Notiuni generale de termodinamica

1. NOTIUNI GENERALE DE TERMODINAMICA

Termotehnica s-a dezvoltat n prima jumatate a secolului XIX ca urmare a studierii
masinilor de forta cu aburi si a fenomenelor termice ce au loc n natura. Practic, se ocupa cu
producerea, transportul, transformarea si utilizarea caldurii n masini si instalatii termice, precum si
cu studierea proceselor care au loc n aceste instalatii, procese care se produc cu schimburi de
energie.
Termodinamica studiaza proprietatile termice ale corpurilor n conditii de echilibru
energetic, precum si procesele care conduc la stabilirea starilor de echilibru.
Termotehnica reprezinta deci, aplicarea termodinamicii n tehnica, studiul fenomenelor
facndu-se cu ajutorul legilor generale ale termodinamicii.
Legile generale care stau la baza termodinamicii sunt reprezentate de:

principiul zero al termodinamicii, care stabileste conditiile de echilibru termic

ntre mai multe sisteme care interactioneaza;

principiul nti al termodinamicii, care exprima echivalenta formelor de energie si

conservarea acesteia;

principiul al doilea al termodinamicii, care precizeaza sensul spontan de

transformare a energiei si entropiei sistemelor;

principiul al treilea al termodinamicii, care enunta imposibilitatea atingerii

punctului de zero absolut (anularea entropiei la temperatura de zero absolut).

1.1. Sistem termodinamic

Studiul termodinamic al unui corp ia n considerare corpul izolat fata de mediul exterior.
Sistemul termodinamic este compus din mai multe corpuri termodinamice avnd un numar
foarte mare, dar finit, de particule cu proprietati diferite, aflate n interactiune mecanica sau
termica. Limitele sistemului termodinamic pot fi pereti solizi (peretii unei masini termice), sau
suprafete imaginare (suprafete perpendiculare pe axa unei conducte prin care circula un fluid).
Ansamblul corpurilor din afara limitelor constituie mediul exterior.
Sistemele termodinamice se clasifica n:
-

omogene - sunt sistemele n interiorul carora proprietatile variaza continuu de la un loc

la altul (de exemplu amestecurile de gaze, solutiile lichide si solide, etc.);

Termodinamica

eterogene- sunt sistemele formate din mai multe corpuri omogene din punct de vedere
fizic, astfel ca, n interiorul acestor sisteme exista discontinuitati n variatia proprietatilor
(de exemplu sistemele formate din apa si gheata sau apa si vapori, etc.).

Dupa proprietatile limitelor sistemului se deosebesc :

-

sistem termodinamic nchis cnd nu exista transport de substanta ntre sistem si mediul
exterior; masa sistemului ramne constanta chiar daca se schimba volumul, presiunea
sau temperatura (de exemplu un gaz nchis ntr-un cilindru);

sistem termodinamic deschis la care anumite parti ale limitelor sunt suprafete
imaginare, curenti de substanta putnd patrunde sau parasi sistemul (de exemplu un
curent de fluid care curge printr-o turbina).

n functie de schimbul de energie dintre sistem si mediul exterior se deosebesc:

-

sistem termodinamic izolat care nu schimba cu mediul exterior nici caldura si nici lucru
mecanic;

sistem termodinamic rigid daca ntre ele si mediul exterior are loc numai schimb de
caldura dar nu si de lucru mecanic;

sistem termodinamic adiabat n cazul n care nu are loc schimb de caldura, sistemul
schimbnd doar lucru mecanic.

1.2. Stare de echilibru termodinamic

Starea energetica a unui sistem termodinamic este determinata prin natura, masa si
energia corpurilor componente, de conditiile lui interioare si de cele ale mediului exterior.
Starea de echilibru termodinamic a unui sistem este atunci cnd, aflndu-se n conditii
exterioare invariabile (presiune, temperatura), conditiile lui interioare nu se modifica, adica
proprietatile macrofizice ale sistemului ramn constante n timp.
Conditiile starii de echilibru termodinamic sunt exprimate prin doua postulate fundamentale,
astfel:
Postulatul I al termodinamicii denumit si postulatul general al termodinamicii un sistem
izolat ajunge ntotdeauna n timp, ntr-o stare de echilibru termodinamic intern si nu poate iesi din
aceasta stare de la sine (fara modificarea parametrilor de stare externi);
Postulatul al doilea al termodinamicii denumit si principiul zero al termodinamicii. Acest
postulat precizeaza proprietatile sistemului aflat n stare de echilibru termodinamic.
O prima formulare generala a acestui postulat este:
Orice marime de stare a unui sistem aflat n conditii de echilibru termodinamic poate fi
determinata n functie de parametrii de stare externi ai sistemului si de o marime ce caracterizeaza
starea interioara a sistemului, numita temperatura.
O alta formulare a postulatului al doilea al termodinamicii este:
Doua sisteme termodinamice aflate n echilibru termic cu al treilea sistem, se gasesc n
echilibru termic ntre ele.

