http://phantasma.lett.ubbcluj.ro/?

p=3036

Masinria falic. Scnteia (1944-1950)

lett.ubbcluj.ro

Violul ideologic. Un trup frankensteinian: sira spinrii, pumnii si creierul. Priapismul Partidului unic.
Sex-appeal muncitoresc si femeia-comisar

Ziarul Scnteia, organ al Comitetului Central al Partidului Comunist Romn, a demarat din 1944,
de cnd si-a nceput aparitia legal, o adevrat campanie belic mpotriva asa-zisilor dusmani ai poporului
(acestia fiind membri ai partidelor istorice, legionari, chiaburi si mosieri, ofiteri de carier, ziaristi,
universitari, ingineri, industriasi si orice alte categorii care nu aderaser la comunismul impus cu forta).
Masinria a functionat mai nti la nivel lingvistic, n chip violent, ziarul analizat aici si ideologia care l anima
(mpreun cu Partidul care l tutela) rvnind s dobndeasc o corporalitate demonstrativ, tocmai pentru a-si
legitima inclusiv visceral atacurile. Astfel, insistenta pe denumirea de organ al Comitetului Central al
P.C.R. trimite la un machism fortat si insidios care are ca scop corporalizarea agresiv a Scnteii, aceasta
actionnd ca un falus al Partidului. Falus care implanteaz noua ideologie si ncearc s fecundeze astfel
matria romneasc si poporul, chiar dac printr-un viol. Fireste, explicitarea unui ziar de a fi organ al unei
formatiuni politice nu este o inovatie comunist (ci tine de traditia subintitulrii unei gazete care se doreste a
fi element de propagand n orice timpuri), dar odat cu Scnteia, virilizarea gazetei primeste sensul unei
demonstratii de fort. Dar tendinta de corporalizare nu se opreste, aici, ci continu: despre clasa muncitoare
se repet obsesiv n discursurile ideologice ale epocii c este sira spinrii a tuturor fortelor democratice sau
pumnul de fier al unittii si fortei, creierul acestei fpturi frankensteiniene fiind alctuit dintr-un cvintet
(Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Teohari Georgescu, Vasile Luca, Petru Groza, cel din urm mai
mult om de paie; figura lui Gheorghiu-Dej nu este nc exaltat n anii pe care i vizeaz analiza mea) sau
dintr-un triumvirat (Ana, Luca si cu Dej bag spaima n burgheji suna un slogan la mod). Ce ni se mai
spune n titlurile si leitmotivele din Scnteia pedaleaz, de asemenea, pe ideea de masinrie falic violatoare:
cci P.C.R. se cleste si se ntreste atunci cnd procedeaz la arestarea dusmanilor poporului, chiar si
atunci cnd acestia fac parte din propriile sale rnduri. S-ar putea spune, mentinnd simbolismul sexual, c
Partidul Muncitoresc sau Comunist din Romnia sufer de un fel de priapism rezultat din demolarea
dusmanilor si externi si interni, c vigilenta sa si opera de luminare a muncitorimii cu precdere i mentin
virilitatea. Ministrul Justitiei din primii ani ai comunismului romnesc, Lucretiu Ptrscanu, va afirma ritos la
un moment dat c Tribunalul poporului a devenit o fiint adevrat odat cu Legea pentru urmrirea si
sanctionarea vinovatilor de dezastrul trii si de crime de rzboi. Si, astfel, fptura aceasta ideologic este
construit si confectionat, are trup (organe sexuale, sira spinrii, pumni, creier), o piele de mprumut
(comunismul), dar nu are nici inim, nici suflet: ea se dovedeste a fi un boxer violator, apt s-i distrug
orbeste, mecanic, pe dusmanii poporului. n putinele desene stilizate cu muncitori, pe care Scnteia le
public, acestia apar atletici, cu alur de culturisti ori stripeuri mai degrab, semn c inclusiv grafic se mizeaz
pe un sex-appeal herculean al reprezentantilor clasei celei mai favorizate, teoretic, de comunism. ntr-un
numr din Scnteia anului 1950 apare stilizat pe prima pagin, ntr-un portret hiperbolic, un muncitor vnjos,
cu un picamr urias; el are chipul radios, satisfcut parc de violul colectiv mpotriva dusmanilor poporului.
Femeia comunist, n schimb, este desexualizat si defeminizat, si de aceea ea nu va fi vizat de violul
efectuat de Partid. n ce o priveste pe Ana Pauker, aceasta este o femeie-comisar virilizat complet, de la
trup la vorb, asa nct ea trebuie perceput tot ca un brbat angrenat n masinria falic a Partidului. Se cuvine
Page 1 of 9

Jun 19, 2014 09:00:07AM MDT

http://phantasma.lett.ubbcluj.ro/?p=3036

precizat, apoi, c fotografia cea mai mediatizat n Scnteia (pentru perioada 1944-1950) a vreunui lider
comunist este aceea a lui Stalin (apoi a lui Gheorghiu-Dej si a Anei Pauker), arhetipul agresorului de la
care liderii comunisti romni se mprtsesc cu o admiratie de ucenici rvnitori.

