Sunteți pe pagina 1din 15

Cuprins

Introducere.........................................................................................................................1
Definire şi condiţii de validitate ale cambiei........................................................................1
Cadrul legal al utilizării cambiei..........................................................................................9
Cadrul legal al utilizării cambiei în România.....................................................................9
Circuitul Cambiei în România............................................................................................10
Concluzii...........................................................................................................................12
INTRODUCERE
Cambia este unul din cele mai vechi instrumente de plată folosit în activitatea
comercială internă și internațională, care sub diverse forme și cu unele modificări funcționale
se folosește și astazi. Din punct de vedere istoric, cambia a apărut în China prin anii 500 –
600, apoi s-a extins în Italia. Comerțul dintre Extremul Orient și Europa era mijlocit de arabi
și italieni, și cambiile au devenit un instrument de plată internațional pentru comercianți.
Perfecționarea cambiei a dus la apariția bancnotei de hârtie prin anii 1600, care în principiu
este tot o cambie, dar o cambie bancară. În țara noastră, primele informații scrise despre
efectele comerciale datează de la începutul secolului al XVIII-lea, cambia fiind
denumită“polița”.

Pe plan internațional, cambia este reglementată de “Convenția cuprinzând legea


uniformă asupra cambiei și biletului la ordin” și “Convenția menită să reglementeze anumite
conflicte de lege în materie de cambie și bilet la ordin”, ambele din 7 iunie 1930 de la
Geneva. 

Definire şi condiţii de validitate ale cambiei

Definiţie. Cambia reprezintă un înscris, prin care o persoană (trăgătorul) ordonă unei
persoane (tras) să plătească unei a treia persoane (beneficiar) o sumă de bani determinată,
la o dată fixă şi la locul indicat.
Din definiţie rezultă că trăgătorul are faţă de tras o creanţă, care se numeşte
promisiunea sau acoperirea cambiei. De asemenea, beneficiarul are o creanţă de trăgător,
aceasta numindu-se valoarea furnizată. Atunci când beneficiarul este el însuşi debitor faţă de
o terţă persoană şi doreşte să realizeze plata utilizând aceeaşi cambie, aceasta poate înscrie pe
spatele cambiei o menţiune de a se plăti creditorului. Menţiunea poartă denumirea de gir sau
andosare; cel care a înscris menţiunea este girant, iar noul beneficiar este giratar.
Schema de circulaţie a cambiei se poate prezenta astfel:
Rolul cambiei poate fi analizat pornind de la utilizarea acesteia ca:
 instrument de schimb;
 instrument de plată;
 instrument de credit.
Ca instrument de schimb, cambia evidenţiază rolul iniţial al acesteia în schimburile
monetare, ceea ce conducea la evitarea deplasării banilor şi reducerea riscurilor aferente
În calitate de instrument de plată, cambia poate fi utilizată în locul bancnotelor pentru
stingerea unor obligaţii de plată în numerar.
În cazul plăţilor prin utilizarea cambiei, se asigură certitudinea, datorită acceptării cambiei de
către tras, iar prin transmiterea cambiei prin gir, se asigură şi avantajul solidarităţii între
giranţii succesivi.
Ca instrument de credit, cambia are multiple utilizări: în domeniul creditului comercial,al
creditului bancar şi ca mod de garantare.
Ca instrument de credit comercial, cambia este denumită efect comercial şi este utilizată de
producător în raport cu comerciantul care îi cumpără produsele. În momentul vânzării,
producătorul emite o cambie, prin care se prevede plata preţului de către cumpărător (tras) la
o anumită dată. Trăgătorul, respectiv producătorul poate valorifica aceste instrumente înainte
de scadenţă, prin scontare la bancă, ceea ce conduce la obţinerea unui credit bancar. Pentru
garantarea creditelor acordate unei alte persoane decât beneficiarul cambiei,banca poate
accepta cambiile cu titlu de garanţie.

