Tema 6.

INSTRUMENTE DE CREDIT SI DE PLATA

1. CAMBIA SI OPERATIUNILE CAMBIALE

2. BILETUL LA ORDIN, CECUL SI ORDINUL DE PLATA

3. CARDUL – PRODUS SI SERVICIU BANCAR COMPLEX

1. CAMBIA SI OPERATIUNILE CAMBIALE

Definitie: Cambia reprezintă un înscris, prin care o persoană (trăgătorul) ordonă unei persoane
(tras) să plătească unei a treia persoane (beneficiar) o sumă de bani determinată, la o dată fixă si
la locul indicat.

Atunci când beneficiarul este el însusi debitor fată de o tertă persoană si doreste să realizeze plata
utilizând aceeasi cambie, acesta poate înscrie pe spatele cambiei o mentiune de a se plăti
creditorului. Mentiunea poartă denumirea de gir sau andosare; cel care a înscris mentiunea este
girant.

Rolul cambiei rezultă din utilizarea acesteia ca instrument de schimb, plată si de credit.
Ca instrument de schimb, cambia evidentiază rolul initial al acesteia în schimburile monetare,
ceea ce conducea la evitarea deplasării banilor si reducerea riscurilor aferente.
In calitate de instrument de plată, cambia poate fi utilizată în locul bancnotelor pentru
stingerea unor obligatii de plată în numerar.
In cazul plătilor prin utilizarea cambiei, se asigură certitudinea, datorită acceptării cambiei de
către tras, iar prin transmiterea cambiei prin gir se asigură si avantajul solidaritătii între girantii
succesivi.
Ca instrument de credit, cambia are multiple utilizări: în domeniul creditului comercial, al
creditului bancar si ca mod de garantare.
Ca instrument de credit comercial, cambia este denumită efect comercial si este utilizată de
producător în raport cu comerciantul care îi cumpără produsele.

Trăgătorul, respectiv producătorul poate valorifica aceste instrumente înainte de scadentă, prin
scontare la bancă, ceea ce conduce la obtinerea unui credit bancar. Pentru garantarea creditelor
acordate unei alte persoane decât beneficiarul cambiei, banca poate accepta cambiile cu titlu de
garantie.

Cambia produce efecte atunci când:

 operatiunile cambiale sunt efectuate de către persoane fizice si juridice care au calitatea de
comerciant;
 forma scrisă, sub semnătură privată;
 cuprinde toate mentiunile obligatorii si unele clauze facultative.

Mentiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă cambia se referă la:

a) denumirea cambiei, care poate fi înscrisă ca titlu sau poate figura în cuprinsul textului. Este
obligatorie prezenta denumirii cât si scrierea ei în aceeasi limbă în care este redactată cambia,
fiind situată deasupra semnăturii trăgătorului.
b) Ordinul (sau mandatul) neconditionat de a plăti o sumă de bani determinată, într-o anumită
perioadă (cu specificarea sumei în titlu, precum si în litere sau cifre).
c) Numele (denumirea) trasului, respectiv a persoanei care trebuie să plătească. In unele cazuri,
trăgătorul se poate indica pe sine ca tras, ori, poate indica mai multe persoane trase cumulativ
(nu alternativ).
d) Scadentă, este o mentiune obligatorie care prezintă importantă prin faptul că:
 Obligatia trasului se stinge numai prin plata la scadentă;
 Detinătorul cambiei nu poate fi obligat să primescă plata înainte de scadentă;
 Trasul care plăteste înainte de scadentă, o face pe riscul său;
 Termenul de prescriptie este de doi ani, de la data scadentei, perioadă de timp în decursul
căreia sunt admise orice actiuni împotriva acceptantului.
Există mai multe variante ale scadentei:
 La vedere (la cerere, la prezentare);
 La un anumit termen (zile, săptămâni, luni, ani) de la vedere, de la prezentarea pentru
acceptare sau, în cazul neacceptării, de la data protestului;
 La un anumit termen de la data emisiunii;
 La o dată fixă (an, lună, zi).
e) Locul plătii este determinat prin indicarea unei localităti si este considerat cel mentionat
lângă numele trasului; în cazul în care în cambie sunt arătate mai multe locuri de plată,
posesorul o poate prezenta la oricare din acele locuri.
f) Numele beneficiarului; in cambie pot fi mentionati mai multi beneficiari, cumulativ sau
alternativ. Dacă sunt mentionati cumulativ atunci ei exercită drepturile conferite de cambie,
inclusiv dreptul de a transmite cambia prin gir.

