Strategii de evaluare si notare in invatamantul romanesc

Evaluarea scolara reprezinta un moment esential al lantului didactic. Este procesul

prin care se delimiteaza, se obtin si se furnizeaza informatii utile, permitand luarea unor
decizii ulterioare (Constantin Cucos, Pedagogie, p.367).
Actul evaluarii cuprinde trei momente relativ distincte : masurarea, aprecierea
rezultatelor scolare si adaptarea masurilor ameliorative.
Masurarea consecintelor instruirii reprezinta operatia de cuantificare a rezultatelor
scolare, atribuire a unor simboluri exacte unor componente achizitionale prin excelenta
calitative. Se propune o determinare obiectiva, prin surprinderea riguroasa a unor achizitii
si nu implica formularea unor judecati de valoare.
Aprecierea scolara sau evaluarea propriu-zisa consta in emiterea unei judecati de valoare,
incadrand un rezultat observabil sau masurabil intr-un cadru de referinta axiologic.
Adaptarea de masuri ameliorative cuprinde actele dicizionale privind perfectiunea si
potentarea procesului de predare-invatare prin masuri sincronice sau succesive actului
evaluativ.
Examenul este modalitate de evaluare pentru o etapa finala a unui proces de invatamant si
propune cantarirea, cumpanirea circumscrierea competentelor achizitionate pana la un
moment dat. Functia principala a examenului este de constatare si diagnosticare a unor
achizitii considerate existente.
Examenul este o forma de control relativ separata fata de programul de instruire, avand si
functia de bilant si scop de orientare scolara si predictiva. In aceasta categorie se includ :
examenul de bacalaureat, examenele curente din timpul studentiei, examenul de licenta.
Concursul este o etapa initiala de evaluare, avand un caracter pronuntat selectiv. Rolul lui
este de prognostic si decizie, privind traseul ulterior al candidatului.
Concursurile au loc fie la inceputul unui ciclu de scolarizare (ex. concursul de admitere la
facultate) fie la trecerea dintr-un ciclu de invatamant in altul (ex. din ciclul primar in
gimnazial).
Modele si forme de realizare a evaluarii
Intrucat situatiile didactice sunt diferite, iar obiectivele de evaluare multiple, este necesar
sa se conceapa si sa se aplice si strategii diferite. The International Encyclopedia of
Curriculum (1191) (Stoica, 2001) clasifica modelele de evaluare astfel :
A. Modele traditionale, standard, conventionale:
- Modelul centrat pe obiective (Tyler-Mager).
- Modelul centrat pe decizie (CIPP= Context, Intrare, Proces, Produs), unde functia de
decizie o are initiatorul sau beneficiarul procesului.
B. Modele complementare, nonstandard, neconventionale
-Modelul evaluarii fara obiective (care recupereaza in favoarea celui evaluat efectele
neintentionate ale situatiei de invatare sau chiar ale situatiei de evaluare, complinind
astfel limitarile posibile induse de formularea initiala a obiectivelor).
- Modelul evaluarii responsive (care centreaza procesul de evaluare pe realitatea din
clasa, bazata pe interactiune si negociere, punandu-l pe baze preponderente calitative).
- Modelul evaluarii illuminative (care intemeiaza procesul de evaluare pe caracteristici
exclusive calitative, precum: naturalistica, euristica, interpretative, individualizatoare

