Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Logica Juridica
Logica Juridica
CAPITOLUL 1
INTRODUCERE
1. Definitia si obiectul logicii
Sufletului ii este propriu logosul, care se mareste pe el insusi". lata o
afirmatie stranie, enuntata acum doua milenii si jumatate de catre obscurul
din Efes" - Heraclit. Peste timpuri, Hegel va spune ca istoria logicii nu a fost
scrisa. Aceasta ar fi istoria intregii cunoasteri in toata amploarea ei". lar
astazi, reputatul si regretatul logician roman Petre Botezatu afirma pe buna
dreptate ca intram intr-o era logica". Paradoxal, dar tocmai logica - disciplina
ce are, printre altele, si sarcina de a stabili ce este si cum se construieste o
definitie corecta - nu este capabila sa-si elaboreze propria sa definitie, unanim
acceptata de logicieni.
Termenul Logica" provine de la grecescul logos" care inseamna
cuvant, gand, vorbire, ratiune. Limbile europene l-au preluat prin intermediul
limbii latine. Se pare ca pentru prima data denumirea logica a fost folosita
de catre Alexandru din Afrodisia (sec. III). Insusi Aristotel, considerat
intemeietorul stiintei logicii, nu a folosit cuvantul logica" pentru a o desemna.
In celebra sa lucrare Organon", valabila intru totul si azi, sensurile si
semnificatiile logicii se dezvaluie treptat pe o paleta de sensuri si nuante
impresionabile. Daca luam cunoscutul Dictionar de logica" al logicianului
roman Gheorghe Enescu (unicul in ,literatura romana de specialitate), vom
remarca nu mai putin de 41 de sintagme in care este angajat termenul
logica", in afara de termenul generic propriu-zis.
Dificultatea circumscrierii obiectului si problematicii logicii se datoreaza
in primul rand caracterului ultrareflexiv" al fenomenului logic. Mergand pe un
gand al lui G. Galilei, dupa care avem atata stiinta cata matematica putem
pune in ea, putem susune linistiti astazi teza dupa care avem atata stiinta
cata matematica si logica putem pune in ea.
Anton Dumitriu (autor al unei monumentale istorii a logicii, de circuit
intemational) trecand peste diferitele acceptiuni ale termenului de logica dea lungul timpului, propune sistematizarea principalelor conceptii asupra a ceea
ce este sau trebuie sa fie logica:
In traditia aristotelica, logica este un instrument al stiintelor un
Organon, fara a fi ea insasi o stiinta, ci mai mult, o propedeutica generala a
oricarei gandiri. Marele Aristotel, referindu-se la logica, o concepea drept
gandirea ce se gandeste singura.
In traditia stoica, logica este o teorie a cunoasterii si a rationamentului
propozitional
in cautarea adevarului.
stiintelor.
psihologiei gandirii.
tehnica
(Fr. Bacon, J.S. Mill), care cuprinde rationamente prin care se trece de la
judecati particulare la alte judecati particulare sau la judecati generale.
Metodele inductive duc la o oarecare incertitudine asupra valorii de adevar a
rezultatelor (aceasta fiind de obicei mai degraba statistica decat certa) dar
sunt larg folosite in cercetarea stiintifica.
In functie de numarul de valori de adevar cu care opereaza, putem
avea logica bivalenta, trivalenta sau logica polivalenta (n-valenta).
Logica bivalenta opereaza cu doua valori de adevar adevarat sau fals, a
treia valoare neexistand. Ea a constituit domeniul principal de studiu al logicii
clasice aristotelice, care neglija in mare parte modalitatile si era bazata pe
principiul tertului exclus. Practic, logica bivalenta ocupa cea mai mare parte a
logicii pure.
Spre deosebire de propozitiile studiate de logica traditionala care nu
puteau fi decat adevarate sau false logica moderna a pus in evidenta
existenta unor propozitii carora nu li se poate atribui una din cele doua valori propozitiile probabile sau cele cu valoare nedeterminata, care privesc un
eveniment din viitor ce se poate sau nu se poate realiza. Deci alaturi de
adevarat si fals este admis posibilul ca o a treia valoare de adevar.
Logica polivalenta merge si mai departe, admitand existenta mai
multor tipuri de propozitii decat cele adevarate sau false. Acest lucru este
realizat prin modalizarea valorilor logice (necesar-adevarat, necesar-fals,
posibil-adevarat, posibil-fals) sau prin reinterpretarea matematica a unor
sisteme axiomatice.
