Sunteți pe pagina 1din 85

Biblia comentata

I.P.S. Bartolomeu Anania, "Biblia comentata - Noul


Testament", Bucureti, 1993, pag. 439-440.

Evanghelii
EVANGHELIA DUPA MATEI
Evanghelia (cuvint grecesc care inseamna "vestea cea buna") este una singura, cea traita
si propovaduita de Domnul Iisus Hristos, Care nu a scris nimic. Ea a fost preluata de
sfintii Sai ucenici si apostoli si a circulat numai oral, timp de cateva decenii, sub garantia
Duhului Sfant care i-a asigurat adevarurile fundamentale. Dintre cei ce au predicat-o
astfel s-au distins apoi aceia pe care-I cunoasem sub numele de evanghelisiti; ei au
consemnat in scris o parte din traditia orala pe care o posedau fie direct, fie indirect de la
martori oculari sau prin mijlocirea unor documente. Fiecare insa a procedat in functie de
scopul, mijloacele, cultura si stilul care-I erau proprii, si asa se face ca evangheliile, desi
istorisesc aceeasi viata si aceeasi invatatura a lui Iisus, nici nu se suprapun si nici nu
epuizeaza intreaga materie; mai mult, vom obesrva ca relatand unul si acelasi eveniment,
un autor il amplifica in timp ce altul il condenseaza sau il aseaza intr-un alt context, dupa
rolul si importanta pe care i le confera in iconomia intregului.
Dintre cele patru evanghelii din canonul Noului Testament, primele trei se numesc si
"evanghelii sinoptice", ele avand asemanari atat de mari incat pot fi puse pe trei coloane
paralele si privite simultan: acelasi plan general, acelasi tip aproape aceeasi succesiune a
episoadelor, acelasi vocabular si aceeasi viziune asupra invatarurii lui Iisus. Cu toate
acestea, fiecare isi are particularitatile care fac din ea o opera distincta si inconfundabila.
Evanghelia dupa Matei i se datoreaza celui ce mai inainte se numise Levi, functionar
public la vama, si care fusese chemat de Domnul Insusi sa-I devina ucenic (Mt 10, 3; Mc
3, 18; Lc 6, 15); asadar, martor direct al evenimentelor relatate. El si-a scris Evanghelia
mai intai in limba aramaica (ebraica vorbita de contemporanii sai si in care propovaduise
Domnul), in jurul anului 50, pentru crestinii proveniti dintre Iudeii din Palestina; aceasta
versiune nu a ajuns pana la noi. In preajma anului 65 (oricum, inainte de anul 70) Matei a
rescris-o in greaca, limba in care, practic, circula toata cultura Imperiului roman;
versiunea ni s-a pastrat in peste 500 de codici.
Matei nu-si propune sa prezinte viata, activitatea si invatatura lui Iisus in succesiunea lor
cronologice, ci-si organizeaza materialul in functie de doua scopuri principale:
a. Sa demonstreze ca Iisus Hristos reprezinta plinirea profetiilor mesianice din Vechiul
Testament, de unde si caracterul profund dramatic al vietii Sale: respins de propriul Sau
popor (pentru care Se intrupase in primul rand). El Se va deschide neamurilor pagane,
chemandu-le la mantuire intru imparatia cerurilor;

b. Sa infatiseze viata si activitatea lui Iisus in compartimente compacte:episoade


biografice semnificative, cuvantari, minuni, parabole etc. Din acest punct de vedere, el sa impus drept evanghelistul marilor cuvantari.
Dintr-o analiza foarte sumara pot fi retinute urmatoarele segmente:

1.
2.

Nasterea lui Iisus si viata Sa nestiuta (1, 1-2, 23).


Iisus Isi pregateste misiunea publica (3, 1-4, 11).

3.

Activitatea lui Iisus in Galileea si in tinuturile dimprejur (4, 12-18, 35).

4.

Suirea la Ierusalim (19, 1-20, 34).

5.

Activitatea lui Iisus in Ierusalim (21, 1-25, 46).

6.

Patimile lui Iisus (26, 1-27, 66).

7.

Iisus dupa invierea Sa din morti (28, 1-20).

In interiorul acestor segmente sunt randuite temele pe care autorul si le-a propus, dupa un
plan bine chibzuit. Matei este scriitorul echilibrului si armoniei, al intelepciunii bine
asezate, al constructiei solide si al stilului sobru. Predica de pe Munte, Marea Cuvantare
Eshatologica, Rechizitoriul lui Iisus asupra fariseilor sunt modele de compozitie
elaborata, din a carei structura nu lipsesc anumite jocuri controlate din simbolica
numerelor, cum ar fi, de pilda, cifra sapte: sapte cereri in Rugaciunea Domneasca, sapte
parabole, sapte mustrari asupra fariseilor, trei grupe a cate de doua ori sapte (14) in
genealogia lui Iisus. Gandire ordonata, expresie fluida, suflu epic si plasticitate
descriptiva, iata calitatile care-i confera Evangheliei dupa Matei un anume primat in
preferintele cititorilor.
I.P.S. Bartolomeu Anania,
"Biblia comentata - Noul Testament", Bucureti, 1993, pag. 1-2.
EVANGHELIA DUPA MARCU
Desi a doua in ordinea canonica a Noului Testament, Evanghelia dupa Marcu detine
primatul cronologic (desigur, facand abstractie de versiunea aramaica a lui Matei), ea
fiind scrisa in jurul anului 64 (dupa unii critici, chiar in 63, in timp ce apostolul Petru inca
traia).
Autorul ei, Ioan Marcu, pomenit de zece ori in Noul Testament, fie doar cu primul sau
nume (ebraic), fie numai cu cel de al doilea (latin), fie cu amandoua, nu a fost ucenic
direct al Domnului si se pare ca nu L-a vazut decat in treacat, fiind inca un copilandru.
Potrivit Sfintei Traditii, Cina cea de Taina a avut loc in casa mamei sale, Maria, iar el,
Marcu, ar fi tanarul care incercase sa-L urmeze pe Iisus dupa arestarea Acestuia (vezi Mc

14, 51-52 si nota). E sigur insa ca locuinta mamei sale, in Ierusalim, servea drept loc de
intalnire si casa de rugaciune a apostolilor (FA 12, 12), ca evanghelistul a fost mai intai
ucenicul si colaboratorul apostolului Pavel pana la sfarsitul celei de a doua calatorii
misionare si ca dupa aceea a devenit ucenic, colaborator si, dupa unii Sfinti Parinti,
"interpret" (secretar, talmaci) al apostolului Petru.
Aceasta din urma calitate explica prezenta lui Marcu la Roma in jurul anului 63 sau 64,
precum si faptul ca acolo fiind, el si-a scris Evanghelia la cererea crestinilor din Italia si
din capitala Imperiului roman.
Evanghelia a doua este cea mai scurta din cele sinoptice (673 versete fata de cele 1068
ale lui Matei si 1149 ale lui Luca), in pofida faptului ca planul ei tematic nu e mult diferit
de prima:

1.
2.

Pregatirea misiunii publice a lui Iisus (1, 1-13).


Activitatea lui Iisus in Galileea si in teritoriile invecinate (1, 14-9,50).

3.

Suirea la Ierusalim (10, 1-52).

4.

Activitatea lui Iisus in Ierusalim (11, 1-13, 37).

5.

Patimile Domnului (14, 1-15, 47).

6.

Iisus dupa invierea Sa din morti (16, 1-20).

Scurtimea textului se datoreaza faptului ca Marcu e cel mai lapidar dintre toti
evanghelistii, ca nu are nici un fel de preocupare pentru arhitectura, dimensiunile sau
proportiile scrierii sale, ca nu acorda aproape nici o atentie stilului in care-si redacteaza
opera. Din acest punct de vedere, comentatorii sunt de acord ca scrierea, in mod cert, nu
este si o opera literara. Ea este mai degraba o suita de relatari scurte si fara legaturi foarte
precise, insirate parca sub graba timpului, ca o stenograma, singura grija a redactorului
fiind aceea de a nu scapa nimic din ceea ce aude si trebuie sa consemenze. In general se
crede ca Evanghelia sa ar fi consemnarea in scris a predicii lui Petru, desi legatura dintre
acestea doua este inca discutabila, scrierea lui Marcu nu-si poate ascunde o anumita nota
de oralitate cu toate calitatile si defectele ei. Analistii au notat ca vocabularul e sarac si de
o calitate indoielnica, greaca alexandrina e impanata cu latinisme si aramaisme,
diminutive si locutiuni pe care un scriitor adevarat nu le cultiva. Fraza este, si ea, saraca
aproape rectiliniara, fara subordonate; propozitiile sunt simple, legate intre ele prin
conjunctia si, lipsindu-le aproape in intregime acele particule ale nuantelor, care
alcatuiesc supletea si profunzimea limbii grecesti. Fapte circumstantiale sunt expediate
prin participii nediferentiate; timpurile verbelor se amesteca intr-un mod atat de ciudat
incat traducatorii sunt deseori ispititi sa le tradeze.
Textul are in schimb, cum s-ar spune, toate calitatile defectelor lui. Din toate evangheliile,
el e cel mai viu, mai direct, mai deschis, mai spontan, mai sincer, in contact mai intim cu

realitatea imediata. Daca episoadele sunt scurte, in schimb ele sunt foarte vii, iar viata lor
se intemeiaza tocmai pe ceea ce pare lipsa de rafinament stilistic: scoaterea verbului de
aorist, de pilda, si asezarea lui in imperfectul descriptiv, o "stangacie" care-i da tabloului
suflu, culoare si farmec. Efecte asemanatoare se obtin si prin folosirea frecventa a
prezentului istoric. Toate acestea, in pofida faptului ca evenimentele relatate nu par a fi
amintirea unui martor ocular.
Marcu e tot atat de ingenuu fata de personajele scrierii sale. Daca dumnezeirea
Mantuitorului trebuie sa ramana, in ochii multora si pentru o buna vreme, ceea ce unii
exegeti au numit "secretul mesianic", omenitatea Lui e ingrosata uneori pana la
contrarietate. Apostolilor nu li se trec cu vederea slabiciunile, sovaielile, dubiile,
incapacitatea lor omeneasca de a recepta imediat si clar mesajul Invatatorului. In
Evanghelia dupa Marcu, Iisus Hristos este lucrarea divina printre oameni, dar Fiul
Omului este eroul insingurat al unei drame divine.
I.P.S. Bartolomeu Anania, "Biblia comentat - Noul Testament", Bucureti, 1993, pag.
56-57.
EVANGHELIA DUPA LUCA
Evanghelia a treia este opera unui autor foarte instruit, cu o bogata cultura generala si
inzestrat cu arta dea scrie frumos Biografia sfantului Luca, sumara, poate fi reconstituita
cu ajutorul citorva texte din Noul testament, dar si prin marturia unor Sfinti Parinti
rasariteni care au preluat traditia Bisericii primare. Exista pareri ca el s-ar fi numarat
printre cei 70 de apostoli si ca, alaturi de Cleopa, a fost unul din cei doi calatori de pe
drumul spre Emaus (Lc 24, 13-35). Pe de alta parte, se stie ca in anul 44 el facea parte din
comunitatea crestina a Antiohiei, in Siria, cetate in care i se banuieste si obarsia. Oricum,
Luca este un produs al lumii elenistice, atat de infloritoare in Asia Mica, un intelectual
care gandeste si scrie greceste, intr-o limba literara pe care nu o egaleaza nici un alt autor
nou-testamentar (cu exceptia celui ce a redactat Epistola catre Evrei). Stim de asemenea,
cu siguranta, ca a fost colaborator apropiat al sfantului apostol Pavel, care-l mentioneaza
in epistolele sale ca pe unul din cei mai devotati ucenici, atat in drumurile lui misionare
cat si in cele doua captivitati din capitala imperiului. Avem destule motive sa credem ca
Luca era medic profesionist, iar o marturie din secolul 6 il atesta si ca pictor, autor al
primului portret-icoana al Maicii Domnului. Lui ii datoram si scrierea Faptele
Apostolilor.
Unii comentatori sunt de parere ca Luca si-a scris Evanghelia intre anii 70-80, dar mult
mai probabila este opinia celor ce o plaseaza in preajma anului 65 (in mod sigur, dupa
63), si anume in cetatea Romei. Ca si Faptele Apostolilor, scrierea ii este adresata lui
Teofil, patrician proaspat convertit la crestinism, caruia Luca ii ofera o "viata" a lui Iisus
la nivelul exigentelor unui intelectual autentic.
Autorul procedeaza ca un istoric care-si cunoaste bine meseria: mai intai se
documenteaza, apoi isi verifica datele, le ordoneaza si alcatuieste scrierea (cu constiinta,
totusi, ca scrie o istorie sfanta, nu ca oricare alta). El foloseste, de-o potriva si cu egala
indreptatire, izvoarele scrise si orale. Printre cele dintai se afla Evanghelia dupa Marcu si

aproape sigur, cea dupa Matei, fie in versiunea aramaica, fie in cea greaca. Printre cei ce
i-au furnizat relatari orale pot fi identificate mai multe persoane precum ucenici ai lui
Ioan Botezatorul, apostolul Ioan sau ucenicii directi ai acestuia, sfintele femei care-L
insotisera pe Domnul din Galileea la Ierusalim, Maria Magdalena, Ioana, Suzana, cele
doua surori ale lui Lazar si, mai presus de toate Maica Domnului insasi, din graiul careia
va fi aflat o seama de lucruri pe care in mod obisnuit la pastra in inima ei (Lc. 2, 19).
Planul general al scrierii
Nu difera mult de al celorlalte doua sinoptice:

1.
2.

Prolog (1, 1-4)


Nasterea si viata nestiuta a lui Ioan Botezatorul si al lui Iisus (1, 5-2, 52).

3.

Pregatirea misiunii lui Iisus (3, 1-1-4, 13).

4.

Activitateal lui Iisus in Galileea (4, 14-9, 50).

5.

Suirea la Ierusalim (9, 51-19, 27).

6.

Activitatea lui Iisus in Ierusalim (19, 28-21, 38).

7.

Patimile Domnului (22, 1-23, 56).

8.

Iisus dupa invierea Sa din morti (24, 1-53).

E de retinut insa prezenta unui Prolog, dupa modelul obisnuit al scrierilor grecesti din
epoca.
Luca este nu numai un stilist al limbii elene, dar si un spirit de mare finete, eleganta,
sobrietate, intotdeauna atent la nuantele si implicatiile cuvantului. Avand in fata cele doua
izvoare scrise amintite mai sus, el nu se multumeste sa le preia tale-quale, ci separa
segmentele, le compara si le confrunta, le supune unor riguroase criterii estetice si
literare, omite ceea ce crede el ca ingreuiaza lectura sau nu prezinta interes deosebit sau
nu se acorda cu planul general sau exprima tonuri prea severe ori de-a dreptul nedelicate
la adresa unor personaje. In acelasi timp, el introduce propriile sale completari sau
nuante, fie pentru un spor de limpezime si de credibilitate, fie pentru eleganta insasi a
stilului literar, un stil care face din Evanghelia a treia o capodopera a genului. Autorul stie
sa-si construiasca fiecare episod si sa-i pregateasca efectele printr-o adevarata arta a
tensiunii dramatice (vezi de exemplu, capitolul asupra lui Iisus in templu la doisprezece
ani - Lc 2, 41-49 - si nota). Si nu trebuie uitat ca lui ii datoram consemnarea catorva
bijuterii ale tezaurului evanghelic precum parabolele Vamesului si Fariseului,
Samarineanului Milostiv, Fiului Risipitor, ca si extraordinarul episod al drumului spre
Emaus.

I.P.S. Bartolomeu Anania, "Biblia comentata - Noul Testament", Bucureti, 1993, pag.
90-91.
EVANGHELIA DUPA IOAN
Evanghelia a patra este opera sfantului apostol Ioan, fratele lui Iacob si fiu al lui Zevedeu,
ucenic mai intai al lui Ioan Botezatorul si chembat apoi la apostolat de Domnul Iisus
Insusi. Daca se admite ca Salomeea mentionata la Mc 15, 40 este una si aceeasi persoana
cu "mama fiilor lui Zevedeu" (mt 27, 56), atunci putem presupune ca ea facea parte din
ceata sfintelor femei care I-au insotit pe Domnul si pe ucenicii Sai din Galileea pana-n
Ierusalim, slujindu-le, si care au fost de fata la rastignirea lui Iisus. Ioan facea parte nu
numai din colegiul celor doisprezece, ci si din grupul foarte restrans, de numai trei
(alaturi de Petru si Iacob) randuiti de Domnul sa fie martorii unor evenimente cu totul
exceptionale, precum invierea fiicei lui Iair (Mc 5, 37), Schimbarea la Fata (Mt 17, 1-13)
sau drama launtrica din gradina Ghetsimani (Mt 26, 37). Ioan "ucenicul pe care-l iubea
Iisus", este cel caruia Domnul i-o incredinteaza, de pe cruce, pe mama Sa (in 19, 26-27);
el este primul martor al mormantului gol (In 20, 2-8) si primul care-L recunoaste pe Iisus
cel inviat (In 21, 7). E de fata la pogorirea Duhului Sfant, predica, vindeca si este inchis
impreuna cu Petru, participa la Sinodul Apostolic, este numit de Pavel "stalp al Bisericii".
Mai cunoastem ca in jurul anului 69 paraseste Ierusalimul si se aseaza in Efes. Imparatul
Domitian il exileaza in insula Patmos, unde apostolul scrie Apocalipsa ce-i poarta
numele; sub Nerva se intoarce la Efes, de unde conduce, cu mare autoritate
duhovniceasca, Bisericile din Asia Mica. Moare ca martir, la adanci batranete, sub
persecutia lui Traian.
Evanghelia e scrisa in Efes catre sfarsitul secolului I si le este destinata crestinilor din
Asia Mica, pe care apostolul vrea sa-i intareasca in credinta, pe de-o parte, si sa-i apere
de primele erezii, pe de alta.
Fata-n fata cu evangheliile sinoptice, opera lui Ioan isi contureaza un profil aparte,
incepand cu
planul general:

1.
2.

Prolog: Slava Logosului intru Dumnezeu, in lume si in istorie (1, 1-18).


Slava lui Iisus aratata in lume (1, 19-12, 50).

3.

Slava lui Iisus arata ucenicilor Sai in intimitatea Cinei celei de Taina (13, 1-17, 26).

4.

Slava lui Iisus aratata in Patimile Sale (18, 1-19, 42).

5.

Slava lui Iisus aratata ucenicilor Sai dupa invierea Sa din morti (20, 1-31).

6.

Epilog (21, 1-25).

Apostolul Ioan nu-si propune sa reia si sa amplifice evangheliile sinoptice, ci sa le


completeze cu relatari inedite asupra vietii si invataturii Domnului, dar ordonandu-si
materialul dupa alte criterii. El isi ia libertatea (si-si asuma autoritatea) de a prezenta o
alta cronologie a evenimentelor, de a insista asupra unor minuni si cuvinte omise de
predecesorii sai; chiar cand istoriseste aceleasi fapte relatate si de sinoptici, el introduce
anume particularitati care-i sunt proprii, fie in tesatura naratiei, fie in vocabular, fie in stil.
Nota dominanta a Evangheliei insa - si care o face net superioara tuturor - este
dimensiunea ei teologica (fapt pentru care autorul ei este numit si "Sfintul Ioan Teologul",
adica "Cuvantatorul de Dumnezeu"). Mesajul ei suprem este acela de a infatisa misterul
hristologic in toata amploarea si profunzimea lui, misterul prin care Logosul (Cuvantul)
intrupat, El Insusi Dumnezeu, le descopera oamenilor pe Dumnezeu-Cel-Nevazut, le
aduce Lumina si Viata, le asigura cunoasterea si comuniunea lui Dumnezeu prin
cunoasterea si comuniunea intima cu Iisus Hristos. Daca limba greaca a operei, corecta
de altfel, e destul de saraca, lipsita de anvergura lui Matei, savoarea lui Marcu sau
maiestriile lui Luca, in schimb ea izbuteste sa exprime o gandire de mare altitudine
duhovniceasca, continuu insufletita de adierea Duhului Sfant. Scrierea lui Ioan e cea mai
intraripata dintre toate evangheliile, un unicat care-l situeaza pe autorul ei printre marii
inspirati ai omenirii.
Sa notam si observatia ca ea este nu numai un rod al inspiratiei, ci si al unei indelugate
elaborari. Departe de a constitui o colectie de amintiri traite sau de reconstituiri
documentare, Evanghelia a patra este sinteza unei propovaduiri apostolice de o jumatate
de secol, timp in care esentele s-au decantat intr-o arhitectura de neegalat prin maretie,
soliditate, finete si transparenta. E capodopera teologica a Noului Testament.
I.P.S. Bartolomeu Anania, "Biblia comentata - Noul Testament", Bucureti, 1993, pag.
146-147.
Faptele Apostolilor
Introducere la Faptele Apostolilor
Se crede ca Evanghelia a treia si Faptele Apostolilor acatuiau la inceput o singura opera
care ar putea fi intitulata astazi "Istoria obarsiilor crestine" si care s-ar fi segmentat dupa
anul 150, cand crestinii au dorit ca cele patru evanghelii sa formeze, separat, un singur
codice. Cele doua opere sunt scrise de acelasi autor evanghelistul Luca, sunt adresate
aceluiasi Teofil, nobil roman convertit la crestinism, si se constituie in documente de
prima mana asupra vietii lui Iisus Hristos si a Bisericii primare.
Cat despre timpul si locul scrierii, analiza textului si marturiile adiacente duc la concluzia
ca Luca a inceput-o la numai cateva luni dupa ce-si incheiase Evanghelia, adica in
preajma anului 65 (oricum, dupa 63 si inainte de 70), in cetatea Romei.
Planul (foarte) general al lucrarii se prezinta astfel:

1.
2.

De la inaltarea Domnului pana la pogorirea Duhului Sfant (1, 1-2, 13).


De la intrarea in arena a lui Petru pana la inceputul activitatii lui Pavel (2, 14-13, 3).

a. La Ierusalim: primele convertirii si primele conflicte cu autoritatile iudaice


(2, 14-5, 42).
b. La Ierusalim: primul conflict grav cu udaismul; intaiul martir (6, 1-8, 3).
c. Primele convertiri in afara Ierusalimului (8, 4-40).
d. Intrarea lui Saul (Pavel) in Biserica (9, 1-30).
e. Activitatea lui Petru in afara Ierusalimului (9, 31-11,18)
f. Convertirea in masa a paganilor, Biserica din Antiohia (11, 19-26).
g. Noi evenimente in Ierusalim (11, 27-12, 23).
h. Evenimente in Antiohia (11, 24-13, 3).

3.

Calatoriile misionare ale lui Pavel (13, 4-21,16).


a. Prima calatorie (13, 4-14, 28).
b. Sinodul Apostolic si problemele lui (15, 1-35).
c. A doua calatorie (15, 36-18,22).
d. A treia calatorie (18, 23-21, 16).

4.

Pavel inchis la Ierusalim si la Cezareea (21, 17-26, 32).

5.

Drumul lui Pavel de la Cezareea la Roma (27, 1-28, 15).

6.

Pavel la Roma (28, 16-31).

Luca face, si aici, opera de istoric, cautandu-si cu grija sursele de documentare,


decantandu-le valoric, ordonandu-le cronologic si redactand o scriere compacta si unitara.
El este insa avantajat de faptul ca o buna parte a evenimentelor au fost traite de el insusi,
inregistrandu-le ca martor ocular.
Unii critici nou-testamentari presupun ca Luca a folosit si o seama de izvoare scrise
(indeosebi aramaice); e posibil, dar ele nu pot fi identificate. Si nici nu le-am vedea
importanta, de vreme ce traditia era inca vie, de prima mana, vehiculata de participanti
directi la evenimente. Nimic mai simplu decat ca autorul sa inregistreze relatarile despre
intaia comunitate crestina din Ierusalim (ai carei membri ajunsesera deja in Asia Mica)
sau despre formarea comunitatii din Antiohia (unde el isi avea parintii si rudele). Cat
despre convertirea lui Pavel si calatoriile misionare ale acestuia, Luca le-a aflat, cu

siguranta, din gura insasi a marelui apostol, pe care, de altfel, l-a si insotit in timpul
prizonieratului si mai ales de-a lungul anevoiosului sau drum spre Roma; o seama din
episoadele acestui drum sunt relatate la persoana intaia plural, ca si cum notele de
calatorie ale lui Luca ar fi fost transcrise direct (vezi 16, 10-17; 20, 5-15; 21, 1-18; 27, 128, 16).
Faptele Apostolilor constituie istoria aproape completa a raspandirii crestinismului de-a
lungul primelor drei decenii si se-a lungul coastelor cunoscute si accesibile ale
Meditaranei, din Ierusalim, pana-n Roma (si-n perspectiva, Spania). Daca in prima etapa
(Ierusalim-Samaria-Antiohia) personajul principal este Petru impreuna cu ceilalti
unsprezece apostoli, incea de a doua autorul ii introduce si-l mentine pe Pavel ca erou
unic si inegalabil in propria sa atentie si admiratie. Alaturi de el, portretele luminoase ale
unor colaboratori ca Stefan, Barnava, Ioan Marcu, Apollo, Sila sau Timotei intregesc
imaginea unei cohorte spirituale prin care Duhul Sfant lucreaza din plin si cu putere intru
cunoasterea si raspandirea Evangheliei, in ciuda impotrivirilor si violentelor care straniu! - nu vin din partea autoritatilor rimane pagane, ci din aceea a iudeo-crestinilor
care se simt inca legati de circumcizie si de formalismul vechi-testamentar. Rezultatul
acestei ofensive misionare sunt cele aproape treizeci de comunitati crestine primare,
comunitati care vor fi conduse si dezvoltate in continuare de o ierarhie stabilita de
apostolii insis. Se creeaza astfel constiinta ca, desi Bisericile sunt si pot fi mai multe,
Biserica lui Hristos este una, sfanta, soborniceasca si apostolica, si ca ea este mai mult
decat suma aritmetica a celor locale. "Biserica si Bisericile", iata o realitate biblica pe
care se va constitui, mai tarziu, Miscarea Ecumenica.
"Bibilia comentata - Noul Testament", Bucureti, 1993, pag. 190-191.
Viata si activitatea Sfantului Apostol Pavel
Persoana Sfantului Apostol Pavel este mai bine cunoscuta decat a celorlalti Apostoli.
Faptele Apostolilor, scrise de ucenicul sau, Luca, si Epistolele sale ne procura informatii
bogate despre viata si activitatea sa. Pe scena istoriei Bisericii primare, figura uriasa a
Sfantului Apostol Pavel ramane dominanta mai mult de doua decenii.
Viata sa inainte de convertire.
Sfantul Apostol Pavel, cunoscut mai intai sub numele de Saul (cel dorit), s-a nascut la
Tars, capitala provinciei Cilicia din Asia Mica, in primii ani ai erei crestine, din parinti
evrei, cu buna stare materiala. Ei aveau un atelier de tesut stofe din par de capra, din care
faceau mantale si corturi pe care le vindeau.
Orasul Tars avea scoli vestite, la care Saul a invatat bine din copilarie limba greaca, pe
care a cunoscut-o mai bine decat ceilalti Apostoli. De la parintii sai, avea dreptul de
cetatean roman. Ambele calitati au avut mare importanta in activitatea lui misionara.
De foarte tanar, Saul a mers la Ierusalim, unde avea o sora, mama lui Ioan Marcu, varul
lui Barnaba, spre a se instrui in Legea mozaica la scoala vestitului invatat rabin Gamaliel.
Sau nu l-a cunoscut direct pe Hristos. In timpul activitatii publice a Mantuitorului, el traia
la Tars, ca rabin. Auzind vestea marii miscari produse de predica Apostolilor despre Iisus
Hristos, a venit la Ierusalim, unde a devenit persecutor al crestinilor. La uciderea cu pietre
a Sfantului Stefan, ucigasii si-au pus hainele la picioarele lui Saul (Fapte, 7, 58). El pustia
Biserica din Ierusalim, intrand prin case si, tarand pe barbati si pe femei, ii ducea la

temnita (Fapte 8, 3; 22, 4). Dupa imprastierea comunitatii din Ierusalim, Saul voia s-o
desfiinteze pe cea din Damasc.
Convertirea.
Luand scrisori de imputernicire de la marele preot catre comunitatea iudaica din Damasc
si primind o garda data de Sinedriu, Saul porneste spre Damasc, oras situat la vreo 200
km nord-est de Ierusalim. Pe drum, in apropiere de Damasc, s-a petrecut faptul
extraordinar care a schimbat cu totul viata si misiunea rabinului Saul: convertirea lui la
crestinism. Ziua, in amiaza mare, intr-o lumina stralucitoare, i s-a aratat Iisus Hristos,
zicandu-i: "Saule, Saule, de ce Ma prigonesti? Iar el a zis: Cine esti, Doamne? Si Domnul
a zis: Eu sunt Iisus, pe care tu Il prigonesti" (Fapte 9, 4-5).
Minunea Damascului a facut lumina in sufletul lui, incat, din persecutorul Saul, a devenit
Apostolul Pavel. Orbit, uimit si profund schimbat, Saul e dus de insotitorii sai la Damasc,
unde primeste botezul de la preotul Anania. El intra astfel in sanul Bisericii ca "vas ales,
ca sa poarte numele lui Iisus inaintea neamurilor" (Fapte 9, 15), ca "Apostol chemat nu de
la oameni, nici prin vreun om, ci prin Iisus Hristos si prin Dumnezeu-Tatal" (Gal. 1, 1).
El incepe sa predice in sinagogi ca "Iisus este Fiul lui Dumnezeu", spre uimirea si
surprinderea iudeilor din Damasc, care, auzind aceasta, s-au sfatuit sa-l omoare. Saul este
ajutat de crestini sa paraseasca orasul, coborandu-l noaptea peste zidurile cetatii intr-un
cos, iar el se retrage pentru trei ani in Arabia, studiind Sfanta Scriptura si meditand asupra
crestinismului (Fapte 9, 1-26; 22, 3-21).
Prima calatorie misionara a Sfantului Pavel (45-48).
Dupa primirea botezului la Damasc si retragerea sa in Arabia, el s-a dus la Ierusalim,
unde a fost introdus in cercul Apostolilor de Barnaba, crestin iudeu, originar din insula
Cipru. Fiind amenintat de iudeii elenisti, Saul s-a retras la Cezareea Palestinei, apoi la
Tars, de unde a fost chemat de Barnaba la Antiohia pentru misiune intre neamuri (Fapte 9,
27-30; 11, 25-26). Din Antiohia, Saul si Barnaba merg cu o colecta la Ierusalim, in timpul
foametei de sub imparatul Claudiu (41-54) (Fapte 11, 29-30), apoi se intorc la Antiohia,
de unde intreprind prima calatorie misionara intre anii 45-48, luand cu ei si pe Ioan
Marcu (Fapte, cap. 13 si 14).
Cei trei misionari au plecat din Seleucia, portul Siriei, catre insula Cipru, de unde era
Barnaba, pe care au strabatut-o de la rasarit spre apus. In orasul Pafos, ei convertesc pe
proconsulul roman Sergius Paulus, guvernatorul insulei, de la numele caruia Saul s-a
numit Pavel, nume pe care-l va purta pana la sfarsitul vietii (Fapte 13, 9). De la Pafos, cei
trei misionari calatoresc pe mare spre nord-vest pana in provincia Pamfilia; la Perga
Pamfiliei, Ioan Marcu s-a intors la Ierusalim, Pavel si Barnaba au continuat calatoria in
provinciile Pisidia si Licaonia, predicand noua credinta in orasele Antiohia Pisidiei,
Iconiu, Listra si Derbe. La Listra, multimile, socotindu-i zei, au vrut sa le aduca jertfe de
animale, numind pe Barnaba Zeus, iar pe Pavel, Hermes, fiindca el era purtatorul
cuvantului. Vizitand apoi comunitatile de curand infiintate si hirotonind preoti pentru
fiecare biserica, se intorc la Perga Pamfiliei, iar de aici, prin portul Atalia, ajung pe mare
la Antiohia, in anul 48, vestind credinciosilor cate a facut Dumnezeu cu ei si cum a
deschis paganilor usa credintei (Fapte cap. 13 si 14).

Sinodul Apostolic de la Ierusalim din anul 50.


