. Data la care urmeaza sa fie
37

calculat este totdeauna cea indicata in cambie, chiar daca in realitate aceasta a fost emisa la o
data deosebita.
Formula de la data emisiunii poate fi inlocuita cu cea din care sa rezulte aceeasi
intentie cum ar fi de exemplu: la sase luni de azi sau la 60 de zile de la data X. Referirea la
data emisiunii poate fi subinteleasa ca in formulele: peste trei luni, in trei luni.
d) La cambiile cu scadenta la o zi fixa exigibilitatea este determinata prin indicarea unei

date precise, cum ar fi: 22 decembrie 1991. Acesta data poate fi oricat de apropiata
sau de indepartata. O scadenta completa cuprinde ziua, luna si anul. In lipsa indicarii
anului poate fi suplinita, consinderndu-se ca scadenta este in acelasi an cu anul
emiterii daca luna scadentei este ulterioara, sau in anul urmator daca luna in care este
cuprinsa scadenta este anterioara calendaristic lunei in care a avut loc emisiunea.
Astfel, o cambie emisa la 2 decembrie 1991 si pe care s-a prevazut scadenta la 6
februarie fara sa se arate anul, se va considera scadenta la 6 februarie 1992. Daca insa
se va emite o cambie cu data de 5 martie 1991 scadenta la 15 august fara indicarea
anului, ea se va considera scadenta in acelasi an, adica in 1991. In cazul in care nu sar indica ziua scadentei, cambia ar fi onsiderata nula ca atare, deoarece un astfel de
document nu va putea fi considerat ca o cambie cu scadenta la vedere. In locul
formulei care sa cuprinda ziua, luna si anul, se pot intrebuinta si alte formule din care
sa rezulte cu certitudine o zi determinata. Se poate indica scadenta intr-unul din
modurile urmatoare la inceputul, la mijlocul sau la sfarsitul lunii, sau printr-o
perifraza, din care sa rezulte data neechvoca ( ex. prima marti din luna iunie) etc.
Daca data indicata este inexistenta (de ex. 30 februarie) sau daca nu sunt suficiente
elemente pentru determinatea ei, cambia este nula.

CAPITOLUL IV
CARACTERISTICILE CAMBIEI I FUNCIUNILE EI N VIAA ECONOMIC

Seciunea I - Caracteristicile carnbiei

1. Am artat mai sus trsturile comune tuturor titlurilor de credit. Cambia a fost

considerat ca titlul de credit prin excelen i luat ca model pentru construcia teoretic
a tuturor titlurilor de credit, nu numai pe consideraia c posed trasturile comune ale
acestora, dar i pentru faptul c le duce la un grad maxim de eficacitate, caracteristicile
cambiei fiind n concordan perfect cu funciunea ei economic.
2. Spre deosebire de dreptul anglo-saxon, n care este prevzut posibilitatea emiterii
38

cambiei la purttor, n dreptul continental cambia este un titlu la ordin. Clauza "la ordin"
prin care se realizeaz este subneleas n orice titlu care cuprinde denumirea de cambie
sau bilet de ordin, fr ca el s fie considerat ns n mod esenial un titlu la ordin, legea
ngduind ca prile s ntrebuineze i celelalte moduri de circulaie. Clauza "nu la
ordin" sau o alta echivalent poate fi inserat de trgtor sau de emitent. Efectul ei este
de a mpiedica transmiterea cambiei prin gir, circulaia acesteia fcndu-se numai prin
cesiunea obinuit. Legea mai admite, de asemenea, s se poat gira n alb sau cu clauz
la purttor, printr-o echivalare a girului la purttor cu girul n alb.
3. Cambia este un titlu de credit complet. Cu alte cuvinte, n lipsa unei meniuni

eseniale, obligaia cambial nu poate fi salvat recurgndu-se la alte documente, chiar

dac n cambie se face trimitere la aceste documente.
Imposibilitatea de a recurge la elemente exterioare pentru a rentregi cambia este
consecina formalismului dreptului cambial. Cambia fiind un titlu formal, nu are valoare ca
atare, dect daca este redactat n formele prevzute de lege i cuprinde elementele cerute de
aceasta.
n dreptul modern acest formalism se explica prin nevoia de a ntari creditul, aprnd
pe creditor i, mai ales, pe terii dobnditori de bun credin.
Pentru valabilitatea documentului se cere mai nti existena unui nscris n care s fie
cuprinse anumite declaraii eseniale, astfel nct terii dobnditori ai cambiei s fie ferii de
surprize, fa de ei urmnd a avea valoare numai nscrisul, adica numai voina de a se obliga,
aa dup cum aceasta apare n forma sa rigid, indiferent de ceea ce a crezut sau a intenionat
acela de la care eman semntura.
Orice obligaie cuprins n cambie, spre a lua fiin, presupune ndeplinirea unui
minimum de formalism: pentru ca cineva s se oblige cambial, trebuie ca actul cambial s
poarte semntura sa. De aceea, o cambie transmis telegrafic, dei cuprinde toate meniunile
necesare, nu este valabil, deoarece nu are semntura autograf a emitentului. Celelalte
elemente necesare completrii cambiei pot fi scrise de oricine, fie cu mna, fie la maina de
scris, fie tiprite sau litografice.
nscrisul care constat obligaia cambial, dei sub semnatur privat, face totui dovada
pn la nscrierea n fals.

39

Emitentul nu se poate exonera de obligaia asumat prin cambie, nerecunoscnd

nscrisul cambial, dup cum de asemenea nu va fi suficient o simpl verificare de scripte
pentru a fi nlturate efectele actului cambial, ci se impune pentru aceasta exercitarea unei
proceduri de defimare a cambiei, ntocmai ca pentru un act public.
4.

Toate obligaiile din cambie sunt abstracte. Existena lor nu depinde de dovedirea

unei cauze particulare de emisiune sau de transfer. n regula general aceast cauz
exist, ns raportul juridic dintre creditor i debitor care-l determin pe acesta din urm
s redacteze, s semneze i s predea cambia nu este menionat n titlu. Creditorul
cambial i poate negocia titlul fr s se fac vreo trimitere la raportul originar i
transmind cambia, transmite dreptul de a pretinde suma de bani nscris n ea i nu
dreptul de crean pe care l-a avut n virtutea raportului juridic iniial.
Dar dac fa de teri, excepiile derivate din raportul fundamental nu pot fi invocate, n
raporturile imediate dintre emitent i beneficiar sau dintre girani i giratar excepiile ex causa
au ca rezultat s paralizeze efectele abstractizrii.
Legea cambiei nu spune nicieri c obligaiile cambiale sunt abstracte, ns din
evoluia istoric a dreptului cambial rezult n mod nendoielnic c ea le-a meninut aceast
nsuire. nsui faptul c in art. 1 l. c, nu se mai poate prevede obligaia de a se arta cauza,
este, de altfel, o dovad de desprindere a cambiei de cauza generatoare.
5.Obligaiile cambiale sunt necondiionate, in sensul c ele nu pot fi subordonate
unei condiii sau unei contraprestaii din partea posesorului. Cambia n-ar mai da, n acest
caz, acea siguran absolut de circulaie care constituie scopul su fundamental.
Sanciunea inserrii unei condiii n cambie difer n raport cu variatele declaraii
cuprinse n ea. Astfel, cambia este lovit de nulitate, dac este inserat o condiie n obligaia
fundamental a trgtorului sau emitentului, de la care eman ordinul sau promisiunea de
plat. O asemenea condiie echivaleaz cu un refuz de acceptare, dac este cuprins n
acceptarea pe care o d trasul i se socotete nescris, dac este inserat ntr-un gir.
6.

