Universitatea Petrol-Gaze

Litere si stiinte
Pedagogia Invatamantului Primar si Prescolar (P.I.P.P)

Ce sa le spunem copiilor
Cand sunt foarte mici,
Cand sunt bonlavi, cand se bucura,
Cand sunt tristi
Franoise Dolto

Nr. De pagini: 194

ISBN: 978-973-707-339-6
Rujoiu Ana Maria
Anul I

Francoise Dolto
Francoise Dolto, nascuta in 1908, absolva facultatea de medicina foarte tanara, ea doreste sa
devina medic in educatie, adica sa aiba o profesie care sa-i aduca o reparatie in raport cu
situatia in care se afla de a fi permanent sanctionata de adultii din familie pentru personalitatea,
curiozitatea si dorinta ei mereu active.
In 1939 a debutat ca medic generalist si pediatru. Cura sa psihanalitica cu Rene Laforgue,
intrarea sa in Societatea Psihanalitica din Paris si consultatiile spitalicesti au condus-o sa recurga
la psihanliza. Cu prietenul sau Jacques Lacan, Dolto se implica in fondarea Societatii Franceze
de Psihanaliza in 1953 si adera la Scoala freudiana din Paris in 1963. Opera sa este dedicate la
ceea ce ea numeste Cauza copiilor. Freuidiana fiind, Froncoise Dolto a dezvoltat o teorie si o
clinica inovatoare care se bazeaza pe ascultarea particularitatilor de dezvoltare a copilului.
F.Dolto ne ofera si surpriza unor lucrari de religie si credinta religioasa, in care vom gasi cu
totul alta abordare decat cea realizata de Freud in ceea ce priveste fenomenul religios.

-Cartea prezinta urmatorul cuprins:

Dorinta nu trebuie satisfacuta?
Satisfacerea nevoilor unui copil, dar nu a tuturor dorintelor.
Copilul nu stie ca este un copil, nu se stie pe el.
Ce spunem copiilor cand este vorba despre moartea prin sinucidere a mamei sau a unuia
dintre membrii familiei.
Importanta dorintei adultului in spatial in care traiesc copiii. Cum poate un adult sa isi
desfasoare activitatea intr-un spatiu in care traiesc copii, fara ca aceasta dorinta a lui sa se poata
exprima?
Posibilitatea ca parintii sa isi reserve unele domenii, in care copiii sa nu patrunda, folosinduse doar cuvinte.
Un cuvant auzit in copilarie poate determina cursul intregii vieti?
Crearea unor grupuri de parentaj; La Maison Verte.
Despre copiii surdomuti.
Este circumcizia o mutilare?
Suzeta creaza noi nevoie?
Cazul unui copil de 10 ani, a carui mama a murit si care nu vrea sa vorbeasca despre acest
lucru.
Cum poti spune copilului ca tatal lui a fost arestat?
Trebuie sa uitam suferinta, pentru ca dorinta sa poata renaste?
Copilul aflat in fata unei boli grave.
Copilul mongoloid.
Ce spunem celorlalti copii, cand unul dintre frati a murit?
Asistentii sociali si hotararea legata de incredintarea copiilor in cazurile de divort.
Ce trebuie sa i se spune unui copil nascut prin inseminare artificial?
Cazul unei fetite hemiplegice care face crize in timpul sedintelor de tratament.
Sedintele de psihanaliza cu copii care nu folosesc inca un limbaj,
In cazurile de divort, judecatorii trebuie sa ceara parerea copilor inainte de a hotari in legatura
cu incredintarea lor?

Ce spunem copiilor care traiesc impreuna cu parinti care nu se inteleg, dar continua sa
traiasca impreuna?
Ce spunem copiilor cand tatal sau mama lor sufera de o boala foarte grava?
Impactul asupra vietii unui copil, cand acesta a inceput intr-un incubator.
Ce le spunem copiilor adoptati?
Cand copilul lipseste de la gradinita.
Copilul alege sa traisca sis a se nasca in familia lui.
Cum pregatim deprinderea adolescentului de familie.