Cambia trebuie să indice o singură dată a emiterii, absenta acesteia atrăgând nulitatea cambiei.
Locul emiterii este indicat prin mentionarea localitătii.

Trăgătorul are obligatia de a scrie personal numele si prenumele. Pentru persoanele juridice,
trăgătorul trebuie indicat prin denumirea completă a firmei, a numelui si a calitătii celui care
semnează, dar semnătura trebuie să fie aplicată cu scrisul de mână al persoanei fizice.
Mentiunile facultative pot influenta sau nu obligatiile cambiale.

OPERATIUNI CAMBIALE

a) Acceptarea cambiei
Se realizează prin scrierea pe cambie a cuvântului “acceptat” sau a unei expresii echivalente
însotită de semnătura trasului. Acceptarea trebuie să mentioneze data zilei când este făcută, dar si
o acceptare nedatată naste obligatia de plată a trasului.
După scadentă, cambia nu mai poate fi prezentată la acceptare, ci numai la plată.

b) Girul cambiei
Girul este un act prin care posesorul titlului, numit girant, transferă unei alte persoane numită
giratar, toate drepturile care decurg din titlul astfel redactat si completat, respectiv din cambie.
Girul poate fi definit si ca un mod specific de circulatie al cambiei, care îndeplineste următoarele
functii:

 Mijloc de transmitere a cambiei atunci când posesorul poate gira cambia în favoarea
băncii, care o scontează înainte de scadentă, iar girantul obtine numerarul corespunzător.
 Garantarea prin gir a acceptării si plătii cambiei, astfel girantul îsi asumă obligatia de
plată si de acceptare, în cazul în care trasul nu si-ar îndeplini el însusi aceste obligatii.
 Legitimarea prin gir a calitătii de titular al cambiei, reprezintă o functie care se manifestă
prin faptul că giratarul devine titular al drepturilor cambiale, fiind ultimul dintr-un sir de
giratori.
c) Avalul cambiei (avalizarea)
Avalul este o garantie personală, prin care o persoană numită avalist (cel care dă avalul),
garantează obligatia unuia dintre obligatii cambiali, numit avalizat, pentru toată suma mentionată
pe titlu sau pentru o parte din aceasta.

Prin aval trebuie să se precizeze pentru cine s-a dat acesta si pentru ce sumă (numai pentru o
parte din suma înscrisă pe cambie, sau pentru întreaga sumă)

d) Plata cambiei
Prezentarea la plată a cambiilor trebuie să fie realizată către banca de domiciliu a cambiei sau
către tras. Obligatia de plată o are trasul, acceptatul sau avalistul său, alegerea apartinând
posesorului unei cambii.

Dacă termenul a ajuns la scadentă, si nu s-a prezentat nici un posesor pentru a încasa plata,
atunci, debitorul care vrea să se elibereze poate consemna suma la o unitate CEC, pe cheltuiala si
pe riscul posesorului cambiei.

e) Refuzul si regresul
Refuzul trasului de a plăti trebuie să fie constatat printr-un protest de neplată, în termenul
prevăzut.
Actiunea de regres este contra trăgătorului, girantului sau avalistului, poate fi exercitată la
scadentă, iar înainte de scadentă, numai facultativ, în următoarele situatii:
- dacă acceptarea a fost refuzată de către tras;
- în caz de faliment al trasului;
- în caz de faliment al trăgătorului unei cambii.
Pentru a exercita regresul, posesorul trebuie să îndeplinească formalitatea numită “protest”.

f) Interventia
Trăgătorul, girantul sau avalistul pot indica o persoană care să accepte sau să plătească la nevoie,
persoană care poartă denumirrea de intervenient.

g) Executarea cambială si procesele cambiale

Executarea cambială se realizează prin investirea cambiei cu formulă executorie de către
judecătorie, urmată de somatia emisă de executantul judecătoresc, în cazul refuzului de plată al
acesteia.

