Tema Igiena aerului.

Proprietatile fizice ale aerului

Aerul interactioneaza permanent cu organismul si actiunea lui asupra organismlui poate fi
nu numai pozitiva, ci si negativa. Orice deviere in starea aerului poate influenta atit
direct, cit si indirect functile organismului, dereglindu-i homeostaza. Amestecul de gaze,
vapori de apa, care se mentine ca un invelis in jurul pamintului este numit atmosfera.
Inaltimea atmosferei este apreciata la cca 50 000 km, dupa care urmeaza spatiul
interplanetar. Fizico-chimic atmosfera are o structura neomogena, aceasta structura
permite impartirea atmosferei in mai multe straturi (de la suprafata Terrei):
l
Troposfera se intinde in mediu pina la 10 km de la suprafata solului, fiind mai
inalta la ecuator. In troposfera factorii fizici prezinta variatii mari si consecinte ale
acestor variatii sunt depunerile atmosferice, deplasarea maselor de aer, formarea
norilor. In troposfera presiunea atmosferica si temperatura aerului sunt in
permanenta scadere. Aici se afla cca 75% din tot volumul aerului atmosferic si
90% din vaporii de apa. Starea troposferei este permanent influentata de toate
procesele care au loc pe suprafata paminului, astfel in troposfera permanent sunt
pulberi, gaze toxice, microorganisme. Dupa troposfera urmeaza un strat de pauza
tropopauza.
l
Stratosfera se intinde pina la altitudinea de cca 50 km. Aici temperatura aerului
creste cu inaltimea, presiunea atmosferica continua sa scada. In stratosfera se
gaseste stratul de ozon, care se formeaza sub actiunea radiatiilor ultraviolete si
protejeaza suprafata pamintului de aceleasi radiatii ultraviolete. Stratosfera mai
poarta denumirea de hemosfera, datorita faptului ca aerul se afla predominant in
forma moleculara. Dupa acest strat exista stratul de tranzitie- stratopauza.
l
Mezosfera Aici temperatura scade, presiunea atmosferica scade. La limita
superioara a mezosferei care este apreciata aproximativ de 100 km, temperatura
ajunge -70 -80 grade. In mezosfera se propaga si sunt reflectate undele
radioelectrice. Strat de tranzitie mezopauza.
Aceste 3 straturi caracterizate impreuna sunt numite homosfera, deoarece sunt influentate
de activitatea omului.
l
Termosfera ionosfera sau heterosfera. Se intinde la inaltimi de cca 2 000 km.
Aici temperatura creste, presiunea atmosferica scade datorita aerului rarefiat.
Elementele atmosferice aici se afla in forma de ioni, electroni liberi. Dupa
termosfera este un strat de tranzitie termopauza.
l
Exosfera practic nu are limite.
O actiune permanenta asupra organismului o are troposfera. Ea este prezentata in
importanta igienica a aerului:
1. Prin aer se realizeaza aportul de oxigen si este indepartat bioxidul de carbon.
2. Prin proprietatile fizice aerul influenteaza procesele de termoreglare a
organismului.
3. Factorii fizici atmosferici determina caracteristicile climatice ale diferitor zone
geografice.
4. Straturile de aer au rol de termoprotectie pentru intreg globul pamintesc.
5. Aerul poseda o conductibilitate termica redusa si aflindu-se in porii materialelor
de constructie, imbracamintei, are rol de termoizolator pentru organism.

6. Aerul este rezervor de acumulare al substantelor chimice toxice de origine

tehnogena.
7. Aerul este rezervor de acumulare a germenilor patogeni si deci este factor de
transmitere al bolilor infectioase.
8. Este una din sursele de poluare a solului cu substante chimice toxice.
9. Este un mediu natural unde au loc procese de autopurificare.
Factorii fizici ai aerului ca umiditatea, temperatura, miscarea, electricitatea,
radioactivitatea in marea lor majoritate determina clima, vremea, microclimatul.
Studierea actiunii lor asupra organismului atit sanatos, cit si bolnav este necesara intru
folosirea actiunii lor favorabile si pentru preintimpinarea sau diminuarea actiunii lor
negative.
Clima reprezinta totalitatea factorilor fizici atmosferici si telurici cum ar fi relieful,
vegetatia, suprafete de apa, caracteristici pentru o anumita regiune. Factori dominanti in
formarea climei sunt factorii fizici care variaza permanent si dau nastere fenomenelor
meteorologice din troposfera.
Caractersticile generale ale climei sunt:
1. stabilitate in timp
2. modificarile sunt posibile numai in perioade lungi de timp (zeci, sute de ani)
Dupa situarea geografica suprafata pamintului se imparte in 5 zone climaterice de baza:
l
2 polare
l
2 temperate
l
1 tropicala
In cadrul acestor 5 zone climaterice din punct de vedere bio-climatologic deosebim 3
tipuri de climat:
1. excitant sau specific (alpin, de stepa)
2. indiferent sau nespecific (de ses, de coline)
3. intermediar (subalpin, marin) cu elemente excitante si neexcitante
Vremea totalitatea factorilor fizici atmosferici in momentul dat. Ea se caracterizeaza
printr-o mare instabilitate, schimbindu-se uneori de citeva ori pe zi.
Aclimatizare procesul de adaptare functionala si organica a oranismului la trecerea
dintr-un climat in altul sau la expunerea in procesul muncii la factori fizici diferiti de cei
initiali. Este un proces social-biologic de adapatare activa a arganismului la conditii
climatice noi.
Realizarea aclimatizarii depinde de:
l
conditiile de munca
l
conditiile de trai
l
alimentatie
l
rezistenta organismului
Procesul de aclimatizare se realizeaza prin 3 faze:
1. faza initiala (de orientare la factor nou):

se suprasolicita centrul de termoreglare

se modifica metabolismul bazal

in SNC predomina procese de inhbitie

scade capacitatea de munca

se deregleaza somnul
se pot acutiza bolile cronice existente

2. faza de restructurare a stereotipului dinamic:

favorabila are loc o trecere lina la faza stabila cu ajutorul unor masuri socialigienice

nefavorabila apar neuroze de dezadaptare, artralgii, mialgii, cefalee, scade

capacitatea de munca, se acutizeaza bolile cronice. In conditii extrem de
nefavorabile aclimatizarea nici nu are loc. In organism se intensifica
modificarile patologice. In astfel de cazuri este recomandata revenirea la
clima initiala.
3. faza stabila se stabilizeaza procesele metabolice si capacitatea de munca.
Microclimatul complexul de factori fizici care influenteaza schimbul de caldura dintre
organism si mediu. Este determinat de temperatura aerului, umiditatea, viteza de miscare
si radiatiile calorice ale lui de pe suprafetele inconjuratoare. Microclimatul este
microambianta mediului dat.
Microclimatul incaperilor influenteaza in mod direct termoliza si indirect termogeneza.
Organismul uman pierde caldura prin 4 mecanisme:
l
l
l

conductibilitatea 5%
convectia 15-20%. Cu cit temperatura aerului este mai mica iar umiditatea si
viteza de miscare mai mare, termoliza prin convectie este mai mare.
radiatie sau termodeperditie 40-50%, catre obiectele si suprafetele din jur.
Termoradiatia este direct dependenta de temperatura obiectelor si suprafetelor
inconjuratoare. Ea poate fi:

negativa in cazul cind suprafetele obiectelor din jur au o temperatura mai

joasa decit temp corpului

pozitiva - invers
evaporarea 25-30%, de pe suprafata pielii si a mucoaselor, are loc in mod
insensibil. Astfel in mediu se evaporeaza in 24 ore cca 500 ml de apa. La
evaporarea 1 ml de apa organismul cedeaza 0,6 kcal. La temperaturi mai mari de
27 grade apare sudoratia vizibila. Cu cit umiditaea aerului este mai mica, iar
viteza miscarii mai mare, evaporarea creste.