Aceasta carte este editia revazuta si corectata a cartii aparute in anul 1987, care reia
continutul unei conferinte sustinute de Froncoise Dolto in 1984 la Grenoble, precum si al
dezbaterii care i-a urmat, sub titlul A spune si a face. Totul este limbaj. Importanta cuvintelor
adresate copiilor sau rostite in prezenta lor

In cele ce urmeaza, Francoise Dolto raspunde intrebarilor care

ii sun adresate de catre auditoriu.
Dorinta nu trebuie satisfacuta?
In acest capitol, o persoana din public adreseaza urmatoarea intrebare: Daca dansul si
muzica sunt expresii ale dorintei, iar dorinta nu trebuie satisfacuta, inseamna ca nu trebuie sa ii
punem pe copiii mici sa faca dans? Dolto raspunde ca daca dansul il intereseaza pe copil, acesta
isi gaseste satisfactia dansand, dar daca mama isi satisface propria dorinta cu ajutorul copilului
sau, atunci acesta este exploatat in mod abuziv de catre mama.

Satisfacerea nevoilor unui copil, dar nu a tuturor dorintelor.

In acest capitol, o persoana din auditoriu doreste sa i se precizeze cu ajutorul unui exemplu
ce inseamna sa ii satisfacem unui copil nevoiele, dar nu toate dorintele. Francoise Dolto ii da
urmatorul exemplu: daca un copil nu vrea sa manance, nu trebuie sa o faca, deoarece, daca
aceasta ar fi o nevoie, ar manca. Din moment ce copilul nu vrea sa manace, inseamna ca este
doar dorinta persoanei care ii da sa manance (mama).
Rolul adultilor, care stau in preajma copiilor, nu este de a ritma nevoile copiilor, ci de a fi in
slujba ritmurilor lui.
Acelasi lucru se poate spune si despre problema continentei copilului, a ceea ce numim sa nu
mai faca pe el. De exemplu, o fetita poate sa aiba control pe la cinsprazece luni dat fiind faptul
ca pentru ea nu exista nicio legatura intre placerea de a satisface aceasta nevoie si pulsiunile
sexuale; in timp ce la baietei lucrurile nu stau asa deoarece acestia au in medie sapte erectii pe
noapte, si se intampla ca in mediul acestor erectii sa simta si nevoia sa urineze, aceasta situatie
fiind valabila pana la treizeci de luni, atunci cand penisul in erectie nu mai comunica cu vezica,
ci cu veziculele seminale. Concluzia este ca lucrurile sunt diferite pentru baiat si pentru fata,
insa, in general, ambii reusesc sa aiba control sfincterian in timpul noptii la trei luni dupa ce au
reusit acest lucru in timpul zilei.
In acest capitol, Francoise Dolto ne da un alt exemplu foarte interesant din punctul meu de
vedere: Pierre de Coubertin intelesese ca societatea oamenilor urbanizati avea absoluta nevoie sa
infiinteze stadioane pentru a le permite celor cu meserii de oras sa aiba duminica supapa
sportului, deoarece locuitorii oraselor ajunsesera sa nu se mai deplaseze. Insa pentru familia lui
Pierre Coubertin toate acestea erau o rusine; dorinta lui de a duce sportul in prim-plan era
dispretuita si toata lumea ii intorcea spatele. Toate acestea l-au ruinat, nemaivorbind de faptul ca
a fost si gresit judecat. Concluzia este ca intotdeuna platesti scump cand esti insufletit de o
dorinta care nu intruneste consensul, chiar daca aceasta va adduce servicii societatii.

In ceea ce priveste copilul, este necesara stabilirea unei comunicari in legatura cu dorinta lui,
insa, de cele mai multe ori, parinti prefer sa ii atraga de la dorinta respective, dandui o bomboana
celui mai marisor sau o suzeta celui mai micut, astefel dorinta trece pe acelasi plan cu nevoia.

Copilul nu stie ca este un copil, nu se stie pe el

Intreabrea acestui capitol este urmatoarea: Copilul nu stie ca este un copil, nu se stie pe
el; acest lucru este negative pentru dezvoltarea viitoare a copilului? Francoise Dolto spune ca
dimpotriva, este un lucru pozitiv. Subiectul care urmeaza sa se nasca se afla intr-un corp angrenat
intr-o dezvoltare fiziologica, un corp marcat de timp. In ceea ce il priveste, subiectul nu se afla
supus timpului. Dovada ar fi aceea ca Socrate este si astazi actual prin scrierile asupra lui.
Mesajul lui nu a murit, el continua sad ea roade odata cu intalnirea subiectilor de astazi care il
citesc pe Platon. Autoarea acestei carti, precizeaza faptul ca a spus Socrate ca sa spuna un nume;
dar s-ar fi putut referi la toate fiintele care au adus ceva umanitatii si care continua sa o faca, desi
au murit cu sute sau mii de ani in urma.

Ce spunem copiilor cand este vorba despre moartea prin sinucidere a

mamei sau a unuia dintre membrii familiei.
Francoise Dolto afirma ca in astfel de cazuri copilului trebuie sa ii se spuna adevarul
imediat ce sa intamplat. Iar daca nu facem acest lucru, inseamna ca ne purtam cu acel copil ca si
cum ar fi un animal din casa. In cazul in care persoana cea mai apropiata copilului nu se simte
capabila sa ii explice ceea ce s-a intamplat, aceasta trbuie sa ii spuna copilului ca dorinta sa de a
afla adevarul este indreptatita si trebuie sprijinit sa gaseasca pe cineva care s ail ajute sa
inteleaga, in loc sa I se ascunde ce se intampla.
Copilul trebuie sa participle la ritualul doliului, chiar daca este foarte mic; este foarte
important ca aceasta persoana sa fie partasa la evenimentele emotionale ale familiei sale.

Importanta dorintei adultului in spatial in care traiesc copiii. Cum poate

un adult sa isi desfasoare activitatea intr-un spatiu in care traiesc copii, fara
ca aceasta dorinta a lui sa se poata exprima?
Dolto isi da seama ca dorinta la care se refera persoana care a pus intrebarea, este aceea
sexual a adultului fata de copil. Ea spune, ca intr-un asemenea caz nu este deloc recomandabil sa
lucrezi cu copiii, este preferabil sa iti desfasori activitatea in alta parte, pentru ca, altminteri,
dezvoltarea copilului este deturnata. Asemenea situatii se intalnesc in aceste spatii comune in
care traiesc copii: intr-adevar ei se pricep de minune sa trezeasca dorinta adultului, este principal
lor preocupare. Insa adultul trebuie sa faca ce stie el cu aceasta dorinta aflata in afara legii, dar nu
la locul de munca, in raport cu copii pe care parintii i-au incredintat lui.
O alta intrebare este cum poate un adult sa isi desfasoare activitatea intr-un spatiu in care
traiesc copii fara ca aceasta dorinta a lui sa se poata exprima? Raspunsul psihanalistei franceze
este urmatorul: cine se ocupa de educatia copiilor nu exercita acea profesie pentru a avea o
relatie de la corp la corp, iar daca un copil nu se poate abtine si vrea s ail imbratiseze mereu pe
cel care ii este aducator, acesta trebuie sa ii spuna ca si el il iubeste dar sa nu ii raspunda la
imbratisare, deoarece in relatia cu un copil totul trebuie exprimat prin cuvinte, numai asa
actiunea isi pastreaza rolul educative. De exemplu, daca un copil a reusit sa faca un lucru, acesta

trebuie intrebat cine ar vrea sa se simta mandru de ceea ce a reusit el sa faca; daca raspunsul
copilului este acela ca el a facut acel lucru pentru invatatoarea respectiva, aceasta ar trebui sa ii
precizeze ca ea este invatatoarea tuturor copiilor si ca el ar trebui sa gaseasca o alta persoana, de
exemplu pe mama.

Posibilitatea ca parintii sa isi reserve unele domenii, in care copiii sa nu

patrund, folosindu-se doar cuvinte.
In acest capitol intrebarea este daca, folosindu-se doar de cuvinre, exista posibilitatea ca
parintii sa isi rezerve unele domenii, in care copiii nu vor indrazni sa patrunda.
In principiu, Francoise Dolto afirma ca un domeniu rezervat nu poate fi violat de nimeni, insa
daca prin aceasta intrebare ne gandim la prezervativele ascunse in sertarul de la noptiera, sa fim
siguri ca, copiii le-au descoperit de mult. Daca acesta intreba ce sunt acelea, cu siguranta adultul
va fi jenat, insa ii poate spune ca ii va explica atunci cand va creste mai mare. In unele cazuri
copilul ii va da o alta atributie acelor preservative cum ar fi: A, credeam ca sunt pentru degete,
ca sa nu te tai! In aceasta situatie copilul va fi multumit ca nu mai este un secret, iar intr-o buna
zi i se va explica.
Un lucru este sigur, asigura Dolto, copiii ghicesc totul, insa ei stiu foarte bine sa pastreze un
secret daca li se cere acest lucru.

Un cuvant auzit in copilarie poate determina cursul intregii vieti?

Francoise Dolto asigura ca limbajul auzit foarte timpuriu si oferit cu dragoste poate purta o
fiinta inspre propriul ei viitor. Insa exista o perioada de latent intre acel moment si realizarea
propriu-zisa. Ea mai spune ca dorinta izvoraste dinauntrul nostrum si este inevitabil chemata sa
se exprime in afara noastra.

