Calitatea si controlul la lupin

(Lupinus sp.)

1. Importanta, utilizari, generalitati.............................................................................3

2. Cerinte fata de clima si sol.....................................................................................4
2.1 Influenta factorilor tehnologici asupra calitatii semintelor.................................4
3. Calitatea produsului................................................................................................5
3.1 Compozitie chimica...........................................................................................5
3.2 Continutul in proteine si aminoacizi..................................................................5
3.3 Continutul in acizi grasi.....................................................................................6
3.4 Continutul in glucide.........................................................................................6
4. Metode de determinare a calitatii...........................................................................6
4.1 Determinarea proteinei brute............................................................................6
4.2 Determinarea lipidelor din boabele de lupin prin Metoda Soxhlet:...................7
4.3 Determinarea continutului de cenusa bruta......................................................7
4.4 Determinarea celulozei brute din boabele de lupin...........................................7
4.5. Determinarea umiditatii....................................................................................7
4.6.Determinarea continutului in substante extractive neazotate...........................8
5. Pastrarea si depozitarea........................................................................................8
6. Utilizari ale lupinului................................................................................................9
6.1 Utilizarea lupinului alb in alimentatia umana.....................................................9
6.2. Utilizarea non-alimentara a boabelor de lupin alb...........................................9
7. Concluzii.................................................................................................................9
Bibliografie...............................................................................................................10

1. Importanta, utilizari, generalitati

Lupinul face parte din tribul Genistae, genul Lupinus., care cuprinde cateva
sute de specii anuale si perene. J. HACKBARTH si H. J. TROLL (1959) impart
genul Lupinus in subgenul Eulupinus (inflorescenta sub forma de ciorchine si ovar
cu cel putin patru ovule) si subgenul Platycarpus (ovar cu doua ovule).
Este o planta care se cultiva pentru nutret i pentru ingrasamant verde.
Anumite varietati de lupin (Lupinus albus - lupin alb, Lupinus luteus - lupin
galben, Lupinus angustifolius - lupin albastru) sunt folosite in alimentatie, in special
in zona mediteraneana. Se poate folosi ca ingrasamant verde in cultura principala
sau ca a doua cultura (in miriste) pe terenurile usoare si cele cu reactie usor acida
pana la acida, sarace in azot si calciu
Deoarece lupinul contine alcaloizi, boabele au o utilizare mai restransa. Ele se
folosesc in hrana pestilor, iar la alte animale numai dupa inlaturarea gustului amar,
prin spalare in apa, fierbere, tratare cu acid clorhidric sau clorura de sodium, ca
furaj concentrat.
Formele dulci se pot folosi fara nici un risc in alimentatia animalelor, ca furaj
concentrat, masa verde, insilozat sau pasune. Boabele lupinului dulce se pot utiliza
si de catre om, fara nici o rezerva, sub forma de faina, la prepararea diverselor
produse de panificatie sau de paine (5% in faina de grau), ca boabe fierte sau
prajite, sau pentru a se obtine ulei, margarina, proteina etc.
La noi in tara, lupinul se cultiva pe cateva sute de hectare, forme amare,
pentru a produce samanta necesara ingrasamantului verde din zona nisipurilor
Olteniei, nord-vestul Transilvaniei etc. si unele cantitati pentru export. Mai cunoscuta
este cultura lupinului ca ingrasamant verde, in ultimii ani s-au luat in cultura si
formele dulci de lupin in scop furajer.

2. Cerinte fata de clima si sol

Cerintele termice ale lupinului sunt moderate, fiind ceva mai mari la lupinul alb
decat la lupinul galben si albastru. Suporta gerul de la -2 C pana la -5 C iar spre
maturitate suporta 6 C lupinul alb, -7 C lupinul galben si -9 C lupinul albastru, iar
formele perene chiar mai mult. (J.Hackbarth si H.J.Troll, 1959).
Lupinul este in general rezistent la seceta. Cel mai rezistent este lupinul
galben. Cat priveste lumina, speciile anuale sunt de zi lunga.

Cerintele lupinului fata de sol sunt relativ reduse, datorita sistemului radicular
cu mare putere de solubilizare a fosforului si a altor elemente din combinatii greu
solubile pentru alte plante.

