Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cap 7
Cap 7
t
f ( t ) < Ae 0
Orice functie f(t) care indeplineste aceste conditii se numeste functie original si are o
imagine Laplace F(s) definita de transformata Laplace.
F( s) = 0 f ( t ) e st dt
T
F( s) = lim f ( t ) e st dt
T
0 0
Limita 0- se ia pentru ca F(s) sa contina informatii asupra unui eventual salt al lui f(t) in origine.
Se folosesc urmatoarele notatii:
F(s) = L {f(t)}- functia F(s) este transformata Laplace a functiei original f(t)
f(t) = L -1{F(s)} - functia original f(t) este transformata Laplace inversa a functiei imagine
Exemple:
175
e st A
= s (01)= A
F(s) = 0 A1( t )est dt = A
s
s 0
b) imaginea functiei treapta unitate intarziata cu f(t)=A1(t-)
A
A
F( s) = A e st dt = e st = e s
s
s
d)
1 e s 1 e s
=
deci
s
s
s
imaginea
functiei
1
unde P ( t ) = [1( t ) 1( t )]
F( s) = lim F ( s) = 1 si L { ( t )} = 1
0
exponentiale
e (s + ) t
( +s ) t
F(s) = A 0 e
dt = A
s+
f ( t ) = Ae t
A
=
pt > 0
s+
L c1 f1 ( t ) + c 2 f 2 ( t ) = 0 c1 f1 ( t ) + c 2 f 2 ( t ) e st dt =
= c1 0 f1 ( t ) e st dt + c 2 0 f 2 ( t ) e st dt
L {f1( t )}
L {f 2 ( t )}
df ( t )
2) Teorema derivatei functiei original: Daca F(s) = L {f(t)}, atunci L
= sF( s) f ( 0 ) ,
dt
176
d 2 f (t)
2
L
= s F( s) sf ( 0 ) f ' ( 0 )
2
dt
si derivata de ordinul n a functiei original are
d n f ( t )
n+1F( s) s n f ( 0 ) s n1f (1) ( 0 )... f ( n 1) ( 0 )
L
=s
dt
transformata Laplace
Demonstratie: se utilizeaza integrarea prin parti.
st
st f ( t )( se st ) dt = f ( 0 ) + s f ( t ) e st dt =
f ( t )e dt = f ( t )e
0
0 0
0
= s F ( s) f (0 )
Transformata Laplace pentru derivata de ordinul doi pana la ordinul n se obtine aplicand aceeasi
regula.
Exemplu: aplicand aceasta teorema pentru functia treapta unitate rezulta ca derivata acesteia este
1
si ca L{( t )} = 1 . Aplicand teorema derivarii:
s
d1( t )
1
d1( t )
= s 1( 0 ) = 1 de unde rezulta ( t ) =
dt
s
dt
1
t
3) Teorema integrarii functiei original: daca L {f ( t )} = F( s), atunci L 0 f ( ) d = F( s)
s
t
t
(
)
dt =
f
t
dt = 0 f ( t ) dt
0 f ( t ) dt e
0
s 0
s
0
1
1
= 0 + 0 f ( t ) e st dt = F( s)
s
s
n
1
t
Similar se arata ca L 0 ... f ( t ) dt = n F( s)
n ori
s
f ( t )e dt = e (s + ) t dt =F(s + )
st
5) Teorema convolutiei in domeniul timpului Fie doua functii f1(t) si f2(t) definite pe (0,) si nule
pentru
t<0.
Se
defineste
produsul
de
convolutie
t
( f1 * f 2 ) = 0 f1 ( t ) f 2 ( ) d . Conform teoremei convolutiei:
L ( f1 * f 2 ) = F1 ( s) F2 ( s)
177
al
celor
doua
functii
t
L ( f1 * f 2 ) = 0 0 f1 ( t ) f 2 ( ) d e st dt . Deoarece f1 este ofunctie original f1(t-)=0
pentru >t deci a doua integrala se poate extide pana la =. Iversand ordinea integrarii in raport
s( t '+ ) dt ' = F ( s) F ( s)
0 f 2 ( ) d 0 f1 ( t ' ) e
2
1
6) Teorema intarzierii Fie L{f(t)}=F(s). Pentru orice valoare T>0 exista L {f(t-T)}=F(s)e-sT
f fiind o functie original, f(t)=0 pentru t<0 si rezulta e sT 0 f ( t ' ) e st ' dt ' = e sT F( s) .