Tipurile de microclimat:
1. microclimat cald

radiatie pozitiva

temperatura si umiditatea aerului crescute

viteza de miscare scazuta

Din partea organismului:
l
vasodilatare
l
hipertermie

transpiratie puternica

2. microclimat rece

radiatie negativa

temp aerului scazuta

umiditatea si viteza de miscare a aerului crescute

Din partea organismului:
l
vasoconstrictie
l
frison muscular
l
hipotermie
3. microclimat optim acel microclimat, la care mecanismul de termoreglare e
solicitat minim, confortul termic se asigura prin reactii fiziologice, fara
suprasolicitari functionale.
Factorii de microclimat actioneaza organismul complex, sumar. Acest fapt e confirmat de
senzatie termica identica a organismului la diferite combinari ale temperaturii, umiditatii
si vitezei de miscare a aerului. Senzatia termica a organismului variaza si in dependenta
de alimentatie, imbracaminte, activitate. Pot fi create anumite combinari ale factorilor
fizici cind actiunea nefavorabila a unuia din factori este neutralizata de actiunea
favorabila a altora. Stabilirea unor combinari optime pentru factorii fizici este o conditie
necesara pentru prevenirea actiunii nefvorabile a microclimatului, de producere asupra
organismului si pentru elaborarea recomandarilor de calire, de climatoterapie.
Metodele de apreciere a actiunii complexe a factorilor de microclimat asupra
organismului:
1. metode fizice mai frecvent e folosita catatermometria, cu ajutorul careia se
determina caldura pierduta de dispozitiv (catatermometru) in diferite conditii de
microclimat sau capacitatea de racire a aerului. S-a stabilit ca la o capacitate de
racire a aerului:
4,5 6,5 mcal/cm2/sec confort termic
<4,5 mcal/cm2/sec microclimat cald
>6,5 mcal/cm2/sec microclimat rece
Aceasta metoda are dezavantaje, deoarece aici organismul uman este luat identic
cu un dispozitiv
fizic, lipsit de posibilitati de reglare si acomodare.
2. metode fiziologice ne adresam direct organismului , cercetindu-i diferite reactii
la ambianta termica data.
Mai frecvent sunt folosite:
Temperatura cutanata se determina pe frunte, stern, degetul mare al
piciorului. La un discomfort termic creste diferenta dintre temp sectoarelor
periferice si centrale.
Frecventa pulsului s-a stabilit ca la cresterea temp corpului cu un grad
frecventa pulsului se mareste cu 30 batai/minut.
3. metode psihologice:
de interogare despre senzatia subiectiva

se determina temperatura efectiva senzatia termica a organismului pusa la

diferite conditii de microclimat. Pentru adult sanatos adecvat imbracat cu
activitate usoara zona de confort termic pentru temperatura efectiva este 17-21
grade conventionale, iar la valoarea temp efective 19 avem linia de confort.
Aici majoritatea au senzatii de confort termic.
Temperatura rezultanta se determina pentru aprecierea microclimatului in
conditii de producere. Temperatura efectiva poate fi determinata dupa tabele
speciale sau dupa nomograma, care reprezinta graficul interdependentei dintre
temperatura aerului, umiditatea lui si viteza de miscare a aerului.

Compozitia chimica
Impactul asupra org
Poluarea
Sursele de pol
Act aerului

Comp. chimica
O2
CO2
N2
Gaze inerte

Aer atmosferic(%)
20-21
0,03-0,04
78-79
0,94

Aer expirat(%)
15-16
3-4
78-79
0,94

Oxigenul. Impactul.
Scaderi ale conc O2 atmosferic au loc la scaderea presiunii atmosferice, ceea ce duce la
hipoxie cu consecinte la nivelul diferitor organe. La scaderea conc O2 pina la 18% in
organism nu se produc tulburari. La o scadere pina a 15%, ceea ce avem pina la
altitudinea de 3 km, manifestarile sunt usoare, compensatorii, ca tahicardie,
hipertensiune, creste nr de hematii la periferia corpului. La altitudini de 3-6 km scade
pina la 10% si aici capaciatea de compensare devine ineficienta. Apar tulurai ca dispnee,
excitatie, urmata de depresie, apare dezechilibru acido-bazic. La aceste inaltimi apare
asa-numitul raul de munte sau boala de altitudine, manfestata prn oboseala, tahipnee si
dispnee, cefalee, vertij, somnolenta, cianoza, hemoptizii. La inaltimi de 6-8 km conc O2
scade pina la 10-8%. Apare o hipoxie pronuntata. Aceasta inaltime este numita zona
critica. Aici se afecteaza centrul respirator, faze succesive de orpire si functioarea
centrului, braicardie si scade tens art. In final se produce colaps respirator si
cardiovascular. La conc mai mici de 8%, la altitudini de 8 km si mai sus viata lipseste.
Bioxidul de carbon. Impactul.
Impactul negativ apare la cresterea presunii partiale a CO2, care creste pe seama cresterii
concentratiei. La cresterea pina la 1-2% se observa o polipnee. Aici CO2 este exctant al
centrului respirator. Aceasta actiune este utlizata in practica medicala si anume in
anesteziologie. La cresterea conc CO2 pina la 2-3% se observa cresterea amplitudinii si

ritmului respirator, apare dispnee. La conc de 4% dispnea devine accentuata. Apare