Intorsi la Antiohia Siriei, Pavel si Barnaba gasira Biserica dezbinata, din cauza unor
iudei-crestini veniti din Iudeea, care invatau ca paganii convertiti la crestinism trebuiau sa
observe Legea mozaica, primind circumciziunea. Astfel s-a nascut la Antiohia disputa
despre valabilitatea Legii mozaice sau disputa despre respectarea ceremoniilor iudaice in
Biserica. In anul 49 sau 50, Pavel si Barnaba, insotiti de Tit, merg ca delegati ai Bisericii
din Antiohia la Ierusalim sa supuna chestiunea Apostolilor. La Ierusalim, unii din eresul
fariseilor, care trecusera la credinta, sustineau ca paganii care se convertesc la crestinism
trebuie sa primeasca circumciziunea si sa respecte ceremoniile Legii mozaice.
In anul 50, Sinodul Apostolilor, presbiterilor si credinciosilor din Ierusalim, in frunte cu
Petru si Iacob, au ascultat cele cerute de comunitatea din Antiohia si au hotarat, potrivit
sfatului Duhului Sfant, sa nu impuna crestinilor dintre neamuri <<jugul>> Legii mozaice,
ci ei <<sa se fereasca de cele jertfite idolilor, de desfrau, de animalele sugrumate si de
sange>> (Fapte 15, 20 si 29). Ei au trimis apoi Bisericii din Antiohia, prin Pavel si
Barnaba, insotiti de Iuda si Silvan, o scrisoare, prin care li s-a adus la cunostinta hotararea
inteleapta luata de Sinodul Apostolilor la Ierusalim, iar credinciosii s-au bucurat pentru
mangaiere (Fapte 15, 1-33). Totodata s-a usurat mult misiunea crestina printre neamuri,
iar crestinismul, eliberat de servitutea Legii mozaice, si-a intarit caracterul de religie
universala.
La putin timp dupa anul 50, Sfantul Apostol Petru a parasit Ierusalimul si s-a dus la
Antiohia, unde, la inceput, lua masa cu cei dintre neamuri. De teama iudaizantilor, el n-a
mai luat masa cu crestinii dintre pagani, fapt pentru care a fost mustrat in fata tuturor de
Sfantul Apostol Pavel (Gal. 2, 11-14).
A doua calatorie misionara (51-54).
Sfantul Apostol Pavel intreprinde a doua calatorie misionara impreuna cu Sila, intre anii
51-54, in timp ce Barnab si varul sau, Ioan Marcu, merg din nou in Cipru (Fapte 15, 39).
Mergand de astadata pe uscat, ei viziteaza comunitatile din Siria, Cilicia si Licaonia,
unde, in orasul Listra, convertesc pe Timotei, care i-a insotit apoi in misiune. Dupa ce au
vizitat comunitatile infiintate in prima calatorie, ei trec prin Galatia, Frigia si Misia si
ajung in orasul Troa, unde convertesc pe doctorul Luca. Din Troa, cei trei misionari,
luand cu ei si pe doctorul Luca, trec prin insula Samotrace si ajung la Neapolis, in
Macedonia, si predica cu succes la Filipi, infiintand aici prima comunitate europeana. La
Filipi, Pavel si Sila sunt batuti cu bice si dusi la inchisoare, de unde au scapat in mod
minunat. De la Filipi, trec prin orasele Macedoniei, Amfipolis, Apolonia si ajung la
Tesalonic, unde au convertit un numar mare de prozeliti greci si romani si pe unii dintre
iudei. Facandu-se mare tulburare printre iudei contra misionarilor, Pavel cu insotitorii sai
a plecat la Bereea, apoi el singur merge pe mare, ajungand la Atena.
In cetatea culturii elene, filosofii epicurei si stoici, care-si petreceau timpul in Agora, sa
mai auda ceva nou, auzind pe Pavel vorbind in piata, s-au exprimat ca el pare a fi
"vestitor de dumnezei straini, fiindca binevesteste pe Iisus si Invierea" (Fapte 19, 18).
Luandu-l apoi cu ei, l-au dus inaintea Areopagului, unde Sfantul Pavel a tinut o
interesanta si originala cuvantare. Laudand cucernicia atenienilor fata de zei, care au
ridicat in cetatea lor un altar si Dumnezeului celui necunoscut- pe care ei il cinstesc fara
ca sa-l cunoasca - , Sfantul Pavel le spune ca Acesta este Dumnezeul pe care-L vesteste
lor, "Care a facut lumea si toate cele ce sunt in ea...Domnul cerului si al pamantului, Care

nu locuieste in temple facute de maini, nici nu este slujit de maini omenesti...Caci in El


traim, ne miscam si suntem" (Fapte 17, 23-25 si 28).
In urma acestei cuvantari, Sfantul Pavel a convertit la crestinism un numar de greci, intre
care se aflau Dionisie Areopagitul, dupa traditie primul episcop al Atenei, o femeie cu
numele Damaris si pe altii (Fapte, cap. 17).
In marea lor majoritate insa, grecii s-au aratat curiosi fata de cele spuse de Pavel, dar au
ramas sceptici si l-au luat in ras, cand l-au auzit vorbind, la sfarsit, de invierea mortilor
(Fapte 17, 32).
Mai mare succes a avut predica Sfantului Apostol Pavel la Corint, unde a lucrat un an si
jumatate, impreuna cu sotii iudeo-crestini Aquila si Priscilla, pe care i-a intalnit aici in
anul 52. Acestia s-au refugiat de la Roma la Corint in urma edictului publicat contra
iudeilor in anul 49 de imparatul Claudiu (41-54), fiindca se certau intre ei din cauza lui
Iisus Hristos. Intre timp, au venit la Corint Sila si Timotei, pe care Sfantul Pavel ii lasase
la Bereea, in Macedonia (Fapte 18, 5). La Corint, a convertit pe Crispus, mai marele
sinagogii si pe multi altii dintre greci. Iudeii, maniosi din cauza succesului lui Pavel, il
duc in fata lui Galion, proconsulul Ahaiei, fratele filosofului Seneca, care, dand dovada
de tact, a refuzat sa se amestece in disputele religioase ale iudeilor si le-a poruncit sa se
intoarca linistiti la casele lor.
Din cauza agitatiei iudeilor, Sfantul Pavel a plecat din Corint, luand cu sine si pe sotii
Aquila si Priscilla, pe care i-a lasat la Efes, unde facea misiune crestina un invatat iudeu
alexandrin, Apollo. Din Efes, pe mare, Sfantul Pavel s-a dus la Cezareea Palestinei, apoi
la Ierusalim, de sarbatoarea Pastelui, de unde s-a intors la Antiohia (Fapte 18, 1-22).
A treia calatorie misionara (54-58).
Plecand din Antiohia, centrul misiunii sale, Sfantul Pavel si insotitorii sai au intreprins a
treia calatorie misionara, intre anii 54-58. El a vizitat mai intai comunitatile crestine
infiintate in Galatia si Frigia, apoi s-a oprit la Efes, capitala provinciei Asia Proconsulara,
pentru doi ani si jumatate. La Efes, Sfantul Pavel boteaza vreo 12 ucenici de ai lui Ioan
Botezatorul, punandu-si mainile peste ei si chemand puterea Duhului Sfant (Fapte 19, 36). Activitatea rodnica a Sfantului Pavel a provocat o mare miscare contra crestinilor, la
instigatia argintarului Dimitrie, care-si vedea meseria periclitata din cauza intinderii
crestinismului si a inlaturarii cultului zeilor (Fapte 19, 23-40). Dupa cum reiese din
Epistola I-a catre Corinteni, Sfantul Pavel s-a luptat la Efes cu fiarele in circ (I Cor. 15,
32).
Parasind Efesul, Sfantul Pavel s-a dus in Macedonia in anul 57 si de acolo in Iliria (Rom.
15, 19), iar apoi la Corint, unde a scris Epistola catre Romani. De la Corint, trecand din
nou prin Macedonia, a ajuns la Troa si Assus, apoi, ocolind Efesul, unde a avut neplaceri
din cauza rascoalei argintarului Dimitrie, s-a oprit la Milet. Acolo a chemat presbiterii din
Efes, de care s-a despartit cu duiosie pe tarmul marii, prevazand ca nu-i va mai vedea
(Fapte 20, 1-38).
De la Milet, a plecat pe mare la Tir, Ptolemaida si Cezareea Palestinei si apoi la
Ierusalim, in anul 58, ducand cu sine colecta facuta in Grecia si Macedonia pentru saracii
din Ierusalim (Fapte 21, 1-17).
Cunoscand ura iudeilor fata de Pavel, Iacob cel Mic il sfatuieste sa indeplineasca un act
prevazut de Legea mozaica si el suporta pretul pentru curatirea unor nazirei, care si-au ras
capul. In templu, cand era sa se implineasca cele sapte zile de curatire, este recunoscut de

iudeii din Asia si arestat. La interventia hiliarhului Claudius Lysias, comandantul garzii
romane, Pavel este scos din mainile iudeilor si inchis in turnul Antonia. La interventia
ofiterului roman i s-a ingaduit sa se apere in fata multimii infuriate si a Sinedriului. O
conspiratie pusa la cale de peste 40 de iudei fanatici contra vietii lui este aflata de Ioan
Marcu si comunicata comandantului. Acesta ii trimite noaptea, sub o escorta puternica la
Cezareea Palestinei, unde e tinut in inchisoare doi ani, intre 58 si 60, de procuratorul
Felix, cu speranta de a obtine de la Pavel o suma de bani. Iudeii din Ierusalim il urmaresc
insa si acolo. Pavel se apara in fata noului procurator Porcius Festus, a regelui Irod
Agripa II (47-50; + 100) si a sotiei sale, Berenice, iar in cele din urma el face apel la
judecata imparatului de la Roma, in calitatea sa de cetatean roman (Fapte 21, 21-40 si
cap. 22-26).
Drumul la Roma s-a facut pe mare, pe timp de toamna si iarna, in anul 60, Pavel fiind
insotit de Aristarh, macedonean din Tesalonic, sub paza sutasului Iuliu, intampinand
amenintarea furtunilor si a valurilor marii. Plecand din Cezareea, au trecut prin Sidon,
insula Cipru, Mira Liciei, pe langa insula Creta, insula Malta, unde au suferit un
naufragiu, si au ajuns la Puteoli, in Italia, in primavara anului 61, de unde au facut drumul
pe jos pana la Roma, acolo fiind intampinat de crestini la Forul Apius si la locul numit
Trei Taverne, a caror prezenta l-a bucurat mult. Prezenta crestinilor la Roma este o
marturie evidenta ca crestinismul patrunsese in capitala Imperiului inainte ca Apostolii
Petru si Pavel sa fi sosit aici.
La Roma, Sfantul Pavel s-a aflat intr-o detentie usoara, fiind inchis intr-o casa, sub paza
unui soldat roman, unde avea libertatea de a primi pe oricine. Astfel, el a putut
propovadui si intari crestinismul timp de doi ani (61-63) in capitala Imperiului roman
(Fapte, cap. 27 si 28).
El a avut mare succes, prin predica sa noua, credinta patrunzand chiar printre slujitorii
palatului imperial, cum scrie el insusi, in Epistola catre Filipeni: "Va imbratiseaza pe voi
toti sfintii (crestinii), mai ales cei din casa cezarului" (Filip. 4, 22). In anul 63, Sfantul
Pavel a fost eliberat din prima sa captivitate la Roma.
Faptele Apostolilor se termina in anul 63. Din Epistolele scrise de Sfantul Pavel de la
Roma si din alte stiri, rezulta ca, dupa eliberarea sa in anul 63, el a intreprins noi calatorii
misionare in Rasarit, in insula Creta, unde a pus episcop pe Tit, la Efes, unde a asezat
episcop pe Timotei, in Grecia, la Nicopolis, in Epir, consolidand comunitatile infiintate. E
posibil ca el sa fi ajuns si in Apus pana in Spania, cum dorea (Rom. 15, 24 si 28), pana la
marginile Apusului, cum afirma Sfantul Clement
Romanu in prima sa Epistola catre Corinteni, scrisa catre anul 96.
Imprejurarile sfarsitului sau sunt necunoscute. Se crede ca Apostolul neamurilor s-a dus
din nou la Roma, unde a suferit a doua inchisoare, din care n-a mai scapat si a murit ca
martir sub imparatul Nero, in anul 67. Dupa traditia crestina, el a murit in aceeasi zi cu
Sfantul Apostol Petru, 29 iunie, care a ramas pana azi ziua sarbatoririi lor. Alti istorici
cred ca intre moartea martirica a celor doi Apostoli e o diferenta de un an, Sfantul Petru
murind in anul 66.
Sfantul Apostol Pavel a fost ingropat pe calea Ostia, la Roma, unde secole de-a randul
pelerinii crestini vin sa se inchine la mormantul sau (Fer. Ieronim, De vir. III., 5). Mai
tarziu, pe locul mormantului sau s-a ridicat basilica Santo Paulo fuori-le-mura = Sfantul
Pavel dinafara de ziduri.

Meritele Sfantului Apostol Pavel sunt considerabile pentru raspandirea crestinismului.


Prin misiunea lui printre neamuri el a raspandit crestinismul mai ales in lumea grecoromana si l-a intarit la Roma, in centrul Imperiului roman. Dupa Sfantul Evanghelist
Ioan, el este cel mai insemnat scriitor si ganditor dintre Apostoli. Prin activitatea sa
misionara printre neamuri, el a eliberat crestinismul de servitutea Legii mozaice si a
asigurat propovaduirea lui universala.
Pr. Prof. Dr. Ioan Ramureanu,
"Istoria bisericeasca universala", manual pentru seminariile teologice, Bucuresti, 1992,
pag. 38-44.

LUCRAREA PREDICATORIALA A SFANTULUI APOSTOL PAVEL IN


ATENA. CUVANTAREA DIN AREOPAG

(Fapte XVII, 16-34)


In timpul Sfantului Apostol Pavel, Atena pastra inca multe din splendorile antichitatii. Ca
si Alexandria era socotita capitala intelectualitatii. Aici se aflau unele dintre cele mai
insemnate monumente, temple si statui, adevarate capodopere ale omenirii. Cetatea se
bucura de statutul de oras liber <<cvitas libera et foederata>>, conducandu-se dupa legile
ei, chiar si in timpul ocupatiei romane. Si aceasta din respectul imparatilor romani fata de
rolul pe care l-a jucat ea in istoria culturii antice 1.
Apostolul neamurilor, Sfantul Pavel, fostul fariseu din Tarsul Ciliciei, convertit la
crestinism, in chip minunat pe drumul Damascului, <<predicator al Evangheliei lui
Hristos, neintrecut orator, iscusit apologet si cunoscator profund al culturii grecesti>> 2, a
prins in obiectivul lucrarii sale misionare de propovaduire si Atena, aceasta vestita
metropola. Caci victoriile Cuvantului succedau prin el una dupa alta, trecand dintr-un
oras la altul, de la Tesalonic la Bercea si in sfarsit la Atena in Areopag 3. Desi, dupa cum
se stie, in Atena nu a avut rezultate deosebite, convertind numai cateva persoane:
Dionisie Areopagitul, o femeie numita Damaris si altii impreuna cu acestia, asa cum
consemneaza Sfantul Evanghelist Luca (Fapte XVII, 34). Important este faptul ca el a
semanat aici samanta credintei, care mai tarziu a adus roade bogate.
Sosind la Atena, Sfantul Apostol Pavel s-a indignat si s-a umplut de amaraciune si durere
vazand atatea statui si temple ridicate in cinstea falselor zeitati; vazand in ce superstitii
era scufundata celebra cetate a carei faima era cunoscuta in toata lumea prin literatii si
savantii ei. Celei mai inalte evolutii a spiritului uman i se raspundea prin decadenta
religioasa a cultului idolatru 4. <<Iar in Atena duhul lui se indarjea in el, vazand ca
cetatea este plina de idoli>> (Fapte XVII, 16). Numarul impresionant al statuilor de aici
intrecea orice imaginatie. Si din acest punct de vedere nici un oras din lume nu se putea
compara cu Atena. Nici chiar in intreaga Elada nu existau atatea statui cate existau in
Atena, incat un intampinator se spunea ca putea intalni aici mai degraba un zeu decat un
om 5.
Intr-o astfel de situatie, lucrarea misionara a Sfantului Apostol Pavel, asa cum este
prezentata de Sfantul Evanghelist Luca, se desfasoara intr-un mod aparte. El <<discuta in
sinagoga cu iudeii si cu credinciosii, si in piata, in fiecare zi, cu cei care erau de fata>>
(Fapte XVII, 17). Discutiile sau convorbirile purtate, denota interesul si grija mare ce o
acorda in cunoasterea oamenilor de aici, din punct de vedere religios. Este vorba, de fapt,
de o adevarata lucrare misionara, de evanghelizare, cum reiese si din verbul

folosit, care descopera sensuri bogate ale predicii Sfantului Apostol Pavel. Verbul
grecesc amintit din textul original indica o relatie mai stransa intre persoane atunci cand
este folosit cu dativul, iar cu acuzativul, insotit de prepozitia
arata un raport mai
6
indepartat . Asa se vede si din textul de fata unde <<avem amandoua formele: cu dativul,
indicand relatiile apropiate ale Sfantului Pavel cu iudeii si cu acuzativul, definind
raporturile mai indreptatite ale apostolului cu grecii 7. Iar unele traduceri romanesti
folosesc chiar verbul a propovadui in loc de a discuta, intuind astfel, in sinagoga iudeilor
si prozelitilor in agora, in fiecare zi, catre cei pe care ii intalnea>> (Fapte XVII, 17).
Asadar verbul amintit din original <<exprima notiunea: a grai catre cineva, a vorbi cu
cineva>>, iar in toate celelalte cazuri are sensul mai mult de a rosti o predica, de a face o
expunere religioasa, decat de a discuta 8.
Si daca mai amintim faptul ca <<predicile Apostolului Pavel erau uneori intrerupte, el
fiind silit sa raspunda la intrebarile ascultatorilor sai>>, se intelege ca in astfel de situatii
predica capata un aspect de convorbire 9.
Impactul cu atenienii a trezit un interes deosebit si o grija sporita pentru Apostol. Dovada
este faptul ca el a trebuit ca pe unii, adica pe iudei si credinciosi, sa-i cunoasca, sa le
propovaduiasca personal invatatura crestina, discutand cu ei, ca de la om la om, in
sinagogi, iar pe altii, tot la fel, sa-i invete in piata, in fiecare zi. Pe cei dintai, de obicei in
zilele de sambata, in sinagoga, cum de altfel mai procedase si in alte imprejurari (Fapte
XVII, 2), iar ceilalti oriunde si indeosebi in locurile publice. Se impunea o lucrare
predicatoriala abordata cu multa atentie, precautie si grija, cu mult tact pastoral, care sa
corespunda si structurii launtrice religioase a acestor oameni.
Din cele spuse reiese faza prima a lucrarii apostolice de aici din Atena, aceea de
investigatie, de aflare si cunoastere a starii religioase, a atenienilor, spirite alese, figuri
distincte, care vorbeau bine si cu usurinta, mereu insetati dupa noutati, sceptici si ironici
10
si care s-a soldat cu intalnirea cu cei carora cuvintele si invatatura sa le-a starnit interes,
dupa cum ne spune si Sfantul Luca: <<Iar unii ziceau: <<Ce voieste, oare, sa ne spuna
acest semanator de cuvinte? Iar altii ziceau: se pare ca este vestitor de dumnezei straini,
fiindca binevesteste pe Iisus si Invierea>> (V, 18).
De fapt reactia provocata de propovaduirea Sf. Apostol Pavel in mijlocul atenienilor este
diferita, datorita formarii lor religioase. Primii erau nedumeriti sau uimiti de invatatura
vestita lor, care le era necunoscuta, le era straina si in contradictie cu ceea ce ei credeau,
de aceea il numesc pe Apostolul Pavel <<Semanator de cuvinte>>.
Cea de a doua categorie de ascultatori, mai interesati de predica Apostolului, erau chiar
<<unii dintre filosofii epicuriei si stoici. Acestia il plaseaza pe Sf. Apostol Pavel,
propovaduitorul crestinismului, in randul celor care vesteau dumnezei straini>> (V, 18).
Mai preocupati decat primii, acestia se par a fi mai la obiect in intelegerea Apostolului
neamurilor, cu toate ca si pentru ei propovaduirea lui le era straina asa cum va fi fost si a
multor alti vestitori de conceptii religioase si filosofice ce trecusera destul de frecvent
prin Atena.
Cuvantul intrebuintat de cei dintai cu privire la Sfantul Apostol Pavel denota o intelegere
usoara, superficiala, confundandu-l cu un om de rand, un vorbitor ambulant, care nu
facea parte din cercurile celor invatati, literati sau filosofi, cu alte cuvinte, din
protipendada sau elita ateniana. Acest lucru se poate deduce si din folosirea pronumelui
, care sub forma unui adjectiv pronominal da nastere unei expresii cu o nuanta de
dispret, precum si latinescul iste.

In Atena, insa, in timpul Sfantului Apostol Pavel, introducerea unor divinitati de cineva,
insemna un risc mare, caci tulburand cetatea respectivul se facea vinovat de impietate
pentru care trebuia sa dea socoteala si chiar sa fie anchetat si pedepsit, cum se petrecuse
cu multi filosofi si oratori. Insa din relatarile Sfantului Luca se pare a nu reiesi o astfel de
situatie. Propovaduirea Sfantului Apostol Pavel putea fi inteleasa mai degraba ca un
expozeu filosofic, adresat nu numai unui grup restrans de oameni din popor. Printre
acestia existau si cativa epicurei si stoici, care discutand mai inainte cu el, l-au condus la
Areopag, un loc dupa aprecierea unora, mai putin zgomotos, mai linistit si unde putea fi
ascultat cu atentie 11.
Ducerea Sfantului Apostol Pavel in Areopag a comportat discutii contradictorii. Predica
sa, chiar daca nu a provocat nemultumiri evidente, unii considerandu-l un vorbitor de
rand, altii insa au socotit ca vesteste <<dumnezei straini>>, de unde s-ar putea intelege ca
ducerea sa in Areopag reprezinta totusi o formalitate prin care se urmarea cunoasterea
mai directa a invataturii sale: <<Si luandu-l cu ei, l-au dus in Areopag>> (V. 19).
Faptul, insa, ca aceasta cuvantare, asa cum este expusa ea in cartea Faptelor Apostolilor,
nu are un caracter apologetic, cum s-ar fi vrut sa fie in fata unui tribunal, denota ca nu
este vorba de un proces ca atare 12.
Ajuns in Areopag, Sfantul Apostol Pavel a fost intrebat de respectivii: <<Putem sa
cunoastem si noi aceasta invatatura noua, graita de tine?>> (V.20). Asa cum reiese din
aceste cuvinte, se pare a fi un mod politicos de adresare din partea acestora. Dar formula
<<putem sa cunoastem>> poate avea si o nota de ironie sau un accent sarcast, fara a
dezvalui, insa, o acuzatie din partea acestora 13. Un lucru este mai sigur. La Atena, Sfantul
Apostol Pavel, cu invatatura pe care o facea cunoscuta, se inscrie in noutatea zilei, fapt
care trezea interes sau curiozitate pentru <<toti atenienii si strainii care locuiau acolo (si)
care nu-si petreceau timpul decat spunand sau auzind ceva nou>> (V.21). Caci marea
cetate fiind si centru cultural si de afaceri era vizitata permanent de straini.
In Areopag, aflat deci in centrul atentiei, in fata ochilor avand o priveliste magnifica a
vestigiilor religioase, politice si culturale, cu un aer de incredere in invatatura Evangheliei
pe care avea sa o vesteasca, Apostolul neamurilor si-a rostit Cuvantarea. Si astfel,
<<ridicandu-se la inaltimea evenimentului pe care istoriseste, autorul Faptelor
Apostolilor, a scris nu numai una din cele mai frumoase pagini ale Sfintei Scripturi, dar
chiar din intreaga literatura universala>>, incat <<in zadar se straduiesc filologii si
istoricii sa gaseasca o opera de arta literara care sa egaleze in valoare aceasta pericopa,
numita pe drept cuvant <<das Glanzstuck der Apostolgeschichte>> 14 .
Cuvantarea insasi in intreg ansamblul ei corespunde imprejurarii solemne in care a fost
rostita, unind elocventa si delicatetea cu cele mai profunde sentimente religioase, fiind
apreciata in toate timpurile si locurile ca o adevarata capodopera. Iar forma ei este tot atat
de perfecta cat este si continutul, bogat si inaltator 15.
De-a lungul veacurilor majoritatea exegetilor si-au indreptat atentia spre aceasta
Cuvantare, pe care au apreciat-o in modul cel mai deosebit, in primul rand pentru
prudenta, intelepciunea si abilitatea care s-a dat dovada la rostirea ei, daca ne gandim ca
Apostolul neamurilor se afla in fata unei mari incercari. Era de fapt prima confruntare
dintre crestinism si paganism, la cel mai inalt nivel. Erau de fata Sfantul Apostol Pavel si
reprezentantii filosofiei stoice si epicureice.
Chiar de la inceput Sfantul Apostol Pavel castiga bunavointa si interesul ascultatorilor
printr-o maniera ingenioasa de a le prezenta credinta lor si de a le aprecia si lauda evlavia.

Ii lauda in tot ceea ce pot fi laudati 16. Si o face in exordiul Cuvantarii, care reprezinta un
mod deosebit de curtoazie, de abilitate si comportament din partea Apostolului, care a
starnit admiratie de-a lungul veacurilor, fiindca prin cuvintele cuprinse in el a reusit sa
castige atentia atenienilor 17.
Desi strain de neam si de credinta, Apostolul Pavel, chiar de la inceput, se apropie de
inimile ascultatorilor sai prin cuvintele: <<Barbati atenieni, in toate va vad ca sunteti
evlaviosi. Caci strabatand cetatea voastra si privind locurile voastre de inchinare, am aflat
si un altar pe care era scris: <<Dumnezeului necunoscut>>. Deci pe Cel pe care voi,
necunoscandu-L, il cinstiti, pe Acesta il vestesc eu voua>> (V. 22, 23).
Introducerea (exordiul) face in modul cel mai firesc si original legatura cu tratarea,
anuntandu-se si tema Cuvantarii. Din punct de vedere omiletic, aceasta introducere
ramane un model clasic pentru orice vorbitor bisericesc, indeosebi in acele cazuri in care
el se prezinta in fata unui auditoriu mai putin cunoscut si din care cauza i se impune de la
inceput o justificare sau motivatie a prezentei sale si a necesitatii cuvantului ce urmeaza
sa-l rosteasca. Dar modul acesta de introducere folosit de Sfantul Apostol Pavel, desi
denota elemente ce tin de arta oratoriei, de a-i cuceri pe ascultatori, de a le castiga
bunavointa, dispozitia de a fi ascultat, el este totusi ancorat in realitatea faptului, caci se
refera la credinta atenienilor, care venerau in afara multimilor de zei si un <<Dumnezeu
necunoscut>>. Iar aici nu putea fi vorba de nici un fel de artificiu oratoric, care ar fi putut
avea efect doar de moment.
Modul acesta de adresare <<Barbati atenieni>> este, de asemenea potrivit, intrucat era
folosit de toti vorbitorii sau oratorii Atenei. Este un mod clasic de adresare, pe care il
intalnim in toate discursurile vestitilor oratori ai antichitatii elene.
In ceea ce priveste existenta altarului <<Dumnezeului necunoscut>>, se crede ca
atenienii l-au ridicat pentru a castiga bunavointa divinitatii anonime sau a unor dumnezei
necunoscuti. Unii sunt de parere ca isi justifica provenienta din cultele de mistere, fiind
cunoscut doar de cei initiati 18.
Demna de crezare poate fi luata opinia Sfantului Ioan Gura de Aur, care concorda cu
textul enuntat in cartea Faptele Apostolilor (XVII, 23) <<Dumnezeului necunoscut >>.
Sfantul Parinte <<confirma exactitatea afirmatiei din Cuvantarea Sfantului Apostol
Pavel>> de mai multe ori in: Omilia XXXVIII la Faptele Apostolilor in Migne, R.G. LX,
268, 272, unde, cautand sa lamureasca modul in care au luat fiinta zeii necunoscuti in
religia atenienilor, scrie: <<Intrucat, in cursul vremurilor, au primit multi zei si din afara
granitelor lor atenienii, temandu-se ca nu cumva sa mai existe vreun alt zeu,
necunoscut deloc pana atunci de ei i-au ridicat si lui un altar. Si pentru ca zeul nu era
cunoscut au scris: <<Dumnezeului necunoscut>> 19. Si in acest caz realitatea izbitoare era
tocmai continua cautare de zei, care sa le implineasca celor din antichitate dorintele. Este,
desigur, si setea dupa adevar, nesatisfacuta de multimea zeilor compartimentati dupa
placerile si gusturile oamenilor, precum si incertitudinea si oscilarea in cele religioase.
Faptul ca Sfantul Apostol Pavel face referire la <<un Dumnezeu necunoscut>> nu trebuie
inteles ca el identifica <<Dumnezeul necunoscut>> al atenienilor cu adevaratul
Dumnezeu pe care el il propovaduieste Apostolul neamurilor trage numai ideea din
inscriptia altarului, precum ca atenienii recunosteau ca exista in afara dumnezeilor
adorati; fiecare care il adorau totusi. Iar Sfantul Apostol Pavel vine doar sa vesteasca
aceasta existenta Divina, pe care ei desi o adorau, nu o cunosteau in realitate. Si o face
intr-un mod aparte. Si in acest caz nu i se mai putea reprosa ca propovaduieste unele

divinitati straine atenienilor sau ca este un vestitor al unor vanitati omenesti, de fapt,
foarte frecvente in timpul acela. El se fixeaza pe pozitia de a vesti ceea ce ei nu pot sa
cunoasca, venindu-le in ajutor in cunoasterea <<Dumnezeului necunoscut>>, dar care nu
le era total strain din momentul ce ii ridicasera un altar. Si in acest caz Cuvantarea nu viza
un numar restrans doar de cativa initiati, fie ei chiar filosofi, ci pe toti atenienii care
pluteau pe valurile framantate ale incertitudinii religioase.
Intrand direct in continutul cuvantarii, Sfantul Apostol Pavel vorbeste despre Acest
Dumnezeu <<Care a facut lumea si toate cele ce sunt in ea. El este Domnul cerului si al
pamantului>> (V. 24).
Dar propovaduirea unui Dumnezeu, creator al lumii si a tot ceea ce se cuprinde in ea, nu
putea fi in concordanta cu ideile religioase si filosofice atat de diferite ale atenienilor. Si
daca, totusi, unii dintre ei recunosteau pe Dumnezeu creatorul lumii, nu-L concepeau in
sensul adevarat al cuvantului un Creator absolut, limitandu-l adeseori la un ordonator al
lumii, al materiei care coexista impreuna cu divinitatea 20.
Si fiindca sunt mentionati dintre cei ce ascultau pe Sfantul Apostol Pavel in Areopag doua
categorii de filosofi, epicureii si stoicii, in contextul marturisirii pauline despre
Dumnezeu, Creatorul lumii, nu trebuie trecut cu vederea nici faptul ca, in timp ce primii
admiteau ca lumea este creata la intamplare, socotind atomii principiul creatiei, stoicii
explicau creatia din perspectiva existentei vesnice a materiei. Iar Apostolul le
propovaduieste marele adevar ca universul in tot ansamblul si structura lui este doar
opera lui Dumnezeu. Si aceasta doctrina este cuprinsa in doar cateva cuvinte. Ea este
clara, fara ambiguitati si de o limpezime remarcabila. Nu se stie daca pana la Sfantul
Apostol Pavel grecii antici cunoscusera o doctrina atat de precisa a creatiei universului.
Nu trebuie uitat faptul ca Sfantul Apostol Pavel prezinta aceasta doctrina asa cum exista
de fapt in cartea Facerii, inteleasa in sens literar, dupa cum aflam din cuvintele sale rostite
in fata atenienilor: <<Dumnezeu, Care a facut lumea si toate cele ce sunt in ea>>(V. 24).
Iar ascultatorii regaseau aceasta invatatura oglindita si in termenul <<cosmos>>, fiindca,
continua Apostolul, Dumnezeul Acesta este <<Domnul cerului si al pamantului, (si) nu
locuieste in temple facute de maini>> (V. 24).
Desi imaginea de ansamblu a doctrinei pauline nu parea absolut straina pentru cei de fata,
deosebirea intervenea totusi in intelegerea eronata a Divinitatii pe care o margineau in
cadrul sferei pamantesti, acceptandu-se ideea ca ea poate sa locuiasca in temple facute de
mana omeneasca. Si oamenii de rand nu faceau deosebire intre dumnezei si statuile care
ii reprezentau. Or, Sfantul Apostol Pavel declara direct ca Dumnezeu nu are nevoie de
nimic din partea nimanui, dand de inteles ca El poate fi slujit intr-un alt mod, cel spiritual,
de aceea si spune: <<Nici nu este slujit de maini omenesti, ca si cum ar avea nevoie de
ceva. El dand tuturor viata si suflare in toate>> (V. 25). Apostolul prindea tangential in
predica sa si unele din ideile filosofice ale epicureilor despre natura divina, care nu are
nevoie de nimic din partea noastra. Iar aceasta apropiere da ragaz celor din Areopag sa-l
asculte, iar el sa-si continue propovaduirea, aratandu-le ca Dumnezeu fiind Creatorul
lumii, da <<tuturor viata si suflare in toate>> (V. 25). Iar aceasta inseamna viata lumii in
sine, existenta ei in toata plinatatea. Cele doua cuvinte viata si suflare exprima viata
in sine, caci suflarea inseamna spiritul vietii sau duhul ei, prin care ea isi continua
existenta. Predica paulina rasturna oarecum si gandirea epicureica si stoica, potrivit careia
Dumnezeu este impasibil, traind intr-o apatie continua 21.

Din cele spuse vedem ca propovaduitorul crestinismului nu se apara si nu-si face


apologia doctrinii. Observam ca i se ofera cea mai fericita ocazie de a binevesti pe
adevaratul Dumnezeu si o fructifica la maximum. De aceea si continua. Si astfel, de la
creatia lumii si a vietii in genere, in sens cosmic si biologic, Sfantul Apostol Pavel
continua cursul Cuvantarii cu cel al creatiei omului, destinat sa locuiasca si sa
stapaneasca pamantul.
Omenirea a fost creata dintr-un singur om, invatatura in conformitate cu referatul biblic al
lui Moise. Desi in Cuvantarea din Areopag nu se face caz niciodata de Scriptura
Vechiului Testament, Apostolul neamurilor o exprima atat de plastic prin cuvintele: <<Si
a facut unitatea intregului neam omenesc si fraternitatea universala a tuturor popoarelor.
Si astfel pe linia doctrinara a predicii pauline, legata de creatia lumii de Dumnezeu, se
ajunge deductiv la marele adevar ca, din moment ce oamenii sunt creati de Dumnezeu,
cum credeau si evreii, si celelalte neamuri, atunci nu poate exista decat un Dumnezeu,
cazand astfel toti zeii paganismului 22.
Legat de creatia omului este si rostul lui, randuit ca sa locuiasca peste toata fata
pamantului, asezand vremile cele de mai inainte randuite si hotarele locuirii lor>> (V.
26). Prezentand purtarea de grija a lui Dumnezeu pentru intreg neamul omenesc, Sfantul
Apostol Pavel infatiseaza de fapt invatatura Vechiului Testament privind distributia
generala a pamantului intre popoare, asca cum o gasim in Deuteronom (22, 8), aratand,
de asemenea, ca viata oamenilor se deruleaza in timpuri determinate, reglata de cursul
anotimpurilor 23.
Expusa foarte pe scurt, purtarea de grija a lui Dumnezeu sau providenta, care priveste
lumea in general si omul in special, ea este apoi continuata prin prezentarea unui
fenomen semnificativ din istoria omenirii si a religiei. Este derutarea oamenilor, care au
inceput, dupa spusele Sfantului Apostol Pavel, <<sa caute pe Dumnezeu, doar L-or pipai
si L-or gasi>> (V. 27). Si aceasta-i o reluare a ideii anterioare amintite, ca <<Domnul
cerului si al pamantului nu locuieste in templele facute de maini>> (V. 24).
Imbinand ideile sanatoase ale cautarii religioase cu cele ale decaderii si indepartarii de
adevarul religios, din zbuciumata istorie a omenirii, Sfantul Apostol Pavel prezinta foarte
concis, in continuarea Cuvantarii sale, insasi starea generala de lucruri, de oscilatie intre
adevar si eroare. Apoi, fara digresiuni, infatiseaza adevarul existentei lui Dumnezeu, Care
<<nu e departe de fiecare dintre noi>> (V. 27). Fiindca, dupa spusa sa, Dumnezeul pe
care il vesteste el in fata atenienilor, nu este numai al lui, ci al tuturor, este Cel <<in
(Care) El traim si ne miscam si suntem>> (V. 28). Si pentru a fi si mai bine inteles isi
consolideaza spusa atat de elevata cu o marturie din arsenalul gandirii si simtirii lor
poetice - <<precum au zis si unii dintre poetii vostri: <<confirmativ>> din componenta
clasica a discursului antic.
Prin aceste trei determinari traim, ne miscam si suntem (existam), omul este legat de
Dumnezeu in chipul cel mai direct si fiintial posibil. Este o traiectorie ascendenta a
existentei umane, conceputa de Sfantul Apostol Pavel doar in Dumnezeu. Caci a trai
inseamna viata iar viata inseamna miscare, lucrare, o lucrare a sufletului, care niciodata
nu se afla intr-o stare statica. Caci numai in felul acesta existam sau suntem. Este o
dependenta a noastra de Dumnezeu. Acestea a vrut fara El noi nu putem sa traim, sa ne
continuam viata. Este demn de remarcat faptul ca el vorbeste la persoana I-a plural,
dovada a apropierii sale de ascultatori, a fondului comun de idei si a comuniunii realizate.
Este inca un mijloc folosit in urmarirea telului cuvantarii sale.