7) Teorema valorii finale Daca F(s) = L {f(t)} atunci lim sF( s) = f ( )
s 0
Demonstratia se bazeaza pe teorema de derivare si pe definitia transformatei Laplace:
df ( t )
df st
df
L
e dt = 0
dt = f ( ) f ( 0 )
= sF( s) f ( 0 ) si lim 0
s 0
dt
dt
dt
si deci rezulta lim sF( s) = f ( )
s 0
df
df st
Din definitia transformatei Laplace rezulta: lim ( L ) = lim 0
e
dt
s dt
s
dt
Functia f(t) avand o discontinuitate in origine cu limite la stanga f(0_) si la dreapta f(0+) se poate
scrie: f ( t ) = f1 ( t ) + ( f ( 0 + ) f (0 )) 1( t ) unde f1(t) este o functie continua si cu derivata
marginita in origine. Atunci
df df1
+ f ( 0 + ) f ( 0) ( t )
=
dt
dt
178
si
df
df
lim L = lim 0 1 e st dt + f (0 + ) f (0 )] 0 ( t )e st dt [
s dt s
dt
1
=
=0
= f (0 + ) f ( 0 )
P( s)
Q( s)
Teoremele lui Heaviside arata cum se calculeaza functia original f(t)=L-1 {F(s)}.
Prima teorema a dezvoltarii Presupunem ca F(s) are polii simpli s1, s2, ...sm
(solutiile lui
Q(s)=0) adica
F( s) =
P( s)
( s s1) ( s s2 )...( s sm )
simple:
F( s) =
C1
C2
C
+
+ ...+ m
s s1 s s2
s sm
unde C1, C2,..., Cm sunt niste constante. Pentru a determina Ck, se scrie:
C
( s s ) F ( s ) = C + ( s s ) i
k
k
k i ss
C
P( s)
= C + ( s s ) i s = s de unde rezulta
k
k i ss
k
(s s k ) R(s )
i
Q( s)
P( s )
P( s )
k dar R( s ) = Q' ( s ). Deci F ( s ) = m
k 1
C =
k R( s )
k
k
k =1 Q' ( s k ) s s k
k
(s sk )
1
ss
m P( s k ) sk t
e
si atunci f (t ) =
k =1 Q' ( s k )
179
Aceasta relatie reprezinta prima teorema a dezvoltarii. In cazul in care exista un pol in origine deci
P( 0) P( sk ) sk t
P( s)
, aplicand aceeasi metoda se obtine functia original f ( t ) =
+
e
sQ( s )
Q( 0) 1 s Q'( s )
k
k
F ( s) =
P(s 1 )
Q' (s 1 )
si
P(s 1 *)
) . Suma termenilor corespunzatori
Q' (s 1 *)
perechii s 1, 2 este o marime reala; in continuare vom deduce o expresie a acestei sume care contine
numai termeni reali. Din fomulele precedente est eevident ca daca reziduul lui s1 este k1 atunci
reziduul lui s1* este k1*. Fie k1=a+jb. Rezulta :
k1
h *
2a (s + ) + 2b
2a (s +
= f 1, 2 (s)
=
+ 1
=
2
2
s s1 s s1 *
(s + ) +
(s + ) 2 + 2
Tinand deama ca L{sin t} =
si L{cos t} = 2
conform teoremei translatiei
2
s +
s + 2
2
P( s)
unde Q(s) are gradul mai mare sau egal decat P(s).
Q( s)
m
m
Presupunem ca Q(s) are radacini multiple astfel incat Q( s) = ( s s1 ) 1 ... ( s s r ) r
( s s1)
m
m
m1
1 F ( s ) = C ( s s ) m11 +...+ C
1 [...] deci C
+
(
s
s
)
F(s)
1, m1 = (s s 1 )
11
1
1m1
1
s = s1
Pentru a determina coeficientul C11 se deriveaza de m1 - 1 ori si se face limita pentru ss1.
Rezulta C 11 =
kq
(m k q)
1
m
{s s 1 1 F(s) s = s k . In general coeficientul Ckr este
(m 1)!