Validitatea cambiei, respectiv producerea efectelor dorite, se realizează în condiţiile


respectării următoarelor condiţii:
 efectuarea operaţiunilor cambiale de către persoane fizice şi juridice care au calitatea
de comerciant;
 forma scrisă, sub semnătură privată;
 cuprinderea tuturor menţiunilor obligatorii şi a unor clauze facultative.
Calitatea de comerciant: ca principală condiţie de validare a cambiei, decurge din
esenţa cambiei care, potrivit Codului Comercial reprezintă un fapt de comerţ. În consecinţă şi
operaţiunile cambiale sunt fapte de comerţ, şi pot fi efectuate numai de către persoanele fizice
şi juridice, care au calitatea de comerciant. Necomercianţii pot efectua operaţiuni cambiale
numai în mod accidental; de asemenea, statul şi unităţile administrativ teritoriale (judeţe,
comune) pot realiza astfel de operaţiuni, fără a putea avea calitatea de comercianţi.
Obligaţiunile cambiale pot fi asumate şi prin mandatar, această modalitate constituind unica
posibilitate de asumare în cazul comercianţilor persoane juridice. Calitatea de mandatar
trebuie să fie explicit menţionată în cuprinsul cambiei; în caz contrar, se consideră că
mandatarul se obligă în nume propriu.
Forma scrisă a cambiei a constituit o condiţie care impune ca textul să fie înscris în una şi
aceeaşi limbă.

Menţiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă cambia se referă la:


a) denumirea cambiei; care poate fi înscrisă ca titlu sau poate figura în cuprinsul
textului. Este obligatorie prezenţa denumirii cât şi scrierea ei în aceeaşi limbă în care este
redactată cambia, fiind situată deasupra semnăturii trăgătorului.
b) ordinul (sau mandatul) necondiţionat de a plăti o sumă de bani determinată, într-o
anumită perioadă (cu specificarea sumei în titlu, precum şi în litere sau cifre).
c) numele (denumirea) trasului, respectiv a persoanei care trebuie să plătească. În
unele cazuri, trăgătorul se poate indica pe sine ca tras, ori, poate indica mai multe persoane
trase cumulativ (nu alternativ).
d) scadenţa, este o menţiune obligatorie care prezintă importanţă prin faptul că fără
indicarea acesteia, cambia este socotită plătibilă la vedere. Dacă se prevăd mai multe scadenţe
succesive, cambia este incertă, după cum, aceasta este nulă, dacă menţionează o scadenţă
imposibilă (30 februarie, 31 aprilie).
Scadenţa prezintă importanţă, datorită efectelor pe care le antrenează, astfel:
 obligaţia trasului se stinge numai prin plata la scadenţă;
 deţinătorul cambiei nu poate fi obligat să primească plata înainte de scadenţă;
 trasul care plăteşte înainte de scadenţă, o face pe riscul său;
 termenul de prescripţie este de doi ani, de la data scadenţei, perioadă de timp în
decursul căreia sunt admise orice acţiuni împotriva acceptantului.
Există mai multe variante ale scadenţei:
 la vedere (la cerere, la prezentare);
 la un anumit termen (zile, săptămâni, luni, ani) de la vedere, de la prezentarea pentru
acceptare sau, în cazul neacceptării, de la data protestului;
 la un anumit termen de la data emisiunii;
 la o dată fixă (an, lună, zi).
e) este determinat prin indicarea unei localităţi şi este considerat cel menţionat lângă
numele trasului; în cazul în care în cambie sunt arătate mai multe locuri de plată, posesorul o
poate prezenta la oricare din acele locuri.
Locul plăţii legat de locul plăţii este domicilierea, cambiei care se poate realiza printr-
o clauză care indică drept loc al plăţii domiciliul unui terţ, respectiv o bancă la care are
deschis cont. Banca de domiciliu este astfel, mandatată să facă plata la scadenţă, iar în caz de
refuz, acesteia trebuie să i se adreseze protestul de neplată.
f) numele beneficiarului
În cambie pot fi menţionaţi mai mulţi beneficiari, cumulativ sau alternativ. Dacă sunt
menţionaţi cumulativ atunci ei exercită drepturile conferite de cambie, inclusiv dreptul de a
transmite cambia prin gir. În situaţia menţionării alternative a beneficiarilor, atunci, orice
beneficiar dacă deţine titlul, poate exercita singur drepturile cambiale, inclusiv dreptul de a
gira cambia. În calitate de beneficiar al cambiei poate să apară chiar trăgătorul, caz în care se
utilizează formulele, plătiţi către mine însumi sau “plăţi la ordinul meu”.
g) data şi locul emiterii
Cambia trebuie să indice o singură dată a emiterii, absenţa acesteia atrăgând nulitatea
cambiei. Locul emiterii este indicat prin menţionarea localităţii. Dacă în textul cambiei nu se
arată locul unde a fost emisă, se consideră că a fost semnată în localitatea arătată lângă
numele trăgătorului. Absenţa acestei menţiuni conduce la nulitatea cambiei.
h) semnătura trăgătorului
Trăgătorul are obligaţia de a scrie personal numele şi prenumele. Pentru persoanele
juridice, trăgătorul trebuie indicat prin denumirea completă a firmei, a numelui şi a calităţii
celui care semnează, dar semnătura trebuie să fie aplicată cu scrisul de mână al persoanei
fizice. Semnătura trăgătorului se scrie la sfârşitul textului cambiei.
Dacă o cambie a fost emisă fără una sau mai multe din menţiunile obligatorii, dar
poartă semnătura trăgătorului, aceasta este denumită cambie în alb. Neînscrierea menţiunii
obligatorii poate decurge dintr-un act voit, dar şi dintr-o omisiune, caz în care cambia devine
nulă.Distincţia dintre cambia în alb şi cambia nulă se realizează cu ajutorul menţiunii exprese,
înscrise pe cambie, prin care trăgătorul îl împuterniceşte pe beneficiar să completeze cambia
potrivit înţelegerii dintre ei.