Intelegand sa-si consolideze si mai mult cele afirmate, Sfantul Apostol Pavel citeaza chiar
din poetii lor. Si aceasta nu numai pentru valoarea lor, dar si pentru ca expunerea sa fie in
concordanta cu arsenalul lor de gandire si simtire, onorandu-le totodata, prestigiul la care
tineau atat de mult. Chiar si acesta este un procedeu pe care il foloseste propovaduitorul
neamurilor. Atunci cand vorbeste iudeilor apeleaza la scriitorii Vechiului Testament, iar
atunci cand are in fata neamurile straine de Revelatia Dumnezeiasca, supranaturala, face
uz de scriitorii, filosofii sau poetii antici, ca si in acest caz. Desi referirea este generala,
este totusi potrivita momentului. Denota ca Sfantul Apostol Pavel cunoastea pe marii
poeti antici, fiindca se refera nu numai la unul, ci la mai multi, la <<unii dintre poetii
vostri>> (V. 28). Si chiar daca aceste cuvinte invocate de Apostol erau inchinate de poetii
respectivi unor zeitati antice, Sfantul Pavel le citeaza pentru valoarea continutului lor,
precum si pentru prestigiul auditoriului, captandu-i si mai mult sentimentele si trezindu-i
interesul.
Urmarind deci sa dovedeasca atenienilor ca invatatura propovaduita, desi noua, nu le era
cu totul straina, <<nici necunoscuta de ei, Sfantul Apostol Pavel reproduce un text din
literatura greaca>>, el stiind ca <<poetii aveau o mare autoritate in fata grecilor>>. Si el
<<se foloseste deci de autoritatea poetilor greci, pentru a propovadui invatatura sa>> 24.
Iar atenienii nu puteau sa fie decat flatati, auzind cum un strain citeaza din poetii lor 25.
Dar apropierea omului de Dumnezeu, <<fiind deci din neamul lui Dumnezeu>>, nu
inseamna ca <<trebuie sa socotim ca dumnezeirea este asemenea omului sau argintului
sau pietrei cioplite de mestesugul si gandirea omului>> (V. 29). Caci idolatria este
denaturarea adevarului religios si nu poate fi compatibila cu credinta propovaduita de
Apostol si nici cu gandirea elevata a poetilor si filosofilor antici.
Prezentandu-se adevarul in toata frumusetea si splendoare lui, nu se inceteaza a se detesta
eroarea si falsul, acesta fiind de fapt rostul si sensul propovaduirii apostolice. Ne aflam
intr-adevar in fata marelui misionar al neamurilor, care face tot ce ii sta in putinta, spre a-i
convinge pe atenieni de propovaduirea adevarului. Astfel, eroarea este combatuta, dar din
moment ce nu erau straini de ea nici chiar unii dintre cei de fata, marele Apostol se
dovedeste intelegator, facandu-le acestora cunoscuta bunatatea lui Dumnezeu, care
<<trecand cu vederea veacurile nestiintei, vesteste acum oamenilor ca toti de
pretutindeni, sa se pocaiasca>> (V. 30).
Si acesta este, de asemenea, un procedeu sau tact in vorbire, folosit anume pentru a nu-i
nemultumi pe cei de fata. Firul Cuvantarii este condus spre ideea de pocainta, care
vizeaza de fapt constiinta celor de fata. Dar in ce masura a reusit Apostolul sa miste
inimile acestora este greu de spus. Fara indoiala ca ei l-au ascultat cu interes, intelegand
ca cele propovaduite ii privesc si pe ei, chiar daca se vorbea la modul general. Dar cum
tinta propovaduirii era Iisus, Sfantul Apostol Pavel nu putea sa se rezume numai asupra
acestor percepte. De aceea, el continua, aratandu-le celor de fata ca Dumnezeu <<a
hotarat o zi care va sa judece lumea intru dreptate, prin Barbatul pe care L-a randuit,
daruind tuturor incredintare, prin Inviera lui din morti>> (V. 31).
Din cele propovaduite pana aici se poate constata competenta predicatoriala si tact
apostolic-misionar in a conduce de asa natura cuvantul sau spre Hristos-Domnul, pe Care
il numeste <<Barbatul pe care L-a randuit Dumnezeu sa judece lumea intru dreptate>>.
Pana in acest moment Cuvantarea a decurs fara intermitente. Dar in clipa cand Sfantul
Apostol Pavel vorbeste despre acest <<Barbat>>, caruia inca nu-i pronuntase numele, ca
va darui <<tuturor incredere, prin Invierea lui din morti>> (V. 31) indata este intrerupt:

<<Si auzind despre invierea mortilor, unii l-au luat in ras, iar altii i-au zis: Te vom asculta
despre aceasta si alta data>> (V. 32).
In realitate Cuvantarea nu este terminata, nu se ajunge nici sa fie pronuntat numele
Domnului Iisus Hristos, Sfantul Pavel fiind fortat sa-si incheie vorbirea. Caci daca ea nu
ar fi fost intrerupta ar fi fost mult mai lunga 26.
Cuvantarea din Areopag nu s-a bucurat de succesul pe care l-a avut, de pilda, cea rostita
de Sfantul Apostol Petru in ziua Cincizecimii, cand, dupa relatarile Sfantului Luca, cei de
fata <<au fost patrunsi la inima Si cei ce au primit cuvantul lui s-au boteza; si in ziua
aceea s-au adaugat ca la trei mii de suflete>> (Fapte II, 37, 41).
Cuvantarea Sfantului Apostol Pavel, desi intrerupta de cei prezenti, datorita necredintei
lor in invierea mortilor, s-a incheiat totusi cu un succes partial: <<Iar unii barbati
alipindu-se de el, au crezut, intre care si Dionisie Areopagitul si o femeie cu numele
Domaris si altii impreuna cu ei>> (V. 34). Dar valoarea Cuvantarii nu se reduce doar la
succesul acesta limitat, ci consta si in continutul atat de important din punct de vedere
teologic, asa cum se poate constata din partile ei constitutive: O introducere captivanta
(Fapte XVII, 22, 23); O tratare structurala din trei parti: O parte teologica, in care se
vorbeste pe scurt despre Dumnezeu (V. 24, 25); un scurt tratat antropologic (V. 26-29) si
unul hristologic (V, 30, 31) 27, care urma sa fie extins, daca era intrerupt.
In ceea ce priveste forma de expunere, aceasta este deosebit de valoroasa, starnind interes
in sufletele ascultatorilor atenieni, care aveau o structura launtrica aparte, deosebita de
obiectivele predicii pauline.
Este o cuvantare misionara adresata paganilor politeisti si filosofilor savanti ai timpului,
straini de monoteismul biblic, ale carei precepte sunt totusi primite in marea lor
majoritate.
Iar daca se insista pe faptul ca Sfantul Apostol Pavel a fost dus in fata Areopagului sa dea
socoteala de credinta pe care o vestea, atunci, cu atat mai mult, trebuie apreciat faptul ca,
din acuzat sau suspectat, el reuseste sa-i reduca la tacere pe cei de fata, ba chiar sa-i
indoctrineze cu invatatura in Dumnezeu, Creatorul si Proniatorul lumii si ai omului. Si
aceasta-i de fapt dovada cea mai elocventa a personalitatii sale predicatoriale.
Pr. Lect. Dr. Ion Bajau, Mitropolia Olteniei, serie noua - anul LI, nr. 1-2, ianuarie-aprilie
1999, pag. 51-60.
NOTE BIBLIOGRAFICE
1. Prof. Iustin Moisescu, Activitatea Sfantului Apostol Pavel in Atena, Iasi, 1946, p.
20.
2. Ibidem, p. 17.
3. Dictionnaire de litterature chretienne, t. VII, Paris, 1861, p. 173.
4. I. Bacuex et Vigoureux, Manuel biblique, t. IV, Paris, 1882, p. 85.
5. E. Jacquier, Les actes des apotres, Paris, 1926, p. 521.
6. Ad. Harnak, Ist die Rede das Paulus in Athen ein ursprunglicher Bestandt eil der
Aposteigeschichte? In Texte und Untersuchungen zur Geschichte der altchristichen
Literatur, XXXIX, B, Leipzig, 1913, p. 14. Apud. Prof. Iustin Moisescu,
Activitatea... op. cit., p. 75.
7. Ibidem.
8. Gottlob Schrenk in Theol. Worterbuch zub N.T., Band II, p. 93, sq Apud. Iustin...
p. 75.

9. Iustin... op. cit., p. 75.


10. I. Cacuez et Vigoureux, Manuel... op. cit., p. 81.
11. E. Jacquier, Les actes... op. cit., p. 525.
12. Iustin... op. cit., p. 98, 99.
13. E. Jacquier... op. cit., p. 525.
14. Iustin... op. cit., p. 4.
15. L. Cl. Fillion, Sainte Bible commentee d'apres la Vulgate, t. VII, Paris, 1425, p.
740.
16. I. Bacuez et Vigoureux, Manuel... p. 85.
17. L. Cl. Fillion... op. cit., p. 740.
18. E. Jacquier..., op. cit., p. 529.
19. Iustin, op. cit., p. 126, 134.
20. E. Jaquier..., op. cit., p. 539.
21. Ibidem, p. 532.
22. Ibidem.
23. Ibidem, p. 533.
24. Ibidem, p. 535.
25. L. Cl. Fillion..., op. cit., p. 742.
26. Ibidem.
27. Ibidem, p. 740.

Epistolele soborniceti
EPISTOLA CATRE ROMANI
Daca Biserica si-a putut dezvolta de timpuriu o gandire teologica sistematica, aceasta li se
datoreaza in primul rand celor paisprezece epistole pe care le avem de la sfantul apostol
Pavel si care, dupa cele patru evanghelii, alcatuiesc partea cea mai de seama a Noului
Testament. E sigur ca Pavel nu a cultivat genul epistolar ca atare, cu intentia adica de a
crea o opera literara asemenea multor scriitori ai antichitatii; el si-a alcatuit scrisolrile in
mod absolut circumstantial, sub presiunea unor situatii sau evenimente care cereau din
parte-i o interventie urgenta in una sau alta din comunitatile crestine intemeiate de el.
Asadar, nu e de mirare ca textele dictate de el, dupa moda vremii, tahigrafilor voluntari
sau platiti, prezinta si unele formulari obscure, fraze neterminate, ganduri in suspensie,
paranteze, digresiuni si reluari insuficent legate, desi greaca autorului e corecta, bogata si
nuantata, situandu-se imediat dupa aceea a sfantului Luca. De aceea, epistolele pauline
trebuie luate drept ceea ce sunt: parte din opera misionara a marelui apostol, consemnarea
in cuvantul scris a ceea ce obisnuia sa propovaduiasca prin viu grai (desigur, cu unele
completari sau accente impuse de actualitatea temei). Or, tocmai spontaneitatea si lipsa de
poleiala a acestor scrieri alcatuiesc adevarata lor valoare, dupa un admirabil cuvant al lui
Pascal (citat de Osty): Cand vezi stilul acesta natural, esti mirat si cucerit, caci te
asteptai sa vezi un autor si afli un om.

Cine este si cum ni se infatiseaza acest om?


Nascut in Tarsul Ciliciei in jurul anului 7, din parinti credinciosi evrei, mici meseriasi, si
crescut in mediul culturii elenistice al Asiei Mici, Saul isi face studiile in Ierusalim ca
elev al marelui Gamaliel din scoala rabinica fariseica. Tanar cu inzestrari exceptionale, el
devine destul de repede ceea ce se cheama un rabin perfect, versat mai ales in
dimensiunea juridica a Legii, si-si descopera vocatia unica: aceea de a-L sluji pe
Dumnezeu la modul total si dezinteresat. Inainte de convertirea de pe drumul
Damascului, cand devine Pavel (anul 32), el il slujeste persecutandu-i pe crestini ca
adversari prezumati ai lui Iehova; dupa convertire I se daruie fara rezerve unicului
Dumnezeu adevarat, Cel Ce i Se descoperise prin Iisus Hristos ca Tata din veac si in timp
al Acestuia; si o va face vreme de trei decenii si jumatate, pana in anul (probabil) 67,
cand va muri ca martir in capitala imperiului pe care, practic, il cucerise.
Personalitate complexa, inteligenta vie, cultura vasta, temperament dinamic, Pavel e un
rau de energie in continua miscare. Un intelept crestin Petre Tutea afirma ca atunci
cand spui Pavel spui Mediterana. Intr-adevar, amprenta crestina a culturii europene (si,
prin ea, a celor doua Americi) e opera lui, a celui ce a semanat tarmurile Mediteranei cu
aproape treizeci de comunitati ale numelui lui Hristos. Pururea inspirat si veghetor, Pavel
e in acelasi timp mistic si om de actiune, teolog si misionar, intemeietor si organizator,
pastor si catehet, polemist redutabil si orator inflacarat, dialectician si liric. Mai presus de
toate insa el este parinte. Asupra copiilor sai duhovnicesti el are sentimentul posesiei: ei ii
apartin si trebuie sa-l asculte ca pe unul care i-a nascut, ii creste, ii apara si-i maturizeaza
spre a-i preda desavarsiti Parintelui Ceresc, prin Iisus Hristos. In aceasta dimensiune
paterna se consuma gama starilor sufletesti din epistolele sale: el e mandru si smerit,
indraznet si timid, sociabil si insingurat, afectuos si ironic, curtenitor si protestatar, duios
si violent, generos si sever, precaut si debordant, tonurile sale desfasurandu-se de la
implorarea lacrimogena pana la imprecatia strivitoare. Totul insa, absolut totul, i se
subordoneaza sentimentului suprem: iubirea sa pentru Domnul sau Iisus Hristos. Istoria
bimilenara a crestinismului nu a mai cunoscut un om cu devotiunea lui Pavel.
Epistola catre Romani a fost scrisa in Corint in iarna anilor 57 58. Desi a sasea in
ordine cronologica, ea este cea mai importanta, dar nici nu trebuie considerata ca un fel
de summa theologica paulina (asa cum a facut, de pilda, Luther), ci numai ca parte
dintrun intreg: principala ei pondere este cea soteriologica, dar fara sa epuizeze
problema mantuirii, aceasta trebuind pusa in paralela cu aceea din Epistola catre Galateni.
Scrisoarea le este adresata crestinilor din Roma, proveniti atat dintre membrii puternicei
comunitati iudaice cat si dintre pagani, unii din ei convertiti chiar de Pavel in decursul
celor trei calatorii misionare.
I.P.S. Bartolomeu Anania, "Biblia comentata - Noul Testament", Bucureti, 1993, pag.
247-248.

EPISTOLA I CORINTENI
Port intre doua mari, vad comercial intre Rasarit si Apus, sinteza de cultura greco-romana
si orientala, cu o populatie de peste o jumatate de milion de locuitori, Corintul devenise,
inca de timpuriu, unul din cele mai infloritoare orase ale lumii antice. Geloasa, Roma l-a
distrus in 146 i. H., pentru ca, dupa un secol, Iuliu Cezar sa-l readuca la viata cu statut de
colonie romana si, putin dupa aceea, Octavian Augustus sa-l proclame capitala a
provinciei Ahaia, cu drepturile si privilegiile unei mari metropole. Cum belsugul si luxul
atrag dupa ele lascivitatea si desfraul, Corintul devenise faimos si prin libertinajul
moravurilor; aici se afla templul Afroditei (Venus), al carei peste o mie de ierodule
prevertisera erosul la treapta de prostitutie sacralizata (un eros caruia Pavel ii va opune pe
agape, iubirea pura, duhovniceasca, netrecatoare vezi celebrul capilol 13). O astfel de
metropola a paganismului devenise insa si tinta convertitului de pe drumul Damascului.
Apostolul Pavel poposeste la Cornit in cursul celei de a doua calatorii misionare si
ramane in el timp de un an si jumatate, adica intre anii 50-52. Aria predicii sale are in fata
doua lumi distincte: comunitate iudaica, numeroasa, prospera si conservatoare in jurul
sinagogii, si cea pagana, cosmopolita, stratificata si corupta in marasmul inechitatilor
sociale si al sincretismului religios. Ca de obicei, el incepe de la nucleul iudaic (prin sotii
Aquila si Priscila, evrei increstinati, la care locuieste simpreuna cu care isi castiga
painea), apoi patrunde in universul pagan si izbuteste can cele optsprezede luni sa
intemeieze una din cele mai puternice Biserici ale Asiei Mici, cu cel putin inca doua
lacasuri de cult in casele lui Iustus si Gaius si cu premisele unei protectii morale si
juridice din partea proconsului Galion, fratele filosofului Seneca.
Nu la multa vreme dupa plecarea sa incep tulburarile. Convertitii dintre Iudei se lasa
influentati de conservatorismul rabinic si continua sa practice formalismul lipsit de
continut al Legii Vechi; convertitii dintre pagani pastreaza reminiscentele libertinajului
moral si uneori il practica pana la incest. Pavel trimite la Cornit o prima epistola, care
insa nu ni sa pastrat (numita de critici epistola precanonica), dar se pare ca aceasta nu
are efectul scontat.
Se scurg aproape trei ani, lucrurile nu se linistesc. Pavel se afa in Efes. La Corint sosise
Apollo, iudeu alexandrin foarte invatat si talentat, in jurul caruia se crease un adevarat
cult. Crestinii iudaizanti si-l revendica pe Chefa (Petru) drept patron, liberalii i se
declarau devotati lui Pavel, o anume pretinsa elita crestina neaga rolul oricarui apostolat
si alcatuieste o a patra partida, a lui Hristos. In acelasi timp, unii crestini se judeca in
tribunalele pagane, altii sunt nedumeriti asupra noilor lor relatii civile, sociale si
familiale, altii ridica probleme de natura dogmatica, in deosebi cu privire la invierea
mortilor, altii ignora sfintenia agapelor euharistice si le confunda cu ospete obisnuite;
toate acestea, intrun moment in care Pavel e interesat sa-i antreneze si pe Corinteni in
colecta de ajutoare a fratilor din Ierusalim.
Pavel e tot mai nelinistit si ingrijorat. O seama de informatii ii venisera prin niste trimisi
speciali ai unei crestine de vaza, Hloia, dar in primavara anului 56 primeste la Efes o
delegatie a Corintenilor, alcatuita din Stefanas, Fortunat si Ahaic; se pare ca acestia aveau

cu ei si o scrisoare. Lor le incredinteaza apostolul Epistola cunoscuta ca Intaia catre


Corinteni (in fapt, a doua), dictata probabil lui Sostene si incheiata cu propria sa mana; ea
nu e altceva decat raspunusul la problemele si intrebarile ce framantau puternica dar mult
prea tanara comunitate crestina din Corint.
I.P.S. Bartolomeu Anania, "Biblia comentata - Noul Testament", Bucureti, 1993, pag.
274-275.

EPISTOLA II CORINTENI
Intaia Epistola a lui Pavel catre comunitatea din Corint avusese efectele scontate,
pozitive, dar in structura vreme isi fac aparitia noi predicatori iudaizanti care nu numai
ca-si aroga titlul de apostoli, dar incearca si in parte reusesc sa-si atraga admiratia
ascultatorilor si sa fie astfel socotiti ca un fel de crema a misionarismului crestin. Mai
mult, ei duc impotriva lui Pavel o campanie sustinuta, facandu-i si pe multi dintre
Corinteni sa se indoiasca de harul, autoritatea, statornicia, devotamentul si dezinteresul
acestuia.
Pavel reactioneaza promp. Hotarat sa restabileasca ordinea, el le face Corintetilor o vizita
pe cat de scurta pe atat de aspra (deseori numita vizita intermediara), care-i lasa un gust
amar. Dar, si de data aceasta, plecarea apostolului e expoaltata de adversarii sai care merg
pana acolo incat unul din ei, calomniator; cel ce a nedreptatit, arunca invective de
neiertat asupra unui adept al lui Pavel, calomniatul, cel nedreptatit (7,12). E foarte
probabil ca, retinut in Efes, apostolul le trimite Cornitenilor o epistola intermediara,
numita de unii critici epistola aspra (vezi 2,3-4 si nota), dar e sigur ca in acelasi timp el
il trimite pe Tit cu misiunea de a pune lucrurile la punct. Prietenii apostolului il primesc
pe Tit cu toata deferenta, ordinea este restabilita, colomniatorul e pedepsit.
Rascoala argintarului Dimitrie (FA 19, 23-40) il obliga pe Pavel sa paraseasca Efesul cu
mult inainte de data pe care si-o propusese (Cincizecimea anului 57), asa incat rateaza
planul de a-l intalni pe Tit la Troa. Il intalneste insa in Macedonia, unde acesta ii relateaza
rezultatele mai mult decat multumitoare ale epistolei intermediare (7,5 16).
Din porunca parintelui sau duhovnicesc, Tit pleaca din nou la Corint pentru a organiza
colecta in favoarea saracilor din Ierusalim, operatie pe care o va face impreuna cu un
frate al nostru si cu mai multi delegati ai Bisericilor, in asa fel incat totul sa fie sub
control si la adapost de orice invinuire sau banuiala (7,18-23).
Este imprejurarea in care Pavel, inainte de a pleca el insusi la Corint intro vizita mai
demult anuntata si apoi amanata, le scrie Corintenilor aceasta A Doua Epistola, in timp ce
se afla in Macedonia (dupa cei mai multi comentatori, in orasul Filipi), in anul 57.

Asupra autorului si autenticitatii acestei scrieri nu exista indoieli. Sau ridicat insa
numeroase semne de intrebare cu privire la integritatea ei, si anume daca o avem in forma
ei originala, ca un singur corp, sau daca e vorba de doua epistole pauline reunite candva
in ceea ce avem astazi. E vorba de capitolele 10-13, al caror ton e cu totul diferit fata de
cele precedente. O seama de critici sunt de parere ca aceste ultime capitole au format
initial o epistola separata, fie cea numita intermediara sau aspra, fie una scrisa dupa 2
Corinteni si adaugata celor 9 capitole ale acesteia. Exista argumente pro si contra. Se
poate admite, totuis, ca fiecare din cele doua parti (1-9 si 10-13) este adresata unei anume
categorii de cititori pe care-i vizeaza in mod cu totul special: prima, celor ce si-au revenit
la normal si au realizat o impacare cu apostolul; a doua, celor ce persista in
nepricepere, orgoliu si adversitate, oameni pe care polemistul Pavel ii biciuieste fara
menajamente sau crutare.
Daca Epistola e relativ redusa in continut dogmatic, in schimb ea e una din cele mai
impresionante oglinzi ale temperamentului lui Pavel: parinte iubitor, duios, gingas,
prevenitor; frate intelept, lucid, cumpanit, a carui smerenie nu se confunda cu lipsa
demnitatii; polemist ironic, aspru, taios, care stie ca verbul e o arma mai fina decat cel
mai rafinat otel. E un pavel aproape complet.
I.P.S. Bartolomeu Anania,
"Biblia comentata - Noul Testament", Bucureti,
1993, pag. 300-301.
Epistola catre Galateni
James D. G. Dunn
INTRODUCERE
Traductori: Cristian Mihoc i Cristian Soanea
1. Scrisoarea
Aceast scrisoare ctre Galateni ne parvine din cele mai timpurii zile ale cretinismului.
Este o parte stabil a corpului, a scrierilor pauline, aprut n toate marile manuscrise
greceti coninnd tot sau doar pri ale Noului Testament nainte de sec al IV-lea.
Apare destul de distrus, dar ntr-o form aproape complet ntr-o colecie din preajma
anului 200. Este atribuit lui Pavel, primul misionar al neamurilor, la fel de timpuriu ca
Irineu i Clement din Alexandria care este cam din anul 175 A.D. i poate fi considerat ca
fiind cel mai timpuriu scriitor al sec al II-lea. Din cte tim noi niciodat nu s-a pus la
ndoial n aceste secole timpurii integritatea sau autenticitatea sa.
Cu toate acestea cnd cititorii moderni apeleaz la acest document este bine s fie siguri
de cteva lucruri. n primul rnd scrisoarea a fost scris de Pavel care se prezint n 1:1,
n al doilea rnd a fost primit de toi aceia crora le-a fost trimis i pstrat de acetia
aa nct nu s-a pierdut dup cum se pare c e cazul altor scrisori a lui Pavel, ca de
exemplu cea ctre Corinteni; n al treilea rnd a ajuns i n alte biserici aa c a devenit i
mai cunoscut ct de curnd sau ct de repede nu putem spune, nici nu putem ti cnd
colecia scrisorilor lui Pavel a luat fiiin ca un ntreg, iar n al patrulea rnd a fost mai
valorificat din ce n ce mai pe larg i semnificaia ei pare s transceand particularitile

situaiilor istorice pentru care a fost scris (adic se poate raporta, dincolo de
particularitile istorice datorit crora a fost scris), astfel nct devenirea ei parte a
Canonului Noului Testament a fost o simpl recunoatere i nelegere a autoritii pe
care scrisoarea a exercitat-o mai mult sau mai puin nc de la nceput.
Avem aici aadar o scrisoare ce ne duce napoi n perioada fondrii cretinismului i a
expansiunii iniiale i care a contribuit n mod evident la stabilirea autoritii apostolului
Pavel i de asemenea a ajutat la conturarea caracterului i a autoaprecierii cretinismului
timpuriu, ambele n termenii principiilor fundamentale i n relaie cu matria evreiasc
de unde provine cretinismul. H. D. Betz o numete ntr-adevr "unul dintre cele mai
importante documente religioase ale omenirii." Totui familiaritatea ei nu ar trebui s
ntunece sentimentul de entuziasm i anticipaie care ar putea fi simite de oricine ncepe
s o citeasc i e interesat de nceputurile cretinismului, a crei expunere i aprare face
principala preocupare a scrisorii.
Totui pentru a "prinde ntreaga scen" trebuie s tim mai multe despre autorul scrisorii,
despre destinatari, cnd a scris i ce anume l-a determinat s o scrie. Toate acestea (cui,
cnd, de ce) au fost subiectele adevratei dezbateri. Dar nu au fost apreciate suficient n
ce msur toate aceste dezbateri au avut puncte comune (sau au conlucrat mpreun). De
aceea era necesar la nceput s-l lsm pe autor s se prezinte el nsui aa cum o face n
scrisoare. Apoi, fr a ne adnci prea mult n detalii asupra acestor dezbateri, va fi
evideniat tot mai mult ideea central care rezult din fiecare caz. Doar atunci vom fi n
msur s oferim o reconstrucie integral a ceea ce pare a fi cel mai plauzibil context
istoric din care provine aceast scrisoare i motivul pentru care a fost scris. n acest fel
sperm, noi putem fi siguri att ct e posibil, c evidena scrisorii nsei d greutate
oricrei ncercri de reconstruire istoric.
2. Autorul
Nu lipsit de fascinaie, Galateni, epistola este informaia, care dezvluie despre Pavel
nsui detalii pe care nu le putem gsi n alt parte i n special despre anumite
evenimente din viaa sa. Din moment ce are grij s ofere cititorilor lui asemenea detalii
i doar aceste detalii (vom vedea n capitolele 1, 2 ct de atent le alege) ele coninnd
informaie vital cum ar fi: de ce a scris Pavel aa cum a scris. Doar aici, din toate
scrisorile lui, informaia pe care o d despre el nsui red o ptrundere deosebit asupra
ocaziei i scopului ce l-a avut epistola. Imaginea de sine pe care o proiecteaz vine n
serviciul mesajului (evanghelia) pe care l are pentru cititori. Pavel "i prezint
autobiografia ca un model al evangheliei libertii cretine i se consider ntr-un fel
reprezentant sau chiar o ntruchipare a acestei evanghelii."
Din capitolul 1:13-14 obinem o sumar, dar important imagine informativ asupra
modului de via a lui Pavel n iudaism nainte de a deveni cretin, asupra zelului su
pentru Lege i preocuparea pasionat s pstreze caracterul distinctiv al Iudaismului. De
aici cariera lui de persecutor i distrugtor al bisericii lui Dumnezeu. Pavel face aluzie
asupra acestei perioade a vieii sale mai trziu cnd vorbete despre a zidi din nou
lucrurile pe care le-am stricat (2:18). Referirea va aprea i la Petru i la restul cretinilor
evrei n Antiohia, cnd acetia s-au retras n timp ce mncau mpreun cu neamurile
(2:12, 13).
Versetele 1:15, 14 ne redau perspectiva lui Pavel asupra a ceea ce a fost n mod
tradiional denumit convertirea lui. Dar n aceste versete este evident c Pavel vede

aceast ntlnire cu Fiul lui Dumnezeu (pe drumul spre Damasc cf. Fapte 9) nu att ca pe
o convertire, de la religia lui Israel la o nou religie, ci o convertire de la un punct de
vedere din Iudaism privind relaia lui Israel cu alte naiuni (neamurile) la alt punct de
vedere convertirea de la suspiciunea i antipatia non-iudeilor la a fi interesat de
convertirea lor la evanghelia lui Mesia iudaic. n ce msur aceast perspectiv i-a fost
dat lui Pavel pe drumul spre Damasc n acel moment sau a fost rezultatul meditrii lui
ulterioare, nu putem spune. Dar Pavel a fost evident nerbdtor s fac clar n aceste
versete (1:1; 1:12) c Dumnezeu l-a chemat n mod nemilocit i c a avut acest caracter
de la nceput (apostol al neamurilor).
De la 1:16c la 2:10 se desfoar o imagine intrigant a relaiei lui Pavel cu liderii
cretini din Ierusalim (biserica mam a cretinismului). Grija cu care Pavel nareaz aceste
contacte (n special n 1:16c, 17; 2:6, 7-10) indic o faz dubl a lucrrii lui Pavel. Iniial
a lucrat ca unul care nu a depins direct de autoritatea Ierusalimului (chiar dac pentru
mult timp a fost considerat misionar al bisericii fiic a Ierusalimului n Antiohia Siriei
Fapte13-14), dar gata s recunoasc autoritatea liderilor Ierusalimului n a se pronuna
asupra diferitelor aspecte relatate n Evanghelie i proclamarea ei printre neamuri. Pavel
de bun voie admite acest nivel al recunoaterii deoarece n cazul-test al grecului Tit
(chiar dac nu era evreu, a trebuit s fie circumcis pentru a fi acceptat ca uram
credincios al lui Isus Hristos). Liderii Ierusalimului i-au ntors spatele i n faa unei mari
presiuni din partea celor pe care Pavel i numete frai fali un pas uimitor al credinei
i al precauiei din partea lor, lucru pentru care au fost prea puini onorai (2:2-6).
nelegerea fcut ntre Iacov, Petru i Ioan pe de-o parte i Pavel i Barnaba pe de alt
parte cu privire la prezentarea evangheliei neamurilor (fr a le cere respectarea ritualului
caracteristic iudaic de a se tia mprejur) este climaxul acestei seciuni (2:7-10).
Pe cnd Pavel a scris scrisoarea era clar c a existat o schimbare n relaia lui cu
Ierusalimul. Acest fapt este semnalat n mod particular de distana i felul rezervat n
care i descrie pe liderii Ierusalimului (2:2,6), dar de asemenea i mai explicit prin furia
limbajului folosit de Pavel n 2:11-14 unde l atac pe Petru i grupul venit n Antiohia de
la Iacov, ce a distrus masa prtiei nainte acceptat ntre credincioii iudei i cei dintre
neamuri. E evident c n viziunea lui Pavel comportamentul lui Petru i a altor cretini
Iudei din Antiohia era n tensiune cu nvoiala Ierusalimului. De aici reiese probabil c a
fost un incident n Antiohia care a schimbat relaia lui Pavel cu autoritile Ierusalimului.
Din felul n care Pavel urmrete acest incident n descrierea lui i se ndreapt ctre
subiectul esenial al scrisorii sale (2:25-21) este de asemena evident c incidentul a avut
o relevan particular situaiei din Galatia creia de fapt i-a fost destinat scrisoarea (de
asemenea vezi introducere 2:15-21). Chiar limbajul personal al acestei seciuni indic
msura n care aprecierea lui Pavel asupra felului n care evanghelia l-a afectat, a fost fr
ndoial legat de percepia lui, ambele referindu-se att la evanghelia destinat
neamurilor (prin credin i nu prin faptele legii), ct i la autoritatea lui de a o predica.
Pavel ne ofer nc puin informaie despre el nsui cnd reamintete actuala
prezentare a evangheliei galatenilor (4:13-15) i n finalul mesajului su (6:17). ns
informaia crucial care ne informeaz cu privire la scopul i la nelesul scrisorii este
prezentat n primele dou capitole. nc nu este necesar s fim mai specifici cu privire la
cronologia scrisorii-att referitor la secvena precis a evenimentelor descrise n 1:18-2:1
sau referitor la felul n care scrisoarea se potrivete n cadrul cltoriilor misionare

relatate n Fapte 13-16. Ceea ce este important este felul i nivelul la care epistola se
situeaz potrivindu-se cu propria percepie teologic i cu descoperirea lui Pavel.
Ceea ce vedem apoi, sau ne este artat de Pavel, n rezumat, este un om care a fost un
cretin iudeu, dar cu o chemare de la Dumnezeu de a duce neamurilor vestea bun a lui
Isus Hristos. Tensiunea dintre trecutul lui Pavel (ca zelot i asupritor) si prezentul lui (ca
evanghelist i apologet pentru biserica pe care cndva cuta s o distrug) este de
asemena tensiunea epistolei. Tensiunea dintre nsrcinarea lui Pavel de a se mpotrivi
tradiiei susinute de profeii lui Israel i totodat de a fi un apostol pentru neamuri este
de asemenea punctul culminant al epistolei. Tensiunea dintre Pavel i liderii de la
Ierusalim este de asemenea tensiunea epistolei. A fost cu siguran ca Iudeu unul care era
i apostol al neamurilor, cel la care Pavel face referin i a fost cu siguran, ca Iudeu,
unul care s-a bucurat n binecuvntarea i motenirea lui Avraam, dar care acum le vedea
pe neamuri ca parte integrant a acestei binecuvntri i moteniri despre care predica i
avertiza cu atta patos. Era cu siguran n aprarea propriei sale moteniri ca Israelit, al
caracterului ei fundamental i plin de binecuvntri, caracter i binecuvntri pe care le
dorea la fel de mult valabile i pentru neamuri cum erau pentru Iudei.
3. Destinatarii
Aici ajungem la prima disput major dintre studenii Galateni a primelor dou secole.
Nu trebuie s mai repetm aceasta n detaliu de vreme ce pros si cons au fost dezbtute n
mod repetat de-a lungul urmtoarelor decenii i pot fi gsite n orice introducere la Noul
Testament sau n ample comentarii asupra epistolei. Faptele de baz sunt clare. Pavel
scria bisericii din Galatia (1:2) i galatenilor (3:1). Numele deriv de la triburile galice
(sau celi) care au migrat n Asia Mic i s-au stabilit n centrul inutului n sec. al III-lea
.Cr. Domeniile nesigure n ceea ce privete numele (Galatia/Galateni), pot fi folosite
ambele: etnic (referindu-se la urmaii acestor triburi galice) i administrativ (referindu-se
la provincia roman i locuitorii ei). Aceast incertitudine nu afecteaz ntrebarea dac
destinatarii au fost evrei sau neamuri chiar dac vorbim despre Galatia ca provincie
roman. Conform. unei variante mai trzii n care destinatarii Galatenii erau
prezantai ca fiiind non-evrei (4:8). Problema se reduce de fapt la ntrebarea dac putea
Pavel cu adevrat s se refere la bisericile ntemeiate n timpul primei cltorii misionare
(Fapte13, 14), ca misionar al Antiohiei: Antiohia (Pisidia), Iconia, Listra, Derbe. Aceste
aezri dei situate n sudul Galatiei etnice au fost incluse n cadrul provinciei romane ca
partea de Sud a acesteia.
ntreaga problem se rezum la a stabili ce grad de relaie este ntre Galateni i Fapte.
Fapte vorbete despre trecerea lui Pavel prin Galatia n timpul cltoriilor misionare
(Fapte 16:6, Fapte 28:23), iar n referirea ce-am fcut-o anterior implicaia este clar c
Frigia i Galatia sunt diferite de cetile numite mai devreme (cel puin Derbe i Listra,
cf. Fapte 16 1:5). Aceasta de asemenea implic faptul c pentru Luca autorul Faptelor
Galatia reprezint Galatia etnic. Dac acest fapt este corelat cu felul n care Pavel
folosete acest termen atunci Pavel nu se poate referi la bisericile ntemeiate n prima
cltorie misionar, ci este vorba de cele stabilite iniial n misiunea amintit n Fapte
16:6. Din motive evidente acest punct de vedere este de obicei numit ipotezele Galatiei
de Nord.
Pe de alt parte nu trebuie s afirmm c folosirea termenilor, de Pavel i Luca era una
compatibil reciproc, Galatia i Galateni erau denumiri potrivite ale oraelor din sudul

