Kinetoter apia

functional
Curs Master- Titular disciplin
Conf univ dr . Psztai Zoltn Carol

Recuperare n orto-traumatologie
noiuni generale
Recuperarea medical este cea mai nou form de asisten medical aprut n a doua
jumtate a secolului XX, fiind ntr-o continu dezvoltare.
Este o activitate complex prin care se urmreste restabilirea ct mai deplin a capacitilor
funcionale reduse sau pierdute de ctre o persoan, dezvoltarea mecanismelor compensatorii
si de adaptare, care s-i asigure n viitor posibilitatea de autoservire, via activ,
independen economic si social.
Dup obiectivul spre care tinde sau care poate fi atins, vorbim de:
a. Recuperarea parial, cnd se realizeaz numai reeducarea capacitii de autoservire sau
reeducarea parial a capacitii de munc;
b. Recuperarea total, cnd se realizeaz recstigarea total a capacitii de munc sau
rencadrarea persoanei n activitate profesional cu program normal.
nepare, muscare, strivire si leziuni produse de diferite bacterii si ciuperci etc.
n funcie de integritatea esuturilor, traumatismele se clasific n: nchise si deschise.

n traumatologie recuperarea medical prin fizioterapie si kinetoterapie- terapie

prin miscare,reprezint problema principal de abordat si ncepe imediat dup
tratamentul ortopedic sau chirurgical.
n etiologia traumatismelor se ntlnesc:
factori mecanici (traumatisme mecanice),
factori fizici (traumatisme fizice),
factori chimici (traumatisme chimice),
factori biologici (traumatisme biologice).
Factorii mecanici (cderi, lovituri, loviri) produc traumatisme prin obiecte ascuite
sau tioase (cuie, srme, cuite, fragmente de sticl, de lemn, obiecte
contondente de diverse forme geometrice, pietre, bte, bare, scaune, piese grele,
hiperpresiune). Obiectele ascuite si cele tioase produc plgi prin nepare,
tiere, iar obiectele contondente produc contuzii, striviri, fracturi, chiar amputaii
traumatice etc.
Factorii fizici produc leziuni traumatice diverse, bine codificate n raport cu
factorul incriminat: arsuri (cldur, electricitate, raze solare, radiaii), degerturi
(frig, zpad etc.), electrocutare, iradiere (diferite forme de radiaii).
Factorii chimici produc leziuni traumatice numite coroziuni prin aciunea unor
acizi si baze de diferite concentraii, sub forma unor alimente si medicamente.
Factorii biologici produc leziuni traumatice prin nepturi, plgi prin nepare,
muscare, strivire si leziuni produse de diferite bacterii si ciuperci etc.
n funcie de integritatea esuturilor, traumatismele se clasific n: nchise si
deschise.

Cele nchise au ca si caracteristic pstrarea integritii tegumentului:

contuzie, ruptur, entors, fractur nchis, luxaie si cele combinate prin triade
si pentade traumatice.
Cele deschise sunt caracterizate prin ntreruperea sub o form sau alta a
integritii tegumentului: plag deschis, contuzie deschis, fractur deschis,
luxaie deschis.
Examenul clinic al traumatismului are n vedere urmtoarele elemente:
localizare; form;
dimensiune; direcie; aspectul privind culoarea, relieful, profunzimea; prezena
si tipul hemoragiei; prezena eventualilor corpi strini; alte particulariti
specifice n raport cu felul traumatismului.
Organismul rspunde la aciunea agentului traumatic prin manifestri locale si
generale n care este implicat n primul rnd sistemul nervos.
Manifestarea general cea mai important este socul traumatic de o anumit
intensitate.
Pe plan local, prin acelasi mecanism reflex se produc primele modificri
neurovasculare: o zon de vasoconstricie la periferia zonei traumatizate la
delimitarea zonei de necroz si n afara acesteia o zon de vasodilataie, care
nlesneste resorbia si eliminarea esuturilor necrozate si a eventualilor corpi
strini.

Sechelele generale
posttraumatice

Traumatismele determin, de multe ori, leziuni grave locale i la

distan, care au ca
rezultat instalarea unor sechele funcionale locale sau generale.
Traumatismele pot influena direct sau indirect organismul uman prin:
. alterarea fenomenelor circulatorii i respiratorii;
. alterarea local a capacitii funcionale motrice;
. alterarea pe zone topografice i, n general, a capacitii funcionale;
. alterarea i modificarea metabolismului la diferite nivele;
. producerea de tulburri psihomotrice;
. producerea tulburrilor de coordonare (afectarea aparatului NMAK ~
neuromioartro-kinetic).
Sechelele posttraumatice pe structuri de esuturi pot fi clasificate
astfel:
. sechelele generale posttraumatice;
. sechelele cutanate i subcutanate posttraumatice;
. sechelele articulare i periarticulare posttraumatice;
. sechelele musculare posttraumatice;
. sechelele posttraumatice cu leziuni ale nervilor periferici la diferite
nivele.

