I.

COMPORTAMENTUL UMAN
1. Definitii, modele teoretice, modularea comportamentului, paradigme
Generalitati
-comportamentul este cea mai evidenta latura a personalitatii => este cel mai susceptibil la
observatie si interpretare
-de multe ori, pe baza comportamentului, o persoana se poate pune in categoria de bolnav
psihic, pe baza diferentei intre comportamentul persoanei si ceea ce se considera normal
-analiza empirica nu este mereu adevarata, dar arata faptul ca exista o coerenta a
comportamentului (daca ne intalnim cu situatii similare, ne comportam similar si
presupunem ca si altii fac la fel), ceea ce din punct de vedere adaptativ si evolutiv are sens,
deoarece creierul tinde sa ritualizeze comportamentele eficiente si sa le elimine pe cele
ineficiente
Modele teoretice ale comportamentului
1.Comportamentul ca rezultat al jocului instantelor psihismului: Sine, Eu si Supraeu
(Freud)
-comportamentul se ghideaza dupa principiul realitatii => analizeaza si adopta cel mai
eficient tip de comportament pentru o anumita situatie
-astfel, balanta comportamentala poate inclina spre rigid si controlat sau spre spontan si
flexibil
2.Comportamentul ca rezultat al modelarii si invatarii individuale
-se numeste behaviourism => initial a fost behaviourism vulgar, acum e neobehaviourism
-in behaviourism vulgar => orice comportament se invata prin aplicare repetata, aplicare care
fie a generat direct o anumita recompensa, fie a recompensat prin neaplicarea altui
comportament => orice om poate deveni altceva/altcineva, daca isi doreste asta si i se aplica
modalitatea corecta de invatare
-in neobehaviourism => prezinta mecanisme mai subtile: invatarea latenta, conditionarea
operanta si rolul facilitant al impulsului
3.Comportamentul ca rezultat al invatarii sociale
-stipuleaza ca intr-o comunitate, variabilitatea individuala este limitata de anumiti factori
socio-culturali, care imprima o personalitate de baza si un comportament de baza
-important in analiza factorilor sociali ai uni dereglari psihice
Procese psihologice implicate in modularea comportamentului
-sunt 3 procese inter-dependente: cognitive, afective si motivational-volitionale
Procesele cognitive
-realizeaza reprezentarea si organizarea realitatii
-aceste procese pot fi inconstiente sau constiente
-implica: amigdala, hipotalamusul, aria septala, talamusul, hipocampul, ganglionii bazali, lobii
frontal si temporal
-dependent de invatare (acumuleaza experiente noi), memorie (stocheaza experientele) si
gandire (proceseaza experientele concrete si poate abstractiza si conceptualiza)

Procesele afective
-potenteaza energetic comportamentul
-contribuie la initierea si mentinerea acestuia ghidandu-se dupa posibilitatea de satisfacere a
trebuintelor individului si dupa stimuli interni si externi
-are o functie reflectorie si o functie adaptativ-reglatorie
-comportamentul poate deriva dintr-o stare afectiva (anxietate -> agitatie) sau o poate genera
(omul cauta bautura ca sa se simta bine)
-moduleaza procesele cognitive, influentand modalitatile de reprezentare si organizare a
realitatii (cand esti deprimat vezi totul in gri, cand esti indragostit parca totul e frumos)
-moduleaza si procesele motivational volitionale, prin influentarea scopului dorit si persistenta
proceselor de a-l atinge
Procesele motivational-volitionale
-importante in initierea si sustinerea pe termen lung a unui comportament
-legat de partea afectiva (cand iti place un lucru esti mai motivat) si cognitiva (identificarea
scopului si a modalitatilor de atingere, precum si evaluarea stadiilor intermediare sunt
dependete de gandire, invatare si experienta)
Dezvoltarea moral-spirituala
-dupa Peck, exista 4 stadii de dezvoltare spirituala, iar incadrarea unui individ intr-unul din
acestea ajuta in alegerea unei anumite metode de abordare si influentare
-I: individul este lipsit de empatie, centrat pe nevoi de moment, nu accepta o vointa mai mare
decat a sa; gasit la copiii mici si oameni antisociali/cu tendinte criminogene
-II: individul este maniheist, judecand in alb si negru in functie de valorile culturii din care
provine (cultura de care este atasat), valori pe care le considera corecte; comportamentul
deriva din frica de pedeapsa (umana sau divina)
-III: persoana a internalizat conceptul de bine si se comporta in baza acestei reprezentari; este
detasat de cultura de provenienta si de superstitii, punandu-si intrebari la care raspunde mai
nuantat (nu maniheist); deschis la experiente noi
-IV: are concepte stabile de bine, rau, moralitate, poate empatiza fara dedublare, este impacat
si senin
Patologie motivational volitionala
-abulie = lipsa oricarei initiative si capacitate de actiune; la schizofrenicii catatonici, depresivii
endogeni
-hipobulie = poate fi generata de factori somatici (AVC, intoxicatii)
-hiperbulie = actiunile sunt puse in slujba unor idei rigide; gasite la obsesionali, paranoizi si
dependentii de substante
-parabulie = distorsiunea calitativa a vointei; intalnita in delir si halucinatii
Paradigme ale comportamentului
-neurofiziologia: abordeaza comportamentul exclusiv biologic; a deslusit comportamente
simple si ulterior mai complexe
-psihologia: studiaza comportamente normale, dar nocive, deviate de la normal si patologice;
individul se analizeaza transversal sau longitudinal; este importanta schimbarea mediului in
analizele longitudinale
-sociologia: studiaza geneza si manifestarea comportamentului la nivel de macro si microgrup;
se ocupa de factorii sociali ai comportamentului (ecologici, geografici, administrativi, politici,
culturai); sociologia medicala aduce concepte precum studiul definitiilor bolii in context social
sau statutul social al bolnavului si comportamentele derivate din acesta in medicina

-antropologia: studiaza omul din punct de vedere cultural => modelarea atitudinilor fata de
boala de catre contextul cultural
Investigarea comportamentului
-OBSERVATIA: act de contemplare metodica (sau nu) a unui comportament, urmarindu-se
(sau nu) un anumit model explicativ de comportament; este ieftina si incurajeaza
spontaneitatea, dar este subiectiva (nu are relevanta statistica, unii observatori considera ca
relevante lucruri diferite) si poate fi retrospectiva (sa se faca de la pacient catre medic); de
asemenea, trage concluzii retrospective (de neacceptat in cazul suspiciunii de suicid sau
comportament violent)
-INTERVIUL: este ieftin si poate fi orientat catre trecut, viitor sau prezent; la modul general,
este suscceptibil deturnarii de catre subiecti rau-intentionati; poate fi structurat sau
nestructurat
-interviul structurat: rapid, usor repetabil (deci important statistic), neinfluentat de starea
medicului, important in anamneza, da senzatia celui intervievat ca e in tema, DAR poate fi
deturnat de un subiect malitios, poate fi invalid (daca nu se pun intrebari relevante care s-au
eliminat din start), nu permite catharsis, subiectul se simte inferior medicului
-interviul nestructurat: nuantat, permite catharsis si o relatie perceputa drept egala intre medic
si pacient, poate releva fapte care nu s-ar fi luat in considerare, se pot discuta subiecte
complexe, DAR este cronofag, nu este repetabil, tine de capacitatea intervievatorului si de
starea lui de spirit
-EXPERIMENTUL: incearca provocarea, controlarea sau manipularea unui comportament,
fiind centrat pe evidentierea unei legaturi intre anumite variabile care se evidentiaza; pot fi de
laborator (riguros controlate; utile cand emotiile nu intervin) si naturale (util cand intervin
emotiile; centrate pe ajustarea tipului de sarcina pentru particularitatile individuale ale
participantului); are mai multe etape: stabilirea ipotezei, definirea variabilelor (fie
independente care se manipuleaza- fie dependente care se masoara-), esantionare (random
sau dupa un criteriu sau combinat random+criteriu), consimtamant, controlul variabilelor
parazite, desfasurare, analiza
-ANCHETA: asemanator interviului, este naturala si are directie posibil dubla (retro sau
prospectiva); se vizeaza un numar mare de oameni, loturile de studiu se fac usor si se vizeaza
comportamente stabile, ritualizate, DAR pot aparea raspunsuri mai putine decat chestionarele
distribuite
-TESTELE PSIHOLOGICE: pot fi proiective sau chestionar, putandu-se asocia; se
caracterizeaza dupa fidelitate (daca apar variatii in raspunsurile unui individ, cat sunt ele
intamplatoare sau chiar arata ceva real), validitate (daca testul masoara ce-si propune sa
masoare) si sensibilitatea (cat de nuantat este raspunsul)
-STUDIILE DE CAZ: se descrie calitativ un fenomen sau caz, pentru ca e prea complex pentru
generalizare; arata resorturile intime ale unui comportament; foloseste metoda inductiei; pot fi
teoretice
-META-ANALIZA: analiza statistica a unui numar de cercetari facute anterior; importante in
analiza comportamentului fata de boala si institutia medicala

-STUDIILE ETNOGRAFICE: rol cultural; se analizeaza o comunitate; utilizeaza predilect

observatia, dar si izvoare orale/scrise si interviul); obstacole = alegerea subiectilor, locul si
durata cercetarii, bias teoretic (formularea unei ipoteze depinde de formarea doctorului) sau
personal (datorita personalitatii sau aderentei la o cultura a doctorului) si posibilitatile de
valorificare a rezultatelor
-STUDIUL DOCUMENTELEOR BIOGRAFICE
Relatia personalitate-comportament
-o parte din comportament este predictibil, iar alta obscura
-comportamentul este oglinda personalitatii
-personalitatea deriva din jocul Eu (autentic, stabil) Sine (impulsiv, antisocial) Supraeu
(contrafacut, rigid); normal, Eul este in conducere, preluarea altui compartiment fiind
patologica
-relatia C P se poate privi transversal (intrepatrundere si influentare) sau longitudinal
(geneza reciproca)
Teoria disonantei cognitive (Festinger) => dinspre personalitate spre comportament
-arata ca tendinta este de a micsora diferenta dintre gandire + afect si comportament, atunci
cand aceasta se mareste (gandire + afect = comportament)
-vizibila in situatii patologice (la paranoizi =>gandul ca ii urmareste cineva => comportament
vigilent), cand comportamentul este un stabilizator si validator al sistemului de gandire si al
afectelor
-relatia este valabila in orice moment al vietii
Dinspre comportament spre personalitate
-patologia psihica a unui individ provine din comportamente pe care le-a observat sau care sau rasfrans asupar lui (sadicul de azi a fost batut)
-in fata unui soc emotional (violenta exagerata si nejustificata), ori apare psihoza (refugiu
absolut), ori apare internalizarea suferintei => copilul ajunge sa creada ca este rau, credinta
care se manifesta ca tendinte antisociale in viata adulta
-in astfel de situatii intervine si propriul comportament
-Erikson a vazut ca in modelarea armonioasa a personalitatii, un impact major il au copilaria si
adolescenta (50%+ influenta; dubios raportat la durata de viata)
Fazele lui Erikson
- 0 1,5 ani: influentata de mama; conflict intre incredere neincredere
- 1,5 3 ani: influentata de parinti; conflict intre autonomie indoiala
- 3 6 ani: influentata de parinti; conflict intre initiativa vinovatie
- 6 12 ani: influentata de parinti si scoala; conflict intre sarguinta inferioritate
- 12 18 ani: influentata de cei de aceeasi varsta; conflict intre identitate confuzie de
rol
- 28 40 ani: influentata de partener; conflict intre intimitate izolare
- 40 65 ani: influentata de familie si societate; conflict intre generativitate
stagnare
- 65+ ani: influentata de imaginea de sine; conflict intre implinire disperare
Teoria atasamentului
-inca de la nastere, e importanta prezenta unor figuri protectoare pentru dezvoltarea normala