( m q)
1
( s s ) mk F ( s ) k
s= s
k
( m q )!
k
k
r r
q1 sk t 1
e
si functia original va fi f ( t ) = C t
( q 1)!
k =1 q=1 kq
180
10) Transformata Laplace inversa Daca transformata Laplace nu este o functie rationala de tipul
F( s) =
P( s)
si formulele lui Heaviside nu se pot aplica, atunci pentru calculul functiei original se
Q( s)
f (t) =
1 + j
st
0 j F( s) e ds
2j 0
Observatii :
i) unei ecuatii diferentiale liniare in x(t) ii corespunde o ecuatie algebrica in X(s)=L{x(t)} cu
coeficientii care depin de s, x(0-), x(0-),
ii) multe proprietati ale circuitelor liniare se pot evidentia mai bine cu ajutorul relatiilor
algebrice intre transformatele Laplace decat cu ajutorul ecuatiilor diferentiale ale circuitului
iii) determinarea solutiei analitice a ecuatiei algebrice si transformata Laplace inversa se fac mai
comod decat calculul solutiei analitice a ecuatiei diferentiale liniare
iv) daca circuitul are mai mult de patru elemente dinamice determinarea raspunsului circuitului
prin metode analitice cere efort substantial pentru un operator uman ; in acest caz se poate apela
la un produs software ca MATHEMATICA sau MAPLE5 capabil sa efectueze calcule analitice.
181
Rezistorul ideal are ecuatia de functionare u(t)=Ri(t) si daca U(s)=L {u(t)}, I(s)=L{i(t)}
atunci U(s)=RI(s). Factorul care inmulteste pe I(s) pentru a obtine pe U(s) se numeste impedanta
operationala Z ( s ) =
U ( s)
. La rezistorul ideal ZR(s)=R. Acestei relatii ii corespunde schema
I ( s)
echivalenta operationala
di( t )
ii corespunde ecuatia in transformate Laplace
dt
U(s)=L[sI(s)-i(0-)] sau U(s)=sLI(s)-(0-) unde i(0-) sau (0-) reprezinta conditia initiala la
momentul t=0- pentru curent sau flux magnetic. Pentru i(0-)=0 se defineste impedanta operationala
a bobinei Z L ( s) =
U ( s)
= sL. .Schema echivalenta operationala este:
I ( s)
relatiei i( t ) = C
du( t )
dt
transformatele Laplace I(s)=C[sU(s)-u(0-)] sau I(s)=sCU(s)-q(0-) unde u(0-) sau q(0-) este conditia
initiala la t=0- pentru tensiunea sau sarcina condensatorului. Pentru u(0-) =0 se defineste
182
di1
di
+M 2
u1( t ) = L1
dt
dt
u ( t ) = L di2 + M di1
2
2 dt
dt
183
U ( s) 1
=
. Schema echivalenta operationala a
I ( s) sC
Daca curentii nu ataca la fel bornele polarizate atunci in toate ecuatiile de mai sus M se inlocuieste
cu -M.
Se observa usor ca in cazul circuitelor cu conditii initiale nule schemele echivalente operationale
se obtin direct din schemele in complex inlocuind pe j cu s.
Ecuatiile unui circuit liniar in domeniul timpului se pot scrie cu metoda tabloului (vezi
capitolul 3)
0
T
A
0
v( t ) 0
0
A
0
1
0
u( t ) = 0 sau T( D) W( t ) = 0 .
us ( t )
M 0D + M1 N 0D + N1 i ( t ) us ( t )
unde:
- W(t) este vectorul necunoscutelor care cuprinde: potentialele nodurilor v(t), tensiunile si
curentii laturilor grafului u(t) si i(t),
- A este matricea de incidenta a laturilor la noduri iar AT transpusa acesteia,
- D=d/dt este operatorul de derivare,
- M0, M1, N0, N1 sunt matrice cu elemente constante in care apar parametri circuitului (R,
L, C, ...),
- us(t) este vectorul surselor independente din circuit (functii original).
Se aplica transformata Laplace acestui sistem de ecuatii si se obtin ecuatiile circuitului in
domeniul frecventei complexe s.
184
0
T
A
0
V( s) 0 0
0 0
1
0
U( s) = 0 + 0 sau T( s) W( s) = 0 + 0
Us ( s) U ( s)
M 0s + M1 N 0s + N1 I ( s) Us ( s) U ( s)
i
i
0
Algoritmul de analiza cu transformata Laplace a unui circuit liniar in regim variabil in timp
consta in :
- determinarea conditiilor initiale pentru bobinele si condensatoarele din circuit (L(0_) sau
iL(0_) si qC(0_) sau uC(0_)).
- construirea circuitului cu surse si impedante operationale format din schemele echivalente
operationale ale elementelor de circuit
- scrierea ecuatiilor pentru una dintre metodele cunoscute de la circuitele de curent continuu
sau de curent alternativ si calculul necunoscutelor Uk(s) si Ik(s).
