Alex Velea- olimpic la informatica

Daca despre artistul Alex Velea cele mai noi stiri sunt legate de relatia cu
Antonia, despre Alex Velea din Cluj se poate spune ca a mai adus acasa o medalie
internationala: bronzul de la Turneul International de Informatica de la Shumen
2014. Nu e prima, nici cea mai importanta, dar baiatul are o poveste de spus. Nu i-a
fost usor sa ajunga atat de sus, dar, o data ajuns, stie ca vrea sa fie student in
Romania, la UBB, dar si sa munceasca afara ca sa poata incepe un business
revolutionar la Cluj.
Alexandru Velea e un tanar clujean care este in clasa a XII-a la Liceul de
Informatica "Tiberiu Popoviciu" din Cluj, cu multe premii si medalii la activ.

Copilul Alex Velea a crescut in Manastur, apoi in Zorilor, pe Gheorghe Dima si acum
pe Calea Turzii. A urmat scoala primara la Liceul Teoretic "Gheorghe Sincai", aleasa de parinti
pentru renumele sau in oras.

"Scolile primare sunt toate la fel, nu au o specializare anume, iar la gimnaziu

am venit la Liceul de Informatica "Tiberiu Popoviciu", pentru ca e mai aproape de
casa. A fost principalul motiv atunci. Imi place si acum faptul ca e o scoala mai de
cartier, nu are fitele celor din centru, nu are atatea baruri in jur si iti asigura un
anturaj mai linistit. Mai ies cu colegii pe acolo, pe la noi, ne mai intalnim si cu
studenti de la caminele Universitatii Tehnice din Cluj-Napoca (UTCN) din Observator,
stam de vorba. Imi place, asa simt eu, dupa ce am mai crescut."

Alex s-a simtit atras de materiile exacte inca din primii ani de scoala.
"Faceam multa matematica si in I-IV. In clasa a II-a am participat la concursul
Cangurul. Imi placea, desi nu pot sa spun ca vedeam cu ochi rai matematica,
dimpotriva, imi era familiara. Legat de informatica, am avut, asa, un exemplu bun in
familie. Parintii au absolvit UTCN. Unchiul meu e programator si vedeam ca ii merge
foarte bine. Fiul unui coleg de-al lui, cu trei ani mai mare, mi-a fost un soi de
exemplu, a mers la Balcaniada, a avut aceiasi profesori si a luat premii. Era foarte
apreciat si voiam sa fiu si eu ca el, asa ca am ales informatica."

Nu isi aminteste foarte exact cand a intrat prima data pe un calculator, in

schimb stie clar ca si-a petrecut vacante de vara navigand in lumea virtuala in timp
ce era la bunica sa, la tara, in zona Dejului.

"Cred ca aveam vreo 6 ani. Am ceva amintiri de la o aniversare a bunicii la

care nu am participat, pentru ca ma jucam pe calculator. Nu pot sa spun ca m-ar fi
afectat. Mi-a placut copilaria mea care nu includea atat de mult mers in parc. Mai
erau copii, dar nu vorbeam cu ei. Stateam in curtea mea si ma jucam singur. Nu am
fost nici la furat cirese: aveam un cires chiar in curtea bunicii. Ii mai ajutam la camp,
dar nu eram genul de copil care zburda prea mult pe afara."

In plus, in clasa a V-a il atrageau mai mult cercurile de informatica care in

acei ani incepeau sa fie in voga si la Cluj.
"Am avut noroc. Eram cam 50 de copii si am prins o profesoara destul de
buna la Palatul Copiilor si dansa m-a ajutat mult. Nu era cine stie ce informatica, dar
am ajuns la olimpiada nationala in acel an si mi-a placut. Am luat premiul special,
am fost primul sub mentiune, dar pot spune ca a fost e experienta foarte buna. In
general am mai dat si multe rateuri pe parcurs."

A urmat apoi colaborarea care avea sa ii marcheze evolutia in informatica.