-tipuri de atasament: sigur (stie ca vin in ajutor; devine ok); anxios (nu e sigur ca vin in ajutor;
devine dependent, depresiv, instrainat); refuzul atasamentului (crede ca vor avea o reactie
negativa la auzul cererii; devine independent emotional, rigid, relatii formale cu oamenii)
Procesul de separare-individualizare
-este controlat de parinti, mai ales de mama => extrem de important in primi 3 ani
-faze: autista (0 1L; doar homeostazie), simbioza (1 4L; are o idee vaga despre mama);
separare propriu-zisa (5-36 luni)
-fazele separarii: diferentiere (5 10L; percepe singur realitatea; apare anxietatea la straini),
exersare (10 16L; exploreaza mediul, cu mama ca baza de plecare), apropiere (16 24L;
copilul devine constient de separarea fizica de mama, dar psihic are loc o apropiere) si
consolidare a separarii (24 36L; copilul internalizeaza separarea, stie ca nu e abandonat)
+ MODELE DESPRE PERSONALITATE (37 45)
Comportamentul normal si patologic
Normalul si anormalul
Normalul
-conformitatea unor variabile psihice (comportament, atitudini) la curba de distributie
normala in populatie
-este relativ si variabil in functie de mediu cultural sau istoric, evoluand odata cu evolutia
societatii
-poate fi interpretabil chiar si la acelasi individ => comportamente radical diferite in situatii
asemanatoare (exista si comportamente circumstantiale, cu o cauza exclusiv exogena, sau care
au loc pentru indeplinirea unui scop imediat)
-teorie: diferenta intre normal anormal este cantitativa => atata timp cat simptomele nu
afecteaza adaptabilitatea subiectului, atunci el este normal
Anormal
-deviere statistica: un comportament care iese din curba distributiei in populatie; rar dpdv
statistic
-variabilitate socio-culturala: toate criteriile pentru anormal sunt stabilite de societate => nu se
pot compara societati diferite intre ele; totusi, conceptul de normal/anormal se poate schimba
chiar in cadrul aceleiasi societati
-modul de dezvoltare al individului: anormalitatea individului provine din constrangerile
societatii; anormalul se rasfrange sub forma suferintelor interioare
-calitatea adaptarii: nimic nu e anormal atata timp cat permite adaptarea
Clasificarea comportamentelor anormale (64 65)
Perspective ale normalitatii
-normalitatea ca stare de sanatate: normalitatea este o stare de bine generala, bio-psihosociala, care se manifesta printr-un individ care judeca realist-logic lumea si are bucuria de a
trai
-normalitatea ca valoare medie: descrie comportamentul raportat la curba gaussiana; nu
explica suficient abaterea de la norma si poate determina greseri de interpretare
-normalitatea ca utopie: o anumita societate impune o idee de normal, uneori chiar foarte
agresiv => poate duce la un dezechilibru al individului
-normalitatea ca proces: un individ este normal daca isi poate indeplini sarcinile in societate;
este esentiala variabila temporala; normalitatea e tratata ca proces

-normalitatea ca absenta a patologiei: spre deosebire de o persoana devianta, una normala

poate sa: perceapa adecvat realitatea, manifeste control voluntar asupra comportamentului, isi
constientizeze propria persoana, formeaza relatii incarcate cu afectivitate, sunt productivi si
creativi, sunt autonomi
Boala in context macrosocial
-bolile psihice sunt efect al schimbarii si modernizarii mediului, care forteaza procese de
adaptare => psihologia sociala considera mediul ca agent etiologic (mediu de viata, cultura,
context social) => patologie sociala care declanseaza patologie mentala
II. BAZELE BIOLOGICE ALE COMPORTAMENTULUI
Genetica comportamentului
-studiile genetice arata raportul dintre influenta genetia si mediu
-se realizeaza si pe oameni si pe animale, cele pe animale au acuratete stiintifica mai mare,
datorita libertatii etice
-studiul gemenilor: se compara gemeni dizigoti cu monozigoti => daca cei monozigoti sunt
mult mai asemanatori decat cei dizigoti => influenta genetica (daca sunt aproximativ la fel de
identici cei DZ cu cei MZ => influenta mediului)
-metoda adoptorilor (retrospectiv): se porneste de la copii bolnavi si li se analizeaza parintii
(naturali sau adoptivi); daca parintii natuurali au avut si ei boala => influenta genetica / daca
parintii adoptivi au avut boala => influenta genetica
-metoda adoptatilor (prospectiv): se porneste de la parinti bolnavi si li se analizeaza copii =>
daca fac boala mai mult cei neadoptati => influenta genetica
-metoda incrucisarii: se analizeaza 2 loturi de copii: unul cu parinti naturali bolnavi adoptati de
parinti sanatosi si unul cu parinti naturali sanatosi adoptati de parinti bolnavi => daca cei care
fac boala cu precadere sunt cei cu parinti naturali bolnavi => influenta genetica
Dificultati
-transmiterea genetica: penetranta incompleta (un genotip poate sa nu determine un fenotip),
fenocopii (un fenotip are mai multe genotipuri), pleiotropia (o gena are mai multe fenotipuri),
transmiterea poligenica
-dificultati metodologice: se gasesc greu subiecti, limite etice si durata mare a studiului (in
studii prospective), izvoare incomplete si inaccesibilitatea intregului arbore genealogic (studii
retrospective)
-bioetice: sfat genetic, riscurile investigatiilor genetice in populatie
Genetica psihiatrica
-retardul la copil/dementa la adult poate fi X-linkata
-unele gene determina raspuns mai bun la medicamente psihotrope (reduc efectele secundare)
Influente genetice asupra unui comportament
-genetica comportamentala = studiaza influenta bagajului genetic in onturarea personalitatii
-e dificil sa definesti comportamentul in discutie
-e dificil de construit metodele de studiu (timizii si asertivii scapa testarii / nu poti lasa un
suicidal sa-si taie venele)
-posibilitatea influentei poligenice a unui comportament, preum si influenta mediului asupra
expresiei genice
-studiile trebuie sa cuprinda multe familii, pentru a surprinde heterogenitatea populationala

Inteligenta vs. retard mintal

-e greu sa clasifici si sa operationalizezi comportamentele care denota inteligenta
-conceptul de inteligenta variaza cultural
-retardul inseamna: debut inainte de 18 ani, dificultati in adaptare, functionare intelectuala sub
medie => 70 55 = usor / 55 40 = mediu / 40 20 = sever / sub 20 = profund
Inteligenta emotionala
-cuprinde: capacitatea de empatie, cunoasterea si gestionarea eficienta a emotiilor, formarea
unor relatii stabile, starea de bine personal
Agresivitatea
-este innascuta si reactiva
-gena Pet1-ETS codifica serotonina, deficitul genei duce la predispozitie pentru agresivitate si
anxietate
Tulburare bipolara
-modificare nemotivata a starii psihice si abilitatii de functionare a unei persoane, alternand
episoade depresive si maniacale
-debuteaza in adolescenta sau la adultul tanar
-multe gene sunt responsabile
Alzheimer
-se deterioreaza capacitatile cognitive si apar tulburari de comportament
-exista o forma familiala => 0,1% prevalenta, transmitere autozomal dominanta => debut
frecvent inainte de 65 de ani si gravitate mai mare
Neuroanatomia si neurofiziologia comportamentului
Comportamentul alimentar
-hipotalamus: nucleul ventromedial = satietate / aria laterala = foame
-septumul si amigdala: conotatii afective ale alimentului
-hipocamp = memorizarea gustului
-neocortexul = integreaza aceste semnale si permanentizeaza un comportament in functie de
posibilitatile de procurare a hranei sau nevoile de moment; se utilizeaza lobul insulei, girii
cingulat si orbital al lobului frontal; raspunsul motor utilizeaza si cerebelul si ganglionii bazali
-talamusul = feed-back constant
-trunchiul cerebral = ingerarea, digestia si absorbtia alimentelor
-ritmul alimentar e legat de ritmul somn veghe => reglat de hipotalamus
Comportamentul sexual
-cautarea partenerului si indeplinirea actului sexual
-sistemul limbic = genereaza motivatia sexuala
-portiunea septala a fascicululi median = centrul recompensei
-campurile 18 si 19 din aria occipitala = reactioneaza la vazul persoanei iubite
-aria asociativa occipito-temporala = asociaza si compara imaginile
-girul semilunar si substanta perforata anterioara = mirosul
-atingerea = fascicule spino-talamice
-vorbitul = aria Wernicke (apartine ariei parieto-occipitale)
-fascicule de asociatie intraemisferice: longitudinal superior ( F O), longitudinal inferior (T
O), uncinat (F T)

-lobul temporal = normalitatea actului sexual

-amigdala = rol in eferenta stimulului sexual (semnalele ajung la hipotalamus prin amigdala)
-maduva sacrata = inchide arcul reflex sexual
Comportamentul in diverse stari emotionale
-emotiile pot influenta omul pe termen scurt (lupta sau fuga) sau lung (evenimente cu
semnificatie subiectiva => sindromul de stress post-traumatic)
-emotiile pot genera comportamente stenice (vesele), astenice (triste) sau indiferente
-circuitul Papez: baza neurofiziologica a emotiilor => fasciculul Vicq Dazyr, girul cingulat,
talamusul (nucleii anteriori), hipocampul, fornixul, corpul mamilar
-amigdala: localizat in profunzimea lobului temporal; rol in frica, invatare si memorie, in
interactiuni sociale (modularea emotiilor si coping emotional si reprezentarea corticala a
stimulilor care fac referire la emotii) => lezarea nucleului central = persista forma activa de
coping / lezarea nucleului bazal => persista coping negativ / lezarea nucleului lateral =
anihileaza ambele forme de coping
-hipocampul: stocheaza memoria afectiva
-hipotalamusul: traduce emotia in manifestari vegetative (transpiratii, roseata etc)
Comportamentul in stari emotionale complexe
-pot influenta comportamentul dp cu intensitatea lor (anxietatea si depresia sunt cele mai
cunoscute => sunt la granita dintre emotii simple si trasaturi de comportament)
-cauze: stress acut, stress cronic, cauze organice (anxietate in epilepsia temporala, intoxicatii,
sevraj, hipotiroidie si hipoparatiroidie)
-in angoasa, senzatia disfunctiei unui organ e insotita de anxietate => anxietatea e simptom de
insotire
-localizarile cerebrale ale acestor emotii sunt putin specifice si putin cunoscute, dar leziuni la
hipocamp si amigdala dau manifestari anxiey-like
-amigdala = rol in geneza anxietatii, depresiei si disfunctionalitatii afective cronice
-lobul frontal = moduleaza emotiile prin coping
Neurochimia comportamentului
-pentru a fi neuromediator: sinteza in neuron, prezent in terminatia presinaptica, eliberat in
cantitate suficienta, mecanism specific de eliminare, daca este injectat are aceleasi efecte
-neuromediatori cu molecula mica: Ach, amine biogene (dopamina, adrenalina, noradrenalina,
serotonina, histamina), aminoacizi (GABA, glicina, glutamat)
-peptide neuroactive: hormoni hipotalamici (TRH, CRH, STH-RH, GnRH, somatostatina),
neurohipofizari (oxitocina, vasopresina), peptide pituitare, peptide gastrice (enkefalina),
neuromediatori cardiaci (PNA)
Acetilcolina
-2 receptori: nicotinici si muscarinici
-nicotinici (N1, N2): gasiti in SNC, ganglionii vegetativi si placile motorii
-muscarinici (M1 M4): gasiti in muschii netezi si SNC; agonistii M1 pot facilita memoria
-colina e captata din exterior, proces stimulat de activitatea nervoasa si blocat de hemicolina
-rol: cardioinhibitor (creste permeabilitatea pentru K+ => hiperpolarizare)
-efect cerebral: raport mare Ach/noradrenalina => depresie
-blocarea eliberarii: apare in afectiuni presinaptice (boli demielinizante = scleroza laterala
amiotrofica)
-alterarea sintezei: hemicolina, Ach halogenate, derivati stiril-piridinic
-inhibarea eliberarii: anestezice generale sau locale (procaina), Mg, toxina botulinica
-blocanti ai receptorilor: reversibili (curara, d-tubocuranina) ireversibili (alfa-bungarotoxina)

-blocarea acetilcolinesterazei: fizostigmina (ezerina), neostigmina, organofosfati

-miastenia gravis: se produc anticorpi care blocheaza receptorii periferici de Ach
Adrenalina/Noradrenalina
-noradrenalina se sintetizeaza mai mult / adrenalina are efecte mai puternice
-cei mai multi neuroni noradrenergici: locus coeruleus si nucleii laterali ai tegmentului
-sunt degradate de COMT si MAO
-intervin in lupta sau fuga; au actiune difuza; injectate intraperitoneal stimuleaza catabolismul
hepatic, inhiba ingestia de apa si alimente
-crescute la tipul psihocomportamental A
-adrenalina: regleaza temperatura, presiunea arteriala si frecventa respiratorie,
comportamentul alimentar,
-noradrenalina: dezvoltarea normala a sistemului vizual, crescuta in manie, rol in mecanisme
de recompensa si in arousal, rol in somn-veghe
Dopamina
-neuronii dopaminergici sunt in partea compacta a substantei negre, nucleul arcuat si aria
tegmentala ventrala
-multa dopamina se gaseste in corpul striat
din substanta neagra => eferente la nucleii striati => rol in miscarea voluntara
-din aria tegmentala ventrala => proiectie pe cortex frontal, girus cinguli si nucleul accumbens
-din nucleul arcuat => proiectie pe glanda pituitara
-metabolizata de MAO si COMT => acid homovanilic si acid dihidroxifenilacetic (indici de
turnover)
-tractul nigrostriat (intre s. neagra si nucleii caudat si putamen): scaderea dopaminei =>
Parkinson
-tractul mezolimbocortical: scaderea dopaminei => depresie / cresterea dopaminei => manie
-este mediator in dependenta de drog
Serotonina
-90% gastric, 10% plachete sangvine, 1-2% in creier
-cel mai mult = nucleul rafeului median din trunchiul cerebral
-are 14 clase de receptori, toti cuplati cu proteina G => mesageri secunzi = cAMP, IP3, cGMP,
Ca2+
-receptorii 5-HT1a: inhibitie comportamentala; stimulati de anxiolitice
-receptorii 5-HT1d: influenteaza vascularizatia cerebrala; implicati in migrena
-receptorii 5-HT1b: asociati cu depresia; inhibati de anxiolitice
-are efecte duble: inhibitorii (cortex cerebral) si excitatorii (cortex limbic)
-roluri: impreuna cu noradrenalina si dopamina, intervine in mecanismul somnului => induce
somnul lent, implicata in transmiterea durerii si in medierea starii de liniste
GABA
-cel mai important inhibitor din SNC
-are 2 receptori: GABAa si GABAb
-GABAa: cresc influxul de Cl- => mediaza inhibitia postsinaptica; potentati de barbiturice si
benzodiazepine
-GABAb: activeaza canalele de Ca+ (deci inhiba eliberarea altor neuromediatori) si cresc
conductanta pentru K+ (scad excitabilitatea neuronala) => faciliteaza aparitia potentialului
postsinaptic inhibitor tardiv