- determinarea functiilor original uk(t) si ik(t) cu teoremele lui Heaviside.
Exemplul 1. In circuitul din fig.a la t=0 se inchide comutatorul K . Se da e(t) =2sint, uC (0- )=1 V.
Se cere sa se calculeze i(t) pentru t>0. Evident iL(0- )= 0 si schema echivalenta operationala este
data in Fig. b.
1
1
=
sC s
2
Z R = 1, L {2 sin t} = 2
s +1
Z L = sL = s,
185
ZC =
Rezulta I(s) =
1
2
1
(
) = I 0s (s) + I 0e (s) unde I0s(s) corespunde raspunsului dat de
Z(s) s 2 + 1 s
excitatie (la stare initiala nula) si I0e(s) corespunde raspunsului dat de starea initiala (la excitatie
nula) si Z(s)=s+1/s+1=
I 0s ( s) =
s2 + s + 1
. Descompunem in fractii simple prin identificarea coeficientilor:
s
2
s
As + B
Cs + D
=
+
sau 2s = ( As + B)( s 2 + s + 1) + ( Cs + D)( s 2 + 1)
2
2
2
2
s +1 s + s +1 s +1 s + s +1
( s 3 ) :0 = A + C
( s 2 ) :0 = A + B + D
(s) : 2 = A + B + C
(s 0 ) : 0 = B + D
t
4 2
3
Conform primei teoreme a dezvoltarii (poli complecsi) rezulta i 0s ( t ) = 2 sin t
e
sin
t.
2
3
Raspunsul la stare initiala nula are o componenta sinusoidala de pulsatia excitatiei si o componenta
sinusoidala
amortizata
de
pulsatia
3
2
(pulsatie
proprie
circuitului).
Similar
t
2 2
3
1
s
1
e
I 0e (s) =
=
si i 0e ( t ) =
sin
t
s s 2 + s +1
2
3
1 2
3 2
(s + ) + ( )
2
2
Raspunsul la excitatie nula are o componenta sinusoidala amortizata de pulsatia proprie a
circuitului. Raspunsul complet este
t
3
i( t ) = i 0s ( t ) + i oe ( t ) = 2 sin t
e 2 sin
t
2
3
6
Termenul 2sint este componenta de regim permanent (care ramane cand t) iar termenul
t
3
e 2 sin
t este componenta de regim tranzitoriu care practic dispare pentru t>5=10s.
2
3
6
186
Rezulta ca daca conditiile initiale corespund regimului permanent (care in acest caz este
sinusoidal) raspunsul contine numai aceasta componenta. Aceasta proprietate este valabila
indiferent de metoda prin care se determina raspunsul. Presupunem ca se urmareste determinarea
raspunsului in regim periodic (permanent) printr-o metoda numerica. Daca se porneste de la
conditii initiale oarecare trebuie sa se parcurga mai multe perioade ale excitatiei pana la disparitia
componentelor tranzitorii, iar daca se porneste de la conditiile initiale corespunzatoare regimului
permanent este suficient sa se parcurga o singura perioada a excitatiei. Deci cunoscand conditiile
initiale corespunzatoare regimului permanent se poate reduce foarte mult efortul de calcul.
Exemplul 2 In circuitul din figura la t=0 se inchide comutatorul k. Se da uC2 (0 ) = 2 V. Pentru
t<0 se considera regimul permanent. Se cere:
1 (0 _) = 1 1 + 1 1 = 2Wb
2 (0 _) = 1 1 + 1 1 = 2Wb
u C (0 _) = 1V
1
187
2
1
1
2
1
UAB0(s) = I 1= s =
ZAB0 = s =
1 s +1
1
1+
1+ 1+ s
s
s
Circuitul devine
1
s
Scriem ecuatiile curentilor ciclici:
2
1
1 2
1
2
I2 ( + s +
) = + 2
s
s+1 s s
s
s+1
I1 =
Rezulta I 2 =
2s 3 s 2 + s + 2
s( s 3 + s 2 + 3s + 2)
si U( s) =
1
2
2s 4 + 4s 3 + 5s 2 + 5s + 2
I +
=
s + 1 2 s + 1 s( s + 1)( s 3 + s 2 + 3s + 2)
Circuitul are patru elemente dinamice. Se vede clar ca determinarea unei formule analitice pentru
u(t) presupune calcule complicate incluzand rezolvarea exacta a ecuatiei s 3 + s 2 + 3s + 2 =0.