etc.).
- Modelul evaluarii naturalistice (care ofera o abordare holistica a obiectivelor si
subproceselor programului de evaluare si accentueaza, explicandu-le, efectele si
semnificatiile procesului).
- Modelul evaluarii calitative (care dezvolta o cunoastere reflexiva prin contextele
situatiei educationale, urmarind parcursul in patru etape : observatie, descriere,
interpretare, estimare engl.appraisal).
Pentru a putea clasifica strategiile de evaluare se porneste de la trei repere principale :
cantitatea de informatie sau experienta incorporabila de catre elevi, axa temporala la care
se raporteaza verificarea si sistemul de referinta pentru emiterea valorizarilor.
Astfel, in functie de cantitatea de informatie, s-au stabilit doua tipuri :
- evaluarea partiala care consta in verificarea elemnetelor cognitive sau comportamentale
segventiale (prin ascultare curenta, extemporale, probe practice curente);
- evaluarea globala (prin examene si concursuri) la care se ajunge atunci cand se
acumuleaza o cantitate mare de cunostinte si deprinderi.
In functie de perspectiva temporala, putem identifica :
- evaluarea initiala la inceputul unei perioade de instruire, (teste docinologice,
concursuri, etc).
- evaluarea continua in timpul secventei de instruire (tehnici curente de ascultare, teze,
etc.).
- evaluarea finala la sfarsitul unei perioade de formare (ex. examene).
In functie de sistemul de referinta pentru emiterea valorizarilor, putem delimita :
- evaluare formativa (sistem de referinta extern, cu cerinte explicate in programe sau
manuale scolare);
- evaluarea clasificatorie (sistemul de referinta fiind constituit de performantele grupului
de apartenenta clasa de elevi) ;
- evaluarea autocentrica (sistemul de raportare constituit din nivelul propriilor
performante anterioare ale elevului).
Prin colaborarea celor trei criterii se obtine urmatoarea clasificare :
- evaluarea cumulativa (sumativa) realizata prin verificari partiale, incheiate cu un
bilant al rezultatelor.
In cadrul evaluarii cumulative se fac verificari prin sondaj in randul elevilor si in materie
si se vizeaza in principal evaluarea rezultatelor, avand insa efecte reduse asupra
imbunatatirii procesului. Se apreciaza rezultatele prin compararea lor cu scopurile
generale ale disciplinei, nu de multe ori generand atitudinii de neliniste si stres la elevi.
Sub aspectul folosirii timpului, evaluarea sumativa utilizeaza o parte considerabila din
timpul instruirii.
- evaluarea continua (formativa) se face prin verificari sistematice, pe parcursul
programului, pe secvente mai mici, avand avantajul ca se pot verifica toti elevii si toata
materia pentru ca nu toti elevi invata un continut la fel de bine.
Scurtand intervalul dintre evaluarea rezultatelor si perefectionarea activitatii,
imbunatateste procesul de invatamant, mai mult chiar se pleaca de la obiective
operationale concrete.
Functia prioritara a evaluarii formative este de calsificare, dar nu definitiva, lasand un
camp deschis sanctionarilor apreciative viitoare.
Evaluarea continua are si avantajul ca determina relatii de cooperare intre profesori si

elevi, cultivand simultan capacitatea de evaluare si autoevaluare la nivelul elevilor,

sporind timpul alocat instruirii.
Cea mai buna solutie ar fi sa se imbine cele doua moduri de evaluare, astfel incat ce se
pierde printr-o strategie sa se castige prin cealalta.
Trasaturile caracteristice ale celor 2 forme de evaluare sunt prezentate in tabelele de mai
jos (cf.Mayer, 2000p.41).

Evaluarea formativa
Parametri Evaluarea
Functii Ii ajuta pe elevi sa invete
Definitii teoretice Interna
Multireferentiala
Proces temporal creator de efecte de sens
Dinamica
Comunicare
Decizii Reechilibreaza
Actori Elevii
Instrumente Toate instrumentele descoperite de teoriile
invatarii si care permit stimularea,
suscitarea, dezvoltarea proceselor cognitive
Obiecte Procesele sau mijloacele cognitive ce permit realizarea
unor produse observabile
Evaluarea normativa
Parametri Evaluarea
Functii Verifica ceea ce si-a insusit elevul
Definitii teoretice Externa
Unireferentiala
Raporturi de conformitate-indentitate cu o norma exterioara,
deja existenta
Statica
Informarea
Decizii Selectioneaza
Actori Profesorii/elevii

Instrumente Relative/note, calificative

(daca norma este media de distributie a performantelor)
Binare : insusit/neinsusit, da/nu, 1/0
(daca norma este de prag de performanta asteptat: 80%, 100%)
Obiecte Produsele: rezultatele unei competente neobservabile in
mod direct
Metode de evaluare
In tabelul de mai jos se ilustreaza o clasificare a tipurilor de subsecvente (cf. Constantin
Cucos, 2002 p.381).