-actiune: rol in somn (creste cantitatea de 3 ori fata de veghe), influenteaza comportamentele
motivational-volitionale (inhiba nucleul tegmental pedunculo-pontin), are efect tropic pozitiv
pe celulele neuronale in dezvoltare
-afectiuni: scaderea => crize de epilepsie, Parkinson (scaderea glutamic-acid carboxilazei in
ganglionii bazali)
Enkefalinele si endorfinele
-scad durerea
-se numesc peptide opioide endogene, organizate in 3 clase: enkefaline, familia POMC (formate
in hipofiza si eliberate la stress) si dinorfinele
-au in comun secventa Tyr-Gly-Gly-Phe
-3 clase mari de receptori: miu, delta, kappa
-alkaloizii opioizi (morfina) activeaza pe receptorii miu
-enkefalinele endogene activeaza pe miu si delta
-receptorii miu: multi in talamus si amigdala; rol in reglarea durerii si coordonare
-receptorii delta: multi in putamen si nucleul accumbens
-receptorii kappa: multi in aria preoptica a hipotalamusului; rol in echilibrul hidric, ingestia
alimentelor si perceptia durerii
-enkefalinele: gasite in lamele I si II, substanta cenusie periapeductala, sistemul limbic, globus
pallidus
-in boala Huntington => scade de 3 ori nivelul de met-enkefalina la globus pallidus
Alti neuromediatori
-histamina: actioneaza pe H1 si H2; faciliteaza somnul si foamea
-glutamatul, aspartatul si homocisteatul: excitatori ai SNC; nivele anormale in agresivitate,
impulsivitate, schizofrenie
-glutamatul: rol in metabolismul carbohidratilor si proteinelor; inhibat de progesteron si
barbiturice
-oxidul nitric si metabolitii ai acidului arahidonic: mediaza eliberarea neuromediatorilor
-colecistokinina: mediator in atacurile de panica; receptorii CCK-B au rol in tulburarile obsesiv
compulsive
-glicina: inhibitor al SNC; regleaza L-glutamatul; stricnina blocheaza receptorii glicinei
-galanina: rol in hranire, comportamentul sexual, invatare, memorizare, raspunsurile anxioase
Psihoneuroendocrinologia
Hormonii suprarenalieni
Hormoni CSR
-rol esential in raspuns la stress => cresc CRH, ACTH si cortizolul
-actiune: mentin homeostazia, dezvoltarea raspunsurilor adaptative
-efecte: endocrine, imune, autonome, comportamentale
-dereglari: depresie (cel mai frecvent)
-hipercorticismul: asociat cu depresie si iritabilitate (evolueaza spontan => fluctuatii frecvente
in dispozitie) => din persoanele cu depresie severa au ACTH crescut
-niveluri crescute cresc intensitatea depresiei si riscul recurentei sale
-boala Cushing => asociat cu tendinte psihotice si suicidare, tulburari de atentie si memorie,
insomnie, scaderea libidoului, iritabilitate

-boala Addison: modificarile survin intempestiv; apare lentoare, izolare, dereglarea ritmului
nictemeral, fatigabilitate intensa; simpla administrare de cortizol nu repara incapacitatea CSR
si nu suplineste variatia circadiana de cortizol
Hormoni MSR
-implicati in lupta sau fuga
-feocromocitomul: tumora secretanta de catecolamine; dau hipertensiune paroxistica; in
perioadele intercritice apare hipesudoratie, tahicardie, tremor, emotivitate, anxietate,
termofobie; anxietatea poate fi reactiva sau anticipativa
Hormonii sexuali
-testosteronul: activism comportamental (uneori cu agresivitate)
-progesteronul: actiune anxiogenetica; metabolitii au actiune anxiolitica si hipnotica; in
dereglarire metabolismului serotoninei apare cresterea progesteronului (sindrom post-partum
si premenstrual)
Hormonii tiroidieni
Hipertiroidismul (tireotoxicoza)
-manifestari: stari disforice, labilitate emotionala, insomnii, cosmaruri, reducerea atentiei,
concentrarii, a activitatii motorie, agitatie, neliniste, atacuri de panica severe, simptome
psihotice
-tireotoxicoza apatica: stari depresive; mai ales la varstnici
-tireotoxicoza factita: asociata cu stari de suicid
Hipotiroidismul
-manifestari: diminuarea atentiei, a concentrarii, gandire inceata, deficit aptitudino-vizual,
lipsa dexteritatii, depresie, crize de plans, pierderea apetitului, tendinte suicidare
-T3 are rol important in tratarea depresiilor care nu raspund la tratament clasic
Hormonii paratiroidieni
-hiperparatiroidism: depresie, fatigabilitate, tulburari
hipoprosexie, confuzie, agitatie, tensiune interna
-hipoparatiroidism: afectiuni cognitive

de

memorie

si

concentrare,

Hormonii hipofizari
Hormonul de crestere (GH)
-exces: depresie (poate fi endogen sau exogen din cauza stigmatizarii - )
-scadere: depresie, distimie; poate da nanism psihosocial (copii crescuti in mediu nasol raman
mici)
Hormonul antidiuretic (ADH)
-deficit: comportament obsesiv, centrat pe procurarea si ingestia de apa (dependenta de apa)
-exces: anorexie
Prolactina
-exces: scaderea libidoului, deficit de testosteron (la barbati), anxietate + ostilitate + depresie
la femei / doar anxietate la barbati

-hiperprolactinemia se asociaza cu disfunctia reglajului dopaminergic; se pare ca e predilect la

copii cu familii disfunctionale
-creste in situatii de stress: hipoglicemie, imobilizarea, expunerea la frig => poate fi un coping
pasiv la stress
Melatonina
-scadere: tulburari de somn
-exces: depresie (se remediaza prin expunere la lumina
-are efect tranchilizant => posibil prin asociere cu GABA
-efecte maxime noaptea
III. BAZELE PSIHOSOCIALE ALE COMPORTAMENTULUI APLICATII IN
MEDICINA
Factori psihocomportamentali implicati in patologia somatica si psihica
Factori imunogeni
-sunt autoeficacitatea, locusul de control intern, robustetea, coerenta, stima de sine,
optimismul
Autoeficacitatea
-omul crede in capacitatea lui de a rezolva o problema
-vine din experiente proprii si invatate (vede comportamente si il selecteaza pe cel dezirabil =>
conditionata cultural)
-AE crescuta: coping activ, comportamente salutogenetice
-AE scazuta: coping pasiv, sentiment de lipsa de valoare => anxietate, depresie, panica,
comportamente nesalutare
Locusul de control intern
-omul crede ca este principalul factor modulator al experientelor din viata sa
-LCI = responsabilitate; in cazul bolilor incurabile poate determina iluzia vindecarii; mai
prezent la barbati
-LCE = determina neajutorare invatata (nu pot face nimic, nu tine de mine); inaintarea in
varsta creste ponderea LCE
Robustetea
-omul poate rezista la stress, agresiuni psihice si dificultati
-elemente: LCI, implicare si persistenta in ajungerea scopului, privirea schimbarilor ca pe niste
provocari
-dp cu optimismul si taria psihica; foarte benefic in situatii limita
Coerenta
-omul poate atribui intamplarilor un sens si un scop si vede situatiile cu care se confrunta drept
explicabile si predictibile
-formata in copilarie si adolescenta si se stabilizeaza pe la 30 de ani
-factori modulatori: consistenta experientelor traite, dificultatea sarcinilor, participarea la
decizii
-3 caracteristici: comprehensiune (persoana intelege situatia, ii atribuie un scop; este element
cognitiv), control (persoana gaseste resurse interne/externe pentru a face fata situatiei; este

element cognitiv) si scop (persoana vede o finalitate necesara sau dorita a unui anumit
eveniment; este element motivational)

Stima de sine
-are 3 componente: iubirea de sine, stima de sine si conceptia despre sine; sunt necesare in
echilibru
-iubirea de sine: iti accepti greselile
-conceptia despre sine: modul in care ne percepem caracteristicile; masiv influentabila in
primii ani de viata
-increderea in sine: credinta ca poti face fata unei anumite situatii; este exagerata la tipul A si
paranoid si absenta la tipul dependent (care doar se iubeste pe sine)
Optimismul
-conceptie pozitiva asupra viitorului => + endorfine => stimulare NK
-tine de factori interni
-pesimistii sunt dublu expusi la depresie, boli cardiovasculare, deficiente imunitare
-optimism comparativ: propriul viitor este vazut ca mai bun decat al celorlalti
-optimismul nefondat: se distorsioneaza seriozitatea riscurilor => incapatanare (la tipul A),
banalizarea tratamentului/bolii (se rezolva de la sine)
Tipuri psihocomportamentale
Tipul A
-caracteristici: urgenta timpului, agresiv, dorinta de acumulare, competitiv, caracteristici fizice
datorate stressului acumulat; workaholic
-riscuri: boli cardiovasculare, sistem nervos constant hiperactiv, noradrenalina, adrenalina,
testosteron crescute => colesterol crescut, anabolism si risc de obezitate
-comunicare: punctualitate, evitarea discutiilor la cald, ajutat sa se destinda
-solutii: schimbarea climatului de munca, jurnal, hobby-uri, optimizarea EQ, modularea
afectului, asertivitate
Tipul C
-caracteristici: sentimente suprimate, stoicism, aparent calm, dar cu sentimente puternice pe
care le refuleaza (mai ales supararea), antiemotional
-consecinte: cortizol crescut => inhibarea NK si modificarea numarului LTh => cancer,
catecolamine scazute, axa hipotalamo-cotioctropa hiperactiva => boli autoimune
-comunicare: perfectionismul si constiinciozitatea, evitarea schimbarilor bruste, psihoterapie
cognitiv-comportamentala, art-terapie
Tipul D
-caracteristici: afectivitate negativa, inhibitie sociala, anxios, deprimat, iritat (sentimente
neimpartasite)
-consecinte: reactioneaza exagerat la stress, nesigure si necomfortabile in grup, respect de sine
redus, depresie => boli cardio-vasculare (insuficienta cardiaca), durere si stare proasta
-comunicare: tratament farmacologic, consiliere, imbunatatirea auto-managementului
Stressul psihic vulnerabilitate, modificari somatice
Cauze

-trasaturi de personalitate (anxietate, depresie)

