Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Perioada Razboiului Rece234
Perioada Razboiului Rece234
1.
Rzboiul rece sau lumea ntre o pace ratat i un razboi nedeclarat (1945-1990)
3
1.1.
Terminologie...................................................................................................... 3
1.2.
1.2.1.
4.
3.2.
3.3.
3.4.
3.5.
Concluzii........................................................................................................ 29
5.
Razboaiele Arabo-Israeliene....................................................................................... 35
5.1.
Cauzele razboiului............................................................................................. 35
5.2.
Desfasurarea razboiului....................................................................................... 37
5.3.
5.4.
Consecintele razboiului....................................................................................... 39
6.
7.
8.
Bibliografie............................................................................................................ 47
1.
Rzboiul rece sau lumea ntre o pace
ratat i un razboi nedeclarat (19451990)
1.1.
Terminologie
Atunci cnd un conflict ntre marile puteri se ncheie, ntr-un grad mai mare ori mai mic printr-un
compromis, de regul, el este urmat de o alt confruntare. Aa s-a ntmplat i la finele celui deal doilea rzboi mondial, despre care istoricul italian Calvocoressi spunea c a avut drept cea mai
remarcabil consecin a sa rzboiul rece"1. Iat deci un termen nou aprut pentru a caracteriza
o stare paradoxal a relaiilor internaionale din a doua jumtate a secolului XX, respectiv cei 45
de ani n care omenirea s-a aflat ntre o pace ratat i un rzboi nedeclarat" 2, pentru a relua
expresia folosit de profesorul Ioan Ciuperc.
Paternitatea pentru folosirea termenului de rzboi rece, imediat dup ncheierea
conflictului mondial, revine jurnalistului i publicistului american Walter Lippman (1889-1974).
Absolvent al prestigioasei universiti Harvard, autor a 26 de volume, recompensat cu dou
premii Pulitzer, Lippman a apelat la sintagma rzboi rece nc din 1946. Ulterior, la 16 aprilie
1947, consilierul pe probleme financiare al preedintelui Franklin D. Roosevelt, Bernard Mannes
Baruch, caracteriza starea relaiilor internaionale, cu prilejul unui discurs rostit la Columbia,
statul Carolina de Nord, drept rzboi rece. Aadar, nu este vorba despre un conflict propriu-zis,
clasic, ci, mai degrab, despre o expresie diplomatic i strategic, dac i-am da dreptate
politologului francez Jean Franois Revel.
Totodat, Thomas Parish n Enciclopedia razboiului rece , definete rzboiul rece ca
fiind termenul general pentru conflictul politic, ideologic, strategic i militar de dup 1945
dintre aliaii occidentali condui de Statele Unite pe de o parte, i Uniunea Sovietic i alte
1
Ciuperc, Ion, Totalitarismul, fenomen al secolului XX, Editura Conquest, Iai, 1995.
ri comuniste, pe de alt parte.n realitate, ns, expresia are o istorie lung dei puin
cunoscut, datnd din secolul al XIV-lea, cnd prinul Juan Manuel, regentul Castiliei i
Leonului, a aplicat-o luptei dintre cretinii spanioli i mauri. Prinul voia s spun c, spre
deosebire de rzboaiele fierbini" sau declarate oficial, rzboiul rece" ncepe fr o
declaraie de rzboi i se ncheie fr un tratat de pace3.
1.2.
Acest fenomen ciudat al secolului XX, n care un conflict ncepe fr o declaraie de rzboi i se
ncheie fr semnarea unui tratat de pace, i are originea n ciudeniile celui de-al doilea rzboi
mondial. Rzboiul Rece (1947-1991) a fost o confruntare deschis, nonmilitar (dei a cauzat
cursa narmrii) i limitat, care s-a dezvoltat dup Al Doilea Rzboi Mondial ntre dou
grupuri de state care aveau ideologii i sisteme politice diametral opuse. ntr-un grup se aflau:
-
URSS i aliaii ei, crora li se mai spunea i Blocul oriental sau rsritean,
cellalt grup cuprindea
Pactul de la Varovia.
capitalism i
socialism.
Thomas Parish, Enciclopedia razboiului rece, Bucureti, Editura Univers Enciclopedic, 2002.
"Rzboiul rece" a dominat politica extern a SUA i a URSS nc din 1947, cnd s-a
folosit pentru prima oar termenul, i pn la colapsul Uniunii Sovietice din 1991. Din punct de
vedere al mijloacelor utilizate, Rzboiul Rece a fost o lupt n care s-au utilizat presiunea
economic, ajutorul selectiv, manevrele diplomatice, propaganda, asasinatul, operaiunile
militare de intensitate mic i iminentul rzboi pe scar mare. Rzboiul Rece s-a ncheiat o dat
cu prbuirea regimurilor comuniste sovietice i a URSS, supraputerea care s-a confruntat cu
SUA, iar lumea care a rmas este dominat de o singur supraputere (condiie descris de
specialitii n politic internaional drept hegemonie global a SUA ntr-o lume care este
unipolar, chiar dac unii specialiti partizani i, n general, antiamericani o numesc multipolar).
Limitele umanului4 (Goethe), ca i cele ale puterii au devenit evidente: Dup sfritul
celui de-al doilea rzboi mondial umanitatea a trit n umbra presant a unui al treilea rzboi
mondial ntre cele dou Superputeri mondiale (SUA -Uniunea Sovietic), cu mijloace de lupt
atomice. Sub presiunea ameninrii nucleare, cele dou Superputeri au ncercat s evite
confruntrile rzboinice directe, ns chiar i fr un al treilea rzboi mondial, umanitatea este
presat de alte dou complexe generatoare de pericole - tensiunile Nord-Sud i distrugerea
mediului nconjurtor.
Ca o desvrire a evoluiilor istorice, cele dou Puteri Mondiale au atins un nou
echilibru de fore global. Prin structurile lor ele au fost, respectiv sunt variante de mari
dimensiuni ale tipurilor istorice de Mari Puteri - Uniunea Sovietic, ca putere continental
(Asiria, Sparta), SUA, ca putere maritim (Cartagina, Atena, Veneia); Uniunea Sovietic a fost
din punct de vedere teritorial motenitoarea parial a celui mai mare imperiu continental al
istoriei, Imperiul mongol i a prestigiosului Bizan; n timp ce SUA este motenitoarea i
continuatoarea celui mai mare imperiu maritim din istorie, cel britanic.
Ca toate structurile imperiale de putere, Puterile Mondiale au reprezentat i structuri de
ordine rivale: Pax Americana5 contra Pax Sovietica6.
4
Geiss, Imanuel, Istoria lumii din preistorie pana in anul 2000 , Editura ALL EDUCATIONAL, 2002,2003
Idem
6
Idem
5
Ambele vor cunoate o cretere de putere dup 1945, rmnnd singurele Puteri Mondiale i
angajndu-se n Rzboiul rece, conceput ca o competiie a stemelor7.
Originea rzboiului rece trebuie cutat nc de la victoria revoluiei bolevice i apariia
statului sovietic i de la divizarea marilor puteri pe criterii ideologice bine delimitate. S-a
adugat politica agresiv a Kremlinului n anii celui de-al doilea rzboi mondial, concretizat n
cteva aciuni semnificative, n care regulile dup care funcioneaz democraiile veritabile au
fost brutal nclcate. Avem aici n vedere pactul Ribbentrop-Molotov 8 i protocolul adiional
secret din 23 august 1939, invadarea Poloniei, la 17 septembrie 9, i a Finlandei, la 30 noiembrie
193910. Anexarea statelor baltice Estonia, Letonia i Lituania, n iunie 1940 11, a Basarabiei i a
nordului Bucovinei, luna urmtoare.
Astfel, dei sursele rzboiului rece au inclus i elemente culturale i ideologice, el se va
manifesta ca o lupt pentru supremaie ntre Uniunea Sovietic i Statele Unite. De notat c,
potrivit lui Calvocoressi, cei doi protagoniti se temeau unul de cellalt i, n plus, pe parcursul
disputei au fcut i calcule greite.
Vorbind despre cursa declanat ntre cele dou superputeri, dup 1945, trebuie s facem
cteva observaii, n primul rnd, disputa americano-sovietic avea Europa n prim-plan, dar
conflictele armate s-au desfurat n afara btrnului continent. n acelai timp, rivalitatea dintre
Statele Unite i Uniunea Sovietic a fost utilizat pentru ocultarea i rezolvarea unor grave
7
Idem
cunoscut i ca Pactul Stalin-Hitler, a fost un tratat de neagresiune ncheiat ntre Uniunea Sovietic i Germania
nazist, semnat la Moscova n ziua de 23 august 1939 de ctre Viaceslav Molotov, ministru de externe al Uniunii
Sovietice i Joachim von Ribbentrop, ministrul de externe al celui de-al Treilea Reich n prezena lui Iosif
Vissarionovici Stalin.