Sechelele posttraumatice pe zone topografice se clasific n:

. sechelele posttraumatice ale zonei umrului;
. sechelele posttraumatice ale zonei cotului i antebraului;
. sechelele posttraumatice ale pumnului (gtul minii);
. sechelele posttraumatice ale minii, degetelor;
. sechelele posttraumatice ale zonei pelvine (old, coaps);
. sechelele posttraumatice ale genunchiului, gambei;
. sechelele posttraumatice ale gleznei;
. sechelele posttraumatice ale piciorului.
n concluzie, majoritatea sechelelor posttraumatice ale aparatului locomotor apar ca
urmare
a inactivitii i imobilizrii pe perioade de timp mai mult sau mai puin ndelungate.
ntre factorii subiectivi care influeneaz recuperarea acestor sechele putem
enumera:
vrsta, sexul, afeciunile asociate, gradul de pregtire fizic anterioar, structura
neuropsihic a
pacientului etc. Netratate corespunztor i la timp, orice sechele generale sau locale
pot prezenta urmtoarele forme de handicap:
. persistena unei atitudini greite;
. persistena unei deficiene fizice, senzoriale sau psihice;
. instalarea unei infirmiti;
. instalarea unei diformiti;
. instalarea invaliditii (de gradul I, II sau III).

 Modificrile locale dup traumatism parcurg trei etape

succesive:
etapa nti se elimin esuturile necrozate;
etapa a doua se formeaz esuturi de granulaie;
etapa
etapa a treia are loc vindecarea, cicatricizarea si
epidermizarea plgii.
Recuperarea afeciunilor traumatice pe regiuni
Pentru o anumit sistematizare a acestui material, vom
realiza o schem general de abordare n care vom lua n
considerare principalele tipuri lezionale pe regiuni (n funcie
de frecvena apariiei lor);
obiectivele generale de recuperare, a regiunii respective
(netratnd obiectivele de scurt durat sau cele specifice
unui anumit tip de leziune);
mijloacele kinetoterapeutice si fizioterapeutice utilizate n
recuperare, precum si alte precizri necesare pentru o
nelegere ct mai exact a celor expuse.

 UN program complet de recuperare funcional precoce a

unui posttraumatic trebuie s aib n vedere n mod cu
totul deosebit starea general a pacientului i principiile
recuperrii n general.
Importana kinetoterapiei rezult din nsi prelungirea ei
atta timp ct evolueaz i afeciunea, sechelaritatea
major sau minor.
n sechelaritatea minor, kinetoterapia se aplic pn la
obinerea funcionalitii complete,de dinainte.
n sechelaritatea major, soldat de multe ori cu diferite
grade de handicap - infirmitate,
invaliditate, diformitate - este necesar s se aplice pe toat
durata vieii deficientului NMAK.
Concluzionnd, putem spune c orice ( UM)-articulaie a
crei imobilizare nu este necesar trebuie abordata
-mobilizat activ din prima zi a tratamentului !!

Membrul Superior - Umrul posttraumatic

prezint anumite particulariti de recuperare, datorit faptului c este

cea mai mobil articulaie si n acelasi timp trebuie s prezinte si un
anumit grad de stabilitate pentru a permite segmentelor distale s fie
poziionate n anumite direcii necesare activitilor desfsurate n cursul
zilei.
Principalele leziuni traumatice ntlnite la nivelul umrului sunt: contuziile;
luxaiile; fracturile; plgile tiate sau nepate; arsurile.
Sechelaritatea posttraumatic afecteaz aproape identic umrul ca si
periartrita scapulohumeral
(PSH) si ca urmare putem spune c la nivelul umrului posttraumatic
avem cele cinci forme clinico anatomo funcionale bine
determinate:
Umr

dureros posttraumatic simplu;

Umr

dureros posttraumatic blocat;

Umr

mixt;
Umr

pseudoparalitic;
Umr

inflamat posttraumatic acut.