Etape parcurse în circuitul cambial:

1. trăgătorul emite cambia si o remite beneficiarului;
2. clientul beneficiar depune cambia însotită de borderou la unitatea bancară unde îsi are
deschis contul curent, în vederea încasării sumei înscrise pe cambie;
3. unitatea bancară a clientului beneficiar pregăteste cambia în vederea prezentării la unitătile
bancare a trasului, într-o sedintă de verificare a cambiilor, pentru a fi acceptată sau refuzată;
4. în cadrul aceleiasi societăti bancare, între subunităti, cambia circulă prin circuitul interbancar
(postă);
5. în urma acceptării, unitatea bancară a trasului debitează contul curent al clientului plătitor;
6. ziua compensării trebuie să coincidă cu ziua debitării contului trasului;
7. compensarea este procesată, când unitatea bancară a clientului beneficiar introduce efectiv în
compensare cambia si primeste acceptul că instrumentul de plată, a fost acceptat;
8. în aceeasi zi în care a avut loc compensarea se creditează si contul clientului beneficiar de
către unitatea bancară unde acesta îsi are deschis contul curent.

2. BILETUL LA ORDIN, CECUL SI ORDINUL DE PLATA

a) BILETUL LA ORDIN
Biletul la ordin reprezintă titlul de credit prin care emitentul se obligă să plătească beneficiarului,
o sumă de bani, la o anumită scadentă si într-un anumit loc.

Spre deosebire de cambie, utilizarea biletului la ordin ca instrument de plată implică două
persoane (emitentul si beneficiarul). Acesta este creat de emitent, în calitate de debitor, care se
obligă să plătească o sumă de bani la vedere, sau la o anumită dată, unui beneficiar, care are
calitatea de creditor.

Din punct de vedere juridic, biletul la ordin este considerat tot instrument de debit ca si cambia,
si este compensat si decontat ca si aceasta,
b) CECUL
Cecul este un instrument de plată, utilizat de titularii de conturi bancare cu disponibil
corespunzător în aceste conturi.

Disponibilul este creat printr-un depozit bancar, din operatiuni de încasări sau prin acordarea
unui credit bancar.

Tipuri de cecuri:
 cecul nominal are drept caracteristică indicarea numelui beneficiarului;
 cecul la purtător, care dă dreptul posesorului să încaseze suma, în momentul prezentării;
 cecul de virament(sau de decontare): se utilizează pentru a realiza transferul sumelor din
contul curent al emitentului în contul beneficiarului;
 cecul acceptat: se caracterizează prin confirmarea de către bancă, a existentei disponibilului
în cont curent, asigurând beneficiarul că cecul se va plăti la prezentare;
 cecul barat: se diferentiază prin trasarea de către posesor sau trăgător, a două linii paralele
sau oblice pe fata cecului. Bararea poate fi generală sau specială, după cum între linii este
înscris, sau nu, numele unei bănci.
Cecul barat prezintă avantaje care decurg din securitatea sporită pe care o oferă pentru bancă,
întrucât este plătibil numai unei persoane determinate. De asemenea, diminuează riscul pierderii
sau al furtului.

Elementele cecului
Ca instrument de plată de debit, cecul circulă de la unitatea bancară a clientului beneficiar la
unitatea bancară a clientului plătitor, având ca efect debitarea contului clientului plătitor si
creditarea contului clientului beneficiar.

Pe fata cecului apar următoarele elemente:

 denumirea/sigla societătii bancare trase si adresa acesteia;
 seria si numărul cecului, sub denumirea societătii bancare;
 înscrisul “platiti în schimbul acestui CEC” se află sub sigla societătii bancare trase;
 înscrisul “stipulat”, urmat de un spatiu necesar completării mentiunilor facultative ale
cecului;
 data emiterii cecului “emis la ………”, pentru stabilirea zilei, lunii si anului emiterii;
 mentiunea referitoare la identificarea sumei, care urmează a se plăti;
 numele si adresa trăgătorului, carnetul de ceuri de la unitatea bancară al cărei client este.

