Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pomicultura Si Viticultura Pe Glob
Pomicultura Si Viticultura Pe Glob
GEOGRAFIA AGRICULTURII
POMICULTURA SI VITICULTURA PE GLOB
1. PRIVIRE GENERALA ASUPRA AGRICULTURII
Una din ramurile de baza ale economiei, avand ca obiect cultura plantelor si
cresterea animalelor in vederea obtinerii unor produse alimentare si a unor materii prime,
este agricultura.
Din cele mai vechi timpuri aceasta a ocupat un loc extrem de important in activitatea
umana, mai ales la inceputurile dezvoltarii rasei omenesti, cand se numara printre putinele
mijloace de asigurare a necesarului alimentar, fiind, ca urmare, practicata in mai toate
zonele locuite de pe glob. Agricultura a luat amploare continuu de-a lungul timpului,
datorita mai multor cauze, una dintre ele fiind reprezentata de permanenta crestere
demografica de pe Terra - manifestata uneori prin reale explozii de populatie - influentand
direct proportional nevoile nutritionale ale locuitorilor planetei. O alta cauza care a
contribuit hotarator la evolutia acestui tip de activitate a fost si existenta unor civilizatii
preponderent agricole, de tipul celor din antichitate (China, India, Mesopotamia, Egipt,
Grecia, Imperiul Roman,etc), a caror subzistenta bazata aproape exclusiv pe rezultatele
obtinute din agricultura a condus inevitabil la cautarea de mijloace de perfectionare a
produselor avand utilitati multiple, nu numai alimentare, precum si de modalitati din ce in
ce mai avantajoase si economice de sporire a productivitatii agricole si de facilitare a
muncii in sine. Ca urmare a preocuparii continue a oamenilor in aceste directii s-a ajuns,
in timp, de la uneltele rudimentare ale epocii de piatra la utilajele foarte evoluate folosite
actualmente in majoritatea zonelor agrare de pe glob. Pe parcursul acestei traiectorii de
transformare si imbunatatire perpetua au existat cateva descoperiri realmente
revolutionare pentru vremurile respective: aparitia rotii, utilizarea animalelor ca forta de
munca, folosirea irigatiilor si ingrasamintelor pentru fertilizarea solului, dezvoltarea
permanenta a utilajelor, apoi, incepand cu modernismul, implicarea chimiei, aparitia
ingrasamintelor chimice, implicarea biotehnologiilor,etc. Ca urmare, multe tari din ziua de
azi continua sa pastreze agricultura ca ramura economica de baza, mai ales cele unde o
mare parte a populatiei este implicata in agricultura, si care beneficiaza si de importante
venituri comerciale de pe urma acestui domeniu.
De altfel produsele obtinute din cultivarea pamantului si cresterea animalelor au o
gama larga de utilizare in diverse domenii: in primul rand se asigura resursele nutritionale
ale intregii populatii a Terrei, ale animalelor din zootehnie, se furnizeaza materii prime
pentru diverse ramuri industriale industria producatoare de textile, de produse din piele,
alimentara,etc., iar aproximativ jumatate din forta de munca de la nivel mondial se
regaseste in acest areal lucrativ.