Obiectivele si mijloacele kinetice vor fi orientate dup particularitile formelor

clinice de mai sus dar avnd ca si linii comune urmtoarele:
1. Ameliorarea durerii prin: posturri si poziionri nc din perioada de
imobilizare; folosirea gimnasticii vasculare Phlchen si Mberg a Terapi
Mastersului , masajul usor de tip efleuraj; termoterapie cald si rece ;
2. Men FNP inerea funciei centurii scapulare prin: controlul staticii si dinamicii
gtului, umerilor, toracelui, coloanei cervicale si cervico dorsale; executarea de
miscri globale a segmentului scapulo toracic; prevenirea atitudinilor deficiente
secundare (cifotice si scoliotice) dup afeciunile traumatice; tonizarea prin
contracii izometrice a musculaturii cervico scapulo humerale n situaiile
permise;
3. Recuperarea mobilitii articulare prin: inierea miscrilor pentru asuplizarea
muscular (activ asistat, activ, utilizarea tehnicilor FNP si diagonalele din metoda
Herman Kabat, ) Margaret Knott si Dorothy Voss)pentru promovarea mobilitii
la unghiuri maxime posibile si n toate axele si planurile permise. Fr miscri
pasive mai ales n cazul luxaiilor, fracturilor de clavicul si fr miscri cu
contrarezisten, fr tehnici de decoaptare si traciuni axiale n cazul fracturilor
sau dup subluxaii si luxaii. Se va folosi si FNP -telescoparea cat si a metodei
Klapp pentru o mai bun exersare n lan cinematic nchis a MS.);
4. Rearmonizarea mecanic a umrului privind att mobilitatea, ct si
stabilitatea prin:corectarea si prevenirea dezaxrii capului humeral realizat prin
anumite posturi, decoaptri, tehnica Codmann, intinderi musculare - stretchingul
prelungit ( durata de la 30 sec + 45se, 60, 90 sec si ... cat e necesar cu pauyele
de rigoare !!); pstrarea echilibrului ideal ntre grupele musculare agonist
antagonist si anume deltoidul, coracobrahialul, bicepsul , trapezul pe de o parte,
si supraspinos, subscapular si subspinos pe de alt parte;
5. Recuperarea mobilitii controlate a umrului la unghiuri funcionale si treptat
pe ntreaga amplitudine

 Cotul posttraumatic
- traumatismele cotului pot determina ca tip de leziuni: contuzii, plgi,
scalpuri, arsuri; entorse; luxaii; fracturi; leziuni de nervi si vase.
Aceste leziuni las o larg varietate de sechele, care pot fi sistematizate
astfel:
a. Sechele mai ales de tip mecanic articular, determinnd limitarea, mai
mult sau mai puin grav a miscrilor cotului prin: organizare colagenic
ntre planurile de miscare si alunecare; retracii musculotendocapsulare;
fragment osos intraarticular; calus vicios; osteom periarticular. Exist
posibilitatea, desi mai rar, ca depunerile calcare s se produc n
grosimea capsulei articulare, blocnduse miscarea: artrit
posttraumatic si cicatrice retractil.
b. Mai puin frecvent, pot exista deviaii axiale (cubitus varus si cubitus
valgus), retracii ischemice ale flexorilor, cot balant.
c. Muschii efectori ai miscrii cotului pot rmne deficitari prin: atrofia de
imobilizare; ruptura tendinomuscular; miozitele calcare.
d. Paraliziile nervilor periferici ai membrelor superioare sunt destul de
frecvente si trebuie cutate ntotdeauna;
e. Ischemia structurilor antebraului, ce duce la retracia Volkman sau
chiar necroze ale tesuturilor ;

Patologia posttraumatica si de suprasolicitare a cotului

- sistematizare succintaleziunile partilor moi:
- contuzii, plagi, arsuri,
leziuni traumatice si de suprasolicitare(cu frecventa
crescuta in sport):
- epicondilita laterala (tennis elbow);
- epicondilita mediala (golfer's elbow);
- tendinita bicipitala;
- tendinita tricipitala;
- bursite:- epicondiliana / olecraniana;
- sinovite posttraumatice;
- periostita epicondiliana;
- osteofitul de olecran (posterior si posteromedian)consecinta solicitarii din aruncare (baseball);
- osteocondrita disecanta a capitulului humeral;

 entorsele - frecvent intalnite la sportivi - uneori dificil de

efectuat diagnosticul diferential cu contuziile;
luxatiile - mai frecvente in sporturile de contact - pot fi:
- luxatii propriu-zise ale cotului;
- luxatii ale radiusului, cubitusului sau luxatii divergente;
fracturi:
- articulare supra si intercondiliene (T, V, Y);
- dezlipiri diafizo-epifizare;
- fracturi ale olecranului, radiusului - fara interesare articulara;
- fracturi si cu luxatie combinata;
paraliziile nervilor (N.N.) periferici - in special N.cubital - pot
fi:
- primitive - in cursul traumatismului;
- secundare - de exemplu afectarea in cursul procesului de
calusare.