Pe verso-ul cecului figurează mentiuni referitoare la operatiunea de girare si la plata, respectiv

încasarea cecului:
 numele si denumirea girantului;
 numele girantului, prin înscrisul “girat către…….”;
 data efectuării operatiunii de girare;
 informatii referitoare la plata si încasarea cecului, precum si a modalitătilor de efectuare a
acestora (în numerar sau în cont).

c) ORDINUL DE PLATA

Definitie: Ordinul de plată reprezintă un instrument de plată si de credit care circulă de la

unitatea bancară a clientului plătitor către unitatea bancară a clientului beneficiar.

Efectul utilizării acestui instrument este debitarea contului clientului plătitor si creditarea
contului clientului beneficiar.

Ordinul de plată se concretizează într-o dispozitie neconditionată dată de emitent unei bănci, de a
pune la dispozitia unui beneficiar o sumă de bani, respectiv de a plăti sau de a face să se
plătească această sumă.

Circuitul ordinului de plată

1. Banca emitentă
Ordinul de plată îl obligă pe emitent să plătescă o sumă de bani, dacă acesta a fost emis de el sau
de către o altă persoană care are mandatul de a-l reprezenta.

Decontarea finală se face în favoarea băncii receptoare în baza unui acord de compensare
bilaterală cu banca emitentă sau a regulilor unui sistem de transfer de fonduri care se referă la
decontarea obligatiilor dintre participanti.

2. Banca receptoare
Prin acceptarea ordinului de plată, banca receptoare se obligă la următoarele:
a) să execute ordinul de plată în ziua bancară în care l-a acceptat, sau ziua următoare;
b) dacă se indică o anumită dată a plătii, atunci aceasta să fie respectată;
c) să înstiinteze în timp util emitentul, despre neonorarea ordinului de plată, solicitându-i
instructiuni suplimentare acestuia, dacă ordinul de plată nu contine toate mentiunile
obligatorii, sau datele sunt insuficiente ori inconsecvente.

3. Banca destinatară
După acceptarea ordinului de plată, banca destinatară are obligatia să pună fondurile la dispozitia
beneficiarului, în ziua acceptării, ori cel târziu în ziua următoare.

In cazul neacceptării, banca are obligatia să comunice emitentului refuzul acestuia, până cel
târziu în ziua bancară următoare ultimei zile a perioadei de executare.

Participantii la circuitul ordinului de plată (transfer-credit) au obligatiile următoare:

 Emitentul are obligatii în legătură cu ordinul de plată si cu plata acestuia;
 Plătitorul este obligat să plătească spezele bancare aferente procesării ordinului de plată;
 Banca initiatoare are obligatii privind returnarea sumei în caz de nefinalizare a transferului –
credit si plata dobânzilor de întârziere (în situatia în care întârzierea plătii i se datorează);
 Banca receptoare are responsabilitate în ceea ce priveste receptia, autentificarea, acceptarea
sau refuzul, executarea ordinului de plată receptionat, plata dobânzilor de întârziere (dacă
acesteia i se datorează);
 Banca destinatară se obligă în legătură cu: receptia, autentificarea, acceptarea sau refuzul,
punerea fondurilor la dispozitia beneficiarului, plata dobânzilor de întârziere.

3. CARDUL – PRODUS SI SERVICIU BANCAR COMPLEX

Definitie: Cartea de plată sau cardul bancar reprezintă un instrument de decontare care:
 Asigură posesorului autorizat achizitionarea de bunuri sau servicii, fără prezenta efectivă a
numerarului;
 Permite legătura financiară dintre comercianti si consumatori (prin acces într-un cont
bancar).
Totodată, cardul are caracteristicile unui instrument de plată, permitând retragerea de numerar de
la ghiseele automate bancare.