Clauze facultative
Sunt menţiuni facultative, care pot influenţa sau nu obligaţiile cambiale.
Din prima categorie de clauze se disting:
- clauza „nu la ordin”, sau „fără gir” sau “netransmisibil prin gir”; care îl obligă
pe beneficiar să transmită cambia numai prin forma cesiunii de creanţe.
- clauza de negaranţie a acceptării care oferă trăgătorului garanţia cu va fi
urmărit înainte de scadenţă, în cazul refuzului trasului de a accepta cambia.

Tipuri de cambie

Cambia în alb. Aceasta este un titlu care cuprinde numai semnătura trăgătorului şi o parte din
menţiunile obligatorii, celelalte menţiuni urmând a fi completate de posesor atunci cînd acesta
prezintă titlul la plată sau îl remite către o instituţie de credit în scopul prezentării la plată,
fiind obligatoriu ca o cambie în alb să aibă completat numele ultimului posesor în momentul
plăţii.

Contracambia. În situaţia în care cambia nu este plătită la scadenţă şi beneficiarul doreşte să
intre cât mai repede în posesia banilor, acesta poate trage o contracambie (o cambie nouă)
asupra unuia dintre giranţi. Contracambia va cuprinde aceleaşi menţiuni ca şi cambia
precedentă cu deosebirea că plata se va face la vedere, iar domiciliul cambiei va fi locul
persoanei asupra căreia s-a tras.

Cambia financiară. Cambiile care se trag de bănci între ele sau între alte instituţii financiare
şi au la bază tranzacţii de natură financiar- bancară se numesc cambii financiare.

Cambia de complezenţă sau de favoare. În situaţia în care firma este în incapacitate
temporară de plată şi are o scadenţă imediată poate prin buna întelegere cu o altă firmă să
tragă o cambie asupra acesteia fără să existe o tranzacţie comercială sau o obligaţie financiară.
Trăgătorul poate folosi cambia pentru stingerea obligaţiei scadente, dar rămâne obligat faţă de
tras ca la scadenţă să-i transfere fondurile primite.

