Facultatea de tiine Economice i Administraie Public

Economie i Afaceri Internaionale, an I

COMUNICAREA PARAVERBAL

Conferentiar univ. dr. :

Romulus VANCEA

Masternad:
madici Ana-Maria

Definiie. Aspecte generale

Comunicarea reprezint schimbul de mesaje ntre cel puin dou persoane, din
care una emite (exprim) o informaie i cealalt o recepioneaz (nelege), cu condiia
ca partenerii s cunoasc codul (s cunoasc aceeai limb). Instrumentul comunicrii
este limba. Limbajul corpului (mesaje transmise prin tonalitatea vocii, expresia feei,
poziia corpului, gesturi, etc) reprezint, de asemenea, o parte important a comunicrii.
O bun comunicare presupune combinarea armonioas a limbajului verbal (mesaje
transmise oral, scris i citit) cu cel nonverbal (exprimat prin semne, gesturi, desene).
Comunicarea se realizeaz pe trei niveluri dintre care, cel logic (cel al
cuvintelor), reprezint doar 7% din totalul actului de comunicare, 38% are loc la nivel
paraverbal (ton, volum, vitez de rostire) i 55% la nivel nonverbal (expresia facial,
poziia, micarea etc). Prin comunicare ne exprimm gndurile, sentimentele, dorinele,
inteniile, experienele trite, primim i oferim informaii. Din dinamica acestor
schimburi, prin nvare, omul se construiete pe sine ca personalitate.
Capacitatea de a comunica reprezint o premis a procesului de construire a
relaiilor interpersonale i de integrare social.
n timpul unei discuii, dezvaluim indirect foarte multe informatii despre noi, nu
neaparat prin cuvinte, ci prin tonul pe care il adoptam. Un ton mai puternic, mai ridicat
subliniaza sigurana de sine i conduce ctre atenia ascultatorului, n timp ce un ton mai
slab poate ascunde un caracter timid i lasa impresia de pasivitate.
Mesajul din spatele cuvintelor tine de comunicarea paraverbala. Aceasta are
in vedere tonul si volumul vocii, viteza vorbirii, pauzele, ritmul rostirii, particularitatile
de intonatie. Se cunoaste ca tonul poate oricand sa evidentieze un mesaj verbal, sa-l
contrazica sau sa-l deformeze. Practic, paraverbalul are rolul de a sprijini ceea ce
transmitem si de a arata care este relatia dintre expeditor si receptor. Atitudinea
interlocutorilor nostri poate fi influentata foarte usor de aceste elemente ale comunicarii
paraverbale. Orice situatie poate fi gestionata atata timp cat adoptam un ton adecvat, cu
un ritm moderat si accentuand pe aspectele care conteaza.
n cazul acestui tip de comunicare informaia este codificat i transmis prin
elemente prozodice i vocale care nsoesc cuvntul i vorbirea n general i care au
2

semnificatii comunicative aparte. In aceasta categorie se inscriu: caracteristicile vocii

(comunica date primare despre locutori: tanar - batran, energic - epuizat, alintat - hotarat
etc.), particularitatile de pronuntie (ofera date despre mediul de provenienta: urban rural, zona geografica, gradul de instructie etc.), intensitatea rostirii, ritmul si debitul
vorbirii, intonatia, pauza etc.
Comunicarea paraverbala nu poate lua fiinta ca forma, decat concomitent cu
comunicarea verbala. Dar din perspectiva continutului ele se pot separa. De exemplu un
da' rostit ca nu'. Deci acelasi mesaj, identic codificat verbal isi poate modifica sensul in
functie de interventia paraverbalului si sa devina altceva. Acest fenomen se numeste
supracodificare.
Comunicarea verbala este de regula purtatoarea dimensiunii referentiale a actului
comunicarii in timp ce comunicarea paraverbala si nonverbala sunt implicate in realizarea
dimensiunilor operational metodologica si atitudinala.
Limbajul paraverbal manuit cu abilitate, mareste eficienta de influenta si control a
celor din jurul nostru, a partenerilor de comunicare. Ceea ce transpare dincolo de cuvinte,
in spatele lor, in subtext si in toate manifestarile vocale, posturale si gestuale legate intim
de pronuntarea sau scrierea cuvintelor, reprezinta limbajul paraverbal.
Formele de comunicare paralingvistice includ acele forme comportamentale
utilizate pentru transmiterea mesajelor si semnificatiei lor, fara a folosi cuvintele sau
sistemele lingvistice de semne. In acest sens, cei mai utilizati termeni sunt cei de
paralimbaj.
Exista numerosi stimuli incorporati mesajului verbal care, dincolo de
continutul verbal asociat, dincolo de sensul cuvintelor, provoaca diverse reactii afective:
vocea, tonul, ritmul vorbirii, stimulul scrierii, pauzele dintre cuvinte, accentele si chiar
balbele, zambetul, clipitul genelor, atingerea, bataia cu pumnul in masa, etc. Interventia
acestora peste mesajul verbal poate provoca slabirea, distorsionarea sau intensificarea
semnificatiei cuvintelor continute de mesaj.
Manuit de abilitate, mesajul paraverbal devine un instrument eficace in
influentarea si controlul persoanelor din jurul nostru, in procesul de comunicare
organizationala. Mesajul paraverbal obtine cu usurinta respectul si poate smulge
aprobarea, intimideaza sau mentine presiunea.

Nu poate fi neglijata nici comunicarea sonora nonverbala despre care se

afirma ca 38% din mesajele transmise in interactiunea persoanelor sunt sonore, dar nu
verbale. Acestea tin de bogatia parametrilor muzicali ai limbajului - intonatia, timbrul,
ritmul, tonul, inaltimea etc. - cat si de sunetele nearticulate emise de om in diverse
imprejurari - oftat, tuse semnificativa.

Stimulii paraverbali n comunicarea paraverbbal

Puterea limbajului paraverbal este dependenta de calitatile vocale si de stapanirea
mecanismelor vorbirii'.
Cei mai intalniti si utilizati stimuli paraverbali in comunicarea paraverbala sunt:
calitatile vocale, inaltimea vocii, volumul vocii, dictia, accentul, pauzele, intonatia, ritmul
vorbirii etc.
Calitatile vocale
Se refera la insusirile personale implicate in mecanismul vorbirii si la factorii care
influenteaza sunetul vocii. Sunetul vocii este influentat in primul rand de calitatea
corzilor vocale si apoi succesiv, de pozitia maxilarului, de peretii gurii, de dinti, de limba
si buze. Sunetele sunt mai clare daca pozitia corpului este dreapta, muschii gatului intinsi,
buzele flexibile, iar respiratia buna.
Inaltimea vocii
Este data de frecventa de vibratie a corzilor vocale. Cand suntem tensionati sau
anxiosi, corzile vocale se intind puternic, ca si corzile unei viori, iar vocea se subtiaza,
devine stridenta sau zgarie si scartaie. Cand suntem calmi si relaxati, tonul vocii coboara,
devine plin si sigur. Daca suntem obositi sau precipitati, vocea devine aspra, gatuita.
Volumul vocii
Este mai usor de controlat decat tonalitatea. Ritmul si forta respiratiei sunt
esentiale. Corectia volumului vocii trebuie sa tina seama de marimea incaperii, marimea
grupului si de zgomotul de fond. Volumul trebuie sa fie tare la inceputul si la sfarsitul
unei prezentari pentru a sublinia obiectivele si concluziile acesteia. Se recomanda sa
pastram un volum normal de conversatie adaptat ambiantei.
Ce trebuie s faci?
Vorbete suficient de tare. Pentru a decide cu ce intensitate s rosteti cuvintele,
ine cont de: 1) mrimea i profilul auditoriului, 2) zgomotele perturbatoare,
3) materialul ce urmeaz a fi dezbtut i 4) obiectivul urmrit.
5

Importana Dac cei prezeni nu te vor auzi bine, nu vor putea fi ateni i nu vor
nelege informaiile pe care vrei s li le transmii. n schimb, dac vei vorbi prea tare, cei
din auditoriu s-ar putea irita sau chiar te-ar putea considera lipsit de respect.
Dac un orator nu vorbete suficient de tare, unele persoane din auditoriu ar putea
aipi. Cnd un vestitor vorbete prea ncet n ministerul de teren, el nu reuete s capteze
atenia locatarului. Dac, la ntruniri, cei ce dau rspunsuri nu vorbesc suficient de tare,
programul nu va fi ncurajator pentru cei prezeni. ns, dac oratorul crete volumul
vocii cnd nu trebuie, asculttorii nu se vor simi la largul lor, ba chiar s-ar putea irita.
Prin volumul vocii dominam sau ne lasam dominati. O persoana cu voce volubila induce
ideea de putere si vitalitate, pe cand una cu voce slaba da impresia de pasivitate si lipsa
de incredere in fortele proprii. Pentru a fi ascultati trebuie sa uzam de puterea vocii, fara
insa a exagera, deoarece volumul foarte mare indica o devalorizare a interlocutorului.