Infractori si lachei n crdsie. Moarte trdtorilor! Satrapi si dihnii. Cioclii si strigoi

Voi proceda, n cele ce urmeaz, la inventarierea limbajului violent instrumentat de comunisti prin
ziarul Scnteia, pe categorii de termeni morali. Astfel, o prim categorie de termeni i calific pe asa-zisii
dusmani ai poporului n sfera imoralittii infractionale. Acestia sunt gangsteri, tlhari, banditi,
rufctori, asasini, mardeiasi, borfasi, degenerati, potlogari, canalii, paraziti, huligani, lepdturi,
secturi, snapani, jecmnitori, elemente necinstite, mn criminal, trntori, tripoteuri, triseuri, prin
aceast terminologie variat comunistii urmrind s-i consacre pe opozantii lor n toate categoriile infractionale
posibile (inclusiv n cele argotice), fapt care ar fi justificat punerea dup gratii a acestora. Presupusii
dusmani ai poporului snt, apoi, grupati ntr-o sleaht, tagm, gasc, crdsie, band, hait, clic
(reactionar), hoard (a fiarei), retele, detasamente ale urei si persecutiei sovine, agenturi, diferitele
forme colective de ncadrare urmrind s justifice mcar teoretic de ce Partidul si Tribunalul Poporului vor
actiona fr crutare, crunt, preconiznd o represiune masiv mpotriva presupusilor infractori. O alt
categorie de termeni i include pe dusmanii poporului n subspecia lacheilor (fascismului etc.),
mercenarilor, slugilor (plecate ale reactiunii) si slugoilor (hiperbolizare n spiritul epocii) argatilor
(zelosi ai mosierilor), cozilor de topor, pentru a sublinia structura ignobil, inferioar uman, colaborationist a
acestora. Aceast conditie de pleav a trii catalizeaz spre urmtoarea orientare de care vor fi acuzati
dusmanii poporului: nimic mai simplu ca ei s fie sau s devin trdtori (ai clasei muncitoare si ai neamului
romnesc), spioni (n solda anglo-americanilor), profitorii de ieri, sabotorii de mine, agenti
provocatori, diversionisti, reactionari, afaceristi, carieristi, complotisti, vnduti, Iude, farisei (ai
democratiei), gheseftari istorici, zarafi, lefegii, misiti fr patrie. De aceea, se scandeaz Moarte
trdtorilor! Prin aceast trstur se pedaleaz pe un patriotism demagogic si gregar, insistndu-se si asupra
unei acuze financiare la care publicul ar fi fost sensibil n conditiile pierderilor masive suferite de Romnia
n timpul celui de-al doilea rzboi mondial si ale refacerii ei dup instalarea fortat a comunismului, cnd tara
avea parte de o mizerie nedisimulat nici chiar de patronii ei ideologici. Calificativele morale cu care
acuzatorii se npustesc n avalans rvnesc, si ele, s desvrseasc degradarea uman a celor vizati, care snt
catalogati drept nemernici, ngmfati, nseltori, nedemni, verosi, hrpreti, vicleni, misei,
mrsavi, infami, odiosi, hidosi, oribili, scelerati, fiorosi, josnici. De aceea, se scandeaz n lturi,
netrebnici!
Dezonorarea si umilirea lingvistic a dusmanilor poporului merge progresiv, de la conditia
inferioar de lachei ajungndu-se la o ridicare n rang a acuzatilor care devin monstri, brute
sngeroase, satrapi, bestii (trdtoare de popor), dihnii (fasciste), cli (ai omenirii), balaur, fiare
(care rnjesc fiindc snt ncoltite), fiara crucii cu gheare (drept care se scandeaz Moarte lor!). Iuliu
Maniu este acuzat ca fiind Sfinxul de la Bdcini. Dusmanii poporului snt catalogati n mod obsesiv drept
cei ce sug sngele si vlaga poporului, imaginarul lingvistic comunist viznd aici, la nivel de mental
colectiv, conditia de vampiri a celor incriminati; calificativul este mai totdeauna de sngeros, sngele fiind
hrana predilect a vampirului care, din aceast pricin, trebuie ucis. Ion Antonescu este, cel mai adesea, un
maresal sngeros, de pild. Dezonorarea care a urcat treptele ierarhiei are un scop clar n acest caz: dat
Page 2 of 9

Jun 19, 2014 09:00:07AM MDT

http://phantasma.lett.ubbcluj.ro/?p=3036

fiind c dusmanii poporului alctuiesc un monstru cu mai multe capete (ca n basme si mituri), comunistii
se doresc a fi mntuitorii si salvatorii care ucid balaurul, adic niste eroi ntemeietori, tocmai pentru c
actiunea lor este una violent si are ardoarea crimei ntemeietoare. Iuliu Maniu este Sfinx, pentru c
acuzatorii si se doresc a fi n pielea lui Oedip. Dar, deoarece crima (orict de ntemeietoare s-ar dori ea)
nu este legitim, ci abuziv si violatoare de lege, comunistii ndeplinesc, de fapt, functia unui monstru care
uzurp locul de drept al regelui uns si ales.

