Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.1 Definitii
1.2 Putrezirea fructelor si a legumelor
1.3 Deprecierea unor legume si fructe in depozite
1.4 Informatii generale despre microflora fructelor si legumelor deshidratate
5.1 DEFINITII
Pe suprafata fructelor si legumelor exista permanent un numar de
microorganisme cu variatii extrem de largi, care creste pe masura ce ele gasesc
conditii de dezvoltare. Ele provin din mediul inconjurator, majoritatea din aer,
aduse de praf, insecte si animale, dar si din pamant sau din apa pluviala sau cea
de irigare.
Ajunse pe fructe si legume, unele forme neadaptabile dispar, altele se
dezvolta prin adaptarea la conditiile de mediu in care cresc fructele si legumele,
formand o microflora epifita specifica.
Cunoasterea microflorei specifice este necesara pentru orice fermier si
gospodar ce doreste sa foloseasca in mod eficient resursele fructifere si
leguminoase ale propriei gospodarii sau ferme. Deoarece unele microorganisme
pot produce pagube importante, ele trebuie omorate sau inhibate, altele, a caror
activitate este benefica omului (ex.: drojdiile ce fermenteaza mustul fructelor), din
contra, trebuie stimulate pentru a se dezvolta in conditii optime.
Pe fructe, in functie de caracteristicile fizico-chimice ale acestora, se dezvolta
o microflora foarte diversa, atat ca numar, cat si din punct de vedere al speciilor.
Variabilitatea este in functie de un mare numar de factori, cum ar fi factorii de
mediu, stadiul de dezvoltare al fructelor si legumelor, gradul de coacere, starea
compozitionala a acestora, zona de amplasare a culturilor, starea de sanatate si
tratamentele fitosanitare aplicate livezilor si culturilor agricole.
Numarul lor variaza de la cateva zeci de mii de germeni pe gram pana la
cateva zeci de milioane de germeni pe gram (ex: la spanac s-au constatat intre 5 20 milioane germeni / gram)
Germenii de microorganisme fac parte din microflora saprofita (grec.
Sapros = putred, stricat). Aceasta este parazita, hranindu-se cu substantele
fructelor si legumelor in descompunere, dar nu produce, in conditii obisnuite,
imbolnaviri, sau patogena, adica, daunatoare sanatatii omului si animalelor.
este poluata, din particulele de praf vehiculate de curnetii de aer, precum si din
multe alte surse de infectie (prezenta cadavrelor, etc.)
Majoritatea microflorei patogene este constituita din bacteriile ce fac parte
din majoritatea familiilor cunoscute, atat bacterii aerobe, cat si germeni anaerobi.
Cele mai raspandite specii de bacterii patogene gasite pe fructe si legume fac
parte din familia Enterobacteriaceae. Astfel, genul Escherichia provoaca infectiile
colibacilare, genul Shigella produce infectia dizenterica, genul Salmonella da
salmonazele, genurile Proteus, Aerobacter, Klebsiella si altele produc infectii
specifice.
Si familia Mycobacteriaceae cuprinde specii patogene pentru om. Specia
Mycobacterium tuberculosis din genul Mycobacterium provoaca infectia
tuberculoasa. Genul Brucella din familia Brucellaceae are specii ce produc infectia
bruceloasa, boala epidemica raspandita prin contaminare alimentara digestiva sau
prin contaminare indirecta si deosebit de periculoasa.
Dintre germenii de bacterii aerobe sau facultativ aerobe periculoase pentru
om, in microflora epifita a fructelor (in special) si a legumelor, importante sunt
bacteriile din genul Brucella, aflate in sol, praf si noroi, care produc infectia
bruceloasa. Din genul Bacillus, specia B. anthracis prezinta patogenicitate ridicata
pentru om si animale (ovine, in special), producand infectia carbunoasa (buba
neagra). Alte specii de Bacillus sunt nepatogene (B. megaterium, B. polymyxa, B.
brevis, s.a.).
Din microflora anaeroba, bacterii din genul Clostridium , multe specii sunt
patogene pentru om si animale, producand toxinfectii foarte grave. (Cl.
Perfringens, Cl.. septicum, Cl. botulinum, Cl. tetani, etc.).
5.2 PUTREZIREA FRUCTELOR SI A LEGUMELOR
Putrezirea fructelor si legumelor este produsa de mucegaiuri, incepand cu
partile ranite, in care hifele patrund in mod natural. De asemenea, galeriile larvare
constituie teren prielnic pentru patrunderea germenilor ce provoaca putrezirea. La
deprecierea fructelor si legumelor pot participa si ciuperci saprofite, care
actioneaza prin consumarea celulelor moarte, dar dupa un timp ele devin active si
trec la parazitism.