-lipsa trasaturilor imunogene
-comportamente la risc
-frustrare, sentimentul de neimplinire (piramida Maslow), discrepanta posibilitati dorinte
-raportare gresita la probleme, stressuri majore si repetate, incapacitatea de invatare
Variabile modulatoare ale vulnerabilitatii psiho-somatice la stress
-personalitatea, afectul negativ, stilul cognitiv, factori psihosociali, comportamente, factori
biologice
-afectul negativ: calea comuna prin care stressul produce boala => imunitatea se modifica in
functie de evaluarea agentului stressor si perceptia amenintarii reprezentate de situatie
-stilul cognitiv: optimismul determina raspunsuri hormonale adaptative
-factori psihosociali: calitatea suportului social, diversitatea retelelor de suport (un mediu
nesatisfacator poate deveni factor stressant)
-compotamente sanogenetice/nocive: perceperea stressului accentueaza unele comportamente,
iar comportamentele odata fixate pot creste vulnerabilitatea la stress (cerc vicios)
-factori biologici: vulnerabilitate somatica si genetica
Modificari psihocomportamentale in stress
-apar tulburari activatorii (furie), afective pasive (depresie, paralizie emotionala), ale
proceselor cognitive (blocaj ideational, confuzie) si comportamentale (somatomotorii, mimicogestuale)
Cronologia impactului agentului stressor
-initial => tensiune emotionala (anxietate) => creste amenintarea => orientare spre sarcina
(rezolvarea problemei) sau spre sine (echilibru psihic) => mobilizare a organismului =>
depasirea posibilitatilor => raspunsuri deteriorate, scaderea performantelor, tulburari
nevrotice (sistematizate sau izolate)
Modele teoretice privind atitudinea fata de boala si tratament
-complianta terapeutica se pare ca variaza din cauza unor modificari in atitudinea pacientului
fata de boala sau tratament (nu din cauza informatiei insuficiente sau dificultati ale bolii)
-s-au elaborat modele teoretice ale atitudinilor fata de boala (modele cognitive)
-considera ca atitudinile pacientului sunt esentiale in complianta
-au valoare predictiva diversa => tine de definirea unor concepte teoretice (complianta,
convingere etc.) si de modul de masurare ale acestor concepte
-pacientii au tendinta de a-si supraestima complianta
Health Belief Model (modelul credintei despre sanatate)
-premiza: esential este modul in care pacientul conceptualizeaza boala si cum percepe
simptomele
-factori: perceptia amenintarii (susceptibilitate x severitate), balanta risc-beneficiu, factorii
declansatori (triggeri)
-puncte slabe: absolutizeaza anumite variabile punctuale (amenintarea, triggerul, balanta), nu
ia in considerare originea atitudinior si factorii sociali care influenteaza comportamentul
-utilitate: 24% din variatia CT e explicat astfel; util in teste screening
Theory of Reasoned Action (modelul actiunii de bun-simt)
-premiza: esentiali sunt factorii socio-culturali (norme sociale, credinte) => pacientul poate lua
un tratament de dragul familiei sau pentru ca altii cred in el

-utilitate: interventii medicale in masa, actiune pe grupuri coezive => se convinge liderul
informal care schimba norma grupului

Theory of Planned Behaviour (teoria comportamentului planificat)

-premiza: omul adopta un compotament printr-un plan de actiune, care ia in calcul controlul
perceput asupra comportamentului, ce asteptari au altii de la el, nucleul individual de
convingeri
-important = gradul de control => cat considera pacientul ca actiunile sale vor schimba
situatia; poate fi dorit, perceput sau oferit => pacientii care percep GC mic si sunt investiti de
catre doctor cu un GC mare (GC oferit mare) vor fi necomplianti
-puncte slabe: nu ia in considerare starea emotionala
Protection motivation theory (teoria motivatiei pentru protectie)
-premiza: esentiale sunt severitatea si susceptibilitatea percepute la boala si eficienta
raspunsului protector (evident, perceput)
-amenintarea si susceptibilitatea percepute incep un comportament, iar eficienta perceputa
poate sustine sau abandona un tratament => riscant, pentru ca se poate sustine un
comportament ineficient (bioptron) sau abandona unul eficient (iau pastila, nu imi trece
imediat, e de cacat)
-variabila cheie: AUTOEFICACITATEA
-utilitate: explicarea consumului de alcool si angajarea in miscare fizica sau comportament
sexual la risc
Self regulatory model (modelul autoreglarii)
-este un model cognitiv-afectiv
-premiza: pacientul este agent activ al rezolarii situatiei, facandu-si un plan (cognitiv) potentat
de emotii (afectiv)
Health action process approach (modelul abordarii actiunii sanatoase)
-premize: procesul de schimbare are 2 faze: motivationala (depinde de controlul perceput,
perceptia beneficiilor si riscurilor, convingerile proprii asupra bolii, asteptari de la rezultat) si
actionala (volitionala) (intocmirea unui plan si sustinerea sa energetica; influentat de
autoeficacitate => convingerea ca poate reusi)
-unifica doua concepte: motivatia si vointa / initiativa => individul se motiveaza => initiaza
actiunea => are vointa de a o sustine
Transtheoretical model of behaviour change (modelul transteoretic al schimbarii
comportamentului)
-are 7 stadii: precontemplarea (nicio actiune 6 luni), contemplarea (intentia de a face
schimbare in 6 luni), prepararea (plan de actiune; 30 de zile), actiunea (schimbare sub 6 luni);
mentinerea (schimbare +6 luni), incheierea (s-a realizat scopul) / recidiva (s-a intors de unde a
plecat)
-factori care influenteaza tranzitia intre stadii: balanta decizionala (pro contra),
autoeficacitatea, procesele de schimbare (modificarile cognitiv-afective), sensibilizarea
(prezenta unor fapte, evenimente in sensul modificarii comportamentului), descarcarea
dramatica (emotii negative fata de obstacole), autoreevaluarea (vizualizarea noii identitatii),
eliberarea de sine (perceperea unei autonomii crescute), eliberare sociala (perceperea unei

autonomii sociale crescute), contra-conditionare (strategii de coping in locul

comportamentului initial), managementul situatiilor inrudite (generarea unor recompense
pozitive legate de schimbare => pastrezi banii de pe tigari si vezi ca ai multi), relatii de ajutor
-sunt 2 stadii: pre-actionale (greu de initiat) si actionale (greu de sustinut)
Variabile individuale care influenteaza riscul de imbolnavire si comportamentul
fata de boala
Varsta
-sugarul (0 1 an): legat de mama, bonding, contact piele pe piele; anxietate in cazul
spitalizarii (nu intelege ce se intampla; lipsa persoanei de atasament)
-copilul mic (1 3 ani): independent; autonom; criza de negare, incapatanare (crizele nu
trebuie a priori pedepsite); regresie in caz de boala (refuza sa manance; depresie; insomnii)
-prescolarul (3 6 ani): poate executa miscari fine si complicate; armonie si dezvoltare psihice;
dezvoltarea comportamentului social; poate aparea anxietatea de separare, neindemanarea,
tulburari de atentie, opozitie, ADHD
-scolarul (6 12 ani): se pot controla impulsurile (pot aparea regresii in stress), dezvoltare
orientata spre grup (nu mai accepta tutela familiei), risc de dezvoltare sexuala precoce, poate
suporta bine boala, daca primeste spriin si explicatii; risc psihologic in boala cronica
-adolescentul (12 21 ani): se dezvolta identitatea sexuala, contradictii (sanogenetic nociv,
identitate confuzie de rol etc.)
-adultul tanar (22 44 ani): poate aparea sindromul Peter Pan (regresie) sau maturizarea
precoce; pot continua comportamente la risc, non-complianta
-adultul varstei de mijloc (45 64 ani): vede inceputul si sfarsitul vietii; reorganizeaza mental
evenimentele; apar semne de imbatranire (menopauza, scaderea libidoului), prins intre grija
pentru copii si parinti, risc psihologic daca apare o boala cronica; pierderile (reale sau
imaginare joaca rol important); nivel crescut de stress (dubla solicitare: acasa si servici)
-varstnicul: se zbate cu mentinerea unei integritati emotionale interioare; izolarea este un risc
mare
Sexul
-femeile: morbiditate mare, comportament sanogenetic, rata mai mare de depresie => in tarile
subdezvoltate, au o speranta de viata mai mica decat barbatii
-barbatii: mortalitate mai mare, comportamente la risc, HTA
Statusul socio-economic
-scazut: comportamente la risc, non-complianta (nu sunt informati)
-crescut: comportamente sanogenetice, complianta / non-complianta (sunt informati, dar pot
considera asta indeajuns)
Factori de tampon (cresc eficienta mecanismelor de aparare in boala)
-familia: casnicie buna = factor predictiv bun; prevalenta comportamentelor sanogenetice =
factor predictiv bun (familia este prima sursa de convingeri si comportamente sanatoase)
-suportul social: unul bun => pozitiv / unul nesatisfacator, nociv => negativ; tipuri de suport:
emotional, material, informational, respect; functii: integrare sociala si rol protectiv
-credinta religioasa: promoveaza comportamente sanogenetice; individul se simte protejat;
poate atribui scop unor boli
Comportamente nocive pentru sanatate

Alcoolismul
-doua tipuri: abuz de alcool si dependenta de alcool
-abuzul de alcool: consumul recurent, in pofida cunoasterii efectelor nocive
-dependenta de alcool: un pacient care in 12 luni are 3 din 7 semne: toleranta, sindrom de
abstinenta (agitatie, greata, convulsii, halucinatii), consumul de alcool mai mult decat doreste,
cheltuirea exagerata de resurse pentru procurarea alcoolului, nevoia constanta, consumul in
pofida cunoasterii riscurilor, aparitia consecintelor (sociale, biologice, psihice)
-tulburare de folosire anormala a alcoolului: unifica conceptiile de abuz si dependenta,
continand inca doua criterii: consumul de alcool in situatii riscante (ex: conducerea masinii),
craving-ul
-o alta clasificare: 2 din cele 8 criterii = alcoolism moderat / 4 din cele 8 = alcoolism sever
-asociat cu tipurile antisocial si borderline
-apare si la persoanele anterior normale care au influente extrinseci si la oameni cu
predispozitie genetica; apare mai des la adolescent si adultul tanar
Forme clinice
-alfa (dependenta psihica; bea pentru tupeu)
-beta (dependenta psihica, apar efecte negative somatice => gastrite, ulcer)
-gamma (dependenta fizica si psihica; rezista cateva zile; este clasificat drept boala psihica)
-delta (maxim 24 de ore fara sa bea)
-epsilon (dipsomanie; de 1-2 ori pe an, in perioade de 7-15 zile, chiar si o luna, individul bea 8
sticle de vin)
Manifestari
-betia patologica: pierderi de memorie, halucinatii, delir, somn profund si amnezie
-delirul acut (delirium tremens): sindrom violent de abstinenta; transpiratii, febra 40,
deshidratare, confuzie, delir
-psihoza Korsakov: confuzie, amnezie cu confabulare compensatorie, polinevrita,
abolirea/incetinirea reflexelor osteo-tendinoase, paralizie flasca, hiperestezii algice, atrofii
musculare, poate evolua rapid spre exitus
-encefalopatia Wernicke: intr 40 6o de ani; are 2 faze: prodromala (scadere ponderala,
tulburari afective, insomnii) si encefalopatica (sindrom psihiatric, ocular si neurologic)
Teorii despre alcoolism
-teoria genetica: implicarea factorului genetic este comparabil cu cel al mediului; transmiterea
este poligenica si variabila (activata de mediu); alcoolismul se coreleaza cu activarea in exces a
receptorilor dopaminergici D2 din sistemul limbic
-teoria antistress: inhiband functiile cognitive, alcool se foloseste in stress acut pentru a scadea
presiunea luarii unei decizii; corelat cu coping evitant; poate genera stress (cand apare
toleranta)
-teoria invatarii: microsocial, se bazeaza pe mecanismul conditionarii operante (beau ca sa
scap de familie, sa fiu acceptat in grup) sau clasice (beau cand ma uit la TV); riscul vine din
gratificarea imediata si aparitia tardiva a riscurilor; asociata tipului dependent si combatuta de
autoeficacitate / macrosocial, anomia (societate fara reguli stricte) are rol important
Optiuni psihoterapeutice
-psihoterapia cognitiv-comportamentala: inlatura convingerile false (partea cognitiva) si
formeaza noi obiceiuri, eliminand automatismele nocie (partea comportamentala); utila prin
prisma investitie-beneficiu (durata scurta; efecte de durata)