9
Pe 17 septembrie 1939, Armata Roie sovietic a atacat regiunile rsritene ale Poloniei n cooperare cu Germania.
Sovieticii ocupau zonele convenite n anexa secret a Pactului Molotov-Ribbentrop, care mprea Europa
Rsritean ntre sferele de influen sovietic i nazist.
8
10
Rzboiul de iarn (cunoscut i ca Rzboiul sovieto-finlandez sau Rzboiul rusofinlandez) a izbucnit n momentul n care Uniunea Sovietic a atacat Finlanda pe 30
noiembrie 1939, trei luni dup izbucnirea celui de-al doilea rzboi mondial. Drept
consecin, Uniunea Sovietic a fost exclus din Liga Naiunilor pe 14 decembrie.
Iosif Vissarionovici Stalin, conductorul statului sovietic, se ateptase s cucereasc
ntreaga ar pn la sfritul anului, dar rezistena finlandez a zdrnicit toate
planurile sovieticilor, dei acetia din urm i depeau inamicii n proporie de 3 la
1. Finlanda a rezistat pn n martie 1940, cnd ara a fost obligat s semneze un
tratat de pace prin care ceda agresorului sovietic aproximativ 10% din teritoriul
naional i cam 20% din capacitile sale industriale.
11
Ocuparea statelor baltice se refer la perioada n care Estonia, Letonia, Lituania au suferit regimul ocupaiei
strine, din partea Uniunii Sovietice.
La
25
septembrie
1949,
agenia T.A.S.S.12 anuna detonarea primei bombe atomice sovietice, punnd capt exclusivitii
americane n acest domeniu. Ulterior, China, India, Marea Britanie, Frana i alte state vor
contribui la lrgirea clubului nuclear, implicnd creterea exponenial a riscului.
Dar, dei asistm la o curs a narmrilor fr precedent, subliniem s administraia
Statelor Unite era contient de faptul c victoria poate fi obinut fr utilizarea direct a forei
mpotriva Uniunii Sovietice. Un raport al Consiliului Naional de Securitate, din 14 septembrie
1948 privind atitudinea politic a Washingtonului fa de rile din Europa de Est, satelite ale
Kremlinului, preciza: Obiectivul nostru principal fa de rile satelite trebuie s fie reducerea
treptat i, eventual, eliminarea total a preponderenei puterii sovietice n Rsritul Europei,
fr a recurge la rzboi. Noi trebuie s ncurajm neconformitii din rndurile membrilor
partidului comunist, regimurile nestaliniste, ca prim pas, chiar dac ele sunt comuniste. Un atac
masiv contra doctrinei socialiste, n rile satelite privind naionalismul comunist i utilizarea
maxim a puterii noastre economice n vederea acestor schimbri." 13
Un alt termen devenit clasic pentru rzboiul rece este, cortina de fier 14. Paradoxal, el a
fost utilizat mai nti de ministrul nazist al propagandei Joseph Goebbles. ntr-un articol publicat
n Das Reich, la 25 februarie 1945, acesta profeea c dac Germania va capitula se va lsa
imediat o cortin de fier. Imediat dup ncheierea rzboiului n Europa, la 12 mai, Winston
Churchill i telegrafia noului preedinte american Truman pentru a comenta comportamentul
sovieticilor n Germania, apreciind c a fost tras o cortin de fier n faa Aliailor.
Fr ndoial ns c termenul a devenit clasic abia dup discursul istoric rostit de
Winston Churchill la Westminster College, din Fulton, statul Missouri, la 5 martie 1946: De la
Stettin din Marea Baltic, pn la Trieste, n Marea Adriatic, o cortin de fier a czut peste
12
14
ntregul continent, n spatele ei se afl capitalele vechilor state din centrul i estul Europei:
Varovia, Berlin, Praga. Budapesta. Belgrad, Bucureti i Sofia. Toate aceste faimoase capitale
i populaia acestor ri zac acum sub zona de influen sovietic, i toate, sub o form sau alta,
sunt nu numai sub influena sovietic, dar i strict controlate de Moscova. Partidele comuniste,
inexistente n aceste ri din Rsritul Europei, au fost promovate partide conductoare i
urmresc peste tot s obin un control absolut."15 Apoi adaug urmtoarele:
Eu nu cred c Rusia dorete rzboiul. Ceea ce dorete snt roadele rzboiului i-o
expansiune nelimitat a puterii i a doctrinei sale. Ceea ce mai trebuie s examinm astzi aici,
att ct mai este timp, este modul de a mpiedica rzboiul pentru totdeauna i de a stabili n toate
rile, ct mai rapid posibil, premisele libertii i ale democraiei."16
Bineneles, luarea de poziie a lui Churchill, dei el nu mai conducea guvernul britanic la
acea dat a strnit replica violent a lui Stalin. La 14 martie, Pravda l ataca pe Churchill,
comparndu-1 cu Adolf Hitler, fapt ce denot gradul de nemulumire a Kremlinului.
La nceputul lui 1946, factorii de decizie de la Casa Alb erau la curent cu toate abuzurile
sovieticilor, cu att mai mult, cu ct, la 22 februarie George Kennan, nsrcinatul cu afaceri al
Statelor Unite la Moscova, expedia la Washington o analiz n cinci capitole a concepiilor i
aciunilor Uniunii Sovietice. Documentul, intrat n istorie drept telegrama cea lung (8.000 de
cuvinte), denuna politica extern ruseasc, pe care o considera drept o ameninare pe termen
lung la adresa civilizaiei occidentale.
Se pare c, i sub efectul analizei pertinente a lui Kennan, un excelent cunosctor al
realitilor sovietice, s-au produs reorientarea i radicalizarea politicii externe americane fa de
Moscova. nc de la 28 februarie 1946, vorbind la Overseas Press Club, secretarul de stat James
Bymes avea s anune acest lucru, confirmat i de documentele de arhiv. Astfel, la 14 aprilie, un
raport al Consiliului Naional de Securitate trecea n revist cile de aciune mpotriva
comunismului, distingnd patru posibiliti:
a. Continuarea msurilor n curs, cu proiectele de programe actuale sau actualizate pentru
a pune n practic aceste msuri;
15
b.
izolarea;
c.
rzboiul:
Gheorghe, Onioru Istoria contemporan universal dup 1945, Editura Fundaiei Romniei de Mine, Bucureti,
1995
16
Berstein, Serge i Milza Pierre, Istoria Europei Vol. V, Institutul European, 1998
d.
Planul Marshall (en : The Marshall Plan), cunoscut oficial ca European Recovery
Program (ERP), a fost primul plan de reconstrucie conceput de Statele Unite ale
Americii i destinat aliailor europeni din al doilea rzboi mondial. Pe 5 iunie 1947
ntr-un discurs rostit n Aula Universitii Harvard, secretarul de stat George Marshall
anun lansarea unui vast program de asisten economic destinat refacerii
economiilor europene cu scopul de a stvili extinderea comunismului, fenomen pe
care el l considera legat de problemele economice.
18
mai multe opinii. Vom apela totui, din motive didactice, la o astfel de separare pe etape a celor
45 de ani, cu precizarea c limitele lor sunt mobile i c alte opiuni pot fi luate n calcul.
1.2.1.
O prim etap, numit de unii cercettori ai primului rzboi rece, nceput nc nainte de
semnarea tratatului de la Paris, dureaz pn la moartea lui Stalin, deci ntre 1945 i 1953.
A fost o perioad n care conflictul a izbucnit chiar dac nu declarat, ntre superputeri,
numeroase dispute armate fiind consemnate pe mai multe continente, n paralel cu primele
msuri legate de aplicarea doctrinei Truman. Pentru a aminti doar cteva exemple, ne vom referi
la primul rzboi din Indochina, la 19 decembrie 1946, forele franceze fiind atacate la Tonkin de
comunitii viet-minh, la blocada Berlinului i la rzboiul din Coreea19.
Cursa atomic a cunoscut, la rndul ei, o derulare spectaculoas. La 25 septembrie 1949,
agenia T.A.S.S. anuna oficial c Uniunea Sovietic a detonat prima bomb atomic de
producie proprie, punnd astfel capt monopolului american, n privina pasului urmtor, bomba
cu hidrogen, dei americanii au reuit primul experiment n Insulele Marshall la l noiembrie
1952, dup numai cteva luni, la 8 august 1953, Moscova anuna o realizare similar. Se
ajunsese, practic, n situaia ca ambele superputeri s fie capabile s declaneze un conflict
nuclear cu efecte catastrofale asupra planetei.
n aceti primi ani, un eveniment precum criza Berlinului avea s traseze limitele de
demarcaie dintre cele dou blocuri n Europa, dar, n acelai timp, el elimina posibilitatea
conflictelor militare pe btrnul continent. Altele erau datele problemei n Asia, n Coreea, de
exemplu, apelndu-se la rzboiul clasic, momentul fiind considerat pe drept cuvnt crucial.