20. u()= lim sU( s) = 1V . u() este solutia de regim permanent (curent continuu) si se poate
s 0
calcula in circutul echivalent
Rezulta u()=1.1=1 V
Din sistemul de ecuatii in domeniul frecventei complexe s rezulta vectorul necunoscutelor
0
0
1
1
W ( s ) = T ( s ) 0 + T ( s ) 0
U i ( s )
U s ( s )
si in domeniul timp w( t ) = w1( t ) + w2 ( t ) unde w1(t) este solutia corespunzatoare conditiilor
initiale nule, w2(t) este solutia corespunzatoare surselor independente pasivizate, iar w(t) este
raspunsul complet. Deci raspunsul complet se poate scrie ca suma dintre raspunsul la stare initiala
188
nula si raspunsul la excitatie nula. La acelasi rezultat se ajunge si daca se aplica teorema
superpozitiei.
7.3.4.2.Raspunsul la excitatie nula. Frecventele naturale
Fie un circuit liniar cu solutie unica cu sursele independente pasivizate (us(t)=0) deci toate
tensiunile si toti curentii se datoreaza conditiilor initiale, respectiv energiei inmagazinate la t=0- in
condensatoarele si bobinele circuitului. Sistemul omogen de ecuatii algebrice si diferentiale asociat
circuitului in care us(t)=0.este T ( D )W ( t ) = 0 . Se cauta solutii ale acestui sistem de forma
w( t ) = W0 e t unde W0 este o constanta reala si este un numar complex.. Inlocuind W0et in
sistemul de ecuatii si deoarece et 0 pentru orice t0 se obtine T ( )W0 = 0 . Acest sistem liniar
de ecuatii algebrice are o solutie nenula W0 daca si numai daca det[T ( )] = 0
Polinomul P( )=det[T()] se numeste polinomul caracteristic al circuitului si radacinile
lui se numesc frecventele
daca si numai daca este o frecventa naturala a circuitului respectiv. Intr-adevar daca exista o
solutie w(t) de aceasta forma, atunci det[T()]=0 si rezulta ca W00 si este o frecventa naturala.
t
Mai inainte am aratat ca orice solutie a acestui circuit are forma Woe
naturala. Daca circuitul are un raspuns de forma W0e1t se spune ca acesta opereaza in modul
corespunzator frecventei naturale 1
Ecuatiile metodei tabloului cu Us(s)=0, sunt
189
T( s) W( s) = 0
U ( s)
i
unde T(s)=T0+sT1 si matricele T0, T1, sunt constante.
Daca 1, 2,..., sunt frecventele naturale ale circuitului (radacinile simple ale ecuatiei
det[T(s)]=0) atunci aplicand regula lui Cramer sistemului de ecuatii al circuitului si descompunand
in fractii simple se obtine pentru o componenta Wk(s) a lui W(s) expresia:
t
v
k1
k2
kv
si respectiv wk ( t ) = k j e j
Wk ( s ) =
+
+...+
s 1 s 2
s v
j =1
Unei radacini 1 de ordin de multiplicitate m1 ii corespunde, conform teoremei a doua a
t
dezvoltarii, termenul P1,m11 ( t ) e 1 unde P1,m11 ( t ) este un polinom de timp de gradul m1-1.
t
v
Deci, in general wk ( t ) = P j ,mj 1( t ) e j
j =1
Se spune despre un circuit liniar ca este exponential stabil daca toate frecventele lui
naturale au partea reala strict negativa. Modurile corespunzatoare acestor frecvente naturale sunt
moduri stabile. Un circuit de acest tip are proprietatea ca raspunsul la excitatie nula w(t)0 cand
t pentru orice valori ale conditiilor initiale (toate variabilele circuitului tind catre zero cand
t).
unde
U s ( s) = 0
I ( s)
i
190
si I j ( s) =
cofactor[det T( s)]
I i ( s) = ji ( s) I i ( s)
det T( s)
unde ji(s) este o functie de circuit si anume castigul ( factorul de transfer sau amplificarea) in
curent.
Similar se pot defini si alte functii de circuit :
U j ( s)
- castigul (factorul de transfer sau amplificarea ) in tensiune : ji ( s ) =
U i ( s)
- impedanta de transfer : Z ji ( s ) =
- admitanta
de transfer : Y ji ( s ) =
U j ( s)
Ii ( s)
si impedanta de intrare
Z jj ( s ) =
U j ( s)
I j ( s)
I j ( s)
I j ( s)
si admitanta de intrare Y jj ( s ) =
U i ( s)
Uj( s )
H ( s) =
Deoarece elementele lui T(s) sunt polinoame de gradul intai in s cu coeficienti reali rezulta
ca H(s) este o fractie rationala cu coeficienti reali.