Notiuni generale de termodinamica

1.3. Parametri de stare

Marimile macrofizice cu ajutorul carora se poate preciza starea de echilibru termodinamic a
unui sistem se numesc parametrii de stare
Parametrii de stare se mpart n doua categorii:
-

parametrii fundamentali sunt marimile fizice direct masurabile cum ar fi presiunea (p),
volumul (V) si temperatura (T);

parametrii calorici sunt marimi fizice care nu se pot masura direct; acestia sunt functii
de parametrii fundamentali, adica energia interna (U), entalpia (H) si entropia (S).

Parametrii de stare pot depinde sau nu de masa sistemului si din acest punct de vedere
se pot clasifica n:
-

parametrii intensivi care nu depind de masa (m) a sistemului (p si T);

parametrii extensivi atunci cnd sunt functii de masa sistemului (V, U, H si S).

Pentru parametrii extensivi se definesc parametrii specifici (marimi specifice):

V
U
H
S
; u= ; h=
si s = .
m
m
m
m
Experimental s-a stabilit ca parametrii de stare nu sunt independenti. Legatura ntre
v=

parametrii fundamentali este o functie:

f ( m, p,V ,T ) = 0 ;

(1.1)

care reprezinta ecuatia caracteristica de stare. n cazul n care masa sistemului este 1 kg , ecuatia
devine:
f ( p ,V ,T ) = 0 .

(1.2)

Exista si ecuatii calorice de stare care exprima dependenta ntre marimile calorice si cele
fundamentale cum ar fi:
f ( u ,v ,T ) = 0 si f ( h, p,T ) = 0 .

(1.3)

Explicitnd una din marimi obtinem legile de variatie ale acestora la starea de echilibru:
v = v ( p,T ); p = p( v ,T ); T = T ( p ,v ); u = u( v ,T ) h = h( p,T ) si s = s( p, v ).

(1.4)

care poarta numele de functii de stare. Ele sunt independente de succesiunea transformarilor prin
care sistemul a ajuns la starea respectiva.
Matematic, o functie de stare este diferentiala totala. Astfel, o transformare infinit mica prin
care un fluid trece de la o stare initiala definita de parametrii

(p ,v ,T )

la una nvecinata

caracterizata prin (p + dp , v + dv , T + dT ) este caracterizata prin variatiile de volum specific dv si

de presiune dp obtinute prin diferentierea primelor doua functii din relatia (1.4):
v
v
dv = d p +
dT ;
T p
p T

.
p
p
dp = dv +
dT
v T
T v
Explicitnd diferentiala lui dp din prima relatie din (1.5), rezulta:

(1.5)

Termodinamica

1
T p
(1.6)
dp =
dv
dT .
v
v
p
p
T
T
Identificnd exponentii lui dv si dT din relatiile (1.5) si (1.6), rezulta conditiile de

echivalenta:
p v
= 1;
v T p T
p v
v

=
; .
T v p T
T p

(1.7)

v p T


= 1
p T T v v p
ntr-o interpretare integrala, variatia unei marimi de stare la trecerea de la o stare de

echilibru la alta depinde numai de starea initiala si finala:

2

v = dv = v 2 v1 ;

(1.8)

dv = 0 .

(1.9)

sau:

Relatiile sunt valabile pentru toate marimile de stare.

1.4. Diferentiala totala exacta
Se numeste diferentiala totala exacta a unei functii f (x , y ) , o suma de forma:
f
f
(1.10)
df = dx + dy = Xdx + Ydy .
x y
y x
Derivatele partiale sunt luate cu conditia ca marimea de la indice sa fie constanta. Folosind

teorema inversarii ordinei de derivare la calculul derivatelor partiale (derivatele mixte nu depind de
ordinarea n care se face derivarea):
2f
2f
=
.
xy yx
rezulta conditia necesara si suficienta ca df sa fie o

(1.11)

diferentiala totala exacta:

A
1

X
Y

=
.

x x y
n acest caz pentru un ciclu arbitrar:
df = 0 .