Primul rzboi rece s-a ncheiat o dat cu moartea lui Stalin, n martie 1953, dublat de decizia
luat de preedintele american Dwight Eisenhower de a face pace n Coreea ( 1953) i Vietman
( 1954).
19
o relaxare att a tensiunilor internaionale, ct i a celor interne n statele din blocul sovietic - Hruciov s-a angajat
s pun capt divergenelor privind Berlinul.
21
(Ianuarie 1957) Statele Unite vor folosi efectiv fora militar (Represalii masive)
mpotriva oricrei agresiuni sau iminen a unei agresiuni mpotriva sa ori mpotriva
statelor aliate sau prietene; scop principal contracararea extinderii influenei
sovietice n Orientul Apropiat, pe fondul dezangajrii franceze i britanice dup Criza
Suezului
Acest drum sinuos a fost continuat de o etap mai calm, respectiv un deceniu de
destindere Est - Vest, 1969-1979, care, fr a fi lipsit de momente tensionate, a consolidat teoria
coexistenei panice a celor dou sisteme pe termen lung. Venirea preedintelui Richard Nixon la
Casa Alb i numirea lui Henry Kissinger22 n fruntea Consiliului Securitii Naionale vor
schimba optica americanilor asupra relaiilor cu Uniunea Sovietic. Dup ce un numr major, de
conflicte a condus la deteriorarea continu a raporturilor dintre cele dou superputeri, la sfritul
anilor '70 aprea un nou tip de mesaj, i anume apelul la nelegere i rezolvarea diferendelor pe
cale amiabil23. Astfel, ncepe un deceniu n care au fost promovate cu precdere relaii cordiale
i au fost nregistrate progrese simitoare pe calea cooperrii internaionale. Totul avea s se
sfreasc o dat cu atacarea Afganistanului de ctre trupele sovietice, n decembrie 1979.
Gafa politic a Uniunii Sovietice concretizat prin atacarea Afganistanului avea s
conduc la al doilea rzboi rece 1979-1985.
1.2.4. Al doilea rzboi rece 1979 - 1985. Evoluia rzboiului rece n timpul lui Ronald
Reagan
Abordarea democrat a rzboiului rece s-a dovedit un eec complet. Dac promotorii
destinderii au fost criticai mai ales pentru cinismul lor, n schimb idealismul politicii externe a
lui Carter24 a dus la o serioas subestimare a capacitilor Uniunii Sovietice i Tratatului de la
Varovia. Noul preedinte, republicanul Ronald Reagan25, era decis s schimbe complet aceast
22
23
Kissinger, Henry Diplomaia, Traducere din lb. englez: Mircea tefancu, Radu
Paraschivescu, Bucureti, 1998.
24
al treizeci i noulea preedinte al Statelor Unite ale Americii (1977 - 1981), laureat al Premiului Nobel pentru
Pace n 2002
25
20 ianuarie 1981. Dac John Kennedy a rmas cel mai tnr preedinte din
istoria Statelor Unite, Ronald Reagan a devenit la 69 de ani cel mai btrn ef al
executivului american. Nscut n 1911, n statul Illinois, fost actor la Hollywood n
filme de seria B. el va fi ales preedinte la 4 noiembrie 1980, ntr-un moment dificil
al rzboiului rece. reuind printr-o politic ferm s redea ncrederea americanilor.
Bucureti, 1998
30
reales preedinte la 20 ianuarie 1984
31
Principiu enunat ta nceputul preediniei lui Ronald Reagan,principiu potrivit cruia Statele Unite vor recurge la
fora militar pentru a se opune influenei sovietice n rile Lumii a treia. n practic, aceasta nsemna trimiterea de
ajutor militar unor asemenea insurgeni anticomuniti, precum cei din Nicaragua
Rzboiul rece, prin durat i amploare, a produs efecte dintre cele mai diverse. El a
grbit, nendoielnic, reabilitarea Germaniei i a Japoniei. Bonnul va fi primit n N.A.T.O. i
Uniunea European, iar niponii se vor afirma drept mare putere economic. Pe de alt parte,
marele perdant a fost Kremlinul, Uniunea Sovietic destrmndu-se.
Rspunsul sovietic.
Reaciile aliailor.
Toi actorii timpului triau sub teroarea unor posibile agresiuni. Iar conturarea blocurilor
militare a condus la acutizarea polarizrii n planul relaiilor internaionale i la stimularea cursei
narmrilor.
Ar fi nsemnat prima alian militar pe timp de pace din istoria Statele Unite.
Nencrederea n posibilitatea unui atac militar sovietic (ci doar a unei agresiuni politice)
mpotriva Europei de Vest mai devreme de 10-15 ani. Motivaiile acestei atitudini americane erau
legate de dificultile economice pe care le cunotea societatea sovietic i de superioritatea
atomic american.
viziunea american, succesul politicii de ngrdire conceput la moment ca o aciune politicoeconomic, de a asigura prosperitatea economic.
Statele Unite nu erau, pe de alt parte, dornice s fie situate pe acelai palier, al egalitii
33
A Decade of American Foreign Policy. Basic documents, 1941 1949, Government Printing Office, Washington
D. C. 1950, p. 1339 1352.
n articolul 10, se specifica faptul c prin acord unanim, prile pot s invite s adere la
tratat orice alt stat european susceptibil de a favoriza respectarea principiului prezentului Tratat i s
contribuie la securitatea regiunii Atlanticului de Nord. De-a lungul evoluiei sale, NATO a cunoscut
Stat major internaional, avnd Cartier general la Rocquencourt (Frana). Dup retragerea
Franei din structurile de conducere a alianei (martie 66), sediul Cartierului general a fost
mutat la Bruxelles. eful Statului Major este ntotdeauna un american.
membre ale Alianei (Grecia i Turcia) n legtur cu insula Cipru (problema cipriot a luat
natere prin obinerea independenei fa de Marea Britanie, n 1959 i datorit ciprioilor greci
de a alipi insula Greciei; fapt care a nemulumit Turcia, care a invadat nordul Ciprului n 1974,
formnd un stat cipriot turc, recunoscut doar de guvernul de la Ankara), dorina Franei de a
redobndi sub preedinia lui Charles de Gaulle statutul de mare putere, care a condus la
dezangajarea Parisului din structurile militare integrate (din flota mediteranean n 1958), la
standardul
oglind). Uniunea Sovietic se putea dispensa n mod real (militar) de aceast alian,
deoarece ea singur avea capacitatea de a duce rzboiul.
Tratatul de la Varovia (Tratatul de prietenie, colaborare i asisten mutual) a fost semnat
la 14 mai 1955 la Varovia de ctre 8 state socialiste: Uniunea Sovietic, Romnia, Bulgaria,
Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, Republica Democrat German i Albania. Conceput ca o
alian ntre state suverane, independente i egale n drepturi, tratatul era deschis i altor state
iubitoare de pace (art. 9). Articolul 4 era considerat a fi fundamental pentru funcionalitatea
instituiei: n cazul unui atac armat n Europa, din partea vreunui stat sau grup de state, mpotriva unui
stat sau mai multor state semnatare toate statele membre trebuiau s acorde imediat ajutor.
Comitet Politic consultativ, pivotul colaborrii n OTV (integrarea) fiind alctuit de relaiile
dintre partidele comuniste i muncitoreti.
Comandamentul Unit al forelor armate din statele semnatare cuprindea mai ales ofieri
sovietici
Teoria lui Sokolovski asupra prioritii atomice" poate fi rezumat printr-o serie de postulate
fundamentale:
1. orice conflict ar degenera ntr-un rzboi nuclear general, dac ar fi implicate cele dou
superputeri;
2. un astfel de conflict ar izbucni cu siguran n cazul unei agresiuni americane mpotriva
URSS;
3. n rzboiul modern, recurgerea masiv la armele nucleare ar fi inevitabil.