-hipnoza: opereaza rapid la nivel inconstient => produc repulsie; ajuta si la combaterea
stressului; ineficiente cu alcoolicii avansati, care nu se pot concentra
-psihoterapia de grup (alcoolicii anonimi): faciliteaza recuperarea si reinsertia sociala; program
cu 12 pasi
Fumatul
-in scadere in tarile dezvoltate / crestere abrupta in tarile subdezvoltate => net este in crestere
-incidenta maxima: 15 30 de ani; oameni sub limita saraciei
-prevalenta maxima: varsta de mijloc
-la batrenete incidenta si prevalenta scad
-PA = pachete an = nr. de pachete pe zi x ani de fumat
-statistici: BPOC = 12-13 OR / boala coronariana = 2 4 OR / AVC = 2-4 OR
Teorii despre fumat
-teoria genetica: genele scad varsta de debut si faciliteaza dependenta; dificil de separat de
influenta mediului;
-teoria invatarii: microsocial, fumatul este asociat cu o serie de situatii sau evenimente care
arata starea psihica sau statutul; atitudinea relaxata a fumatorilor este un reinforcer
(determina risc perceput mai mic); depinde de extraversia persoanei si de susceptibilitatea sa
la fumat; asociata tipului dependent; familia poate determina fumatul (ca si revolta, ca si
expresie, prin neinformarea copilului) / macrosocial, este determinat de nesiguranta si saracie,
chiar si de empatie fata de fumatori (datorita campaniilor agresive, dar necredibile impotriva
fumatului)
Optiuni psihoterapeutice
-NRT: combate craving-ul si abstinenta
-psihoterapia cognitiv-comportamentala: inlocuieste gandurile si comportamentele deficitare
-hipnoza: destul de eficienta, dar tine de selectia subiectilor, controlul variabilelor parazite si
modalitatea de masurare a rezultatului; scurtcircuiteaza mecanismele dependentei psihice si
ranforseaza ideea ca subiectul poate reusi sa depaseasca viciul
Sociologie si antropologie medicala relevanta pentru sanatate
Rolul sociologiei si antropologiei medicale
-sociologia: studiaza conceptiile sociale asupra bolii, institutiile sanitare, statutul social al
bolnavilor si comportamentele care deriva din el (rolul de bolnav, aderenta la norma, gradul de
persuasiune posibil, relatia intre sistemele de valori ale pacientului si institutiile sanitare),
distributia bolilor in societate
-antropologia: studiaza contextul cultural al bolii (raportul dintre cultura stiintifica si populara
a sanatatii, variatii culturale ale viziunii factorilor de risc si raportarii la medicament; viziunea
si interpretarea culturala a suferintei)
Importanta apartenentei la un grup
-un simptom prevalent intr-un grup devine considerat normal
-grupul poate suferi aculturatie (preia credintele si practicele altui grup) sau aculturatie
pragmatica (preia elemente culturale si tehnologice pentru satisfacerea unor nevoi, fara
asimilare totala)
Stratificarea sociala

-profesia: lipsa unei profesii are o imagine nefavorabila si e risc pentru imbolnavire
-educatia: nivelul educational influenteaza copingul si preventia bolii
-venitul: influenteaza comportamentul fata de boala si complianta; boala poate determina
renuntarea sau diminuarea veniturilor, pentru protejarea sanatatii
Diferente culturale privind interpretarea si exprimarea suferintei
-culturile estice si credinta => atribuie un scop suferintei
-exista boli cu specific cultural, care sunt restranse intr-un anumit grup, nu au manifestari
morfologice evidente si au modalitati specifice culturii locale
Comportamentul in diferite boli somatice
Bolile neoplazice
-cancerul = fobie sociala majora (conceptia cancer = moarte) => mutilare psihologica
-vazut ca un eveniment ireversibil si cel mai traumatizant => determina modificarea imaginii
despre sine => medicii nu trebuie sa le spuna direct pacientilor ca au cancer
-psiho-oncologia: se ocpula de dimensiunea psihosociala (raspunsul psihologic al pacientului,
familiei si medicilor la boala) si psihobiologica (comportamentele psihologice si factorii sociali
care influenteaza detectarea si supravietuirea in cancer)
Impact psihologic
-manifesta si resimte semne de distress => neputinta, vulnerabilitate, teama, depresie,
anxietate, izolare
-raspunsurile au forme tipice, dar actiuni variabile => se impart pe criterii atitudinale
-coping = efortul cognitiv de a reduce, stapani sau tolera solicitarile interne sau externe care
depasesc resursele proprii => poate fi pozitiv (reorganizare sociala, spirituala, orientarea spre
familii si spre indeplinirea dorintelor proprii) si negativ (cel mai frecvent; discomfortul
psihiatric poate fi cauza de comorbiditate => scade complianta si aderenta)
-anxietatea si depresia au caracter fluctuant => la anuntul bolii, in trecerea spre stadii
terminale, la ineficienta tratamentului
-fatigabilitatea: cel mai observabil si dizabilitant eveniment => efort constant de reorganizare a
vietii in raport cu capacitatea fizica => asociata cu anxietate si depresie
Coping
-3 faze de coping
-faza I: dureaza o saptamana, incepe la confirmarea diagnosticului, dominata de scepticism si
negare, impreuna cu reactii maladaptative (reactie acuta la stress) => intial intra intr-o stare de
transa, cu disociere de sine, chiar si amnezie, deficit de atentie, stupor disociateiv, tulburare de
stress post-traumatic sau poate genera hiperreactivitate si panica
-faza II: incepe la minim 48 de ore; caracterizata prin refuzul diagnosticului, anxietate ridicata,
stari disforice (anxietate, depresie, lipsa concentrarii, anorexie, insomnii, incapacitatea
desfasurarii activitatilor zilnice)
-faza III: are o durata de coping si este reprezentata de strategiile de coping, in care pacientul
se acomodeaza cu tratamentul si diagnosticul, descopera resurse noi de optimism sau revine la
cele vechi; cele 3 faze pot fi repetitive (in recaderi, complicatii)
-cauze ale maladaptarii: sociale, emotionale, fizice, de comunicare si financiare

Atitudini de respingere a confruntarii cu boala

-datorita sentimentului de moarte sigura si iminenta
-refuzul acceptarii evidentului => incapacitatea de a lua decizii => refuza inceperea
tratamentului si verificarile periodice
-depresie si anxietate
-insomnii, cosmaruri, incapacitatea orientarii spre pozitiv, lipsa sperantei, sentimentul de
neajutorare disperare (helplessness-hopelessness)
-refuzul tratamentului poate fi rezultatul unei deductii logice => incertitudinea succesului si
refuzul stressului si dizabilitatii date de tratament
-factori: educatie scazuta, status socio-economic mediocru, venitul, ideea de boala tabu,
secretizarea diagnosticului (pentru a evita repercusiuni la munca, stigmatizare, suferinta
familiala)
Atitudini de acceptare
-fie i se atribuie bolii un sens si un scop => perceputa ca o incercare (adjuvant: coerenta)
-fie axarea pe cauzalitatea bolii (adjuvant: intelectualizarea) => cautarea de cauze, manifestari,
prognostic => sentiment de control => deplasarea dinspre emotional (anxietate, depresie) spre
cognitiv (intelegere, identificare) => introspectie (asocieri boala stil de viata => schimbari
benefice)
-uneori cauzalitatea se asociaza factorilor externi => deplaseaza responsabilitatea dinspre ei
insisi => deteriorarea relatiei cu ceilalti, non-complianta
-alteori, individul se autoblameaza excesiv => se considera sigmat, se autoizoleaza, dezvolta
tulburari afective => depresie, sentiment de impuritate => refuza tratamentul pentru ca vede
boala ca pe o pedeapsa
-intervalul dintre diagnostic si tratament: dominat de anxietate, lipsa controlului, izolare,
vulnerabilitate
-grupuri de sprijin: mai ales in cazul cancerelor cu stigmat (neoplaziile din SIDA), pacientii
considera doar alti suferinzi in masura de a-i intelege; este un risc de contagiune
informationala si rezultate ambivalente (in acelasi timp solidaritate, dar si resemnare); se
poate ameliora prin prezenta unui psiholog
-credinta religioasa: importanta in coping, dar poate avea si efecte adverse (fie tratamentul este
considerat inutil, soarta fiind in alte maini, fie socul diagnosticului rupe legatura cu divinitatea
si individul devine antisocial)
Impactul psihologic al tratamentului
-mai ales prin agresivitatea sa, tratamentul este o sursa mare de discomfort fizic si psihic
-in cazul pierderii unui segment sau a unei functii => individul isi pierde identitatea => isi
accepta greu propria conditie
-infertilitatea: mai ales la femeile tinere; asociata si cu ateroscleroza, menopauza precoce,
osteoporoza, firigidate (desi majoritar barbatii isi pied apetitul sexual)
-medicina alternativa: mai ales in cazul unei comunicari medic-pacient percepute ca
mediocra/slaba (sentiment de abandon, de nepasare a medicului)
-anxietatea si depresia => cele mai frecvente simptome psihiatrice
-tratamentul medicamentos => poate genera el insusi manifestari disforice, maniacale,
confuzionale, paranoide; poate chiar dezvolta dependenta (in cazul opioidelor analgezice)
-faza de remisiune: in general privita pozitiv, uneori chiar pe dos => scepticism, persistenta
unei amenintari aproape obsesive a reaparitiei, izolare, sentimentul de inadaptare sociala si
discriminare => adresabilitate nejustificata la medic

-anxietate post-boala: asociata unor date calendaristice (data diagnosticului, data controlului,
data operatiei, data inceperii citostaticelor)
Impactul psihologic al fazei terminale
-tratamentul devine paleativ => incetineste dezvoltarea, amelioreaza discomfortul
-dificultate in acceptare => trecere brusca de la coping pe problema la coping pe emotie
-etape: negare, indoiala, targuire, resemnare
-pericol: suicidul => are evolutie sinusoidala (frecventa crescuta in fazele terminale); poate fi
un rezultat al depresiei si disperarii majore, sau un eveniment la care s-a ajuns rational
(curmarea suferintei; incercare tranzitorie de preluare a controlului asupra propriei sorti); cel
mai frecvent => supradoza de analgezice sau sedative; mai frecvent la barbati
-terapie: sedarea => diminua durerea si scuteste pacientul de confruntarea cu angoasa
simptomelor si perspectivei mortii
Bolile chirurgicale
-in general consecintele psihologice sunt mai ample si au remanenta crescuta
-caracteristici: transanta, incarcatura emotionala crescuta (perceptia de risc vital), anxietate
crescuta, relatie medic-pacient masiv dezechilibrata, non-complianta (dupa tratament,
pacientul devine neglijent, increzator in siguranta interventiei)
Relatia medic-pacient
-transfer crescut, contratransfer scazut => frustrare, emotii interiorizate => coping prin
rationalizare (n-are timp doctorul, e ocupat) sau negare (nu conteaza cum se poarta, ci cum
opereaza)
-preoperator: se recomanda consolidarea increderii => interesul real in bunastarea somatica si
psihica a pacientului, depasirea barierelor in comunicare, adresarea de intrebari cu caracter
emotional
-postoperator: mentinerea unei relatii terapeutice => legitimizarea reactiilor emotionale ale
pacientului, evitarea atitudinilor cinice, brutale, indiferente, recunoasterea si evitarea surselor
de conflict
-preoperator si postoperator: umanizarea si simetrizarea relatiei M-P, feedback nuantat asupra
riscurilor sau urmarilor operatiei, considerarea pacientului drept un partener (nu un obiect)
Anxietatea
-simptom psihic major in operatii
-depinde de tipul de operatie si de personalitatea pacientului => anumit grad de polimorfism
-in situatii de urgenta: anxietatea e generata de agresivitatea simptomului si ulterior de
evocarea pericolului si posibilitatea repetarii
-in operatiile anuntate: anxietatea e generata de anuntarea necesitatii interventiei si iminenta
interventiei
-in chirurgia estetica si plastica, anxietatea apare tardiv postoperator (efectele se vad tardiv)
Depresia
-mai ales postoperator
-datorita esecului operatiei sau consecintelor (histerctomie, amputare)
Interventie
-psihoterapia cognitiv-comportamentala: impotriva gandurilor fataliste si excesiv de optimiste

-relaxare: efect asupra durerii si anxietatii; eficienta pentru pacientii care nu sunt familiarizati
cu psihoterapia; secretie crescuta de endorfine => imunostimulant, normalizant al dispozitiei,
analgezic
-imageria dirijata
-hipnoza: utilizata impotriva durerii, cu precadere in mica chirurgie; in cazurile acute se
recomanda sugestii pre/intraoperatorii pentru combaterea anxietatii si durerii / in cazurile
cronice se recomanda sugestii postoperatorii pentru intarirea resurselor Eu-lui
Bolile cronice
-principalii determinanti: factori genetici si comportamentele la risc
-alti factori: comportamentali, de mediu, individuali (personalitatea), raportarea la situatie
(coping)
-caracteristici ale bolilor cronice: sistemice, de lunga durata, caracter insidios, faze relativ
linistite intrerupte de izbucniri sau complicatii, universale, submineaza resursele fizice si
psihice, dau distress emotional intens si indelungat, au sensuri culturale specifice, determina
contactul cu diverse specialitati medicale
Adaptarea la boala
-boala = eveniment stresant major
-pacientul trebuie sa-si realoce resursele, fiind intr-o stare de slabiciune fizica si nesiguranta
-tratamentul poate fi trait si perceput mai amenintator decat boala in sine (chimioterapia)
-factori ai adaptarii: reprezentarile bolii, starea emotionala pe care o genereaza boala,
particularitatile ei clinice, evolutia bolii, atitudinea familiei, contextul socio-cultural
-s-au elaborat mai multe modele teoretice: biomedical, al adaptarii la stress, al autoreglarii
Modelul biomedical
-severitatea bolii este direct proportionala cu scaderea capacitatilor fizice si psihice
-complianta la tratament este influentata de caracteristicile bolii => trebuie sa se urmareasca
boala pentru a determina momentele in care exista riscul non-compliantei/compliantei scazute
Modelul adaptarii la stress
-adaptarea la boala are 3 etape: perceperea amenintarii asupra sanatatii, alegerea raspunsului
adaptativ si aprecierea eficientei raspunsului ales
-amenintarea asupra sanatatii: genereaza motivul si scopul actiunii
-raspunsul adaptativ: ales in vederea atingerii scopului
-evaluarea: teste pentru a observa starea de sanatate
-in consecinta, amenintarea perceputa determina afectarea relatiilor sociale, economice si
identitatii de sine
-interpretarea amenintarii depinde de balanta intre solicitarile bolii si resursele personale (o
boala chiar usoara poate altera psihicul, daca persoana nu se simte in stare sa o combata)
-copingul: are si el 3 etape => evaluarea cognitiva a bolii (severitate si semnificatie),
organizarea sarcinilor adaptative si coping-ul propriu-zis
-evaluarea cognitiva => cat de sevara e boala si cum ma afecteaza
-sarcinile adaptative => pot fi legate de boala (adaptarea la simptome, la sentimentul de lipsa
de control, efectele adverse ale tratamentului) sau generale (mentinerea unei bune dispozitii
generale, gasirea unui suport social)
-coping-ul: poate fi centrat pe evaluare (analiza logica, redefinirea cognitiva si evitarea
cognitiva) pe problema (cautarea de informatii, gasirea unor alte modalitati de gratificare,