Operaţiuni cambiale

 Acceptarea cambiei

Se realizează prin scrierea pe cambie a cuvântului “acceptat” sau a unei expresii


echivalente însoţită de semnătura trasului. Acceptarea trebuie să menţioneze data zilei când
este făcută, dar şi o acceptare nedatată naşte obligaţia de plată a trasului.
Trăgătorul poate interzice prezentarea cambiei la acceptare printr-o menţiune expresă
sau poate stipula că prezentarea spre acceptare nu va avea loc înaintea unei anumite date.După
scadenţă, cambia nu mai poate fi prezentată la acceptare, ci numai la plată.Acceptarea cambiei
are ca efect modificarea poziţiei trasului, care devine, astfel,debitorul beneficiarului, obligat
solidar cu trăgătorul, girantul şi avalistul cambiei. Aceştia din urmă vor fi obligaţi să plătească
numai în cazul refuzului de plată din partea trasului.Revocarea acceptării reprezintă ştergerea
„menţiunii” acceptare, pe care o poate realize trasul, atâta timp cât deţine cambia. Revocarea
se poate efectua prin radierea inscripţiei de acceptare sau acoperirea ei cu una sau mai multe
linii sau prin înscrierea cuvântului “anulat”.
Aceasta nu are efect dacă se produce după ce trasul l-a înştiinţat în scris pe posesorul
titlului sau pe oricare alt semnatar că a acceptat cambia.Refuzul acceptării se constată prin
întocmirea unui protest de neacceptare, în formă autentică, înainte de expirarea termenului
prevăzut pentru prezentarea la acceptare. Refuzul devine operabil şi în condiţiile în care,
trasul poate cere să-i fie făcută a doua prezentare. Într-un asemenea caz, dacă prima
prezentare a fost făcută în ultima zi a termenului, protestul poate fi
făcut şi în ziua următoare. Refuzul integral sau parţial al trasului, de a accepta cambia
conduce la dreptul de regres al posesorilor împotriva giranţilor, trăgătorului şi a celorlalţi
obligaţi.
 Girul cambiei

Girul este un act prin care posesorul titlului, numit girant, transferă unei alte personae
numită giratar, toate drepturile care decurg din titlul astfel redactat şi completat, respectiv din
cambie. Girantul răspunde faţă de giratar şi faţă de posesorii titlului pentru acceptarea şi plata
titlului, în caz de neplată la scadenţă din partea debitorului, numai dacă în textul girului,
girantula trecut formula “fără garanţie”, “fără răspundere” sau “fără obligo”, ceea ce îl
exonerează de acceptare şi de plată. Girul poate fi definit şi ca un mod specific de circulaţie al
cambiei, care îndeplineşte următoarele funcţii:
a) mijloc de transmitere a cambiei;
b) garantarea prin gir a acceptării şi a plăţii cambiei;
c) legitimarea prin gir a calităţii de titular al cambiei.
a) Utilizând girul ca mijloc de transmitere a cambiei posesorul poate gira cambia în
favoarea băncii, care o scontează înainte de scadenţă, iar girantul obţine numerarul
corespunzător.
Cel care transmite cambia se numeşte girant iar noul posesor se numeşte giratar.
Girul se înscrie pe spatele cambiei, sau pe un adaos ori prelungire a cambiei. Formula
girului este: “plătiţi lui” sau “plătiţi la ordinul lui”. Prin gir se transmit toate drepturile
izvorâte din cambie, fără a fi necesară specificarea debitorului cambial, inclusiv a garanţiilor
reale care au fost constituite pentru asigurarea plăţii cambiei.
b) Prin garantarea prin gir a acceptării şi a plăţii cambiei, girantul îşi asumă
obligaţia de plată şi de acceptare, în cazul în care trasul nu şi-ar îndeplini el însuşi aceste
obligaţii. Girantul se poate sustrage obligaţiei de garanţie menţionând în textul girului
formula“fără garanţie”.
c) Legitimarea prin gir a calităţii de titular al cambiei, reprezintă o funcţie care se
manifestă prin faptul că giratarul devine titular al drepturilor cambiale, fiind ultimul dintr-un
şir de giratori.Primul girant este trăgătorul, fiecare din giranţii următori trebuind să figureze ca
giratari în girul precedent.
Legitimarea calităţii de posesor al cambiei se face prin menţinerea numelui ca giratar,
în ultimul gir înscris pe dosul cambiei. Trasul are calitatea verificării succesiunii girurilor şi
identitatea posesorului, fără a avea în vedere realitatea girurilor.
Există mai multe tipuri de giruri speciale, după cum rezultă din clasificarea următoare:
 girul “pentru încasare”, “pentru acoperire”, pentru procură”;
 “girul “în garanţie” reprezintă actul prin care cambia este afectată utilizării drept
garanţie, pentru executarea altei obligaţii comerciale (rambursarea unui credit bancar).
Se utilizează formula, “valoare în garanţie” sau “valoare în gaj”;
 girul “nu la ordin” care are ca efect întârzierea unui nou gir;
 girul fără garanţie este strâns legat de menţiunea “fără obligaţii” sau “fără regres”,
girantul exonerându-se astfel de garanţie, de acceptare sau de plată;
 girul de întoarcere se efectuează prin girul cambiei de către beneficiar în folosul
trasului sau al trăgătorului;
 girul după protest garantează numai existenţa creanţei, şi produce numai efectele unei
cesiuni.