2.1 Influenta factorilor tehnologici asupra calitatii semintelor

Lupinul nu este pretentios fata de planta premergatoare, se autosuporta un
numar mare de ani. Dozele de ingrasaminte indicate pentru lupin sunt de: 30 - 60
kg/ha P2O5 si 60 - 90 kg/ha K2O. S-a constatat ca fosforul si potasiul stimuleaza, iar
azotul inhiba formarea nodozitatilor la lupin, ca si la alte leguminoase.
Microelementele Mo, Cu, B, Co influenteaza favorabil biochimismul plantelor
de lupin, contribuind la sporirea cantitatii de azot fixat. Ca mod de aplicare se
recomanda fie imbibitia semintelor, fie stropiri pe planta, dar cea mai economica
metoda este aplicarea lor in amestec cu in grasamintele de baza, fosfatice si
potasice.
Samanta trebuie sa aiba peste 96% puritate si peste 80% germinatie. Se va
face corect tratamentul cu nitragin, dupa instructiunile care insotesc preparatele.
Semanatul trebuie facut la desprimavarare, avand in vedere cerintele mari fata de
apa si mai reduse la temperatura (3-4C).
Cantitatea de samanta la hectar, la densitatile aratate, pentru productia de
samanta este de: 200 - 240 kg/ha la lupinul alb, 100 - 130 kg/ha la lupinul galben,
130 - 160 kg/ha la lupinul albastru, 20 - 40 kg/ha la lupinul peren, iar pentru
productia de masa-verde (furaj sau ingrasamant verde) cantitatile se maresc cu 25
-30%.

3. Calitatea produsului
Continutul redus in aminoacizi saturati si in lizina este adesea considerat drept
factor limitativ al utilizarii lupinului in ratiile animale. Metodele de ameliorare a
continutului in cativa aminoacizi sunt grele si scumpe.

3.1 Compozitie chimica

Speciile de lupin au un continut proteic mai mare decat cel de glucide.
Alcaloizii (lipinina, lupinidina si oxilupanina) la formele amare sunt in proportie de
0,3-3,0%. Alcaloizii sunt substante toxice care produc boala numita lupinoza. La
formele dulci lipsesc alcaloizii sau sunt in proportii foarte mici ( 0,3-0,01%).

Compozitia chimica a boabelor de lupin ( dupa HACKBARTH si TROLL )

Tabel 3.1.

Specia

Proteina
(%)

Lupinul alb
Lupinul galben
Lupinul albastru
Lupinul peren

34,9
39,5
30,4
-

Substante (%)
Extractive
Grase
neazotate
26,1
9,2
23,4
4,7
45,1
4,7
Compozitia chimica a lupinului

3.2 Continutul in proteine si aminoacizi

Continutul mediu in proteine este de 40% substanta uscata. Globulinele,
proteinele de rezerva, reprezinta in jur de 80-85% din proteinele boabelor de lupin
alb.

3.3 Continutul in acizi grasi

Uleiul de lupin este deosebit de bogat in acizi grasi nesaturati si polinesaturati
printre care: acidul palmitic, acidul stearic, acidul oleic, acidul linolenic acestia din
urma fiind doi acizi grasi foarte prezenti care confera materiei grase o reala calitate
in special in alimentatia umana.

3.4 Continutul in glucide

Zaharurile reprezinta in medie 11,6% din substanta uscata a semintelor fiind
reprezentate in special de alfa-galactozide (8,6% din S.U.). Acestea sunt zaharuri
putin digestibile pentru monogastrice. Astfel dezvoltarea lor este lenta avand
tendinta sa se produca la nivelul intestinului gros unde induc un fenomen de
flatulenta.

4. Metode de determinare a calitatii

4.1 Determinarea proteinei brute

Principiul metodei : Determinarea substatelor proteice se face dupa metoda
KJELDAHL si consta in dozarea azotului total care, inmultit cu coeficientul de
transformare a azotului in proteina,da cantitatea de substante proteice.
Calcul:
P=(V-V1) x 0.0014 x 100/m x 5,7
V=nr. de ml acid sulfuric n/10 din balonul de titrare
V1=nr. de ml NaOH n/10 folositi la titrarea excesului de acid
m=cantitate de produs luat pentru analiza,in g
5,7=azotul din substanta proteica reprezinta 17,5%
0.0014=cant. de azot in g,corespunzatoare la 1 ml de acid sulfuric sol.0.1n
Proteina(%) : -lupinul alb- 34,9
-lupinul galben- 39,5
-lupinul albastru- 30,4

4.2 Determinarea lipidelor din boabele de lupin prin Metoda Soxhlet:

Principiul metodei: Extragerea din tesuturi cu ajutorul unui solvent organic ( eter
etilic,eter de petrol, etc.). La baza extractiei,separarii si determinarii lipidelor se afla
solubilitatea diferita a acestora in diveriti solventi organici.
Amestecul extras, ramas dupa indepartarea solventului, constituit din lipide,ceruri,
rasini s.a constituie ceea ce se numeste grasime bruta.
Continut aproximativ de substante grase:
Lupin alb : 9,2
Lupin galben: 4,7
Lupin albastru: 4,7

4.3 Determinarea continutului de cenusa bruta

Principiul metodei: Substantele minerale se determina prin calcinare la 550-600 0 C,
pana la obtinerea unei cenusi de culoare alba, libera de carbune.
Cenusa reprezinta reziduul obtinut prin arderea completa a substantelor
organice aflate in compozitia boabelor de lupin. El reprezinta cenusa bruta si
contine pe langa substantele minerale aflate in compozitia prdusului analizat si
amestecuri straine minerale ajunse intamplator in proba, provenite de la
manipularile facute.
Continutul mediu de cenusa a boabelor de lupin ( dupa Petterson, 1998 ) este de
32,9 g/kg brut.