Plag, cloac, pecingine. Putregai si puroi. Decrepitudine si descrnare

Batjocorirea continu printr-o alt dimensiune. n 1948, n Scnteia, apare (n patru episoade)
celebrul articol al lui Sorin Toma pe marginea poeziei lui Tudor Arghezi, articol intitulat Poezia putrefactiei
sau putrefactia poeziei, n care, printre altele, acuznd pestilentialul poetic al lui Tudor Arghezi, autorul
sanctioneaz un urt mirositor vocabular. Acest lucru s-ar putea spune mai degrab despre limbajul
agresiv promovat de Scnteia mpotriva dusmanilor poporului. Mai nti, este speculat ideea de plag, de
molim, pecingine, cloac murdar, dusmanii poporului fiind purttori de venin fascist de obicei, drept
care tara este infectat si infestat de otrvitori (agentii infectiei fiind ziaristii legionari ori antonescieni, dar
nu numai ei, ca otrvitori de suflete, ci si universitarii huligani ca otrvitori ai studentimii) si de buruieni
veninoase. Iar si iar, mntuitorii unei asemenea molime nu ar putea fi dect aceiasi comunisti cu rvne
oedipiene pervertite. S vedem, ns, cum se manifest otrava mproscat de ziaristii att de blamati. Iat
cteva fragmente din articolul Procesul a trei ziaristi fascisti (ziaristi care, de altfel, s-au manifestat, o
parte dintre ei, printr-un limbaj extrem de violent n perioada interbelic), semnat cu patos revolutionar de
Horia Liman n Scnteia (An XVI, nr. 246, 1 iunie 1946):
Sunt cavalerii unui apocalips provocat cu cinism, metodic, dup un plan scelerat, pentru un blid de linte
sau un sac de aur. Cavalerii condeiului otrvit nau ns nimic interesant, ca nftisare, la prima vedere. Intr
toti turm putin intimidati de perspectiva cea nou ce li se ofer, lor, criminalilor // Trei huligani, trei
amatori de spectacole sngeroase. Toti trei au incitat la crime, au aplaudat vandalismele svrsite de elevii
credinciosi ai scrisului lor, au rnjit la vederea ruinelor, a prpdului provocat de propria lor explozie de ur si
dement. Sunt autorii morali ai dezastrelor pe cari le-au dirijat cu o voluptate neronian, zi de zi, cu
tenacitate diabolic. // n jurul lor se deslusesc doar flcri fluturate spre cerul ntunecat, doar crime, doar
dre de snge care nici o clip nau avut rgaz s se nchege // Numele trinittii din box duhnesc a snge.
Infecteaz aerul si scrbesc.
Treptele agresiunii snt parcurse ierarhic, ajungndu-se la o conditie putrid a dusmanilor
poporului: acestia snt gunosi, elemente descompuse, rmsite (adic resturi, ruine umane) intrate n
putrefactie, revelate prin putregaiul fascist (sau putregaiul moral al burgheziei) si puroiul legionar,
drept care poporul si Partidul simt, pe lng nemrginita revolt, scrb si dezgust. Limbajul coroziv legat de
putrid este completat, n aceast retoric agresiv, de o dimensiune funerar ofensatoare, dusmanii poporului
fiind considerati niste cioclii ai propriettii trnesti, ramoliti si strigoi ori paiate (oameni goi, carcase). n
editorialul nesemnat intitulat Chipurile lor din Scnteia (An XVI, nr. 519, 9 mai 1946), zugrvirea
acuzatilor din procesul marii trdri intentat lui Ion Antonescu si colaboratorilor si atinge apogeul prin
batjocorirea verbal si sublinierea decrepitudinii celor incriminati. Sugestia este aceea c, fiind morti din
punct de vedere moral, ei pot fi ucisi fizic, fr ca nimeni s se simt vinovat pentru aceasta, tocmai pentru c ar
Page 3 of 9

