P. 1
proprietati fizice ale apei

proprietati fizice ale apei

|Views: 3,616|Likes:
Published by Dina Sirbu
h2o
h2o

More info:

Published by: Dina Sirbu on Apr 09, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/12/2014

pdf

text

original

Temperatura

Caracteristicile termice ale apei prezintă o importanţădeosebită pentru vieţuitoarele acvatice. Temperatura apei exercităatât o influenţă directă asupra metabolismului şi fiziologiei lor (ritmuri anuale şi diurne, creştere, reproducere), cât şi o influenţăindirectă prin modificarea unor proprietăţi fizice şi chimice ale apei(densitate, vâscozitate, solubilitatea sărurilor şi oxigenului etc.). Încălzirea apelor este rezultatul unui complex de factori, cumar fi: absorbţia radiaţiilor solare şi cosmice, energia calorică aatmosferei, condensarea vapori lor de apă, căldura internă aglobului şi activitatea vulcanică, în timp ce răcirea apelor sedatorează radiaţiei suprafeţelor apelor în atmosferă, conducţieicăldurii direct în atmosferă şi evaporaţiei.Apa se caracterizează printr-o căldură specifică de 100 deori mai mare decât cea a aerului. De aceea învelişul de apă alpământului înmagazinează lent cantităţi uriaşe de căldură, pe carele degajă apoi treptat, fără variaţii prea mari ale temperaturii.Amplitudinea variaţiilor de tem peratură la care sunt supuşihidrobionţii este considerabil mai mică decât cea din mediul aerian.Astfel, temperatura apei în mări poate oscila între –3°C şi +36°C,iar în apele continentale între 0 şi 45°C.Temperatura apelor de suprafaţă este strâns legată latitudine,altitudine şi perioada anului, ceea ce creează deosebiri între cantitatea de căldură primită pe unitatea de suprafaţă dintre zonele intertropicale şi cele temperate şi polare. Apele continentale, înfuncţie de temperatura apei, se împart în arctice, temperate şitropicale.Datorită curenţilor verticali de convecţie, valurilor şi mareelor se creează un transfer permanent de căldură între apele deadâncime şi cele de suprafaţă. Există variaţii termice sezoniere şi circadiene. Amplitudineavariaţiilor anuale de temperatură în mări este relativ mică, îngeneral sub 10°C. Ape le continentale din zona temperată secaracterizează printr-o amplitudine anuală a temperaturii mai mare, între 0°C iarna şi 30°C sau chiar mai mult vara. Variaţiile sezonierede temperatură se resimt până la aproximativ 200 m adâncime.Variaţiile termice diurne se resimt numai în păturile superficiale şinu depăşesc, de regulă, 2-3°C, exceptând zonele din imediataapropiere a ţărmurilor, unde diferenţele termice de la zi la noaptepot atinge chiar 5-6°C După temperatura superficială a apelor mările se pot grupa în: -mări polare, a căror temperatură la suprafaţă nu depăşeşte5°C (Marea Kara, Marea Laptev, Marea Beaufort, Marea Baffin,Marea Ross, Marea Weddell); -mări subpolare, cu temperatura apelor de suprafaţă întotdeauna mai mică de 10°C (Marea Ohotsk, Ma rea Bering,Marea Labradorului, Marea Irming); -mări temperate reci , în care temperatura apelor de suprafaţănu depăşeşte, de obicei, 18°C (Marea Norvegiei, Marea Nordului,Marea Baltică, Marea Mânecii, Marea Tasman); -mări temperate calde, cu temperatura apelor de suprafaţă ceurcă frecvent până la 23°C, uneori ajungând la 28-30°C (MareaMediterană, Marea Japoniei, Marea Galbenă, Marea Neagră); -mări tropicale, cu temperaturi superficiale constant peste23°C, atingând adesea 28-30°C (Marea Caraibilor, Marea Roşie,Golful Persic, Marea Arabiei, Marea Chinei de Sud).

