CAMBIA

Cambia este un ordin scris şi necondiţionat dat de o persoană (trăgător) unei alte personae
(tras) de a plăti o sumă de bani, la vedere sau la o anumită scadenţă, unui beneficiar.

Unul dintre cele mai vechi instrumente financiare, cambia (numitã și tratã sau polițã) a fost
folositã începând cu secolul X de cãtre bogații comercianți arabi, pentru ca în Evul Mediu sã
cunoascã o mare extindere în Europa Occidentalã.

Elementele cambiei apar pe documentul ce reprezintã acest instrument de platã și credit și ele
sunt obligatorii (denumirea de cambie, ordinul necondiționat de platã, numele trasului,
scadența, locul plãții, beneficiarul, data și locul emiterii, semnãtura trãgãtorului) și facultative
(dobânda, domicilierea, mențiunea “nu la ordin”).

Cambia îndeplinește în circuitul comercial mai multe funcții :

• de platã ;
• de creditare ;
• de garantare.
Astfel, ca mijloc de platã, cambia poate servi pentru plata datoriei pe care trãgãtorul o are la
beneficiar, înlocuind circulația banilor în numerar. În loc ca trasul sã plãteascã trãgãtorului și
acesta sã achite datoria sa fațã de beneficiar, trãgãtorul dã ordin trasului sã plãteascã direct
beneficiarului.

Plata prin tratã - în cele douã variante de mai sus nu este una perfectã, pentru cã acest
instrument nu reprezintã bani efectivi. Obligațiile sunt stinse prin tratã numai temporar, sub
rezerva încasării cambiei la scadențã de cãtre ultimul beneficiar.
Ca mijloc de garantare, operaþiunile cu tratã se caracterizeazã printr-un grad ridicat de garanție
conferit de mecanismul cambial.
În primul rând trasul este obligat sã accepte cambia la prezentare (în caz contrar se rupe la
protestul de neacceptare), iar din momentul acceptãrii, trasul devine debitorul principal al
obligației de platã.
În al doilea rând cambia poate fi avalizatã, un terþ (analistul) asumându-și obligația de a plãti în
locul debitorului, dacã acesta nu efectueazã plata.
Ca mijloc de creditare între momentul nașterii obligației de platã a debitorului (cumpãrãtorul)
și momentul încasãrii contravalorii creanței sale de cãtre creditor (exportatorul) se scurge un
anumit interval de timp, deci se creazã o relație de creditare. Ca atare, în valoarea cambiei
trebuie sã se reflecte și costul creditãrii,
ținând seama de valoarea creanței, dobânda pieței și numãrul de zile pânã la scadențã.

Ca instrument de platã, cambia are mai multe caracteristici principale, astfel :

Titlu de credit- Cambia este în primul rând un titlu de credit cu o anumitã valoare nominalã.
Furnizorul vinde marfa cu plata ulterioarã, urmând sã încaseze la scadențã contravaloarea
mãrfii și dobânda aferentã. În schimbul mãrfii, cumpãrãtorul acceptã o cambie prin care se
obligã sã achite la scadenþã creditul comercial și datoria atașatã.

Cesiunea de creanțã- Caracteristica principalã a cambiei care o deosebește de alte instrumente

de platã este transferabilitatea acesteia, adicã posibilitatea de a se schimba creditorul de mai
multe ori, realizând astfel stingerea unor obligații în lanț
cu același instrument.

Negocierea - Cambia are o anumitã valoare care este datã de valoarea mãrfii vândute și
dobânda aferentã pânã la data plãții. Prin intrarea în circuitul comercial, cambia stinge unele
obligații înainte de scadența acesteia și ca urmare în fiecare tranzacție are o anumitã valoare
care se poate negocia între pãrți în funcție de perioada rãmasã pânã la scadențã, nivelul dobânzii
pe piațã care va fi altul decât cel inițial și alte criterii specifice tranzacției comerciale și
atitudinii pãrților. De regulã, cambiile negociate înainte de scadențã au o valoare mai micã
decât cea nominalã și cele negociate dupã scadențã o valoare mai mare, pãrțile având latitudinea
sã stabileascã un preț convenit de comun acord.

Rãspunderea solidarã- O particularitate a cambiei o constituie faptul cã toate persoanele care

au avut calitatea de posesori ai cambiei, deci beneficiary temporari ai acesteia, rãspund solidar
în cazul neplãții cambiei la scadențã.