Jun 19, 2014 09:00:07AM MDT

http://phantasma.lett.ubbcluj.ro/?p=3036

purta pe trup semnele mortii iminente, ale putrezirii de vii. Iat cteva secvente ilustrative din acest editorial:
fetele lor, descrnate, livide ori pmntii, brzdate de sbrcituri cari nu sunt urmele unui travaliu al gndirii, ci
pielea botit a crnii unor trupuri din care a pierit tot ceeace constitue demnitatea si mretia unui om, credinta
ntro ideie, fetele lor tremurtoare, crispate, czute, cu buzele vinete, cu cte un rictus intermitent, de
nevropati sau posedati, ca si calmul aparent al unora dintrnsii, este oglinda aceleiasi lipse de sperante.
Se sugereaz c acuzatii snt niste ipostaze ale omului degradat, niste stafii si fosti oameni, care au
nceput deja s putrezeasc. Iat cteva portrete intentionat construite pe ideea de decrepitudine: Constantin
Pantazi (general) este o figur caragialesc dominat (ni se spune n transcrierea Procesului Ion
Antonescu din acelasi numr al Scnteii) de un blbit dezgusttor; alt general, Picki Vasiliu, are fata
cenusie, la fel de descrnat, cu crarea prului alb si rar, tras dreapt prin crestet, cu glasul mieros; gura i
joac ntrun tic nervos, tremurat spasmodic, involuntar, ca o expresie carnal a dezagregrii materiei vii;
Traian Brileanu este stors, desarticulat, cu chelia semnat de peri crunti, teposi, ca o perie tocit, cu gura
stirb din care cuvintele ies inconsistente, gelatinoase; Ion Petrovicescu este sbrcit si negru, cu gesturi
iuti de nevstuic sau de isteric; alt acuzat, Busil, are aceiasi inconsistent fizic a obrajilor czuti; Radu
Lecca este negru-vnt la fat (n extrasele din Procesul Ion Antonescu din acelasi numr al Scnteii,
Radu Lecca este portretizat astfel: Hidos, cu obrajii buhiti si mncati de vicii, Lecca si ascunde
rapacitatea sub masca nesimtirii); Eugen Cristescu are ticul des al limbii scoase mecanic din trei n trei
clipe, lingndu-si masinal coltul drept al gurii. Dup cum se vede, acuzatorii vizeaz s demoleze mai nti
aspectul fizic al victimelor degradate pn la ipostaza de cadavre vii. O insistent aparte este acordat gurii,
chipului (ochilor aposi), cheliei si obrajilor, toate cele patru elemente dorindu-se a fi maculate de o
senectute decrepit, dominat de o transpiratie cleioas si de o buhial pe care acuzatorii o doresc a fi porcin.
Atunci cnd la stlpul infamiei se afl o femeie dusman al poporului, acuzatorii o maculeaz prin raportarea
la conditia de trf, chiar dac termenul nu este folosit ca atare.
Un text virulent mpotriva lui Iuliu Maniu este semnat n 1946 (Scnteia, An XVI, nr. 539, 3 iunie
1946) de Ion Clugru, purtnd titlul Mortul care le trebuie. Autorul i proiecteaz pe liderii partidelor istorice
ca pe niste pensionari amatori si profitori ai nmormntrilor, figura central vizat fiind, ns, asa cum am spus,
a lui Iuliu Maniu care si nainte, si n timpul, si dup procesul lui Ion Antonescu, a vorbit despre acesta ca
despre un patriot.
n multe orsele de provincie /scrie Ion Clugru, n.n./ exist cte un pensionar mititelut, plin de ticuri, nselnic,
certret, care mai mult tnjeste dect treste. Timpul trece pe lng dnsul si l nspimnt parc ar fi un torent.
Molcome, risipite n negur sunt zilele trgovetilor, ns, pensionarul le simte repezite, nebunatece, ofense
pentru dulcea lui btrnete. Totusi, cnd dricarii drapeaz o cas si apar steagurile de doliu si dricul condus
de cioclii n uniform de diplomati, nftisarea, umoarea btrnelului ponosit se schimb. Devine alt om, alt
personalitate. // S-ar putea spune c unica bucurie ce i-a mai rmas n cenusia-i existent, marea lui
preocupare este s participe la toate nmormntrile.
ntr-un alt text din acelasi an, Iuliu Maniu este nftisat din nou n mod ofensator, decrepitudinea fiind
subliniat n cazul su astfel: ni se spune c vorbele i snt o pritur penibil, liderul Partidului National
Trnesc fiind gunos si n pragul ramolismentului (Scnteia, An XVI, nr. 582, 25 iulie 1946). nsusi
directorul Scnteii, Miron Constantinescu, va ncerca o maculare cu orientare postum n editorialul su
mpotriva unei celebre familii liberale (Scnteia, An XVI, nr. 688, 27 noiembrie 1946), ncheindu-si textul
cu o profetie ritoas Iar pe cavoul familiei Brtianu, oamenii viitorului vor scrie: Aici zac rmsitele familiei
Brtianu/Care si-a cldit huzurul/Pe jaf, nseltorie si asasinat. Criptocomunistii de dup revolutia din 1989 n
Romnia i vor urma tactica atunci cnd, la o demonstratie mpotriva Partidului National Trnesc
Page 4 of 9

Jun 19, 2014 09:00:07AM MDT

http://phantasma.lett.ubbcluj.ro/?p=3036

Crestin-Democrat, i vor trimite liderului acestuia, Corneliu Coposu (fost detinut politic timp de aproape
dou decenii n nchisorile comuniste din Romnia), ca dar, un sicriu.

Colti si gheare. Mrituri. Cini, lupi, reptile, viermi, sobolani.

