STILUL

1. Stilul reprezint modul de exprimare verbala sau scrisa.

In lingvistica, termenul de STIL are mai multe acceptii:
1. Modul particular in care sunt folosite resursele limbii in diferitele domenii ale activitatii sociale (stil functional);
2. Maniera personala in care scriitorul utilizeaza anumite procedee ale expresiei literare, creand un stil literar.
2. Stiluri functionale reprezint o variant a limbii care ndeplinete funcia de comunicare ntr-un domeniu de
activitate determinat.
Llimba romana cunoate mai multe stiluri:
- stilul beletristic (artistic)
- stilul tehnico- stiintific
- stilul juridico-administrativ (oficial)
- stilul jurnalistic (publicistic)
a. Stilul beletristic (artistic-) este caracteristic domeniului literaturii (operelor literare n versuri sau n proz).
-

folosete imagini artistice

foloseste frecvent sensul conotativ al cuvintelor
apeleaz la sugestie
are o structur gramatical variat
genereaz emoii
bogie lexical (arhaisme, regionalisme, neologisme, etc.)

b. Stilul tehnico- stiintific -- este caracteristic oricrei lucrri de specialitate, dintr-un domeniu tiinific
- se caract. prin sobrietate, claritate i precizie.
- evit sinonimia i nltur omonimia care poate genera confuzii
- foloseste un limbaj specializat, de obicei neologic, specifice fiecarui domeniu de activitate,
- foloseste drept modalitati de comunicare: monologul scris, monologul oral si dialogul
- permite folosirea abrevierilor, a simbolurilor, a formulelor i semnelor convenionale.
- are scop informativ
c. Stilul juridico-administrativ (oficial)- este specific domeniului public
Cunoaste doua variante: cea juridica ( legile si tratatele ) si cea administrativa (actele si documentele oficiale)
- limbaj precis, denotativ
- utilizeaza sintagme fixe de adresare, numite sabloane sau clisee (solicit prin prezenta, subsemnatul)
- impune o exprimare clara, precisa, neatractiva
- caracter obiectiv, impersonal, lipsit de afectivitate
- folosete termini specifici justiiei i administraiei de stat.
d. Stilul publicistic (jurnalistic, gazetresc) --este propriu presei scrise i mijloacelor de comunicare n mas fiind destinat
unui public eterogen, cu o pregatire profesionala diferita sau cu diverse niveluri de cultura
diversitate lexical
- are un vocabular variat si bogat
- structur gramatical simpl
- este caracterizat prin amestecul de elemente ce provin din celelalte stiluri functionale
- apar clisee lingvistice (, fratii nostri de peste Prut, perla litoralului)
- apeleaza la procedee menite sa capteze atentia cititorului: titluri si subtitluri incitante, utilizarea unor imagini, ilustratii
grafice, culoare etc
- are scopul de a informa publicul, de a comenta fapte de via social, de interes economic, politic pe nelesul tuturor
Textul publicistic reflect realitatea imediat.
Aici se includ: anuntul, apelul, articolul, interviul, cronica, declaratia de presa, editorialul, reportajul, stirea, textul publicitar
Pe lng aceste stiluri se mai vorbete de un stil colocvial(familial)-folosit n relaia dintre personae apropiate; de un stil
epistolar-propriu corespondenei; de un stil oratoric-specific compoziiilor destinate spre a fi prezentate n public; i de un stil
didactic, ca variant a stilului tiinific, propriu nvmntului.

STILUL.CALITATI GENERALE
Vorbirea oricarui om cultivat trebuie sa indeplineasca cateva conditii obligatorii, numite CALITATI GENERALE
ALE STILULUI. Acestea sunt:
1. CLARITATEA = folosirea cuvintelor cu sensuri cunoscute i evitarea frazelor lungi, obositoare.
Absenta claritatii in comunicare duce la obscuritate, nonsens, paradox si echivoc; tot de nerespectarea claritatii tin
si pleonasmul si tautologia.
2. CORECTITUDINEA = respectarea regulilor gramaticale ;
Absenta claritatii in comunicare duce la solecism(dezacordul dintre subiect si predicat) si anacolut (amestecul de
constructii sintactice).
3. PROPRIETATEA = folosirea celor mai potrivite cuvinte pentru a exprima intentiile.
Lipsa de proprietate provine din folosirea cuvintelor cu sensuri nepotrivite, sau din amestecul elementelor caracteristice
unor stiluri variate.
4. PURITATEA = folosirea cuvintelor admise de vocabularul limbii literare.
Sunt considerate neliterare (deci abateri de la puritate) : arhaisme , neologisme, argoul (un limbaj folosit doar de
anumite grupuri) si jargonul (un limbaj de termeni specifici unor anumite comunitati).
5. PRECIZIA = utilizarea numai a cuvintelor necesare formulrii ideilor;
Lipsa preciziei duce la stilul prolix(comunicare incarcata de cuvinte de prisos) si la digresiune (abaterile de la ideea
centrala a textului prin paranteze sau constructii incidente)