Dictia
Este calitatea si arta de a articula si pronunta cuvintele corect si clar. Ea se poate
educa prin exercitiu. Dictia depinde de articularea corecta si completa a consoanelor si de
nuantarea clara a vocalelor. Arta de a pronunta corect, dictia, putem afirma ca este
elementul paraverbalului cel mai cunoscut, dar nu neaparat si pus in practica. Pronuntand
cuvintele clar vei fi perceput ca o persoana competenta si sigura pe sine.
Accentul
Priveste maniera de a pronunta mai apasat, mai intens sau pe un ton mai inalt o
silaba dintr-un cuvant sau un cuvant dintr-un grup sintactic. El poate schimba sensul
cuvintelor. Accentul are un rol important in vorbire, de multe ori decisiv- putem accentua
silabe, cuvinte sau chiar fraze. Pentru a evidentia anumite idei dintr-un discurs,
accentueaza-le, rostindu-le mai rar si apasat, in timp ce treci rapid peste ceea ce ti se pare
nesemnificativ sau care te dezavantajeaza.
Pauzele
Reprezinta separarea vorbirii in grupuri si cascade de cuvinte sau fraze ce pot da
unele indicii asupra starilor afective si atitudinilor vorbitorului. Pauzele prea lungi
6

obosesc audienta, dar pauzele scurte, retorice, bine plasate, dau ascultatorului sentimentul
de implicare activa. Pauzele tactice sunt facute inainte sau dupa cuvantul sau ideea ce
merita subliniata.
Intonatia
Cuprinde timbrul si variatia inaltimii glasului care transmit emotii,
sentimente si atitudini. Inflexiunile vocii tradeaza faptul ca vorbitorul este fericit, trist,
furios, infricosat, prietenos, umil sau dictatorial. Vocea indulceste sau aspreste mesajul
verbal. Transforma afirmatiile in intrebari si invers, iar uneori transforma chiar sensul
cuvintelor.
Ritmul vorbirii
Vorbirea poate fi calma, repezita, lenta, rapida, teatrala, afectata sau precipitata.
Daca ritmul vorbirii este ridicat, ascultatorul primeste mesajul verbal ca pe o urgenta. Un
bun vorbitor schimba viteza pronuntarii cuvintelor in concordanta cu importanta
mesajului, in sensul ca ceea ce este nesemnificativ sau comun este rostit repede, iar ceea
ce este nou sau important este rostit rar si apasat.
Viteza in vorbire este data de ritm, care poate fi lent sau rapid, calm sau
precipitat, insa ideal ar fi sa pastrezi o linie de mijloc. Un ritm prea lent indica o persoana
plictisita si fara vlaga este imposibil sa transmiti un mesaj important vorbind in acest
mod- pe cand un vorbitor cu ritm prea rapid va transmite starea de urgenta. Ritmul
mecanic, ca un metronom indica o persoana disciplinata, cu vointa de fier, dar care isi
controleaza starile afective in mod exagerat.
Daca vrei sa dovedesti ca esti o persoana echilibrata, vorbeste pe
un ritm moderat, cu usoare fluctuatii- acest lucru te va ajuta si in cadrul discursurilor:
pentru a fi ascultat trebuie sa variezi putin ritmul, altfel intervine o stare de platou ce
poate plictisi usor pe cei care te asculta.

Concluzii
Forma comunicarii verbale este constituita de elementele paraverbale: volum, ton,
ritm, accent, pauze si dictie. Cu ajutorul acestora transmitem mesaje subliminale, ce
influenteaza interlocutorul la nivel inconstient: in favoarea sau contra noastra. Pentru a
profita de latura pozitiva, trebuie sa cunoastem ce presupun fiecare dintre ele. n timpul
unei discuii, dezvaluim indirect foarte multe informatii despre noi, nu neaparat prin
cuvinte, ci prin tonul pe care il adoptam. Un ton mai puternic, mai ridicat subliniaza
sigurana de sine i conduce ctre atenia ascultatorului, n timp ce un ton mai slab poate
ascunde un caracter timid i lasa impresia de pasivitate.