provinciei romane i ale locuitorilor lor. Deci este dificil s vedem ce alt singur
denumire ar putea aduna toate cele patru aezri: Iconia, Listra, Derbe (aparinea
Licaoniei), dar Antiohia ar fi o denumire mult mai potrivit dect Pisidia. Aadar
ipotezele Galatiei de Sud identific Galatenii cu bisericile formate de Pavel n aceste
orae n timpul primei cltorii misionare.
Singura concluzie evident ce poate fi tras din toate acestea este dovada c pe scurt,
revzut, nu este de fapt decisiv pentru nici o parte. n particular dificultile corelrii
Galatenilor cu relatarea lui Pavel din Fapte ne face s ne ndoim sau s ne ntrebm dac
putem folosi detaliile din Fapte pentru a completa tabloul din Galateni. La fiecare punct
de contact sunt ntr-adevr probleme care rmn nerezolvate i nterbri ce n-au rspuns.
Cum s stabilim o legtur ntre relatarea lui Luca despre vizitele lui Pavel la Ierusalim i
relatarea lui Pavel nsui din Galateni cap.1, 2 (vezi subcapitolul 4). Sau de ce Luca nu
spune nimic despre Conciliul de la Ierusalim pe care Pavel l considera de o importan
major (2:7-10), sau despre incidentul din Antiohia cruia Pavel dimpotriv i acord un
loc central (2:11-14) n alctuirea temei principale. De ce Luca nu ofer nici un amnunt
despre vizita lui Pavel n Galatia, vizit memorabil pentru el (4:13-15)? Sau de ce nu
spune Luca nimic nici mcar despre situaia care a cauzat scrierea scrisorii ctre Galateni
sau despre ngrijorarea att de evident i adnc a interesului i pasiunii lui Pavel pentru
convertiii de acolo, i nici despre scrisoare nsi?
La toate aceste evenimente ar trebui s observm nsufleirea cu care Pavel amintete
prima sa vizit acestor Galateni (3:1; 4:13-15), izbnda evanghelizrii sale, dup cum este
recunosut n mod particular de puterea experienelor Duhului care a umplut bisericile
Galatiei (3:2-5; 4:6; 5:25), i nu n ultimul rnd permanenta sa preocupare pentru ei
(4:19). Cel mai evident lucru este faptul c vizita a avut loc n timpul perioadei relatate n
1:21.
4. Data
Problema legat de data scrierii este discutabil n acelai fel cum i din punct de vedere
istoric a fost att de mult discuie legat de destinatari. Din perspectiva ipotezelor
Galatiei de Nord scrisoarea nu a putut fi scris dect dup ce Pavel evanghelizase
regiunile de Nord ale provinciei Galatia. Iar dac 4:13 se refer la dou vizite va trebui s
alocm timp pentru o alt cltorie prin Galatia de Nord. Aceasta s-ar potrivi bine cu cele
dou cltorii menionate n Fapte 16:6 i 18:23. Alocnd timp pentru a doua vizit a lui
Pavel plasm scrisoarea ctre Galatia nu numai dup cea adresat Tesalonicenilor dar, de
asemenea probabil, i dup cea adresat Corintenilor, ns nainte de Romani.
Asemnrile de tonalitate dintre 2 Corinteni 10-13 i Galateni, pe de-o parte, iar ca
tematic asemnrile dintre Galateni i Romani pe de alt parte, ne fac s datm
scrisoarea pe la mijlocul anilor 50 (aceasta fiind i accepiunea ipotezelor Galatiei de
Nord).
Ipotezele Galatiei de Sud susin o dat mult mai devreme ca dat a scrierii. Aici ceea ce
este decisiv n determinarea datei este corelarea dintre Fapte i Galateni. De vreme ce
Pavel insist scriind c, Conciliul de la Ierusalim (2:1-10) a fost n perioada celei de-a
doua vizite a sale acolo i de vreme ce Luca relateaz o a doua vizit n Fapte 11:29-30
pare uor de cezut c Pavel i-a scris epistola la scurt timp dup ntoarcerea din cea de-a
doua cltorie misionar. Pe deasupra incidentul din Antiohia (2:11-14) ne ajut s
explicm nevoia unei confruntri directe i-a unei discuii cu liderii de la Ierusalim n

ceea ce privete nenelegerea referitoare la lucrarea de misiune intre neamuri, aceast


discuie fiind relatat n Fapte 15 Conciliul de la Ierusalim. Pe acea scal de timp
proprie Faptelor Apostolilor, Epistola ctre Galateni se situeaz nainte de Conciliul de la
Ierusalim care de obicei e datat n anul 49, fiind astfel propus ca dat pentru scrierea
epistolei anul 48 sau nceputul anului 49, Galateni fiind astfel cea mai timpurie scrisoare
a lui Pavel.
Este cam ironic faptul c, corelaia cu Fapte se arat a fi decisiv pentru ipotezele
Galatiei de Nord n privina destinatarilor (subcapitolul 3), iar aceeai corelaie cu
Faptele se arat a fi decisiv pentru ipotezele Galatiei de Sud n ce privete datarea
epistolei. Aceasta pur i simplu se adaug sentimentului de nelinite n privina corelrii
i legturii cu Faptele ca sistem cuantificator decisiv n privina acestor probleme.
Analiznd mai atent situaia probabil va cntri mai mult punctul de vedere ce susine c
Galateni 2:1-10 este relatarea lui Pavel despre Conciliul de la Ierusalim ns dup cum
vom vedea concluzia nu insist mpotriva ipotezelor Galatiei de Sud i nici nu pledeaz
pentru o dat cel mult pn la mijlocul anilor 50.
5. Oponentii
Aici este o nelegere mai mare. De la ultima (sau singura) vizit a lui Pavel fcut
acestor grupuri mici de credincioi din Galatia au aprut alii i s-au ridicat n mijlocul
lor poruncindu-le numaidect s se taie mprejur. Acest fapt este explicit prezentat n 5:212 i 6:12, 13; iar implicit aceast problem apare n 2:3-5, iar de asemenea faptul c
fctorii de rele sau cei ce produceau tulburare (1:7, 5:10, 12) erau iudei este evident.
Astfel reiese faptul c circumcizia era prima lor cerin (5:2) circumcizia fiind foarte
mult legat de identitatea iudaic. Este evident faptul c preocuparea central a lui Pavel
n 1:12-2:14 n relaia sa cu liderii de la Ierusalim i n felul n care el integreaz discuia
despre Iudaism, Iudeu i iudaizare n prezentarea sa biografic a temei centrale (1:13;
2:13-15). Este implicit faptul c descendenii lui Avraam domin capitolele 3, 4 i din
felul n care Pavel descrie scopul celor ce produc tulburare n termenii unei rvne mari
(1:14) avnd dorina de-a v deslipi de noi (4:17) i de-a v face s suferii n trup
(6:13), i de asemenea este implicit nu n ultimul rnd n proeminena legii iudaice n
ntrega discuie, dar n special frazele cheie faptele legii (2:16) i sub lege (3:23).
Pe deasupra este evident c cei ce creeau probleme erau totodat cretini, sau cel puin
aa se considerau ei. Sau dac termenul cretini suport o reformare a definiiei care este
anacron, putem spune simplu c cei ce creeau probleme se considerau credincioi,
creznd n Mesia Isus i urmnd calea Lui i probabil fiind botezai n Numele lui Isus,
astfel vzui de ceilali ca membrii ai comunitii. Aceasta reiese din faptul c
evanghelia sau chiar evanghelia lui Hristos sunt termeni folosii de Pavel i sunt bine
cunoscui lor; Pavel ns pune la ndoial validitatea acestor termeni n cazul lor (1:6-9),
dar este evident din felul n care el subliniaz acest aspect n aceste versete contestnd
afirmaia deja fcut de ei. O implicaie similar se ataeaz descrierii lui Pavel acelor
care au insistat asupra circumciziei lui Tit (2:3,4), Pavel numindu-i frai fali: desigur ei
considerndu-se frai i fiind acceptai astfel de toi cei din Ierusalim denumirea lui
Pavel (frai fali) cu siguran ncearc s discrediteze statutul ce pretindeau ei c-l au i
care era recunoscut de alii, iar n 2:5 leag episodul cu fraii fali direct de criza cu care
se confruntau Galatenii; credina n Hritos era numitorul comun al lui Pavel i al celor pe
care i critica (2:16). Este colorarul acelei credine ce a cauzat o disput aprins ntre

Pavel i mpotrivitorii si, disput care ridica ntrebarea dac credina trebuie s fie
suplimentat sau delimitat de faptele legii ca circumcizia, mncrurile permise de Lege
i srbtorile iudaice (2:3-6; 12-16; 4:9-10), sau dac credina ce lucreaz n dragoste
este suficient (5:2-6); dac un nceput cu credin n Hristos este desvrit i suficient
sau trebuie completat de anumite consideraii etnice pentru a determina scopul i lucrarea
credinei (3:3). i mai presus de toate acestea numai de ctre cretini s-ar fi putut spune
c ei cutau s nu fie persecutai pentru crucea lui Hristos (6:12).
Concluzia este suficient de evident s afirme c aceti cretini iudei au venit la Galatia
cu ceva timp dup ultima vizit a lui Pavel i au venit ca apostoli, misionari, predicnd
evanghelia. Probabil ceilali au venit pretinznd a fi respectai lideri cretini autoritari la
fel ca Iacov din Ierusalim. Acest fapt este sugerat prin proeminena dat la Ierusalim n
coloana opus n 4:25 i de desfurrile festivalurilor n 4:10 a cror date (n special
festivalul lunii noi) probabil trebuie determinate de la Ierusalim (4:10). Este de asemenea
neles acest fapt din discursul repetat al lui Pavel despre evanghelie i predicarea vetii
bune n capitolele 1, 2. De aici nainte denumirea frecvent folosit de Pavel n pasajele
urmtoare pentru acetia este ali misionari. Nu trebuie s negm faptul c aceti ali
misionari cretini iudei au avut ctui de puin un oarecare suport printre neamurile din
Galatia. Dar este foarte puin probabil c problmele i provocrile evangheliei lui Pavel
n Galatia au aprut pur i simplu spontan din anumite conficte interne. Pe de alt parte
este greu de crezut cum o povocare att de comprehensiv i cu un caracter iudaic cretin
att de clar a evangheliei s-a putut ridica fr imputarea unei determinri precise i a unui
scop.
Faptul c Pavel lupta de asemenea i pe un al doilea front e discutat de unii pe baza
confruntrilor din 5:13 i a sarcinii din 6:13 ce-o aveau deoarece ei nii nu ineau
legea. Dar aceasta este o ipotez considerat de muli nefiind necesar (Vezi remarcile
asupra 5:13-15; 6:13). ns mult mai idiosincretic i neconvingtor este argumentul lui W.
Schmithals (Gnostics 13-64) care spune c ntreaga scrisoare este ndrepatat mpotriva
gnosticilor iudei cretini care presupun c Pavel a fost prost informat cu privire la situaia
din Galatia i aa c trebuia s se citeasc mai mult n interior dect n afar. J. Drane, pe
de alt parte infuenat de Schmithals susine c nvtura lui Pavel din Galateni ar fi
putut fi construit ca i o invitaie deschis i ca o disponibilitate pentru influenele
gnosticizante de a ptrunde n biserica primului secol (pg.114). R. Jewett ("Agitators"
209-12) ncearc s conduc o curs dificil emind ipoteza unui liberalism pneumatic
care a fost atras prin faptele legii, neles ca permisiunea de-a tinde spre desvrire,
perfeciune. Dar finalul versetului 5:13 este explicat adecvat ca o avertizare a lui Pavel n
privina unui potenial pericol pentru cei ce dau Duhului accentuarea dorinelor lui
Pavel, pericol de care cu siguran Pavel era contient (cel puin dac scria din Corint),
dar pe de alt parte nefiind ns experimentat nc de Galateni; altfel ar fi fost acolo mai
mult descriere a situaiei prezentat de Pavel i mai puine comentarii i sfaturi n
privina pzirii (3:2-5), iar rezumatul final (6:12-14), n acest caz nu s-ar fi ntors n
totalitate la aceast singur, dar major problem a circumciziei.
Pe scurt, scrisoarea clarific i desvrete ntr-un sens dac o vedem ca un rspuns
acestei provocri din partea misionarilor cretini iudei care au venit n Galatia pentru a
mbunti sau corecta evanghelia lui Pavel i pentru a-i "completa" pe convertii
intregndu-i pe deplin n motenirea lui Avraam prin circumcizie iar prin aceasta
aducndu-i sub lege.

6. Refacerea situatiei

Suntem acum ntr-o poziie mai bun de a reconstrui situaia datorit creia
Pavel a fost determinat s scrie aceast epistol att de plin de pasiune.
Pentru aceasta cel mai nelept este s folosim n primul rnd, i s folosim
pe deplin scrisoarea nsi i aluziile fcute de ea, iar unde se pot corela cu
alte dovezi din afara epistolei Galateni, cu att mai bine; unde ns aceste
dovezi se vor contrazice cu alte dovezi, va fi o chestiune de raionament
dac e mai bine s acorzi mai mult greutate unui tablou integrant i coerent
din Galateni, sau altor dovezi luate din alt parte. Am fost deja precaui s
nu realizm o legtur exclusivist cu Faptele Apostolilor; pe de alt parte n
egal msur trebuie s ne amintim c relatarea lui Pavel despre treburile
vieii va fi cu greu lipsit de prejudeci i integral obiectiv, iar n ce
privete corelarea cu alte epistole Pauline, timpul scurt acoperind
principalele epistole i lipsa noastr de cunoatere a circumstanelor ce au
determinat scrierea lor i de aceea msura n care argumentul lui Pavel n
fiecare scrisoare va fi condiionat de aceste circumstane trebuie s ne fac
precaui n ce privete tragerea unor concluzii ferme legate de relaionarea
lor cronologic i de dezvoltarea teologiei lui Pavel de la o epistol la alta.
La urma urmei spicuirile din Epistola ctre Galateni trebuie luate n primul
rnd n considerare.
6.1 Confruntarea cu Petru
Cel mai bine ar fi s ncepem din punctul la care Pavel i ncheie prezentarea
autobiografic i aprarea i continu adresndu-se direct Galatenilor aceasta este
confruntarea cu Petru n Antiohia (2:11-18). Este evident n acel punct c istoria
precedent a lui Pavel nceteaz s aib o valoare pozitiv n aprare i se justific n faa
galatenilor. Probabil aceasta a fost problema cea mai controversat care a condus cel mai
aprig la argumentul pincipal din capitolele 3-4.
Acesta este cel mai important aspect cnd realizm c cea mai important deducie ce
poate fi tras din aceast seciune este c Pavel s-a aprat n confruntarea sa cu Petru.
Oare Petru i ceilali cretini iudei i-au ntors spatele lui Pavel n acea ocazie, el putnd
cu greu s fi euat s atrag atenia i s sublinieze acel fapt de vreme ce era de o
importan major pentru galateni. Acest aspect este de asemenea confirmat din nou prin
modul n care gndul lui Pavel se mut din 2:11-14 prin 2:15-21 spre principalul punct al
argumentului su i al rugminii sale de vreme ce este puternic sugerat faptul c Pavel a
vzut acest aspect n timp ce era confruntat el nsui ca un conductor care a luptat n
Ierusalim i n Antiohia. Btlia ctigat n Ierusalim, iar roadele ei fiind n pericolul de
a fi pierdute ca rezultat al eecului din Antiohia (din perspectiva lui Pavel), trebuia s fie
dus din nou n Galatia pentru aceleai motive (2:5).
Confruntarea cu Petru i dincolo de aceasta imaginea din umbr din Iacov este cea mai
verosimil explicaie pentru schimbarea relaiei lui Pavel cu liderii din Ierusalim (2:2,
6). Aceasta este consecina nfrngerii lui Pavel la Antiohia, aproape sigur incluznd

ruperea relaiei dintre Pavel i Ierusalim i de asemenea nenelegerile cu Barnaba.


Aceasta se leag de relatarea faptelor, c ndat dup Conciliul de la Ierusalim Pavel i
Barnaba s-a desprit (Fapte 15:36), iar apoi Pavel a devenit de fapt un misionar
independent oprindu-se mai nti n Corint, apoi n Efes la centrul misiunii sale. Aceasta
este problema, de la a fi un misionar (apostol) al Antiohiei i aadar sub autoritatea
Ierusalimului, Pavel a ajuns la o nelegere clar a lui nsui, aceea de-a fi un simplu
apostol al neamurilor cu un mandat direct din partea lui Dumnezeu i cu autoritatea Lui
chemat s insiste pe acest punct cu fervoarea prezentat n 1:1; 11:12.
Ct de mult din toate acestea a explicat Pavel bisericii din Galatia la ce-a de-a doua vizit
(Fapte 16:1-5) nu este clar. Versetul 1:9 sugereaz cu siguran c Pavel a ncercat s
reafirme n termeni clari caracterul esenial a evangheliei sale la cea de-a doua vizit.
Oricum dac Faptele este corect se pare c Pavel a fost de acord cu circumcizia lui
Timotei (fiul unei mame iudaice i a unui tat grec) cu scopul de a-l include n echipa sa
(Fapte 13:3) o aciune care e posibil s se fi situat n spatele afirmaiei din Galateni
5:11.
Oricum lucrul cert e c prima cltorie misionar (Fapte13-14) a fost purtat sub
auspiciile Antiohiei i poate fi neleas (din perspectiva grupului dominant din Antiohia)
c bisericile ntemeiate n timpul acelei misiuni trebuie de ndat direcionate n
interiorul practicii restabilite la Antiohia ca rezultat a celor care au venit din Iacov (2:12).
Asta e, cei ce au neles evanghelia n termeni similari celei care a fost adresat
oamenilor din Iacov ar ncerca s extind victoria lor din Antiohia tuturor bisericilor fiice
din Antiohia. Aa numitul mandat apostolic din Fapte 15:20 ar putea asigura cteva
afirmaii. Deoarece conform relatrilor din Fapte a fost trimis la ordinul lui Iacov (15:201), iar n mod explicit neamurilor din Antiohia, Siria i Cilicia (15:23), acestea sunt
regiunile administrate din Antiohia, i de asemenea bisericilor care n mod normal se
gseau sub supravegherea bisericiii din Antiohia. Pavel nsui, probabil a inclus bisericile
din sudul Galatiei n regiunea Siriei i Ciliciei (1:21). Luca confirm o ncercare din
partea Ierusalimului s aduc n interiorul bisericilor o practic ce s semene tot mai mult
cu Antiohia biserica mam.
6.2. Crizele din Galatia
Acest fapt denot probabil cea mai evident ocazie de a scrie o epistol. Aadar, crizele
din Galatia erau probabil cauzate de sosirea n bisericile Galatiei a unui grup asemntor
cu oamenii lui Iacov (2:12), nerbdtori s imprime acas succesul din Antiohia i s
stabileasc un mod de via iudaic, ca mod de via pentru toate bisericile formate ca
rezultat al expansiunii din Antiohia. La nceputul nfrngerii lui Pavel din Antiohia,
acetia puteau cu uurin s exploateze ambiguitatea sa cauzat de relaia precar cu
liderii din Ierusalim i s-i exercite autoritatea lor proprie i totodat n acelai timp de a
o submina pe a lui nsui. Prin faptul c cereau circumcizia mai presus de orice, indic cu
uurin faptul c presiunea adus n Antiohia (2:11-14), a marcat deja retragerea de la
libertinismul stabilit n urma conciliului din Ierusalim 2:6. Consideraiile att de
consistente n privina lui Pavel i Barnaba ar fi fost i mai consistente n privina celor
mai puin de acord cu misionarea neamurilor n primul rnd. Paralela dintre 2:12 i 6:12
sugerez c motive similare au fost ntlnite n ambele cazuri aceasta fiind teama i
necesitatea de a accepta pe neamuri n egal msur ca membri cu drepturi depline ai
poporului cu care Hristos ncheiase un legmnt (3:13) fr a le cere s devin iudei prin

circumcizie. Ca episoade paralele perioadei indicate, circumcizia era legtura natural i


climaxul oricrui proces de a deveni iudeu pentru majoritatea evreilor.
Adesea este foarte posibil ca Pavel s fi ctigat ziua la Ierusalim 2:1-10, deoarece
statutul celor dintre neamuri care aderau la noua micare era ambigu: fr circumcizie ei
puteau fi privii simpli temtori de Dumnezeu. Dar odat ridicat problema lor ca
membri deplini ai legmntului i motenitori ai promisiunii, problema se punea altfel.
Odat ridicat problema descendenei din Avraam, subiectul a devenit clar. Apoi
circumcizia aproape c a fost gata s reapar n viaa fiecrui cretin iudeu (17:9-14.) De
aceea putem recunoate c ntre Antiohia i Galatia disputa a crescut de la ntrebarea
deschis asupra definirii greite a caracterului de iudeu temtor de Dumnezeu, la
subiectul explicit a statutului de prozelit adevrat.
Pe de alt parte i mult mai amenintor, ceilali misionari au putut fi reprezentai de
fraii fali nfrni n Ierusalim (2:3-6), care la nceputul nfrngerii lui Pavel din
Antiohia au vzut o ans proprie de a distruge ineltoria pe care ei considerau c Pavel
o fcea. Cu siguran nu trebuie s subestimm spectrul i diversitatea opiniilor n
aceast privin mpreun cu primele grupri cretine sau pasiunea cu care alte opinii
divergente au fost meninute. ntr-un context de rivalitate parial a vorbi despre
nfrngere i victorie este destul de inadecvat, iar schimbul de idei eseniale i politic ar
depinde de acel punct de vedere a avut mai mare influen n situaia dat; chiar i felul
n care autoritatea Ierusalimului era exercitat diferea de la un caz la altul i de asemenea
n acelai fel poziia lui Pavel i autoritatea evangheliei pe care o prezenta erau
vulnerabile dat fiind ambiguitatea relaiei sale iniiale cu liderii din Ierusalim i a
modului n care a fost izolat i lsat afar n frig de ctre conductorii cretinilor iudei
din Antiohia.
6.3 Problema descendentei din Avraam
n orice ncercare de a reconstitui Evanghelia i raionamentele altor misionari sunt dou
trsturi cruciale care trebuie observate n Epistol. Prima este indicat n termenii
seciunii principale (capp. 3-4) problema descendenei din Avraam i a mprtirii
promisiunilor sale i a motenirii. Nu tim de ce acesta a devenit factorul central care a
cauzat disputa. Neamurile tradiionaliste care au adoptat un stil de via iudaic fr tiere
mprejur au fost acceptate ca adereni ai comunitilor sinagogii evreieti (temtori de
Dumnezeu - 2:12). Aceasta poate indica cu uurin bunvoina din partea multor iudei
din diaspora de a admite i a recunoate c neamurile ndreptite pot avea parte de o
motenire i fr a deveni iudeu. Aceasta este cu siguran o problem ce va fi acceptat
mai trziu, odat cu iudaismul rabinic. Dar n acest caz este vorba n ntregime despre
mprtirea binecuvntrii lui Avraam. Pentru iudeii cu o gndire tradiionalist aceasta
trebuie s nsemne mai mult dect o simpl team de Dumnezeu: a te bucura n
motenirea lui Avraam era ceva rezervat doar celor ce erau descendeni ai lui Avraam;
pentru alii ns a intra n posesia acestei moteniri era imposibil fr circumcizie, iar de
aici a aprut marea disput. Putem cu uurin s ni-i imaginm pe ceilali misionari
argumentnd i ncercnd s-i conving pe credincioii galateni, iar acest lucru l putem
observa n 3:9. Dac au fost ei primii care au introdus conceptul de descenden din
Avraam sau dac a fost Pavel care naintea lor a venit cu acest concept este o chestiune pe
care nu trebuie s ncercm s o stabilim aici. Ceea ce este suficient de clar este faptul c
aceast problem exagerat de ali misionari a fost aproape abandonat de alii n ce

privete acceptarea neamurilor n rnduiala cretin i lepdarea de mpovrtoarea


problem a circumciziei.
O alt trstur crucial este gradul la care ntregul argument din Galateni se
concentreaz asupra a ceea ce poate fi numit a doua faz. Acest aspect este deosebit de
explicit n 3:3: ce urmeaz din nceputul odat realizat de Galateni? cum cred ei c se va
mplini lucrarea de mntuire a lui Dumnezeu? Rspunsul dat de ceilali misionari este
clar prin faptele legii. Credina n Hristos trebuie s fie completat i dovedit de
ritualurile i obiceiurile stabilite prin lege (2:15, 16). Harul lui Dumnezeu era prezentat n
trecut n darea legii, iar ascultarea fa de lege este rspunsul adecvat i necesar fa de
acest har (2:21;5:4). Acestei concepii Pavel i rspunde insistnd c scopul legii a fost
temporar i cu precdere pentru beneficiul Israelului n perioada dinainte de Hristos
(3:15-24), iar credina nu reprezint numai nceputul relaiei cu Dumnezeu ci i unica
baz fundamental a continurii acestei relaii, n ceea ce-l privete pe om (2:16, 20; 5:5,
6). Pe msur ce Pavel recunoate importana rspunsului credincioilor fa de harul
divin n termeni etnici (5:16-6:10) i este dispus s vorbeasc despre acea responsabilitate
referindu-se la lege 5:13, 14 poziia lui nu este att de departe de cea a oponenilor si;
aceasta ns nu trebuie s permit s ntunece faptul c pentru Pavel credina este singura
i unica baz continu pentru relaionarea la Dumnezeu. Aadar cnd a fost afirmat faptul
c ascultarea credinei necesita tierea mprejur, iar c acceptarea neamurilor de ctre
Dumnezeu depindea de asumarea identitii iudaice de ctre ei nii, Pavel a vzut
centralitatea evangheliei i caracterul ei de har ca subameninare direct.
Toate acestea vorbesc cu trie n favoarea ipotezelor Galatiei de Sud. Conform planului
prezentat de Fapte doar acele biserici fondate n timpul primei cltorii misionare, erau n
mod natural privite cznd sub jurizdicia Antiohiei. Cel mai adesea implicaia normal
a versetului 2:1, 9, 13 este c Barnaba era bine cunoscut de Galateni ns cf. Faptelor
Barnaba l-a nsoit pe Pavel doar n timpul primei cltorii misionare; nainte de cltoria
misionar prin Galatia de Nord, Barnaba i Pavel au avut companii diferite. Pn acum
Galatenii erau preocupai de implicaia secvenei din 2:11 n capitolul 3 i anume
incidentul de la Antiohia care a condus direct provocnd criza din Galatia. Aceasta
sugereaz faptul c ceilali misionari au continuat s-l urmreasc pe Pavel nc ceva
timp dup ce a prsit Antiohia strbtnd partea de Vest a Asiei mici pe calea bisericilor
din Licaonia i Pisidia. (Fapte16:1-6)
6.4. Inlaturarea confuziei
n acelai timp dac urmm itinerarul crii Fapte, Pavel a continuat cea de-a doua aa
zis cltorie misionar prin Nordul Galatiei (Fapte 16:6) i apoi prin Macedonia pn n
Grecia (Fapte 16:11-18:1). n timp ce ceilali misionari ajunseser n Galatia cltorind
prin Sud i trecnd prin bisericile Galatiei explicnd felul n care ei nelegeau ceea ce
nseamn participarea la motenirea lui Avraam i semnnd smna lor de confuzie, iar
cnd vestea acestei lucrri a ajuns la Pavel (mesagerii netiind unde s-l gseasc i
trebuind s peasc pe urmele lui), el probabil se stabilise de ctva timp n Corint. De
ndat ce a aflat vestea el a cerut cu siguran nite papirus i un scrib ncepnd s
compun epistola dezlnuindu-i dezamgirea i mnia. Dup cum probabil se temea i
el incidentul din Antiohia a discreditat nelegerea crucial stabilit anterior la Ierusalim
iar civa pai trebuiau fcui ndat pentru a restabili i a ndrepta lucrurile, prevenind

colapsul i prbuirea a tot ceea ce realizase pn atunci acolo. Temerile lui erau realizate
cu desvrire.
Posibilitatea de a fi puin mai precis este dat de o comparaie cu epistola adresat
Tesalonicenilor. Putem fi ncreztori c a fost trimis din Corint n timpul aceleai
perioade i chiar mai timpuriu n acea perioad (1Tes. 2:17, 3:1, 2). Cele mai nsemnate
diferene dintre epistola ctre Tesaloniceni i restul scrisorilor lui Pavel este c n prima
nu discut despre justificare i ndreptire (teme care sunt proeminente n celelalte
scrisori ale lui, i c Pavel nu se prezint pe sine ca un apostol ca aproape de fiecare dat
de-atunci ncolo). Aceast practic devenit obinuit pentru Pavel de a-i ncepe epistola
menionnd apostolia sa a devenit obinuit dup ce le-a scris celor din Tesalonic, iar
Galateni ne ofer un evident punct de pornire n sensul acesta. Este destul de clar din
Galateni 1:1 c Pavel realizeaz i nelege statutul i autoritatea apostolic. A fost criza
din Galatia, cu alte cuvinte, care l-a convins pe Pavel de nevoia de a-i declara statutul
apostolic i astfel aproape sigur s-i stabileasc un model de-a se prezenta de-atunci
ncolo (1:1). Aadar criza din Galatia a fost cea care a adus n centrul teologiei lui Pavel
temele de ndreptire i justificare i care au asigurat c de-atunci ncolo el a accentuat
importana acestora chiar i cnd subiectul abordat nu era legat de ele. Epistola adresat
Tesalonicenilor putea implica prin contrast fie c aceste teme nu au cptat pn atunci
aa o proeminen n predicarea lui Pavel sau c el a schimbat ori a modificat direcia
mesajului su original din Tesalonic. n primul caz corolarul ar fi c predicarea iniial a
lui Pavel n Galatia nu a subliniat temele justificrii i a dreptii i putea implica faptul
c centralitatea justificrii prin credin n primul rnd aprea ca o consecin a
confruntrii din Antiohia i a continurilor ei din Galatia. Pe de alt parte criza din
Galatia a rentrit importana justificrii prin credin ca un aspect central evangheliei i
de asemenea continuarea relaiilor dintre iudei i credincioii dintre nemauri.

Toate acestea sugereaz faptul c epistola a fost trimis din Cornit cu ctva
timp (nu foarte lung) dup epistola ctre Tesaloniceni i totui nainte de
epistolele ctre Corinteni i mai trziu, Romani. Gradul de apropiere n
tonalitate dintre 2 Corinteni 10-13 i Galateni susin cu uurin acest lucru
de vreme ce nu putem spune nici c Pavel a susinut un nalt nivel de
indignare pentru mai mult timp, nici c a fost indignat, doar cu o singur
ocazie de-a lungul a trei pn la cinci ani. De asemenea apropierea tematic
dintre Galateni i Romani susin o datare din timpul modificilor n
prezentarea expunerii lui Avraam care trebuie s indice un interval pentru o
reflecie adecvat asupra acestor chestiuni i aadar nu este nici un motiv
ntemeiat pentru care acest interval s se ntind pn la cinci ani n locul
unei perioade de doi ani. Pe scurt cea mai plauzibil ipotez este aceea c
Pavel a scris Galateni din Corint, destinat bisericilor din Galatia de Sud la
nceputul anilor 50 i pentru a fi i mai precii de-a lungul ultimei perioade a
anului 50 pn la prima jumtate a anului 51. A scris pentru a ntlni
ameninarea adus evangheliei predicate neamurilor, ameninare adus de
misionarii cretini iudei din Antiohia sau Ierusalim. Faptul c scrisoarea a

fost reinut de cel puin de cteva dintre bisericile Galatiei i foarte bine
preuit pentru a fi astfel integrat ulterior ntr-un proces de colectare a
scrisorilor lui Pavel ntr-un singur volum, sugereaz faptul c Pavel a
ctigat o victorie semnificativ n Galatia. Cu toate c a pierdut la Antiohia
a fost n stare s menin linia acestei probleme fundamentale a circumciziei
neamurilor i s menin astfel credina fundamental i nu cea etnic ca
structur a familiei lui Dumnezeu (6:10).
7. Structura epistolei
O atenie considerabil a fost manifestat n ultimii ani fa de epistol mpreun cu
stabilirea anumitor convenii epistolare i retorice. Pentru mai multe aspecte legate de
aceast problem i de aceti termeni vezi n special Betz 14-25 i Longenecker c-cx1x.
Este sigur faptul c asemenea comparaii scot la iveal anumite trsturi ale epistolei i
de asemenea ale formei i succesiunii coninutului ei. Mult mai important este faptul c
sunt scoase la iveal anumite convenii pin care orice cititor rezonabil, bine educat dintre
cititorii lui Pavel apropiindu-se de epistol ar recunoate ambele din cele dou mari
puncte (nu mai puin felul n care narratio conduce spre incidentul din Antiohia - 1:122:14) i orice fragment semnificativ din convenii (ex. omiterea mulumirii din
introducere - 1:6). n orice caz dincolo de asta ncercrile de a eticheta epistola ctre
Galateni ca un anumit fel de scrisoare sau de a-i determina structura din paralele
convenionale sunt puse sub semnul ntrebrii. Este evident faptul c epistola ctre
Galateni nu se aseamn cu nici un tip ideal, i de aceea apare pericolul ca analiznd
scrisoarea s se ncerce prea mult o determinare prin potrivire la un anumit tipar luat din
alt parte mai degrab dect prin cursul natural al argumentului. i mult mai important
este pericolul ca mult prea mult subliniere asupra consideraiilor retorice s umbreasc
aspectul pasionat i teologic al scrisorii. Este problema teologic i cea logic menite s
determine linia principal i structura argumentului n special n seciunea central mai
mult dect orice altceva, dei putem gsi o mulime de dovezi care s ateste ndemnarea
retoric a autorului.
1. Detalii pot fi gsite n appendice (Novum Testamentum Graecae, a-26-a ediie, Stuttgart, 1979).
2. Detalii n Burton lxviii-lxix
3. Pavel cu un limbaj uniform, teologie i stil
4. Marea parte a papirusurilor conin fragmente i pri numai din scrierile Noului Testament
5. Betz, Spirit, p.145
6. G. Lyons, Paulline Autobiography. Toward a New Uunderstanding (Atlanta: Scholars Press, 1985), p.171
7. Cf. Holmberg, p.15, vezi mai departe Relationship
8. Detalii n Burton xvii-xxi i Bruce 3-5

Zahn 16-17 i Burton xxx-xli


Pavel se adreseaz audienei "Galatenilor" (3:1)
n general Burton xvii, xxix, xliv i Bruce 14-18
cel mai recent, n special Bruce 55 i Longenecker lxxxviii
Munck, n special 130-4
oponenii n-ar trebui s se numeasc "iudaizatori"; "iudaizator" era n acea vreme un termen folosit pentru
cel care tria ca un iudeu nu unul care ncerca s-i aduc pe alii la iudaism
Gaston 29-30 susine aproape implauzibil, c "sub lege" se refer la neamuri.
Mussner, p.29
cf. J. L. Martyn, A Law-observant-Mission to Gentiles: the Background of Galatians, Scottish Journal of
Theology 38 (1984) 307-24
nu poate fi accidental faptul c sfritul lui narratio Galateni 2:14 este identic cu problema asupra creia
Galatenii trebuia s se decid. (Betz 62)
Esther viii.17 LXX; Teodotus in Eusebius, Praeparatio Evangelica ix.22.5; Josefus, War ii.454,
Anthiquties xx.38-46
Cf. Burton liv-lv; J.M.G. Barclay,Obeying 60-74; Mirror Reading a Polemical Letter:Galatians as a Test
Case, JSNT 31 (1987), p.73-93
P. Fredriksen, From Jesus to Christ (New Haven/ London: Yale-Universitz, 1988, p.149-51
aceasta urmeaz s fie dedus din finalul versetului 13
E. P. Sanders-Law, p.10 (46)
pentru teologia Galatenilor vezi James Dunn, "Theology" i Theology
oponenii credeau c ei erau de partea lui Pavel. Howard, Crisis 2, 9
versetul 6:11 implic faptul c doar o singur copie a scrisorii a fost trimis fiecrei biserici din Galatia
Longencker , lxxi
vezi Hengel, Pre-Christian Paul pg. 57-61
vezi critica lui Betz de Longenecker cxi-cxiii; vezi de asemenea Introducere la iv.12-20.