Metode si instrumente
de evaluare
TRADITIONALE Probe orale
Probe scrise
Probe paractice

COMPLEMENTARE Observarea sistematica a elevilor

Investigatia
Proiectul
Portofoliul
Tema pentru acasa
Tema de lucru in clasa
Autoevaluarea
Verificarea orala se realizeaza printr-o conversatie prin care profesorul urmareste sa
identifice cantitatea si calitatea instructiei.
Conversatia poate fi individuala, frontala sau combinata si prezinta ca avantaj faptul ca se
realizeaza o comunicare deplina intre profesor si elevi, feedback-ul fiind mult mai rapid.
Nu se asigura totdeauna obiectivitatea ascultarii datorita unor variabile, cum ar fi :
- starea de moment a educatorului ;
- gradul diferit de dificultate a intrebarilor puse ;
- starea psihica a elevilor, etc.
Datorita faptului ca are o fidelitate si validitate scazuta, proba orala nu este recomandata
pentru evaluari cu miza mare, cu functie de decizie, sau calsificatorie.
Avantajele utilizarii probelor orale (cf. Stoica, 2001, p.48-49).
- flexibilitatea si adecvarea individuala ale modului de evaluare prin posibilitatea de a

alterna tipul intrebarilor si gradul lor de dificultate in functie de calitatea raspunsurilor

oferite de catre elev ;
- posibilitatea de a clarifica si corecta imediat eventualele erori sau neintelegeri ale
elevului in raport cu un continut specific ;
- formularea raspunsurilor urmarind logica si dinamica unui discurs oral, ceea ce ofera
mai multa libertate de manifestare si originalitatii elevului, a capacitatii sale de
argumentare etc ;
- interactiunea directa, manifesta, creatia intre evaluator si evaluat ( profesor si elev), de
natura sa stimuleze modul de structurare a raspunsurilor de catre elev, incurajand si
manifestari care permit evaluarea comportamentului afectiv-atitudinal.
Probele orale prevazute au si anumite limite :
- diversele circumstante care pot influenta obiectivitatea evaluarii atat din perspectiva
profesorului, cat si din cea a elevului (gradul diferit de dificultate a intrebarilor de la un
elev la altul, variatia comportamentului evaluator etc. genereaza o puternica varietate
interindividuala si intraindividuala intre evaluator in momente diferite, la fel cum starea
emotionala a elevului in momentul raspunsului influenteaza performanta acestuia din
punct de vedere al calitatii prestatiei sale) ;
- nivelul scazut de validitate si fidelitate ;
- consumul mare de timp, avand in vedere ca elevii sunt evaluati fiecare separat.
Verificarea scrisa se concretizeaza in lucrari de control sau teze.
Metoda este avantajoaza pentru ca se poate inlatura subiectivitatea profesorului, se poate
verifica un numar relativ mare de elevi intr-un interval de timp determinat, rezultatele
sunt raportate la un criteriu unic de validare, ii avantajeaza pe elevii timizi, care obtin
rezultate mai mici la problele orale.
Implica insa un feedback mai slab, pentru ca unele erori sau neimpliniri nu pot fi
eliminate prin interventia profesorului.
Verificarea practica ,, vizeaza identificarea capacitatii de aplicare practica a cunostintelor
dobandite, a gradului de incorporare a unor priceperi si deprinderi, concretizati in
anumite suporturi obiectuale sau activitati materiale (Constantin Cucos, Pedagogie,
2002, p.383).
Este necesar ca elevii sa cunoasca :
- tematica lucrarilor pratice ;
- baremele de notare ;
- conditiile de care dispun pentru a realiza cu succes activitatea respectiva.
Metodele complementare de evaluare
Referatul scoate in evidenta motivatia elevului pentru activitatea desfasurata permitand
profesorului sa identifice unele elemente de performanta individuala.
Sunt doua tipuri de referate :
- referate de investigatie stiintifica independenta rezultat in urma demersului unei
activitati desfasurate si a analizei rezultatelor obtinute ;
- referat bibliografic, realizat in urma unei informari documentare.
Caracteristicile esentiale ale referatului sunt (cf Constantin Cucos, 2002 p.385)
- pronuntat caracter formativ si creativ, reusind sa inglobeze zone intinse de continut ;
- profund caracter integrator, atat pentru procesele de invatare anterioare, cunostinte