Sechele posttraumatice locale:

- precoce:
- redoarea de cot - sechele de tip mecanic articular - consecinta
fibrozei, retractiei musculotendinoase si capsulare, a calusului vicios si
uneori a fragmentelor osoase intraarticulare sau a cicarticelor retractile;
- deviatiile axiale ( in var sau valg);
- atrofie musculara post imobilizare;
- paralizii ale N.N. periferici;
- ischemia structurilor antebratului (sindrom Wolkmann);
- necroze;
- tardive:
- artroza cotului;
- anchiloza.
Sechele posttraumatice la distanta:
- deficite de forta musculara a intregului MS;
- redoarea CSH si a MS ( umarului , cot, gatul mainii, degete a
pumnului) ;
- sindromul SAND (algodistrofia mainii ).
Si altele

 n perioada de imobilizare a cotului programele

kinetice de recuperare ncepprecoce :
avnd urmtoarele obiective si mijloace :
1.Meninerea troficitii esuturilor prin.: aplicarea
undelor electromagnetice de nalt frecven, a
fototerapiei , a luminii polarizate ( Bioptron), pentru
grbirea consolodrii fracturii, cicatrizrii plgilor,
pentru cresterea circulaiei si a resorbiei
hematoamelor, la nceput n aplicaii zilnice, apoi de
dou, trei ori pe sptmn; masajul minii si a
antebraului; angiomat; posturarea antidecliv si
gimnastica Mberg n scopul ndeprtrii edemului;
2. Meninerea mobilitii articulaiilor neafectate, att
a celor distale, ct si a umrului prin
exerciii kinetice active n toate planurile. Durata
imobilizrii cotului este variabil n funcie de tipul
lezional, cu ct aceasta este mai de durat, cu att
problemele de recuperare sunt mai anevoioase si greu
de realizat.

Principalele obiective si mijloace dup imobilizare sunt:

1.Combaterea durerii reprezentnd la cot un obiectiv primordial, deoarece cotul
este o articulaie ce dezvolt foarte usor redori strnse, muli pacieni pierzndusi mobilitatea mai ales dup degipsare. n aceast perioad, mijloacele de
combatere a durerii sunt mai ales medicaia si terapia fizical antialgic;
2.Combaterea inflamaiei si a tulburrilor
circulatorii foarte frecvente prin: repaus si postur articular relaxant; folosirea
Terapii Mastersului, a balansrilor Polchen, a gimnasticii Mberg, a aplicaiilor
de termoterapie reci(crioterapie), care determin o hiperemie activ, scade viteza
de conducere pe nerv, scade activitatea receptorilor cutanai, scade spasmul
muscular (compresa cu ap rece, compresa cu ghea, masajul cu ghea, de
2 3 ori pe zi);
3.Recstigarea forei si mobilitii articulare simultane se realizeaz
prin:tehnicile FNP (CR, hold relax, IR, ILO,RR,) miscri autopasive cu ajutorul
scripeilor,Terapii Masters, acestea fiind de altfel singurele miscri pasive
permise deoarece celelalte tipuri de mobilizri pasive pot determina mici rupturi
ale esutului periarticular cu formare de hematoame si implicit cu depuneri
calcare ducnd n final la o reducere drastic a mobilitii cotului putndu-se
merge pn la anchiloz;
Se recomand cu prioritate miscri active, att n ap (hidrobalneokinetoterapia)
ct si pe uscat, exerciii de facilitare neuroproprioceptiv; cldur local (n
momentul n care nu avem inflamaie); ultrasunet la nivelul tendonului si a
jonciunii tendinomusculare; masajul pe inseria tendoanelor efectuat profund;
terapia ocupaional la placa canadian etc.

 Mna posttraumatic
Mna reprezint sediul frecvent al multor
traumatisme, recuperarea sa implicnd probleme
deosebite din mai multe puncte de vedere n primul
rnd mna este implicat n marea majoritate a
activitilor pe care le desfsurm zilnic si ca atare e
indispensabil; n al doilea rnd este organul
prehensiunii si a celei mai importante sensibiliti
discriminative, al personalitii umane, a expresivitii
si a profesionalitii celei mai elaborate; n al treilea si
nu n ultimul rnd mna suport greu imobilizarea chiar
de scurt durat, redorile si retracturile devenind
ulterior foarte greu reductibile.
Principalele leziuni ntlnite la nivelul minii sunt:
luxaiile si fracturile, leziunile de tendon,
paraliziile nervilor periferici, mna rigid; amputaiile.