2
B

(1.12)

(1.13)

adica

V
Fig. 1.1. Reprezentarea unui
ciclu n diagrama p V .

df = df (integrala nu depinde de drum).

1
1
( A ) (B)

(1.14)

Notiuni generale de termodinamica

1.5. Coeficienti termodinamici

Derivatele partiale din relatia (1.7) au semnificatii fizice simple si reprezinta coeficientii
termodinamicii ai corpurilor
Principalii coeficienti termodinamicii sunt:
-

coeficientul de dilatare termica liniara l pentru corpurile solide se defineste ca fiind

variatia relativa a lungimii pentru fiecare grad de crestere a temperaturii:
1 dl 1
(1.15)
.
l dT K
coeficientul de compresibilitate izocora (elasticitate termica) reprezinta variatia
l =

presiunii corpului, raportata la presiunea initiala, odata cu variatia temperaturii, daca

volumul este mentiunut constant:
1 p 1
.

p T v K
coeficientul real de dilatare volumica
=

(1.16)
- reprezinta variatia volumului corpului,

raportata la volumul initial, ncalzit cu dT la presiune constanta:

1 v 1
(1.17)
.

v T p K
La corpurile solide omogene = 3 l , iar pentru gazul perfect aflat n conditii fizice normale
=

1
= 0.366 10 2
273 .15

1
K .

Pentru o crestere finita de temperatura T , careia i corespunde o crestere finita de volum

v , se defineste coeficientul mediu de dilatare volumica:

1 v 1
(1.18)
.
v T K
- coeficientul de compresibilitate izotermica caracterizeaza proprietatea corpului de a-si
=

modifica volumul odata cu modificarea presiunii, daca temperatura se mentine constanta:

1 v
1 dv
(1.19)
= =
.
v p T
v dp
Substituind expresiile de definitie din relatiile (1.16), (1.17) si (1.19), rezulta relatia de

interdependenta a coeficientilor termodinamici:

= p .

(1.20)

Pentru a putea compara proprietatile macroscopice ale corpurilor (n special al gazelor) n

aceleasi conditii de presiune si temperatura si pentru a permite ordonarea starilor de echilibru
termodinamic se defineste starea termodinamica ca stare de referinta, numita stare normala.

[ ]

Astfel, starea normala fizica se defineste prin temperatura t N = 0 o C

(TN

= 273.15 [K ]) si

N
presiunea pN = 760 [mmHg] = 101325 2 . Masa de gaze care ocupa un volum de 1 m 3 n
m

Termodinamica

conditiile starii normale fizice, adica la presiunea pN si temperatura TN , constituie o unitate de

masura si poarta numele de metru cu normal mN3 .

[ ]

n stare normala tehnica, temperatura are valoarea t n = 20 o C

kgf
presiunea pn = 1 2 = 98100
cm

(Tn

= 293 .15 [K ]) si

N
m2 .

1.6. Transformare termodinamica de stare

Transformarea termodinamica de stare reprezinta trecerea unui sistem dintr-o stare de
echilibru n alta, atunci cnd se modifica conditiile exterioare ale acestuia, provocndu-se astfel un
schimb de energie. Prin urmare, transformarea de stare este un proces de trecere de la o stare de
echilibru la alta prin parcurgerea unei succesiuni ordonate de stari, caracterizate prin valori precise
ale marimilor de stare.
Sistemul care parcurge o transformare termodinamica este denumit agent termic, agent
evolutiv sau agent de lucru.
Transformarile sunt cvasistatice daca toti parametrii de stare variaza din punct de vedere
fizic infinit de lent, astfel nct sistemul se afla tot timpul n stare de echilibru.
n figura 1.2., ntre starea initiala 1 si cea finala 2 , sistemul trece
p

printr-o infinitate de stari de echilibru. Teoretic, procesul

cvasistatic 1 2 dureaza un timp infinit, pentru a-si pastra starile
intermediare n echilibru termodinamic.
Transformarile necvasistatice sunt acele transformari n

urma carora sistemul termodinamic trece dintr-o stare initiala de

V

echilibru ntr-o stare finala de echilibru, fara a trece succesiv prin

Fig. 1.2. Reprezentarea

unui proces cvasistatic n
diagrama p V .

stari intermediare de echilibru.