A lichida si variantele sale

n sfrsit, o ultim mostr de vocabular agresiv prin care se ncearc impurificarea lingvistic a
dusmanilor poporului este aceea a animalizrii lor, nuantele fiind sugestive n acest caz. Prin bestializare,
acuzatii erau implicit coborti din nou n subuman, justificnd arianismul (fals al) omului nou ncarnat de
comunisti. Varietatea este destul de spectaculoas, imaginarul lingvistic comunist rvnind s gseasc ipostaze
animalice destul de abjecte si dezgusttoare: dusmanii poporului dotati cu colti si gheare erau declarati
a fi hiene (speculantii), lupi (n hait), cini turbati (Ion Antonescu era adesea numit cine rosu; Mihai
Antonescu este prezentat, la procesul care i se intenteaz, drept un cine btut care tremur; se vorbeste,
apoi, de trdtorii care mrie; drept care se scandeaz Jos laba murdar!), sobolani (de pild, generalul
Picki Vasiliu are ochi de sobolan; cu alt ocazie, alti incriminati vor avea, n schimb, ochi de peste); cu
un impact aparte era utilizat categoria reptilelor: cameleoni, vipere (n cuib; ziaristii antonescieni erau,
de pild, vipere ale scrisului romnesc, hitleriste de obicei), soprle (Radu Gyr era portretizat ca avnd
un cap de soprl), nprci (reactionare); un alt tip de dusmani ai poporului erau catalogati drept
plosnite (regale); chiaburii erau considerati corbii secetei sau ai maselor populare; n sfrsit, o ultim
categorie era aceea a viermilor, limbricilor (ziaristul Romulus Dianu este nftisat ca un limbric speriat)
si a lipitorilor. Iat acum cteva mostre din articolul Un vierme, semnat de N. Corbu (n Scnteia, An
XVIII, nr. 1263, 30 octombrie 1948), despre presedintele Partidului Social Democrat, Titel Petrescu:
Multi au si uitat de el dac l-au stiut vreodat. Trebue s rscolesti adnc prin putreziciuni, ca s dai de urma
lui, trndu-se la fund. Cte nu visase viermusorul sta! S se fac dolofan, s creasc, s se umfle si iar s se
umfle, s ajung mare, s se vad sarpe. Viermele si agtase o lavalier cu pictele si se nfoia n ea, asuda
tinnd discursuri cu fiere c nu e ascultat // viermele se bga peste tot si n toate, se agita n sus si-n
jos, c poate-poate i pic si lui ceva si se btia de ciud c nu-l ia nimeni n seam. Un vierme ambitios.
Titel Petrescu.
Cele din urm ipostaze snt cele mai abjecte (ntruct trimiterea este la o dimensiune anal, excremential si
putrefact), prin ele ncercndu-se (pentru a cta oar) justificarea represiunii mpotriva dusmanilor
poporului prin macularea lor total. Morala sau, mai exact, antimorala este c unor viermi ai dreptul si poti
s le faci orice.
n finalul acestui studiu de caz, voi inventaria verbele agresive prin care ziaristii care semnau n
Scnteia attau populatia mpotriva dusmanilor poporului de toate categoriile, ntruct si n acest caz,
functioneaz o ierarhie si niste trepte ale stigmatizrii. Astfel, verbele a ucide si a extermina erau folosite rar.
ntr-o prim faz punitiv au fost folosite verbele moralizatoare a nfiera, a demasca (cu varianta a smulge
masca de pe chip, ntruct dusmanii poporului erau suspectati de teatralitate), a ncolti, a izgoni, a dispret
ui, a stigmatiza. A curta era folosit n situatii de deratizare si igien profilactic la nivel uman, ironic vorbind.
Urmau, apoi, verbe care provocau durere fizic precum a lovi, a izbi si a smulge (colti si gheare),
Page 5 of 9

Jun 19, 2014 09:00:07AM MDT

http://phantasma.lett.ubbcluj.ro/?p=3036

acestea fiind completate, la un nivel fizic si mai dureros, de a zdrobi si a strivi. n final, pedepsirea
dusmanilor poporului era ncununat prin verbele a strpi, a sfrma, pentru ca ultima faz a extinctiei s fie
redat prin a curma, a anihila, a nimici si, mai ales, a lichida. Reiese n mod limpede, din aceast nsiruire
verbal, c scopul final era distrugerea din rdcini a fpturilor umane care intrau n categoria dusmanilor
poporului. Dar pn la captul tunelului acestea aveau de parcurs destule trepte ale agoniei si umilirii.