 Obiectivele majore ale recuperrii sechelelor

posttraumatice ale minii sunt:
1.Combaterea durerii si a procesului
inflamator, prin mijloace kinetice si fizicale;
2.Prevenirea si corectarea diformitilor si a
deviaiilor n cazul afectrii nervilor periferici;
3.Recstigarea amplitudinii de miscare si
cresterea forei musculaturii afectate cu
meninerea forei musculaturii neafectate;
4.Ameliorarea circulaiei si troficitii locale;
5.Reeducarea funciei senzitive;
6.Refacerea abilitii miscrilor;
7.Reeducarea funcional a prehensiunii.

n ceea ce priveste kinetoterapia acestui segment de membru superior,

aceasta se poate realiza prin:
a. tehnici anakinetice de posturarea care au valoare deosebit, la fel ca si
mobilizrile de tip Maigne dar folosiind dinamica spiralei si tehnicile pe mingea
mare , motiv pentru care kinetoterapeutul trebuie s le acorde toat atenia.
Principalele tipuri de posturi utilizate pentru recuperarea minii sunt: posturile
antideclive realizate liber de ctre pacient sau cu ajutorul unor esarfe sau
dispozitive speciale, posturile seriate n atele utilizate pentru eninerea unei poziii
funcionale cstigate sau pentru corectarea unei diformiti sau deviaii, posturile
de repaus, utilizate mai ales pe timpul nopii, posturi de prevenire a deviaiilor,
utilizate n cadrul recuperrii paraliziilor de nervi periferici si orteze de diferite tipuri;
b. Manipulrile: sunt utilizate n sechelele posttraumatice de la nivelul pumnului
acestea fiind mobilizarea radiocarpian, flexia radiocarpian si extensia
radiocarpian. Miscrile de manipulare pasiva este + sunt ntotdeauna precedate
de masaj si cldur. locala prin diferite impachetari etc.sau hidrotermoterapi.
Amplitudinea miscrilor creste progresiv n timpul unei sedine, atingnd
ntotdeauna maximul posibil, moment n care se transform practic n ntinderi;
c. Mobilizrile de tip FNP si pasivo active: fac trecerea spre mobilizrile
active, active cu rezisten si se utilizeaz cnd fora muscular are valori ntre 2
si 3, neputnd asigura miscarea pe ntreaga amplitudine;
d. Mobilizrile active: reprezint baza recuperrii minii, realizndu-se n toate
articulaiile (pumnului, minii, degetelor si policelui ), dar si a celor supraiacente cot
CSH., pe toate direciile posibile, att analitic, ct mai ales global.
Folosim n special: exerciiile activ libere la placa canadian si cu rezisten;
exerciii de facilitare neuroproprioceptiv PNF specifice ; terapia ocupaional
placa Canadiana .
Fizioterapia adjuvant pregteste fiecare program kinetic prin (masajul,
termoterapia cald sau rece, fototerapia Bioptron, , stimulrile electrice,
electroterapia, acupunctura etc.).

Membrul Inferior - Soldul posttraumatic

n ultimul

timp, la nivelul soldului se dezvolt o nou categorie de

leziuni traumatice si anume soldul operat.
Cresterea vertiginoas a numrului de ntervenii ortopedo chirurgicale a fcut
ca dup fracturi s aib cea mai mare inciden. ns oricare ar fi sechela
posttraumatic, ea se exprim clinic prin urmtorele semne clinice capitale:
durere; deficit de stabilitate; deficit de mobilitate, deficit de locomotie.
Acestea reprezint de altfel si obiectivele recuperrii soldului posttraumatic,
n ordinea
enumerat:
1.Combaterea durerii: este obligatorie, deoarece face imposibil ortostatismul si
mersul, alturi de care poate duce la instalarea unor poziii vicioase, n special
coxa flexa dar si atitudini scoliotice si implicit afectarea mai mult sau mai puin a
posturii ) strategia axului central -coloanei vertebrale. La nivelul soldului,
durerea poate avea origini multiple, de la os (prin hiperemia de staz),
articulaie (prin cresterea presiunii intraarticulare) si pn la afectri
periarticulare prin tensiunea edemului posttraumatic si a hematoamelor
musculare sau prin lezarea periostului, etc.
Putem interveni pentru a combate durerea prin: medicaie antiinflamatorie,
antalgic si sedativ; infiltraii periarticulare; electroterapie antalgic (diadinamici,
Trabert, medie frecven, joas frecven); masaj dup termoterapie (parafin,
solux, Bioptron,); kinetoterapie iniial fr ncrcare cu repaus la pat, gimnastica
Brger, traciuni n ax continue sau discontinue pentru a scdea presiunea
intraarticular.
Pentru a combate edemul ne folosim de posturi antideclive, mobilizri active ale
piciorului si genunchiului si pasive ale soldului, cureni excitomotori, masaj,
ciorapi si mansete pneumatice pentru gamb si coaps;