Tipologia cardurilor
a) După modul de stocare a informatiilor, se disting:
# carduri cu bandă magnetică;
# carduri cu microprocesor.

b) După functiile îndeplinite (respectiv, modul de acoperire a cheltuielilor) se disting:

# debit carduri
# credit carduri

Debit cardurile sau cardurile de debit prezintă următoarele carcteristici:

 Asigură utilizatorului achizitia de bunuri si servicii, sau retrageri de numerar, fără prezenta
efectivă a însemnelor monetare;
 Conditia esentială a acestor carduri este existenta unor fonduri într-un cont de card, si
efectuarea de cheltuieli în limita soldului disponibil;
 În cazul depăsirii soldului, băncile acordă credite la dobânzi ridicate, ceea ce constituie o
modalitate profitabilă a băncilor de oferire a unor produse si servicii către populatie;
 Cardurile de debit contin o bandă magnetică si necesită introducerea unui număr personal de
identificare (PIN) în terminalul electronic înainte de accesarea serviciului;
 Cele mai multe carduri de debit au două functii principale:
→ retragerea de numerar din distribuitoarele de numerar sau din ghiseele automate de bancă;
→ efectuarea plătilor la punctele de vânzare, situatie în care plata este cunoscută sub
denumirea de transfer electronic de fonduri la punctele de vânzare.

Credit cardurile sau cardurile de credit

 Prezintă trăsătură definitorie realizarea plătilor dintr-o linie de credit care i-a fost deschisă
posesorului de card; acest tip de card permite detinătorului să achizitioneze bunuri si servicii
si să retragă numerar în limita unui plafon prestabilit;
 Un card de credit combină două functii principale: instrument de plată si facilitate de credit
pe termen scurt;
 În functie de credibilitatea bancară a utilizatorului, credit cardurile îmbracă două forme:
→ dacă utilizatorul nu prezintă o bună credibilitate bancară, cardul de credit este de tip
“charge”, situatie în care posesorul este obligat, ca în decursul unei perioade de maxim o
 lună, să acopere depăsirea de sold înregistrată sau creditul temporar acordat (credit cunoscut
sub denumirea de overdraft);
→ dacă utilizatorul are un punctaj rezonabil, atunci banca pune la dispozitia utilizatorului un
card cu functiuni depline, caz în care cheltuielile sunt acoperite dintr-un plafon sau linie de
împrumut negociată anterior.

Cardurile de credit sunt, în general, emise de o bancă sub sigla unei organizatii internationale,
cum ar fi VISA si EUROPAY, AMERICAN EXPRESS.

c) În functie de calitatea emitentului, se realizează distinctia între cardurile emise de bănci si

cardurile emise de societăti nebancare. Urmând exemplul cardurilor bancare, societătile non-
bancare, lanturile de magazine si cluburi private au lansat propriile carduri.
In această categorie se încadrează cardul de comerciant, emis de însusi comerciant si care poate
fi utilizat numai la punctele de vânzare, controlate de către emitentul de card (magazine,
benzinării).

d) După momentul în care se utilizează tranzactia, cardurile se clasifică în:

 Carduri cu plata înainte (prealimentate);
 Cu plata imediată (carduri de debit);
 Cu plata mai târziu (carduri de credit);
 Carduri de comerciant (retaiter card);
 Carduri de cheltuieli (charge card)
Cardurile de cheltuieli sunt cunoscute sub denumirea de card de călătorie si petrecere a timpului
liber (travel card) si au următoarele caracteristici:
 Sunt emise de societăti non-bancare si presupun existenta unor linii de credit deschise pentru
detinători;
 detinătorul unui astfel de card are posibilitatea să efectueze cheltuieli si să retragă numerar
din ghisele automate de bancă sau din cele ale emitentului de card;
 cele mai cunoscute carduri de cheltuieli sunt cele emise de American Expres si Diners Club.