adoptarea unor noi comportamente) sau pe emotie (mentinrea sperantei, descarcare

emotionala, acceptarea consecintelor inevitabile)
-factori care influenteaza copingul:demografici si personali (varsta, clasa sociala, religie, sex),
mediu fizic si social, legati de boala (durere, desfigurare, stigmatizare)
Modelul autoreglarii
-pacientul este un individ activ, care gaseste un sens experientei si actioneaza pe baza unui
plan al carui eficienta o verifica dpdv al istoriei bolii si in context social
-este un model dinamic, orientat catre proces
-compus din 3 etape care se intrepatrund dinamic: interpretarea, utilizarea unor strategii de
coping si estimarea
-interpretarea: depinde de reprezentarea bolii, care se face dupa abilitatea de recunoastere a
bolii, a cauzelor probabile (interne genetice- sau externe comportamente la risc-), a
consecintelor bolii, a duratei bolii si a posiblitatii de vindecare si control; este influentata si de
starile emotionale ale pacientului (anxiosii catastrofizeaza tot)
-strategiile de coping: activ (urmarea tratamentului, vizite la doctor) sau evitant (negare,
gandire magica); preferinta pentru una dintre ele depinde de caracteristicile imunogene si
socio-culturale ale individului
-estimarea: aprecierea eficientei strategiei de coping in raport cu simptomele bolii si cu
costurile strategiei (materiale, morale) => alege daca continua sau nu;
Comportamente in boala cronica
-pacientul trece prin mai multe etape: negare, furie, negociere, depresie, resemnare
-factori: cunostintele despre boala (cel informat => anxios, interpretativ / cel neinformat =>
banalizeaza boala), antecedentele psihologice, tipul de personalitate (tipul A => centrat excesiv
pe solutii / anxiosul => centrat excesiv pe emotiile negative), statusul socio-economic (sarac
=> n-are bani / bogat => merge la multi doctori => scade complianta pentru ca urmeaza mai
mutle tratamente), varsta (acceptata usor de batrani, dar in acelasi timp nici nu se duc la
doctor), particularitatile bolii (o boala cu perioade calme si explozii acute e tratata acut =>
centrarea tratamentului pe fazele acute si ignorarea celor calme => greu de controlat boala pe
termen lung)
Complianta terapeutica
-direct proportionala cu severitatea si controlabilitatea anticipata => daca omul stie ca boala e
nasoala, dar inca mai are timp sa o evite, este foare compliant
-interventiile chirurgicale => in acelasi timp dorite (se scoate buba) si amenintatoare (daca ma
omoara anestezistu ?)
-perspectiva unor modificari percepute ca rusinoase, care ii lasa susceptibili discriminarii
(caderea parului, amputare) => adresabilitate scazuta => poate da in helplessness
hopelessness (neajutorare disperare)
Boala cronica si familia
-reprezentarile despre boala sunt date de: evolutia bolii, feedback-ul personalului medical,
informatiile cautate, compararea cu alti pacienti si familie
-familia poate izola pacientul => stigmatizare intrafamiliala
Boala cronica si calitatea vietii
-boala cronica = criza existentiala
-are efecte somatice (disconfort), psihice (manifestari disforice), comportamentale (regresie
afectiva si comportamentala, contagiune informationala, comportamente la risc), sociale

(stigmatizare, afectarea relatiilor sociale), economice (scaderea veniturilor si cresterea

cheltuielilor), in planul orizontului de viata (viitorul devine incert)
Bolile incurabile
-pacientii se confrunta cu iminenta decesului, dezvoltand teama fata de exitus si degradarea
identitatii propriei persoane
-in unele cazuri, evolutia supraacuta nu lasa loc comportamentului tipic de muribund deoarece
apare un declin rapid
-majoritar, pacientii se confrunta zilnic cu constanta constientizare a pericolului decompensarii
=> apar mecanisme antagonice (aparare si adaptare sub forma de refuz) => comportamente si
atitudini complexe si contradictorii
-comportamentele pot sa fie simple, instinctuale sau premeditate si filtrate cognitiv
-bolnavii incurabil se impart in 2 mari categorii: cei care au o boala cronica scapata de sub
control si cei aparent sanatosi
-cei cu boala cronica: mai ales in cazul celor constiinciosi si complianti, vestea aduce un
sentiment de tradare, demoralizare, esec al atitudinilor proprii de conservare, blamare, lipsa
valorii => frustrare, manie, introversie, sistarea comunicarii, izolare verbala absoluta
-cei aparent sanatosi: primesc vestea ca un soc, manifestand sistare temporala a functionalitatii
ca individ, areactivitate si anestezie afectiva, incearca sa rationalizeze (cauta o cauza logica,
gasesc factori externi), manifesta autorepros
-in ambele cazuri, prima reactie este de negare => se aduc contraargumente (mai ales
robustetea fizica), apoi pacientul fie adopta o atitudine combativ-complianta fie este cuprins de
panica, revolta si depresie
-poate aparea regresie in cadrul bolii (dependeta de anturak, comportament infantil)
Factori care moduleaza comportamentul in situatii incurabile
-personalitatea: tipul C isi suprima NK si are cortizol crescut => risc de cancer, boli autoimune,
adresabilitate tardiva
-antecendente psihologice: personale (experiente cu o boala incurabila), heredo-colaterale
(boala in familia apropiata), relatia medic-pacient anterioara
-cunostintele medicale: pot favoriza sau sista adresabilitatea la medic => persoanele informate
sunt anxioase, interpretative si instabile in rolul de bolnav
-mediul social si familial: relatiile familiale stranse determina un impac mai mare, iar actiunile
bolnavului sunt mai energice, DAR nu neaparat mai intelepte
-statusul socio-economic: persoanele instarite au o deziluzie a propriei invulnerabilitate
-varsta biologica: copiii sunt inocenti in raport cu moartea, deci e dificil cand, cum si cat sa le
spui despre boala
-autovalorificarea si autocunoasterea: spre exemplu locusul de control intern/extern
-aderenta la un model preformat despre boala si moarte: dimensiunea religioasa si aderenta
sincera la un grup religios => poate influenta virajul catre medicina curativa sau paleativa
Comportamentul bolnavului terminal
-atentia se concentreaza pe sine => narcisism benign (nascut din confruntarea cu afectiunile
somatice si sentimentul esecului)
-discuta consecintele familiale dupa exitus, doreste pace si serenitate
-acceptarea decesului: facilitata de listarea lucrurilor reusite si idealurilor atinse si accelerarea
procesului de finalizare a actiunilor care au ramas nerezolvate; in faza terminala apare
perioada marilor intentii => dau un scop si o semnificatie existentei pana la momentul
respectiv

-marcat de poveri psihologice (bocirea, ritualul de ramas bun, construirea unui context
teologic al vietii si resemnarea)
-in cazul lipsei sprijinului familial => depresie, anxietate, negare, regresie, substitutie
-unii pacienti doresc sa stie prognosticul si evolutia bolii, iar altii se inchid informational si
continua sa spere

Speranta bolnavului incurabil

-poate fi oarba sau realista
-speranta oarba: incredere nelimitata, hazardata, ca totul va fi bine; in final are loc o revenire
brusca si agresiva la realitate; vazuta ca o incercare de restabilire a controlului asupra situatiei
-speranta realista: asociata cu robustetea, caracterizata prin endorfine crescute si cortizol
scazut => se pot activa resurse latente de rezistenta
-tipuri de speranta: tip oaza in desert (focusarea pe lucrurile inca bune), speranta ca punte
(convingerea ca intre situatia nasoala de acum si una faina de mai incolo exista o cale de
comunicare; asociata cu credinta religioasa autentica), speranta ca intentie durabila (gandire
pozitiva; centrata pe un eveniment pozitiv din viitorul apropiat), speranta ca performanta
zilnica (mentine cotidian concentrarea pe speranta)
Consecintele psihologice ale diagnosticului de boala incurabila
-sunt depresia si anxietatea (cine s-ar fi gandit ?)
-simptome somatice: oboseala, anorexia, casexia, greata, varsaturi, constipatii, delir, dispnee
-apare sentimentul de rusine de a fi bolnav si alterarea imaginii de sine => domina tristetea
-manifestari psihologice: energie scazuta, lipsa concentrarii si interesului pentru orice
activitate si relatie, ganduri de inutilitate si culpabilitate, anhedonia si avolitia
-manifestari somatice: alterarea ritmului somn-veghe (insomnie sau hipersomnie),
modificarea apetitului (scadere sau crestere) => cauza este un mix metabolic si psihiatric
-anxietatea: determina imposibilitatea urmaririi sirului firesc al unei zile, tulburari
cardiovasculare, digestive, cosmaruri, trezire devreme, atacuri de panica, tensiune perpetua =>
fie se deconecteaza informational, fie cauta frenetic un raspuns
-manifestari psihotice: in special in ultimele zile (ore), odata cu colapsul cognitiv => absenta
controlului voluntar, delir, stari mentale fluctuante (apatie agresivitate paradoxala), lipsa
atentiei, halucinatii vizuale si auditive, dezorientare, memorie deficitara (nu isi mai recunosc
familia); sunt mai frecvente noaptea => ultimele zile sunt marcate de involuntar si imprevizibil
Eutanasia
-se permite doar scoaterea de pe aparate, in cazul semnarii unui acord cu pacientul
-in unele state e o tendinta de legalizare a sinuciderii asistate
-predispozitie: lipsa suportului familial, in special barbati educati fara credinte spirituale si cu
o calitate a vietii scazuta
-atitudinea fata de eutanasie e modulata mai degraba de perceptia severitatii acesteia
Comportamente generate de boala
-confruntat cu boala, omul adopta (in urma invatarii sau ad hoc) anumite strategii de coping
-copingul centrat pe problema: bun in bolile curabile si incurabile in stadiu primitiv / rau in
faza terminala
-copingul centrat pe emotie: rau in bolile curabile sau incurabile in stadiu primitiv / bun in faza
terminala

-la adoptarea unui comportament participa perceptia sociala a simptomului si modul de a-l
privi (exclusiv somatic sau ca o pedeapsa/expresie a unei suferinte)
Reactii ale pacientului
-negarea: apare in mod normal in bolile incurabile, cand omul nu are destule resurse pentru a
tolera vestea / patologic apare la drogati si la tulburatii mintal (schizofrenici, paranoici), unde
negarea este prevalenta si distorsioneaza masiv si durabil realitatea => tratata medicamentos
-proiectia: pacientul paseaza responsabilitatea; poate fi retrospectiva (altcineva e raspunzator
pentru aparitia bolii) sau prospectiva (altcineva e raspunzator pentru esecul tratamentului);
apare frecvent la psihotici si la oamenii cu LCE; corelata cu agresivitate crescuta
-refulare: refuzul procesarii cognitive al bolii (boala nici nu exista pentru pacient)
-intelectualizare: domina anxietatea generata de boala prin angajarea in cautarea de informatii
si atitudini problematizante; in cazul obsesionalilor, poate genera anxietate
-regresie: se retraieste in plan mental o perioada anterioara => dependenta de anturaj,
instabilitate emotionala, agresivitatea nejustificata
-lipsa oricarui tip de coping: determina comportament hiperactiv haotic
Reactii ale familiei
-in boli incurabile: familia devine o unitate distincta de ingrijire, necesitand urmarirea de catre
echipa terapeutica
-in general au reactii de autoinvinovatire, anxietate, resemnare
-au reactii ad hoc, care pot fi instabile
Reactii ale personalului medical
-reactii imorale: abandon, neglijenta, detasare si indiferenta
-reactii recomandate: atitudinea de suport, empatie exprimata
-reactii nerecomandate (duc la burnout si nu sunt
ocazionala/permanenta, simpatie
-reactii maligne: supraimplicare eroica, fuziunea personalitatilor

eficiente):

supraimplicare

Comunicarea medic-pacient
Tulburari de personalitate
-se impart in 3 clustere: A, B, C
-A: rigizi, bizari, izolati (schizoidul, paranoidul, schizotipalul)
-B: teatrali, labili emotional, extravaganti (narcisistul, histrionicul, borderline, antisocialul)
-C: fricosi, anxiosi (evitantul, dependentul, obsesiv-compulsivul)
Paranoidul
-4 din 7 criterii: crede ca lumea il exploateaza, are dubii obsesive despre colegi, nu are
incredere in altii (crede ca o sa se intoarca impotriva sa), gaseste intentii malitioase in remarci
normale, poarta pica mereu, percepe atacuri la persoana, suspiciuni fata de partener (toate
aceste elemente sunt, evident, nefondate)
-se prezinta tardiv la doctor, este vigilent, doreste atentie speciala, ascunde detalii importante
pentru diagnostic
-are reactii prompte, exagerate, violente => contratransfer negativ
Schizoidul
-4 din 7 criterii: evita relatiile de apropiere interpersonala (nu doreste si nu se bucura de relatii
stranse, nici chiar de cele familiale), prefera singuratatea, putin sau deloc interesat de relatii

sexuale, resimte rar (sau chiar deloc) placere, nu are amici sau prieteni apropiati, indiferent la
critica sau lauda, inert emotional, glacial, distant
-rar in postura de pacient pentru ca se autodiagnosticheaza si se automedicheaza
-se exprima rezervat si foarte formal, nu poate da un feedback (nici pozitiv nici negativ)