Toate obligaiile cambiale nu pot avea ca obiect dect plata unei sume de bani. n

timp ce alte titluri de credit pot atribui drepturi cu un coninut diferit, - ca de exemplu
servicii, mrfuri, drepturi care nu au un caracter exclusiv patrimonial, - cambia are ca
obiect numai plata unei sume de bani, prestaie fungibil prin excelen, nelegat de activitatea
vreunei persoane. Scadena tuturor obligaiilor este unic, iar obiectul acestora
40

este una i aceeai prestaie - plata aceleiai sume de bani.

7.

Diferitele obligaii cuprinse n cambie sunt autonome unele fa de

celelalte. Lipsa
unui element material sau viciile care invalideaz una din obligaii nu au nici o
repercusiune asupra celorlalte.
Autonomia obligaiilor cambiale nu trebuie confundat cu autonomia drepturilor
dobndite de posesorii succesivi ai titlurilor de credit, de care ne-am ocupat n cadrul teoriei
generale a titlurilor de credit. Acolo era vorba de poziia privilegiat a celor ce dobndesc titlul
prin gir; acetia nu dobndesc drepturi derivate - adic aa cum le-au avut autorii lor - ci
drepturi proprii, imune fa de excepiile extracambiale trase din raporturile la care ei nu au luat
parte.
Autonomia obligaiilor cambiale, unele fa de altele, consist n aceast necomunicare a
viciilor sau lipsurilor unora dintre obligaii asupra altora. Conform principiilor dreptului
comun, valabilitatea obligaiei accesorii, cum ar fi obligaia de garantare a unei obligaii
principale, este condiionat de valabilitatea obligaiei principale, pentru c nu poate exista
garantare a ceva ce nu exist. n cadrul dreptului cambial lucrurile nu se petrec aa. Obligaia
avalistului, care este un garant fie al trasului acceptant, fie al unuia dintre girani, este valabil
chiar dac obligaia garantatului va fi anulat pentru vicii de consimmnt sau pentru
incapacitate, sau n cazul cnd aceast obligaie nici nu exist, cum se ntmpl cnd
semntura garantului este fals sau imaginar. Am dat de exemplu obligaia avalistului, care
este un garant. La fel se petrec lucrurile i n celelalte cazuri. Acceptarea trasului rmne
valabil chiar dac semntura trgtorului este fals sau voina sa viciat.
De asemenea, fiecare girant, transmind dreptul de crean i garantnd n acelai
timp pe succesorul su, contracteaz o obligaie valabil, chiar dac se constat c obligaia
pe care a transmis-o nu are o valoare juridic (art. 7 l. c.).
n acelai fel, clauzele care afecteaz vreuna dintre obligaii nu i extind efectele i
asupra celorlalte, iar pentru ca dobnditorii succesivi s se poat bucura de efectele lor, trebuie
s le insereze n obligaiile pe care i le asum.
Astfel, clauza prin care girantul se exonereaz de rspunderea de plat nu poate fi
invocat dect de el, iar clauza "fr protest" nu profit dect semnatarului girului n care
aceasta figureaz.
41

Constituie o excepie de la regula general expus mai sus condiionarea legal a

tuturor obligaiilor cambiale ce figureaz n titlu de valabilitatea formal a declaraiei
principale a trgtorului sau emitentului pe care se grefeaz toate celelalte. i este just sa fie
aa, fiindc lipsa uneia din condiiile formale cerute de lege face ca titlul s nu mai poat fi
considerat cambie i deci s nu se mai aplice regula de mai sus.
n acelai mod, clauzele ce figureaz n declaraia cambial principal i produc
efectele asupra tuturor celorlalte obligaii, deoarece trgtorul este acela care stabilete
cuprinsul iniial al documentului i d cambiei fizionomia pe care o voiete, n limitele
ngduite de Iege.
8. Toi obligaii cambiali sunt solidari. Dup cum am artat, cambia este destinat s circule
si deci, n cursul existenei sale vin s se adauge noi obligaii succesive, care toate converg
spre acelai scop: asigurarea c la scaden suma de bani indicat n titlu va fi pltit celui ce
se va legitima ca posesor. Girul nu are numai funciunea de a realiza transmiterea cambiei, ci i
de a garanta pe dobnditorii si succesivi.
La scaden, posesorul va putea cere plata ntregii sume de bani de la oricare dintre
persoanele care i-au pus semntura pe cambie, oricare ar fi situaia lor juridic n cadrul
complexului de obligaii cambiale, fr a fi constrns s respecte vreo ordine n alegerea
debitorului urmrit. El va putea s se ndrepte mpotriva tuturor debitorilor deodat, numai a
unora dintre ei, sau chiar numai a unuia singur (art. 52 l. c.).
Spre deosebire de ceea ce se ntmpl n dreptul comun n materie de solidaritate, plata
efectuat de unul dintre debitori nu stinge obligaia i nu face s dispar solidaritatea dect
n cazul cnd debitorul platnic a fost chiar trasul, acceptant sau nu, ori emitentul. Altfel,
codebitorul care a pltit suma din cambie se poate ntoarce mpotriva codebitorilor anteriori
pentru a le cere plata ntregii sume, nu numai a unei cote pri. ns de la coobligaii a cror
semntur figureaz pe document dup semntura sa nu poate avea nici un fel de pretenie, fa
de acetia el fiind un garant pentru efectuarea plii.
De asemenea, un act de ntrerupere a prescripiei fa de un debitor solidar nu are
efect fa de ceilali.
9. Obligaiile cambiale sunt cu termen, dar termenul nu se consider stabilit n
interesul exclusiv al debitorului, ca n cazul obligaiilor n genere; de aceea, debitorul nu
poate renuna la beneficiul termenului.
42