Trăsături comune cardurilor

 suport fizic din material plastic, cu dimensiuni si grosimi standardizate;
 pe fata cardului este inscriptionat prin tipărire (embosare) sau gravare cu laser: numele
emitentului, numărul cardului, perioada de valabilitate, numele posesorului;
 pe verso-ul cardului este inscriptionată sigla emitentului, holograma standard de securitate;
 pe verso-ul cardului este, întotdeauna, aplicată o bandă magnetică pentru înscrierea
elementelor de securitate, precum si un spatiu desemnat semnăturii posesorului.
Aceste trăsături comune asigură cardurilor uniformitate tehnologică si recunoastere universală.

Avantajele utilizărilor cardurilor

După tipul cardului (debit card sau credit card) pot fi identificate avantajele utilizării acestora,
care se regăsesc la nivelul utilizatorului, al comerciantului cât si al băncii emitente.

a) Pentru posesorii si utilzatorii de carduri, pot fi evidentiate următoarele avantaje:

 Dacă utilizatorul detine un credit card, are avantajul de a alege momentul cumpărării
bunurilor sau serviciilor, are posibilitatea de a achita datoria fată de bancă, fie integral la
primirea situatiei soldului, fie în rate lunare; comparativ cu plata prin cec sau numerar, cardul
prezintă un grad ridicat de securitate;
 Dacă utilizatorul detine un debit card, avantajele pot fi enumerate astfel: se elimină riscurile
de furt aferente numerarului; valoarea tranzactiilor nu este limitată (comparativ cu cecurile)
si nu se completează nici un document; tranzactia se realizează imediat.
b) Pentru comercianti
 Prin utilizarea credit cardului comerciantul are garantia plătii, în sensul că se creditează
imediat contul acestuia cu valoarea mărfurilor si serviciilor vândute prin card, pe baza
documentelor care atestă vânzările; acesti comercianti atrag un număr mai mare de clienti;
sunt eliminate riscurile pe care le antrenează utilizarea numerarului.
 Debit cardul conduce la decontarea mai rapidă decât în cazul cecului; prin nelimitarea
sumelor ce pot fi cheltuite de către clienti, comerciantii îsi sporesc volumul vânzărilor.

c) Pentru bănci avantajele utilizării credit si debit cardurilor rezultă din următoarele:
 Credit cardurile generează pentru bancă dobânzi al căror nivel este mai mare decât dobânda
la alte credite, comisioanele percepute de comerciantii care acceptă achitarea mărfurilor si
servciilor cu carduri sunt importante surse de venituri; volumul operatiilor manuale, la
nivelul băncii, se reduce considerabil; plătile sunt garantate;
 Debit cardurile conduc la reducerea cheltuielilor bancare legate de activitatea de la ghisee;
există un grad ridicat de control asupra tranzactiilor clientului în raport cu disponibilitătile
din cont; costurile bancare pentru operarea debit cardurilor sunt reduse comparativ cu cele
aferente utilizării cecurilor sau numerarului.

Riscurile în utilizarea cardurilor se referă în special la faptul că metodele de contrafacere,

folosire frauduloasă au evoluat, astfel încât acestea au devenit vulnerabile la pierdere, furt si
fraudă în efectuarea operatiunilor.

SISTEMUL DE PLATI PRIN CARDURI

Emiterea cardurilor
Pentru ca o persoană fizică sau juridică să devină posesoarea unui card, este necesar să solicite
acest lucru companiei emitente, prin adresarea unei cereri si încheierea unui contract. In
contractul respectiv se precizează tipul de card, facilitătile de care va dispune detinătorul si
obligatiile acestuia fată de bancă. Pentru a obtine cardul solicitat, titularul trebuie să plătească o
taxă de emitere si o taxă anuală de utilizare. In momentul primirii cardului, banca îi comunică
titularului parola personală. Codul personal de identificare aferent unui card abreviat PIN
(Personal Identification Number), reprezintă codul atribuit de emitent unui detinător de card.
Utilizatorul trebuie să reproducă acest număr, în scopul verificării identitătii, atunci când plata
este deservită de un ghiseu automat.