"Am inceput sa lucrez cu domnul profesor Lucian Ilea, de la Colegiul National
"Emil Racovita". Eu eram la informatica, dar mergeam la orele de excelenta pe care
le facea vineri dansul cu copii mai mici. Nu prea intelegeam foarte mult, dar a stiut
cum sa ne explice. Imediat am luat premiul 3 la olimpiada nationala de informatica,
lucru la care nu se astepta nici dansul. In plus, aveam asteptari sa merg pe urmele
lui Cezar Mocan I-a fost elev inaintea mea, a castigat multe premii, iar dupa clasa a
VIII-a a plecat la un liceu privat din Bucuresti. Era oarecum un model, plecarea lui l-a
lasat cumva suparat pe domnul profesor, iar eu am fost cel care i-a urmat. Am fost
ca o consolare, mergeam cumva pe urmele lui."

Drumul lui Alexandru Velea nu a fost presarat numai cu lauri. In clasa a VII-a
nu s-a mai calificat la faza nationala a olimpiadei de informatica, lucru cam
dezamagitor. In clasa a VIII a intrat al doilea in lotul national si s-a ales si cu o
mentiune in urma participarii la olimpiada.
"Am ajuns atunci la Balcaniada de Informatica. A fost primul meu concurs
international. Eram foarte mic si nu stiam sa imi gestionez stresul. Asta a fost
principala cauza pentru care am luat doar medalia de bronz. Totusi, nu era rau
pentru primul meu concurs de genul asta. Nu am interactionat prea mult cu ceilalti
concurenti, doar cu cei din Republica Moldova, care erau la fel ca noi, doar mai slab
pregatiti".

Dupa terminarea gimnaziului, Alexandru Velea a intrat la liceu in cadrul

aceleiasi institutii, fara prea mari probleme. De data asta, a intrat in locul restrans
de olimpici la informatica, categoria seniori. Din randul acestora sunt selectati elevii
care merg la concursuri internationale.
"Eu eram destul de fericit ca am intrat intr-a IX-a in lot, dar asta depinde
foarte mult de norocul pe care il ai in ziua respectiva, sunt zile mai proaste si zile
mai bune. In principiu, a fost cam cea mai mare realizare a mea in clasa a IX-a."

In clasa a X-a, baiatul a luat o decizie radicala cu care si-a uimit apropiatii.
"In clasa a X-a m-am gandit ca as invata mult, mult mai multa informatica
daca m-as duce la Bucuresti. Iarasi, oarecum, pe urmele lui Cezar. A fost interesant.
Chiar am invatat foarte multe lucruri la Bucuresti. Doar ca am stat la internat si a
fost nu pot spune neplacut, doar interesant. Nu am mai stat pana atunci intr-un
grup atat de mult timp. La scoala e ok, stai cu colegii 7-8 ore pe zi, dar acum am
stat cu colegii 24 de ore pe zi, timp de un an."

Experienta de viata cu care s-a intors din Capitala contine concluzii inedite.
"Am inceput sa apreciez mai mult mancarea facuta de mama si sa am patul
meu acasa, singur in camera. Acolo eram 3 in camera. Am inceput sa ii apreciez
foarte mult pe colegii mei care stau din clasa V-a la internat, cate 5-6 intr-o camera
mica. Daca mai stateam, imi prindea bine scoala, era foarte bine organizata, dar miam zis ca mai bine ma intorc acasa, imi iau povara in spate iarasi, dar va fi bine.
Cred ca acesta a fost principalul motiv pentru care m-am intors la Cluj. Fiind un liceu
privat era foarte bun, au strans multi olimpici acolo. Erau cinci clase pe an, din care
doua doar de olimpici. Era anturajul in care chiar poti lucra acolo, iar profesorii nu
sunt chiar atat de stridenti. Inteleg ca asta e ceea ce vrei sa faci, si, pe langa tine,
mai au inca 30 de elevi pe an care stiu ce vor sa faca in viata si te lasa, pur si
simplu, sa iti vezi de treaba mai linistit. In Cluj nu prea se aplica asta, din pacate."