 Avalul cambiei (avalizarea)

Avalul este o garanţie personală, prin care o persoană numită avalist (cel care dă
avalul), garantează obligaţia unuia dintre obligaţii, cambiali, numit avalizat, pentru toată suma
menţionată pe titlu sau pentru o parte din aceasta.
Avalul are rolul de a accentua valoarea obligaţiei cambiale prin solidaritatea mai
multor debitori. Cel care are interes în obţinerea avalului este trăgătorul; dar la rândul său şi
un avalist poate fi avalizat de către un nou garant. Rezultă, astfel, că o cambie poate purta mai
multe avaluri. Avalul se exprimă prin formule: “pentru aval”, “pentru garanţie”, “pentru
cauţiune” şi sunt însoţite de semnătura avalistului.
Prin aval trebuie să se precizeze pentru cine s-a dat acesta şi pentru ce sumă (numai
pentru o parte din suma înscrisă pe cambie, sau pentru întreaga sumă). Principalul efect al
avalului este acela că plătind cambia, avalistul dobândeşte drepturile ce decurg din ea,
împotriva avalizatului şi împotriva celor care sunt obligaţi faţă de avalizat.Astfel, avalistul
care a plătit are poziţia de codebitor solidar şi poate pretinde fiecăruia numai plata cotei părţi
care îi revine.

 Plata cambiei

Prezentarea la plată a cambiilor trebuie să fie realizată către banca de domiciliu a cambiei
sau către tras. Obligaţia de plată o are trasul, acceptatul sau avalistul său, alegerea aparţinând
posesorului unei cambii.
Prin plata cambiei se stinge obligaţia cambială, iar plata efectuată de un girant
eliberează numai giranţii următori şi pe avaliştii acestora, dar nu şi pe giranţii anteriori.
Plata se realizează de regulă, la termenul precizat, dar este posibilă şi plata anticipată cu
acordul părţilor. În acest caz, cel care îşi asumă riscul este trasul. Sunt admise de asemenea şi
plăţile parţiale, caz în care trasul plătitor solicită o menţiune pe cambie.
Dacă termenul a ajuns la scadenţă, şi nu s-a prezentat nici un posesor pentru a încasa
plata, atunci, debitorul care vrea să se elibereze poate consemna suma la o unitate CEC, pe
cheltuiala şi pe riscul posesorului cambiei.

 Refuzul şi regresul
Refuzul trasului de a plăti trebuie să fie constatat printr-un protest de neplată, în termenul
prevăzut.Acţiunea de regres este contra trăgătorului, girantului sau avalistului, poate fi
exercitată la scadenţă, iar înainte de scadenţă, numai facultativ, în următoarele situaţii:
- dacă acceptarea a fost refuzată de către tras;
- în caz de faliment al trasului;
- în caz de faliment al trăgătorului unei cambii.
Pentru a exercita regresul, posesorul trebuie să îndeplinească formalitatea numită“protest”.
Protestul de neplată se face:
a) contra trasului acceptant sau a băncii la care a fost domiciliată cambia;
b) contra acceptantului prin intervenţie sau contra unei persoane indicate de aceasta.
Fiind adresate executorului judecătoresc, rezultă că la nivelul judecătoriilor protestul
este înregistrat într-un registru special. Judecătoria trimite, în fiecare zi de luni, către Camera
de Comerţ şi Industrie un tabel cu protestele de neplată făcute în săptămâna precedentă.

o Intervenţia

Trăgătorul, girantul sau avalistul pot indica o persoană care să accepte sau să plătească la
nevoie, persoană care poartă denumirea de intervenient. Intervenţia poate fi provocată (sau
silită); dar poate fi şi spontană din iniţiativa intervenientului, care intervine pentru oricare
dintre obligaţii pe cale de regres.

o Executarea cambială şi procesele cambiale


Executarea cambială se realizează prin investirea cambiei cu formulă executorie de către
judecătorie, urmată de somaţia emisă de executantul judecătoresc, în cazul refuzului de plată
al acesteia.