Art. 44 legea cambiei romn i art. 46 legea cambiei italian prevd c posesorul unei
cambii nu este inut s primeasc plata nainte de scaden i c trasul care platete astfel o face
pe riscul i pericolul su. El poate fi expus s plteasc din nou - dei a primit titlul n
schimbul plii - ctre un posesor legitim, care obine amortizarea titlului, dovedind c 1-a
pierdut.
10. Cambia prezint pentru creditor anumite avantaje, constnd ntr-un regim foarte
riguros de urmrire i realizare a creanei. Msurile procedurale de judecat i executare
sunt simplificate i nsprite fa de dreptul comun.
Pentru realizarea drepturilor cambiale care nasc din raporturi cambiale, cambia
constituie un titlu executoriu pentru capital si accesorii, adic dobnzi i cheltuieli (art. 61 1.
c.).
Creditorul nu are nevoie s fac proces i s obin o sentin judectoreasc n care s se
constate creana sa. El poate investi titlul cu formula executorie i ncepe de ndat formele de
executare asupra patrimoniului debitorului.
Opoziia la executare, pe care debitorul cambial o poate face n termen de 5 zile de la
primirea somaiei, nu suspend executarea dect dac debitorul, nerecunoscndu-i
semntura se nscrie n fals, sau dac nu recunoate procura (art. 62 1. c.).
Pe de alt parte, chiar n procesele legate fie pe cale de opoziie, fie pe cale de aciune
direct, judectorul examineaz acele aprri pe care debitorul le poate opune n limitele art. 19,
precum i acele excepii personale care sunt de grabnic soluie i ntemeiate pe o proba scris
(art. 63 1. c).
11. innd seama de cele expuse mai sus, putem defini cambia ca un titlu de credit la ordin,
complet i formal, care cuprinde o obligaie abstract i necondiionat de natur comercial i
autonom de plat a unei sume de bani i ai crei semnatari sunt inui n mod solidar, titlul
fiind dotat cu o anumit for procesual.
Seciunea a Il-a - Funciunea cambiei n viaa economic modern

1. n antichitate i n evul mediu transportul de numerar dintr-o localitate n alta era foarte
anevoios att din cauza drumurilor lungi i nesigure, ct i din cauza mijloacelor de transport
greoaie. Pentru remedierea acestor inconveniente s-a creat i folosit cambia. Cel ce trebuia s
fac o plat pe o pia ndeprtat, n loc s transporte acolo cantitatea de moned de care avea
43

nevoie - i care reprezenta de multe ori o greutate important -se adresa unui bancher care avea
datornici pe piaa respectiv i, depunndu-i cantitatea de moned pe care altfel ar fi trebuit s-o
transporte singur, primea n schimb o scrisoare prin care bancherul ddea delegaie debitorului
su de pe acea pia s plteasc persoanei care i remisese fondurile sau unei alte persoane
indicate de ea.
2. Astzi ns cambia ndeplinete i alte funciuni, dintre care cea mai important
este aceea de instrument de credit.
Pentru comerciani n-ar fi deloc comod dac toate prestaiile reciproce la care se
oblig prin contracte ar trebui s fie executate concomitent. Astfel, de exemplu, ce s-ar
ntmpla dac angrosistul n-ar vinde comerciantului detailist dect cu plata imediat?
Aceast executare concomitent ar dezavantaja nu numai pe cumprtor, nevoit
adesea sa strng o sum importanta de bani, pe care s-o in neutilizat n ateptarea unei
ocazii favorabile de a cumpra convenabil, dar i pe vnztor; aceasta ar dobndi o sum de
bani pe care nu ar putea-o utiliza totdeauna imediat. Vnztorul primind ns n schimbul
mrfurilor vndute o cambie, el are avantajul de a primi dobnd la suma reprezentat de
creana sa.
n acelai timp vnztorul nu este obligat sa atepte scadena pentru a putea dispune de
sum, pentru c are la dispoziie mijlocul rapid de a transmite cambia prin gir ctre un alt
comerciant, care are fonduri disponibile i este n cutare de plasament, sau unei instituii
bancare. Cumprtorul cambiei - giratarul - va avansa valoarea, mai puin o sum care va
reprezenta dobnda la suma din carnbie, calculat de la data transmiterii pn la scaden,
adaugndu-se i un beneficiu oarecare.
Cnd aceast operaie se face ctre o banc, ea poart denumirea de scontare, iar
reinerea menionat poart numele de scont.
4. Graie perfeciunii cu care realizeaz funciunea de instrument de credit, cambia

ajunge s ndeplineasc o a treia funciune, aceea de instrument de plat. Persoana care

consimte s fac credit contractantului poate s nu recurg la oficiile unei bnci,
scontnd o cambie sau un bilet la ordin emis de debitorul su pentru a-i procura
fondurile cu care are de fcut o plat, ci poate trage o carnbie asupra debitorului su, pe
care o pred propriului su creditor.
44

Acesta, de asemenea, poate s nu recurg la oficiile unei bnci, ci s o transmit pro-priilor

si creditori i aa mai departe, pn cnd la scaden., prin plata fcuta ultimului posesor, se
vor stinge toate creanele intermediare dintre diverii dobnditori ai cambiei.
Dei cambia prezint aceste avantaje, ea nu poate nlocui n mod efectiv moneda. Plata
prin transmitere de cambii prezint dificultatea c nu totdeauna cuantumul diferitelor datorii
coincide i nici scadenele lor, iar pentru a obine plata, posesorul trebuie s atepte scadena. n
sfrit, circulaia cambiei nu este att de uoar ca a biletului de banc, acesta fiind la purttor,
iar posesorul prin transmitere nu garanteaz c va fi pltit de Institutul de emisiune.

CAP V Despre emiterea i forma cambiei

Art. 1. Cambia cuprinde:

1. Denumirea de cambie trecut n nsui textul titlului i exprimat n limba

ntrebuinat pentru redactarea acestui titlu.

2. Ordinul necondiionat de a plti o sum determinat.
3. Numele aceluia care trebuie s plteasc (tras).
1. Artarea scadenei.
4. Artarea locului unde plata trebuie fcut.
5. Numele aceluia cruia sau la ordinul cruia plata trebuie fcut.
2. Artarea datei i a locului emiterii.
6. Semntura celui care emite cambia (trgtor).

Art. 2. (1) Titlul cruia i lipsete vreuna din condiiile artate la articolul precedent nu
are valoarea unei cambii, afar de cazurile artate n alineatele ce urmeaz:
(2) Cambia fr artarea scadenei este socotit pltibil la vedere.
(3) n lipsa unei artri speciale, locul artat lang numele trasului este socotit loc de plat

i, n acelai timp, loc al dorniciliului trasului.

(4) Cambia care nu arat locul unde a fost emis se socotete semnat n locul artat lng

numele trgtorului.
(5) Dac n cambie sunt artate mai multe locuri de plat, posesorul cambiei o poate
45

prezenta pentru acceptare sau plat la oricare din aceste locuri.

Art. 3. (1) Cambia poate fi la ordinul trgtorului nsui.
(2) Ea poate fi tras asupra trgtorului nsui.
(3) Ea poate fi tras pentru contul unui ter.
Art. 4. (1) Cambia poate fi pltit la domiciliul unui al treilea, fie n localitatea
unde trasul domiciliaz, fie n alt localitate.
(2) Dac n cambie nu se prevede de ctre tras c plata se va face la domiciliul celui de-al
treilea, se presupune c ea va fi fcut de acesta din urm.
Art. 5. (1) ntr-o cambie pltibil la vedere sau la un anume timp de la vedere,
trgtorul poate stipula c suma va fi productoare de dobnd. n orice alt cambie
aceasta stipulaie se socotete nescris.
(2)

Cifra dobnzii va trebui s fie artat n cambie; n lipsa acestei artri

stipulaia se socotete nescris.

(3)

Dobnda curge de la data emisiunii cambiei dac o alt dat nu este artat.
Art. 6. (1) Dac ntr-o cambie suma de plat este scris n litere i n cifre, n caz de

deosebire, suma de plat este cea scris n litere.

(2) Dac suma de plat este scris de mai multe ori, fie n litere, fie n cifre, n caz de
deosebire, suma de plat este suma cea mai mic.
Art. 7. Dac carnbia poart semnturi ale unor persoane incapabile de a se obliga prin
cambie, semnturi false sau ale unor persoane imaginare, ori semnturi care pentru orice alt
motiv nu ar putea obliga persoanele care au semnat cambia, sau n numele crora ea a fost
semnat, obligaiile celorlali semnatari rmn totui valabile.
Art. 8. Orice semntura cambial trebuie s cuprind numele i prenumele sau firma
celui care se oblig. Este totui valabil semntura n care prenumele este prescurtat sau
artat numai prin iniial.
Art. 9. (1) Cine pune semntura sa pe cambie ca reprezentant al unei persoane pentru
care nu avea mputernicirea de a lucra, e inut personal n temeiul cambiei i, dac a pltit,
are aceleai drepturi pe care le-ar fi avut pretinsul reprezentant.
(2) Aceeai regul se aplic reprezentantului care a depit mputernicirea sa.

46

Art. 10. Orice persoan se poate obliga cambialmente prin mandatar, chiar dac
mandatul este conceput n termeni generali n ce privete dreptul mandatarului de a
emite sau semna cambii.
Art. 11. (1) Trgtorul rspunde de acceptare i de plat.
(2) El poate s se descarce de rspunderea de acceptare; orice clauz prin care se
descarc de rspunderea de plat se socotete nescris.
Art. 12. (1) Dac o cambie, necompletat la emitere, a fost completat fr a se ine
seama de nelegerile intervenite, neobservarea acestor nelegeri nu va putea fi opus
posesorului, afar numai dac acesta a dobndit cambia cu rea-credin, sau dac a svrit o
greeal grav n dobndirea ei.
(2) Posesorul decade din dreptul de a completa cambia n alb dup trei ani de la data emisiunii
cambiei.
(3) Asemenea decdere nu este opozabil posesorului de bun-credin, cruia titlul i-a
fost transrnis completat.

Sectiunea I. Despre gir

Art. 13. (1) Cambia, chiar dac nu a fost expres tras la ordin, este transmisibil prin gir.
(2) Dac trgtorul a nscris n cambie cuvintele: ,,nu la ordin" sau o expresie echivalent,

titlul este transmisibil numai n forma i cu efectele unei cesiuni ordinare.

(3) Girul poate fi fcut chiar n folosul trasului, indiferent dac a

acceptat sau nu, al trgtorului sau al oricrui alt obligat.

(4) Acetia pot s gireze din nou cambia.
Art. 14. Girul trebuie s fie necondiionat. Orice condiie la care ar fi supus se socotete
nescris.
Girul parial este nul.

(2)
(3)

Girul ,,la purttor" este echivalentul unui gir n alb.

Art. 15. Girul trebuie s fie scris pe cambie sau pe un adaos (foaie de prelungire) al
acesteia (allonge). El trebuie s fie sernnat de girant.

47

(2) Girul este valabil chiar dac beneficiarul nu este artat sau dac girantul a pus numai
semntura (gir n alb). n acest din urm caz girul pentru a fi valabil trebuie s fie scris pe
dosul cambiei sau pe adaos.
Art. 16. Girul transmite toate drepturile izvorte din cambie. Dac girul este n alb
posesorul poate:
1)

s-l completeze cu propriul su nume sau cu numele altei persoane;

2)

s gireze cambia din nou n alb sau n ordinul unei anume persoane;

3)

s predea cambia unui ter fr s completeze girul n alb i fr s-o

gireze.
Art. 17. Girantul, dac nu s-a stipulat altfel, rspunde de acceptare i de plat.
(2) El poate interzice un nou gir; n acest caz el nu rspunde fa de persoanele crora
cambia a fost ulterior girat.
Art. 18. (1) Deintorul unei cambii este socotit posesor legitim, dac justific dreptui sau printr-o
serie nentrerupt de giruri, chiar dac ultimul gir este n alb. Girurile terse se socotesc, n aceast
privin, nescrise.
(2) Dac un gir n alb este urmat de un alt gir, semnatarul acestuia este socotit c a dobndit

cambia prin efectul unui gir n alb.

(3) Dac o persoan a pierdut, prin orice ntmplare, posesiunea unei cambii, noul

posesor care justific dreptul su n modul artat n alineatul precedent, nu este inut s predea
cambia, afar numai dac a dobndit-o cu rea-credin, sau dac a svrit o greeal grav n
dobndirea ei.
Art. 19. Persoanele mpotriva crora s-a pornit aciune cambial nu pot opune
posesorului excepiile ntemeiate pe raporturile lor personale, cu trgtorul sau cu posesorii
anteriori, afara numai dac posesorul dobndind cambia a lucrat cu tiin n paguba
debitorului.
Art. 20. (1) Dac girul cuprinde meniunea ,,valoarea pentru acoperire", ,,pentru
ncasare", ,,pentru procur", sau orice alt meniune care implic un sirnplu mandat, posesorul
poate s exercite toate drepturile izvornd din cambie, dar nu o poate gira dect cu titlul de
procur.
48

(2) Cei obligai nu pot opune n acest caz posesorului dect excepiile ce ar fi putut opune

girantului.
(3) Mandatul cuprins ntr-un gir ,,de procur" nu nceteaz prin moartea mandantului, prin

incapacitatea sau restrngerea capacitii acestuia.

Art. 21. (1) Dac girul cuprinde meniunea ,,valoare n garanie", ,,valoare n gaj" sau
orice alt meniune care implic un gaj, posesorul poate exercita toate drepturile izvornd din
cambie, dar un gir fcut de el este socotit ca fcut cu titlul de procur.
(2) Cei obligai nu pot opune posesorului excepiile ntemeiate pe raporturile lor personale
cu girantul, afar numai dac posesorul, primind cambia, a lucrat cu tiin n paguba debitorului.
Art. 22. (1) Girul posterior scadenei produce aceleai efecte ca un gir anterior. Cu toate
acestea, girul fcut posterior protestului de neplat, sau fcut dup trecerea termenului pentru
facerea protestului, produce numai efectele unei cesiuni ordinare.
(2) Girul fr dat este socotit, pan la data contrarie, ca fiind fcut nainte de trecerea
termenului stabilit pentru facerea protestului.
Art. 23. Prin cesiunea cambiei, derivnd fie dintr-un gir fcut posterior protestului de
neplat sau dup expirarea termenului pentru facerea protestului, fie dintr-un act separat, chiar
anterior scadenei, se transmit creditorului toate drepturile cambiale ale cedentului, cruia i se vor
putea opune toate excepiile opozabile acestuia, cesionarul avnd dreptui la predarea cambiei.

Sectiunea II. Despre acceptare

Art. 24. Posesorul cambiei sau chiar un simplu deintor poate prezenta trasului, pn la
scaden, cambia spre acceptare, la domiciliul acestuia.
Art. 25. (1) n orice cambie trgtorul poate stipula c ea va trebui s fie prezentat spre
acceptare, fixnd sau nu un termen pentru prezentare.
(2) El poate interzice n cambie prezentarea spre acceptare, afar numai de cazul n care
cambia este pltibil la un ter sau este pltibil ntr-o alt localitate dect aceea a domiciliului
49

trasului, sau dac este pltibil la un

anume timp de la vedere.
(3) El poate de asemenea s stipuleze c prezentarea spre acceptare nu

va putea avea loc naintea unei anume date.

(4) n afar de cazul cnd trgtorul a interzis prezentarea spre acceptare, oricare din girani

poate stipula c va trebui s fie prezentat cambia

spre acceptare, fixnd sau nu un termen pentru prezentare.
Art. 26. (1) Cambia pltibil la un anume timp de la vedere trebuie prezentat spre
acceptare n termen de un an de la data emisiunii.
(2) Trgtorul poate reduce sau prelungi acest termen.
(3) Aceste termene pot fi reduse de girani.

Art. 27. (1) Trasul poate cere ca o a doua prezentare s-i fie fcut n ziua urmtoare primei
prezentri. Cei interesai nu pot s se prevaleze de neobservarea acestei cereri, dac nu este
menionat n protest.
(2) Posesorul nu este dator s lase trasului cambia prezentat spre acceptare.
Art. 28. (1) Acceptarea se scrie pe cambie. Ea se exprim prin cuvntul ,,acceptat" sau
orice alt expresie echivalent; ea este semnat de tras. Simpla semntur a trasului pus pe faa
cambiei este socotit acceptare.
(2) Cnd cambia este pltibil la un anume timp de la vedere, sau cnd ea trebuie prezentat
spre acceptare ntr-un termen stabilit printr-o clauz special, acceptarea trebuie s poarte data
zilei cnd este facut, afara numai daca posesorul cere ca ea s poarte data zilei prezentrii. Dac
acceptarea nu este datat, posesorul, pentru a pstra dreptul de regres mpotriva giranilor i
mpotriva trgtorului, trebuie s cear s se constate aceast lips printr-un protest facut n
timp util.
Art. 29. (1) Acceptarea trebuie s fie necondiionat; trasul o poate ns restrnge la o parte
din sum.
(2) Orice alt modificare adus prin acceptare, celor cuprinse n cambie, se socotete ca
refuz de acceptare. Acceptantul rmne totui inut n limitele acestei acceptri.
Art. 30. (1) Dac trgtorul a artat n cambie un loc de plat, altul dect cel al domiciliului
trasului, fra ns s arate un ter la care plata trebuie s fie facut, trasul l va putea arta o dat cu
50

acceptarea. n lipsa unei atare artri, acceptantul este socotit c s-a obligat s plteasc el nsui la
locul plii.
(2) Cnd cambia este pltibil la domiciliul trasului, acesta poate s arate n acceptare o
adres n aceeai localitate unde plata trebuie s fie facut.
Art. 31. (1) Prin acceptare trasul se oblig a plti cambia la scaden.
(2) n caz de neplat posesorul, chiar dac este trgtor, are mpotriva acceptantului o
aciune cambial direct pentru tot ce poate fi cerut n temeiul art. 53 i 54.
(3) Trasul care a acceptat rmne obligat chiar dac nu a avut cunotin de falimentul
trgtorului.
Art. 32. (1) Dac acceptarea scris pe cambie de ctre tras este tears de ctre acesta, mai
nainte de napoierea titlului, acceptarea este socotit refuzat. tergerea se socotete pn la
dovada contrarie c a fost fcut nainte de restituirea titlului.
(2) Totui, dac trasul a adus, prin scris, la cunotina posesorului sau a oricrui alt semnatar
c a acceptat, el este inut ctre acetia n limitele acestei acceptri.

Sectiunea III. Despre aval

Art. 33. (1) Plata unei cambii poate fi garantat printr-un aval pentru ntreaga sum sau numai
pentru o parte din ea.
(2) Aceast garanie poate fi dat de un ter sau chiar de un semnatar al cambiei.
Art. 34. (1) Avalul se d pe cambie sau pe adaos.
(2)

El se exprim prin cuvintele ,,pentru aval" sau prin orice alt formul,

echivalent i este semnat de avalist.

(3)

Avalul este socotit c rezult din simpla semntur a avalistului pus pe

faa cambiei, afar numai dac semntura este a trasului sau a trgtorului.
(4) Avalul trebuie s arate pentru cine este dat. n lipsa acestei artri se socotete dat pentru
trgtor.
51

Art. 35. (1) Avalistul este inut n acelai mod ca acela pentru care a garantat.
(2)

Obligaiunea sa este valabil chiar dac obligaiunea pe care a

garantat-o ar fi nul din orice alt cauz dect un viciu de form.

(3)

Cnd avalistul pltete cambia, el dobndete drepturile izvornd din

ea mpotriva celui garantat, cum i mpotriva acelora care sunt tinui ctre
acesta din urm, n temeiul cambiei

Sectiunea IV. Despre scaden

Art. 36. (1) O cambie poate fi tras:

la vedere;

la un anume timp de la vedere;

la un anurnit timp de la data emisiunii;

la o zi fix.

(2) Cambiile cu alte scadene sau cu scadene succesive sunt nule.

Art. 37. (1) Cambia la vedere este pltibil la prezentare. Ea trebuie prezentat spre
plat n termen de un an de la data sa. Trgtorul poate reduce sau prelungi acest termen. Aceste
termene pot fi reduse de girani.
(2) Trgtorul poate stipula c o cambie pltibil la vedere nu trebuie s fie prezentat spre
plat naintea unei anumite date. n acest caz termenul de prezentare curge de la aceast dat.
Art. 38. (1) Scadena unei cambii la un anume timp de la vedere este determinat, fie de
data acceptrii, fie de aceea a protestului.
(2) n lipsa protestului, acceptarea nedatat este socotit fa de acceptant ca fiind fcut n
ultima zi a termenului prevzut pentru prezentare spre acceptare.
Art. 39. (1) Scadena unei cambii tras la una sau mai multe luni de la data emisiunii sau de
la vedere, e socotit la data corespunztoare, din luna n care plata trebuie sa fie fcut. n
lips de dat corespunztoare, scadena va fi n ultima zi a acestei luni.
(2) Cnd o cambie este tras la una sau mai multe luni i jumtate de la dat sau de la vedere,
se socotesc mai nti lunile ntregi i apoi jumtatea.
52

Dac scadena este fixat la nceputul, la mijlocul sau la sfritul lunii, se

(3)

nelege prin aceste termene: prima, a cincisprezecea sau cea din urm zi a lunii.
Expresiile ,,opt zile" sau ,,cincisprezece zile" se neleg nu ca una sau dou

(4)

sptmni, ci ca opt sau cincisprezece zile efective.

(5) Prin expresia jumtate lun" se nelege cincisprezece zile.
Art. 40. (1) Cnd o cambie este pltibil la o zi fix ntr-un loc, unde calendarul este
deosebit de acela al locului de emisiune, data scadenei se consider fixat dup calendarul
locului de plat.
(2) Cnd o cambie tras ntre dou locuri, avnd calendare deosebite, este pltibil la un
anume timp de la data emisiunii, scadena se stabilete socotindu-se din ziua care, potrivit
calendarului locului de plat, corespunde zilei de emisiune.
(3) Termenele de prezentare a cambiilor se socotesc potrivit regulilor alineatului
precedent.
(4) Aceste reguli nu sunt aplicabile dac ntr-o clauz a cambiei sau numai din simplele artri
ale titlului rezult intenia de a se adopta reguli deosebite.

Sectiunea V. Despre plat

Art. 41. (1) Posesorul unei cambii pltibil la o zi fix sau la un anume termen de la data
emisiunii sau de la vedere trebuie s o prezinte la plat, fie n ziua n care ea este pltibil, fie n
una din cele dou zile lucrtoare ce urmeaz.
(2) Prezentarea unei cambii la o cas de compensaii echivaleaz cu o prezentare spre plat.
Art. 42. (1) Cambia trebuie s fie prezentat spre plat la locul i adresa indicata n
cambie.
(2) n lipsa artrii unei adrese cambia trebuie s fie prezentat pentru plat:
1)

La domiciliul trasului sau al persoanei desemnate n cambie s

plteasc pentru el.

2)

La domiciliul acceptantului prin intervenie sau al persoanei desemnate n

53

cambie s plateasc pentru acesta.

La domiciliul celui indicat la nevoie.

3)

Art. 43. (1) Trasul care pltete cambia poate pretinde ca aceasta s-i fie predat cu
meniunea de achitare scris de ctre posesor.
(2) Posesorul nu poate refuza o plat parial.
(3) n caz de plat parial trasul poate cere s i se fac pe cambie meniune de aceast plat i

s i se dea o chitan.
Art. 44. (1) Posesorul unei cambii nu este inut s primeasc plata nainte de scaden.
(2) Trasul care pltete nainte de scaden o face pe riscul i peri-

colul su.
(3) Acel care pltete la scade este valabil liberat, afar numai dac

nu a fost fraud sau greeal grav din partea sa. El este dator s verifice regulata succesiune a girurilor, dar nu i autenticitatea semnturilor giranilor.
Art. 45. (1) Cnd o cambie este pltibila ntr-o moned, care nu are curs la locul plii,
suma poate fi pltit n moneda rii, dup valoarea ei din ziua scadenei.
(2) Daca debitorul este n ntrziere cu plata, posesorul poate, la alegerea sa, s ceara ca
suma sa fie pltita n moneda rii, fie dup valoarea din ziua scadenei, fie dup valoarea din ziua
plii.
(3) Valoarea monedei strine este determinat de uzurile locului de
plat. Trgtorul poate totui s stipuleze c suma de plat va fi calculat
dup un curs indicat n cambie.
(4) Regulile aici artate nu se aplic n cazul cnd trgtorul a stipulat c

plata va trebui fcut ntr-o moned anume artat (clauza de plat efectiv
n moned strin).
(5) Dac suma este artat ntr-o moned avnd aceeai denumire, dar de o

valoare diferit, n ara de emisiune, i n aceea a plaii, se presupune c artarea se

refer la moneda locului de plat.
Art. 46. Cnd cambia nu este prezentat spre plat n termenul fixat de art. 40,
orice debitor are dreptul de a consemna suma la Casa de Economii i Consemnaiuni,

54

sau la alt instituie legal abilitat s efectueze astfel de operaiuni, pe cheltuiala i

riscul posesorului cambiei, recipisa depunndu-se la judectoria locului de plat.

Sectiunea VI. Regresul n caz de neacceptare sau neplat

Art. 47. Aciunea cambial este direct sau de regres: direct contra
acceptantului i avalitilor si; de regres contra oricrui alt obligat.
Art. 48. Posesorul poate exercita drepturi de regres mpotriva giranilor,
trgtorului i a celorlali obligai:
a)

la scaden, dac plata nu a avut loc;

a)

chiar nainte de scaden:

1.

dac acceptarea a fost refuzat n totul sau n parte;

2.

n caz de faliment al trasului, fie c acesta a acceptat sau nu; n caz de

ncetare de pli din partea acestuia, chiar dac ncetarea de plai nu este constatat
printr-o hotrre, dac urmrirea bunurilor lui a rrnas fr rezultat;
3.

n caz de faliment al trgtorului unei cambii stipulat neacceptabil.

Art. 49. (1) Refuzul de acceptare sau de plat trebuie sa fie constatat printr-

un act autentic (protest de neacceptare sau de neplat).