Post-scriptum:
Jandarmeria cultural

Am analizat anterior imaginarul lingvistic violent actionat mpotriva dusmanilor poporului de

ctre masinria activist comunist din Scnteia. Voi seconda acest demers de analiza tigniei sau porcriei
din viata literar, cum o numeste Tudor Arghezi, care s-a petrecut ntre scriitori, n primii ani de dup invazia
sovietic si instalarea fortat a comunismului n Romnia. M voi ocupa, pe scurt, de felul n care scriitorii si
ziaristii s-au spurcat ntre ei n functie de baricada pe care se aflau si de pe care combteau. Dac n 1944,
o oarecare politete se mai simte n relatiile gazetresti dintre scriitorii cu diferite orientri politice, ncepnd cu
1945, agresiunea verbal devine regin. Astfel de polemici dure si incorecte existaser si n perioada
interbelic ori n preajma celui de-al doilea rzboi mondial, n special n timpul n care extrema dreapt
romneasc atinsesese apogeul su politic. Dac autorittile comuniste manifest, la nceput, o oarecare
retinere lingvistic n blamarea scriitorilor care nu erau convenabili, scriitorii si gazetarii nsisi, actionati de
Putere, nu se vor sfii s-si atace grosier colegii de condei. Multi scriitori vor fi incriminati: unii vor fi aruncati
n nchisori (agresiunea verbal din gazete fiind doar primul stadiu al agresiunii totale pe care o vor
cunoaste ulterior), altii vor fi recuperati de comunisti ori chiar reeducati (ajungnd s scrie n stil
proletcultist), altii vor fi izolati si interzisi pe perioade mai lungi sau mai scurte, altii vor ncerca s
supravietuiasc decent sau printr-un colaborationism minim, altii vor trece oportunist si ftis colaborationist
de partea Puterii[1]. Cele mai multe atacuri au loc n Scnteia, Romnia liber, Tribuna poporului,
Contemporanul etc. Pe de alt parte, oficiosul Partidului National Trnesc, Dreptatea, se va ambala, la
rndu-i, n atacuri verbale virulente, aceeasi gazet (n 1946) propunnd n mod inspirat termenul
emblematic folosit n acest Post-scriptum, pentru analiza de fat: acela de jandarmi culturali la adresa
culturnicilor comunisti care ncercau s dirijeze autoritar si discretionar si s sanctioneze, prin demolare,
tendintele literare care nu conveneau. n general, ntre condeiele agresive de partea Puterii se remarc Ion
Clugru, Ion Vitner, Miron Radu Paraschivescu, Mihnea Gheorghiu, Geo Dumitrescu, Zaharia Stancu,
Sorin Toma (fiul lui A. Toma, demolator al lui Tudor Arghezi fat de care comite un fel de regicid pentru a-si
instaura tatl uzurpator n rangul de poet national) si altii. Dar puseuri violente ntlnim si la Oscar Lemnaru,
N. Carandino, Ion Caraion, Serban Cioculescu, Iorgu Iordan, unii dintre ei aflati de cealalt parte a
baricadei, cel putin pentru o perioad, nainte de a dezerta la comunisti.
Acuza cea mai n vog la adresa scriitorilor de dinainte de instaurarea comunismului este, lucru
previzibil, aceea de trdare si slugrnicie. Snt pusi la zid Emil Cioran si Mircea Eliade, C. Noica si Ion
Barbu, Nichifor Crainic si Radu Gyr, dar si Lucian Blaga, acuzati fie de obscurantism, fie de misticism, fie
de extrem dreapt (majoritatea, ntr-adevr, aderaser la sau simpatizaser cu ideologia legionar). Ei snt
considerati a reprezenta dezonoarea scrisului romnesc; Ioan Alexandru Brtescu-Voinesti este taxat
drept creatur teuton si btrn huligan, alti scriitori sunt catalogati slugi naziste, agitatori fascisti,
Page 6 of 9

Jun 19, 2014 09:00:07AM MDT

http://phantasma.lett.ubbcluj.ro/?p=3036

imperialisti, reactionari, contrarevolutionari, lachei odiosi, trntori, ploconiti, ciocoi. Liviu