Variaţiile temperaturii apei
Evoluţia diurnăa temperaturii suprafeţei apei este caracterizată printr-o oscilaţie simplă, valoarea minimă se produce la 2-3 ore după r ăsăritul Soarelui, iar cea maximăîntre orele 15-16. Amplitudineaacestor oscilaţii scade o datăcu depărtarea de uscat. Astfel, pe lacuri şi mări închise, situate la latitudinile temperate, amplitudinea oscilaţiilor diurne este de 3°-6°C.

Mişcarea apei
Apele naturale se găsesc într-o mişcare continuă sub acţiunea forţei gravitaţionale, vântului, activităţii hidrobionţilor şi a altor interacţiuni. Mişcarea apei se manifestă în principal sub formă decurenţi, valuri şi amestec turbulent.Curenţii după originea lor pot fi gravitaţionali , când iau naştere sub acţiunea forţei de greutate şi fricţionali când sunt produşi deacţiunea maselor de aer asupra suprafeţei apei. Sub acţiunea forţei gravitaţionale se deplasează de la altitudini mari la cele mici apelecurgătoare. Interacţiunea dintre forţa gravitaţională şi cea centrifugă a Pământului, Lunii şi Soarelui produce mareele şi curenţii de flux şi reflux determinaţi de acestea. Există curenţi care apar datorită înclinării suprafeţei luciului apei c a urmare a diferenţelor de densitate a apei (gradienţi termici şi salini), de schimbări bruşte alepresiunii atmosferice seişe, de căderi de precipitaţii, evaporareetc. După poziţie se deosebesc curenţi de suprafaţă, de adâncime, litorali, de fund etc după traiectorie – rectilinii,ciclonali şi anticiclonali; după caracterul deplasării particulelor de apă – curenţilaminari şi curenţi turbulenţi; după particularităţile fizico-chimice –curenţi calzi, reci, săraţi după constanţă – permanenţi,periodici şi neregulaţi. Reacţia activă sau pH-ul În orice volum de apă, unele molecule de apă separă sarcinileelectrice atât de tare încât se produce disocierea apei în ioni dehidrogen (H+) şi ioni hidroxil (OH–).Se ştie că apa pură disociază foarte puţin în ioni, fiind unelectrolit slab:

Prin măsurători de conductibilitate în apă pură la 25°C s-astabilit că într-un litru de apă din 10 milioane de molecule de apădisociază doar una singură. Prin urmare, concentraţia ionilor dehidrogen [H+], care la apa pură este egală cu cea a ionilor dehidroxil [OH−], va fi:

Sörensen a introdus termenul de exponent de hidrogen, notat cu pH, care reprezintă logaritmul cu semn schimbat al concentraţieiionilor de hidrogen:

pH-ul apelor joacă un rol important în desfăşurarea proceselor biologice şi biochimice ale organismelor vegetale şi animale. Apelemarine au un pH cuprins între 8,1-8,3. În mlaştinile oligotrofe pH-ulpoate scădea la 3,4. Apele naturale cu un pH cuprins între 3,4 şi6,95 sunt considerate acide, cele cu pH între 6,95 şi 7,3neutre, iar cele cupH > 7,3bazice.

În bazinele acvatice se pot constata variaţii diurne şi sezoniereale reacţiei apei. Astfel, noaptea, ca urmare a eliminării în apă abioxidului de carbon în urma procesului de respiraţie a organismelor acvatice, are loc o scădere a valorii pH-ului. Ziua, în schimb, înurma procesului de fotosinteză bioxidul de carbon este asimilat, iar pH-ul creşte (uneori chiar până la o valoare de 10 sau chiar maimult). De aceea, în timpul verii, mai ales în perioada de “înfloriri”algale, în păturile superficiale ale apei valoarea pH-ului este mairidicată decât în straturile mai profunde.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->