(2) Protestul de neacceptare trebuie fcut n termenele fixate pentru
prezentare la acceptare. Daca n cazul prevzut de primul alineat al art. 27
cea dinti prezentare a avut loc n ultima zi a termenului, protestul poate fi
nca fcut n ziua urmtoare.
(3) Protestul de neplat unei cambii pltibil la o zi fix sau la un anume timp de
la data emisiunii, sau la un anume timp de la vedere, trebuie s fie fcut n una din
cele dou zile lucrtoare ce urmeaz zilei n care cambia este pltibil. Cnd
cambia este pltibil la vedere, protestul trebuie s fie fcut n condiiile artate n
alineatul precedent, pentru protestul de neacceptare.
(4) Protestul de neacceptare scutete de prezentare la plat i de protestul de neplat.
(5) n cazul cnd trasul a ncetat plile, fie c a acceptat sau nu, sau n

cazul cnd o urmrire a bunurilor acestuia nu a dat rezultat, posesorul nu

55

poate exercita dreptul su de regres, dect numai dup ce cambia a fost prezentat
trasului spre plat i dup ce protestul a fost fcut.
(6) n cazul cnd trasul, fie c a acceptat sau nu, a fost declarat n stare
de faliment, cum i n caz de faliment al trgtorului unei cambii stipulate
neacceptabile, prezentarea hotrrii declarative de faliment este ndestultoare
pentru a permite posesorului exercitarea dreptului de regres.
Art. 50. (1) Posesorul trebuie s ncunotiineze pe girantul su i pe
trgtor despre neacceptare sau neplat, n cele patru zile lucrtoare ce
urmeaz zilei protestului sau zilei prezentrii, dac exist stipulaia ,,fr cheltuieli".
Fiecare girant trebuie, n cele dou zile lucrtoare ce urmeaz zilei n care a primit
ncunotiinarea, s aduc la cunotina girantului su ncunotiinarea primit,
artnd numele i adresele acelora care au fcut ncunotiinrile precedente; se va
urma tot astfel pn la trgtor. Termenele aici artate curg de la primirea
ncunotiinrii precedente.
(2) Cnd, potrivit, prevederilor alineatului precedent, o ncunotiinare este

fcut unui semnatar al cambiei,

aceeai

ncunotiinare trebuie s fie facut,

n acelai termen, avalistului su.

(3) n cazul cnd un girant n-a artat adresa sa, sau a artat-o ntr-un

mod ilizibil, ncunotiinarea fcut girantului care l precede este ndestultoare.

Acel care e dator s fac ncunotiinarea poate s o fac n
orice form, chiar prin simpla napoiere a cambiei.
(4) El trebuie s probeze c a fcut incunotiinarea n termenul prescris.
Acest termen va fi socotit ca observat, dac o scrisoare cuprinznd ncunotiinarea a
fost predat potei n termenul prescris.
(5)Acel care nu face ncunotiinarea n termenul mai sus artat, nu
decade din dreptul de regres; el este rspunztor, dac va fi locul, de
paguba cauzat prin culpa sa, fr nsa ca daunele-interese s poat ntrece
suma din cambie.
Art. 51. (1) Trgtorul, girantul sau avalistul pot, prin stipulaia ,,fr cheltuieli",
,,fr protest", sau orice alt expresie echivalent, scris pe cambie i semnat, s

56

scuteasc pe posesor pentru exercitarea dreptului de regres,de facerea protestului de

neacceptare sau neplat.
(2) Aceast stipulaie nu scutete pe posesor de prezentarea cambiei la termenele stabilite,
nici de ncunotiinrile ce urmeaz a fi fcute. Dovada neobservarii termenelor cade n
sarcina aceluia care o opune posesorului.
(3) Dac stipulatia este nscris de trgtor, ea produce efectele sale fa de toi semnatarii;
dac ea este nscris de un girant sau un avalist, ea produce efectele sale numai fa de acesta.
(4) Dac, cu toat stipulaia nscris de trgtor, posesorul face protestul, cheltuielile rmn n
sarcina sa. Dac stipulaia a fost nscris de un girant sau de un avalist, cheltuielile
protestului, dac a fost fcut, pot fi cerute de la toi semnatarii.
Art. 52. (1) Trgtorul, acceptantul, girantul i avalistul cambiei sunt inui solidar fa de
posesor.
(2) Posesorul are dreptul de urmrire mpotriva tuturor acestor persoane, individual sau colectiv,

fr a fi inut s observe ordinea n care s-au obligat.

(3) Acelai drept l are orice semnatar care a pltit cambia.

(4) Aciunea pornit mpotriva unuia din obligai nu mpiedic urmrirea celorlali, chiar
dac sunt posteriori aceluia mpotriva cruia s-a procedat mai nti.
Art. 53. (1) Posesorul poate cere pe cale de regres:
1. Suma artat n cambia neacceptat sau nepltit, mpreun cu dobnda, dac a fost

stipulat.
2. Dobnda legal socotit cu ncepere de la scaden.

3. Cheltuielile de protest, acelea ale ncunotiinrilor fcute, cum i alte cheltuieli

justificate.
(2) Dac regresul este exercitat nainte de scaden, va fi dedus un scont la suma
artat n cambie. Acest scont va fi calculat potrivit scontului Bncii Naionale n vigoare,
la data regresului, la locul domiciliului posesorului.
Art. 54. Acel care a pltit prin regres cambia poate cere de la giranii si:
1.

ntreaga sum pltit;

Dobnda legala la aceasta sum, socotit cu ncepere din ziua cnd a pltit suma;

3. Cheltuielile pe care le-a fcut.

57

Art. 55. (1) Orice obligat mpotriva cruia se exercit sau ar putea fi exercitat un drept de regres
poate cere, n schimbul plii, predarea cambiei cu protestul i un cont de ntoarcere achitat. (2) Orice
girant care a pltit cambia poate terge girul su i pe acelea ale giranilor urmtori.
Art. 56. (1) n cazul unui regres, dup o acceptare parial, acel care pltete suma pentru
care cambia nu a fost acceptat poate cere s se fac meniune de aceast plat pe cambie i s i se
dea chitan.
(2) Posesorul trebuie, n afar de aceasta, s-i predea o copie a cambiei, certificat conform,
cum si protestul pentru a-i face posibil exerciiul regresurilor ulterioare.
Art. 57. (1) Oricare persoan, avnd dreptul s exercite regresul, poate, dac nu s-a
stipulat altfel, s se despgubeasc prin o nou cambie (contracambie), tras la vedere asupra
unuia din giranii si i pltibil la domiciliul acestuia.
(2) Contracambia cuprinde, n afar de sumele artate la art. 53 si 54, un drept de curtaj i

taxa de timbre pentru ea.

(3) Dac contracambia este tras de posesor, suma este fixat dup cursul unei cambii la

vedere, tras de la locul unde cambia originar este pltibil asupra locului domiciliului
girantului. Dac contracambia este tras de un girant, suma este fixat dup cursul unei
cambii la vedere, tras de la locul unde trgatorul contracambiei are domiciliul asupra locului
domiciliului girantului.
Art. 58. (1). Dup trecerea termenelor fixate:
a) pentru prezentarea unei cambii la vedere sau la un anume timp de la vedere;
b)

pentru facerea protestului de neacceptare sau de neplat;

c)

pentru prezentarea la plat n cazul stipulaiei ,,fr cheltuieli.