Capitolul 1

Dunn, James D. G., The Theology of Pauls Letter to the Galatians Traducatori:
Alexandru Radu i Angela Duciuc

INTRODUCERE
Epistola lui Pavel ctre Galateni este una dintre cele mai vehemente i polemice scrieri
din Biblie. ncepe cu o acuzare a celor crora le-a fost scris i a celor ce aduc tulburri
(1:6-9). Catalogheaz un alt grup de cretini drept frai fali, face remarci aspre la
adresa liderilor din Ierusalim (2:6) i l acuz pe Petru de ipocrizie i prefctorie (2:1314). Dup dou capitole ceva mai restrnse tonul struitor i acuzele sunt reduse (5:2-4,
7-10) incluznd mai degrab o digresiune crud i satiric (5:12). Nici paragraful final nu
poate s nu coondamne pe cei ce sunt n spatele problemelor crora pare s li se adreseze
epistola (6:12-13).
Aceste trsturi sunt cele care fac din scrisoarea lui Pavel un document att de interesant
de studiat. Pentru Galateni aceasta nu este un tratat academic scris n toamna calm a unei
lungi viei, fructul maturitii unei ndelungate dezbateri, cu fiecare afirmaie bine
cntrit i fiecare fraz atent construit. Mai degrab este scris n zorii unei viguroase
micri noi (cretinismul), cnd principiile fundamentale au fost formulate pentru prima
dat i cnd ntregul caracter al micrii era n pericol. n paginile rezervate galatenilor,
unul dintre cele mai timpurii documente ale Noului Testament, vedem, aa cum sunt,
trsturile fundamentale ale teologiei cretine lund form n faa ochilor notri. n nici
un caz Galateni nu este un tratat scris ntr-un turn de filde departe de viaa real sau
afirmaia dezinteresat a unuia ce vede lucrurile departe de cmpul btliei. Dimpotriv,
este un strigt din inima unuia din prima linie a avanposturilor cretinismului, avnd de a
face cu ntrebri care au determinat identitatea ntregului mod de via al celor crora lea scris. Este teologie ntreptruns de provocarea interpretrilor de neegalat ale crezurilor
centrale i de criza noilor convertii aflai n neputina de a ti pe cine s cread i cum
s acioneze. Este teologie la cald, miezul teologiei, teologie trit. Nici nu se pune
ntrebarea c omul care a redactat aceast epistol s nu fi fost profund legat i total
convins de ceea ce a scris.
Aceeai trstur se gsete, probabil, la baza influenei epistolei n istoria i teologia
cretin. Asta pentru c natura fr rezerve a limbajului lui Pavel d cititorului o cltorie
unic n inima teologiei sale. Aici propoziiile atent construite pentru a ascunde mai mult
dect dezvluie, formulrile ambigue ale compromisului eclesial, sunt notabile prin
absena lor (2:6-10 poate fi o excepie). Pavel a vrut, evident, ca auditoriul din Galatia s
nu aib nici un dubiu asupra poziiei lui, asupra modului cum concepea el evanghelia i
asupra consecinelor acestui fapt. Chiar i cititorii care au urmat simt deja c ei ntlnesc
inima vie a Evangheliei lui Pavel dezgolit i de limitrile i tonurile mult mai msurate
ale scrisorii ulterioare ctre Romani. Aceasta este teologia fr masc, golit de orice
surplus, quintesena gndirii pauline. Poi gsi o calitate natural n ea de care cei
plictisii de jumtile de adevr compromitoare sunt atrai cnd simt impulsul
instinctiv de a se ntoarce la primele principii. Exist mai mult putere nuclear n aceste
cteva pagini dect n tunurile polemice i mortierele tratatelor teologice de douzeci,
cincizeci sau chiar de o sut de ori mai mari care au bombardat istoria cretinismului.
Cei care cu adevrat doresc s se ocupe de aceast scrisoare i de teologia ei trebuie prin
urmare s fie pregtii ei nii s se angajeze n procesul teologiei: s se ntrebe de ce
Pavel a simit aceste puncte ale principiilor teologice cu atta pasiune; fie a avut dreptate
n convingerea sa c nu mai putea s existe alt evanghelie (1:7), alta dect aceea pe
care a predicat-o el, fie alternativa c nelegerea i expresia evangheliei erau att de
lipsite de echilibru pe ct erau ale acelora pe care i-a atacat. Cu siguran ca model de

integritate teologic, n care principiile deviate adnc simite sunt aduse la o expresie
clar, n care ntrebrile contemporane i provocrile sunt mbinate ntr-o puternic
expoziie Galateni are puini egali.
ASEZND EPISTOLA N CONTEXT
n cazul unui document att de minuios relatat ntr-un context particular n istorie, este
n mod natural foarte important s ncercm s localizm acel document pe ct posibil n
accel context. Cine erau acei galateni nechibzuii(3:1) Care era natura crizei pentru
care autorul scrisorii era att de ngrijorat? De ce era att de intrigat? Chiar i nainte de
studierea scrisorii n detaliu exist presupunerea c va conine aluzii i referine la acel
context. Aici cerina interpretrii unei epistole difer de la cerina interpretrii unui text
narativ sau un tratat tiinific naratorul, n calitate de autor, a fcut un pas napoi din
imediata implicare n afacerile vieii de zi cu zi sau n situaii particulare. O scrisoare,
mai mult sau mai puin prin definiie, este parte a unui dialog (dintre un autor specific i
destinatari specifici) i s treci la abstractizare de la acel dialog nseamn s pierzi ceva
din calitatea lui ca rspuns la ntrebrile actuale sau la afirmaiile fcute, sau cer n
schimb un rspuns de la destinatarii originali. i aceast scrisoare dintre toate scrisorile
este vocea unui om ce se adreseaz unei situaii particulare cu atta urgen i pasiune
nct cerina aezrii ei n context devine un imperativ necesar.
Nu se poate spune c o complet reconstituire a contextului istoric este posibil. Dar nici
nu putem admite c fiind imposibil reconstituirea total, o mare parte sau cea mai mare
parte din nelesului dialogului coninut n scrisoare ne va scpa. Exist suficiente indicii
n scrisoarea nsi, n special cnd ne ndreptm spre contextul mai larg al lumii iudaice
sau elene din perioada respectiv, pentru a ne ajuta s reconstituim o imagine destul de
bun a situaiei din Galatia. Vor fi bineneles nuane i aluzii care sunt dificil de
recunoscut i ne vor scpa, datorit cunoaterii destul de vagi a contextului. i vom fi n
mod frecvent nesiguri care este punctul pn la care putem s acordm deplin ncredere
n punctul de vedere uneori dual, alteori unic al lui Pavel asupra problemelor. Dar chiar i
aa putem s reconstruim suficient de detaliat att irul evenimentelor scrisorii (graie
mai presus de toate propriei relatri autobiografice a lui Pavel din capitolele 1 i 2), ct i
punctele de vedere teologice diferite crora li se opune Pavel n scrisoare, nct s fim
suficient de siguri de primele intenii ale cuvintelor lui Pavel.
Acest accent pus pe nelegerea contextului ei istoric pentru care e scris nu exclude
posibilitatea i legitimitatea citirii altor texte n contexte ulterioare sau diferite. Vom
reveni asupra ctorva dintre acestea n capitolul final. Dar un text care este tratat ca fiind
flexibil la nesfrit i capabil de o multitudine de citiri contradictorii fie devine un simplu
instrument al dogmei i ideologiei, fie o reflectare a pluralismului egoist neconstrns. De
fapt, oricum limbajul textului nsui asigur toate constrngerile necesare n special cnd
ne reamintim c a fost scris n greac i c prin urmare nelegerea lui este chiar de la
nceput dependent de o cunoatere a termenilor greceti, sintaxei i idiomurilor ntr-o
perioad particular a istoriei. Din punctul meu de vedere textul aezat fr context, n
general n cazul unei scrisori i n special n cazul acesteia determin o limitare a
nelegerii textului n subiecte largi dar i n multe subiecte particulare, lucru care ar
trebui s devin normativ pentru alte citiri.
AUTORUL

Spre deosebire de documente antice ale cror autori putem doar s-i ghicim, pe acesta
tim bine cine l-a scris. A fost Pavel Pavel care se introduce pe sine nsui n 1:1. Aici
dintr-o dat descoperim primele comori ale Galatenilor. Pentru c Galateni ne asigur cu
cea mai personal informaie autobiografic comparativ cu oricare dintre scrisorile
pauline, n mod special capp. 1 i 2. El ncepe chiar din primele rnduri prin a-i
impresiona pe cititorii si cu propria sa nelegere a numelui apostol (1:1). Aflm
despre viaa sa timpurie n Ierusalim, c a fost un evreu zelos i persecutor al bisericii lui
Dumnezeu (1:13-14). El ne spune despre intrarea sa n credina cretin convertirea sa
cum este numit de obicei (1:15-16). El relateaz ntlnirile sale prealabile cu liderii
religioi din Ierusalim (2:1-10) i ceea ce pare s fi fost o confruntare puternic cu Petru
n Antiohia (2:11-14). El de asemenea relateaz nite amintiri foarte personale ale vizitei
sale n Galatia (4:12-20) i face aluzie la sacrificiile fizice personale ale vieii sale
tulburate (6:17). Cnd toate acestea sunt puse mpreun cu nvtura scrisorii nsi,
reuesc s construiasc o puternic imagine a lui Pavel ca misionar i ca teolog i ne pun
la dispoziie suficiente resurse pentru a situa Epistola ctre Galateni att n viaa ct i n
teologia lui.
n orice caz nu trebuie s abstractizm asemenea informaii din scrisoare i s ne
mulumim pentru a alctui un profil bibliografic. Asta pentru c aceste informaii sunt
parte a scrisorii. Folosete scopului pentru care a fost scris epistola. Dup cum a indicat
o analiz retoric recent asupra scrisorii, expunerea autobiografic din capp. 1 i 2 a fost
menit s construiasc i s introduc principalul argument teologic al capitolelor
urmtoare.
Limbajul foarte pesonal din 2:14-21 i 6:11-17 este un indiciu al gradului n care Pavel
vedea experiena lui personal ca un rezumat al evangheliei. Va fi deci necesar s ne
uitm la acest informaie la timpul cuvenit, din moment ce alegerea materialului
autobiografic al lui Pavel i modul n care el se folosete de acesta este parte a telologiei
scrisorii. Dup cum G. Lyons a observat, Pavel i prezint autobiografia ca i o
paradigm a evangheliei libertii cretine i se consider pe sine nsui ntr-un anume
sens un reprezentant sau chiar o ntrupare a acelei evanghelii. Dac acesta implic un
grad de reconstrucie autobiografic, atunci acestea sunt amintiri personale, croite s se
potriveasc unei perspective ulterioare i asta este ceva ce trebuie s inem minte. Astfel
de reflecii de asemenea sugereaz un pericol n a admite c informaia oferit de Pavel
ar fi pur pentru c ar fi de prima mn fa de informaia ptat, de mna a doua,
oferit de Faptele Apostolilor. Dar din moment ce preocuparea noastr este n primul rnd
teologia Galatenilor nu mai este nevoie s urmrim acest subiect mai departe.
DESTINATARII
Amintirile lui Pavel ne ofer de asemenea informaii preioase asupra acelora crora
scrisoarea le-a fost adresat i despre intrarea lor n credina cretin. Ei erau galateni
(1:2, 3:1); faptul c aceasta nseamn de asemenea c ei erau Neamuri face mai clar
semnificaia lui 4:8 (cnd nu cunoteai pe Dumnezeu, erai robii celor ce din firea lor
nu erau dumnezei). Ei l-au ntmpinat pe Pavel la sosire cu mare bucurie dar i cu
ngrijorare n ce privete starea lui fizic (4:13-15). Lor le-a predicat Pavel pe Cristos
rstignit (3:1) i rspunsul credinei lor a avut ca rezultat bogate i puternice experiene
cu Duhul Sfnt (3:2-5). Aici nc o dat, n afar de numele i identitatea lor etnic
(galateni) ntreaga informaie servete scopului teologic al lui Pavel n scrierea

scrisorii i va trebui s o studiem cu o mai mare grij dac vrem cu adevrat s apreciem
aceast teologie.
Mrul discordiei pentru istoria critic la acest punct a fost identitatea galatenilor. Este
destul de clar c ei aparineau regiunii cunoscute sub acel nume (Galatia), situat chiar n
inima Asiei Mici (Turcia modern). Dar numele era folosit ntr-un sens etnic (Galateni =
descendeni ai colonitilor iniiali galici sau celi) sau ntr-un sens administrativ
(provincia roman a Galiei extins nspre sud)? De fapt ntrebarea se refer mai mult la
integrarea informaiei oferit de Galateni (scrisoarea) n programul lucrrii misionare a
lui Pavel aa cum este ea prezentat n Fapte. Pentru c dac numele era folosit pentru a
desemna teritoriul adminstrativ, galatenii n discuie puteau fi ceteni a mult mai
civilizatelor ceti din sudul regiunii, ceti care conform cu Fapte 13-14, au fost vizitate
de Pavel n timpul primei sale cltorii misionare (Antiohia, Iconia, Listra i Derbe). n
timp ce tot conform Faptelor, Pavel nu a vizitat Galatia etnic pn la ceea ce este
incorect descris ca fiind cea de a doua cltorie misionar (Fapte 16:6). Oricum, aici
acest aspect are un efect foarte mic asupra teologiei epistolei, exceptnd faptul c se
sprijinete pe o datare relativ a scrisorii (vezi mai jos), deci nu ne putem referi dect la
comentarii pentru discuie mai ampl asupra alternativelor punctelor de vedere.
OCAZIA SCRISORII
Epistola pare s fi fost scris ca rspuns imediat la ceea ce Pavel a vzut a fi o criz
urgent printre bisericile din Galatia (1:6-9). De cnd fusese cu ei, probabil pentru a doua
oar (4:13) au venit alii printre ei spunndu-le c trebuie s fie tiai mprejur (5:2-12;
6:12-13). Pavel i numete oameni care v tulbur (1:7, 5:10,12) i putem probabil
deduce clar c ei au criticat att chemarea lui Pavel la autoritatea apostolic ct i
nelegerea evangheliei (1:1; 6:12), i probabil de asemenea i consistena ei (5:11). Cine
erau ei, ce doreau ei pentru galateni i de ce sunt ntrebri centrale pentru studiul teologiei
scrisorii, din moment ce epistola a fost scris n mod evident pentru a ntmpina
nvtura lor. Aceste ntrebri au nevoie prin urmare ntr-un anume fel de o atenie mai
mare dact cele menionate deja.
OPONENTII
Cine erau cei care produceau tulburri pe care Pavel i-a vzut ca oponeni ai
adevrului evangheliei (cf.2:5,14?). Unii cred c erau convertii dintre Neamuri care au
fost impresionai de importana tierii mprejur, in istoria despre Avraam din Genesa
17:9-14, i au fost convini c obinerea binecuvntrii prin promisiunea fcut lui
Avraam, era imposibil fr aceasta. Acest punct de vedere poate fi aprat cu siguran
pe baza lui 6:13 (care poate fi tradus cei tiai mprejur, dar poate fi mai bine redat fie
prin cei care sunt tiai mprejur, fie s-au tiat ei nii mprejur). Dar faptul c Pavel se
refer ntotdeauna la cei ce produc tulburri folosind pers. III, n timp ce se adreseaz
convertiilor si cu pers. II, sugereaz clar c cele 2 grupuri erau distincte. Mai mult,
accentul pus de-a lungul scrisorii indic faptul c termenii disputei erau total evreieti i
probabil au fost astfel percepute prin ochii evreului. De ex. Pavel se mndrete cu
prezentarea identitii sale de evreu la nceputul scrisorii i cu reafirmarea centralitii
Israelului la sfrit (1:13-14;6:16). Paralele citate de el n cap.2 erau cele ale evreilor care
insistau asupra termenilor evreieti pentru acceptarea Neamurilor.

i circumcizia a fost cerut aa ziilor prozelii mai ales c era fundamental pentru
identitatea evreiasc; ntr-att de fundamentat nct Pavel poate folosi termenul ca s
desemneze evreii ca ntreg prin tierea mprejur (nu cei tiai mprejur 2:7, 9).
Majoritatea comentatorilor concluzioneaz prin urmare c cei ce fceau tulburri erau
evrei. Dar chiar dac ei nu erau Neamuri care cutau s devin prozelii, convertiii lui
Pavel erau. Asta nseamn c evreii care produceau tulburri par s se fi bucurat de un
succes considerabil in convingerea convertiilor dintre Neamuri ai lui Pavel de
necesitatea de a fi circumcii. Aceasta ne duce dintr-odat n inima scrisorii i la unul
dintre subiectele ei teologice principale. Acest lucru poate fi exprimat prin mai multe
moduri: cum se relaioneaz Neamurile i Evreii unii la alii fr a lua n considerare
scopurile lui Dumnezeu. Cum ar trebui s se relaioneze Neamurile la Dumnezeul lui
Israel? Cum pot Neamurile s aib parte de binecuvntrile pe care Dumnezeu le-a
promis prin Avraam? Cine aparine Israelului, acum cnd Mesia Isus a venit i cu ce
condiii? Poate tierea mprejur cu toate acestea s continue, ar fi factorul cheie de
identificare care s scoat n eviden adunarea poporului lui Dumnezeu? Nici un studiu
al teologiei Galatenilor nu poate s evite s acorde acestui aspect locul central.
Este chiar mai clar c cei care produceau tulburri erau, asemenea lui Pavel, evrei
cretini, asta nseamn, credincioi n Isus ca Mesia i urmai ai cii Lui (Fapte 24:14,
22). Aceasta este o deducie evident din faptul c Pavel i d seama, chiar dac cu
prere de ru, c ei au pretins a predica Evanghelia lui Isus (1:6-9), chiar din momentul
n care cuvntul evangheliei a existat ca termen cretin distinctiv. Ei de asemenea par s
se fi neles cu Pavel asupra importanei credinei n Hristos (cf. 2:16) a crucii lui Isus
(6:12). Ceea ce era de fapt problema a fost urmarea acestor aspecte fundamentale (3:1-5,
15-18; 4:9-10). Aici ntlnim nc odat o problem de importan major pentru
nelegerea teologiei scrisorii. Asta pentru c exprim o disput ntre cretini, o disput
despre intrebarea fundamental asupra evangheliei. Ne aduce aminte c teologia n
formare a cretinismului a fost furit nu doar i nu n primul rnd sub atacul din afar,
dar ca o lupt a cretinului cu cretinul (incluzndu-i pe Pavel i pe Petru 2:11-18) ca s
nelegem ce a fost ceea ce a constituit caracterul esenial al cretinismului. Aici nc
odat ni se aduce aminte de calitatea vie a teologiei epistolei i de modelul pe care l
ofer pentru teologie.
Dac atunci oponenii erau cretinii iudei care au venit n bisericile Galatiei din exterior,
cine erau ei, i cum ar trebui s ne referim la ei? Cei ce v tulbur este, bineneles,
felul propriu al lui Pavel de a se referi la ei i ne ofer cu greu o descriere imparial, sau
este mai degrab rspunsul irascibil al unuia care i-a simit autoritatea ameninat. n
mod tradiional ei au fost numii iudaizatori, avndu-i n vedere pe aceeia care
ncearc s-i aduc pe ceilali n cadrul iudaismului. Aceast etimologie este puin cam
nefericit din moment ce cuvntul se trage direct din grecescul ioudaiseu, care
nseamn a tri ca un iudeu, conform obiceiurilor iudaice, i nu a impune iudaismul
celorlali.
Mai mult, nelesul inexact al celei de-a doua ntrete o perspectiv a unui Iudaism cu
un caracter puternic evanghelistic n aceast perioad, care dei este susinut de muli,
este din nou aproape cu siguran fals, cel puin ca o generalizare pozitiv.
Oamenii temtori de Dumnezeu dintre Neamuri i n special prozelii erau, desigur,
binevenii n Iudaism dar ca regul impulsul a venit mai degrab dinuntru dect din

afar. Prima micare misionar pe scar larg (propriu-zis) a evreilor ctre Neamuri
despre care tim c a fost cea a evreilor ce credeau n Isus Mesia i i urmau calea.
De fapt, cei ce fceau tulburri erau ei nii probabil parte a echipei misionare chiar
dac, dup cum e evident de alt origine dect cea a lui Pavel. Acest lucru este implicit,
dup cum vom vedea ndat, n aprarea lui Pavel al legitimitii apostoliei i
Evangheliei sale (1:1; 2:12). Pentru c n aceast etap timpurie a cretinismului
apostolul nc i mai pstra sensul iniial nsemnnd unul trimis n afar care este n
acest context misionar. Mai mult, implicaia i mai clar a 1:8-9 este c ei au venit n
Galatia predicnd evanghelia. n consecin se face referire la ei ca i la ceilali
misionari. Putem fi mai precii? J.L.Martyn afirm c cei care produceau tulburri
erau observatori ai mplinirii legii de ctre Neamuri, n afara lui Pavel, i prefer s-i
numeasc simplu nvtori.
Acest lucru este mai puin probabil din moment ce neglijena iudaismului pentru
lucrarea de evanghelizare ntre Neamuri pare s fi fost mprtit de ctre primii cretini
din jurul Ierusalimului. Conform Faptelor prima misiune ntre neiudei a fost cea a
grecilor (Fapte 11:20), care au fost persecutai pentru neascultare total de Lege (Fapte
6:13; cf. Gal.1:13-14; cu Fil.3:5-6). Chiar Petru, cruia Fapte i atribuie prima ptrundere
surprinztoare i neintenionat ntre Neamuri (Fapte 10:1-11:18) a fost autorizat doar
pentru lucrarea misionar ntre cei tiai mprejur (Gal.2:7, 9). Mai mult importana pe
care Pavel o acord clarificrii relaiilor sale cu Ierusalimul i iudeii cretini de acolo
(Gal. 1:15-2:10) implic din plin faptil c autorizaia de la Ierusalim nu era un punct de
lansare pentru alte platforme misionare, att pentru critica evangheliei lui Pavel (n ciuda
aprrii viguroase a acesteia) i pentru validarea propriei lor versiuni (pe care Pavel o
atac la rndul lui n 1:6-9). Nu doar c Pavel le rspunde altor misionari (punctul pe care
Martyn l scoate n eviden), chiar dac acest lucru este adevrat. Ar fi mai corect s
spunem c Pavel le rspunde rspunsului lor la predicarea lui de mai devreme din
Galatia. Toate acestea sugereaz c ceea ce Pavel avea de confruntat n Galatia a fost o
ncercare puternic de a distruge (aa cum ar privi-o Pavel) sau de a termina (cum ar
vede-o ali misionari), lucrarea lui Pavel n Galatia. Probabil ar trebui s ne imaginm un
grup de evrei cretini, care au neles c cerina lor misionar ers s asigure faptul c
Neamurile convretite la cale, erau convertite aa cum trebuie, aceasta nsemnnd, c au
realizat implicaiile totale ale acestei credine iudaice, i care pretindeau c aveau
autorizaia liderilor Bisericii din Ierusalim pentru misiunea lor. n viziunea lor,
convertiii galateni dintre Neamuri nu puteau s pretind participarea n motenirea
deplin a binecuvntrii lui Israel, ca simplii oameni temtori de Dumnezeu, ei trebuiau
s devin n ntregime prozelii. Toate acestea sunt strns legate cu teologia scrisorii
nsei; o discuie mai detaliat n continuare. Dar pentru moment cele de mai sus sunt
suficiente.
DATA
Problema datei a fost de obicei fcut s depind de dezbaterea dintre ipotezele Galatiei
de Nord i a Galatie de Sud. Cei care susin ipoteza Galatiei de Sud cel mai adesea ofer
ca soluie integrarea pasajului din Gal. 1 i 2 n pasajul din Fapte. Cele dou vizite la
Ierusalim despre care Pavel vorbete n Gal. 1:18-20 i 2:1-10 sunt corelate cu vizitele
din Fapte.9:26-30 i 11:29-30. Rezultatul este c Galateni poate fi discutat nainte de
conciliul de la Ierusalim din Fapte 15, asta nseamn, aprox. 48-49 d.Cr. Pe de alt

parte cei care gsesc ipoteza Galatiei de Nord mai convingtoare, i care vd n 4:13 o
referire la dou vizite n (nordul) Galatia, trebuie s datm scrisoarea dup cea de-a doua
vizit (la care se face probabil referire n Fapte 18:23), care nseamn o dat undeva pe la
mijlocul anilor 50.
Aceast nenelegere nu cntrete prea mult. S fii capabil s datezi un document vechi
n mai puin de 6 ani de la crearea lui ar satisface pe majoritatea istoricilor. i din moment
ce n oricare din cazuri scrisoarea ar proveni de la un om matur (cel puin peste 40 de
ani) deja poate experimenta in vocaia vieii sale, i posibil, deci, cu o teologie bine
dezvoltat chiar dinainte, pare cu greu s merite s urmrin problema mai departe. Mai
mult fermitatea ei este att de legat cu ntrebri despre valoarea istoric a Faptelor i
despre relaia Faptelor cu Galateni, probleme care par a fi de-a dreptul dificile i crora
nu le pot oferi o soluie nou sau simpl; acest lucru ar distrage prea mult atenia de la
acest volum chiar s recapituleze argumentele, variatele argumente ale fiecrei pri.
Oricum, problema are o anume importan n ceea ce privete teologia scrisorii, mai
exact pentru c ridic ntrebarea dac argumentul su teologic este deja matur i de mult
stabilit, ori este recent nscocit n scrisoare. In Galateni Pavel citeaz teologia, extras
dintr-un sistem mai larg i deja bine format, sau face teologie, crend, poate chiar din
nou, ceea ce generaiile de mai trziu au vzut a fi afirmaii a unui principiu teologic?
Cu ct este datat mai trziu, cu att este mai puin probabil ca Galateni s fie o expresie
original sau primar a evangheliei pauline. Mai mult, relaia dintre galateni i celelalte
scrisori pauline importante intr sub semnul ntrebrii: a fost ea scris dup scrisoarea
ctre Corinteni i nainte cu un an sau doi fa de Romani (dup cum ipoteza de nord s-a
gndit s sugereze). n acest caz este o puternic reafirmare a ceea ce a fost deja bine
stabilit n cadrul unei mai largi misiuni a lui Pavel printre neamuri i ar fi total valabil
interpretarea Glatenilor doar fcnd referina la scrierea mai temperat de trziu:
Romani.
De fapt exist numeroase indicii chiar n cadrul teologiei crii Galateni nsi crora nu
li sa acordat destul importan ntr-o asemenea discuie i merit s ne dm seama de
implicaiile lor pentru dat i mprejurrilor scrisorii mai ales datorit semnificaiilor
teologice.
I. Unul este rezultatul probabil al confruntrii dintre Pavel i Petru n Antiohia (2:11-14)
i urmarea ei. Pentru c este puin probabil ca mustrarea lui Pavel s fie acceptat de
Petru, altfel Pavel ar fi trmbiat ntmplarea (aa cum a fcut-o n 2:6-9), att de
important ar fi fost pentru auditoriul din Galateni i tie acest lucru. i n ciuda faptului c
a fost efectiv izolat ntre credincioii iudei prtai aceleai lucrri printre care poate fi
inclus Barnaba lng care se afla Petru (2:13), Pavel n mod evident nu are intenia de a
schimba tonul (2:15-21). Prin urmare trebuie s ne imaginm o bre deschizndu-se
ntre Pavel pe de-o parte i Ierusalimul pe de alt parte, din moment ce era evident la
instigarea grupului de la Iacov (pn n acel moment liderul de necontestat n
Ierusalim) c Petru a acionat n acel mod (2:12). Acest lucru implic o nenelegere
aproape radical ce a pornit de la modul n care nelegerea att de recent stabilit la
Ierusalim (2:6-10) ar trebui s fie interpretat.
Din perspectiva Ierusalimului ar urma c interpretarea nelegerii confirmate n Antiohia,
ar trebui s se extind la Bisericile fiice ntemeiate de ctre misiunea din Antiohia. Dar
acestea erau exact Bisericile ntemeiate de Pavel in timp ce era msionar trimis de
Antiohia (Fapte 13-14). Un fel de misiune insistent, capabil de a cere autorizaie de la

Ierusalim, era prin urmare de ateptat. Aceasta se potrivete evident foarte bine cu ipoteza
Galatiei de Sud i sugereaz o dat nu la mult timp dup incidentul de la Antiohia.
II. Aceasta se potrivete la rndul ei cu alte dou dovezi din scrisoarea nsi. Prima,
strigtul de durere din 1:6 la repeziciunea nestatorniciei galatenilor (aa de repede).
Acest lucru nu nseamn neaparat att de repede dup plecarea lui Pavel dintre ei, dar
aceasta este cu siguran una dintre cele dou optiuni majore pentru nelegerea a ceea ce
spune Pavel, i probabilitatea ei este ntrit de gradul de potrivire cu celelalte
implicaii deduse aici. Aceasta nseamn c textul invit la un scenariu reconstruit n care
misionarii iudei au ntrezrit repede posibilitatea de a accentua misiunea n Antiohia, i de
a reintroduce o nelegere mai tradiional a convertirii la un mod iudeu de via n
Bisericile nfiinate de Pavel.
n al doilea rnd, maniera n care reproul lui Pavel asupra lui Petru la Antiohia fuzionea
cu pledoaria din Gal. 2:15-21, amndou ne sugereaz puternic c Pavel a vzut paralela
dintre ce s-a ntmplat n Antiohia i ce se ntmpl n Galatia, i aa el i-a reafirmat
argumentul su ctre Petru, pentru beneficiul Galatenilor. Un argument pe care el la lsat
la Antiohia, el spera s fie reafirmat mai puternic i cu un mai mare efect. Aceasta
sugereaz c incidentul din Antiohia a fost cu vivacitate viu n memoria lui Pavel i c
ntr-adevr eecul lui acolo a fost ceva adnc i aspru simit de Pavel. Din nou, aceasta
nu demonstreaz c Galateni a fost scris n lunile din anul n care s-a ntmplat
incidentul din Antiohia, dar este sigur, putrenic i impresionant.
III. Trebuie menionat i un alt punct care apare n comparaia dintre Galateni i alte
dispute in scrierile pauline. Dou teme cuprind o subliniere particular n Galateni
apostolatul lui Pavel (1:1; 11-12; 15-16; 2:7-9) i importana central a justificrii (2:163:24). n contrast n Tesaloniceni Pavel nu se introduce singur ca apostol, trstur de
altfel absent doar n scrisorile prietenoase ctre Filipeni i Filimon; i tema justificrii
este amintit, dar absent n Tesaloniceni deoarece este comun pentru toate celelalte
scrisori generale ale lui Pavel. Accentul este c corespondena din Tesaloniceni este
uzual socotit a fi devreme pstrat pentru scrierile lui Pavel. Deci, sunt nite remarci
nainte de timp, pentru orice motive, Pavel a dezvoltat practici, pentru a se introduce el
nsui ca apostol, sau pentru a accentua justificarea.
Galatenii, oricum, par s se trezeasc la remarca lui Pavel, la nevoia de a accentua
amndou temele de o importan fundanemtal pentru misiunea sa. Aceste sugestii
puternice, c Galateni a fost scris dup Tesaloniceni, i aceast criz a Galatenilor a fost
cea care a nfiinat ambele temele ca o trstur a epistolelor pauline, stilul i nvtura.
De asemenea este posibil i o alt explicaie, dar din nou lum n considerare i
probabilitatea c poate fi calculat ca ceva puternic, ca multe alte ipoteze, c Galateni a
fost scris nainte de Tesaloniceni i Corinteni, corespund.
Pe scurt, este foarte posibil ipoteza c Pavel a scris Galateni din Corint, ctre Bisericile
din sudul Galatiei la nceputul anilor 50 d.Cr. sau, pentru a fi mai precii, n timpul
perioadei de dup anul 50, dar nainte de prima jumtate a anului51; i c el a scris-o
pentru a se opune ameninrii mpotriva Evangheliei sale de ctre Neamuri cu cretinii
evrei, misionari din Antiohia sau Ierusalim, care au venit n Galatia i au ncercat s
modifice ori s corecteze Evanghelia lui Pavel. Aici, din nou temele teologice i
problemele sunt complet implicate n ceea ce prea a fi doar un izvor de datare tehnic i
mai mult ceea ce prea a fi fost o privire de ansamblu naintea textului, depinznd n
expoziia textului i discursului care trebuie urmat. Dar orice expoziie va include cteva

dialoguri ntre text i context, i iniial aceasta a dorit s pun Galateni nluntrul acestui
context original, care este suficient pentru scopul propus, cel puin ca o deschidere
schimbtoare n dialogul cu posibilitile noastre de a ne angaja ntr-o analiz teologic i
adevrat.
Desigur, naintea privirii de ansamblu i datrii, este aproape cert faptul c Galateni este
ntr-adevr prima nregistrare a lui Pavel, ncercnd s lupte cu temele majore ct i cu
principiile fundamentale ale credinei cretine. Consecvent este deja un mare interes
teologic devenit tot mai fascinant, dndu-i de asemenea un caracter polemic i vibrant.
Aici ntr-adevr este teologie, ce necesit lupt, determinnd victoria binecuvntrilor,
pn la terminarea zilei.
Capitolul 2

PROBLEMELE CRUCIALE
James Dunn, Theology of Paul's Letter to the Galatians
Traducatori: Liliana CNTEC si Mirela BRADAU
Este important sa ne amintim ca "Galateni" ne apare ca o scrisoare si nu ca un tratat de
teologie. Forma scrisorii este aceea care face ca documentul sa fie atat de personal si care
da prezentarii o astfel de calitate emotionala. Pavel se adreseaza celor pe care i-a
cunoscut de-a lungul vizitelor sale in Galatia. Cu alte cuvinte, retorica documentului nu
este adresata unei audiente impersonale, ci oamenilor de care si-a amintit si carora le-ar fi
putut spune numele, fara indoiala. Mai mult, relatia dintre ei era una de ajutor reciproc. Ei
i-au oferit un calduros si incurajator bun venit cand a ajuns, pentru prima data, dupa cum
se pare, intr-o stare de discomfort fizic sau chiar mai grav (4:13-15). Si ei, la randul lor,
au primit binecuvantarea mesajului lui Pavel, fiind convertiti prin slujirea lui. Astfel
scrisoarea a fost un mijloc de a reinnoi relatiile vechi, un inlocuitor al unei prezente
personale pe care distanta a facut-o imposibila (4:20). Era un mesaj personal dat prin
intermediul scrisorii, pentru ca Pavel a vazut ca nevoia era urgenta si pentru ca, probabil,
circumstantele in care se afla au facut ca o vizita in persoana sa nu se poata realiza.
Incarcatura majora a teologiei sta, bineinteles, in continutul scrisorii.Comparatia cu alte
scrisori da un indiciu pentru a intelege cat de liber a adaptat Pavel forma scrisorii pentru a
se potrivi cu propriile sale scopuri, in special in caracterul solid teologic al continutului
scrisorilor lor. Totusi este intelept sa incepem luind in seama contextul scrisorii, adica
introducerea si concluzia. Pentru ca atunci se puteau urma cel mai bine conventiile
epistolare si intr-adevar, erau urmate si de Pavel, scriitorul epistolei. Si din acelasi motiv
atunci s-au observat cel mai bine abaterile de la conventiile normale. Mai mult decat atat,
in introducere, unde s-a facut incercarea initiala de a restabili vechiul raport personal,
interesul criticilor in ceea ce Pavel considera ca avand o importanta majora in constituirea
sau reconstituirea relatiilor cu galatenii a scazut. La fel ca si personajul principal al cartii
finale care era aproape sigur ca problematica centrala a epistolei era amintita in rezumat.
Daca aceste consideratii sunt mai putin adevarate in ceea ce priveste epistolele lui Pavel,
ele sunt cu siguranta relevante pentru un studiu al Epistolei catre Galateni. Incepem asfel
uitandu-ne la controversele ce ies la iveala in introducerea si concluzia scrisorii.
INTRODUCERE