senzatia de constrictie toracica. La conc de 5% apar si manifestari digestive gretur,
vomismente. La 6-7% la simptomele enumerate se mai adauga vertije, cefalee. La
cresterea pina la 10% apare o stare depresiva, pierderea cunostintei. Se produce stopul
respirator cardiac. La 15% are loc pierderea cunostintei, exitus. La 20% sfirsitul letal se
instaleaza in citeva minute.
Vicierea aerului rezulat al unor procese fiziologice, se produce in incaperi inchise
Pe linga importanta fiziologica CO2 are si importanta igenica. Si anume conc CO2 este
indicator de viciere a aerului. Vicierea aerului este un fenomen complex rezultat din
suprapopularea sau aglomerarea incaperilor. La baza vicierii sta procesul respirator, care
produce in aer modificari chimice, si anume scade concentratia O2, creste conc CO2, se
modifica proprietatle fizice ale aerului, si anume creste temp, umiditatea. Cu aerul expirat
in mediu se elimina produse de metabolism, microorganisme. Dintre toate aceste
modificari, efecte nocive au proprietatile fizice ale aerului.
Poluarea aerului rezultatul activitatii socio-economice si are loc si in aerul incperilor, si
in
aerul atmosferic
Determinarea vicierii aerului poate fi efectuata prin determinarea separata a temperaturii,
umiditatii, vitezei de miscare a aerului si numai cu o singura proba (de CO2). S-a
constatat ca la o conc 0,07-0,1% proprietatile fizice sunt modificate, ncit aerul e
considerat viciat. Deci CO2 este indicator de viciere a aerului.
Azotul. Impactul.
Are o reactivitate cimica redusa. Nu ia parte activa in actul respiraiei. La presiune
normala nu are aactiune nociva asupra organismului Poate influenta sanatatea numai la
cresterea presiunii aerului inspirat. Inhalare de azot sub presiune poate fi numai in
conditii particulare de munca, in chesoni, la scafandre, la sportivi innotatori, sub apa. La
coborire sub apa presiunea creste pentru fiecare 11 m o atmosfera. Azotul insiprat prin
presiune trece membrana alveolara capilara, se dizolva in plasma, apoi in tesuturile
boggate in lipide (tes adipos, sist. nervos). La inspiratia azotului sub presiune se provoaca
2 sindroame:
l
de compresiune apare la coborire brusca sub apa si este legat de saturarea brusca
in azot a trs nervos. Evolueaza in 2 faze:

de excitatie se manifesta prin euforie, hiperreflectivitate, neliniste, agitatie,

tulburari senzoriale. betia adincurilor

de inhibitie adimanie, bradicardie, hiporeflectivitate, pina la somn si deces.

Acest sindrom se instaleaza cu atit mai repede, cu cit se coboara mai adinc
omul.
l
de decompresiune apare la revenirea rapida la suprafata. In aceste conditii
azotul din tesuturi nu este eliminat din organism in ritmul respiratiei. Deci o parte
se acumuleaza in singe si da nastere emboliei gazoase, cu diverse localizari. Cele
mai grave sunt ale creierului si cordului, consecinta carora poate fi infarctul
miocardic, pulmonar, paralizii, parastizii, artralgii, mialgii. Se mai numeste boala

de cheson.
Pentru prevenirea acestor fenomene este necesar ca persoanele ce vor fi expuse la
presiuni crescute sa cunoasca simptomele acestor sindroame, mai ales a celor
premonitorii pierderii cunostintei. Atit coborirea, cit si ridicarea la suprafata se vor face
lent, in trepte cu pauze. Persoanele vor fi selectate medical. Se recomanda si cresterea
capacitatii de adapttare a organismului la presiuni crescute metodic permanent.
Poluarea aerului si actiunea lui violenta asupra sanatatii.
Prin poluarea aerului se intelege prezena in atmosfera a unor substante, care , n functie de
concentratiesi timp de actiune, produc modificari ale sanatatii, genereaza sau altereaza
mediul. Aceste subsante pot fi dferite de cele care se gasesc in compozitia normla
aaerului sau pot fi compusi care fac parte din aceasta, cum ar fi: CO2, ozon, rodon in
concentratii care depasesc cele admisibile. Sursele de poluare aa aerului atmosferic se
impart in
l
naturale

Eroziunea solului, in rezulatul caruia in aer se afla particule de praf in

suspensie. Anual in rezultul ei in aer sunt eliminate 30 mln tone de praf.

Eruptiile vulcanice, in rezultatul carora se elimina CO2, CO, amoniac, oxizi

de sulf, praf.