Din punctul de vedere al mijloacelor cu care va fi dus lupta armat, un al treilea rzboi
mondial va fi n primul rnd un rzboi racheto-nuclear. Este vorba n esen de o doctrin
puternic determinant, bazat pe ipoteza c un posibil conflict ntre cele dou puteri rivale ar lua
cu siguran forma unui rzboi nuclear global: n cazul n care blocul imperialist va dezlnui
un rzboi mpotriva URSS, acest rzboi va cpta inevitabil caracterul unui rzboi mondial, n
care vor fi angajate majoritatea rilor lumi?. Una din particularitile caracteristice ale
viitorului rzboi va fi amploarea sa spaial. Caracterul decisiv al scopurilor politice i militare
urmrite de prile beligerante va face ca lupta armat s se desfoare nu numai n zona
contactului nemijlocit ntre pri, ci, n fond, pe ntregul teritoriu al statelor participante la
coaliiile angajate n lupt, (...) rzboiul va cuprinde aproape toate continentele".
Scenariile apocaliptice permit o oarecare asemnare cu doctrina represaliilor masive:
Trebuie s inem seama de faptul c, n condiiile de azi, mijloacele i procedeele de atac
nuclear depesc net posibilitile de aprare mpotriva lor. In consecin, pericolul unui atac
nuclear din partea agresorului continu s se menin". Att la Washington, ct i la Moscova,
paradoxala contradicie ntre posesia armelor de distrugere total i imposibilitatea raional de a
le folosi se reflecta n elaborarea de doctrine strategice extreme, bazate pe uzul masiv de astfel de
arme, o ipotez artificioas, dar suficient de nspimnttoare i disuasiv.
Sovieticii nu au acceptat niciodat complicatele teorii occidentale asupra descurajrii
nucleare, dei erau de acord cu baza acestora. La nceputul anilor 70, sub troika BrejnevKosghin-Podgorni, doctrina strategic sovietic se inspira de acum din principiul flexibilitii
prudente". Liniile sale fundamentale se rezumau n urmtoarele puncte:
trebuia s se evite n mod ferm un rzboi nuclear total;
capacitatea de descurajare strategic, defensiv i ofensiv, reprezint cea mai
bun garanie pentru acest obiectiv;
n cazul nedorit al unui rzboi nuclear, este de dorit s fim pregtii pentru a-1
ctiga (aa-zisa war-winning strategy).
Ctigurile geopolitice realizate de URSS pn n anii '70 au fost treptat contrabalansate i
anulate, n perioada 1982-1983, au aprut primele semne cu privire la o modificare a doctrinei
militare sovietice i a orientrilor sale geopolitice. Dup moartea lui Brejnev s-a manifestat
dorina de a se introduce o nou destindere n relaiile dintre URSS i SUA. In rndul militarilor
sovietici au nceput s se aud voci care cereau schimbri revoluionare n conducerea militar.
n acest context, s-a preconizat utilizarea minim a armelor nucleare i folosirea noilor tehnologii
non-nucleare cu rezultate similare (lovituri n profunzime, distrugerea cvasitotal a adversarului).
n aceast perioad de criz, n 1985, este promovat Mihail Gorbaciov, agreat i propulsat de
Iuri Andropov i Andrei Kosghin. nelegnd c s-a depit momentul maxim al ascensiunii
sovietice, Gorbaciov a operat pe plan extern o retragere strategic, punndu-se capt, rnd pe
rnd, conflictelor regionale. Rzboiul din Afganistan a fost stopat i trupele sovietice retrase din
acest spaiu de conflict. La mijlocul anului 1988, conducerea sovietic ajunsese la concluzia c
politica extern a lui Brejnev nu a servit interesului naional al URSS. Noua gndire" a lui
Gorbaciov anuna o conversie menit s evite holocaustul nuclear.
ceea ce l-a determinat pe Henry Kissinger s afirme c doctrina distrugerii masive exista nc
nainte de proclamarea ei de ctre John Foster Dulles", n 1954.
Odat cu testarea primei bombe atomice sovietice n 1949, datele problemei se schimb
fundamental, iar din anul 1953 (la sfritul anului 1952 avusese loc explozia experimental a
bombei cu hidrogen), se deschide realmente era nuclear. ncepnd astfel cu anii '50, precedenta
situaie de disuasiune unilateral este nlocuit n mod progresiv de un raport real de descurajare
bilateral ntre superputeri. Ca urmare a acestor schimbri, la care se adaug radicalizarea strii
de conflictualitate ntre SUA i URSS, eforturile teoreticienilor capt un nou impuls,
determinnd o modificare radical a premiselor pe care se baza strategia nsi.
Apariia armei nucleare a presupus, prin urmare, crearea unor concepii care s guverneze
folosirea sa militar i politic. Anii '50 sunt denumii n literatura politic american anii de
aur", n ceea ce privete edificarea conceptului strategic al SUA. n aceast perioad, numeroi
teoreticieni civili, ca Albert Wohlstetter, Bernard Brodie, Thomas Schelling, Henry Kissinger i
alii au contribuit la realizarea unui edificiu al teoriei strategice.
Noile concepii strategice nu s-au impus, ns, dintr-o dat. A fost necesar o perioad de
tranziie, relativ ndelungat, de aproape 10 ani, pn la proclamarea oficial a noii concepii
(denumit n literatura american de specialitate New Look"). n primii ani postbelici, strategia
militar american era nc prizoniera concepiilor strategice anterioare, de dinainte i din timpul
celui de-al Doilea Rzboi Mondial. Arma atomic - n perioada monopolului american n acest
domeniu 1945-1949 - era considerat drept arma suprem". De-abia dup pierderea
monopolului se pune problema unei reevaluri a strategiei militare.
Teoriile strategice elaborate de militarii americani imediat dup rzboi nu se bazau nc
fundamental pe armele nucleare. Documentul oficial care relev o oarecare evoluie n acest
domeniu i care ar putea fi considerat prima declaraie american a unei strategii naionale l
reprezint raportul Consiliului Naional de Securitate al SUA, din 14 aprilie 1950, care conine
cteva principii ce vor deveni mai trziu clasice pentru teoria descurajrii. Documentul, clasificat
cu sigla NSC-68, ilustreaz efortul de corelare a obiectivelor politice americane cu noile realiti
militare (existena armelor atomice) i cele politice internaionale (Rzboiul Rece).
Practic, documentul conine o prim form nchegat de manifestare a descurajrii
nucleare, care va fi un an mai trziu exprimat n mod oficial ntr-un faimos discurs al
secretarului de stat John Foster Dulles, prin care se anuna adoptarea unei noi doctrine strategice,
cunoscut sub numele de Massive Retaliation: doctrina represaliilor masive. Conform acesteia,
SUA urmau s rspund printr-un atac nuclear masiv oricrei agresiuni din partea URSS i/sau a
aliailor si.
Aceast doctrin a reprezentat, astfel, prima strategie nuclear elaborat de ctre SUA i,
n acelai timp, prima strategie de descurajare, permind totodat i punerea n practic a
politicii de ngrdire, precum i posibilitatea efecturii de economii masive n domeniul
armamentelor i al forelor convenionale. O astfel de doctrin era valid doar n msura n care
URSS nu se afla nc n posesia celei de-a doua lovituri.
Prin ea, SUA erau dispuse s lase iniiativa adversarilor, dar nu mai erau dispuse s le permit
totodat i s stabileasc tot ei regulile confruntrii odat iniiate. Elementele care au stat la baza
apariiei acestei doctrine au fost:
multiplicarea opiunilor nucleare, ca urmare a punerii la punct a inventarului de arme
nucleare tactice;
posibilitatea efecturii de economii masive n zona armamentelor i a forelor convenionale.
Anul 1957 a adus cu sine modificri eseniale n dezbaterea asupra armelor atomice,
odat cu lansarea primului Sputnik, care a concentrat atenia tuturor asupra problemei
invulnerabilitii forelor de represalii americane, genernd, n acelai timp, un val de ngrijorare
colectiv fa de un eventual atac din partea URSS. Este vorba de nceputul aa-zisei Missile
Gap", subiect care a dominat dezbaterile din cadrul campaniei electorale a anilor '60.
Tot n aceast perioad, ncepe dezbaterea asupra conceptului de rzboi limitat, ai crui
exponeni principali au fost englezul Liddle Hart i americanii Robert Osgood, Henry Kissinger
i William Kaufmann. Scopul lor principal 1-a constituit recuperarea rzboiului, pornind de la
premisa c din cauza armelor nucleare - a cror singur utilizare const n a nu le utiliza rzboiul i pierduse din semnificaii ca instrument al politicii internaionale. Pentru aceasta,
teoreticienii respectivi susineau necesitatea limitrii att a obiectivelor urmrite ntr-un rzboi,
ct i a mijloacelor implicate.