Crearea unor grupuri de parentaj; La Maison Verte

Un participant la aceasta conferinta spune ca intentioneaza sa faca un spatiu al conditiei
parentale, viu, unde se pot intalni cei mici insotiti de parintii lor, de doica, de bunica, in general,
de cei care se ocupa de ei in mod current. Acesta ar fi un loc de intalnire si intre profesionisti, dar
nu numai, deoarece pot asista si psihiatri, psihanalisti, educatoare, moase, etc.
La Maison Verte es un loc de intalnire prin definitie tranzitoriu, spune Dolto. Scopul acestui
loc este de a pregatii copii pentru viata in societate in absenta parintilor, fara ca aceasta sa le
provoace stari de neliniste. In acest loc, copiii intra in contact cu societatea impreuna cu parintii
dar intr-un loc diferit.

Despre copiii surdomuti.

Francoise Dolto afirma ca, copiii surzi din nastere nu sunt defel si muti, deoarece acestia
sunt foarte vorbareti, insa nu spun ceva inteligibil. Ea, mai spune si ca ar fi foarte bine daca
parintii acestor copii ar sti ca si copilul lor are acces la limbaj (mimic, complice, limbajul
bucuriei, al durerii)

Dolto ne avertizeaza ca unui copil cu o infirmitate ar trebui sa i se vorbeasca imediat despre

aceasta, deoarece copilul nu va mai trai un sentiment permanent de neputinta pentru ca el va sti
care ii este infirmitatea, astfel o va putea compensa cu ajutorul celorlalte simturi.

Este circumcizia o mutilare?

O persoana din sala de conferinta ne expune un caz concret: este vorba despre un baiat de
trei ani si un altul de noua luni, cu tata arab si mama frantuzoaica. Tatal se gandeste serios la o
circumcizie pentru fiii lui, insa pentru mama circumcizia este o mutilare. Intrebarea este cum
vede Dolto aceasta problema? Ea raspunde ca aceasta situatie nu reprezinta o problema in sine.
Insa precizeaza ca circumcizia este necesara in cazul unui risc sau pe fondul unei credinte, insa
nu trebuie facuta doar ca sa se poata spune ca s-a facut. Circumcizia nu este in niciun caz o
mutilare, insa poate capata aceasta marca daca reprezinta o forma de ipocrizie, facuta numai
pentru ca altii sa nu ii reproseze tatalui ca nu a respectat un obicei.
In concluzie, mama sa se gandeasca impreuna cu tatal copiilor la sensul de onoare si
promovare pe care il presupune ritualul circumciziei pentru fiii lor, insa sa renunte daca este
vorba despre o circumcizie facuta de gura lumii.

Suzeta creaza noi nevoi?

Un participant intreaba daca unui copil i se da sa suga suzeta, se poate spune ca ii sunt
satisfacute in mod exagerat dorintele, se poate spune ca ii cream astfel noi nevoi? Iar Francoise
raspunde ca, intr-adevar, asa este, intr-o asemenea situatie ii satisfacem dorinta orala. De cele
mai multe ori, parintii nu au timp sa ii vorbeasca copilului si atunci el este impiedicat sa isi
exprime suferinta, dandu-i iluzia ca este la san. Acest lucru nu este bun deoarece astfel copilul
este impiedicat sa caute o solutie (sa isi suga degetelul de exemplu). In acele momente, copilul
are nevoie de un aliment simbolic, adica de un element auditiv, vizual, de limbaj, care sa
numeasa prin cuvinte obiectul pe care copilul il duce la gurita, astfel acesta va fi foarte interesant
de ceea ce i se spune, si va scoate degetelul din gurita, pentru a fi atent la cel care ii vorbeste.

Cazul unui copil de 10 ani, a carui mama a murit si care nu vrea sa

vorbeasca despre acest lucru.
In acest capitol, un psiholog din sala de conferinta, expune un caz: este vorba despre un
copil de 10 ani a carui mama a murit. Cei din familie nu vorbesc despre acest lucru nici intre ei,
nici cu copilul. Cand cineva incearca totusi sa abordeze subiectul, copilul iese din incapere. Cum
trebuie sa ii vorbim in calitatea noastra de profesionisti?
Francoise Dolto ii recomanda acestui psiholog sa lase copilul o buna bucata de timp sa taca, din
moment ce si mama lui a tacut pentru el, deoarece acest copil va face transferul persoanei mute
asupra lui insusi. Nu incercati sa ii puneti intrebari. Spuneti-i direct ca o persoana anume va cerut
sa va ocupati de el, deoarece viata lui nu este prea usoara, daca este de accord, sunteti gata s ail
ascultati cu regularitate, iar daca nu vrea, poata sa spuna.
Este foarte interesant, spune Dolto, deoarece sunt copii care vor veni cu regularitate la acele
sedinte, insa nu vor scoate nicio vorba. Aceste sedinte de tacere totala sunt extraordinare pentru

ei pentru ca prin aceasta tacere copilul isi face doliul. Pana cand copilul va dori, respectati-i
doliul, traind deocamdata in tacere.