Din pacate insa agricultura este extrem de inegal repartizata pe suprafata globului
terestru datorita mai multor tipuri de factori care fac ca o uniformitate a acestui domeniu
de ocupatie sa nu fie posibila. Ca factori mai importanti trebuie mentionati in primul rand
cei naturali relieful foarte variat, zonarea pe tipuri de climat a intregii planete , apoi cei
de natura economica si social-istorica tari subdezvoltate, unde nivelul tehnologic este
foarte scazut, si tari superdezvoltate, cu un nivel extrem de ridicat al tehnologiilor de toate
tipurile si cu investitii mult mai mari in acest domeniu. Se pot intalni astfel zone unde,
datorita unui puternic sprijin economic si industrial, agricultura se afla la un nivel foarte
ridicat, sau zone unde aceasta se afla inca la stadii primitive, folosindu-se inca unelte
complet perimate. De asemenea exista zone favorizate de un relief si o clima extrem de
propice acestei ocupatii, si exista zone defavorizate (zone quasidesertice sau excesiv de
umidificate, sau zone aflate la latitudini foarte mari, de peste 60 latN sau peste 50 latS,
sau zone aflate la altitudini prea mari,etc), unde, fara utilaje special create sau fara
diverse tipuri de instalatii (cele de irigatii, de exemplu), nu ar fi posibila practicarea
agriculturii de nici un fel. Chiar si cu diversele facilitati aplicate, posibilitatile de culturi de
plante sau de crestere a animalelor in zonele prost dotate geohidrologic sunt extrem de
limitate, deoarece aici nu fac fata conditiilor vitrege decat plante si animale cu un anumit
nivel de rezistenta. Terra are deci o serie de regiuni agro-geografice, suprapuse in parte
zonalitatii climatice, cu caracteristici relativ omogene, dupa cum umeaza:
Regiunea tropical-umeda, situata in zona intertropicala cu umiditate, cuprinde culturi
specifice, cum ar fi arborele de cauciuc (Malayezia, Brazilia) si de cacao (Nigeria,
Ghana, Coasta de Fildes, Ecuador), manioc (Niger, Zair, Indonezia), la care se adauga
culturi de orez, grau, porumb, mei. Pe marginile zonei, unde precipitatiile au un
caracter alternant, se dezvolta culturile de bumbac, trestie de zahar, cafea, bananier,
ananas.
Regiunea musonica are precipitatii, alternante, si o structura a culturilor in care
predomina orezul (China, Bangladesh, Thailanda, India,etc.), la care se adauga
porumbul, batata, bumbacul, iuta.
Regiunea arida are o agricultura mai semnificativa in oaze, unde se pot cultiva
majoritatea plantelor agricole.
Regiunea mediteraneeana este cunoscuta prin culturile specifice de citrice si viticutura,
alaturi de culturile cerealiere.
Regiunea cerealiera temperata are o agricultura diversificata si intensiva. Se cultiva
grau, secara, porumb, orz, sfecla-de-zahar, in, cartofi. La acestea se adauga plantele
furajere si pomicultura. In aceasta zona se afla tari cu o agricultura intensiva, de mare
randament (Canada, SUA, Marea Britanie, Franta, Germania, Olanda) si tari cu un
potential funciar ridicat si o agricultura in dezvoltare (CSI, China, Polonia, Romania).
Agricultura are doua mari ramuri in ansamblul sau: cultura plantelor si zootehnia.
Cultura plantelor are de asemenea cateva subramuri: cultura plantelor cerealiere,
cultura plantelor tehnice si cultura pomilor fructiferi (pomicultura) si a vitei de vie
(viticultura),etc.
Citrice
SUA
alte tari
Brazilia
Japonia
Alte state importante producatoare de citrice sunt Brazilia cu cca.4 mil.tone fructe pe
an, Japonia cu cca.3 mil.tone fructe pe an, Israel, Turcia, Algeria, Cuba,etc. La o
privire generala se poate constata ca primele areale de cultura se afla in: SUA,
Europa de Sud-Africa de Nord-Orientul Apropiat, America Latina, China-Japonia.
Brazilia
India
Ecuador
alte tari
Mere
Franta
Italia
SUA
alte tari
China
alte tari
mil.tone, iar cea de pere de peste 8 mil.tone. Principalii producatori de mere sunt:
Franta cu aproape 4 mil.tone pe an, SUA cu cca.3 mil.tone pe an, Italia,
Germania, Polonia, Romania. Alti producatori importanti sunt: Rusia, Japonia,
Argentina,etc. Productia de pere este dominata de Italia cu peste 2 mil.tone
fructe pe an, urmata de China cu cca.1 mil.tone fructe pe an, SUA, Franta,
Germania si Japonia.