Antisocialul
-5+ criterii: nu se conformeaza la normele sociale si nu respecta regulile, impulsiv, lipsa de
corectitudine (mitomanie, impostura, manipulare), iritabil si agresiv, neglijent, iresponsabil,
lipsa remuscarii
-esential: sa aiba minim 18 ani si sa aiba tulburari de conduita inainte de 15 ani
-riscuri: obezitate morbida, dependenta de alcool, tendinta patologica la violenta si inadecvarea
acesteia la situatie
-recalcitrant, minte in legatura cu boala si conditia sa
Borderline
-5+ criterii: frica de abandon, relatii interpersonale intense si instabile, imagine de sine
variabila instabil si extrem, impulsivitate, amenintari de suicid, schimbari bruste si frecvente
de dispozitie, sentiment permanent de gol interior, manie intensa si inadecvata situatie, ideatie
paranoida si sindroame disociative tranzitorii
-aflat la limita dintre nevroza si psihoza
-instabilitate emotionala accentuata
-se prezinta ca victime ale agresiunilor fizice
-sunt 75% femei
-initial idealizeaza medicul, iar apoi sufera o deceptie => scade brusc si neasteptat complianta
Istericul
-5+ criterii: discomfort cand nu e centrul atentiei, erotizeaza raporturile sociale, are reactii
schimbatoare si superficiale, utilizeaza aspectul fizic pentru atentie, vorbeste pentru a
impresiona, teatral, sugestibilitate crescuta, supraestimeaza intimitatea intr-o relatie
-exagereaza simptomele; prag redus de rezistenta la stress
Evitantul
-4+ criterii: evita activitatile care necesita relationare, reticent in abordarea necunoscutilor,
retinut in relatii intime, preocupat excesiv de evitarea relatiilor cu potential rusinos, inhibat in
stabilirea unor relatii noi, se considera inadaptat social, nu isi asuma riscuri
-este inhibat social si hipersensibil la critica
-cauta rar ajutor
Psihastenicul (obsesiv-compulsivul)
-4+ criterii: preocupat excesiv de reguli si liste, obsedat de perfectiune, devotat obsesiv muncii,
inflexibil si necreativ, colectionar, respecta rigorile si critica aspru abaterile; rigid si obstinent,
indecis
-se evidentiaza prin detaliile pe care le ofera
-tentat sa apeleze si la alti medici sau la terapii alternative (pentru a controla fiecare aspect al
bolii sale)
Dependentul

-5 + criterii: ia greu decizii, nu isi asuma responsabilitati, hipersensibil la critica, excesiv de

conformist, umil si modest, dispus la sacrificii mari, frica de abandon, extrem de sugestibil
-predispusi la depresie, anxietate, fobii, alcoolism sau dependenta de droguri
-complianta depinde foarte mult de suportul primit de pacient

Sindromul BURNOUT la medici

-definitie: stare de epuizare constanta datorita unei expuneri repetate la episoade neplacute =>
tendinta sa se evide experientele
-prevalenta: variaza destul de mult, in functie de metodologia folosita in studiu si de
particularitatile socio-culturale ale zonei
-factori personali: perfectionismul, supraimplicare, tulburari de relationare preexistente,
vulnerabilitate la pierdere/esec, antecedente personale sau heredo-colaterale (anxietate de
separatie, ideea ca trebuie sa-ti indeplinesti datoria cu orice pret)
-factori socio-culturali: climat stressant, nevoia de recunostinta profesionala, conflict profesieacasa, mentalitate diferita de a pacientilor, ideea ca stressul e inevitabil la munca, stereotipul
age-illness (varsta inaintata => garantat boala)
Manifestari comportamentale
-epuizare emotionala => sentiment de irosire fizica si mentala
-depersonalizare => devine rece, cinic, ironic, nepasator fata de nevoile pacientului
-diminuarea perceputa a realizarilor personale => scade sentimentul de implinire
-evita pacientul, nu poate relata colegilor despre caz, devine agitat cand vede pacientul, nu
urmareste protocolul cum trebuie, are sentimente negative fata de pacient, nu-i pasa daca
incalca intimitatea pacientului, nu e empatic (si nici nu vrea sa fie), evita administrarea
tratametnului
Efecte negative asupra pacientului
-anxietate crescuta, panica, tulburari de somn, abuz de tranchilizante, nevoie crescuta de
suport psihologic (adesea neimplinita)
Contracarare
-strategii spontane: autoconstientizarea (iti dai seama ca esti prost), prioritizarea, acceptarea
limitelor, cultivarea oportunitatilor de socializare, desfasurare de activitati fizice relaxante si
necompetitive
-strategii profesioniste: asistenta psihoterapeutica, antrenamentul capacitatilor de comunicare,
screening periodic pentru burnout (adresabilitate rara, datorita rolului eroic asumat de
medic)
-grupul Balint: mai multi doctori isi discuta cazuri dificile din perspectiva comunicarii cu
pacientul si a sentimentelor provocate
-principiile unei echipe medicale eficiente: sarcini bine definite, responsabilitati
individualizate, analize periodice si impartiale asupra eficientei grupului (dar si a indivizilor ca
atare), cultivarea loialitatii (nu a obedientei), facilitarea creativitatii, flexibilitate
Psihoterapiile
Principii generale
-exista o diferenta intre ajutor psihologic si psihoterapie

Ajutorul psihologic
-notiune distorsionata si schematizata a psihoterapiei
-nu implica formare => poate fi facut de oricine
-e preferata de pacientii pasivi, care doresc solutii gata facute
-nu implica intalniri regulate sau un plan terapeutic
-poate crea dependenta si asimetrie, dependenta care poate fi speculata
-poate ameliora starea pacientului, dar numai daca se mentine un contact apropiat cu
furnizorul de suport
Psihoterapia
-realizata de persoane competente (teoretic si emotional)
-intalniri regulate => responsabilizeaza pacientul
-se poate conjuga cu alte forme de terapie (farmacologica)
-urmareste autonomizarea pacientului
Conditii necesare pentru a fi psihoterapeut
-competenta: absoliverea unei facultati, etape de formare, cursuri teoretice si seminarii,
autocunoastere si dezvoltare personala
-altruismul: dorinta de a ajuta
-responsabilitatea: abordarae fiecarui caz cu maxim de profesionalism
Factori favorabili pentru psihoterapie
-motivatia pacientului: sa fie intrinseca => obligatorie investigarea motivelor inainte de a
incepe un caz
-sugestibilitatea pacientului: variabila in functie de sex, varsta, mediu socio-cultural, dinamica
relatiei cu terapeutul
-prestigiul perceput al terapeutului: poate spori / frana terapia
-frecventa si locatia sedintelor
Psihoterapia cognitiv-comportamentala
-considera comportamentul persoanei drept rezultat al interpretarii eronate si de durata a
situatiilor cu care se confrunta
-incearca modificarea modului nerealist de gandire si secundar centrat pe modificarea
compotamentului
-teoria disonantei cognitive: la orice individ, in orice moment al vietii sale, exista tendinta de a
minimaliza diferenta intre gand si comportament
-limite: nu dezvolta capacitatea de insight a pacientului, poate sa nu observe geneza problemei,
daca aceasta este in perioade din trecut
Etape
-formularea problemei de fond
-evidentierea legaturii dintre problema si anumite ganduri negative/convingeri irationale
-formarea unui mod de abordare critic asupra respectivelor ganduri
-substituirea lor cu altele (realiste si adaptative)
-exersarea noului mod de gandire in comportamente alternative
-se bazeaza pe modelul ABC => A = evenimentul activator / B = gandurile negative / C =
consecintele B in plan emotional si comportamental
-corectitudinea gandurilor negative se testeaza prin analiza critica
Utilitate in bolile psihosomatice
-combate un mecanism comun de stabilizare a unor cognitii si comportamente anormale

-lucreaza impotriva: evaluarii gresite ale unor simptome (exagerarea sau banalizarea lor),
interpretarii gresite a eficacitatii tratamentelor, modalitatilor de coping inadecvate care s-au
ritualizat
-utila in: depresie, fobie, anxietate, depresie, dependenta de substanta, atacuri de panica
-foarte utila la fumatorii care sunt si deprimati
-pacientii dependenti sunt dificili pentru ca: au motivatie fluctuanta, eficienta personala
redusa, minimalizeaza problemele legate de consum, au tulburari de atentie, memorie si
gandire
Psihoterapia de grup
-exista 3 tipuri de grupuri psihoterapeutice: psihodinamice, experientiale si interpersonale
Grupurile psihodinamice (psihanalitice)
-folosesc interactiunile dintre membrii grupului pentru a-i ajuta sa-si inteleaga mai nuantat
nevoile si motivatiile inconstiente
-arata eventualele conflicte/disfunctionalitati intre constient si inconstient
-patologiile nevrotice pot fi mai usor expuse si exprimate aici, ele avand o dinamica mai
accentuata in grup
Grupurile experientiale (fenomenologice)
-interpreteaza evenimentele cotidiene si amprenta lasata asupra dezvoltarii si maturizarii
personalitatii
-participarea la grup este o experienta de viata care provoaca resursele adaptative ale
individului => poate sa-i intareasca si sa-i nuanteze trairile personale
-individul se considera astfel agent activ care poate sa-si controleze comportamentul, sa invete
din experiente si sa isi asume responsabilitatea pentru actiunile sale
Grupurile didactice (interpersonale)
-grupul devine un loc unde se pot invata noi metode de coping si unde se poate primi sprijin
pentru renuntarea la comportamente nocive
-se bazeaza pe feedback social, invatare sociala, acceptare reciproca si exprimarea solidaritatii
Beneficii ale PTG
-dau speranta => mentin complianta, amelioreaza prognosticul, speranta e data de
experientele altor participanti
-solidaritate => omul nu se mai simte singurul care are boala => isi recapata stima de sine
-dau informatii => esential pentru formarea de strategii noi de coping spre problema
-altruismul => stiind ca e ajutor pentru altii, pacientul capata sensuri noi ale existentei
-familie substitutiva => mai ales pentru cei cu familii dizarmonice, grupul pe de-o parte
asigura adoptarea unor deprinderi si valori familiale si pe de alta parte maturizeaza pacientul si
reconciliaza trecutul si prezentul
-imbunatatirea abilitatilor sociale => datorita socializarii din grup
-modelingul => facut de psihoterapeut sau de membrii mai vechi
-invatarea interpersonala => previne cantonarea in judecati eronate; asigura multiple puncte
de vedere asupra unei probleme
-coeziunea de grup => creste motivatia de participare si afectivitatea pacientului, facandu-l sa
se simta inteles, acceptat; risc: o manevra gresita poate lovi mai multi membri simultan (dar
totusi, acest eveniment va creste coeziunea); cel mai important beneficiu
-catharsis