Circulaţia cambiei

Circulaţia cambiei este legată de transferul de la emitent (trăgător) la o altă persoană a


drepturilor izvorâte din cambie.

Acest transfer de drepturi se poate realiza în două moduri:

 prin gir;

 prin cesiune de creanţă.


Girul este actul prin care posesorul titlului, numit girant transferă altei

persoane, numită giratar, printr-o declaraţie scrisă şi subscrisă pe titlu odată cu predarea
acestuia, toate drepturile decurgând din acest titlu.

Girul poate fi:

o girul în plin


o girul în alb
o girul de întoarcere
o girul cumulativ
o girul în favoarea băncii
o girul pentru procură
o girul pentru garanţie
o girul ulterior scadenţei

Cadrul legal al utilizării cambiei


Convenţia de la Geneva

În anul 1930, în cadrul Conferinţei de la Geneva s-au semnat trei convenţii având drept scop
unificarea legislaţiei în ceea ce priveşte cambia şi biletul la ordin:
1. Convenţia privind o Lege Uniformă pentru cambie şi bilet la ordin;
2. Convenţia privind soluţionarea unor litigii în legătură cu legile privind cambia şi
biletul la ordin;
3. Convenţia privind legea taxei de timbru în legătură cu cambia şi biletul la ordin.
Ţări precum: Austria, Belgia, Danemarca, Germania, Italia, Ungaria, Luxemburg,
Olanda, Polonia, Suedia, Brazilia şi Japonia au ratificat Convenţiile şi au adoptat textul Legii
Uniformizate ca lege naţională, valabilă şi în prezent.În Marea Britanie şi Irlanda sistemul de
utilizare a cambiei se bazează pe norme legislative mai vechi, elaborate încă din anul 1882, în
baza Actului privind cambia. Încercările de armonizare a celor două sisteme s-au materializat
în anul 1988, când Adunarea Generală a ONU a aprobat textul Convenţiei referitoare la
Cambia Internaţională şi la Biletul la ordin, prin care s-a încercat o combinare între sistemele
de la Geneva şi cel al Marii Britanii. Prin prevederile convenţiei se stabileşte ca suma plătibilă
să fie exprimată în unitatea monetară în care a fost deschis contul.

Cadrul legal al utilizării cambiei în România este reprezentat de următoarele


acte normative:
 Legea nr. 83/1994 adoptată de BNR a modificat în, mod esenţial, conţinutul Legii
nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin. Astfel, a fost creată baza legală ca acest
instrument de plată să poată fi procesat şi prin activitatea de compensare multilaterală a
instrumentelor de plată pe suport de hârtie;
 Pentru compensarea şi decontarea cambiei se aplică prevederile Regulamentului
BNR nr. 10/1994;
 BNR efectuează operaţiuni cu cambii în cadrul propriei sale activităţi, iar prin
intermediul Direcţiei Decontarea Operaţiunilor Bancare a elaborat Normele Cadru privind
comerţul cu cambii realizat de societăţile bancare şi celelalte societăţi de credit.
 Între cambia reglementată potrivit Legii din 1934 şi cambia modernă, există
următoarele deosebiri:
 cambia din 1934 se caracterizează printr-un conţinut standard, detaliat, prin
formule consacrate şi redactarea acestora în textul cambiei;
 cambia din 1934 era utilizată între comercianţi, fără implicarea unor societăţi
bancare, de unde rezultă că erau necesare exprimări clare, din care să rezulte obligaţia de a
plăti sau a face să se plătească la scadenţă, o sumă de bani, potrivit înţelegerii dintre
semnatari;
 cambia modernă, reglementată prin Legea din 1994, se caracterizează prin
formă şi standard de conţinut bine stabilite, şi circulă de la beneficiar la tras prin intermediul
societăţilor bancare unde aceştia îşi au deschise conturile curente;
 faţa şi reverso-ul cambiei sunt împărţite în câte 7 părţi distincte a căror dimensiune
este prezentată în Normele specifice cambiei. Locul lor este bine stabilit pentru a uşura
controlul cambiei ca instrument de plată la ghişeele societăţilor bancare.