Incendiile spontane ale padurlor, in rezultaul carora eaerul este poluat cu CO2,
funungina, hidrocarburi

Plantele in perioada de inflorire

Solul poluat - in rezultatul descompuneri materiei organce dn sol in aer sunt

eliminati amoniacul, metanul, hidrogenul sulfurat.
l
artificiale

procesele de combustie in atmosfera se degaja oxizi de sulf, azot, carbon,

aldehide, hidrocarburi, pulberi

transportul (terestru in primul rind) CO2, oxizi de azot, hidrocarburi,

plumb

procesele industriale
In dependenta de.. se clasifica in:
1. iritanti oxizii de sulf, de azot, clorul si compusi lui, amoniacul, pulberii in
suspensie
2. asfixanti CO, hdrogenul sulfurat, acdul cianhidric, cianurile, nitritii
3. toxici plumbul, cdmiul, mercurul, arseniul, fluorul, pesticidele
4. cancerigeni hidrocarburile policiclice aromatice, nitrozaminele, aminele
aromatice, pesticidele organice, praful de tutun, substantele neorganice ca
plumbul, nickeul, cadmiul, cromul.
5. fibrozanti oxzi de fier, pulberii de azest, boxidul de siliciu, beriliul si toti
poluantii iritanti.
Efectele poluarii
Poluarea poate avea actiune:

directa

aparitia efectelor acute. Efectele acue apar dpa expuneri de scurta durata a
substantelor toice in concentratii mari. Efectele acute se pot manifesta prin
intoxicatii sau prin agravarea sau decompensarea une boli existente.

Efectele cronice apar dupa expunere de lunga durata, ani de zile, a unor conc
moderate. Ef. Cronice pot aparea in rezultatul cumularii materiale sau
functionale. In rezultatul cumularii materiale in diferite organe, tesuturi toxice
se depun in asa numite depouri. In anumite conditi aceste depouri se manifesta
prin actiune toxica a preparatului dat. Cumularea materiala poseda plumbul,
cadmiul, mercurul. Cumulare functionala poseda poluantii iritanti. Ea se
manifesta cu aparita dpa o perioada de timp a imbolnavirilor datorata
dereglarii functiei organelor.

Efecte tardive aparitia fenomenelor patologice dupa o perioada lunga de

timp (actiune cancerigena, mutagena)
indirecta

se manifesta asupra climatului, astfel creste numarul de zile cu ceata, se reduc

radiatiile calorice. Poluantii influenteazaa si asupra radiatiilor luminoase,
astfel la o poluare .. luminozitatea poate scadea cu 10-50%. La poluarea
atmosfereai este retinut radiatia ultravoleta. Ea influenteaza asupra plantelor,
animalelor, indicator a unui grad inalt de poluare sunt albinile. Poluarea
atmosferei se observa in viata apar mirosuri neplacute, coroziunea metalelor,
degradeaza obiectele de cauciuc, metal, scade vizibilitatea. Apar pierderi
economice. Degradeaza operele de arta.

Criterii de apreciere a contaminarii aerului din incaperi

l
l
l
l
l
l

proprietatile organoleptice (dupa miros)

prop fizice
continutul de aeroioni usori ionii pozitivi sau negatvi la care nu sunt alipiti
moleculele de praf
comp chimica (O2, CO2, alte substante eliminate in rezultatul prroceselor
fiziologice)
conc pulberilor
Poluarea cu germen dupa indici:

numarul de germeni

stereptococii hemolitici si viridans

stafilococii

coliformii

Masurile pe protectie:
1. tehnologice pe prim plan!
1. reducerea sau excluderea evacuarii subst nocive in atmosfera.
2. Trecerea la procese tehnologice inchise, continue.
3. Recuperarea si utilizarea reziduurilor industriale.
4. Inlocuirea subst toice cu cele inofensive.
5. Epurarea materiei prime de compusi nocivi.

6. Inlocuirea proceselor de prelucrare, care genereaza pulberi.

7. Perfecionarea proceselor de ardere
8. Ermetizarea proceselor tehnologice.
1. de planificare
1. planificarea corecta a centrelor populate
2. stailire zonelor de protectie sanitara
3. plantarea zonelor verzi in centrele populate
2. sanitar-tehnice
1. Epurarea reziduurilor (folosirea filtrelor, camerelor de sedimentare, de captare
a pulberilor,
2. Folosirea dispozitivelor de prelucrare termica a reziduurilor si anume)
3. Epurarea catalitca a gazelor
4. Ozonarea gazelor formate
5. Construirea cosurilor de evacuare inalte (masuri poliactive)
3. legislative
1. elaborarea CMA pentru substanetel evacuate in aerul atmosferic
2. elaborarea masurilor de atingere a emanarilor maxime admisibile
3. elaborarea standartelor pentru materia prima