Potrivit conceptelor tematice de baza putem imparti logica in mai multe
sectoare: logica rationamentelor certe (cognitiva, care se suprapune aproape
perfect peste logica clasica), logica modala (a necesitatii, a posibilitatii, a
intamplarii etc.), logica deontica (a normelor: permis, obligatoriu, interzis
etc.), logica epistemica, logica topologica, logica probabilitatilor, logica
preferintei, a valorilor comparative (mai adevarat, mai putin adevarat etc.), a
convingerilor (a cunoaste, a crede etc.), interogativa (a intrebarilor).
In functie de gradul in care logica se implica in diversele domenii ale
realitatii, ea se imparte in logica pura si logica aplicata. Logica pura este o
logica formala care urmareste elaborarea unor forme generale de propozitii si
a unor legi valabile pentru toate domeniile cunoasterii. Logica aplicata
reprezinta coborarea logicii pe Taramul realitatii si aplicarea logicii pure in
domenii specifice. Fiecare domeniu de aplicare are in afara de principiile de
baza preluate din logica pura diferite restrictii si legi specifice. Logici aplicate
sunt logica juridica, logica microfizicii, logica matematica etc.
logicii.
nivelurile.
Ea se deosebeste de:
- psihologie, care examineaza gandirea in subiectul ce gandeste;
- gnoseologie, care cerceteaza gandirea raportata la obiectul
cunoasterii nedetasata de acesta, respectiv conditiile generale, izvoarele,
structura, modul de desfasurare si validitatea procesului cunoasterii, privit ca
proces de producere a unor cunostinte;
- retorica, care inseamna arta de a vorbi frumos, de a convinge
auditoriul de justetea ideilor expuse printr-o argumentatie bogata, riguroasa,
pusa in valoare de un stil ales;
- hermeneutica, care este teoria procesului de interpretare si de
intelegere in functie de diversitatea obiectelor sale, care acopera intreaga
sfera spirituala, culturala, artistica. In ceea ce priveste definirea logicii juridice
si precizarea locului ei in sistemul stiintei logicii, au existat discutii in literatura
de specialitate.
Astfel, Gheorghe Enescu vorbeste de o logica judiciara in cadrul
logicilor normative, iar Petre Botezatu de o teorie a argumentarii care nu
poate ignora ajutorul psihologiei, a! retoricii si afinitatea sa cu dreptul,
morala.
George Kalinowski a definit logica juridica drept studiul gandirii
juridice discursive in toata intinderea acesteia, adica in toate operatiile ei
intelectuale pe care le efectueaza in elaborarea, interpretarea si aplicarea
dreptului. In conceptia sa, rationamentul in concreto este guvernat de trei
tipuri de reguli:
a) logice (ale certitudinii si validitatii);
b) paralogice (topice sau retorice);
c) extralogice (morale, religioase, juridice, politice etc., in functie de
domeniul practic in care se manifesta.
Spre deosebire de Kalinowski, pentru care logica juridica pune formalul
in paranteze si astfel nu mai este logica, Ch. Perelman a sustinut ca logica in
drept este logica (formala) si nu logica juridica, juridicul fiind pus in
paranteze. El socoteste ca in instanta se dezbate posibilitatea de aplicare
concreta a prevederilor generale din norme, in raport cu situatiile in care se
afla diferiti agenti ai actiunilor. Dezbaterea angajeaza participantii la proces,
acestia isi pun intrebari si dau raspunsuri. Nici un raspuns nu este o inferenta,
obligatoriu:
- edictarea normelor juridice. In acest sens se poate vorbi de o logica a
legiuitorului, cunoscuta si sub denumirea de tehnica logico-juridica;
- practica judiciara (jurisprudenta). Pentru aceasta s-a dat denumirea
de logica judiciara;
- interpretarea logica juridica a normelor de drept. In acest caz se
vorbeste de o adevarata logica a interpretarii normelor juridice sau de o logica
a argumentatiei.
smulge dispozitiilor legale sensul lor propriu si intelesul lor adevarat, in lumina
carora fapta omului va capata solutia juridica de rigoare.
etc.
metodei carteziene:
- primirea ca adevarate numai a lucrurilor evidente, asupra carora sa
transcendental.
vlabilitate si evolutie.
1991.