In conformitate cu acea conventie epistolara adica, in conformitate cu obiceiurile


normale de scriere ale oamenilor mai bine educati o scrisoare tipica includea
urmatoarele elemente in introducerea sa:
A(autor) catre B(cititori)
Salutari
Multumire si rugaciune pentru cititori
Este bine de aceea sa observam unde anume se conformeaza Pavel acestei conventii si
cum se departeaza de ea (1:1-9).
FORMA STANDARD SI CARACTERISTICILE UNICE ALE LUI PAVEL IN
GALATENI
Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un om ci prin Isus Hristos, si prin Dumnezeu
Tatal, care L-a inviat din morti; si toti fratii care sunt impreuna cu mine, catre bisericile
Galatiei. Har si pace voua de la Dumnezeu Tatal si de la Domnul nostru Isus Hristos! El
s-a dat pe Sine insusi pentru pacatele noastre ca sa ne smulga din acest veac rau dupa
voia Dumnezeului nostru si Tatal. A Lui sa fie slava in vecii vecilor! Amin.
Ma mir ca treceti asa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Isus Hristos la o alta
Evanghelie, dar sunt unii oameni care va tulbura si care voiesc sa rastoarne Evanghelia
lui Hristos.
Dar chiar daca noi insine sau un inger din cer ar veni sa ne propovaduiasca o Evanghelie,
deosebita de aceea pe care v-am propovaduit-o noi, sa fie anatema! Cum am mai spus, o
spun si acum: daca va propovaduieste cineva o Evanghelie deosebita de aceea pe care ati
primit-o, sa fie anatema!
Pentru inceput Pavel se identifica in mod natural ca fiind expeditorul, dar ii identifica si
pe cei carora le scrie; "Pavelcatre bisericile din Galatia".De asemenea, el include
imediat adaptarea lui specific crestina la salutul obisnuit: "Har si pace de la Dunmezeu
Tatal si de la Domnul Isus Hristos". Dar in afara de asta, conformarea cu acea conventie
devine tot mai mica. Aceasta departare de la forma normala si chiar de la propriul lui stil
literar, in care obisnuia sa scrie, da primul raspuns la problemele personale si tensionate
care au motivat scrierea scrisorii lui.
1) Mai intai , el adauga titlul care-l descrie: "Pavel, apostol". Dupa cum s-a observat deja,
aceasta pare sa fi devenit practica (stilul) lui si in alte scrieri. Ceea ce nu poate fi acelasi
lucru nici macar in corespondentele sale este adaugarea unei scriereri defensive ridicate
in ce priveste originea apostoliei sale: "nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus
Hristos si prin Dumnezeu Tatal"(1:1). Mai mult decat atat, discontinuitatea cu care
adauga parantezele indica un grad de agitatie si un simt al presiunii considerabil. Apoi,
intr-un mod clar, statutul apostoliei lui Pavel era in ochii audientei sale din Galatia o
problema de ingrijorare majora careia trebuie sa-i dam mai multa importanta.
2) In al doilea rand, el adauga ceea ce par a fi doua formule confesionale sau de inchinare
bine stabilite: "Dumnezeu, Tatal, care L-a inviat din morti"(1:1), si "Domnul nostru
Isus Hristos care S-a dat pe Sine pentru pacatele noastre ca sa ne smulga din acest veac
rau, dupa voia Dumnezeului nostru si Tatal"(1:4). Acest lucru indica probabil
convingerile crestine de baza comune lui Pavel si cititorilor sai. Evident, intre ei nu erau
controverse (ei erau, mai degraba amintiti decat pledanti) si astfel fara indoiala ca acest
lucru forma o parte integranta a legaturii pesonale care l-a legat pe Pavel de cititorii
epistolei sale ecouri, probabil, de predicare a temelor si formulelor folosite de Pavel

cand le-a predicat prima data evanghelia si necontestate de alti misionari. La aceasta ne
vom intoarce insa in capitolul 3.
3) In al treilea rand, la fel de impresionant ca si primul punct, este esecul lui Pavel de a
oferi multumiri si rugaciune in numele cititorilor sai. Acei cititori obisnuiti cu o atitudine
prietenoasa de a li se scrie au fost gata sa respinga o asemenea impolitete si probabil ca
au fost uimiti de duritatea si violenta atacului pe care Pavel il instaleaza: "Ma mir ca
treceti asa de usor de la harul lui Isus la o alta Evanghelie: nu doar ca este o alta
evanghelie, " Aici era un alt punct de mare sensibilitate pentru Pavel, punct care va
necesita o mai mare atentie.
APOSTOLIA LUI PAVEL
Concluzia evidenta care se trage din primul paragraf (1:1) este aceea ca Pavel credea ca
problema intelegerii apostoliei lui era pusa sub semnul intrebarii. Nu ne este clar cum s-a
nascut aceasta controversa: alti misionari (presupunem ca despre ei este vorba) au atacat
pretentia lui Pavel in mod direct asta inseamna pur si simplu ca au considerat propria
lor autorizatie (prin implicatie) ca fiind superioara autorizatiei pe care o avea Pavel. De
asemenea, nu e clar nici ce valoare a avut critica apostoliei lui Pavel. Judecand dupa
raspunsul vehement al lui Pavel ("nu de la oameni, nici printr-un om"), ceilalti misionari
si-au mentinut fie faptul ca apostolia lui Pavel a provenit ori din insasi natura umana
(Petru cf. Gal. 1:18; Anania cf. Fapte 22:12-16; Antioh cf. Fapte 13:1-3) sau
probabil ca aceasta natura umana a apostoliei lui Pavel nu se putea recunoaste deloc (cel
putin in caracteristicile mai controversate). In orice caz, autoritatea conducatorilor
crestini din Ierusalim o intrecea pe cea a lui Pavel, iar Pavel si-a putut da seama de acest
lucru. Oricat de amanuntite ar fi detaliile, sunt suficiente pentru a intelege teologia
epistolelor in care Pavel a crezut necesar sa se apere cu toata taria lui si asta inainte ca
macar sa fi adus salutari audientei din Galatia. In mod clar, problema a fost una de
sensibilitate pentru Pavel probabil pentru ca ea sta la baza intregii sale relatii cu
galatenii.
Ceea ce era evident in mintea lui Pavel era intelesul apostoliei si legitimarea lui. O parte a
problemei era faptul ca insusi conceptul crestea in semnificatie. Dupa cum s-a observat
deja, cuvantul (apostol) inseamna pur si simplu unul trimis, ca un emisar. In alta parte
Pavel il foloseste cand vorbeste despre delegatii uneia dintre bisericile sale (2 Cor 8:23;
Filp 2:25). Dar a castigat deja un sens mai important, acela al unui trimis chiar de catre
Isus. Acest sens probabil ca deriva din traditia aparitiei, la inviere, a unui Hristos viu,
traditie pe care Pavel insusi a mostenit-o (1 Cor. 15:7). Cu siguranta, din acest punct de
vedere se temea Pavel sa se numeasca "trimis"(1 Cor. 15:8-9).
Problema a devenit mai urgenta ca un rezultat al unor doua tendinte opuse una fata de
alta. Pe de-o parte, Pavel se pare ca a fortat sensul de apostol al lui Isus Hristos in directia
unui apostol ce inseamna de fapt unul trimis in afara, misionar, adica fondator de
biserici ( 1 Cor. 9:1-2 ); in acest caz, el a vrut sa spuna, misionar al Neamurilor (Gal
1:15-16 ; 2:8).
Pe de alta parte cuvantul era strans legat de imporanta pe care o aveau cei doisprezece,
fiind cei mai apropiati de Isus din punct de vedere istoric, trimisi in timpul lucrarii lui
Isus, primul grup de martori ai invierii (1 Cor. 15:5), si de aceea, avand rolul normativ de
a fi primii Lui apostoli. Acest lucru se reflecta in modul in care Faptele Apostolilor
foloseste termenul de "apostol" aproape in mod exclusiv pentru si ca sinonim cu "cei

doisprezece" (Fapte 1:2, 26; 2:37, 42-3). In contrast, ar putea fi semnificativ aici faptul ca
Pavel lasa statutul lui Iacov in ambiguitate.( Gal. 1:19), probabil nedorind sa-l recunoasca
de apostol pe unul care a ramas in Ierusalim.
Aceasta tensiune sta probabil undeva in spate si ajuta in explicarea dublei infatisari a lui
Pavel in tratarea temei din Galateni.
Primul aspect este clar. Autoritatea lui ca si apostol nu depindea de nici o sursa sau mediu
uman; a provenit de la insusi Hristosul inviat (1:1). Importanta acestui punct pentru Pavel
este indicata in continuare de modul insistent in care subliniaza acest lucru in ceea ce
serveste ca si tematica pentru restul primelor doua capitole: "Fratilor, va marturisesc ca
Evanghelia propovaduita de mine, nu este de obarsie omeneasca; deoarece n-am primit-o,
nici n-am invatat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos ( 1:11-12).
Autoritatea umana la care el s-a gandit devine clara in cap. 1:16-21: era Ierusalimul sau
mai exact conducerea bisericii din Ierusalim. Astfel Pavel se straduieste sa evidentieze ca
el nu s-a grabit spre Ierusalim imediat dupa "revelatia lui Isus Hristos" pe care a avut-o pe
drumul Damascului, pentru a castiga o interpretare plina de autoritate a viziunii sale, dar
a plecat mai departe inspre Arabia (1:16-17). Doar dupa trei ani a plecat la Ierusalim, si
atunci doar "pentru a-l cunoaste pe Petru"; nu a vazut pe nici unul, in afara de Iacov
(1:18-19); marturia era asa de importanta pentru Pavel intrucat el lupta pentru adevar.
Punctul de vedere al lui Pavel, pana aici, este clar: autorizatia lui ca misionar era venita
direct de la Dumnezeu, prin Hristos; era foarte bine inteles de el inainte de a merge in
Ierusalim; si dorinta lui de a-l cunoaste pe Petru atunci cand a vrut sa faca o vizita in
Ierusalim nu era un factor semnificativ sau determinant in cei paisprezece ani de lucrare
misionara in Siria si Cilicia (1:21).
In acelasi timp forta cu care Pavel neaga aceasta duce la intelegerea ca daca oricare
autoritate umana are relevanta asupra acestui punct, atunci aceea trebuie sa fie
Ierusalimul. Tensiunea dintre trimiterea directa de la dumnezeu si validarea umana a
acestei trimiteri este astfel aparenta. Tensiunea devine si mai evidenta pe masura ce Pavel
inainteaza. Caci in cea de-a doua lui vizita in Ierusalim, in ciuda celor paisprezece sau
saptesprezece ani dupa prima lui trimitere, Pavel era nerabdator sa-i fie recunoscuta
conducerea Ierusalimului. Fara aceasta conducere, misiunea lui ar fi fost "zadarnica"
(2:2). Ei aveau autoritatea de a-l convinge pe Tit sa fie circumcis, daca acest lucru era tras
la sorti (2:3 probabil implica acest lucru) sau sa-i mai "adauge" ceva lui Pavel (2:6). Dar,
dupa cum s-a intamplat, argumentele aduse de Pavel si succesul evident al misiunii lui se
pare ca au castigat, iar apostolii stalpi, in schimb, si-au dat seama de trimiterea lui la
Neamuri si i-au dat dreptul de recununoastere si prietenie, chiar pana acolo ca i-au
recunoscut apostolia (2:7-9).
Astfel aici se pune o problema clasic teologica: care este forta primara a acestui cuvant
"apostol"? Este vorba despre o trimitere divina sau despre o autorizatie umana? Poate una
sa stea in picioare fara cealalta? Inseamna functia centrala a apostoliei, fondarea de noi
biserici (astfel incat sa fie folosita mai tarziu de cei care au fondat noi denominatiuni) sau
continuitatea si astfel recunoasterea ucenicilor originali? Pavel incearca o balanta ce ar
putea fi folosita de model. Bineinteles, nu se pune la indoiala cazul in care Pavel se
bucura sa recunoasca autoritatea conducerii de la Ierusalim pentru ca in acea intamplare
ei au exercitat o asemenea autoritate, sa-si afirme propria lui apostolie. In orice caz,
balanta pe care a stabilit-o intre trimiterea independenta si validarea eclesiastica, aduce o
ilustrare buna a tensiunii care trebuie mentinuta intre ceea ce am putea numi

promptitudinea inspiratiei carismatice si forta reglatoare a recunoasterii oficiale. Acesta


este un punct mai cuprinzator asupra caruia va trebui sa ne intoarcem in capitolul 6.
In orice caz , ar fi o greseala sa interpretam acest articol ca fiind in primul rand unul al
statutului personal al lui Pavel. Caci este in mod egal faptul ca Pavel si-a aparat
autoritatea sa apostolica ca un mod al apararii intelegerii pe care el a avut-o cu privire la
Evanghelie.
EVANGHELIA LUI PAVEL
Cand Pavel s-a simtit intr-adevar sub amenintare, nu a fost atat de mult pentru el insusi
cat pentru Evanghelia pe care a predicat-o. Dupa cum afirmatia tematica indica, chemarea
lui apostolica a fost sa predice Evanghelia, Evanghelie ce nu i-a fost lasata prin traditie,
nici predata de catre un profesor uman, dar i-a fost data prin revelatie divina. Aceasta
Evanghelie, primita de catre galateni a fost inceputul si baza continuei relatii a lui Pavel
cu ei. Gandul la acesti galateni convertiti, intorcandu-se de la aceasta Evanghelie la o
alta, l-a socat pe Pavel. Cei care cauzau probleme incercau sa schimbe Evanghelia lui
Hristos in altceva. Acest lucru determina din partea lui Pavel un blestem repetat (1:6-9).
"Adevarul Evangheliei" este cel pe care Pavel a fost pregatit sa-l apere impotriva tuturor,
fie ei "frati falsi" sau Petru in Antiohia.
Ceea ce vrea Pavel sa spuna prin "adevarul Evangheliei" este punctat prin referinta sa la
acest adevar ca "Evangheliea lui Hristos" si prin focalizarea asupra chemarii lui
Dumnezeu "prin har" (1:6, 7). Aceasta caracterizare a Evangheliei in termenii harului este
un element central in teologia paulina in Galateni (1:15; 2:9, 21; 5:4) si ne vom ocupa de
alte aspecte ale acestui lucru mai tarziu. Totusi pentru moment trebuie sa ne concentram
asupra legaturii pe care harul o formeaza intre apostolia lui Pavel si Evanghelie. Ideea
este subliniata cand Pavel descrie chemarea sa: "Dar cand Dumnezeu care m-a pus
deoparte din pantecele maicii mele si m-a chemat prin harul Sau, a gasit cu cale sa
descopere in mine pe Fiul Sau, ca sa-l vestesc printre Neamuri..." (1:15,16). Dupa cum
galatenii fusesera chemati prin har (1:6, cf. 5:8, 13), la fel a fost si Pavel. Propria
experienta a lui Pavel, pe drumul Damascului, ii demonstrase caracterul esential al
Evangheliei. (Evanghelia lui Hristos focalizata in Hristos, predicand pe Hristos) printre
Neamuri. Altfel spus, Evanghelia si adevarul ei, pentru Pavel, a fost predicarea acestei
Evanghelii si a harului ei printre Neamuri. Ei au recunoscut Evanghelia incredintata lui
Pavel pentru cei netaiati imprejur, ca fiind atestata de succesul sau in castigarea
Neamurilor. Iacov, Chifa si Ioan, liderii din Ierusalim, au recunoscut ca Pavel si Barnaba
au primit intr-adevar o trimitere divina de aduce Evanghelia, asa cum Pavel o predica
Neamurilor (2:7-9). Pavel caracterizeaza Cuvantul lui Dumnezeu catre Avraam ca
Evanghelie ("a predicat Evanghelia mai dinainte lui Avraam") deoarece a promis
binecuvantare tuturor Natiunilor (3:8).
Parte din adevarul Evangheliei, pentru Pavel, era faptul ca acesta presupunea o
Evanghelie a harului pentru Neamuri. Aceasta lumineaza enigma lasata in 1:6-7: daca
ceilalti misionari iudei au predicat de fapt galatenilor aceeasi Evanghelie. Pavel neaga ca
ar fi asa, dar folosirea expresiei 'o alta evanghelie' implica aproape sigur ca ceilalti
misionari au vorbit despre mesajul lor ca fiind Evanghelia care este 'Evanghelia lui
Hristos'. Judecand dupa accentul pe care Pavel il pune pe Evanghelie ca expresie a
harului, ca replica la predicarea celorlalti misionari, deducem ca ceilalti misionari au
obiectat in ceea ce priveste libertatea pe care interpretarea lui Pavel o permite ca un

accent exagerat al harului (5:1). Predicarea lui Pavel dadea prea putin sau deloc
importanta obligatiilor care in mod normal ar fi parte a convertirii Neamurilor la o
miscare evreiasca, mai exact circumcizia.
Scopul teologic urmarit devine mai precis cand ne dam seama ca in cap 2 Pavel vorbeste
din nou despre doua evanghelii, definindu-le ca "Evanghelia necircumciziei", care ii
fusese incredintata lui, si "Evanghelia circumciziei", incredintata lui Petru (2:7). In
ambele cazuri (capp. 1 si 2) "pentru Neamuri" este miezul uneia dintre evanghelii, iar
pentru "circumcisi" este miezul celeilalte (2:7-9). In ce consta diferenta? Raspunsul este
ca in primul caz (cap.1, in Galatia) era o lipsa de recunoastere si acceptare reciproca:
ceilalti misionari criticasera evanghelia lui Pavel ca fiiind inadecvata si Pavel neaga ca
evanghelia lor ar fi adevarata Evanghelie. In al doilea caz (cap. 2, in Ierusalim) fiecare a
recunoscut si a acceptat cealalta parte. Ca sa fim mai precisi, ei au recunoscut validitatea
diferitelor forme ale Evangheliei in diferite contexte (printre Iudei pentru Iudei si printre
Neamuri pentru Neamuri) si au fost de acord sa nu incerce sa predice sau sa aplice
conceptia lor in alte contexte.
Avem de-a face aici cu un interesant joc de cuvinte teologice. Cand Evanghelia nu este de
fapt Evanghelia? Realitatea este ca acolo si in Ierusalim erau diferite interpretari ale
Evangheliei lui Hristos. Partea dificila pentru Pavel era ca puteau sa fie mai multe
interpretari valide. Ceea ce-l infuria pe Pavel era incercarea de a forta o intelegere iudaica
a Evangheliei in Galatia. Partea integranta a libertatii Evangheliei este liberatea de a o
exprima diferentiat, cu accente diferite, in diferite contexte. Desigur aici mai sunt multe
de spus deoarece trebuie sa clarificam ce era implicat in expresia 'Evanghelia lui Hristos'
si harul acestei Evanghelii, dar aceasta problema sau controversa pentru Pavel dupa cum
a fost deja indicat in al doilea paragraf al scrisorii a fost in mod clar caracterul acestei
Evanghelii ca veste buna pentru natiuni.
CONCLUZIE:

Potrivit conventiilor epistolare ale timpului, Pavel a adaugat un paragraf concluzie, scris
cu propria lui mana la sfarsit (6:11-18). In acest caz in particular a fost o alta oportunitate
de a sublinia preocuparile lui speciale si natura problemei cu care se confruntau galatenii.
Absenta oricaror salutari personale, in contrast cu practica lui normala, este dupa cum se
pare o indicatie a agitatiei lui Pavel si a adancei lui preocupari la aflarea vestilor din
Galatia (cf 6:17). Izbitor este faptul ca concluzia consta intr-o alta discutie in ceea ce
priveste circumcizia (6:21-16), implicind o antiteza repetata intre taierea imprejur si cruce
(6:12, 14-15; cu implicatie de asemenea in 6:17). Ideea aceasta poate fi argumentata
foarte usor (6:12-17).
Circumcizia: CRUCEA
Toti cei ce umbla dupa placerea oamenilor va silesc sa primiti taierea imprejur, numai ca
sa nu sufere ei prigonire pentru crucea lui Hristos. Caci nici ei care au primit taierea
imprejur, nu pazesc Legea; ci voiesc doar ca voi sa primiti taierea imprejur pentru ca sa
se laude ei cu trupul vostru. In ceea ce ma priveste, departe de mine gandul sa ma laud cu
altceva decat cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este rastignita fata
de mine si eu fata de lume. Caci in Hristos Isus, nici taierea imprejur, nici netaierea
imprejur nu sunt nimic, ci a fi o faptura noua. Si peste toti care vor umbla dupa dreptarul

acesta si peste Israelul lui Dumnezeu sa fie pace. De acum incolo nimeni sa nu ma mai
necajeasca. Pentru ca port semnele Domnului Isus pe trupul meu.
Faptul ca Pavel poate sa puna preocuparile centrale ale scrisorii in termenii acestui
contrast repetat dintre circumcizie si cruce este menit sa fie semnificativ pentru a intelege
teologia lui Pavel in aceasta scrisoare.
Circumcizia
Fara indoiala, principala cerere facuta de catre ceilalti misionari a fost ca cei convertiti
prin Pavel sa fie circumcizati. Antitezele concluziei au fost deja explicate in 5:2-6:
"Iata, eu, Pavel va spun ca daca va veti taia imprejur, Hristos nu va va folosi la nimic. Si
marturisesc iarasi inca o data oricarui om care primeste taierea imprejur, ca este dator sa
implineasca toata Legea. Voi care voiti sa fiti socotiti neprihaniti prin Lege, v-ati despartit
de Hristos; ati cazut din har. Caci noi, prin Duhul, asteptam prin credinta nadejdea
neprihanirii. Caci in Isus Hristos nici taierea imprejur, nici netaierea imprejur n-au vreun
pret,ci credinta care lucreaza prin dragoste."
Galatenii nu pot sa inteleaga de ce taierea imprejur era o preocupare cruciala pentru
ceilalti misionari, dar motivul devine imediat vizibil cand plasam textul in contextul sau
istoric. Dupa cum s-a observat deja in cap 1, circumcizia sta in centrul identitatii iudaice,
atat de mult incit iudeii ca si popor puteau fi identificati simplu ca si "taiati imprejur"
(2;7,9; in mod similar Rom.3:20; 4:9; Col.3:11). Nu inseamna ca iudeii erau singurul
popor care practica circumcizia ci mai degraba faptul ca importanta pe care o dadeau
acestui ritual ii deosebea de toate celelalte natiuni. Din nou motivul este evident.
Circumcizia era importanta deoarece in conformitate cu conditiile puse de Dumnezeu,
cand a fost pentru prima data instituita in Gen.17:9-14, circumcizia a fost semnul
legamantului, semnul si garantia relatiei speciale dintre Dumnezeu si descendentii lui
Avraam, o pecete a faptului ca Dumnezeu l-a acceptat pe Avraam si pe descendentii lui
(Rom.4:11,12). Importanta circumciziei ca semn al identitatii lui Israel a fost puternic
readus in perioada Macabeilor: deoarece criza din aceasta perioada a fost determinata de
incercarea sirienilor de a distruge distinctivitatea Israelului, anume prin indepartarea
circumciziei (1Mac.1:48). Apararea iudaismului de catre Macabei, avea printre prioritati
reinstalarea circumciziei ca fiind indinspensabila in contrast cu ispensabila pentru toti
iudeii (1Mac.2:46). De aceea legatura dintre "iudeu", "iudaism" si circumcizie era
axiomatica; un iudeu netaiat imprejur insemna contradictie in termeni. Deoarece taierea
imprejur era atat de strans legata de legamantul cu Avraam si cu descendentii sai, incat
nimeni nu se putea gandi sa impartaseasca acest legamant fara a fi circumcis. Din aceasta
cauza ratiunea teologica a celorlalti misionari din Galatia este destul de evidenta in acest
context istoric. Este de asemenea implicata, in termenii pe care Pavel ii foloseste in
concluzie, si in mod particular, in caracterizarea motivarii celorlalti misionari: ei "toti cei
care umbla dupa placerea oamenilor, va silesc sa primiti taierea imprejur numai ca sa nu
sufere ei prigonire pentru crucea lui Hristos." (6:12,13). Dupa cat se pare, aici Pavel nu se
gandeste la taierea imprejur ca atare (in carne), ci la carne ca denotand descendenta etnica
si identitatea. Pentru ceilalti misionari, circumcizia in trup este o lauda (6:13), deoarece
marcheaza legamantul si indica participarea la mostenirea lui Avraam, chiar si pentru
straini (Gen.17:12-13).
Crucea

In contrast cu insistenta celorlalti misionari asupra taierii imprejur, Pavel accentueaza


crucea. Versetele citate deja sunt pline de indicatii si reamintiri pentru galateni a cat de
importanta este crucea in evanghelia lui Pavel. (1)Accentuarea crucii de catre crestini a
fost cauza persecutiei (6:12). Circumcizia Neamurilor este prezentata in acest verset ca
un mijloc de a scapa de persecutie. Pavel trebuie sa fi avut in minte persecutia iudeilor
crestini, ajunsi intre Neamuri, de catre iudei persecutie ca si cea pe care el o facea
inainte de a se intoarce la Hristos (1:13). Unde circumcizia fusese cauza persecutiei
iudeilor de catre neamuri, doua secole mai devreme, acum proclamarea lui Isus rastignit
era scandalos pentru cei mai multi iudei (5:11, cf. 1Cor.1:23) atitudine impartasita, in
parte, si de ceilalti misionari.
(2)In timp ce ceilalti misionari cautau o pricina de lauda in circumcizie, lauda paulinica
era exclusiv focalizata in cruce (6:14); crucea avea o asemenea importanta incat relativiza
toate celelalte lucruri, nu mai putin diferenta dintre taiere imprejur si netaiere imprejur
(6:15; cf.1:3). Asocierea viata-moarte dintre experienta lui personala si semnificatia
epocala a crucii, a fost deja indicata de Pavel in 2:19-21.
(3)Semnul crucii insemnat in trupul sau este dovada trimiterii lui de catre Hristos
crucificat si inviat, care i-a dat lui Pavel puterea sa-i alunge pe cei ce faceau probleme
prin insistenta lor asupra circumciziei (6:17).
Toate acestea cer multa atentie si va fi nevoie sa ne ocupam mult mai atent de
semnificatia teologica a acestor afirmatii sumare. Aici este suficient sa acordam atentie
faptului ca Pavel a putut sa puna intr-o astfel de opozitie circumcizia si crucea. In mod
evident o ciocnire a principiilor principale pentru Pavel era implicatia si incercarea de a
clarifica ce inseamna in mod precis aceasta problema si care sunt ramificatiile ei; este
menita sa fie benefica pentru ca noi sa intelegem teologia scrisorii.
Punctul final n-ar trebui totusi sa fie ignorat. Deoarece daca ipotezele acestui capitol sunt
corecte, scopurile fundamentale sunt sumarizate in introducere si concluzie. Apostolia lui
Pavel si evanghelia au fost centrate nu pur si simplu in Hristos, ci in mod particular in
crucea lui Hristos. Intelegerea crucii lui Hristos de catre Pavel a fost centrul intelegerii
apostoliei si evangheliei lui pentru Neamuri. In acelasi fel problema dintre Pavel si
ceilalti apostoli era in legatura cu integritatea si legitimitatea unei apostolii autorizate de
(un iudeu) Mesia de a duce Evanghelia unui Mesia (iudeu) crucificat la niste netaiati
imprejur.

Exegeza Galateni

Cursul a fost prezentat la Universitatea Emanuel din Oradea - anul


universitar 1999-2000
Dr. James F. McGrath

Curs 1
Introducere

La nceputul primului curs de exegez trebuie pus o ntrebare important:


Ce de fapt este exegeza? Exegeza este o parte din procesul hermeneutic.

Gordon Fee defineste exegeza n felul urmtor: Exegeza este studiul atent si
sistematic al Scripturii care urmreste s-i descopere ntelesul initial,
intentionat de autor. Este n esent un demers de natur istoric si reprezint
ncercarea de a recepta Cuvntul lui Dumnezeu asa cum ar fi trebuit s-l fi
receptat destinatarii si initiali, de a descoperi care a fost intentia initial a
cuvintelor Bibliei.
Care sunt problemele exegetice care apartin specific interpretrii epistolelor?
Sunt dou probleme importante pe care trebuie s le amintim.
1) Foarte rar se trimit scrisori doar ntr-o singur directie. Deci, avem de a
face cu o convorbire scris. Problema este c avem acces numai la o parte
din corospondenta respectiv: de accea este ca si cnd ascultm la o parte
numai dintr-o convorbire telefonic. Auzim pe cineva cum vorbeste si ce
spune, dar trebuie s reconstruim, s ghicim ce spune persoana cealalt.
2) De obicei, scriem persoanelor pe care le cunoastem. Asa este si n cazul
celor mai multe dintre epistolele Apostolului Pavel. Cnd scriem, nu scriem
ca s nteleag oricine, ci ca s nteleag destinatarul intentionat. Deci, cnd
citim epistolele din Noul Testament citim scrisorile adresate altcuiva.
Faptele Legii

nainte s ncepem s studiem Galateni verset cu verset, trebuie considerat


un subiect important care st la baza epistolei. Faptele legii este o tem
important n multe dintre epistolele lui Pavel. Este n mod deosebit relevant
pentru epistola ctre Galateni, dar fapte sunt mentionate si n Efeseni 2:9,
epistol pe care o veti studia mai trziu n acest semestru. Ca si n celelalte
epistole ale lui Pavel, contextul imediat ne indic despre ce fel de fapte este
vorba: faptele legii, cum ar fi de exemplu circumcizie (tiatul mprejur) sau
sabatul, fapte poruncite n legea lui Moise, fapte care erau obiceiuri evreiesti
si care deosebeau evreii de neamuri. n interpretarea luteran (care a avut o
influent foarte mare asupra interpretrii evanghelice), se consider c aceste
fapte poruncite n legea lui Moise sunt simboluri ale oricror fapte bune prin
care omul ncearc s se justifice singur naintea lui Dumnezeu. De exemplu,
John Stott, n comentariu lui asupra epistolei ctre Galateni, scrie:
Tierea mprejur simbolizeaz religia realizrii umane, a ceea ce
poate face omul prin propriile fapte bune; Hristos simbolizeaz
religia realizrii divine, a ceea ce Dumnezeu a fcut prin lucrarea
terminat a lui Hristos.

Fr s vrem s criticm interpretarea lui Luther, care s-a format n contextul


legalismului catolic al secolului al 16-lea si care a constituit o critic valid
asupra bisericii catolice n timpul lui, totusi noi trebuie s recunoastem c
exist probleme cu o astfel de interpretare ca si o ntelegere a conflictului n
care Pavel a fost implicat n propriul lui timp si context. Pentru c, dintre
toate faptele poruncite n legea lui Moise, probabil c circumcizia este
exemplul cel mai ru, sau simbolul cel mai nepotrivit, al problemei autojustificrii. Pentru c, dintre toate faptele legii, cel putin circumcizia nu era o
actiune fcut de persoana n cauz ca s se justifice naintea lui Dumnezeu.
n iudaism si n legea lui Moise, omul nu s-a tiat mprejur singur - i s-a
fcut la vrsta de 8 zile, vrst la care nu cred c a trecut nc prin capul
omului respectiv c trebuie s se justifice naintea lui Dumnezeu. Deci, cu
toate c Luther a apropriat n mod important si puternic mesajul evangheliei
pentru timpul lui, s-ar putea s fie c ceea ce a interpretat Luther nu era ceea
ce a intentionat Pavel n si pentru timpul lui. Trebuie s evalum
interpretarea traditional protestant despre faptele legii.
Avnd n vedere aceste probleme, cu un ochi pe faptul c literatura iudaic
contemporan cu Noul Testament marturiseste c iudaismul antic era altfel
dect catolicismul din timpul lui Luther, unii savanti au propus o alt
nterpretare cu privire la faptele legii din scrierile lui Pavel. Ei sugereaz c
Pavel nu s-a luptat mpotriva legalismului ci mpotriva punctului de vedere
iudaico-crestin care exista n timpul lui, care a argumentat c neamurile care
vor s devin crestini trebuie s se supun legii lui Moise. n alte cuvinte,
oponentii lui Pavel au fost de prere c oricine se converteste la crestinism
trebuie s si devin un membru al poporului iudaic, prin circumcizie si prin
respectarea tuturor poruncilor din legea iudaic.
Ne vom uita la diferite posibilitti de interpretare n mai mult detaliu cnd
vom studia versetele relevante din Galateni, dar am crezut c este bine s
mentionez subiectul acesta acum, la nceputul acestui curs n care vom
studai aceast epistol care abordeaz att de direct subiectul acesta, faptele
legii.
V prezint acum deci cteva texte din Iudaismul contemporan cu apostolul
Pavel ca s evaluati evidentele pentru asa-numita noua perspectiv despre
Pavel.
n cartea Jubileilor (22:16), citim:

Seprati-v de neamuri,
S nu mncati cu ele,
Si s nu faceti fapte ca ale lor.
Si s nu deveniti colegi de ai lor.
Pentru c faptele lor sunt murdare,
si toate caile lor sunt corupte, josnice si scrboase.
De asemenea Epistola lui Aristeas (139,142) spune c:
n ntelepciune legiuitorul (adic Moise) ... ne-a nconjurat cu
ngrdituri neintrerupte si cu ziduri de fier ca s nu ne permit
s ne amestecm cu orice alte popoare n orice respect...Asadar,
ca s ne protejeze mpotriva pervertirii prin contact cu altii sau
prin asociatia cu influente rele, ne-a ngrdit de jur mprejur cu
datine exigente n legtur cu carnea, butura, auzirea, atingerea
si vederea, dup felul legii.
Sunt si alte texte care exprim aceasi idee. Deci, n literatura iudaic din
aceast perioad, legea nu este un mijloc prin care omul se poate justifica
naintea lui Dumnezeu; dimpotriva, nu este dat Israelitiilor pentru c au fost
vrednici, ci n ciuda faptului c ei nu merit. Aceasta este exprimat clar n
Deut. 9:4-6 (citeste acest text). Dar fiind alesi, au ajuns la concluzia c ei
sunt un popor separat, care stie ce doreste Dumnezeu si care apartine lui.
Deci, Israelitii au crezut c, chiar dac ei pctuiesc, vor fi iertati, pentru c
sunt poporul lui Dumnezeu, n timp ce neamurile vor fi distruse indiferent de
felul lor de trai. Bine, aceasta este un pic exagerat - au fost diferite
perspective n iudaismul antic. Dar n general iudeii nu au nteles legea ca si
cnd era un mijloc de auto-justificare, ci au nteles c este o barier ntre
poporul ales si toate celelalte popoare din lume.
Un citat dintr-un imn esenian descoperit la Qumran este foarte nteresant n
privinta aceasta. Acolo gsim cuvintele urmtoare: Eu stiu c dreptatea (sau
neprihnirea) nu apartine oamenilor, nici desvrsirea cii nu apartine fiilor
oamenilor; Dumnezeului celui Prea]nalt apartin toate faptele neprihnite.
Calea omului nu este stabilit dect de ctre Duhul creat de Dumnezeu
pentru el ca s fac o cale perfect pentru copiii oamenilor.