Renunarea oficial de ctre SUA la doctrina represaliilor masive s-a produs dup
alegerea preedintelui Kennedy, care, n mesajul adresat Congresului, n martie 1961, consacra
astfel noua doctrin strategic: n prezent, obiectivul nostru const n creterea posibilitii
noastre de a ne limita rspunsul la mijloace convenionale". Cu alte cuvinte, nu orice nfruntare
militar ducea automat la un rzboi nuclear generalizat.
nainte de administraia Kennedy, se presupunea c orice eventual conflict nuclear ntre
cele dou superputeri avea s fie unul total, implicnd i obiectivele civile, nu numai cele
militare. Kennedy i secretarul Aprrii, Robert McNamara i propuneau tocmai modificarea
acestei concepii tradiionale", pentru evitarea unui dezastru total.
n anii urmtori, pe de o parte s-a ncercat intensificarea eforturilor diplomatice pentru
soluionarea, mcar parial, a problemelor erei nucleare, pe de alt parte evoluia tehnologic a
contribuit la perfecionarea arsenalului nuclear, introducnd n context arme din ce n ce mai
puternice. De altfel, primul tratat de non-proliferare (1968), urmat de consultrile privind
limitarea armelor strategice (SALT) au adus sperane, la nceputul anilor 70, n ceea ce privete o
nou faz de negocieri n raporturile SUA-URSS.
n schimb, evoluia noilor sisteme de arme i situaia internaional de la nceputul anilor '70, au
pus serioase semne de ntrebare n privina coexistenei panice. n orice caz, introducerea
rachetelor cu trepte multiple independente (MIRV), precum i a altor arme nu preau s
demoleze principiile strategiei nucleare ale administraia Kennedy, astfel c n 1967 membrii
NATO au adoptat, dup lungi polemici conceptul de rspuns flexibil".
Evoluia forelor nucleare sovietice, ncepnd cu a doua jumtate a anilor '60, a
determinat o ulterioar evoluie n doctrina strategic american. n ianuarie 1974, secretarul
Aprrii, James R. Schlessinger, a anunat o nou doctrin strategic, aa-numita doctrin a
opiunilor nucleare limitate limited nuclear options". Aceasta const, n esen, n traducerea n
practic a aceluiai principiu al flexibilitii, aflat n vigoare nc de la nceputul anilor '60.
Pentru a rezuma istoria strategiei nucleare americane, pe care am ncercat s o ilustrez n
mod sintetic n rndurile precedente, putem identifica o prim faz, din 1945 pn n 1949,
caracterizat de monopolul american i de o nenelegere total a rolului i a importanei armelor
atomice, lipsind elaborarea unei doctrine strategice.
Dup aceast prim faz a urmat o perioad de criz, n care apar evidente limitele
concepiilor diplomatico-strategice iniiale asupra uzului armelor atomice. Aceast a doua faz se
ncheie n 1953-1954, odat cu introducerea bombei cu hidrogen i cu anunarea doctrinei
represaliilor masive, care reprezint, ntre altele, i prima formulare la nivel politic a principiului
disuasiv. ncepnd cu aceti ani putem vorbi cu adevrat de o situaie de descurajare reciproc.
Aceast nou faz intr n criz la sfritul anilor '50 cnd crete vulnerabilitatea real sau
potenial a SUA (Missile Gap"). Tocmai criticile i polemicile care au urmat anului 1957 au
dus la elaborarea unei noi doctrine strategice, bazat pe acelai principiu disuasiv, dar care
respinge ipoteza represaliilor masive,
ncepnd cu anul 1962 intrm ntr-o nou faz, dominat de aceste noi concepte, n timp
ce evoluia tehnologic ntrete situaia de descurajare reciproc i de bipolarism nuclear.
Aceast faz este caracterizat, la sfritul anilor '60, de anunarea unei noi doctrine, aa-numita
doctrin Nixon, bazat pe conceptul de nuclear sufficiency, nlocuit n anii urmtori de acela de
paritate.
La 1 ianuarie 1992, URSS nceta s mai existe ca actor internaional. Odat cu aceasta, se
dizolvau" i cele patru decenii de Rzboi Rece. Arsenalul nuclear sovietic a fost motenit de
patru noi entiti statale i independente: Rusia, Ucraina, Belarus i Kazahstan. URSS a lsat
motenire pe teritoriul ucrainean aproape 4 000 de arme nucleare, att tactice, ct i strategice.
Dac Kiev-ul le-ar fi pstrat, Ucraina ar fi ajuns astfel n posesia celui de-al treilea arsenal
nuclear, ca mrime, dup cel al SUA i al Rusiei. O eventual nrutire a raporturilor dintre
Ucraina i Rusia ar fi pus n discuie un scenariu n care tensiunile regionale puteau conduce la o
escaladare atomic. n sfrit, ipoteza valabil era c n anii post-Rzboi Rece ar fi existat o
putere n plus care s dein capacitatea de atac direct asupra SUA.
Prin Protocolul de la Lisabona din 23 mai 1992, Rusia, Ucraina, Belarus i Kazahstan i
asumau toate obligaiile prevzute prin Tratatul START I, n calitate de succesori legali i
motenitori ai arsenalului strategic ex-sovietic. Articolul V stabilea, n plus, c Ucraina, Belarus
i Kazahstan aveau s adere ct mai curnd la Tratatul de non-proliferare nuclear (TNP), semnat
n 1968, n calitate de ri non-nucleare. Schema normativ prevedea, n esen, c cele trei
republici ex-sovietice aveau s transfere Rusiei o parte din arsenalul nuclear, i s distrug
armele tactice i strategice aflate pe teritoriul lor, conform prevederilor Tratatului START I.
Focoase
6.35
2 615
308
1 720
Bombardiere
78
624
Total
1021
4 959
3. rzboi regional (generat de un atac din partea unui stat sau coaliii de state, urmrind
importante obiective politice);
4. rzboi global (produs de un atac din partea unei coaliii de state, care pun n pericol
suveranitatea i nsi existena Federaiei Ruse ca stat).
n timp ce doctrina din 1993 asocia uzul armelor nucleare doar cu un rzboi global,
utilizarea acestora este acum asociat cu ultimele dou tipuri de conflict, fiind inclus i
categoria acelor conflicte de dimensiuni mai reduse care nu trebuie s amenine n mod necesar
existena i suveranitatea Rusiei.
Noua prevedere reflect n mod clar preocuparea privind un atac convenional pe scar
larg, pe care forele armate ruseti nu l-ar putea combate fr a face apel i la armele nucleare
(scenariul Kosovo). Astfel, potrivit analistului Nikolai Sokov, factorii fundamentali care au
determinat revizuirea strategiei nucleare ruseti au fost procesul de lrgire a NATO i
contientizarea inferioritii arsenalului convenional rusesc.
Pus fa n fa cu deteriorarea forelor sale convenionale, Rusia a devenit dependent
de armele nucleare. A fost redeschis dezbaterea privind rolul armelor nucleare, dus ntre
strategiile propuse de generalul Anatoli Kvasnin, eful Marelui Stat Major al Federaiei Ruse cel care iniiase, la nceputul anului 2000, un plan de dezvoltare a capacitii militare a Rusiei,
punnd accentul pe modernizarea armamentului convenional - i Igor Sergheev, fostul
comandant ef al Corpului Forelor de Rachete Strategice i ministrul Aprrii.
Concepia lui Kvasnin era c principalele ameninri la adresa Rusiei i au ca surs
zonele nvecinate, astfel c armamentul nuclear nu ar reprezenta o opiune. Igor Sergheev este
reprezentantul unui curent de opinie militar ce consider c Rusia trebuie s pun accent pe
sistemul nuclear strategic, mai vast, dar mai puin performant dect al Statelor Unite, ns nu mai
puin amenintor. Relansarea de ctre noua administraie american a programului Aprrii
Naionale An-tirachet30 a readus pe primul plan concepia adversarilor lui Kvasnin, de ntrire a
rolului Corpului Forelor de Rachete Strategice, conform creia echilibrul ntre superputeri i
descurajarea ripostei nu pot fi asigurate dect prin creterea potenialului nuclear. De asemenea,
s-a cerut mrirea bugetului militar i direcionarea fondurilor n favoarea arsenalului nuclear.
3.5. Concluzii
Putem afirma c o ordine non-nuclear nu este nc luat n considerare de
Rusia. A poseda arme nucleare n cantitate suficient pentru a amenina
supravieuirea celuilalt rmne un mijloc eficient pentru a disuada un eventual
adversar strategic. i aceasta e motenirea cea mai ngrijortoare a Rzboiului
Rece. Rusia rmne singurul stat care poate s reprezinte o ameninare real pentru
invingatoare au asigurat, initial, ca solutia divizarii era una provizorie, SUA si URSS angajanduse, alaturi de China sa negocieze in cadul unor intalniri ulterioare unificarea Coreei si crearea
unui guvern national. Comisia comuna creata de URSS si SUA in decembrie 1945 a fost repede
blocata, iar peste trei ani, americanii au organizat, sub supravegherea ONU, alegeri in Coreea de
Sud si au a creat Republica Coreea (sau Coreea de Sud), dependenta de SUA. Sovieticii au
organizat si ei, dupa doar o luna, un scrutin in Coreea de Nord si au format Republica Democrata
Populara Coreeana (sau Coreea de Nord), condusa de Kim Ir Sen, care avea un regim comunist.