4.4 Determinarea celulozei brute din boabele de lupin

Principiul metodei: Hidroliza acida a materialului vegetal, devenind solubile toate
substantele cu exceptia celulozei brute si o parte din substantele minerale.
Continutul de celuloza bruta din boabele de lupin este de 102,7 g/kg brut.
(Petterson, 1998.)
4.5. Determinarea umiditatii
Determinarea consta in uscarea unei cantitati de material vegetal la
temperatura de (103+/-2)oC, pana la masa constanta. Aceasta uscare se realizeaza
in aparatul numit etuva cu termoreglare.
Calcul:
SU=G2-G/G1-G x 100
G=masa fiolei,in g
G1=masa fiolei cu proba inainte de uscare,in g
G2=masa fiolei cu proba dupa uscare,in g.
Continutul de apa se face prin diferenta: %H 2O=100-SU
Continutul de apa al boabelor trebuie sa fie >15%.

4.6.Determinarea continutului in substante extractive neazotate

Proportia de extractive neazotate dintr-un produs se determina prin calcul, facand
diferenta:
SEN(%)=SU-(SM+SAT+SG+CB)
sau
SEN(%)=100-U-(SM+SAT+SG+CB)
SU=substanta uscata
U=umiditatea
SM=substante minerale(cenusa bruta)
SAT=substante azotate totale
SG=substante grase
CB=celuloza bruta
SEN=substante extractive neazotate

5. Pastrarea si depozitarea
La pastrare trebuie avuta in vedere umiditatea semintelor, ca si la alte plante,
depzitandu-se la inceput in straturi subtiri (10-15 cm) si lopatandu-se zilnic, iar dupa
uscare sub 13-14% apa, grosimea stratului poate ajunge la 1m.
Experimentele au aratat ca depoitarea semintelor la temperaturi ridicate (>20
C) antreneaza o mare reducere a puterii contaminante a sporilor prezenti.

6. Utilizari ale lupinului

6.1 Utilizarea lupinului alb in alimentatia umana
Lupinul sub forma de boabe ale diferitelor varietati, a fost utilizat in alimentatia
umana in mod traditional in special ca aperitiv dar si dupa un tratament industrial ce
transforma boabele in faina care apoi poate fi introdusa ca ingredient in diferite
alimente.
In pietele din sudul Frantei boabele de lupin sunt oferite de catre comercianti
pentru a fi consumate ca aperitiv la fel ca maslinele. Boabele de lupin sunt prajite,
conservate intregi in saramura sau cu plante aromate care le parfumeaza.

Produsele din boabe de lupin sunt utilizate in alimentatia umana pe toatee

continentele planetei si mai ales in Asia, sub forma de sosuri, in Japonia si China,
paste in Coreea, produse fermentate in Indonezia. In panificatie se foloseste in
Australia, Chile, U.S.A, Canada, Italia. Se dezvolta noi produse cum ar fi laptele pe
baza de lupin in Chile si la fel, iaurturile. Germenii de lupin sunt folositi in prepararea
salatelor verzi ( Dagnia s.a.,1992), (Trygo s.a.,1993) arata ca in cursul germinarii,
continutul in alfa-galactozide scade cu 90% in 6 zile.
6.2. Utilizarea non-alimentara a boabelor de lupin alb
Lupinul alb este una din speciile utilizate ca materie prima pentru obtinerea de
produse in doua sectoare de activitate.

Biomateriale- Grenade de exercitiu pentru armata franceza

- cofrete pentru focuri de artificii
- producerea dee recipienti pentru gradinarit
Oleochimie fabricarea de biolubrifianti
- cosmetice
- farmacie

7. Concluzii
Caracteristicile boabelor de lupin dulce le fac apte pentru consumul de catre
animale fie sub forma de nutreturi preparate industrial, fie ca si consum direct si mai
pot fi utilizate si in alimentatia umana si industrie.
La fel ca fasolea si ca mazarea, lupinul dulce contribuie la o agricultura foarte
economica, cu limitarea importului de turte de soia.
De asemenea trebuie subliniat aportul de azot in sol asigurat de aceasta
leguminoasa inca insuficient de cunoscuta la noi dar atat de raspandita in multe
zone europene