Deci, literatura iudaic din perioada aceasta n general nu mrturiseste


despre laud de sine, ci despre lauda de natiune. Cu toate c tot este un fel de
ftrnicie, este la nivelul natiunii si nu la nivelul individului, lucru care
sugereaz c nu avem de a face n timpul lui Pavel cu oameni care au fost
inconstiienti de alegerea si de mila lui Dumnezeu, ci dimpotriv, avem de a
face cu oameni care au crezut n aceste lucruri dar au crezut c ele sunt
numai pentru ei. Deci, ntorcndu-ne de unde am plecat, se pare c
circumcizia n perioada aceasta era nteleas ca fiind un fel de emblem a
poporului lui Dumnezeu, un semn distinctiv care a amintit evreului c el este
deosebit, ales de Dumnezeu, ntr-o alt categorie dect toti ceilalti oameni.
Acest subiect se discutat prin toate scoliile nalte ale lumii, si nu trebuie s-l
rezolvm aici astzi, dar trebuie s fiti constiienti c exist diferite
nterpretri cu privire la faptele legii, si nterpretarea pe care o veti alege va
afecta felul n care veti citi si interpreta epistolele lui Pavel. Sper c veti
folosi ocazia dat de studiile biblice s discutati acest subiect n continuare,
fie acum, fie cnd vom studia Galateni, care are o legtur mai direct cu
tema aceasta. Vreau s nchei partea aceasta atragnd atentia voastr la faptul
c imediat dup ce Pavel vorbeste despre fapte si lauda de sine, el trece
direct la subiectul neamurilor si la subiectul tierii mprejur, n versetele pe
care le vom studia sptmna vitoare.
n concluzie, vreau s mentionez ceva nc o dat: faptul c Pavel n-a avut n
vedere legalismul catolic din timpul lui Luther sau legalismul ortodox n
perioada modern n Romnia nu nseamn c Pavel nsusi a fost un legalist.
Dimpotriva, se pare c n general toti iudeii ar fi fost de acord, inclusiv
apostolul Pavel, c mntuirea vine de la Dumnezeu si c noi nu suntem
vrednici s-o primim. Si vreau s subliniez c noi am studiat acest subiect din
punct de vedere exegetic. Faptul c Pavel n-a avut n vedere problemele
noastre moderne sau problemele lui Luther nu nseamn c noi nu trebuie s
aplicm ceea ce Pavel a scris la astfel de probleme. mpotriva oricrui om
care ntelege c noi suntem mntuiti dac cstigm puncte destule, noi
trebuie s afirmm c este numai prin har c suntem mntuiti. Pavel ar fi fost
de acord cu aceasta.
Dup ce un exeget american binecunoscut a prezintat aceste lucruri n
contextul unui seminar pentru pstori, un pstor anume a venit la el si a
spus: Sunt convins c aveti dreptate, c Romani (si Galateni) au de a face
cu problema relatiei ntre evrei si neamuri n Cristos. Dar la tar unde eu
sunt pstor cei mai multi credinciosi nici n-au vzut un evreu vreodat n

viata lor. Acum nu stiu cum o s mai pot predica din aceste epistole ale lui
Pavel. n alte cuvinte, unii care si-au dat seam c Pavel n-a vorbit specific
despre problemele lor, c a scris galatenilor si nu romnilor, au rmas cu
impresia c aceste scrieri nu mai sunt relevante pentru ei. Dar voi ce
spuneti? Este bine s ne dm seam de distanta ntre noi si primii cititori,
din punct de vedere cultural, temporal, si contextual. Dar aceste lucruri nu
nseamn c Biblia si pierde relevanta. Dimpotriva, Galateni mi se pare o
scriere foarte relevant pentru bisericile evanghelice din Romnia.
Care ar fi ceva din bisericile evanghelice romnesti care seamn cu faptele
legii n timpul lui Pavel? Sunt chiar si astzi lucruri externe care au devenit
semne de identificare pentru poporul lui Dumezeu: baticuri, costumuri, lips
de cercei si alte lucruri externe. Dar oare acestea trebuie s fie semnele
poporului ales? Ce spune Pavel? Poporul lui Dumnezeu nu trebuie
identificat prin astfel de semne ci prin credint, prin dragoste unii pentru
altii, printr-o viat schimbat de puterea Duhului Sfnt. Acestea sunt
semnele poporului cu adevrat ales. Dar n multe biserici s- pus accentul pe
faptele bisericii, simboluri externe care fac din anumite lucruri mrunte o
barier ntre noi si ei. Poate c Pavel, dac ar fi scris o epistol ctre
romn, ar fi zis Nici baticul nici lips de batic, nici cercei nici lips de
cercei conteaz, ci o faptur nou. Astfel Epistola ctre Galateni pare a avea
o relevant enorm pentru biserica din Romnia de astzi.
Data scrierii

Galateni este o epistol important nu doar din cauz nvtturii care se


gseste n ea. Si din punct de vedere istoric este foarte important, multi
considernd c este prima epistol scris de Pavel. Exact cnd Pavel a scris
epistola aceasta nu este sigur, pentru c ntr-o mare msur concluziile
noastre cu privire la data ei depind de concluziile pe care le tragem despre
relatia ntre Gal 2 si FA 15.
De ce au ajuns expertii la concluzia c exist o relatie ntre aceste dou
pasaje din NT? Motivele sunt urmtoarele:
1) n amndou cazurile, conflictul ncepe la Antiohia (Gal 2:11; FA 14:2628)
2) Cei care au provocat conflictul veneau din Iuda sau Ierusalim
3) Importanta apostolilor din Ierusalim (mai ales Iacov si Petru)

4) Importanta tierii mprejur


5) Colaborarea lui Pavel cu Barnaba
Este improbabil c toate aceste elemente sunt la fel doar din ntmplare. Sunt
motive bune s credem c exist o legtur ntre aceste texte si evenimentele
descrise n ele.
Acum se ridic o problem cu privire la relatia ntre Galateni si FA. Galateni
2:1-10: este descris vizita aceasta si n FA? Unde? n FA 15 sau n FA
11:30?
Gal 2 si FA 15 - argumente cu privire la identificarea acestor evenimente
- Gal 2:1 spune c Pavel s-a suit din nou la Ierusalim. Cte visite sunt
mentionate n Galateni si n FA, si care vizite mentionate n Galateni
corespund cu care dintre vizitele mentionate n FA?
- FA 15 d impresia c este vorba de o ntlnire oficial n timp ce Gal 2 d
impresia c este vorba de o ntlnire neoficial.
- Pavel nu mentioneaz decizile consiliului n Galateni - dar nici n celelalte
scrieri de ale lui. Cum se explic acest lucru?
- Conflictul ntre Pavel si Petru apare a fi mai plauzibil naintea consiliului
dect dup. Totusi, o explicatie posibil pentru lipsa de mentiune a deciziei
consiliului ar fi c acordul realizat atunci n-a durat.
Gal 2 si FA 11:30 - argumente cu privire la identificarea acestor evenimente
- Aceasta solutie evit unele probleme care exist dac Gal 2 = FA 15.
- Dar FA 11 vorbeste despre btrni si nu apostoli.
- Tit nu este mentionat.
- Cum ar fi putut recunoaste harul dat lui Pavel nainte de prima cltorie
misionar? [cf. Gal 2:7,9]

Dac evenimentele n Gal 2:11 seq. sunt cele din FA 15:1 seq., atunci care
este relatia ntre epistola aceasta si decretul apostolic de la Ierusalim descris
n FA 15:19-29? n mare sunt trei posibilitti:
1) Pavel a scris dup nceputul conflictului dar nainte s aib loc consiliul la
Ierusalim.
2) Consiliul la Ierusalim a avut loc deja dar Pavel a ales s nu-l mentioneze.
3) Ori n-a fost un consiliu la Ierusalim, ori Pavel nu era prezent.
4) Scrisoarea trimis din Ierusalim era trimis fr cunostiinta lui Pavel.
Cum s alegem ntre aceste posibilitti? Care sunt dovezile care le sustin?
Care sunt problemele fiecreia?
Solutia 1) FA nu ne d impresia c ar fi fost timp pentru Pavel s scrie o
astfel de epistol n timp ce evenimentele din FA 15 au avut loc. Totusi, FA
de multe ori ne d doar un rezumat al evenimentelor: nu descrie absolut tot
ce s-a ntmplat.
Solutia 2) Pavel afirm c autoritatea lui nu depinde de apostolii din
Ierusalim. Chiar dac nu era de acord cu decizia lor, de ce n-ar fi mentionat
lucrul acesta? FA d impresia c Pavel a acceptat decizia consiliului, dar nu
este imposibil s se fi rzgndit dup aceea.
Solutia 3) Problema: Se pare c asta ar nsemna c Luca nu spunea adevrul.
Dar dac Pavel nu era prezent, nu ar fi fost total neacceptabil ntr-un context
antic ca Luca s scrie ceea ce el credea c Pavel ar fi spus dac ar fi avut
ocazia s fie prezent. n FA 21:25, Luca ne d impresia c Pavel aude despre
decizia consiliului pentru prima oar.
Solutia 4) Poate c o explicatie mai bine a faptului c n FA 21:25 Pavel pare
a auzi despre acea scrisoare pentru prima oar, este c cei din Ierusalim au
trimis-o fr ca Pavel s stie. Aceast interpretare nu este exclus, pentru c
Luca nu afirm clar dac Pavel a stiut sau nu despre scrisoare (cf. FA 15:2235). Totusi se pare probabil c Pavel ar fi aflat despre aceast decizie mai
curnd sau mai trziu; dar poate c el n-a fost de acord cu decizia luat fr
ca el s fie nstiintat.

ntre aceste posibilitti, a doua se pare cea mai neplauzibil. Nu trebuie


neaprat s alegem ntre (1), (3) si (4), pentru c n amndou cazuri epistola
presupune c conflictul care a necesitat consiliul a avut loc dar totusi nu
presupune rezolvarea conflictului la acest consiliu. Se pare deci probabil c
Galateni a fost scris cndva la sfrsitul anilor 40 sau la nceputul anilor 50.
Dac era scris imediat nainte de consilul de la Ierusalim, atunci epistola lui
Pavel ctre Galateni este scrierea crestin cea mai timpurie pe care o avem.
Am studiat deja cte ceva despre legea si faptele legii n gndirea lui Pavel.
Aici felul n care ntelegem acest subiect va afecta felul n care interpretm
epistola. Totusi trebuie s ne strduim s fim deschisi s ne rzgndim dac
ceea ce gsim n Galateni nu se potriveste cu ceea ce am crezut pn acum.
Deci eu spun s ne ntoarcem direct la text acum ca s avem timp s
discutm cnd ne ntlnim cu texte care v ntereseaz n mod deosebit.
Gal. 1:1-10

1:1 Pavel se prezint ca un apostol si imediat accentueaz faptul c el nu a


primit acest rol de oameni nici prin oameni ci prin Isus Hristos si Dumnezeu
Tatl. Imediat este un aspect izbitor: de ce face Pavel acest contrast nu
numai ntre oameni si Dumnezeu, ci ntre oameni pe de o parte si Isus si
Dumnezeu pe de o alta parte? Nu credea Pavel c Isus era un om?
Ba da! Ceea ce vrea s accentueze este faptul c mesajul lui nu depinde de
alti oameni ca si cum ar fi apostolii din Ierusalim. Mesajul lui i-a venit direct
de la Hristos.
De ce a fost important pentru el s accentueze acest fapt? Probabil pentru c
oponentii lui au spus c Pavel are mai putin autoritate: oponentii lui veneau
de la Ierusalim, unde aveau contact mai direct si mai regulat cu apostolii,
lucru care ei au pretins c nseamn c ei ar trebui s stie mai bine dect
Pavel ce este evanghelia si care sunt implicatiile ei. Dac Pavel afirm acest
lucru ntr-un mod polemic aici, probabil c erau unii care negau ceea ce el
afirm.
Pavel accentueaz c el este un apostol al lui Isus Hristos, trimis de el. Pavel
era trimis ca misionar de ctre biseric din Antiohia (FA 13:1-3), lucru care
ar fi lsat loc pentru unii s spun c apostolii bisericii din Ierusalim stiau
mai bine si aveau mai mult autoritate.

1:2 Fr s fie mai specific, Pavel afirm c toti fratii care erau cu el erau
de acord cu ceea ce scria. ntr-o situatie n care Pavel s-a simtit nstrinat de
o biseric unde altdat el s-a simtit ca acas, Pavel accentueaz c
perspectivele lui nu sunt numai ale lui, ci sunt sustinute si de altii.
1:3-5 n acest salut crestin n care Pavel doreste harul lui Dumnezeu s fie
peste cititorii lui, Pavel l descrie pe Dumnezeu ca cel care l-a trimis pe Isus
s moar ca s ne elibereze de puterile veacului prezent. De ce? Ce relevanta
ar fi avut descrierea aceasta n acest context?
Ceea ce Pavel spune aici este un rezumat al mesajului crestin. Afirmatia
aceasta ar fi fost acceptat si de Pavel, si de oponentii lui. Pavel afirm
punctele tinute n comun aici la nceput; le va folosi un pic mai trziu ca
temelia argumentelor lui mpotriva oponentilor lui.
n celelalte epistole scrise de Pavel, el trece de la salutare initial la o
multumire pentru crestinii crora el scria. Dar aici el nu ofer nici o
multumire, ci dimpotriv intre direct n mustrare. i acuz pe cititori c au
trecut sau c s-au ntors la o alt evanghelie, care de fapt nu trebuie
considerat ca o evanghelie. Modul lui Pavel de exprimare accentueaz
faptul c nu era doar o ntoarcere de la Pavel sau de la mesajul lui, ci de la
cel ce i-a chemat prin harul lui Hristos. Situatia nu era una de lepdare de
un om sau de un mesaj uman; din punctul lui Pavel de vedere, crestinii la
Galatia s-au lepdat de Dumnezeu.
Care a fost problema la Galatia? Ce a creat toate aceste tulburri? Mai trziu
n epistol aflm c unii au venit si au spus c nu este de ajuns ceea ce au
fcut si ceea ce au crezut Galatenii pn acum: trebuie s fie si tiati
mprejur si astfel s intre n poporul legmntului. Dac cineva ar afirma
astfel de lucruri ntr-o biseric astzi, ar fi o problem dar probabil c nu ar
crea chiar astfel de tulburri. De ce a fost Pavel att de suprat? De ce
numeste Pavel nvttura cu care ei au fost confruntati o alt evanghelie?
Faptul c el spune o alt evanghelie arat c este vorba de misionari
crestini cu o alt perspectiv si nvttur. Accentul pe tierea mprejur a
lsat loc pentru nationalism iudaic si a pus bariere nenecesare ntre neamuri
si evanghelie. Totusi puterea sentimentelor lui este izbitoare - dac necrestini
ar fi venit cu o alt perspectiv,situatia n-ar fi fost att de pericoloas. Dar
pentru c cei care au venit pretind a reprezinta o perspectiv crestin (si mai

mult, perspectiva oficial a primei bisericii din Ierusalim), Pavel a fost


nevoit s argumenteze n mod clar si puternic mpotriva lor.
1:8-9 Pavel este total convins c nu exist o alt evanghelie. De aceea el
poate s spun c, chiar dac el nsusi ar veni cu un alt mesaj, chiar dac un
nger ar veni cu un alt mesaj, trebuie respins fat de evanghelia adevrat pe
care cititorii lui au experimentat-o ntr-un mod puternic.
Versiunea Cornilescu doar transcrie cuvntul grecesc folosit de Pavel n
alfabetul romnesc: anatema. Dar de fapt ce nseamn cuvntul acesta? De
origine nseamn <dedicat lui Dumnezeu>; dar n iudaism a dezvoltat sensul
mai specific <dedicat pentru distrugere total>; NT pe ntelesul tuturor
traduce cu blestemul sau blestemele lui Dumnezeu, iar la nota de subsol n
versiunea Cornilescu revizuit scrie exclus, pus de o parte. Ce are n
vedere: distrugere sau excludere? Cp. Rom 9:3, un alt loc unde apare acest
cuvnt n NT]
1:10 Acest verset ne d de nteles c unii l-au acuzat pe Pavel c si-a adaptat
nvttura la diferite audiente. Aceast acuzatie nu este o mare surpriz cnd
ne gndim la faptul c Pavel nsusi spune c m-am fcut tuturor totul (1
Cor 9:22). Se pare c din cauza acestor obiceiuri unii l-au acuzat c este un
cameleon. El ar fi spus c el s-a adaptat cu privire la lucruri neesentiale.
Era n acest context c Pavel a accentuat c oricine vine cu o alt evanghelie
este anatema.
A cpta bunavoiinta literal s a ndupleca pe. n contextul lui Pavel a
ndupleca pe Dumnezeu s fac ceva era ceea ce fcea vrjitorii, un lucru
ru, n timp ce Pavel ntotdeauna a ncercat s-i conving pe oameni (asa
cum el spune clar n 2 Cor 5:11 - textul grecesc). Deci F. F. Bruce este de
prere c rspunsul corect la ntrebarea lui Pavel este oameni! Adic, Pavel
ncearc s-i conving pe oameni s accepte pe Dumnezeu si conditiile
dictate de el, si nu s-l conving pe Dumnezeu s accepte oamenii pe baza
altor conditii (n acest caz fr tierea mprejur si celelalte faptele legii).
Gal. 1:11-24

n acest pasaj, Pavel continu s accentueze ceva care a fost n vedere de la


nceput: autoritatea lui apostolic si faptul c autoritatea aceasta a fost
primit direct de la Hristos si nu de alti oameni.

v11-12 Pavel accentueaz nc o dat faptul c el nu a primit evanghelia lui


de la oameni. Faptul c el repet acest lucru nseamn c era important, si
probabil c avea o legtur important cu conflictul care avea loc la Antiohia
si n Galatia.
Care este relatia ntre aceast afirmatie si ceea ce Pavel spune n 1 Cor.
11:23 seq si 15:3 seq? Pavel a primit aceste informatii direct de la Domnul?
Sau le-a primit prin altii? Aici ceea ce accentueaz este faptul c el nu
depinde de apostolii la Ierusalim pentru mesajul lui. Nu vrea s spun
neaprat c n-a stiut nimic despre evanghelie nainte de experienta lui pe
drumul spre Damasc. Dimpotriva, se pare c a stiut bine ce cred crestinii, si
tocmai de aceea i-a persecutat. Dar cnd a acceptat evanghelia, adevrul si
continutul ei au fost confirmate direct de Domnul Isus nsusi.
1:13-14 Ceea ce Pavel mentioneaz aici se acord bine cu ceea ce nvtm
despre viata lui pre-crestin din FA.
v15-16 Pavel descrie chemarea lui folosind imagini din Isaia si Ieremia. De
ce?
- n Isaia 49:6, lumin la neamuri; n Ieremia, este chemat <prooroc al
neamurilor>.
- Oare chemare descrie ceea ce s-a ntmplat lui Pavel pe drumul spre
Damasc mai bine dect convertire? Acesta este cuvntul folosit de Pavel;
de asemenea n FA 9:15; 22:14-15. Trebuie s tinem minte c, din
perspectiva lui Pavel, el nu si-a schimbat religia ci directia. N-a ncetat a fi
evreu, ci a crezut c Mesia lui Israel a venit s mntuieasc att pe evrei, ct
si pe neamuri.
- El a fost chemat s apere si s propovduieasc un mesaj care a fost respins
de cei mai multi evrei contemporani lui.
- Acest limbaj de asemenea accentueaz autoritate profetic a lui Pavel si
continuitatea ntre misiunea lui si lucrarea profetilor vechitestamentari.
v18-24 Pavel l-a cunoscut pe Petru
- Cuvntul historsai n greac clasic nseamn a face interviu sau a te
nteresa de informatii, dar se foloseste n greac elenistic cu sensul a face
cunostint.

- N-au petrecut attea timp (15 zile) mpreuna fr s afle Pavel cte ceva
despre experientele lui Petru mpreuna cu Domnul Isus.
- De ce nu citeaz Pavel mai des din nvttura Domnului Isus? Singurul
apel la ea este 1 Corinteni 7:10. Dar de obicei face aluzii fr s citeze
direct. Poate n-a vrut s deschid usa pentru acuzatia c el nu stie asa bine ca
altii. Pentru c Pavel nu petrecea timp cu Domnul Isus n timpul vietii lui pe
pmnt, unii ar fi spus c el nu este expert n domeniul acesta.
- Punctul nu este c el nu a primit nici o buctic de informatie de la alti
oameni, ci c esenta mesajului lui el a primit-o direct de la Domnul.
- Ce nseamn felul n care Pavel face acest contrast ntre el si ceilalti
apostoli? Ori ceilalti apostoli erau mpotriva lui (cel putin pentru o
perioad), ori oponentii lui Pavel au fcut un apel la autoritatea acestora n
contextul acestui conflict. n orice caz este clar c n momentul n care scrie
Pavel nu este singur de partea cui sunt apostolii din Ierusalim.
Concluzie si relevant:

1) Ar fi fost usor ca lumea s spun c Pavel este cel mai putin calificat om
s decide ce nseamn evanghelia crestin pentru neamuri sau cum trebuie
aplicat ntre neamuri. Dar Dumnezeu l-a ales si el a avut un rol mare n
schimbarea crestinismului dintr-un iudaism mesianic n lumin pentru
neamuri. Noi trebuie s fim foarte atenti cum evalum altii si slujba lor.
Trebuie s evalum nvttura lor si nu doar calificatiile lor.
2) Pavel a fost dispus s accept att pei cei tari ct si pe cei slabi n biseric,
dar aici el se mpotriveste unora. Care a fost diferenta? n Galatia, unii au
ncercat s impun punctul lor de vedere pe altii. O ntrebare important
este: de unde stim noi cnd s acceptm diversitate si cnd s spunem asa
ceva nu poate fi acceptat?
3) Unii au vrut s argumenteze c tierea mprejur este necesar ca s devii
un crestin. Pavel va argumenta de ce de fapt nu este un lucru esential. Ne
vom uita la acestea n mai mult detaliu n orele care urmeaz, dar este bine
s ne gndim de acum dac sunt lucruri pe care noi le punem ntre oameni si
crucea. Pentru Pavel, circumcizia a fost o piedic de poticnire nenecesar
care ar fi fcut pe neamuri s nu se ntoarc la Dumnezeu. Cu care lucruri
facem noi la fel astzi?

Note de subsol:
_____________________________________________________________________
1

Fee si Stuart, Biblia ca literatura, p.25-26. Cf. si Fee, NT Exegesis, p.27; Peter Cotterell si Max Turner,
Linguistics and Biblical Interpretation, Downers Grove: IVP, 1989, p.53-72.
2

John H. Hayes si Carl R. Holladay, Biblical Exegesis, Atlanta: John Knox, 1982, p.15: The modern
interpreter...is...reading someone elses mail.
3

Stott, Galateni, p.168.

Binenteles ca el nu ar fi fost de acord cu legalismul; punctul pe care se face aici este c argumentele lui
Pavel nu sunt despre legalism, nu pentru c a fost de acord cu legalism, ci din cauza faptului c legalismul
nu era o problema major n timpul lui. Problema cea mai urgent, dupa perspectiva acestor savanti, era
problema identitutii crestine: trebuie sau nu trebuie neamurile sa intre n biserica prin iudaism?
5

De fapt, aceasta perspectiva este destul de veche: n timp ce Augustin a argumentat perspectiva care l-a
influentat pe Luther n asa mare masura, Ierom a argumentat ca faptele legii sunt elementele rituale ale
legii, lucru care nu este identic, dar nici nu este prea departe, de perspectiva cea noua.
6

1QH 4,30-32. Citat n Lincoln, Ephesians, p.114.

7 Cf. pentru mai mult detaliu pe acest subiect: Dunn, New Perspective; Carson, Moo si Morris,
Introduction, p.252-253; Sanders, Paul, ad.loc.
8

Binenteles acesta nu trebuie nteles ca si cnd ar fi o recomandare mpotriva baticurilor nssi. Dar asa
cum Pavel accentueaz, astfel de simboluri externe pot fi adoptate de oricine, astfel cnd poporul lui
Dumnezeu si gseste identitatea prin astfel de obiceiuri si simboluri, n general este un indiciu c se pune
un accent prea mare pe lucruri exterioare.
9

Cf. Bruce, Galateni, p.55.

EPISTOLA CATRE GALATENI

Una din cele mai controversate probleme ale Noului Testament este
determinarea primilor cititori ai Epistolei catre Galateni. Si aceasta, datorita
faptului ca prin termenul Galotia se puteau intelege in antichitate doua arii
diferite, dupa cum se avea in vedere o geografie etinca sau o geografie
administrativa. In Asia Mica exista o Galatie de Nord sau Galatia Veche,
teritoriu locuit de vechile seminitii celtice si galice, triburi care pe la
inceputul secolului IV i.H. emigrasera din nordul Italiei, ajunsesera pana in
Panonia si Ilira, iar in anul 280 i.H. invadasera Asia Mica; si exista o Galatie
de Sud sau Galatia Noua, prin care se intelegea provincia romana Galatia, un
teritoriu mult mai vast decat cea de Nord, care cuprindea parti insemnate din
Frigia, Pisidia, Licaonia si Isauria, si ale carui frontiere variau de la epoca la

epoca, fie ingloband si Galatia de Nord, fie nu. Important de retinut este
faptul ca in Galatia de Nord populatia covarsitor majoritara era aceea a
Galatilor (care dadusera si numele ariei geografice), popor care-si pastra
credinta si obiceiurile celtice, dar care imprumutase si destule elemente din
cultul orgiastic al zeitei frigiene Cybela, in timp ce Galatia de Sud era
locuita majoritar de populatie greceasca.
Exegetii sunt si astazi impartiti in trei: unii sustin ca Epistola le este adresata
numai locuitorilor din Galatia Veche; altii, numai celor din Galatia Noua
(fara cea Veche); iar altii cred ca destinatarii Epistolei sunt locuitorii intregii
provincii romane, Galati si Greci la un loc. Intemeindu-se pe majoritatea
exegetilor pe argumentele lor, scoala biblica romaneasca a optat pentru
prima varianta.
Stim sigur ca apostolul Pavel a trecut prin Galatia (Veche) in timpul celei de
a doua calatorii misionare in drum spre Troa, dar ca nu avea intentia sa se
opreasca. Randuiala lui Dumnezeu insa a facut ca tocmai acolo sa se
imbolnaveasca. Obligat sa ramana in mijlocul Galatenilor o buna bucata de
vreme, pana la insanatosire, neobositul apostol a folosit prilejul spre a le
propovadui Evanghelia si a-i converti la crestinism. El avea sa-i mai
cerceteze o data, in cursul celei de a treia calatorii misionare, asa cum facea
cu mai toate comunitatile intemeiate de el, spre a consolida ceea ce incepuse.
Intre timp insa (si, probabil, indata dupa aceasta a doua vizita), Biserica din
Galatia cunoaste mari si grele tulburari, provocate (dupa cat se pare) nu din
sanul ei, ci de iudaizanti veniti din afara, care pretind ca paganii convertiti la
crestinism trebuie ca mai intai sa fie circumcisi si apoi, dupa botez, sa
pastreze practica tuturor prescriptiilor Legii Vechi, singura cale de a deveni
ei fii ai lui Avraam si mostenitori ai fagaduintelor lui Dumnezeu (adica teza
contrara doctinei pauline). Spre a-i indeparta de Pavel, ei incep o campanie
de discreditare a acestuia, sub cuvant ca el nu e un apostol autentic de vreme
ce nu L-a cunoscut pe Hristos, ca nu e altceva decat un oportunist care
urmareste glorie si castiguri camuflate. Campania e cu atat mai primejdioasa
cu cat ea se desfasoara pe fondul incidentului pe care Pavel il avusese in
Antiohia cu apostolul Petru, sanctionanad comportarea duplicitara a acestuia
cu privire la observarea Legii Vechi (incident pe care Luca, din delicatete si
condescendenta, il omite in Faptele Apostolilor, dar pe care insusi Pavel il
relateaza in Ga 2, 11-21, tocmai pentru ca el reprezinta muchea de cutit prin
care Biserica isi neaga profilul de varianta iudaica si-si afrima statutul
autonom, proclamandu-si libertatea in Hristos).

In acest timp Pavel se afla in Efes. De aici, in anul 54 sau 55, le scrie el
Galatenilor cea mai calduroasa si mai curgatoare dintre epistolele sale,
scriere care, intradevar, avea sa puna capat tulburarilor.
Epistola catre Galateni se numara printre cele patru epistole mari (alaturi
de Romani, 1 si 2 Corinteni).
I.P.S. Bartolomeu Anania, "Biblia comentata
- Noul Testament", Bucureti, 1993

EPISTOLA CATRE EFESENI

Asezat in varsare fluviului Caystros in Marea Egee, Efesul era unul din cele
mai populate si mai infloritoare orase ale antichitatii, fapt pentru care Roma
imperiala i-a conferit si rangul de capitala a provinciei proconsulare Asia.
Prosperitatea economica se conjuga insa cu cea culturala, asa incat nu e de
mirare ca din Efes au aparut filosofi precum Zenon, Heraclit, Democrit,
Parmendie si Pitagora, poeti ca Anacreon si Hipponax, pictori ca Appeles si
Parrhasius. Cat despre viata religioasa, ea se desfasura intro mare varietate
de forme, de la cultul vechilor zeitati oficiale pana la acela al divinitatilor
mai noi si mai atragatoare ale misterelor orientale, dar si printro intensa
practica a magiei, in jurul careia se crease o intreaga literatura initiatica.
Centrul insa il ocupa celebrul templu al zeitei Artemis (Diana), socotit drept
una din cele sapte minuni ale lumii (incendiat de nu mai putin celebrul
Herostrates in 356 i.H. si refacut apoi de mesterul Dinocrates).
Pavel face din Efes una din principalele tinte ale apostolatului sau. In anul
53, spre sfarsitul celei de a doua calatorii misionare, el se opreste temporar si
mai mult tatoneaza terenul in vederea unui plan pentru viitorul apropiat. In
cea de a treia calatorie misionara, dupa ce apostolul cucereste si
consolideaza numeroase localitati de pe tarmul european al Mediteranei, se
aseaza in capitala provinciei Asia si, la captul celor aproape trei ani de
munca (53-56), lasa aici una din cele mai puternice comunitati crestine, pe
care o va iubi cu toata fiinta sa si careia ii va randui si pe unul din primii
episcopi ai Bisericii, anume pe ucenicul sau Timotei.
Epistola catre Efeseni face parte din cele patru epistole numite ale
captivitatii lui Pavel; alaturi de cele catre Filipeni, Coloseni si Filimon, ea a
fost scrisa in timp ce apostolul se afla in inchisoare la Roma, si anume in
timpul primei capitivitati, in jurul anului 63. Ea are asemanari atat de mari

cu Epistola catre Coloseni incat nu numai ca cele doua scrisori isi atesta
coautorul si contemporoneitatea, dar se si cer cititie sau studiate impreuna
(recomandabil, incepand cu cea catre Coloseni).
Si totusi, Epistola catre Efeseni nu le-a fost adresata crestinilor din Efes! Nu
pentru ei a fost scrisa, ci pentru altii, iar acesti altii constituite unul din
cele mai pasionante capitole ale studiilor biblice nou-testamentare de-a
lungul secolelor, de la Origen si Ieronim pana la Percy si Roventa. Totul
porneste de la constatarea ca expresia in Efes (1, 1) lipseste din cele mai
vechi manuscrise ale Epistolei si ca ea a fost introdusa de cei ce au alcatuit
Corpus Paulinum (totalitatea scrierilor pauline adunate la un loc), catre
sfarsitul secolului I sau primul sfert al secolului II. Ipoteza ca Epistola ar fi o
scrisoare enciclica a lui Pavel catre Bisericile din Asia nu are argumente
convingatoare. Mult mai aproape de adevar pare teza teologilor catolici si
ortodoxsi: in realitate, aceasta Epistola le-a fost adresata crestinilor din
Laodiceea (vezi Col. 4, 16); cu vremea, Biserica din Loadiceea decade atat
de mult incat Domnul o avertizeaza ca o va lepada din gura Sa, ca pe una
ce nu e nici rece, nici fierbinte, ci numai caldicica (vezi Ap 3, 14-16); in
consecinta, ei i se aplica sanctiunea numita damnatio memoriae
(condamnarea la uitare) sau erasio nominins (stergerea numelui, a pomenirii)
prin inlocuirea numelui ei cu acela al Bisericii din Efes, comunitate care-si
castigase o mare stralucire in lumea crestina primara, stralucire ce i se
datora, fara indoiala, si conducatorului ei duhovnicesc de la sfarsitul
primului secol, sfantul apostol si evanghelist Ioan.
Oricum, aceasta controversa nu poate arunca umbre nici asupra autorului,
nici asupra autenticitatii si nici asupra importantei acestei Epistole in
ansamblul scrierilor pauline.
I.P.S. Bartolomeu Anania,
"Biblia comentata - Noul Testament",
Bucureti, 1993, pag. 327-328.