 2 .Stabilitatea membrului inferior, este asigurat de factori ososi, factori

ligamentari (n special ligamentul iliofemural) si factori musculari care
asigur att stabilitatea pasiv (mai ales posterioar), ct si pe cea
dinamic din timpul mersului sau alergatului. Recstigarea stabilitii
soldului se face prin: tehnici anakinetice si tehnici FNP folosiind : posturi
libere (pentru combaterea flexumului, a derotaiei externe, etc.), posturi
fixate (montaje cu scripei sau contragreuti, atele schimbate
progresiv); manipulrile mai ales prin traciune; mobilizrile active;
diagonalele H. Kabat si miscrile pasive prin suspensoterapie sau
Terapie Masters etc., corectarea poziiei trunchiului si bazinului
(tonifierea musculaturii abdominale si paravertebrale); cresterea forei
musculaturii pelvitrohanterienilor, a fesierului mijlociu si a cvadricepsului;
3.Mobilitatea soldului este important de cstigat mai ales pe unghiurile
funcionale minime (52 pe miscrile de flexie extensie, 12 pentru
abducie adducie si 14 pe rotaie intern rotaie extern). Limitarea
mobilitii soldului poate fi dat de factori irreductibili (pensare articular,
calus vicios, imperfeciuni de congruen articular, etc.) sau reductibili
(contracturi musculare, retractur limitat capsular, edem organizat ntre
palnurile de alunecare, etc.).

 Mijloacele pentru recuperarea ( AM)mobilitii oldului

acestea trebuie utilizate nc din perioada de imobilizare si
constau n: posturarea membrului afectat pentru a evita
instalarea atitudinilor vicioase si pentru a facilita circulaia
de ntoarcere; posturarea alternant a trunchiului pentru a
asigura drenajul bronsic, a evita apariia escarelor; masajul
general si al membrului afectat pentru activare circulatorie,
decontracturare, sedare , etc.; meninerea troficitii si
forei musculaturii soldului si coapsei prin contracii
izometrice, cureni excitomotori, masaj.
Dup perioada de imobilizare se recurge la mobilizri pasive
prin suspensoterapie, activopasive, hidrokinetoterapie,
mobilizri active libere pe toate direciile de miscare,
exerciii de facilitare, exerciii de pedalaj, terapie
ocupaional.
4.Reeducarea mersului este bine s se fac n bazine
iniial cu scderea nivelului apei treptat si trecerea la
variante de mers cu diferite aparate ajuttoare finaliznd cu
mers liber la nceput cu spatele si lateral pentru evitarea
schiopatrii si urcat - cobort scri.

Genunchiul posttraumatic la nivelul acestei structuri anatomice pot fi ntlnite

toate tipurile de traumatisme cum ar fi: Leziuni
Leziuni ale prilor moi: tegumente si
esut celular subcutanat (contuzii, plgi, arsuri),
ligamentele si tendon, muschi ( ntinderi, rupturi, secionri, dezinserii), vase si
nervi (rupturi, secionri);
Leziuni

osoase ale epifizelor (tibiale, femurale, peroniere) si rotulei;

Leziuni

articulare (plgi articulare nchise sau deschise, rupturi ligamentare,

entorse, luxaii, leziuni meniscale). Prin poziia sa de articulaie intermediar la
nivelul membrului inferior, are rol dublu n mers si anume de a asigura statica
printr-o mare stabilitate n timpul sprijinului pe de o parte si de a asigura elevaia
piciorului pentru orientarea acestuia n funcie de denivelrile terenului n
momentul de balans pe de alt parte.
Genunchiul are ca si particularitate prezena meniscurilor cu scopul stabilirii
congrueneiarticulare ntre femur si oasele gambei.
Tocmai datorit acestei particulariti vom descrie n cteva cuvinte modul de
diagnosticare a leziunilor de menisc( testele din fisa Zol de evaluare ....):
- ruptura meniscului intern - debutul fenomenelor se face prin apariia unui blocaj
articular tipic, n poziie de flexie, urmnd unei miscri bruste de rotaie a gambei cu durere vie si senzaie de trosnitur. De obicei blocajul este reductibil, spontan,
alte ori el rmne n poziia de flexie. Alteori este prezent doar o hidartroz si
durere la nivelul interliniei articulare interne. Cercetarea atent a unor semne poate
evidenia nu numai ruptura de menisc dar si sediul ei, fie pe cornul anterior al
meniscului, fie pe cornul posterior;
- ruptura meniscului extern - ntmpin mai multe greuti de diagnostic clinic
deoarece prezint numeroase variaii morfologice. Accidentul iniial lipseste de
cele mai multe ori, blocajele sunt mai rare, incomplete si mai dese n extensie
dect n flexie. Durerea este localizat de obicei n exterior da nu este exclus s fie
si n zona intern. De asemenea si n aceast situaie exist si o serie de semne
care localizeaz leziunea fie la nivelul cornului anterior al meniscului, fie leziunea
cornului posterior al lui.