Transformarea se numeste ciclica atunci cnd starea
finala a sistemului termodinamic coincide cu starea initiala, dupa

parcurgerea unor stari intermediare diferite (figura 1.3).

p

1
V

Fig. 1.3. Procese ciclice n diagrama p V .

Transformare termodinamica reversibila este transformarea parcursa n ambele sensuri
astfel nct sistemul sa treaca prin aceleasi stari intermediare de echilibru;

Notiuni generale de termodinamica

Transformare termodinamica ireversibila este transformarea care se desfasoara ntr-un

anumit sens si nu se poate rentoarce de la sine (n sens opus) fara consum energetic din exterior.
n

natura

se

produc

numai

procese

termodinamice

ireversibile.

Transformarile

necvasistatice sunt transformari ireversibile. Comparnd procesul real cu cel reversibil se pot
stabili posibilitatile de a mari eficacitatea procesului, si anume:
-

numai n procesele reversibile, cnd sistemul se gaseste n fiecare moment n stare de

echilibru, parametrii termodinamici devini omgeni si devine posibila efectuarea
calculelor termodinamice;

numai procesele reversibile pot fi reprezentate grafic, deoarece pentru un sistem care
efectueaza un proces ireversibil starea de echilibru se transforma ntr-un domeniu
nedeterminat.

1.6. Temperatura si presiunea

Temperatura este o marime de stare intensiva ce masoara starea termica a sistemului
data de agitatia termica a moleculelor.
Conceptul de temperatura a aparut pe baza senzatiei de rece si cald a corpului omenesc
care a sesizat diferenta dintre ele. Aceasta marime este introdusa de principiul zero al
termodinamicii.
Maxwell (1891) arata ca daca doua corpuri A si B sunt fiecare n echilibru termic cu al
treilea corp C, ele sunt de asemenea n echilibru termic. Acest enunt constituie de fapt principiul
zero al termodinamicii (tranzitivitatea echilibrului termic).
Marimea de stare care determina transferul ntre dou corpuri de energie termica se
numeste temperatura.
Temperatura este proprietatea care indica directia de transfer a energiei; daca energia
trece de la A la B spunem ca A are temperatura mai mare dect B ( directia transferului de
energie):

Fig. 1.4. Directia transferului de energie.

Daca nu are loc nici o schimbare cnd cele doua obiecte A si B sunt n contact termic
atunci A si B sunt n echilibru termic.
Aparatele pentru masurarea temperaturii (termometrele) se bazeaza pe variatia, cu temperatura, a
unor proprietati ale corpurilor termometrice (dilatarea liniara si volumica). Termometrele sunt

Termodinamica

prevazute cu o scara de temperatura, pentru a putea indica direct valoarea numerica a

temperaturii masurate.
Etalonarea termometrelor si adoptarea unor scari de temperatura au ridicat foarte multe
probleme cercetatorilor. Dupa traditie, etalonarea a constat n acceptarea a doua stari ale
termometrului usor de reprodus: urmnd o sugestie facuta de Newton n 1701, si anume ca
intervalul dintre punctul de nghet al apei si temperatura corpului omenesc sa reprezinte 12 grade
pe scara, starile cel mai adesea utilizate au fost echilibrul termic al unui amestec de apa+gheata la
presiunea atmosferica si echilibru termic al unei cantitati de apa care fierbe la aceeasi presiune.
Aceste scari de temperatura traditionale (Fahrenheit 1, Raumur2, Celsius3) sunt bazate pe
consennsul a doua puncte de referinta, masuratorile de temperaturi nregistrate fiind denumite
temperaturi empirice.
Puncte de referinta
Scara

[ F]
Raumur [ R]
Celsius [ C ]
o

Fahrenheit

Punctul de topire al ghetii t1

Punctul de fierbere al apei t 2

32

212

80

100

Scarile de temperatura folosite n zilele noastre sunt bazate pe conceptul de temperatura

termodinamica. Astfel, scara termodinamica de temperatura (Kelvin, Rankine), definita pe baza
principiului al doilea al termodinamicii, are originea n punctul zero absolut (la care nceteaza
miscarea moleculelor).
Scara internationala de temperatura a fost adopata la Conferinta Generala asupra
Greutatilor si Masurilor n anul 1933 si completata n anii 1948 si 1960 si se defineste prin sase
puncte fixe de temperatura (la presiunea de 101325 [Pa]) carora li s-au atribuit urmatoarele valori
numerice:

Temperatura de echilibru ntre oxigenul lichid si vapori de oxigen (punctul de

182 .97

fierbere a oxigenului):

Temperatura de echilibru ntre gheata, apa lichida si vapori de apa (punctul

0.01

[ C]
o

[ C]
o

Gabriel Daniel Fahrenheit (1686 1736) s-a nascut la Gdansk si este inventatorul termometrului cu mercur
n vas de sticla (1714). Acesta a stabilit valoarea 0 pentru nivelul de mercur corespunzator starii de echilibru
a unui amestec de gheata si sare obisnuita, si valoarea 96 pentru nivelul corespunzator temperaturii corpului
omenesc. El a constatat ca pe acceasi scara, punctele de nghet si de fierbere ale apei corespund valorilor
32 respectiv 212.
2
Ren Antoine Ferchault de Raumur (1623 1757) fizician, inginer si naturalist. Este inventatorul
termometrului cu alcool (1731) si a scarii de temperatura Raumur , pe care punctul de nghet al apei este
de 0 grade, iar punctul de fierbere este de 80 grade. De-a lungul carierei sale s-a ocupat si de studiul rurilor
ce contin aur, minelor de turcoaze, padurilor, insectelor, portelanurilor chinezesti, sticlei opace, compozitiei si
fabricarii fierului si otelului.
3
Anders Celsius (1701 1744) profesor de astronomie la Universitatea din Uppsala, a propus n 1742 scara
n centigrade, pe care nghetul si fierberea apei la presiunea atmosferica se produc la 0 grade respectv 100
grade.

Notiuni generale de termodinamica

triplu al apei):

Temperatura de echilibru ntre apa lichida si vaporii ei (punctul de fierbere al

apei):

Temperatura de echilibru ntre sulful lichid si vaporii de sulf (punctul de

fierbere al sulfului):

Temperatura de echilibru ntre argintul solid si argintul lichid (punctul de

solidificare al argintului):

Temperatura de echilibru ntre aurul solid si aurul lichid (punctul de solidificare

+ 100

[ C]
o

[ ]

+ 444. 60 o C

[ ]

+ 960.80 o C

[ ]

+ 1063 .00 o C

al aurului)

Celsius

Kelvin

Fahrenheit

100

373.15

212.0

671.67

Punctul de fierbere
al apei la 1 atm

0.01

273.16

32.02

491.69

Punctul de triplu
al apei

Zero absolut

1K sau 1 C

-273.15

Rankine

1R sau 1 F

-459.67

Fig. 1.5. Scarile de temperatura.

Cele patru scari (figura 1.5) stabilite la a zecea Conferinta Generala asupra Greutatilor si
Masurilor (1954) se bazeaza pe un singur punct de referinta, si anume punctul triplu al apei. Pe
scara Kelvin, valoarea numerica stabilita pentru acest punct este 273.16 sau 491.69 pe scara
Rankine.
Relatiile dintre diferitele temperaturi termodinamice sunt:

[ ]

[ ]

T [K ] = T o C + 273 .15 sau T o C = T [K ] 273. 15 .

[ ]

T oF =

[ ]

[ ]

9 o
5
T C + 32 sau T o C = T
5
9

[ ]

[[ F ] 32]
o

(1.21)
(1.22)

T [R ] = T o F + 459 .69 sau T o F = T [R] 459 .69

[ ]

(1.23)

T [R ] = 1.8T [K ] .

(1.24)

Dimensiunea relativa a diviziunilor acestor scari este de asemenea pusa n evidenta n

figura 1.4:

Termodinamica

1R sau 1o F =

5
(1K sau 1oC ) .
9

(1.25)

Presiunea se defineste ca fiind raportul dintre forta normala F si aria suprafetei pe care se
exercita aceasta forta:
p=

F
A

(1.26)

Presiunea exercitata de o coloana de fluid de naltime h asupra bazei sale este p = gh ,

n care este densitatea fluidului.