Circuitul Cambiei în România


După cum s-a prevăzut prin Legea nr. 83/1994, cambia este utilizată ca instrument de
plată şi procesată prin compensare multilaterală.
Compensarea multilaterală reprezintă un acord prin care mai multe părţi îşi
compensează reciproc obligaţiile. Acest proces are loc în cadrul unui sistem de decontare netă
multilaterală, prin intermediul Casei de Compensaţie.Un sistem de decontare netă
multilaterală este acela în care fiecare participant decontează (printr-o singură plată sau
încasare) poziţia netă multilaterală rezultată din transferurile făcute şi primite de acesta în
relaţia sa cu ceilalţi participanţi. Poziţia netă multilaterală, poate fi debitoare sau creditoare şi
reprezintă totalul valorii tuturor transferurile pe care un participant la sistemul de compensare
le-a primit, minus totalul valorii transferurilor pe care le-a transmis.
Casa de Compensaţie este sediul central sau mecanismul central de procesare, prin
intermediul căruia societăţile bancare convin să schimbe instrumente de plată, în vederea
stingerii creanţelor. La un anumit moment al zilei, potrivit unui ordin impus de BNR, băncile
acceptă să facă schimb de instrumente.
Compensarea multilaterală a plăţilor fără numerar la nivelul ţării, se realizează prin
intermediul unor circuite obligatorii impuse prin Regulamentul BNR. Circuitele
instrumentelor de plată sunt clasificate astfel:
- circuitul local;
- circuit intrajudeţean;
- circuit interjudeţean;
- circuit naţional.
Toate circuitele cambiei se caracterizează prin parcurgerea următoarelor etape:
a) trăgătorul emite cambia şi o remite beneficiarului;
b) clientul beneficiar depune cambia însoţită de borderou la unitatea bancară unde îşi
are deschis contul curent, în vederea încasării sumei înscrise pe cambie;
c) unitatea bancară a clientului beneficiar pregăteşte cambia în vederea prezentării la
unităţile bancare a trasului, într-o şedinţă de verificare a cambiilor, pentru a fi acceptată sau
refuzată;
d) în cadrul aceleaşi societăţi bancare, între subunităţi, cambia circulă prin circuitul
interbancar (poştă);
e) în urma acceptării, unitatea bancară a trasului debitează contul curent al clientului
plătitor;
f) ziua compensării trebuie să coincidă cu ziua debitării contului trasului;
g) compensarea este procesată, când unitatea bancară a clientului beneficiar introduce
efectiv în compensare cambia şi primeşte acceptul că instrumentul de plată, a fost acceptat;
h) în aceeaşi zi în care a avut loc compensarea se creditează şi contul clientului
beneficiar de către unitatea bancară unde acesta îşi are deschis contul curent.
Pentru a evidenţia modul în care circulaţia cambială implică participarea băncilor
comerciale ale emitentului, trasului şi beneficiarului, este ilustrat în continuare circuitul local
al cambiei.
Circuitul local al cambiei se diferenţiază în funcţie de patru situaţii:
a) clientul beneficiar şi trasul au conturi curente deschise la unităţi bancare situate în
reşedinţa de judeţ şi care aparţin unor societăţi bancare diferite;
b) unitatea bancară iniţiatoare este alta decât unitatea bancară prezentatoare;
c) unitatea bancară primitoare este alta decât unitatea bancară destinatară;
d) unitatea bancară iniţiatoare, este alta decât banca prezentatoare iar unitatea bancară
primitoare este alta decât unitatea bancară destinatară.
Plata în carul Circuitului intrajudeţean reprezintă o plată efectuată între două unităţi
bancare situate pe teritoriul aceluiaşi judeţ, dar nu în aceeaşi localitate, iar plata în cadrul
Circuitului interjudeţean reprezintă o plată efectuată între două unităţi bancare situate pe
teritoriul unor judeţe diferite.În cazul circuitului naţional, clientul şi trasul au conturi curente
deschise la unităţi bancare situate în judeţe diferite şi care aparţin unor societăţi diferite.
Societatea bancară iniţiatoare nu dispune de o unitate bancară în judeţul de destinaţie şi
societatea bancară destinatară nu dispune de o unitate bancară în judeţul de iniţiere.
Participanţii la acest circuit sunt numai societăţile bancare.