Piersicul si caisul sunt plante originare din Asia musonica, si s-au adaptat in
climatul mediteraneean. Mari cultivatoare de astfel de pomi fructiferi sunt: Italia
cu aproximativ 2 mil.tone fructe pe an, Franta, Turcia si Iran.
Europa
mediteraneeana+Af
rica de
Nord+Orientul
Apropiat
ha. Productia mondiala de struguri a depasit 70 mil.tone. Cea mai mare parte din
cantitatea totala a productiei este destinata vinificatiei, iar restul se consuma in stare
proaspata sau sub forma de stafide. Cultura vitei-de-vie are ca areal de desfasurare trei
zone mai importante: zona mediteraneeana a Europei (Europa detinand peste 80% din
suprafata viticola mondiala si cca.75% din productia mondiala de vinuri) reunita cu cea a
Africii de Nord si Orientul Apropiat, apoi zona temperata cu veri calde a Europei, si, in
sfarsit, zonele subtropicale si temperate cu veri calde di America de Sud, America de Nord
si sudul Africii.
Peste 50% din productia de vin a Europei este datorata unor tari precum Italia,
Franta si Spania, cu o deja foarte bogata istorie vinicola. Unele podgorii ale acestor tari
sunt orientate catre productia de vinuri de consum curent local, care nu sunt deci
destinate circuitului comercial mondial, ca de exemplu podgoriile Provence si Languedoc
din sudul Frantei, podgoria Apulia din sudul Italiei, sau podgoriile aflate la poalele muntilor
PDF created with FinePrint pdfFactory trial version http://www.fineprint.com
Anzi, in Argentina. Alte podgorii, mai numeroase decat cele de tipul ante-mentionat,
produc vinuri destinate exportului, fiind renumite in intreaga lume: Bordeaux, C te d Or,
Champagne (ultima specializata in vinuri spumoase), Cognac, Armagnac (ambele
specializate pentru produse distilate din vin) in Franta, Asti, Gavi, Taormina, Orvieto in
Italia, Xeres, Alicante, Malaga in Spania, Porto in Portugalia, Mascara in Algeria.
In zona temperata se remarca Republica Moldova, Romania, Bulgaria si Ungaria,
cu vinuri bine cunoscute pe piata mondiala pentru calitatile demonstrate si evidentiate la
diverse concursuri oenologice.
Zonele subtropicale si temperate din America de Sud, America de Nord, Africa de
Sud si Australia participa cu aproximativ 20% la productia mondiala de vin si struguri. In
America de Sud se impun Argentina si Chile, cu podgorii in zona preandina, in America
de Nord SUA, in special California, in sudul Africii podgoriile din provincia Cap, iar in
Australia cele din zona cursului mijlociu al fluviului Murray.
Din productia mondiala de vin, aproximativ o sesime este destinata comercializarii,
tarile cu cel mai intens export fiind Algeria, Italia, Spania si Portugalia, iar printre cele cu o
rata mare a importului de vin numarandu-se Rusia, Germania, Marea Britanie, Olanda,
Elvetia, tarile nord-europene,etc.
aborele de cacao se cultiva in regiuni mai joase, din clima tropicala si in apropierea
coastelor. Mari cultivatoare ale acestei plante sunt Ghana, Camerun, Nigeria, Uganda,
Indonezia, Etiopia, Brazilia, Ecuador, Columbia.
arbustul de ceai este originar din regiunile umede ale Asiei musonice, fiind o cultura
traditionala in India si Extremul Orient. Productia mondiala de ceai se ridica la peste
1.5 mil.tone anual, din care 85% se obtin din triada India-China-Sri Lanka, urmate de
Japonia, Rusia, Indonezia, Kenya, Turcia, Bangladesh. Cele mai mari importuri se fac
de catre tarile europene, urmate de Canada, SUA, Australia, Noua Zeelanda, Africa de
Sud,etc.
Bibliografie:
-
www.Encarta.com