disciplinare si indisciplinare, cat si pentru metodologia informarii si a cercetarii

stiintifice, fiind o modalitate de evaluare foarte sugestiva, precisa, intuitiva si predictiva ;
- permite abordarea unor domenii noi, ce reprezinta extinderi ale continutului, in masura
in care tematica propusa este interesanta, justificata didactic si exista resurse in abordarea
ei ;
- se pot realiza conexiuni cu alte obiecte de invatamant si cu modalitati de investigatie
transdisciplinare ;
- caracter sumativ, angrenand cunostinte, priceperi, abilitati si atitudini diverse,
constituite pe parcursul unei perioade mai indelungate de invatare ;
- releva motivatia intrinseca de invatare sau documentare, a unor elevi, fata de a
majoritatii elevilor, care se pregatesc pe baza unor factori exteriori lor ;
- se pot exersa in mod organizat activitati de cercetare bibliografica independenta, care
sunt utile in formarea ulterioara si in educatia permanenta .
Investigatia este o activitate care se poate desfasura intr-o ora de curs, sau pe parcursul
unei perioade mai lungi in cadrul careia elevii pot sa-si aplice in mod creativ cunostintele
in exploatarea unor situatii noi sau putin asemanatoare cu experienta anterioara.
Elevii primesc o tema cu sarcini precise, pe care o pot face si acasa, dar concluziile se
cometeaza in colectiv.
Evaluarea investigatiei se face prin masurarea separata a elementelor componente :
- strategia de rezolvare ;
- aplicarea cunostintelor, principiilor, regulilor ;
- acuratetea inregistrarii si prelucrarii datelor ;
- claritatea argumentarii si forma prezentarii ;
- inventarierea produselor realizate ;
- atitudinea elevilor in fata cerintelor ;
- dezvoltarea unor deprinderi de lucru in grup / individual.
Proiectul este o metoda complexa de evaluare, individuala sau in grup, care se recomanda
pentru evaluarea sumativa.
Strategia de evaluare este stabilita de comun acord cu elevii, si se refera la :
- ce se va evalua procesul, produsul sau amandoua ?
- care va fi rolul profesorului : evaluator continuu sau doar la sfarsitul proiectului ?
- care este politica resurselor materiale necesare ? , le va oferi profesorul ca parte a
sarcinii sau elevii trebuie sa le procure si, in consecinta, acestea vor fi evaluate?
- Care sunt activitatile intermediare impuse (de exemplu : prezentarea unui plan
preliminar) ?
- Ce format este cerut pentru prezentarea raportului ?
- Care sunt standardele impuse pentru realizarea produsului ?
Pe timpul realizari proiectului, profesorul va evalua urmatoarele capacitati :
- capacitatea de a observa si de a alege metodele de lucru;
- capacitatea de a masura si de a compara rezultatele ;
- capacitatea de a utiliza corespunzator bibliografia ;
- capacitatea de a manevra informatia si de a utiliza cunostintele ;
- capacitatea de a rationa si de a utiliza proceduri simple ;
- capacitatea de a investiga si de a analiza ;
- capacitatea de a sintetiza si de a organiza materialul ;

- capacitatea de a realiza un produs.

Portofoliul este o metoda de evaluare complexa, longitudinala, proiectata intr-o secventa
mai lunga de timp si care ofera posibilitatea de a se emite o judecata de valoare bazata pe
un ansamblu de rezultate.
Portofoliul reprezinta o colectie de produse ale activitatii elevului , selectate de el insusi,
structurate si semnificate corespunzator.
Acestea pot fi :
- fise de informare si documentare independenta, referate, eseuri , pliante, prospecte,
desene, colaje, care pot constituii subiectul unor evaluari punctuale, dar in mod
obligatoriu.
Pentru faptul ca elevul adauga in portofoliu materialele pe care el insusi le considera
necesare se scoate in evidenta atitudinea si interesul fata de domeniul abordat.
Portofoliul pune in evidenta urmatoarele capacitati :
- capacitatea de a observa si de a manevra informatia;
- capacitatea de a rationa si de a utiliza cunostintele ;
- capacitatea de a observa si de a alege metodele de lucru ;
- capacitatea de a masura si de a compara rezultatele ;
- capacitatea de a invinge si de a analiza ;
- capacitatea de a utiliza corespunzator bibliografia ;
- capacitatea de a rationa si de a utiliza proceduri dimple ;
- capacitatea de a sintetiza si de a organiza materialul ;
- capacitatea de a sintetiza si de a realiza un produs.
Observarea sistematica a comportamentului elevului
Se bazeaza pe urmatoarele instrumente de evaluare :
1. fisa de evaluare
2. scara de clasificare
3. lista de control / verificare.
1. Fisa de evaluare cuprinde :
a)- Date generale despre elev : nume, prenume, varsta, climatul educativ din mediul
caruia provine ;
b) Particularitati ale proceselor intelectuale: gandire, limbaj, imaginatie, memorie, atentie,
spirit de observatie etc.;
c )Aptitudini si interese ;
d ) Trasaturi si afectivitate ;
e ) Aptitudini fata de :
- sine ;
- disciplina / obligatiile scolare ;
- colegi.
f ) Evolutia aptitudinilor, atitudinilor, intereselor si nivelului de integrare.
2. Scara de clasificare ii foloseste profesorului pentru a sesiza frecventa cu care apare un
anumit comprtament.
Exemplu : In ce masura elevul participa la discutii :
- niciodata ;
- rar ;

- ocazional ;
- frecvent ;
- intotdeauna.
3) Lista de control / verificare ii ajuta profesorului sa urmareasca daca un anumit
comportament este prezent sau absent.
Exemplu :
Atitudinea elevului fata de sarcina de lucru Da Nu
A urmat instructiunile
A cerut ajutor atunci cand a avut nevoie.
A cooperat cu ceilalti.
A asteptat sa-i vina randul pentru a utiliza materialele
A impartit materialele cu ceilalti.
A incercat activitati noi.
A dus activitatea pana la capat.
A pus echipamentele la locul lor.
A facut curat la locul de munca.
Autoevaluarea este foarte apreciata in sistemul de invatamant, fiindca are largi valente
formative.
Grilele de autoevaluare permit elevilor sa-si determine, in conditii de autonomie,
eficienta activitatilor realizate.
Grila de autoevaluare porneste de la obiectivele educationale propuse si contine :
- capacitati vizate ;
- sarcini de lucru ;
- valori ale performantei.
Autoevaluarea poate fi sub forma unei autoaprecieri mai mult sau mai putin
supravegheata de catre profesor.
Profesorul il ajuta pe elev sa aprecieze rezultatele obtinute si sa inteleaga eforturile
necesare pentru atingerea obiectivelor.
El dispune de mai multe cai pentru a dezvolta capacitatea de autoevaluare a elevilor :
- autocorectarea sau corectarea reciproca ii ajuta pe elevi sa dobandeasca autonomia de
evaluare. Elevul a solicitat sa depisteze operativ unele erori, minusuri, in momentul
realizarii unor sarcini de invatare. Poate depista fie lacunele proprii, fie ale colegilor.
- autonotarea controlata
In timpul verficarii elevul este solicitat sa-si acorde o nota.
- notarea reciproca
Elevii isi noteaza colegii, prin reciprocitate, fie la lucrarile scrise, fie la ascultarile orale.
- metoda de apreciere obiectiva a personalitatii este o metoda conceputa de psihologul
Gheorghe Zapan si consta in antrenarea intregului colectiv al clasei in vederea
rezultatelor obtinute de acestia prin coroborarea a cat mai multe informatii si aprecieri, in
vederea formarii unor reprezentari cat mai complete despre personalitatile fiecarui elev in
parte si ale tuturor la un loc.