Radacinile lui Q(s)=0 se numesc poli ai lui H(s) si radacinile lui P(s)=0 se numesc zerouri
ale lui H(s). Polii lui H(s) sunt frecvente naturale ale circuitului. Nu toate frecventele naturale sunt
poli ai oricarei functii a circuitului respectiv pentru ca anumiti factori comuni care apar in Q(s) si
P(s) pot sa dispara prin simplificare.
Daca marimea de intrare este functia impuls unitar (t) pentru care L{(t)}=1 atunci:
x ( s)
j
H ( s) =
= x j ( s) x ( s) =1
ji
x ( s)
i
i
Asa cum s-a aratat in paragraful 7.2. produsul de convolutie in domeniul timpului este
} si
cu F1 ( s) = L f1 ( t )
F2 ( s) = L f 2 ( t ) .
este raspunsul circuitului in stare initiala nula la impuls Dirac unitar. Deci utilizand integrala de
convolutie rezulta x j ( t ) = 0t h( t ) x i ( )d = h( t ) x i ( t ) adica raspunsul la stare initiala nula
este convolutia dintre h(t) si marimea de intrare.
7.5.2.Memoria circuitului
Raspunsul unui circuit liniar exponential stabil este format din raspunsul la conditiile
initiale (la excitatie nula) xjo(t) si raspunsul la excitatie (la stare initiala nula) xje(t). xjo(t) este de
s t
forma Pm ( t )e k unde sk sunt frecventele naturale, mk este ordinul de multiplicitate al lui sk
k k
si Pm ( t ) este un polinom de timp de gradul mk-1. Deoarece k = Re( s k ) < 0 am aratat ca
k
x jo ( t ) 0 cand t deci dupa un timp mai mare decat 5max ( max =
je
min
si
min
x jo ( t ) = 0 . Pe de alta parte
t
( t ) = h ( t ) x ( t ) = 0 h( t ) x i ( ) d unde h(t-) este o functie original. In consecinta h(ti
)=0 pentru t-<0 si h (t-) scade exponential cand (t-). Deci, exista o valoare m astfel incat
in afara intervalului [t-m, t] produsul h(t-)xi() este neglijabil, deci valorile lui xi() dinainte de
momentul t-m nu influenteaza pe xje(t).
192
Fie un circuit liniar invariant in timp si exponential stabil excitat cu o singura sursa
independenta sinusoidala xi(t) conectata in circuit la t=0. Raspunsul in regim permanent se
defineste ca limita raspunsului cand t. Se considera ca xi(t)=Xicost=Re{Xiejt}. Raspunsul
complet este suma dintre raspunsul la excitatie nula xjo(t) si raspunsul la stare initiala nula xje(t).
Raspunsul la excitatie nula este, asa cum s-a aratat
s t
x jo ( t ) = Pmk ( t ) e k si , deoarece Re( s k ) < 0 lim x jo ( t ) = 0
t
k
Calculam xji(t) cu teorema convolutiei
t
t
j ( t )
x ji ( t ) = 0 h( ) x i ( t ) d = 0 h( ) Re X i e
d
j
jt
j
j t
x ji ( t ) = Re{[ h( ) X i e
d e
d ] e
}
h( ) X i e
t
0
j t
= Re X e jt H ( j ) . Daca
Primul termen al acestei sume se poate scrie Re e
X H ( s)
i
s= j
=e
j t
j
jt
lim X h( ) e
d e
= 0.
i
t t
i) Daca sunt mai multe surse sinusoidale de aceeasi pulsatie se poate aplica teorema
superpozitiei (circuitul fiind liniar) si rezulta ca raspunsul complet pentru t este sinusoidal.
Acest raspuns in regim permanent (pentru t) nu depinde de starea initiala a circuitului. In acest
fel se justifica calculul in complex (vezi capitolul 4) care are drept rezultat numai raspunsul in
regim permanent.
193
ii) Daca circuitul are o singura frecventa naturala cu Re sk>0 demonstratia nu este valabila
si nu se obtine regimul permanent sinusoidal.
iii) Nu s-a facut nici o presupunere asupra formei lui h(t), rezultatul fiind valabil pentru
clasa mai larga a circuitelor cu frecvente naturale numai in semiplanul stang (incluzand, de
exemplu, circuitele cu parametri distribuiti).
194