(2)

Posesorul este deczut din drepturile sale mpotriva giranilor, mpotriva

trgtorului i mpotriva celorlali obligai cu excepia acceptantului.

(3)

n cazul n care cambia nu este prezentat spre acceptare n termenul

stipulat de trgtor, posesorul este deczut din dreptul su de regres, att

pentru neplat, ct i pentru neacceptare, afar numai dac nu rezult din
cuprinsul stipulaiei c trgtorul a neles s se descarce numai de garania de acceptare.
(4) Dac stipulaia unui termen pentru prezentare este cuprins intr-un gir, numai girantul
poate opune lipsa.
58

Art. 59. (1) Cnd prezentarea cambiei sau facerea protestului n termenele
prescrise este mpiedicat de un obstacol de nenlturat (prevedere legal, caz fortuit ori de for
major), aceste termene sunt prelungite.
Posesorul este dator s aduc, fr ntrziere, la cunotina girantului su, prin

(2)

scrisoare recomandat, cazul fortuit ori de for major i s fac pe cambie sau pe adaos
meniune datat i semnat de el de aceast ncunotiinare; pentru rest se aplic dispoziiile art. 49.
Dup ncetarea cazului fortuit ori de for rnajor, posesorul trebuie fr

(3)

ntrziere, s prezinte cambia spre acceptare sau spre plat i dac este nevoie s-o
protesteze.
(4)

Dac cazul fortuit ori de for major ine peste treizeci de zile de la scaden,

drepturile de regres pot fi exercitate fr a fi nevoie de prezentare i protest.

(5) Pentru cambiile la vedere sau la un anume timp de la vedere, termenul de 30 de zile

curge de la data cnd posesorul a ncunotiinat pe girantul su despre cazul fortuit ori de
for major, chiar dac ncunotiinarea este fcut nainte de expirarea termenului de
prezentare; la termenul de 30 de zile se adaug termenul la vedere sau de la un timp de la
vedere artat in cambie.
(6) Nu se socotesc cazuri fortuite ori de for major faptele pur personale ale posesorului

sau ale persoanei pe care acesta a nsrcinat-o s prezinte cambia sau de a o protesta.
Art. 60. ntre mai muli obligai care au o situatie egal n cambie nu se poate exercita
aciunea cambial; raporturile dintre aceste persoane vor fi reglementate dup normele relative
la obligaiile solidare.
Art. 61. (1) Cambia are valoare de titlu executor pentru capital si accesorii, stabilite
conform art. 53, 54 si 57.
(2) Abrogat.
Competent pentru a nvesti cambia cu formul executorie

(3)

este judecatoria.

ncheierea de nvestire nu este supus apelului.

Cambia emis n straintate are aceleai efecte executorii dac acestea sunt admise i de
legea locului unde cambia a fost emis.
(6) Somaia de executare trebuie s cuprind transcrierea exact a cambiei sau a
59

protestului precum i a celorlalte acte din care rezult suma datorat.

(7) Pentru obligaiunile cambiale subscrise prin procur, somaia va face mentiune i de actul

din care rezult mandatul.

Art. 62. (1) n termen de 5 zile de la primirea somaiei, debitorul poate face opoziie la
executare.
(2) Opoziia se va introduce la judectoria care a nvestit carmbia cu formul executorie.

Judectoria va judeca opoziia potrivit Codului de

procedur civil, de urgen i cu precdere, naintea oricrei alte pricini.
(3)

Hotrrea pronunat asupra opoziiei va putea fi atacat cu apel n termen de

15 zile de la pronunare.
(4)

Instana va putea suspenda executarea numai n caz cnd oponentul nu recunoate

semntura, nscriindu-se n fals, sau nu recunoate procura.

(5)

n caz de suspendare a executrii creditorul va putea obine msuri de asigurare.

Art. 63. (1) n procesele cambiale pornite, fie pe cale de aciune, fie pe cale de

opoziie la somaia de executare, debitorul nu va putea opune posesorului dect excepiile

de nulitate a titlului, potrivit dispoziiilor art. 2, precum i cele care nu sunt oprite de art.
19.
(2) Excepiile personale vor trebui s fie de grabnic soluionare i ntotdeauna ntemeiate
pe o prob scris.
(3) Excepiile cambiale trebuie propuse la primul termen de nfiare.
(4)Prin primul termen de nfiare se ntelege primul termen la prima instan, cnd
procedura fiind ndeplinit,

prile pot pune concluzii n fond chiar dac prtul sau

oponentul nu se prezint.
Art. 64. (1) Dac din raportul care a dat natere emisiunii sau transmisiunii cambiei
deriv o aciune cauzal, aceasta rmne n fiin cu toat emiterea sau transmisiunea
cambiei, afar de cazul cnd se dovedete novaia.
(2) O asemenea aciune nu poate fi ns exercitat dect dup ce se dovedete cu
protestul lipsa de acceptare sau de plat.
(3) Posesorul cambiei nu poate exercita aciunea cauzala dect oferind debitorului
restituirea cambiei, depunnd-o la grefa instanei cornpetente, justificnd n acelai timp
60

ndeplinirea formalitilor necesare pentru conservarea fa de debitor a aciunilor de regres

ce-i pot aparine.
Art. 65. Cnd posesorul a pierdut aciunea cambial n contra tuturor obligailor i nu
are contra acestora aciune cauzal, poate exercita contra trgtorului, acceptantului sau
girantului o aciune pentru plata sumei cu care acetia s-au mbogit fr cauz n dauna sa.

Capitolul VI
Bibliografie
1.Angeloni, La cambiale in bianco, Foro italiano , 1934, p.65
2.Angeloni, La cambiale, pp. 112-127
3.Cristoforeanu, Legea asupra cambiei ,pp. 214-235
4.Ferri, Manuale, p.412
5.Galasescu-Pyk,Cambia , pp. 469-514
6.I.L. Georgescu, Cambia in alb in dreptul in vigoare si conventiunea de la Geneva,
Rev.dir.com,1934,pp.95
7.Giannini, La cambiale in bianco nella convenzione di Ginevra del 1930,
Rev.dir.comm 1931
8.A. Grechi, La cambiale,Firenze, 1934, pp.51-52
9.Hamel,Lagarde si Jauffret,Traite nr.1529
10.Ionescu,Demetrescu si Georgescu,Noua lege asupra cambiei, pp.186-204
11.Mossa, La cambiale,nr. 351-367
12.Navarrini, La cambiale, pp.90-98
13.Staub si Stranz,Kommentar, pp.153-286
14.Supino si De Semo,Della cambiale, pp.109-116
15.Valeri, Diritto cambiaria, pp.126-128

61