Rebreanu (germanofil, n timpul rzboiului) este atacat postum n Dreptatea, de ctre N. Carandino, si
incriminat ca trdtor, n pielea lui Apostol Bologa care a intrat n Gestapo! ntr-o alt faz snt atacati Tudor
Arghezi si George Clinescu, ambii rezistnd la nceput, ca, mai trziu, s fie nregimentati de regimul
comunist. Registrul infractional este atasat incriminrilor de trdare, pentru a demonstra c scriitorii respectivi
erau tarati si viciosi, cuvenindu-se a fi nregistrati n criminalitatea de drept comun: acestia snt rufctori,
huligani, satrapi, elemente nesntoase si dusmnoase, lichele, banditi, sabotori (termenii snt seci
si deloc spectaculosi, acuzatorii folosind clisee).
Mult mai amplu si nvluitor este registrul care denunt n scriitorii atacati niste otrvuri, pentru a
justifica ideea de demascare, epurare si pretins purificare care avea loc. Scriitorii respectivi snt
considerati veninosi, plin de pecingini, ciuperci otrvitoare, promovnd virusul retrograd si
demoralizant, descompunerea formelor artistice (de aici decandentismul morbid). Este vizat ideea de
boal si de art bolnav, comis de indivizi gunosi, mbcsiti, duntori. Zaharia Stancu scrie acuzator
despre crtile de tip ciupercrie si strpiciune, concentrndu-se pe imaginea ciupercilor glbui care ar
reprezenta arta inamic la adresa noului regim. Anticariatele snt considerate focare de otrav, ntruct ar
promova crtile scriitorilor fascisti si mistici. Dac nu snt otrvitoare, atunci anumite gazete snt acuzate de
decrepitudine si caracter vetust: Revista Fundatiilor Regale (care rmsese un bastion al literaturii
nenregimentate) este proiectat n ipostaza unei babe sulemenite, de pild. Atunci cnd nu snt injuriati
autorii, cele vizate snt personajele lor, considerate a fi larvare, morbide, abjecte, monstruoase, deczute,
sterile, deformate. n alte cazuri, autorii nsisi se autoflageleaz; considerndu-se impur si becisnic, Nina
Cassian si va celebra exaltat si flagelator, ntr-un poem din 1945, autoreeducarea de viitoare stahanovist
a spiritului: Unde s-mi scuip viermraia dinluntru!. Registrul putrefact acoper ca o acolad ceea ce s-a
acuzat pn acum: Ion Vitner demasc mlastinile pline de miasme ale unui curent literar decadent, Nestor
Ignat l atac pe Ion Barbu si poemul Uvedenrode, aducnd n discutie tehnica picturii cu fecale, Sorin
Toma l declar putrefact, licentios si mahalagiu pe Tudor Arghezi. Snt folositi termeni precum blceal,
hd, hidos, sordid, care au rostul s pigmenteze acuzele aduse pn acum. La nivelul bestiariului
detectat ntre scriitori, cei incriminati snt sacali, cotoi clugriti peste noapte, maimute (imitnd arta
occidental), cini (care latr) ori poti (cini deczuti, jalnici) si, fireste, nprci. Ca jivine imunde, scriitorii
vizati snt acuzati de colcial n bezn, prin cotloane; or, colciala stimuleaz reactia acuzatorilor de a-i
nimici, dar nu oricum, ci prin strivire. Lumina, la rndul ei, trebuie s orbeasc ntunericul bolnav, locuit de
aceste jivine, ntruct se doreste a fi o lumin cu functie de bisturiu, o lumin chirurgical si deratizatoare,
adic.
Alteori, atacul este unul funebru si fiintial; Miron Radu Paraschivescu regret, n 1945, c poetul
Arghezi nu a murit la timp (fcnd parte din galeria poetilor ce mor prea trziu), iar, n 1948, Sorin Toma l
proiecteaz pe Arghezi n ipostaza unui cadavru cruia i mai cresc unghiile si prul; tot n 1948, lui Alexandru
Phillippide i se sugereaz, ca retragere din viata literar, un cavou. Voi lua ca studiu de caz, n cele ce
urmeaz, linsarea mediatic a lui Tudor Arghezi, care a fost menit s catalizeze anexarea poetului, mai trziu,
la ideologia comunist. n perioada 1945-1948, Tudor Arghezi este unul dintre cei mai atacati scriitori,
ntr-un registru ritualic-abject. Mai nti fiindc el nu putea fi incriminat prin acuze simpliste ca agitator
fascist sau sabotor, neputndu-i-se fabrica un proces politic. Apoi fiindc Arghezi sanctionase curajos, la
nceput, abuzurile noului regim comunist instaurat. n al treilea rnd, fiindc era un pamfletar redutabil, cu o
vn demolatoare invidiat de comunisti. De aceea, i s-au fabricat procese literare (dar cu miz existential)
ntr-o ierarhie pe care o voi prezenta concis aici.