 Principalele obiective de atins n recuperarea

genunchiului sunt:
1. combaterea durerii si a procesului inflamator;
2. prevenirea si combaterea tulburrilor vasculare si a
circulaiei;
3. prevenirea si combaterea poziiilor vicioase,
realinierea articular;
4. ameliorarea tonusului muscular;
5. recuperarea forei musculare si a stabilitii
articulare;
6. asuplizarea esuturilor moi si mobilitii articulare;
7.recstigarea stabilitii bipodale si unipodale si
siguranei n mers;
8. respectarea regulii de igien ale genunchiului.

Mijloacele care se utilizeaz pentru atingerea acestor obiective, pot fi sistematizate astfel:
Pentru combaterea durerii si a procesului inflamator:repaus
repaus articular se obine n poziia de
decubit dorsal genunchiul flectat usor (25- 35)susinut de o pern. n aceast poziie capsula
articular si ligamentele sunt relaxate, iar presiunea intraarticular scade;
medicaie

antialgic si antiinflamatorie: se poate administra local prin infiltraii intra si

periarticulare, unguente, comprese;
fizioterapie

prin formele de termoterapie rece (crioterapia): masaj cu ghea; comprese cu

ghea;
Termoterapia: cu efect sedativ, spasmolitic; aplicare local, sub form de cataplasme cu parafin de
40C timp de 20 minute; aplicare general sub form de bi la temperatura de 37C.
Fizioterapia prin procede de electroterapie vor fii: cureni galvanici se pot aplica longitudinal sau
transversal; TENS utilizeaz cureni cu impulsuri dreptunghiulare de joase frecven cu parametri
reglabili efect antialgic; cureni Trbert cureni de joas frecven (150 Hz) cu efect analgetic si
hiperemiant; cureni diadinamici: cu efecte analgetice, hiperemiante, dinamogene, cu mai multe forme:
MF, DF, PS, PL, RS,care se aplic latero- lateral la nivelul genunchiului; curenii interfereniali cu
efecte: decontracturant, analgetic, vasculotrofic, hiperemiant, resorbtiv; ultrasunete cu efect caloric
profund, micromasaj tisular; magnetodiaflux: - cmpuri magnetice de joas frecven n administrare
continu sau ntrerupt, ritmic sau aritmic.
hidrokinetoterapia

n van trefl, bazine pentru efectul analgetic, vasodilatator, relaxant

prin cresterea aportului de snge n musculatur; pentru reluarea mersului prin descrcarea greutii
corpului datorit efectului hidrostatic si anivelului apei n care se realizeaz; creste elasticitatea
esuturilor moi.
masajul:

prin frmntare se obine ameliorarea circulaiei sngelui, creste elasticitatea

ligamentelor si a muschilor; tapotamentul , cernutul, rulatul, vibraia ajut la reducerea edemului.

 Pentru realizarea stabilitii membrului inferior:

-stabilitatea pasiva: tehnicile FNP si exerciii de tonizare
si crestere de for a musculaturii
stabilizatoare a genunchiului ( a celorpatru faete;
traciuni blnde sau telescopri repetate pentru
cresterea rezistenei ligamentelor; respectarea regulilor
de igien a genunchiului, scderea greutii corporale,
evitarea mersului pe teren cu denivelri, folosirea
bastonului n timpul mersului, s nu se pstreze o
poziie ce flexia puternic a genunchiului;
- stabilitatea activare: exerciii de crestere a forei
tuturor muschilor ce particip la stabilizarea
genunchiului prin: ex. izometrice, izotonice, exerciii cu
rezisten, DAPRE, tonizarea ischiogambierilor prin:
exerciii izometrice, exerciii cu rezisten; tonizarea
tricepsului sural prin: exerciii izometrice, exerciii cu
rezisten; tonizarea tensorului fasciei lata: exerciii cu
rezisten, din decubit heterolateral; exerciii pe suport
oscilant.