Chiar cand a ajuns acolo erau la un loc cu cei din clasa a XII-a si s-a simtit mai
putin pregatit decat ceilalti, insa, la final, i s-a parut ca a evoluat mult decat ceilalti.
"O experienta neplacuta de atunci a fost faptul ca am ratat calificarea la
olimpiada nationala, din greseli facute de mine si din neatentie. Am primit apoi
reprosuri, ca am si plecat de acasa si am si ratat calificarea la nationala, ca am stat
degeaba la Bucuresti. Nu mi s-a parut foarte adevarat. Daca intram, as fi terminat
pe locul 2 si as fi prins ceva international."

Dupa intoarcerea la Cluj, in clasa a XI-a, tanarul a participat iar la olimpiada

nationala de informatica si s-a clasat la egalitate pe locul I cu Rares Buhai, din
Bistrita.
"Am intrat in Lotul National unde m-am clasat pe locul 3, iar apoi am concurat
la olimpiada europeana si la cea internationala. Aceasta din urma a avut loc in
Taiwan si a fost o experienta extrem de placuta. Nu mai fusesem niciodata in

asemenea locuri, plus ca si organizarea era la un alt nivel. Participau multe tari,
subiectele erau mai elaborate. Am mers Bucurest-Amsterdam, Amsterdam-Taipei.
Am stat 16 ore pe drum, dar, parca, cel mai greu a fost drumul Cluj-Bucuresti cu
trenul. Am fost cazati la un hotel de 5 stele, luxos si gigantic, exact ca in filme. Am
avut autocare care ne duceau la locul in care dadeam proba.Ieseam si ne uitam la
cladirea mare, un centru de conferinte si ne minunam cu totii. A fost foarte frumos
si sper sa se repete experienta si anul acesta."

Despre mitul care spune ca in Romania se face scoala mai serioasa decat in
alte tari la cateva materii, Alex crede ca e vorba de toate materiile.
"Romania, oricat de mult jigneste lumea invatamantul romanesc, mi se pare
ca e foarte extrem. Avem si copii care nu stiu ce sa faca dupa ce termina liceul si ar
trebui sa ii lasi corigenti la jumatate din materii, dar avem si cei mai buni olimpici, in
toate domeniile. Nu stiu cum reusim. Cred ca asta li se datoreaza in cea mai mare
parte profesorilor. Desi nu castiga la fel ca profesorii din Germania, de pilda, dar
asta parca ii motiveaza, se implica mai mult. Trebuie sa recunosc ca fara pregatirea
profesorului Ilea si a dedicarii sale nu as fi ajuns aici."

Peste o jumatate de an, Alexandru Velea isi va da bacalaureatul, iar ceea ce ii

da emotii este gandul ca trebuie sa se mobilizeze la " materii gen geografie, istrie,
romana".
"Nu am o problema sa ma apuc sa lucrez mai mult la informatica, dar dupa
cateva ore din celelalte materii nu prea mai imi vine sa continuu."

Pentru anii de studentie, Alex vrea sa isi inchirieze un apartament.

"As prefera ca in timpul vietii mele sa lucrez la un moment dat sa lucrez la o
firma mare. Un fel de Google, un Facebook, ceva de renume, in SUA. Au alta
mentalitate la locul de munca. Stai acolo 10-12 ore pe zi, in ceva gigantic, care are
de toate, de la fitness la piscina sau masa. Cand ajungi acasa nu mai nici o
problema. Mi se pare foarte tare si, daca as putea, as implementa asta si in
Romania. Eu chiar cred in visul romanesc."

Anul trecut, Alex a facut voluntariat la liceul lui, unde a tinut cursuri de
pregatire pentru elevii mai mici.
"Nu mi-am propus sa ii pregatesc neaparat la nivelul la care sa participe la
olimpiade nationale, dar macar ceva ce nu fac la scoala. Acolo se face multa teorie,
lucru cu care nu sunt de acord. La matematica, de pilda, se fac multe lucruri inutile
si nu se invata altele care pot fi de folos. Daca am face probabilistica macar ar
intelege in clasa a 12-a cum se face un credit la banca si ce face banca, de fapt, de
ce nu e bine sa joci la loto, ca sunt mai mari sanse sa te calce o masina decat sa
castigi. Mi-ar placea sa existe un curs si legat de bursa. Vrea ca la un moment dat
sa existe un curs si legat de aplicatie care sa joace singura la bursa, poate imi voi
da doctoratul din asta"