Unitatea de masura a presiunii n Sistemul International este N / m 2 , denumita si Pascal

[Pa ]. Multiplii pascalului sunt:
- kilopascalul: 1 kPa = 10 3 Pa (denumit si piez );
1 MPa = 10 6 Pa .

- megapascalul:

Des utilizat, cu precadere n aplicatiile tehnice, este barul prescurtat bar : 1 bar = 10 5 Pa .
kgf
O alta unitate de masura utilizata n tehnica este
(atmosfera tehnica at ), definita de raportul:
cm 2
1

kgf
= 1 at = 9 .80665 10 5 [Pa ]
cm2

(1.27)

Pentru definirea starii fizice normale se utilizeaza atmosfera fizica, prescurtata atm .
1 atm = 101325 5 Pa = 760 mmHg (torr)

(1.28)

Relatiile de legatura ntre diferite unitati ale presiunii sunt redate n tabelul urmator:
Pa

bar

1 Pa (N/m 2)

10-5

1 bar

105

atm

torr

0.102

1.02105

0.98710-5

750.06210-5

10200

1.02

0.987

750.06

10

0.96810

73610-4

1 kgf / cm2 (1 at) 98100

0.981

104

0.968

736

1atm(760 torr)

101325

1.013

10330

1.033

760

1 torr (1 mmHg)

133.32

133.3210-5

13.6

0.00136

0.00132

9.81

-5

kgf/cm 2

9.8110

1 kgf /m

kgf/m 2

-4

-4

n functie de unitatile de masura utilizate se pot definii doua tipuri de presiuni, si anume:
-

presiunea absoluta:

presiunea care are ca nivel de referinta presiunea vidului

absolut, zero ; astfel, ca marime absoluta presiunea este o
marime ntotdeauna pozitiva.

- presiunea relativa:

presiunea care are ca nivel de referinta pe cea atmosferica n

locul n care se efectueaza masurarea.

Relatia de legatura dintre cele doua presiuni este:

pabs = patm + prel

(1.29)

Notiuni generale de termodinamica

n cazul n care pabs < patm presiunea relativa se mai numeste si presiune vacuummetrica,
dupa numele aparatului utilizat la masurarea ei sau depresiune si ca valoare este negativa, fapt
evidentiat si de aparatul de masura.
n cazul n care pabs patm presiunea relativa se mai numeste si presiune manometrica sau
suprapresiune si are o valoare pozitiva.
Suprapresiune

Depresiune

Presiune atmosferica
pvac

p rel
pabs

patm
pabs
Vacuum absolut

p atm
Vacuum absolut

Pabs = 0

Fig. 1.6. Relatia ntre presiunile absoluta, atmosferica si relativa.

Aplicatia nr. 1
Cte grade absolute reprezinta temperatura de 20 grade Celsius, 550 grade Rankine si 325 grade
Fahrenheit.
Rezolvare:

[ ]

T [K ] = T o C + 273 .15 = 20 + 273 .15 = 293 .15 ;

T [R ] = 1.8T [K ] ; T [ K ] =

T [K ] =

5
T
9

1
1
T[ R] =
550 = 305 .56 ;
1.8
1.8

[[ F ] 32 ] + 273.15 = 59 [325 32] + 273.15 = 435. 93

o

Aplicatia nr. 2
Ce presiune produce pe Pamnt un tanc de 10 tone, daca fiecare din cele doua senile are
lungimea de 5 m si latimea de 80 cm?
Rezolvare:
n Sistemul Intenational: 10 [tone] = 10000 [kg]; l=80 [cm]=0.8 [m].
Se calculeaza suprafata celor doua senile. Tancul apasa pe Pamnt cu o forta egala cu greutatea:
S = 2Ll = 25 0.8 =8 [m 2].
Se calculeaza greutatea:
G=mg=100009.81=98100 [N].
Se calculeaza presiunea:
p=

F G 98100
= =
= 12262 .5
S S
8

N
m2 .

Termodinamica

Aplicatia nr. 3
Cu ce forta trebuie sa se actioneze pe o suprafata patrata cu latura 20 cm pentru a produce o
presiune 5 kPa?
N
n Sistemul International: L=20 [cm]=0.2 [m], p=5 [kPa]=5103 2 .
m

Se calculeaza suprafata:
S=L2 = 0.22=0.04 [m 2].
Se calculeaza forta:
p=

F
F = p S = 5000 0 .04 = 200 [N ]
S