Utilizarea cardului
Posesorul cardului îl poate utiliza în unul din următoarele scopuri (după cum rezultă din definitia
dată cardului):
 Plata mărfurilor si serviciilor;
 Retragerea de numerar de la distribuitoarele automate sau de la ghiseele băncii.
Utilizarea cardului pentru plata mărfurilor si serviciilor necesită existenta, la nivelul
comerciantului care acceptă acest instrument de plată, a unui terminal pentru transferul electronic
al fondurilor, denumit POS.

Rolul terminalului este acela de a prelua si a transmite informatiile asupra plătii, de la comerciant
la centrul de analizare si primirea autorizării privind plata (în maxim 30 de secunde).

Se disting două tipuri de dispozitive:

 distribuitorul automat de numerar – denumit bancomat sau cash dispenser, care permite
utilizatorului retragerea de numerar din contul său (sub formă de bancnote si monede
metalice);
 ghiseul automat de bancă – denumit ATM (Automated Teller Machines) – reprezintă, ca si
tipul precedent de distribuitoare, un dispozitiv electromagnetic, care permite utilizatorului
atât retragerea de numerar cât si accesul la servicii de informare cu privire la situatia din
conturi si la transferul de fonduri.

Acceptarea cardurilor
Acceptarea cardurilor presupune existenta unui contract de procesare a tranzactiilor între bancă si
utilizator.
Pe baza contractului încheiat, banca pune la dispozitia comerciantului, servicii de decontare si
servicii de autorizare carduri. Prin autorizarea cardului, operatorul bancar asigură vânzătorul că
instrumentul de plată respectiv este valabil, iar detinătorul acestuia se află în posesia fondurilor
care să acopere tranzactia efectuată. Rezultatul autorizării este răspunsul, care poate contine unul
dintre următoarele tipuri de mesaj referitor la card:
a) acceptare pentru toată suma;
b) solicitarea de instructiuni suplimentare într-un anumit interval de timp;
c) neacceptarea ca mijloc de plată cu solicitarea comerciantului de a confisca respectivul card.

Operatiunea de acceptare la plată a tranzactiilor cu carduri se realizează prin parcurgerea

următoarelor etape (care se regăsesc în cadrul schemei logice de acceptare):
1. detinătorul cardului solicită achizitionarea unui bun sau serviciu de la comerciant;
2. comerciantul solicită autorizarea tranzactiei către centrul de autorizare local/international;
3. centrul de autorizare transmite cererea de autorizare către banca emitentă a cardului;
4. banca emitentă verifică contul detinătorului de card;
5. banca emitentă autorizează tranzactia si transmite informatia către centrul de autorizare;
6. centrul de autorizare transmite codul de autorizare către comerciant;
7. comerciantul predă bunul sau prestează srviciul către detinătorul cardului.

Tranzactia se derulează in timp real, prin echipamente electronice si softuri specializate, in

conditii de deplină sigurantă.

Ca urmare a experientei îndelungate, băncile din tările dezvoltate oferă clientilor si alte
instrumente si modalităti de plată, fată de cele prezentate.

Banca la domiciliu (home banking) semnifică realizarea tranzactiilor bancare prin telefon.
Această modalitate este utilizată de către clientii individuali, persoane fizice si agenti economici,
care prin intermediul mijloacelor de comunicatii, au acces la centrul computerizat al institutiei
financiare.

Telebankingul reprezintă o modalitate de transmitere a informatiilor privind extrasele de cont si

instructiunile de plată. Datele sunt schimbate, în cadrul acestui sistem, prin intermediul
transferurilor de fisiere, cu privire la ordinele de transfer credit, transfer debit sau cecuri.

Banii electronici – utilizarea Internet-ului în scopuri comerciale, respectiv crearea de magazine

virtuale, permite clientilor vizualizarea acestora, achizitionarea produselor care sunt oferite si
plata cumpărătorilor pe baza cardurilor de credit. Riscul aferent unor asemenea operatiuni este
ridicat, întrucât prin receptarea mesajelor pe Internet, securitatea transferurilor este scăzută.
Pentru solutionarea acestui aspect, se preconiezează ca între cumpărător si vânzător să se
stabilescă anumite întelegeri înainte de încheierea tranzactiilor.