Benjamin Graham &

Investitorul Pasiv
Benjamin Graham a fost cel care a definit in cartea sa, The Intelligent Investor, principalele
caracteristici ale Investitorului Pasiv , ca fiind persoana care doreste sa evite greselile si pierderile
majore, si care doreste sa fie libera de orice efort de analiza sau decizional.
Investitorul Pasiv al lui Graham era acel investitor care urmarea construirea unui portofoliu pe termen
lung in vederea acumularii unui capital care sa fie disponibil la momentul pensionarii pentru a oferi o
renta/pensie menita sa inlocuiasca veniturile obtinute din perioada vietii active.
Acest tip de investitor e acela care isi castiga banii din activitati sau profesii , altele decat cele
investitionale, si doreste economisirea unei sume de bani care sa fie multiplicata la o rata de crestere
comparabila cu performantele oferite de catre instrumentele financiare existente pe piata la un moment
dat- actiunile si obligatiunile.
Graham identifica spre exemplificare, in cartea sa The Intelligent Investor , trei categorii de investitori
care se afla in diferite etape ale vietii active si care avand nevoi de consum diferite si posibilitati de
economisire/acumulare diferite, isi vor putea asuma riscuri diferite. Aceste categorii sunt prezentate prin
intermediul a trei personaje: 1. o femeie casnica, vaduva; 2. un barbat , medic stomatolog ; 3. un student.
Mergand mai departe cu analiza sa, Graham formuleaza urmatoarele recomandari adresate Investitorului
Pasiv :
1.

sa cumpere titluri, unitati de fond in cele mai cunoscute fonduri de investitii;

2.

sa utilizez serviciile unei firme de consultanta in investitii, daca detine resurse financiare suficient
de insemnate;

3.

sa aplice metoda dolar-cost averaging ( economisirea si investitia recurenta a unei sume

constant de bani );

4.

sa construiasca un portofoliu de actiuni si obligatiuni, in proportii egale (50%-50%), sau care sa

nu depaseasca o expunere de 75% actiuni;

5.

sa investeasca in companii importante, cu un istoric indelungat de profituri operationale si un grad

scazut de indatorare;
Observam ca Graham impartea ,prin recomandarile sale, investitorii pasivi in doua categorii:

1.

cei care au resurse limitate si vor sa-si plaseze banii cumparand unitati de fond ale unor fonduri
de investitii administrate de catre un administrator cu o reputatie ridicata, construita in timp;

2.

acei investitori care avand resurse financiare insemnate si disponibilitatea de a se ocupa in mod
direct de administrarea capitalului propriu pot utiliza o solutie de administrare personalizata, care
insemna printre altele apelarea la serviciile unui serviciu de consultanta, constructia unui portofoliu
balansat intre actiuni si obligatiuni, si selectia in cadrul componentei de actiuni a unor companii
importante, cu istoric operational si grad redus de indatorare.

Cartea lui Benjamin Graham- Investitorul Inteligent: