Doamna T

- personaj secundar de roman modern de analiza psihologica,

- subiectiv si realist -
- personaj realist-modern -
- tipul feminitatii -

"Patul lui Procust", de Camil Petrescu

- roman subiectiv de analiza psihologica -
Al doilea roman al lui Camil Petrescu (1894-1957), "Patul lui Procust", apare in 1933, la numai
trei ani dupa,"Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" si constituie, pentru literatura
romana, un eveniment deosebit, cu totul novator, consolidand astfel romanul romanesc modern.
Perspectiva narativa este reprezentata de naratiunea la persoana I si de prezenta marcilor
naratorului care definesc subiectivismul romanului.
Adept al modernismului lovinescian, Camil Petrescu este cel care, prin opera lui, fundamenteaza
principiul sincronismului, altfel spus, contribuie la sincronizarea literaturii romane cu literatura
europeana (europenizarea literaturii romane), prin aducerea unor noi principii estetice ca
autenticitatea, substantialitatea, relativismul si prin crearea personajului intelectual lucid si
analitic, in opozitie evidenta cu ideile samanatoriste ale vremii, care promovau "o duzina de eroi
plangareti". Camil Petrescu opineaza ca literatura trebuie sa ilustreze "probleme de constiinta",
pentru care este neaparata nevoie de un mediu social, in cadrul caruia acestea sa se poata
manifesta.
Camil Petrescu propune o creatie literal autentica, bazata pe experienta traita a autorului si
reflectata in propria constiinta: "Sa nu descriu decat ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce
inregistreaza simturile mele, ceea ce gandesc eu... Aceasta-i singura realitatepe care o pot
povesti...[...]Din mine insumi, eu nu pot iesi... Orice as face eu nu pot descrie decat propriile mele
senzatii, propriile mele imagini. Eu nu pot vorbi onest decat la persoana intai...".
Doamna T. este numele enigmatic pe care Camil Petrescu il da eroinei Maria T. Manescu,
cititorul facand cunostinta cu acest detaliu din notele de subsol ale autorului, care explica initiala
cu care este semnata prima scrisoare, dintre cele patru, ce compun inceputul romanului: "Acest T.
nu este o initiala cum s-ar parea, caci a devenit un adevarat nume, si nu stiu daca n-ar fi trebuit sa
fie scris Te". O alta mentionare a numelui intreg al eroinei este amintita in trecere de Fred
Vasilescu, atunci cand isi scrie testamentul si, mai accentuat, in scrisoarea de adio pe care George
Demetru Ladima i-o adreseaza femeii inainte de sinucidere.
Doamna T reprezinta tipul de feminitate moderna, mai intai pentru ca se distinge printr-un farmec
aparte, prin misterul fascinant pe care-l emana, apoi pentru ca ea intruchipeaza, pentru prima oara
intr-o viziune romanesca, un spirit feminin intelectualizat si, totodata, femeia independenta din
punct de vedere material, ea fiind proprietara unui magazin de mobila stil.
Prima secventa narativa din roman este reprezentata de cele trei scrisori ale eroinei, numerotate
cu cifre romane. Autorul o rugase pe doamna T. sa primeasca un rol intr-o piesa a lui, "sa apara
pe scena", deoarece ea ar fi putut sa exprime convingator "cum se, gandeste, cum se iubeste, cum
se sufera", sentimente pe care nu le poti invata "in orele de curs", asa cum procedeaza actorii
profesionisti si nici "atesta prin certificat de absolvire". Refuzul doamnei T. reliefeaza, indirect,
discretia si distinctia acesteia: "-N-am nimic in mine de aratat, pe scena, lumii". Dupa discutii
prelungite, din care reiese ideea ca numai scriitorul este acela care are capacitatea de a exprima,
cu sinceritate, "ceea ce a simtit, ceea ce a gandit, ceea ce i s-a intamplat in viata, lui si Celor pe
care i-a cunoscut", ea ii trimite trei scrisori in care-si dezvaluie sentimentele, conceptiile despre
iubire, despre relatiile cu oamenii, despre viata, in general. Tot in notele de subsol autorul ii face,
in mod direct, „ portret fizic detaliat: "Nu inalta si insulator de slaba, palida si cu un par bogat de
culoarea castanei [...] era poate prea personala ca sa fie frumoasa in sensul obicinuit al cuvantului.
Avea orbitel putin neregulate, usor apropiate, pronuntate, cu ochii albastri ca platina, lucind,
frematand de viata, care, cand se fixau asupra unui obiect il creau parca. Barbia feminina,
delicata, dar prelungirea ei, intinsa frumos pana sub ureche, cam aparenta, caci era lipsita de orice
grasime. Gura, foarte mobila, vie ca o floare plina. Gatul lung, robust, cu tendoane lamurite la
orice intoarcere a capului [...] un soi de frumusete, incerta, am spune «pe muche de cutit»".
Inteligenta, rasata si cu o profunda cultura, ea isi pune pe picioare o afacere proprie, deschizand
un magazin cochet si discret de mobila stil, in care piesele rare, de valoare autentica ii satisfac
nevoia de frumos, de sensibilitate pentru arta adevarata, fata de care are o atractie si o pasiune de
critic de arta.
Camil Petrescu creeaza un model de feminitate, de delicatete si sensibilitate, calitatile spirituale si
intelectuale ale doamnei T. constituind un adevarat si inalt omagiu al ideii de femeie ideala:
"extrem de emotiva, alternand o sprinteneala nervoasa, cu lungi taceri melancolice [...] De o
tulburatoare feminitate uneori, avea ades o voce scazuta, seaca, dar alteori cu mangaieri de
violoncel [...] o voce cu inflexiuni sexuale, care dau unui barbat ameteli calde si reci".
Relativismul, principiul estetic romanesc pe care Camil Petrescu l-a introdus in proza moderna, se
reflecta si in construirea doamnei T, a "carei personalitate se rasfrange diferit in opinia celorlalte
personaje. Unul dintre prietenii lui Fred, mirat de fascinatia pe care doamna T. o exercita asupra
tanarului monden, cu succese legendare la femei -"N-oi fi pus gand rau uratei aceleia care sta de
vorba cu Ladima? Sefule, te stiam om de gust"- starneste in tanarul indragostit contradictiile
personajului hipersensibil, inclinat spre analize amanuntite, care-i provoaca in constiinta perceptii
profunde ale unei feminitati tulburatoare, careia "nu-i placea nicio perversiiine, nicio «rafinerie»
asa-zisa de femeie moderna [...] ma magulea gandul de a sti ca e frumoasa numai cu mine si mai
ales numai prin mine". Pentru Fred este femeia unica, iubirea vietii lui, sentimentele fiind la
aceleasi inalte cote si din partea doamnei T. Dragostea lor este devoranta, ii duce pe amandoi la o
uitare totala de sine, barbatul intrebandu-se uneori daca mai sunt "in toate mintile". Iubirea lor
tainica, ascunsa de privirile lumii "atat de rea... neintelegatoare", pastrand cu strasnicie trairea
intensa numai pentru ei, contureaza femeia enigmatica, care atrage prin eternul mister feminin.
Pentru P.. doamna T. este fascinanta, farmecul ei supunandu-l total pe bietul ratat, care o iubea
necontenit de cincisprezece ani si caruia, convins ca este iubita "de toti barbatii", i se pare
imposibil ca cineva sa ramana insensibil la frumusetea distinsa, delicata si eleganta a femeii.
Doamna T. emana sensibilitate si mister, este inzestrata cu o spiritualitate superioara, inclinata
spre meditatie, ca urmare a preocuparilor ei pentru arta si literatura, avand "acea permanenta
tensiune intelectuala", fiind adesea "absenta si ganditoare, inregistrand interior si lin cele mai
mici nuante ale clipei".
George Calinescu afirma ca nu exista in viata reala decat femei ca Emilia,"femeia de toate zilele"
ce se poate caracteriza, pe cand "Doamna T. este fantoma romanului, aspiratiunea lui Fred,
obscura si enigmatica, tocmai prin aceasta, si daca autorul n-a stiut sa-i dea tonuri de ulei, este
pentru ca n-a putut s-o scoata din mediul ei aerian".