In 1950, regimul comunist de la Phenian a declansat un atac surpriza si a invadat Coreea de
Sud. Conflictul a degenerat pe fondul implicarii voluntarilor comunisti chinezi de partea Coreei
de Nord si al SUA (care actionau sub egida unui mandat ONU) de partea Seulului. Razboiul
dintre cele doua Coreei s-a incheiat dupa moartea lui Stalin in 1953, printr-un armistitiu semnat
doar de Comandamentul ONU, Coreea de Nord si China. SUA si Coreea de Sud nu au devenit
niciodata parti la acordul din 1953.
Linia de demarcatie dintre cele doua Coreei, stabilita dupa razboi, a reflectat impartirea
echitabila a sferelor de influenta dupa al doilea razboi mondial (in 1953, a fost mentinuta granita
fixata pe paralela de 38 grade solicitata de presedintele Truman lui Stalin in 1945 si care servea
intereselor SUA de a ramane o putere importanta in Pacific) si a devenit una dintre cele mai
militarizate granite din lume.
Politica externa a lui Kim Ir Sen a fost o consecinta a configuratiei geopolitice a Extremului
Orient dupa al doilea razboi mondial. Coreea de Nord, un stat mic, inconjurat de puteri precum
URSS, China si de aliati ai SUA, ca Japonia si Coreea de Sud a incercat sa construiasca o balanta
de putere regionala intre capitalism si comunism, intre Moscova si Beijing. Obiectivele de
politica externa ale Phenianului au fost, in perioada razboiului rece, potrivit lui Charles K.
Armstrong, director al Centrului de Cercetari Coreene, Columbia University :extragerea de
resurse economice, nealinierea politica si dezvoltarea unor capacitati nucleare independente.
Coreea de Nord a avut o politica externa ofensiva prin care a incercat subminarea Coreei de
sud si a Japoniei, aliatii SUA (care au mentinut trupe pe teritoriul controlat de Seul). Totodata,
politica sa de aliante din perioada razboiului rece a fost un balans intre cele doua superputeri
comuniste URSS si China. in relatia cu Moscova si Beijingul, Kim Ir Sen a incercat sa obtina cat
mai multe ajutoare economice si militare din partea acestora si a evitat implicarea in conflictul
sino-sovietic din anii 1960.
Pentru a contrabalansa puterea Coreei de Sud si a Japoniei (state clientelare SUA) in Asia,
regimul nord corean a construit capacitati militare duble fata de cele ale rivalului din sud (o
armata de 1,2 milioane de soldati fata de 680.000 si a investit 25% din PIB in facilitati militare)
si a organizat numeroase actiuni provocatoare la adresa inamicilor sai. Rapirile de cetateni
japonezi (fapt recunoscut chiar de catre Kim Jong Il in 2002), actele de terorism (in 1987, Coreea
de Nord a sponsorizat deturnarea unui avion japonez de catre Liga Comunista JaponezaFactiunea Armata Rosie), infiltrarea de agenti inarmati in Coreea de Sud (se estimeaza ca intre
1954-1992, regimul de la Phenian a infiltrat in statul vecin 3693 agenti) si doua tentative de
asasinare a presedintilor sud-coreeni, Park Chung Hee si Chun Doo Hwan au fost instrumente de
politica externa ale regimului comunist. Mai mult, aceasta se baza pe Juche (ideologia inventata
de Kim Ir Sen care presupunea o filozofie de autoajutorare).
Inarmarea nucleara a Coreii de Nord a inceput in 1965, cand a incheiat un acord cu URSS ce
prevedea crearea unui centru nuclear de cercetare la Yongbyon, folosind uraniul de la cateva
mine de pe teritoriul nord-coreean. Peste 10 ani, la Yongbyon a fost construit un reactor nuclear
similar celor care existau in URSS (independent de sovietici), iar in 1985, serviciile de informatii
americane au anuntat ca regimul de la Phenian a dezvoltat un sistem de constructie a armelor
nucleare. in acelasi an, au inceput presiunile internationale la adresa Phenianului, iar Coreea de
Nord a semnat Tratatul de neproliferare nucleara ca stat care nu detine arme nucleare, se pare
la cererea expresa a sovieticilor.
In cei 61 de ani de existenta ca stat, Coreea de Nord a fost condusa de doi lideri: Kim Ir Sen,
si dupa moartea acestuia, fiul sau Kim Jong Il, care au construit un regim totalitar opac. Cultul
personalitatii celor doi lideri, esecul constructiei economiei de comanda (care a culminat in anii
1990 cu foamete) si cenzura presei locale si a celei straine sunt putinele aspectele cunoscute ale
interiorului unuia dintre ultimele regimuri comuniste din lume.
Charles K. Armstrong, director al Centrului de Cercetari Coreene, Columbia University:
Coreea de Nord este o aberatie a sistemului international postrazboi rece, o relicva a trecutului
stalinist.
Colin Powel (fost Secretar de Stat al SUA): Coreea de Nord este un stat disperat, care se
poate baza doar pe armele nucleare.
Statele Unite au fost considerate agresoare, pierznd mult din capitalul simbolic deinut pn
atunci n lume, din imaginea de campioane ale pcii i libertii.
singurul lucru pe care-l simeam era acela c fusesem nelat. Tot ce puteam simi era
inutilitatea de a muri tocmai aici n acest loc, n aacest moment, degeaba.
Societatea s-a fracturat ntre susintorii rzboiului (oimii) i detractorii lui (porumbeii),
artnd ca o cas nvrjbit.
Rzboiul din Vietnam reprezint rana sngernd a Americii. El a artat o societate
bolnav, genernd fenomenul Hippie, din anii 60 70 cu contestarea modului de via
american (American Way of Life) i a valorilor tradiionale. Campusul universitar de la Berkeley
(California) a fost leagnul valurilor contestare ale tineretului, ce a trecut apoi pe coasta de Vest,
urmnd s ajung i n Europa unde a culminat cu acel mai 68 francez (nlturarea preedintelui
de Gaulle, drept reprezentant al osificrii societii franceze; cnd Frana se plictisete a fost
receptarea revoluiei franceze din Cartierul Latin peste Canalul Mnecii). Studenii s-au ridicat
mpotriva manipulrii contiinelor realizat prin nvmntul public. Ei reprezentau
universitatea ca pe un complex industrial, o mainrie care s produc slujbe pentru
administraie. Denunau faptul c acest for renunase la a le forma / induce studenilor gndirea
critic, subordonndu-se complet lumii afacerilor. Tinerii anilor 60 nu au mai aspirat, precum
prinii lor, la reuita social, la eficiena n afaceri. Ei au cutat satisfacia interioar,
individual. n faa normelor admise, rigide, ei s-au refugiat n marginalitate: non-conformism,
evadarea n natur i prin droguri.
O alt direcie de manifestare a acestei generaii a fost lupta civic direct. Rzboiul din
Vietnam a dezvoltat micri pentru drepturile diferitelor categorii ale societii americane:
Micarea pentru drepturi civile, Micarea pentru libertatea de expresie (Free Speech
Movement), Micarea mpotriva discriminrilor rasiale (care a favorizat apariia Black Panters
asociaie radical a negrilor pe fundalul asasinrii pastorului militant Martin Luther King),
Micarea de eliberare a femeilor (Womens Lib) etc. O nou sociabilitate american era dorit
pe fundalul manifestrilor violente sau marurilor panice mpotriva rzboiului din Vietnam.
Ideea solidaritii predomina, aa cum sugera refrenul unui cntec din acei ani: s nu te temi i s
fii solidar, cci numai mpreun vom nvinge.
5. Razboaiele Arabo-Israeliene
Razboiul Arabo-Israelian din 1973, conflict armat intre Israel si tarile arabe
Egipt si Siria, s-a desfasurat in luna octombrie, 1973. Egiptul si Siria, au declansat
conflictul pentru a-si recupera teritoriile pe care Israelul le-a ocupat in Razboiul
de 6 zile din 1967. Desi ambele parti au suferit pierderi grele din cauza razboiului
din 1973, Israelul si-a mentinut controlul asupra teritoriilor. Deoarece conflictul a
inceput de sarbatoarea evreiasca Yom Kippur si s-a desfasurat de-a lungul sfintei
luni musulmane a Ramadamului, razboiul a mai fost numit si Razboiul Yom
Kippur de catre Israeleni si Razboiul Ramadamului sau Razboiul din
Octombrie de catre Arabi.
Desi nu a adus schimbari semnificabile granitelor teritoriilor, razboiul din
1973 si consecintele sale au avut efecte numeroase asupra natiunilor participante si
asupra relatiilor lor cu marile puteri mondiale. Egiptul a iesit din Uniunea
Republicilor Sovietice Socialiste (URSS), care i-a furnizat ajutor militar si
economic inca din anii 50, si a incheiat stranse relatii cu Statele Unite. Siria a iesit
din razboi, fiind un aparator ferm al drepturilor arabilor si cel mai apropiat aliat al
Orientului Mijlociu pentru URSS. In Israel, razboiul a declansat atitudini
dezaprobatoare fata de conducatorii statelor, care, in cele din urma, au demisionat.
Razboiul a semnalat o implicare crescanda a Statelor Unite pentru negocierea si
garantarea intelegerilor arabo-Israeliene.
populatie de 1100 locuitori este capitala arhipelagului. Relieful insulelor este deluros (inaltimea
maxima = 706 m), iar tarmurile sunt fragmentate de numeroase golfuri.
Diferendul anglo-argentinian dateaza din anul 1833, cand Anglia a luat in stapanire insulele. In
anul 1965, Consiliul de Securitate a cerut Angliei si Argentinei sa inceapa convorbiri in vederea
rezolvarii diferendului. In luna martie 1982, discutiile argentiniano-britanic au capatat un ton mai
dur. Desi discutiile au continuat, acestea au ramas fara rezultat, iar la 2 aprilie 1982 Argentina a
trecut la rezolvarea diferendului prin forta.
Intre cauzele care au determinat declansarea conflictului enumeram: junta militara argentiniana
de guvernamant, aflata in pericolul de a fi inlaturata, avea nevoie de o actiune prin care sa abata
atentia maselor de la gravele probleme interne; insemnatele rezerve de petrol descoperite in zona
si care, dupa unele date, ar depasi un miliard de tone; importantele rezerve de metale rare din
insule; importanta strategica a insulelor pentru controlul cailor maritime, pentru aprovizionarea
S.U.A. si Occidentului cu materii prime, indeosebi in cazul unui conflict care ar duce la blocarea
canalului Panama.
Actiunea argentiniana a fost declansata in noaptea de 1/2 aprilie 1982, cand o grupare de
aproximativ 10.000 oameni, formata din unitati ale C. 5A., o brigada aeropurtata, o brigada de
parasutisti si unitati de aparare antiaeriana a fost debarcata pe insulele Malvine (Falkland) si
aproximativ 200 pe insula Georgia de Sud. Cei 79 de militari englezi aflati pe insule, inclusiv
guvernatorul au fost evacuati de fortele argentiniene in Uruguay, in vederea repatrierii lor in
Anglia.
In sprijinul trupelor terestre conducerea argentiniana a constituit o grupare de sprijin
aerian, formata dintr-o brigada de aviatie si o grupare navala alcatuita din 24 nave de lupta
principale, intre care 1 portavion, 1 crucisator, 9 distrugatoare, 2 fregate si 4 submarine.
Pus in fata faptului implinit, guvernul englez a reactionat dur, luand urmatoarele masuri pe plan
militar:
-
Efectivele terestre care au actionat in insule s-au ridicat la aproximativ 8000-9000 militari
englezi.
La 20.04.1982 gruparea navala engleza s-a divizat: fortele principale s-au indreptat spre
Falkland, iar restul spre Georgia de Sud, care a fost ocupata la 25.04.1982, garnizoana de 200
militari argentinieni predandu-se. Dupa ocuparea Insulei Georgia de Sud, partile si-au intensificat
pregatirile militare.
In 28.04.1982 Anglia a anuntat instituirea, incepand cu 30.04.1982, orele 14.00 a unei
zone de interdictie navala si aeriana de 200 mile (370 km) pentru navele si aeronavele oricaror
state. In perioada 01-20.05.1982, Anglia a realizat si intarit dispozitivul militar de blocada si a
terminat pregatirile in vederea unei debarcari in Falkland.
Operatia de debarcare a inceput in jurul orelor 24.00 din noaptea de 20/21.05.1982 surprinzandu-
i pe argentinieni, care se asteptau la o asemenea actiune in zorii zilei. Ritmul de debarcare a fost
deosebit de ridicat, trupele engleze reusind sa debarce in cursul noptii respective, aproximativ
4.000 de militari in cele doua zone stabilite: 3.000 militari in capul de pod de la San Carlos si
aproximativ 1.000 in cel de la Goose Greene - Post Darwin. Pana in jurul orelor 08.00 cand a
inceput sa actioneze aviatia argentiniana, trupele engleze reusisera sa cucereasca un cap de pod
de aproximativ 6km2, sa-si instaleze baza de debarcare si sa organizeze apararea antiaeriana.
Cu toate actiunile aviatiei argentiniene, care a reusit sa avarieze 5 nave de lupta din clasa
fregatelor, din care doua s-au scufundat, fortele engleze debarcate la litoral si-au continuat
actiunile cu succes reusind sa largeasca capul de pod pana la sfarsitul primei zile de lupta la 32
km2, iar dupa trei zile de la data declansarii operatiei la 150 km2.
Realizarea capetelor de pod de catre infanteria marina engleza si unitatile de parasutisti a
constituit punctul culminant al actiunilor desfasurate de gruparea navala expeditionara engleza
pentru cucerirea arhipelagului Falkland. Actiunile ulterioare desfasurate pe uscat au avut la baza
principiile luptei unitatilor si marilor unitati din trupele de uscat, acestea fiind executate dupa
aceleasi procedee si norme, prezentand unele particularitati determinate de situatia concreta
existenta in insule: terenul deosebit de framantat, stancos nu a permis folosirea masata a
blindatelor, dar a fost favorabil apararii; hartuirea permanenta a trupelor argentiniene cu grupuri
de cercetare-diversiune; intrebuintarea pe scara lama de catre trupele britanice a elicopterelor
pentru regrupari de forte pe directii greu accesibile, in vederea realizarii surprinderii; folosirea de
catre englezi a procedeelor si metodelor de razboi psihologic; executarea unei blocade totale,
interzicandu-se aprovizionarea trupelor argentiniene cu cele necesare ducerii luptei.
Invatamintele si concluziile ce au aparut din analiza conflictului din Atlanticul de Sud sunt
valoroase.
Razboiul Malvinelor a demonstrat ca, in atmosfera incarcata a sfarsitului de secol XX,
este posibil sa aiba loc un razboi limitat si controlat. In orice conflict, actual sau de viitor, fortele
conventionale sunt de neinlocuit si cu atat mai mult la inceputul conflictului.
Conducerea politico-militara engleza apreciaza ca factorul cel mai important in obtinerea
succesului militar in operatiunile din Atlanticul de Sud l-a constituit factorul uman, pregatirea
militara, rezistenta fizica si psihica, initiativa militarilor.
Pe timpul luptelor, militarii britanici au demonstrat maiestrie profesionala, spirit voluntar
si agresiv avansat, inalta pregatire de specialitate, indeosebi cei din unitatile speciale, de elita
(trupe de comando, parasutisti si infanterie marina), constituite din voluntari selectionati. Tocmai
aceste unitati au fost folosite de englezi pentru indeplinirea celor mai dificile misiuni de lupta.
In acelasi timp, majoritatea analistilor au ajuns la concluzia ca factorii hotaratori ai infrangerii
argentinienilor au fost incapacitatea guvernului de a conduce si administra criza, nivelul de
instruire inferior al trupelor, in marea lor majoritate militari in termen, cu o slaba instruire si fara
experienta, marile deficiente in asigurarea tehnico-materiala a trupelor din Insulele Malvine,
rivalitatile existente intre comandantii celor trei categorii de forte armate si lipsa de coordonare a
eforturilor acestora.
Din desfasurarea actiunilor pe uscat rezulta ca mobilitatea unitatilor si subunitatilor
terestre britanice a depins in mare masura de existenta si intrebuintarea, in limita nevoilor, a
elicopterelor si masinilor de lupta ale infanteriei care au permis intensificarea ritmului ofensivei,
pentru a nu da posibilitatea trupelor argentiniene scoase din dispozitivul de aparare sa se
consolideze pe noi aliniamente. Desi au actionat in teren accidentat, transportoarele blindate si
masinile de lupta s-au dovedit corespunzatore.
S-au dovedit deosebit de eficiente masinile si utilajele de geniu, mai ales in conditiile in
care fortele argentiniene au realizat puternice campuri de mine A.T. si antipersonal.
Totodata, desfasurarea luptelor a evidentiat importanta si efectele deosebite ale actiunilor de
lupta desfasurate pe timp de noapte, indeosebi impotriva inamicului superior numericeste si care
se apara in pozitii amenajate genistic.
Fortele speciale au fost folosite intens de catre englezi in desfasurarea luptelor. Ele au
actionat, de regula, in fata gruparii de forte terestre, pentru culegerea de date despre adversar si
au executat numeroase raiduri pentru a crea confuzie si a dezorganiza apararea A.A.
Dupa debarcarea desantului maritim, fortele speciale, actionand numai in fata fortelor principale
au pus stapanire pe pozitiile dominante, de unde au fost lansate actiuni ofensive incununate de
succes.
Desi conditiile de ansamblu nu s-au dovedit chiar propice executarii misiunilor aviatiei in
general, totusi aceasta a fost intrebuintata in mare masura in luptele din Atlanticul de Sud, atat de
englezi cat si de argentinieni.
Chiar daca aviatia argentiniana detinea o superioritate aeriana neta (223 avioane de lupta
fata de 40 ale Angliei), eficacitatea actiunilor acesteia a fost redusa in comparatie cu pierderile
suferite: 79 avioane, 15 elicoptere, plus 16 avioane distruse la sol. Aceasta s-a datorat in principal
lipsei de rachete aer nava si aer-sol, nerealizarii masurilor de contraactiune radioelectronica si
pregatirii pilotilor.
Pe timpul razboiului au fost doborate 9 avioane engleze, majoritatea de focul artileriei
A.A. Se apreciaza ca desfasurarea actiunilor navale din Atlanticul de Sud a scos in evidenta
valoarea principiilor ducerii razboiului naval si anume: imobilizarea fortelor navale adverse,
Horia C. Matei, Silviu Negu, Ion Neculae, Enciclopedia statelor lumii, Editura Meronia, Bucuresti, 2003, p.17
Hafiz Ullah Amin nu a putut pune capat rebeliunii care stpnea tara si n consecint a
fost executat, fiind nlocuit de Babrak Karmal, care a devenit liderul Consiliului Democratic
Republican.
n aceiasi zi n care preia puterea la 28 decembrie 1979, aceasta solicit interventia
fortelor armate sovietice , cerere satisfcut de guvernul URSS chiar n aceiasi zi.
n climatul efervescent al rzboiului rece, acest act de ocupatie a fost interpretat de
Washington ca o manevr calculat n cadrul strategiei globale sovietice, decat ca un rspuns la
greseile unui guvern marionet incompetent.
Din punct de vedere al Moscovei, regimul Taraki si Amin a creat haos si ar fi actionat la
ordinele adversarilor Moscovei din Iran si Pakistan.
Aceast zon de conflict a avut caracteristici bine individualizate. Afganistanul fiind o
tar islamic cu o populatie turcmen, care se afla la granita unor republici sovietice cu aceasi
structur etnic, unde exercitau un rol destabilizator.
Invzia sovietic a coincis cu confuzia postrevolutionar din Iran si cu nesiguranta
endemic din Pakistan, unde generalul Ziu UI-Haq a anulat alegerile si a interzis activitatea
tuturor partidelor politice.
Moscova a acuzat atat Iranul ct si Pakistanul c se amestec n problemele
Afganistanului.
Invazia a adus trupele sovietice de elit la distanta de o ora de zvor de Golful Persic si
Oceanul Indian si de regiunea Baluchistan, ai crei locuitori se opuseser din 1973 pana n 1976
stpnitorilor iranieni si pakistanezi si dintre care multi se refugiaser n zona de sud- vest a
Afganistanului, ceea ce SUA a apreciat imediat ca o amenintare la adresa Iranului si a ntregii
regiuni a Golfului. Drept prima reactie, flota american s-a apropiat de zona Golfului,
seminificnd o atentionare pentru Moscova.
SUA au actionat, de asemenea, prin a condamna invazi a sovietic, lucru relativ usor
deoarece invazia era n mod evident un act de agresiune. Aceast condamnare si focalizare a
atentiei mediului politic, a mass-mediei si a opiniei publice asupra agresiunii sovietice din
Afganistan erau convenabile pentru SUA, care se confruntau n acelasi timp cu criza ostaticilor
americani de la ambasada lor din Teheran si cu acuzatiile de a fi lasat ca sahinsahul Iranului, unul
dintre fidelii lor aliati, s fie nlturat de la putere fr a fi primit nici un fel de ajutor din partea
SUA.
SUA au fost sprijinite n aceast atitudine de lumea musulman. Conferinta Islamic,
organizatie nfiintat n 1969 la initiativa Arabiei Saudite, s-a ntrunit de urgent, iar n cadrul
acestei reuniuni ayatollahul Khomeini, liderul spiritual si religios al revolutiei islamice din Iran,
a adus acuzatii violente la adresa URSS, la care s-au alturat SUA si ntreaga lume arab.
Statele din zona Golfului au condamnat chiar mai energic aceast interventie dect trile
arabe de pe linia nti a confuntrii cu Israelul, desi aceasta din urm a condamnat el nsusi
interventia sovietic.
Presedintele Carter a luat decizia de a stopa exportul de cereale americane spre URSS
(msur ce nu a fost deloc pe placul fermierilor americani care au trebuit s-si vnd surplusul de
cereale Argentinei, de unde se pare c o parte au ajuns totusi n URSS).
De asemenea, SUA au nghetat negocierile SALT (privind reducerea armamentului
strategic nuclear), au sporit ajutorul militar ctre Pakistan si au initiat o apropiere de Republica
Popular Chinez, care din 1979 si-au reluat locul n Consiliu de Securitate al ONU.
Bugetul Pentagonului a crescut de la 3 % din PIB n 1979 la 5 % n 1980. A fost creat o
fort de desfsurare rapid cu un efectiv anuntat oficial de o sute de mii de militari, n vederea
unor enentuale interventii n Orientul Mijlociu li n Asia Centrala.
Presedintele Ronald Regan, ales n decembrie 1980, si datoreaz alegerea, n mare parte,
crizei afgane. Din punct de vedere strategic, principala consecint a invaziei a fost faptul ca
URSS a trebuit s introduc si s mentin n Afganistan efective de circa nouzeci de mii de
militari pentru a ncerca sp reinstaureze pacea (far succes) intr-o tar care era deja n zon de
influient si s nregistreze, fr posibilitatea de a schimba prea mult lucrurile, esecul n
ncercarea de a stabiliza situatia n Afganistan.
n anul 1986 Babrak Karmal este nlocuit cu Muhammad Najibullah n functia de
presedinte al Partidului Democratic al Poporului si apoi si n ceea de sef al statului.
Rzboiul civil din Afganistan se transform ntr-o ampl confruntare Est Vest, guvern
comunist fiind sprijinit n teren de trupe sovietice, iar rezistenta islamic afgan primind ajutor
din partea SUA, a Pakistanului si a lumii arabe traditionaliste.
n nou ani de conflict si pierd viata 1.5 milioane afgani, alte 4 5 milioane prsesc
tara, iar 15.000 de militari sovietici si pierd viata.
Un acord mediat de ONU si semnat la 14 aprilie 1988 de puterile garantate (URSS si
SUA) prevede retragerea trupelor sovietice, crearea unui stat afgan neutru si repartierea
milioanelor de refugiati.
La 15 februarie 1989 se incheie retragerea trupelor sovietice, iar regimul lui Najibullah
face o serie de concesii, precum acceptarea regimului pluripartit si eliminarea tuturor referirilor
la socialism, care ns nu-l ajut prea mult n confruntarea, de unul singur, cu rezistenta
mujahedinilor.
La 1 ianuarie 1992 intr n vigoare acordul ruso american privind sistarea livrrilor de
armament ctre partile aflate n conflict.
n fata ofensivei mujahedinilor ajunsi n fata Kabulului, un grupt de generali l nltur
de la putere pe Najibullah, la 16 aprilie 1992, si predau capitala rezistentei islamice, la 25 aprilie
1992. Consiliul mujahedinilor proclamp Republica islamic, apoi reizbucnesc luprele pentru
putere ntre gruprile mujahedine. n 1994, n aceast lupt intervin si militiile talibanilor
fundamentalisti, recrutati, initial, dintre studentii islamici afgani din Pakistan, care ocup
Kabulul, n septembrie 1996, reusind ca pn n 1998 s-si extind controlul asupra a 90% din
teritoriul trii.35
35
8. Bibliografie
36
B.H. Liddell Hart, Strategia. Aciunile indirecte, Editura Militar, Bucureti, 1973