-furnizarea de sens: mai ales in confruntarea cu situatii dure (moarte, pierdere), participantii
avand raport de orizontalitate (toti sunt in aceeasi situatie)
Dezavantaje
-exacerbarea simptomelor curente, aparitia unora noi, asumarea unor scopuri nerealiste
(pentru a face pe plac), lipsa increderii in terapie/terapeut)
-surse ale riscurilor: controlul limitat al terapeutului asupra grupului, contratransfer negativ,
selectie gresita a participantilor, laxitate/autoritate excesiva a liderului, reguli neclare,
asteptari prea mari ale pacientului
Aplicatii in patologie
-boli somatice, reabilitare cardiaca, boli psihice, schizofrenie, depresie, alcoolism, fobie sociala,
anxietate
-cresc stima de sine si determina elaborarea unor forme mai bune de coping
Analiza tranzactionala
-este in acelasi timp o teorie a personalitatii, dar si o psihoterapie
-utilizeaza mai multi termeni: starile Eului, pozitia de viata, scenariul de viata, tranzactie, joc
Starile Eului
-sunt ansambluri de sentimente, ganduri si comportamente care stau la baza personalitatii
-se numesc parinte, adult si copil, iar individul poate trece dintr-o stare in alta
-pot fi analizate structural (ce contin) sau functional (cum sunt folosite)
-starea de parinte: individul simte, actioneaza si gandeste ca unul din parintii sai reali
-starea de adult: evalueaza obiectiv mediul, determinand posibilitatile si probabilitatile unei
situatii pe baza unei experiente anterioare
-starea de copil: individul simte, gandeste si se comporta ca atunci cand era copil
-functional expunerea lor se observa prin comportament; acest criteriu subimparte Copilul in
copil adaptat si copil liber si Parintele in parinte normativ si parinte grijuliu; ambele pot avea
atat valente pozitive, cat si valente negative, in functie de capacitatea lor de a adapta individul
la mediu (fiecare se poate observa prin caracteristici comportamentale pozitive sau negative)
Pozitiile de viata
-reprezinta credintele fundamentale ale cuiva despre sine si despre altii
-sunt 4 posibilitati: eu OK tu OK (asertiv, rational, relatii de egalitate; tratat bine in copilarie)
/ eu OK tu non- OK (superior, dominant, critic; ironizat, ridiculizat in copilarie) / eu non-OK
tu OK (victimizare, teama, vinovatie; ignorat in copilarie) / eu non-OK tu non-OK
(disperare, inutilitate; stimulat negativ in copilarei) => singura sanatoasa este eu OK tu OK
-aceste pozitii se pot modifica la maturitate, daca persoana isi doreste cu adevarat acest lucru
Scenariul de viata
-suma de decizii luate in perioada copilariei pe baza sentimentelor, sub influenta factorilor
externi, dar nu determinate integral de acestia
-incepe inca din nastere, pana la 4 ani formandu-se ideile principale, intre 4 -7 ani aparand
altele noi, intre 7 12 ani se rafineaza si in adolescenta se revizuiesc
-ca adult sunt inconstiente, uneori fiind urmate cu obstinatie, chiar si prin distorsionarea
realitatii
-scenariul apare din necesitatea supravietuirii copilului intr-o lume amenintatoare => copilul
este dependent de cei din jur, deci concluziile trase vin din cum percepe el ca a fost tratat (cum
i s-au indeplinit nevoile)

-scenariul apare cand omul se confrunta cu probleme care fundamental ating probleme
nerezolvate din copilarie => inconstient adopta strategii din copilarie
-de obicei intr-un scenariu se intra in situatii stressante => prin autocunoastere si constiinta
alerta se poate evita
-scenariul se construieste pe baza calitatii interactiunii cu mediul de viata si pe baza mesajelor
parentale, care fie negative, fie pozitive, sunt internalizate de copil care decide singur daca le va
folosi in favoarea sau defavoarea sa
-starile eului parintilor comunica mesaje care ajung fiecare in starea corespunzatoare a
copilului (P parental -> P copil)
-mesajele starii de Parinte: numite contraindicatii, sunt pozitive, in general verbale (percepute
mai usor dupa 3 ani) si au rolul de a facilita traiul in societate (fii cuminte, nu minti)
-mesajele starii de Adult: stau la baza construirii mentale a unor rutine sau programe; invata
copilul sa faca diverse lucruri (legarea sireturilor, numaratul)
-mesajele starii de Copil: Copilul parental, inconstient, transmite mesaje negative, izvorate din
resentimentele pe care parintele le are fata de copil; au un rol hotarator in deciziile pe care le ia
copilul, acesta putand sa le ignore, sa le urmeze complet sau sa le modifice (interdictia nu
exista poate fi combinata cu contrainterdictia fii perfect formeaza ideea e OK sa exist daca
sunt perfect)
Tranzactiile
-tranzactie = unitate de interactiune sociala, verbala sau non-verbala
-pot fi complementare, intre aceleasi stari ale Eului ( P <-> P) => decurg lin si neintrerupt,
decat de o tranzactie incrucisata
-pot fi incrucisate, intre stari diferite ale Eului (P <-> C) => o persoana trebuie sa-si schimbe
starea eului pentru ca discutia sa continue
-pot fi ascunse, mai ales intre persoane apropiate; verbal sunt complementare, dar non-verbal
sunt incrucisate, iar impactul emotional e dat de cea incrucisata (verbal A <-> A / nonverbal AC)
Semnalele de recunoastere
-mijloc prin care o persoana atesta existenta unei alte persoane (gest, actiune, cuvant)
-in tranzactii (comunicare), semnalele se transmit sub forma de unitati (o tranzactie poate
contine una sau mai multe => unele persoane sunt nemultumite de numarul de unitati pe care
le primesc)
-se clasifica dupa forma (verbale / non-verbale), valenta (percepute ca pozitive/negative de cel
caruia ii sunt adresate) si modalitate de aparitie (conditionate => datorita a ce face o
persoana / neconditionate => datorita a ceea ce reprezinta o persoana)
Aplicatii ale analizei tranzactionale
-in organizatii si afaceri, educatie, psihoterapie, tublurari bipolare, anxietate, dependenta de
substante
-tulburari bipolare: au 3 factori cu origine parentala => presiuni excesive catre competitie,
sublinierea importantei actiunii, dar din perspectiva duala (fa aia / nu fa aia), abordare
grandioasa a actiunilor si gandurilor, dar fara sprijin si indrumare (poti sa realizezi tot ce vrei
tu) => copilul are 2 manifestari => faza depresiva (nu face nimic din teama de esec) si faza
maniacala (are sentimentul ca daca nu face ceva nu valoreaza nimic)
-anxietatea: reactie a starii de Copil a Eului la o posibila incalcare a interdictiei date de starea
de Parinte
Psihanaliza

Ca teorie a personalitatii
-structureaza psihismul in 3 compartimente: sine (Id), eu (Ego) si supereu (Superego)
-SINELE =element inconstient, rezervor al predispozitiilor ereditare si al energiei pulsionale;
ghidat dupa principiul placerii; contine instincte, pulsiuni, dorinte => sediul tendintelor,
impulsurilor si motivatiilor care (dupa un proces de transformare) devin materia prima de
lucru pentru celelalte instante; este si sediul pulsiunilor inacceptabile, care se refuleaza
-SUPEREUL: rezultatul expunerii la norme, reguli, exigente, valori si interdictii sociale; ghidat
dupa principiul datoriei, imbraca forma de constiinta morala; este dobandit in primii ani de
copilarie, prin introiectie (interiorizarea presiunilor exercitate asupra individului)
-EUL: instanta centrala a psihismului uman, responsabila de flexibilitatea comportamentului si
adecvarea acestuia la contextul de viata => ghidat dupa principiul realitatii
Psihanaliza ca diagnostic
-presupun un anumit ritm (3 4 saptamanal) si o anumita durata (45 de minute) => creeaza
stabilitate si siguranta si asigura timp optim pentru tehnica asociatiei libere (pacientul intins
pe pat vorbeste dus de fluxul propriilor sale ganduri)
-scop: catharsis, oferire de material pentru analiza, rationalizarea gandurilor dizadaptative,
intelegerea lor (insight) si restructurare comportamentala
Tehnica
-construirea si consolidarea transferului -> catharsis -> interpretare -> insight -> consolidarea
intelegerii si exersarea abilitatilor -> cresterea autonomiei pacientului
-poate fi de scurta durata sau de lunga durata, cea lunga fiind mai eficienta
-utilitate: borderline, anorexie si bulimie, depresie si anxietate
-obstacole: lunga, scumpa, riscul scaderii motivatiei, sedinte foarte frecvente, dependenta de
posibilitatile de insight ale pacientului (deci de inteligenta sa), specializarea analistului, riscuri
in cazul in care se conduce prost sau e intrerupta brusc
Art-terapia
-faciliteaza exprimarea ideilor si sentimentelor proprii prin metafore si simboluri
-face o punte intre sentimentele si ideile reprimate si partea constienta a sinelui
-poate fi facuta individual sau in grup, in functie de cerinte/nevoi
-indicata pentru: bolnavi psihic (nevroze isterice, schizofrenie, tulburari obsesivo-fobice),
persoanele cu handicap mental (mai ales autistii si ADHD), detinuti sau oameni din scoli de
corectie, copii internati, persoane care au suferit traume psihice (mai ales pierderea unei
persoane apropiate)
-creatia e produsa spontan, prin imaginatie, din rezervele subconstientului => bazata pe
refulare, represie, proiectie, identificare, sublimare, condensare
Fazele art-terapiei
-creativa: pacientul mediteaza asupra propriei persoane si incearca sa-si reprezinte
sentimentele intr-o forma de arta
-a discutiei: prin comunicare, se releva cauza care a dus la respectiva forma de arta si cum
afecteaza opera starea pacientului
Beneficii
-ofera pacientului o intelegere critica a emotiilor, gandurilor si sentimentelor proprii
-stimuleaza catharsisul si descoperirea Sinelui
-cresc sentimentul de implinire, increderea in sine si autostima

-relaxeaza si elibereaza persoana de stress => pot facilita recuperarea fizica si vindecarea
simptomelor
Terapia prin desen/pictura
-poate fi utilizata si ca diagnostic si ca prognostic
-forma si continutul nu depind exclusiv de boala si evolutia sa, ci si de aptitudinile pacientului
-se utilizeaza cand limbajul pacientului este deteriorat (schizofrenici) si la copii
Terapia prin fotografie
-se interpreteaza imagini fotografice
-pe de-o parte se ajuta memoria pacientului (prin vizualizarea mesajului direct al fotografiei)
cat si a generarii catharsisului (prin utilizarea semnificatiilor metaforice ale unei fotografii)
Terapia prin colaj
-lipirea sau atasarea materiale variate pentru a exprima sentimente/ganduri
-utila cand pacientul refuza (pe motiv psihic sau fizic) terapia prin desen
-preferata de copii si adolescenti; se poate asocia cu terapia prin fotografie
Muzicoterapia
-actiunea poate actiona asupra psihicului la nivel auxiliar (cand se asculta fara scop terapeutic),
augmentativ (cand se foloseste pentrua creste eficienta altor tratamente), intensiv (cand e
principalul factor terapeutic), primar (cand e singurul tratament)
-in functie de capacitatea de intelegere si analiza a subiectului, muzicoterapia poate actiona la
nivel fiziologic (prin caracteristicile ei sonore), sintactic (frazare muzicala), pragmatic
-se poate realiza expresiv (clientul produce sunete) sau receptiv (ascultarea unor compozitii)
-efecte: relaxare (efect apolinic), stimulare (efect dionisiac), faciliteaza expresivitatea verbala,
imunostimulant, evoca/sugereza trairi si sentimente pozitive, scade durerea si anxietatea,
creste complianta, anestezic
Terapia prin dans
-concepte: psihicul si corpul fiind conectate, o schimbare in corp => schimba psihicul /
miscarea unei persoane reflecta personalitatea ei / miscarea are o valoare simbolica => poate
arata un proces inconstient
-etape: pregatire (asigura confort si siguranta), incubare (relaxare, pierderea controlului
constient asupra miscarilor), iluminare (asocierea miscarilor cu sentimente pozitive), evaluare
(discutarea semnificatiei miscarilor)
-eficienta pentru: autism, retardul mental, surditatea, boala Parkinson, tulburarile de nutritie
Psihodrama
-folosita pentru a explora probleme sau aspiratii individuale, sau pentru imbunatatirea
relatiilor
-scopuri: catharsis, relaxare, insight, empatie, detasarea de o situatie traumatizanta, cresterea
stimei de sine, ameliorarea modului de relationare
Terapia prin joc
-pentru copiii cu probleme de adaptare, handicapuri fizice/psihice
-pot aduce la suprafata sentimente, frustrari, temeri si ganduri
-relaxeaza pacientul
Terapia prin scris
-scrisul poate remedia durerea psihica si favorizeaza recuperarea somatica

-se poate face prin scris propriu-zis sau prin interpretarea unui text scris
-utila in anxietate, abuz de substante, depresie
-scopuri: confort psihic, exprimare libera, reflectare asupra ideilor si conceptiilor proprii,
imbunatatirea atentiei, exersarea imaginatiei, responsabilizare