Eseu filosofie

Conceptul de adevar
Conceptul de adevar ocupa un loc central in codul teoriei cunoasterii . Privind definirea
adevarului au existat numeroase dispute teoretice formulndu-se o diversitate de pareri . n cadrul
acestei diversitati se disting trei orientari fundamentale :

Orientarea conform careia adevarul este o proprietate exclusiva si nemijlocita

a obiectului cunoasterii , adica a obiectelor , fenomenelor , proceselor ,
sistemelor reale . Aceasta orientare este eronata , fiind rezultatul unei confuzii
ntre planul existentei si cel cognitiv , deoarece , din faptul ca obiectul fundamental
al cunoasterii l constituie descoperirea structurilor si proprietatilor obiectelor si
evenimentelor realitatii si din faptul ca adevarate sunt acele produse ale cunoasterii
care realizeaza acest lucru , nu rezulta ca adevarul ar fi nsasi lucrurile si
evenimentele cu propretatile si structurile lor .

Adevarul nu poate fi o proprietate a obiectelor si fenomenelor din realitatea obiectiva . Nu putem

spune despre un lucru ca este adevarat sau fals , ci cel mult ca el exista.

Orientarea conform careia adevarul este o proprietate a subiectului n mod

exclusiv, a constiintei noastre. Aceasta ar nsemna ca fiecare constiinta sa aiba
setul sau de adevaruri , dar tebuie mentionat ca n functie de elementul constiinta
se pot distinge mai multe abordari ale adevarului care sunt incorecte si conduc la
erori n cadrul activitatilor practice .
1.

Adevarul este o proprietate a expresilor lingvistice formulate de subiect

2.

Adevarul consta n caracterul evident si clar al cauzelor sirezultatelor

3.

Adevarul este rezultatul acelor produse ale cunoasterii care ntrunesc

consensul

Orientarea care sustine ca adevarul este o proprietate a constiintei care este

rezultat al interactiunii dintre obiectul cunoasterii si subiectul cunoscator .

Din acest unghi , adevarul este un raport , o relatie ntre cunostintele dobndite de om in cadrul
cunoasterii si starile de fapt pe care aceste cunoastinte le reflecta .
Aristotel , n lucrarea sa "Metafizica" defineste adevarul astfel : "a enunta ca ceea ce este
nu este sau ca ceea ce nu este este constituie o propozitie falsa , dimpotriva o enuntare
adevarata este aceasta prin care spui ca este ceea ce este si ca nu este ceea ce nu este." Este
cuprins aici miezul a ceea ce este cunoscut sub numele de teoria adevarului .
Aceasta teorie a fost dezvoltata n evul mediu iar n epoca moderna ea devine o componenta
esentiala a teoriei realiste , astazi cea mai raspndita despre adevar mai ales n cadrul conceptiei
analitice despre cunoastere .
Conform acestei teorii , adevarul desemneaza corespondenta sau concordanta continutului
informational al cunostinteor subiectului cunoscator , cu starea de fapt , reala a obiectului la
care se refera .
1

Asadar , adevarul nu este o proprietate nici a obiectului cunoasterii , nici al subiectului cunoscator
ci a constientului cognitiv informational vehiculat prin intermediul expresiilor propozitionale .
Adevarul se manifesta exclusiv la nivelul propozitiilor .
Caracteristicile adevarului
Caracterul obiectiv al adevarului. Definirea adevarului drept coordonata a continutului
informational al cunostintelor noastre cu starea de fapt reala nseamna n acelas timp
recunoasterea caracterului sau obiectiv . Prin adevar obiectiv ntelegem existenta n cunostintle
noastre a unui continut care nu depinde de noi (de subiectul cunoscator). Caracterul obiectiv al
adevarului este determinat de izvorul cunoasterii , adica de natura obiectului de cunoscut . Cnd
vorbim de adevar obiectiv avem n vedere numai continutul lui pentu ca , tinnd seama de faptul
ca adevarul este dobndit in cadrul social-istoric si al experientei umane al nu poate exista n afara
omului .
Procesul dobndirii adevarului
Adevarul relativ-absolut
Obiectivitatea adevarului trebuie nteleasa prin prisma procesualitatii complexe a cunoasterii .
Caracterul procesual al surprinderii devenirii adevarului unei cunostinte rezulta din caracterul
contradictoriu al cunoasterii . Cunoasterea unmana este cuprinsa ntre polii unei contradictii :
1.

Tendinta si posibilitatea subiectului de a cunoste n mod complex si definitiv totul

2.

Imposibilitatea realizarii , nfaptuirii acestei tendinte si aspiratii

Prin adevar relativ se ntelege acel adevar obiectiv care n continutul sau este partial limitat ,
incomplet , suspectibil de perfectionare , de adncire si completare ulterioara . La el ajungem prin
rezolvarea partiala a contredictiei fundamentala a cunoasterii .
Prin adevar absolut se ntelege adevar obiectiv n forma sa deplina , desavrsita care nu mai este
susceptibil de aprofundare , de precizare , de completare ulterioara .
Relativitatea adevarului trebuie nteleasa n sensul ca fiecare cunstinta adevarata reflecta realitatea
obiectiva , dar poate cuprinde toate laturile ei , ci le cuprinde numai pe acei care au patruns n
sfera cunoasterii .
Caracterul relativ al adevarului tine de ceea ce n cadrul ei cunostintele sunt suspuse revizuirilor ,
ntregirilor si completarii iar cel absolut tine de ceea ce n cadrul oricarei cunostinte rezista n
timp , este retinut din generatie n generatie .
Sarcina stiintei este dobndirea adevarului obiectiv relativ , care reprezinta un pas spre cel
absolut.
Caracterul concret al adevarului
Adevarul concret este acel adevar care tine seama de interpretarea abstractiilor , de conditiilor de
timp si loc. Concretetea adevarului rezida deci , n faptul ca nu putem face niciodata abstractie de
determinatiile spatio-temporale n care exista si se manifesta obiectele si fenomenele .
Caracterul concret trebuie vazut n functie de factorii care participa la procesul cunoasterii .
Fiecare dintre acesti termeni (obiect,subiect) se schimba .
2

Faptul ca fenomenele si obiectele pe care le cunoastem sunt ntr-o continua transformare face ca
cunostintele noastre sa se schimbe , sa se modifice .
n diferite perioade istorice exista particularitati psihologice si intelectuale ale subiectului
cunoscator . Oamenii apartin unei anumite etape istorice si au la ndemna anumite mijloace si
posibilitati de investigare .
Criteriile adevarului
Prin criteriu al adevarului ntelegem un ansamblu de reguli sau semne prin care ntelegem daca un
enunt este adevarat sau fals . Deci criteriul adevarului se refera la acele indicii , reguli care ne
permit sa determinam riguros ntre adevar si fals .
Exista :

Criterii materiale ( criteriul corespondentei , utilitatii )

Criterii formale ( coerenta logica , demonstratia )

Criteriul corespondentei reprezinta experienta practica care permite deosebirea propozitiilor

adevarate de cele false . Corespondeta este un criteriu hotartor al adevarului .
Criteriul coerentei este cel mai important criteriu folosit n stiinte ca matematica , logica .
Criteriul coerentei consta n faptul ca o opinie este adevarata atunci cnd ea concorda cu celelalte
opinii .
Criteriul untilitatii reprezinta cunostintele detinute de subiect si sunt adevarate n momentul n
care se pot verifica .