EPISTOLA CATRE FILIPENI

Filipi este vechiul oras macedonean Krenides (Izvoare), care-si primeste


noul nume de la regele Filip al II-lea, tatal lui Alexandru cel Mare; acesta il
cucereste in anul 358 i.H., ii schimba numele si face din el un bastion de
aparare impotriva Traciei. Devenit teritoriu roman in 168 i.H., impreuna cu
intreaga Macedonie, orasul e masiv populat de catre Octavian August cu
ostasii si ofiterii demobilizati ai armatelor lui Antoniu, dupa ce acesta fusese

infrant, impreuna cu Cleopatra, in celebra batalie de la Actium (31 i. H.). El


este astfel o asezare cosmopolita, in care vechile populatii iliro-trace sunt
amestecate cu multe alte neamuri, dar in care limba oficiala era latina, in
timp ce greaca isi mentine privilegiul de limba universala a culturii
elenistice.
Filipi este primul oras european in care Pavel intemeiaza o comunitate
crestina (cu alte cuvinte, punctul prin care crestinismul pune piciorul in
Europa). Aceasta se intampla in anul 50 sau 51, in timp ce marele apostol isi
desfasoara cea de a doua calatorie misionara, insotit de Sila, Timotei si Luca.
Comunitatea Evreilor nu e nici prea mare, nici prea puternica, nici foarte
influenta. Evreii nu au sinagoga si se multumesc sa-si exercite cultul pe
malul unui rau din afara orasului. Printre ei se afla si Lidia, femeie
intreprinzatoare si bogata (facea comert cu profira), care e cucerita de
predica lui Pavel, se boteaza impreuna cu toti ai ei (copii, servitori si sclavi)
si-si pune casa la dispozitia tinerei comunitatati crestine, ea oferind astfel
nucleul uman si liturgic al crestinismului european.
Succesul misionar al lui Pavel e atat de rapid si de puternic incat starneste
reactia Celui-Rau. Acesta, reiterand procedeul demonilor din vremea lui
Iisus (care-I proclamau dumnezeirea spre a-L compromite in fata
contemporanilor), ii face lui Pavel o reclama zgomotoasa prin gura unei
ghicitoare domonice (FA 16, 16-18) si provoaca intaiul mare conflict dintre
crestinism si autoritatea romana, conflict care va lua forme acute de-a lungul
a trei secole. Pavel paraseste orasul, dar ii lasa aici pe Luca si pe Timotei,
care-i continua opera intro Biserica despre care stim sigur ca, in afara de
apostoli, era condusa de preoti (episcopi) si diaconi. Ea este comunitatea
careia Pavel ii va pastra, de-a lungul anilor, un sentiment cu totul aparte, de
prietenie, iubire si duiosie, singura de la care el cel atat de mandru in
independenta sa materiala accepta daruri si ajutoare, de doua ori in
Tesalonic si o data in Corint.
Iata ca si in timp ce apostolul se afla in inchisoare, crestinii din Filipi il
trimit pe unul de ei, Epafrodit, sa-i duca din partea lor cele trebuinta traiului,
hrana si imbracaminte. Trimisul locuieste impreuna cu Pavel in temnita (de
fapt, in casa pe care acesta o inchiriase vezi FA 28, 16 si nota) si-l asista
indeaproape, dar dupa o vreme se imbolnaveste grav si se decide sa se
intoarca acasa. Apostolul foloseste prilejul si le trimite Filipenilor aceasta
scrisoare, cea mai calda si mai tandra din toate epistolele sael, paginile unui
prizonier care, desi la capatul a inca doi ani de detentie preventiva si in

ajunul unui proces ce-i poate aduce condamnarea, isi rosteste optimismul,
seninatatea launtrica si acea bucurie duhovniceasca a omului in care nu mai
traieste omul, ci Hristos Insusi.
Desigur, Epafrodit il infromase despre tot ceea ce se intampla in Biserica din
Filipi, inclusiv asupra unor evenimente mai putin imbucuratoare precum
persecutia din partea paganilor, influenta libertinajului epicureu asupra
moravurilor, reminiscentele si propaganda iudaismului conservator,
diferndul dintre doua credincioase ale comunitatii. In scrisoarea sa, apostolul
le puncteaza pe fiecare, cu mai multa sau mai putina pondere, dar in acelasi
duh de duiosie a parintelui fata de copiii pe care-i nascuse intru Hristos Iisus.
Fireste, nu uita sa le multumeasca pentru daruri, dar mai ales pentru dorul
acestora de a-l revedea cat mai curand liber si sanatos.
I.P.S. Bartolomeu Anania, "Biblia comentata - Noul Testament", Bucureti, 1993, pag.
338-339.

EPISTOLA CATRE COLOSENI

Colose era un orasel din Asia Mica, situat la 200 km est de Efes si in
imediata vecinatate a altor doua localitati cam de aceeasi marime si
importanta, Laodiceea si Ierapole. El beneficia nu numai de apropierea
raului Lycus, afluent al Meandrului, ci si de aceea a marelui drum ce lega
Efesul de Capadocia, Samosata si Edesa, spre frontierele de Rasarit ale
imperiului roman. Demn de retinut este si faptul ca ei se afla pe teritoriul
Frigiei, tinut al provinciei poconsulare Asia; Frigia era patria zeitei Cybela
(dupa unii, ipostaza a zeitei egiptene Isis), in jurul careia se consuma unul
din cultele orgiastice ale religiilor mistrice orientale. Astfel, Colosenii erau
politeisti si vorbeau limba greaca comuna, dar orasul avea si o insemanata
comunitate evreiasca.
Nu putini sunt cei ce cred ca locuitorii din Colose au fost increstinati nu de
Pavel, ci de ucenicul acestuia, Epafras. Cu alte cuvinte, apostolul neamurilor
nu a trecut niciodata prin Colose, ci l-a ocolit pe soseaua directa ce lega
Antiohia Pisidiei de coasta Marii Egee, dar ca in timpul indelungatei sale
sederi in Efes (53-56) i-a incredintat lui Epafras misiunea de a-i evangheliza
pe locuitorii celor trei orase invecinate.
Alti teologi insa (printre care si cei din scoala biblica romaneasca) au gasit
argumente in favoarea prezentei lui Pavel in Colose si a faptului ca si
Biserica de aci este fructul propovaduirii sale. Asadar, singura comunitate

crestina careia Pavel i se adreseaza printro epistola dar care nu a fost


intemeiata de el este si ramane Roma.
Oricum, e sigur ca in timp ce Pavel se afla in prima sa captivitate romana
(61-63), el primeste vizita lui Epafras, ucenic al sau care, dupa toate
probabilitatile, ii continuase opera misionara in Colose, puternic sprijinit si
de Filimon, a carui casa de om instarit fusese pusa la dispozitia tinerei
comunitati crestine. Ucenicul il pune la curent cu faptul ca Bisericile din
Colose, Laodiceea si Ierapole sunt tulburate de unele erezii iudeo-gnostice
care cautau sa semene confuzie printre proaspetii convertiti, acreditand ideea
ca intre Dumnezeu si lume exista o intreaga ierarhie de fiinte intermediare
(eoni) si ca Iisus Hristos nu este altceva decat una din ele. Or, daca lucrurile
stau asa, inseamna ca toata invatatura despre unitatea lumii in Iisus Hristos
si despre mantuirea ei prin El si numai prin El se rastoarna. E foarte
probabil ca Epafras ii cere apostolului sa intervina in scris, Tihic urmand sa
fie purtatorul mesajului.
Aceasta este imprejurarea in care se naste Epistola catre Coloseni, una din
cele patru ale captivitatii sfantului Pavel, sora buna cu cea cunoscuta ca
adresata Efesenilor (dar care, asa cum am vazut in Introducerea respectiva,
fusese adresata Laodiceenilor). Desi foarte asemanatoare intre ele ca
structura, continut si stil, fiecare isi pastreaza o nota dominanta proprie: in
timp ce Epistoala catre Efeseni pune accentul pe Biserica in ipostaza ei de
trup al lui Hristos, Epistola catre Coloseni se concentreaza asupra lui Iisus
Hristos ca persoana si asupra rolului Sau cosmic. Ca atare, Iisus Hristos este
superior oricarei fiinte, fie ea intermediara sau nu, fie ea in cer, pe pamant
sau sub pamant, ca unul din Care toata faptura purcede, in Care se regaseste
sin Care isi capata mantuire. Mantuirea nu se obtine prin practici formale,
fie ele chiar ascetice si atragatoare prin severitatea si efectele exercitiului, ci
prin trairea launtrica, singura autentica, cea care ne deschide calea spre
unirea cu Hristos.
I.P.S. Bartolomeu Anania, "Biblia comentata - Noul Testament", Bucureti, 1993, pag.
346-347.

EPISTOLA I TESALONICENI

In epoca apostolica, orasul Tesalonic (Salonicul de mai tarziu) era capitala


provinciei romane proconsulare Macedonia si numara aproape 100.000 de
locuitori, in majoritate greci si romani, dar printre care se aflau si

aproximativ 20.000 de evrei, a caror sinagoga, mare si impozanta, parea sa


fie centrul cultic al tuturor Iudeilor din regiune. Port la Marea Egee, el era
situat si pe celebra Via Egnatia, drumul care, conjugat prin transbordare
peste Adriatica cu Via Appia, lega Roma cu Bizantul, Niceea, Ancyra
(Ankara de astazi) si cu intregul Orient cunoscut pe atunci. E usor de
imaginat interesul strategic cu care apostolul Pavel sa oprit asupra-i, dat
fiind ca unul din principalii factori de raspandire a crestinismului era si
admirabilul sistem de comunicatii, atat pe mare cat si pe uscat, al imperiului
roman.
In cursul celei de a doua calatorii misionare (49-52), Pavel are o vedenie
care-l indeamna si determina sa propovaduiasca si in Macedonia, si astfel
Evanghelia patrunde pe continentul european, mai intai prin orasul Filipi si
apoi Tesalonic, unde Pavel, debarcat initial la Neapoli si insotit de Sila
(Silvan), ajunge dupa cinci zile de mers la Via Egnatia. Ca de obicei,
activitatea lui incepe in mediul iudaic (in care exista si un insemnat numar
de prozeliti, tematorii de Dumnezeu), dar cei mai multi convertiti sunt
recrutati dintre pagani, si anume din straturile umile ale societatii. In scurta
vreme el va izbuti sa intemeieze una din cele mai puternice Biserici crestine
ale veacului primar.
Dar, ca si in alte parti, Pavel intampina si aici rezistenta celor mai multi
dintre iudei, in frunte cu cei ce niciodata nu-i vor ierta fostului rabin
tradarea Legii lui Moise si trecerea lui in tabara lui Hristos. Ei starnesc in
jurul sau o agitatie calomnioasa in care incearca sa-i antreneze si pe oficialii
romani, fapt care-l sileste pe apostol sa paraseasca orasul mai inainte decat
si-ar fi dorit; mai mult, adversarii il urmaresc si dincolo de Tesalonic, in
Bereea, si nu se lasa pana ce nu-l alunga din Macedonia, fortandu-l sa ia
drumul Corintului si Atenei (FA 17); in aceasta din urma localitate avea el
sa-i reintalneasca pe Sila si Timotei.
E cunoscuta grija apostolului de a se interesa de mersul Bisericilor pe care le
infiintase. In cazul celei din Tesalonic, el traieste si un sentiment de frustare,
ca unul care nu a apucat sa-si termine cateheza pe care si-o propusese. Ca
urmare, el se hotaraste sa renunte pentru moment la prezenta si conlucrarea
lui Timotei si-l trimite acolo cu misiunea de a cerceta totul la fata locului.
Timotei se duce, se intoarce si-l reintalneste pe Pavel in Corint, unde acesta
se stramutase intre timp; ii aduce in general vesti bune, carora insa li se
adauga o seama de rezerve asupra moravurilor, precum si problema care

incepuse sa agite cel mai mult spiritele: daca sfarsitul lumii este aproape si
Domnul inca nu a venit, atunci de ce crestinilor deja decedati li sa rapit
privilegiul si bucuria de a participa la slava acestei Veniri?
Acestea sunt imprejurarile in care Pavel, fiind in Corint, cam pe la sfarsitul
anului 50 sau inceputul lui 51, alcatuieste Epistola catre Tesalonicieni. Ea
are un ton cu totul aparte fata de celelalte scrieri pauline si, alaturi de
Epistola catre Filipeni, e cea mai calda, mai afectuoasa, mai plina de duiosie
paterna. Vestile bune aduse la Timotei au incalzit inima apostolului, iar
aceasta se revarsa intrun adevarat imn al bucuriei, doar pe alocuri umbrit de
tristeti trecatoare, mahnirile unor suferinte care, pana la urma, se resorb in
uriasa celebrare a triumfului crestin.
I.P.S. Bartolomeu Anania, "Biblia comentata - Noul Testament", Bucureti, 1993, pag.
354-355.

EPISTOLA II TESALONICENI

Intaia Epistola catre Tesaloniceni si-a atins numai in parte scopul pentru care
fusese scrisa. Crestinii din capitala Macedoniei sunt mangaiati si intariti de
laudele apostolului; ei sunt, de asemenea, incredintati ca mortii intru Hristos
vor participa la slava venirii Acestuia, dar cu privire la Venirea insasi au
ramas oarecum nedumeriti.
Este vorba, in special, de data Parusiei, vremea anume cand Domnul Se va
arata. Printre ei sa starnit un curent de ingrijorare, agitatie si panica,
intretinut de o minoritate care sustine ca A Doua Venire bate la usa si ca, in
consecinta, toti trebuie sa fie de pe-acum pregatiti sa-L intampine pe
Domnul in vazduh, asa cum se parea ca le spusese Pavel in Prima Epistola.
Curentul prinde consistenta; numerosi crestini isi parasesc indeletnicirile,
refuza (considera inutil) sa mai lucreze, umbla din casan casa si colporteaza
zvonuri, familii intregi cad in declin economic, societatea iese din ritmul
cotidian al existentei si-i pandita de dezordine; agitatorii se folosesc in fals
de numele si autoritatea lui Pavel pana intracolo incat raspandesc anumite
scrisori ca venind de la el (ceea ce-l va obliga pe acesta sa-si marcheze
epistolele cu anumite sigle de identificare si recunoastere).
Dificultatea consta in aceea ca prima generatie de crestini, inclusiv Pavel,
cred in iminenta Parusiei. Faptul nu e cu totul nou; inca in vreme lui Iisus
existau unii care credeau ca imparatia lui Dumnezeu se va arata indata (Lc

19, 11), ceea ce-L obliga pe Domnul sa le spuna parabola stapanului care se
va intoarece, intradevar, la ai sai, dar numai dupa o lunga calatorie. Sub
influenta agitatorilor apocaliptici, crestinii din Tesaolnic preiau mesajul
apostolic la modul sau brut, fara nuantarile de rigoare, nuantari pe care Pavel
le facuse in cursul predicilor sale, dar pe care ei le dadusera uitarii. Este ceea
ce face apostolul acum, in cea de A Doua Epistola; el confirma spusele din
prima, dar introduce precizarile de trebuinta: A Doua Venire a Domnului
(Parusia) se va produce negresit, dar numai dupa ce se vor consuma cateva
semne premergatoare, evenimente majore precum o apostazie generala, apoi
aparitia, lucrarea si nimicirea lui Antihrist (Omul-nelegiuirii, Fiulpierzarii 2, 3). Asadar, activitatea obsteasca trebuie sa reintre in normal,
fiecare sa munceasca si sa-si vada de treburile sale, ceea ce insa nu inseamna
catusi de putin slabirea sau abandonarea credintei in Parusie; dimpotriva,
nadejdea crestinilor nu poate fi despartita de permanenta lor stare de veghe.
Toate acestea explica de ce Pavel le trimite Tesalonicenilor aceasta Epistola,
tot din Corint, la numai cateva luni dupa prima, adica in cursul anului 51, si
de ce aceasta scrisoare nu mai are tonul patern si tandru al celei precedente,
ci unul autoritar, aproape sever, cu un vocabular mai controlat si cu termeni
care trimit la avertismente si sanctiuni.
I.P.S. Bartolomeu Anania, "Biblia comentata - Noul Testament", Bucureti, 1993, pag.
361-362.

Epistolele pastorale
Cele doua Epistole catre Timotei si Epistola catre Tit poarta numele de
epistole pastorale, datorita faptului ca ele se ocupa in deosebi de calitatile si
indatoririle pastorilor, adica ale celor asezati de sfintii apostoli in fruntea
comunitatilor crestine. Ele sunt scrise de apostolul Pavel in ultima perioada a
vietii, adica intre anul 63 (sfarsitul primei captivitati romane) si 67 (anul
probabil al mortii) si alcatuiesc corpul cel mai omogen din intregul
ansamblu al scrierilor sale. Ordinea lor cronologica este: 1 Timotei, Tit, 2
Timotei, si in aceasta ordine ar trebui, de fapt, citite.
Nu putini au fost criticii protestanti care le-au tagaduit autenticitatea (totala
sau partiala), pornind de la observatia ca vocabularul, tonul si problemele lor
sunt deosebite fata de celelalte scrieri pauline. Dar o analiza atenta si
obiectiva duce la concluzia contrarie, favorabila autenticitatii. Apostolul le
scrie in alte conditii si urmareste alte obiective, cu totul speciale; el e acum
un om inaintat in varsta, chiar batran, bolnav; intemnitat in conditii grele

(in cea de a doua captivitate el nu mai beneficiaza de regimul custodia


militaris sau custodia libera), uneori se simte parasit si insingurat, grija lui de
acum este aceea de a-si consolida opera misionara in resorturile ei
organizatorice. Pe de alta parte, asa cum sa bagat de sema, un geniu ca a lui
Pavel nu se poate exprima decat printro intensa varietate de forme.
Dupa Emile Osty, imprejurarile in care au fost scrise epistolele pastorale ar
putea fi reconstituie astfel:
Dupa iesirea din prima captivitate (63), Pavel merge pentru scurta vreme in
Spania, apoi in insula Creta, pe care o evanghelizeaza impreuna cu Tit dupa
care se duce la Efes. Nu dupa mult timp trece in Macedopnia, de unde scrie
Intaia Epistola catre Timotei si Epistola catre Tit (in jurul anilor 64-65).
Indiferent daca-si petrece sau nu iarna in Epir, asa cum isi propusese (Tit 3,
12), avem motive sa credem ca el mai viziteaza o data Bisericile din Corint,
Milet si Troa, dupa care il regasim inchis pentru a doua oara la Roma (2 Tim
1, 16-17), de unde ii scrie lui Timotei cea de A Doua Epistola, o scriere care
alcatuita inaintea mortii lui, poate fi considerata drept testamentul sau
spiritual.
Doua sunt principalele tinte pe care le urmareste Pavel in cele trei epistole
pastorale: 1) sa combata inceputurile unor erezii iudeo-gnostice care
incercau sa semene confuzie printre credinciosi; 2) sa organizeze Bisericile.

Cateva cuvinte despre destinatarii acestor epistole.

Originar din localitatea Listra, in Licaonia, Timotei era fiul unui grec si al
unei evreice convertite la crestinism. De la mama si bunica sa primeste o
educatie religioasa in respectul pur al Legii, dar nu impins pana la
circumcizie. Nu stim exact cand sa produs convertirea lui Timotei; se
presupune ca in timpul primei calatorii misionare a lui Pavel. Sigur este insa
ca, cu prilejul celei de a doua, marele apostol se informeaza asupra-i, il alege
dintre cei multi si-l recruteaza pentru opera de evanghelizare. Desi Pavel nui acorda circumciziei nici o valoare soteriologica, totusi el il taiemprejur pe
Timotei, ca nascut din mama evreica, cu scopul strategic de a-i usura
patrunderea si misiunea printre iudeii ultraconservatori. Din acest moment
Timotei devine cel mai devotat si mai apropiat colaborator al lui Pavel, fiul
iubit al marelui apostol, de care niciodata nu se desparte de bunavoie.
Activitatea lui se desfasoara cu rodnicie pretutindeni, dar mai cu seama in

Efes si in Macedonia, pentru ca in timpul primei captivitati romane a lui


Pavel sa se afle impreuna cu acesta, slujindu-i. in momentul in care apostolul
ii scrie cea de A Doua Epistola, din cea de a doua captivitate, Timotei se afla
in Efes, unde fusese anume lasat pentru a conduce Biserica din aceasta mare
metropola. Istoricul Eusebiu de Cezareea ne infromeaza ca Timotei a fost
primul episcop al Bisericii Efesului, iar Fotie consemneza traditia dupa care
iubitul ucenic al lui Pavel a murit de moarte martirica sub persecutia lui
Domitian.
Cat despre Tit, el era de origine pagana, ca fiu al unui grec, si convertit la
crestinism de catre Pavel, dar fara sa fie, precum Timotei, supus
circumciziei. Il insoteste pe marele apostol in a doua sa calatorie la Ierusalim
si indeplineste apoi misiuni speciale si delicate in Cornit. In anii 63-64 il
aflam in Creta, unde Pavel il lasase sa conduca Bisericile pe care el,
apostolul, le infiintase dupa iesirea sa din prima captivitate romana si unde i
se trimite Epistola de fata. Ceva mai tarziu in timpul celei de a doua
captivitati a lui Pavel (66-67), Tit se afla in Dalmatia.
I.P.S. Bartolomeu Anania, "Biblia comentata - Noul Testament", Bucureti, 1993, pag.
366-367.

EPISTOLA CATRE FILIMON


Filimon este omul bogat si crestinul de frunte al Bisericii din Colose, iar
Onisim este unul din sclavii sai. Dupa ce-si fura stapanul (probabil pentru asi face bani de drum), sclavul fuge la Roma, unde incearca sa se piarda in
anonimat, dar vesnic se simte urmarit si amenintat de cruntele pedepse care-i
pandesc pe sclavii fugari. Aici Onisim il cunoaste pe Pavel, care se afla in
prima sa captivitate romana. Apostolul il converteste la crestinism, il
ocroteste tinandul pe langa sine si ar fi bucuros sa-l pastreze in serviciul sau,
dar nu vrea sa faca nimic fara incuviintarea lui Filimon. Ca atare, el i-l
trimite acestuia inapoi, insotit de Tihic, purtatorul Epistolei catre Coloseni,
dar insotit si de o scrisorica, un bilet de recomandare, un cuvintel de
interventie in favoarea celui ce gresise si sa indreptat.
Aceasta este Epistola catre Filimon, o capodopera mininaturala care a starnit
admiratia unanima a secolelor crestine. Scrisa in intregime de mana lui
Pavel, ea este nu numai o oglinda prin care poate fi contemplat sufletul bun
si duios al apostolului, ci si in document asupra chipului pasnic in care

crestinismul va opera, prin convertire transfigurare, cea mai puternica


revolutei sociala a lumii antice: abolirea sclaviei.
I.P.S. Bartolomeu Anania, "Biblia comentata - Noul Testament", Bucureti, 1993, pag.
383.

EPISTOLA CATRE EVREI


Dupa parerea celor mai multi dintre teologii ortodocsi si romano-catolici,
aceasta Epistola le-a fost adresata de Pavel crestinilor din Ierusalim si aria
Palestinei in timp ce el se afla in Italia, anume in anul 65 sau, dupa unii, in
primavara lui 64, adica dupa eliberarea sa din prima captivitate romana si
inainte de a pleca in Spania; oricum, dupa savarsirea din viata a sfantului
apostol Iacob (anul 62), la a carui moarte martirica se face aluzie in 13, 7,
cel ce condusese Biserica Ierusalimului cu atata autoritate incat numai dupa
decesul sau isi putea un alt apostol permite sa intervina in viata crestinilor
din Iudeea.
Din cuprinsul Epistolei reiese cu limpezime ca acesti crestini aveau nevoie
de ajutor moral, de indemnuri si incurajare. Ardoarea credintei lor, atat de
puternica la inceput, a intrat acum intro faza de declin, de oboseala, de
delasare; persecutiile i-au descumpanit, unii din ei par gata sa apostazieize.
Dar e inca ceva, mult mai important: ei, minoritatea, traiesc laolalta cu
majoritatea iudeilor neconvertiti, cei ce continua sa-si practice cultul in tot
fastul sin toata splendoarea lui, o vecinatate care, fatalmente, impune o
comparatie menita uneori sa provoace dubii: pe de-o parte, maretia unei
mosteniri in care se implica ingerii, Avraam, fagaduintele, testamentul,
Moise, Muntele Sinai, Aaron si stralucitorul sau cortegiu de preoti, jertfe,
procesiuni si ritualuri; pe de alta, un Mesia care sufera si moare, cu ucenici
in permanenta supusi prigoanei, torturii si mortii, cu o liturghe simpla, sobra,
aproape palida, fara nimic din fastul indatinatelor ceremonii religioase. In
astfel de imprejurari sunt destui care-si pun intrebarea daca nu cumva au
gresit parasind religia parintilor si stramosilor lor si daca nu cumva ar fi mai
bine si mai drept sa se intoarca de unde au plecat.
Este situatia de care Pavel ia act cu multa ingrijorare si careia se hotareste
sa-i raspunda printrun adevarat tratat de dogmatica crestina, al carei miez il
constituie teza ca Iisus Hristos le-a adus oamenilor un testament si o preotie
incomparabil superioare celor din Legea lui Moise; preotia lui Aaron e
absolut insignifianta pe langa aceea a lui Hristos, iar religia lui Israel nu e
decat o umbra a realitatii ce avea sa vina prin Iisus Hristos ca Fiu intrupat al

lui Dumnezeu, a Carui smerenie, patima si moarte constituie conditia sine


qua non a slavei Sale de dupa inviere si la cea de a doua venire. Asadar,
curaj!; toti cei ce-L urmeaza pe Iisus, chiar daca sunt sau vor fi partasi ai
suferintelor Lui, cu atit mai mult vor fi partasi ai slavei Sale celei vesnice.
Intregul continut al acestei Epistole exprima gandirea lui Pavel asa cum o
cunoastem din toate celelalte treisprezece. Cu toate acestea, limba, stilul,
felul de a introduce si insera citatele din Vechiul Testament (fara exceptie,
dupa Septuaginta), tinuta academica si rigoarea artistica a demonstratiilor o
deosebesc mult de celelalte, asa incat problema paternitatii auctoriale a lui
Pavel a fost ridicata inca din primele secole. In general, parintii si scriitorii
bisericesti ai Rasaritului au admis ca Epistola catre Evrei este opera lui
Pavel, dar nici nau putut face abstractie de deosebiriele care o
singularizeaza in ansamblul scrierilor pauline. Unii au emis ipoteza ca textul
actual ar fi traducerea greceasca a unui original paulin in ebraica si ca
traducerea i-ar apartine evanghelistului Luca; ipoteza insa nu stan picioare,
greaca acestei scrieri nefiind nici pe departe aceea a unei traduceri. O
credibilitate quasiunanima a capatat teza lui Origen: gandirea acestei
Epistole ii apartine in intregime lui Pavel, dar compunerea propriu-zisa nu a
facut-o el, ci altcineva, un altcineva pe care Origen nu se hazardeaza sa-l
presupuna dar care, indiscutabil, avea o limba mult mai bogata si un stil mult
mai rafinat decat acelea ale apostolului; e ca si cum un discipol ar fi redactat
un text dupa notitele pe care si le-a luat la cursul maestrului. Acesta opinie,
pana la urma, sa impus si in Occident prin fericitii Ieronim si Augustin.
I.P.S. Bartolomeu Anania, "Biblia comentata - Noul Testament", Bucureti, 1993, pag.
386-387.

EPISTOLELE SOBORNICESTI
Epistolele sobornicesti alcatuiesc un grup de sapte scrisori apostolice: una a
sfantului Iacob, doua ale sfantului Petru, trei ale sfantului Ioan si una a
sfantului Iuda. Botezate astfel inca de pe la mijlocul secolului II, ele isi
justifica denumirea prin aceea ca, spre deosebire de epistolele pauline, se
adreseaza unor cercuri mult mai largi decat acelea ale unor comunitati
locale, majoritatea avand si caracterul unor scrisori enciclice. Ordinea lor in
Noul Testament a fost determinata de enumerarea apostolilor mentionati in
Ga 2, 9 ca stalpi ai Bisericii: Iacob, Petru si Ioan.

Desi diferite intre ele, epistolele sobornicesti au si trasaturi comune: a)


avertismente impotriva invatatorilor mincinosi; b) insista asupra trebuintei
de a pastra integritatea credintei si curatia vietii; c) indemnuri la tarie in
incercari si prigoane; d) sfarsitul lumii si cea de a doua venire a Domnului.
Epistola sfantului Iacob il are ca autor pe apostolul numit si fratele
Domnului (Ga 1, 19), personaj altul decat apostolul Iacob, fiu al lui
Zevedeu si frate al evanghelistului Ioan, si decat apostolul Iacob al lui Alfeu.
I se mai spunea si Iacob cel Mic (Mc 15, 40) si era fiul lui Cleopa si al
Mariei, sora (adica verisoara) Maicii Domnului (In 19, 25). Stim despre el
ca Domnul i Sa aratat dupa inviere (1 Co 15, 7), iar din relatarile lui
Eusebiu de la Cezareea mai cunoastem ca el a fost primul episcop al
Ierusalimului (si singurul care a indeplinit si aceasta functie). Impreuna cu
Sfanta Fecioara si cu ceilalti apostoli asteapta pogorirea Sfantului Duh,
primeste instiintarea lui Petru ca acesta fusese eliberat din inchisoare, este
vizitat de Pavel indata dupa convertire si inca o data cand acesta vine pentru
ultima oara in Ierusalim; Pavel, il numeste stalp al Bisericii (Ga 2, 9). De
la Iosif Flaviu stim ca in anul 62 a fost condamnat la moarte prin lapidare de
catre arhiereul iudeu Annanas; constand ca nu murise sub ploaia de pietre,
unul din executori i-a spart capul cu un ciomag.
Scrisa intre anii 57 si 62 intro limba greaca destul de corecta si controlata,
opera pare sa-i apartina mai putin genului epistolar cat unui florilegiu de
intelepciune biblica si evanghelica, din care nu poate fi trecut cu vederea
accentul asupra faptelor bune ca o conditie esentiala a mantuirii.
Epistolele 1 si 2 Petru. Autorul acestora e atat de cunoscut incat nu are
nevoie de o prezentare elaborata. El se numeste pe sine Petru, apostol al lui
Iisus Hristos (1 Ptr 1, 1), precum si rob si apostol al lui Iisus Hristos (2
Ptr 1, 1), cel ce se numise mai inainte Chefa si a fost apoi chemat astfel de
catre Domnul Insusi.
Limba greaca, mai mult decat corecta a Epistoleleor, de o foarte buna
calitate in opinia elenistilor, exclude putin ca ele sa fi fost scrise de un fiu
al Galileii, dar adevarul este marturistit de insusi Petru, in sensul ca el sa
folosit de bunele servicii ale unui secretar, anume Silvan (1 Ptr 5, 12), care
este una si aceeasi persoana cu Sila cel mentionat cu acest nume in multe
locuri din Faptele Apostolilor, insotitor si colaborator al sfantului apostol
Pavel in cea de a doua calatorie misionara.

Epistolele li se adreseaza mai multor Biserici din Asia Mica si au fost scrise
intre anii 63 si 67, probabil din Roma, orasul in care autorul lor a murit ca
martir sub presecutia lui Nero.
Epistolele 1, 2 si 3 Ioan il au ca autor pe apostolul care a scris Evanghelia a
patra si Apocalipsa, ucenicul pe care-l iubea Iisus. Catre sfarsitul secolului
I, retras in Efes, sfantul Ioan conducea Bisericile din Asia Mica cu un
prestigiu si o autoritate de necontestat.
Prima dintre ele reitereaza cateva din temele principale ale Evangheliei a
patra: Dumnezeu ca lumina, Dumnezeu ca iubire, Hristos ca Fiu al lui
Dumnezeu si Mantuitor al lumii, biruinta credintei crestine, nevoia de iubire
frateasca si pazire a poruncilor. Celelalte doua sunt mesaje scurte, de aceeasi
inspiratie, menite sa-i incurajeze pe cititori si sa curme in fasa unele
inceputuri de lupte interne.
Epistola sfantului Iuda. Autorul ei este fratele lui Iacob, episcopul
Ierusalimului, si el insusi var al Domnului. Pentru limba sa greaca destul de
buna va fi avut, ca si Petru, serviciile unui secretar. Se pare ca destinatarii
scrierii sunt crestini proveniti mai ales dintre pagani. Trebuie sa fi fost scrisa,
dupa unii, intre anii 70-80, dar dupa altii intre 64-66, ca anterioara Epistolei
2 Petru din anul 67. Continutul ei se recomanda de la sine, cu mare
deschidere spre intelegerea si inima cititorului.
I.P.S. Bartolomeu Anania,
"Biblia comentata - Noul Testament", Bucureti, 1993, pag. 407-408.

Apocalipsa
APOCALIPSA SFANTULUI IOAN

In cea de a doua jumatate a secolului I istoria crestinismului devine


dramatica si nu rareori capata aspecte tragice. Noua religie se diferentiaza de
iudaismul cu care unii incercasera so confunde, isi defineste idividualitatea
proprie, se organizeaza in unitati distincte, Bisericile locale, pastrandu-si in
acelasi timp dimensiunea ecumenica, isi defineste ierarhia. Conflictele cu
iudaismul si cu ereziile sunt acum mai mult de natura ideologica. In schimb,

se ascute conflictul dintre crestinism si puterea imperiului roman. Nucleul


acestui conflict il constituie aparitia fenomenului cunoscut sub numele de
apoteoza imperiala. Conducatorii unui imperiu vast, cosmopolit si cu o
mare diversitate religioasa isi dau sema din ce in ce mai mult ca unitatea lui
poate fi mentinuta si consolidata numai daca seful statului isi va asuma si
atribuite divine. Inceputul, prudent, se facuse dupa moartea lui Iuliu Cezar,
caruia ia acordat titlul de divus (divin, dumnezeiesc). Octavian Augustus
face pasul decisiv; el se proclama zeu si porunceste ca in toate orasele
imperiului sa i se ridice statui, alaturi de acelea ale noii zeite Roma.
Cetatenii imperiului au libertatea de a-si cinsti zeii propriii, dar si obligatia
de a aduce rugaciuni si jertfe la picioarele statuii imperiale, intru cinstirea
zeului unificator. Paranoia catorva din urmasii lui Octavian Augustus va
impinge acest fenomen pana la forme si dimensiuni dementiale. De aici
incepe conflictul. Crestinii cred si marturisesc ca numai un singur om este,
in acelasi timp, si Dumnezeu: Iisus Hristos. In consecinta, ei refuza sa-i
recunoasca cezarului titlul de divus (divin) si de Kyrios (Domn), refuzand
sa-i aduca jertfe sau orice alt fel de inchinare. Atitudinea lor e interpretata ca
un refuz de a-i recunoaste sefului statului si statului insusi autoritatea
legitima, si astfel un proces de constiinta pur religioasa se transforma intrun
proces politic de o mare incrancenare si cruzime, care se anunta si va fi
de lunga durata. Crestinii sunt suspecati, panditi, persecutati, haituiti, vanati
ca fierale, tariti in tribunale, supusi la ingrozitoare interogatorii si torturi,
condamnati la moarte, executati in temnite sin arene publice. Unii rezista si
devin martiri, altii ajung la capatul puterilor si apostaziaza, altii pactizeaza
cu stapanirea si adopta forme acoperite. Oricum, pericolul e puternic si
amenintator.
Unul din cei mai sangerosi persecutori ai crestinilor este Domitian. Ii cade
victima si sfantul Ioan Evanghelistul, foarte batran, retras in Efes. In anii 9495 el este exilat in insula Ptmos. Aici, in stari de extaz, primeste el de la
Dumnezeu, prin Iisus Hristos, descoperirea (apocalipsa) unor taine pe care le
va consemna in cartea menita sa incheie canonul Noului Testament si,
totodata, sa-i reconforteze pe crestinii care vor crede ca, in ciuda uriaselor si
devastatoarelor ofensive ale raului, binele suprem va triumfa prin Iisus
Hristos; intru El se vor bucura atat cei ce au rezistat ispitelor caderii, cat si
cei ce au murit marturisindu-si credinta.
Scrierea ii apartine genului numit apocaliptic, ilustrat in principal de
procurorul Daniel, dar destul de cultivat si in primul secol al erei crestine. In
epoca, intelesul mai exact al cuvantului grecesc apokalypsis desemna

actiunea de a dezvalui, a da la o parte valul care acopera tainele lui


Dumnezeu. Ca atare, si Apocalipsa sfantului Ioan, desi inspirata, foloseste
toate mijloacele si procedeele geniului, precum aproximatia (ambiguitatea
artistica), hiperbola (exagerarea, supradimensionarea), fantasticul,
pseudonimia (substiuirea de nume proprii, relatia nomencognomen), dar mai
ales simbolismul (al culorilor, al pietrelor, si in primul rand al numerelor).
Toate acestea, menite aiurea sa deconcerteze, sub pana sfantului Ioan capata
transparenta, unitate si sens, in scene de o mare densitate simbolica, in care
prevaleaza gustul pentru ordine, simetrie si miscare dramatica, un gust care
izbuteste sa invinga precaritate limbii grecesti in care e scrisa opera.
I.P.S. Bartolomeu Anania, "Biblia comentata - Noul Testament", Bucureti, 1993, pag.
439-440.