 Pentru creserea amplitudinii articulare AM. (mobilitate): cu

aparatele Kineteck dup inervenii chirurgicale, mobilizri ale rotulei n
sens longitudinal si transversal; exerciii pasive active si active
ajutate; tipurile de stretching adecvat cazului; exerciii active; exerciii
gestice: psit peste obstacole, urcat- cobort trepte.
Pentru antrenarea forei: exerciii active, active cu rezisten,( De lorme,
Watkins, Oxford, cu diferite aparate etc) izometrice din diferite poziii;
exerciii cu ajutorul scripeilor ; exerciii cu benzi elastice ( Thera band
de culori diferite ) ; exerciii active asistate, exerciii rezistive- DAPRE,
( tehnica exercitii cu rezistenta progresiva ajustata zilnic care cuprinde
4 seturi de exercitii: primul set se aplica cu o sarcina ce permite 12 -15
reptitii, setul doi , se mareste sarcina incat sa se poata repeat de 10
ori . pentru setul trei sarcina este crecsuta sa se poata repeat de 6 ori .
In ultimul set sarcina atat de mare sa se poata efectua 2-3 sau 4
repetitii!) etc.
Antrenamentul iyokinetik , pliometric etc. pentru ameliorarea reyistentei
se pot aplica ex. De forta reyistenta de tip Steodman : un set initial de
exercitii ci sarcina moderata , dar cu repetitii frecvente , un al doilea set
de exercitii cu reistente mici cu repetitii rapide pana la oboseala , si
un ultim exercitiu va fii o contractie iyometrica mentinuta timp de 60, 90 de second !). Pauya de revenire necesara si rahidratare obligatorie !

Piciorul posttraumatic Desi n cele mai multe din articulaiile sale miscrile sunt foarte
reduse, n totalitatea sa, piciorul, se poate misca n toate sensurile, lucru important,
innd cont si de faptul c principalul su rol este de a putea asigura mersul pe orice
teren n condiiile n care acest complex articular susine ntreaga greutate corporal.
Tipurile lezionale ale traumatismelor piciorului sunt cele obisnuite: plgi, contuzii,
entorse,
luxaii, fracturi, care pot interesa toate structurile anatomice: piele, ligamente, muschi,
tendoane, articulaii, os, vase si nervi.
Programele hidrokinetoterapie si kinetoterapie pot fi orientate spre urmtoarele
Obiective specifice:
Combaterea durerii; 2.
Cresterea forei musculaturii peroniere;
3. Echilibrare funcional si corectarea lungimilor musculare;
4. Prevenirea dar si tratarea dezechilibrelor musculare agonist -ant agonist prin tehnica
binecunoscut de ntindere muscular stretching efectuat pe muscualtura flexoare
extensoare, dar si pe inversori-eversori;
5. Corectarea mersului; ) restabilirea mersului corect prin variantele mers lateral si
inapoi sau in zig-zag pe diagonale si cu trecere peste obstacole , si tehnica laditei Zoli
.
6. Corectarea plasamentului centrului de greutate; Metoda Feeman , si altele. Pe mingea
mare Bobath ,.
7. Scderea solicitrii gleznei.
Programele de kinetoterapie si hidrokinetoterapie n traumatismele piciorului, gleznei se
stabilesc n funcie de diagnostic si severitatea acestuia.
Tratamentul va fi funcional si va ncepe cu anakinezia, cu o scurt perioad de
protecie articular si astfel si ligamentar, tendinoas, muscular. Imobilizarea n
diferite aparate de contenie realizeaz o securitate a pacientului prin stabilizarea
articiulaiei gleznei si scderea solicitrii mecanice, avnd prin acesta valene antialgice,
antiinflamatorii. ns lipsa de miscare de solicitare neuromuscular favorizezaz formare
aderenelor, a stiffnesului, redorii articulare, contracturii musculare si atrofiei muscular.

 Mijloacele Specifice sunt: tehnici si metode pentru cresere a forei si

amplitudinii de miscare specific grupelor si lanurilor musculare afectate
si
o remobilizare articular prin tehnicile F.N.P , manipulrile Maigne,
n final exerciii de ncrcare progresiv activ DAPRE si contra
rezistena minii kinetoterapeutului sau cu diferite aparate moderne , dar
bine controlat si dozat !!!) Ketler Cybek, etc.
Terapia postural zilnic, de mai multe ori aplicnd tehnica prin
gimnastica vasculara Brger si programe de hidro si hidrokinetoterapie
ca: baia Whirpool, baia ascendent si descendent. Dusuri etc.
Tehnicile de crestere a forei vor finaliza tratamentul prin exerciiile
izometrice si izotonice, izokinetice la si cu diferite aparate modern
pentru cresterea forei musculaturii extensoare si a dorsiflexiei treptat.
Sunt recomandate stimularile proprioceptive de tip Freeman.
notul terapeutic si mersul n ap (dozarea prin inaltimea apei controlat)
n special cu spatele si lateral + pentru combaterea disfunctiilor sau asa
zisa schioptrii !!
dup aceea reluarea mersului nainte, mers pe vrfuri si clci, urcat cobort plan nclinat, biciclet ergometric cu ncrctur bine dozat,
reluarea alergatului pe teren mai sigur dar nu prea tare sau prea moale,
sau denivelat. La nceput dozajul poate fi de 3-5 minute si creste treptat
pn la 20 30 de minute.