Dupa cum se arata in capitolul destinat mucegaiurilor, acestea dispun de o
mare putere de adaptare metabolica, datorita unui echipament enzimatic foarte
divers, ce poate prelucra orice tip de substrat. In cazul alterarii si putrezirii fructelor
si legumelor, mucegaiurile actioneaza, sub aspect biochimic, in mai multe etape,
simultane sau succesive:
1.
2.
pectinele sunt hidrolizate in formatiuni moleculare mai mici (acid pectic, s.a);
3.
4.
5.
6.
In cea mai mare masura, virozele (dungarea galbena, mozaicul cepei) sunt
cele mai raspandite, fiind produse de virusul Allium virus Smith (Marmor cepae
Holmes). In timpul depozitarii, bacterioza produsa de Erwinia carotovora este boala
principala. Ea se manifesta prin alternarea foilor cu aspect normal cu foi atacate,
de culoare galben-bruna, moi, mucilaginoase si avand miros neplacut.
Dintre micoze, mana cepei (Peronospora destructor) este boala cea mai
importanta a cepei (incidenta peste 60%) si se manifesta prin putrezirea totala a
cepei si usturoiului, intr-un ritm rapid (10 ore la 10 oC si umiditate relativa a aerului
de peste 85%). Prevenirea in timpul depozitarii nu este posibila prin tratamente
fitosanitare, acestea trbuind facute in timpul vegetatiei. Putregaiul cenusiu (datorat
lui Bothytis allii, B.byssoidea) are ca simptome aparitia unor pete cenusii ce se
extind (mai ales la usturoi) si devin negre prin formare de scleroti ce fac interiorul
bulbilor uscat.
Alte
boli
ale
cepei
si
usturoiului:
helmintosporioza
usturoiului
(Helminthosporium allii), a acrei simptomatica este acoperirea bulbilor cu un strat
pulverulent negru si fuzarioza cepei si usturoiului (Fusarium sq.), ce provoaca
putregaiul alb.
Cateva micoze ale verzei, conopidei si guliei
Mana este boala cea mai frecventa, incepand in camp si continuand in
depozite. Simptomatica bolii consta in aparitia unor pete mici, neregulate, albgalbui, avand un puf albicios pe fata inferioara a frunzelor. Boala este provocata de
Peronospora brassicae, iar conditiile favorabile infectiei sunt temperaturi de 1015oC si umiditatea relativa a aerului de 90%. Combaterea cu fungicide atat in camp
cat si in depozite este eficace, alaturi de utilizarea spatiilor aerisite. O alta micoza
mai des intalnita este putregaiul moale, boala produsa de Erwinia carotovora, ce
capatanilor verzei si
atacate intr-o masa
Unele boli ale strugurilor sunt viroze ce infecteaza vita de vie si se transmit si
fructelor si semintelor. O viroza des intalnita este scurt-nodarea sau
degenerescenta infectioasa (court-noue), ce actioneaza asupra butucului de vie.
Ciorchinele de strugure atacat are boabe putine si mici, fiind lipsit de valoare
comerciala. Agentul patogen este Marmor viticola, ce se inactiveaza termic la 65oC.
Mozaicul nervurian (ingalbenirea nervurilor - yellow vein) este, de asemenea,
o viroza frecventa in plantatiile viticole, in urma atacului careia, ciorchinii de
struguri raman mici, cu boabe mici si putin numeroase, lipsite de seminte si gust.
Ea este produsa de Grapevein mosaic virus.
Specia
Conditiile
ambiental
e
Durata
Punctul
Caldura
temperatu
ra
umiditate
a (%)
de
pastrare
de
inghetare
Degajat
a
(oC)
(kcal/zi)
(oC)
Banane
verzi
12 - 14
90
8 - 10 zile
-0.3
2700
Banane
mature
14 - 15
90
2 - 5 zile
-0.5
3400
Caise
-0.5 +0.5
90
2 - 4 sapt.
-1
320
Gutui
-0.5 - 0
90
2 - 3 luni
-2
Grapefru
it
10 - 15
85 - 90
3 - 6 luni
-1
Lamai
verzi
11 - 15
85 - 90
1 - 4 luni
-1.6
Lamai
mature
0-5
85 - 90
3 - 6 luni
-1.8
Mandari
ne
2-7
85 - 90
3 - 6 luni
-0.9
Mere soi 0
rezistent
88 - 92
4 - 8 luni
-2.3
110
Mere soi 3 - 4
sensibil
88 - 92
3 - 6 luni
-2
430
Pere soi -1
timpuriu
90
1 - 3 luni
-1
160
90
3 - 6 luni
-1.2
160
Piersici
-0.5
85 - 90
2 - 5 sapt.
-0.7
100
Portocal
e
2-7
85 - 90
1 - 4 luni
-0.4
430
Struguri
-1 - 0
85 - 90
2 - 4 luni
-2
200