Page 7 of 9

Jun 19, 2014 09:00:07AM MDT

http://phantasma.lett.ubbcluj.ro/?p=3036

Atacul frontal vine n 1945 din partea deja pomenitului Miron Radu Paraschivescu (Un
impostor: Tudor Arghezi, Romnia liber, III, nr. 172, 21 februarie 1945), care-l decreteaz pe Arghezi nul si
avorton (statura lui de brbat si cettean nu ntrec cu nimic dimensiunile literei si a gndacului n care e
mester), parvenit al condeiului, trdtor al ideii. ntr-o alt serie de incriminri, Arghezi este catalogat ru
cettean si mincinos tovars, apoi poetul tuturor abdicrilor si lasittilor, ceea ce indic faptul c Puterea
comunist ncercase s si-l ataseze pe Arghezi, care, ns, nu se lsase anexat imediat. Era, la vremea aceea,
un scriitor periculos lingvistic, prin verva-i nimicitoare, dovedit n pamflete, care sanctiona cu aciditate
performant. Urmeaz, apoi, acuze fr precedent, care lovesc n natura masculin a lui Arghezi, catalogat
drept tat denaturat si individ lipsit de brbtie. El este incriminat c ar fi tat denaturat (iresponsabil), ntruct l
prefer pe fiul su al doilea (Barutu), considerat un mediocru, fiului su dinti, Eli Lotar (proiectat ca fiu
risipitor, dar revolutionar). Prin asemenea speculatii se dorea lovirea n rdcina fiintei lui Arghezi, anulat
patern. Dac Arghezi nu putea fi mnjit cu bube, mucegaiuri si noroi, ntruct acestea erau considerate
deja a fi estetice, el trebuia nimicit altfel. M.R. Paraschivescu mizeaz pe lichidarea ca brbat a lui Arghezi,
cel putin n latura sa de patern. Eli Lotar (revolutionarul si fiul cel dinti) reprezenta, n aceast ecuatie
simbolic, pe fiii comunisti, bastarzi, pe care Arghezi nu i recunostea deocamdat. M.R. Paraschivescu si
Puterea comunist (masinria falic) ncearc, de fapt, s-l castreze pe Arghezi: cum castrarea nu putea avea
loc fizic, ea va fi oficiat verbal. Dar castrarea are loc si la un alt nivel mental, Arghezi fiind cenzurat inclusiv
n functia sa de pamfletar imbatabil. Paralizndu-l, Puterea ncearc s-i preia energia lingvistic, brbtia
verbal, si o face ntr-un mod violent. Regele btrn nu este ucis, ci devirilizat de o generatie alterat de tineri
rzboinici care abordeaz orice mijloace pentru a-l deposeda de brbtie pe fostul rege.
Ceremonia nu se ncheie aici, fiindc, un an mai trziu, acelasi M. R. Paraschivescu (de data
aceasta n Scnteia) l va declara pe Arghezi ratat si estropiat, ca si cum castrarea simbolic oficiat n 1945
ar fi fost perimat sau nedesvrsit. Ceea ce urmeaz se stie deja: articolul, publicat n serial ( Scnteia, nr.
1013, 1014, 1015, 1016, 5-7-9-10 ianuarie 1948), Poezia putrefactiei sau putrefactia poeziei de Sorin
Toma. nc o dat, Puterea simte nevoia s-l atace pe Arghezi, dar nu oricum, ci prin tehnica fecalizrii si a
registrului putrefact. Sorin Toma laud partial nceputurile proletare ale lui Arghezi, nainte de a-l detrona,
obiectnd apoi tios c lectura poeziei argheziene este precum contactul cu balele otrvitoare ale unei jivine
monstruoase. Apoi, l psihanalizeaz ideologic pe Arghezi ca renegat si angoasat (dominat de psihologia
nfrntului si de cultul mortii). Este de mentionat, de altfel, tonul serios, stiintific, cu care Sorin Toma
ncearc s demonteze si s deconstruiasc poezia arghezian. El detecteaz un manierism gunos la autorul
incriminat, precum si aspectele bolnvicioase ale realittii. Atacul si atinge apogeul atunci cnd functia
poeziei argheziene este decretat a fi una de bordel, prin poemele afrodisiace din Flori de mucigai, care
excit cititorii bolnavi. De-abia n final, Sorin Toma deconstruieste asa-zisul limbaj mahalagesc si trivial al
poetului, apoi presupusa putrefactie (cloac de cuvinte si cloac de idei), inventariind o serie de cuvinte
considerate orduriere din poezia acuzatului. Concluzia: Arghezi este un pestilential; el eman miasm,
asemeni poeziei sale, prin urmare este un cadavru. Solutia este propunerea si gsirea unui vaccin
anti-Arghezi. Tot n final, Sorin Toma l compar pe Arghezi cu Picasso care folosise, ca material artistic,
excrementele. Ca art burghez, poezia arghezian este fabricat ntr-o leprozerie, devenind un fenomen
patologic si producnd contagiune. M ntorc acum la nceputul acestui scurt studiu de caz: miasmatic si
descompus, Arghezi este proiectat a fi un cadavru cruia i mai cresc doar unghiile si prul. n locul poetului
detronat se va ridica steaua lui A. Toma, nimeni altul dect tatl lui Sorin Toma, o fantos prizat de regimul
comunist. Castrat ca brbat-tat si vzndu-si supus poezia unui atac excremential, cum ar spune
psihanalistii, Arghezi are s tac o vreme, dar, dup un timp, va accepta pactul cu Puterea. Masinria falic a
functionat cu prisosint n cazul su, dar nu prin viol, ci printr-o castrare cu ceremonial.

Page 8 of 9

Jun 19, 2014 09:00:07AM MDT

http://phantasma.lett.ubbcluj.ro/?p=3036

Note
[1] Despre toate acestea, vezi ampla serie de citate din gazetele vremii, colate si analizate de Ana Selejan
n Romnia n timpul primului rzboi cultural (1944-1948). Trdarea intelectualilor (Sibiu, Editura Transpres,
1992), Reeducare si prigoan (1948-1949) (Sibiu, Thausib, 1993), Literatura n totalitarism. 1949-1951
(Sibiu, Thausib, 1995).

Page 9 of 9

Jun 19, 2014 09:00:07AM MDT