Centrala Incidenţelor de Plăţi şi Fişierul Naţional de Cambii

Centrala Incidenţelor de Plăţi funcţionează şi este organizată potrivit Regulamentului


nr. 3 al BNR/1996, obiectul principal de activitate reprezentându-l intermedierea informaţiilor
specifice incidentelor de plăţi.
Incidentele de plăţi sunt ocazionate de acte şi fapte frauduloase, litigioase care produc riscuri
de neplată sau care pot afecta finalitatea decontării. Toate informaţiile referitoare la
incidentele de plăţi sunt gestionate de organismul sus amintit, atât pentru scopurile
utilizatorilor cât şi pentru interesul public. Centrala Incidentelor de Plăţi organizează şi
gestionează Fişierul Naţional de Cambii.
Către Fişierul Naţional de Cambii sunt transmise toate cererile de înscriere a refuzului bancar
şi declaraţiile de pierdere, furt sau distrugere a cambiilor.
În baza unei convenţii, sucursalele BNR primesc din partea Camerelor de Comerţ şi
Industrie, în prima zi bancară a fiecărei săptămâni, tabele cu protestele de neacceptare sau de
neplată ale cambiilor. În acest mod, Fişierul Naţional de Cambii completează şi actualizează
informaţiile deţinute, existând o evidenţă la zi a refuzului de plată al cambiilor şi declaraţia
cambiilor pierdute, furate sau distruse.
Radierea incidentelor de plăţi din Fişierul Naţional de Cambii poate interveni la
solicitarea persoanelor declarante sau a instanţelor judecătoreşti. În cazul în care refuzul de
plată sau acceptare al cambiei rezultă dintr-o eroare sau o omisiune a persoanei declarante,
atunci Centrala Incidentelor de Plăţi amendează o raportare dintr-o eroare. În aceeaşi zi,
Centrala Incidentelor de Plăţi, înştiinţează banca trasului, care transmite informaţia unităţii din
propriul sistem interbancar, pentru a nu proceda la decontarea cambiei respective.

Concluzii
o Conform reglementărilor BNR, începând cu data de 10 octombrie 2008, cambiile și
biletele la ordin emise în baza Normei tehnice nr.5/2008 privind cambia si biletul la
ordin sunt procesate electronic, prin trunchiere, în conformitate cu Regulile sistemului
SENT.
o S-a eliminat, astfel, circuitul poștal al acestor documente și riscurile aferente acestor
prelucrări manuale, iar în timpul aferent decontării lor s-a diminuat considerabil,
aducând beneficii importante agenților economici utilizatori.
o Instrumentele de debit în format nou vor circula în paralel cu cele în format vechi până
la ieșirea din uz a acestora din urmă.
o Instrumentele de debit în format vechi și cele noi care nu au putut fi compensate până
la 30 iunie 2009 prin Casa de Compensare a instrumentelor de debit pe suport de
hârtie situată în București și administrată de Transfond S.A vor fi decontate de bănci
pe baza bilaterală sau prin prezentarea acestora la încasare, de către posesor, direct la
ghișeele instituției de credit trase.
Bibliografie

o https://ro.wikipedia.org/wiki/Cambie
o http://www.efin.ro/garantii_bancare/cambia/ghid_ce_este_cambia.html
o http://www.tribunajuridica.eu
o V.Babiuc, I.Nucă “Condiţiile de exercitare a acţiunii cambiale de regres şi a
acţiunii cauzale”, R.R.D., nr.9, 1978 ;