Cum poti spune copilului ca tatal lui a fost arestat?

Dolto afirma, ca desi copilului nu i sa spus prin cuvintem sau i sa spus ca este plecat,
acesta stie ca a fost mintit sau stie chiar adevarul. Mama poate pur si simplu sa ii spuna ca stie ca
el/ea stie adevarul despre tatal ei/lui, asa ca daca vrea sa spuna ceva, il/o asculta insa ea nu se
simte pregatita sa vorbeasca. Cu timpul copilul va face un desen sau poate va vorbi despre
aceasta situatie chiar daca la inceput nu a facut-o, atunci mama va trebui sa ii explice ca tata a
facut o prostie dar asta nu inseamna ca tata este rau, asa ca immpreuna (mama si copilul) ii vor
scrie tatalui o scrisoare, ii vor face un desen si cu timpul, vor merge in vizita la el deoarece aceste
lucruri le fac foarte bine detinutilor.

Trebuie sa uitam suferinta, pentru ca dorinta sa poata renaste?

Francoise Dolto spune ca suferinta nu trebuie uitata ci depasita, deoarece doar asa dorinta
nu se va mai bloca in fata imposibilitatii de a gasi si alta cale de satisfacere.

Copilul aflat in fata unei boli grave.

In acest caz, trebuie sa i se vorbeasca imediat si sa ii se spuna ca poate sa povesteasca tot
ceea ce simte pentru ca doar el stie cum stau lucrurile.
Aflate in fata propriei morti, persoana respectiva stie ca a ajuns la capatul vietii. In cele mai
multe cazuri, acesti copii isi fac griji pentru parintii lor, insa pentru ei, pentru copii, aceasta
plecare face parte din cursul firesc al vietii lor.
Persoanele care se ocupa de ingrijirea acestor copii ar trebui sa ii intrebe pe acestia c ear
trebui sa ii spunem mamei, si cu siguranta, copiii vor gasi o solutie.

Copilul mongoloid.
Intrebarea acestui capitol este cum ar trebui sa procedam cu copiii mongoloizi. Dolto
spune ca ar trebui sa li se spuna de la inceput acest lucru. Ea ne ofera si exemplul unei mame
care i-a scris pentru a o intreba ce trebuie sa faca deoarece a nascut de trei zile o fetita cu
trisomie 21. Dolto i-a raspuns acelei mame, spunandu-i sa se duca la fetita ei si sa ii spuna
motivul pentru care plange. Acea mama a ramas uluita cand a vazut cum ii zambea fetita in timp
ce ea ii povestea acesteia de ce plange. Din acea clipa, intre ele s-a instalat o comunicare
incredibila. Mai tarziu, fetita a fost data la gradinita, iar intr-o zi o doamna s-a mirat de figura ei
caraghioasa. Fetita, desi nu vorbea foarte bine, s-a dus la acea doamna si i-a spus: Sunt trisomie
21 Iar acea doamna a ramas foarte mirata de faptul ca fetita stia despre boala ei. Cand fetita
avea doi ani si jumatate, mama a ramas din nou insarcinata insa a refuzat sa isi faca
amniocenteza, cu toate acestea, ea a nascut un baietel sanatos. Cand fratiorul fetitei avea
optsprezece luni, iar ea patru ani, amandoi aveau aceasi inaltime. Dolto spune ca a stat de vorba
cu fetita si i-a spus ca si fratiorul ei este foarte interesant, nu doar ea, asa ca ar trebui sa nu mai
faca lucruri sa fie doar ea in central atentie; in plus, i-a mai zis si ca nu este normal ca ea sa nu
creasca din dorinta de a semana cu fratele ei. Trei luni mai tarziu fetitei i-a crescut piciorul cu trei
numere si i-a ajuns din urma la inaltime pe cei de varsta ei.

Ce spunem celorlati copii, cand unul dintre frati a murit?

De fapt, intrebarea din acest capitol a fost formulate astfel: ce trebuie sa le spunem
copiilor care au ramas ? Iar Francoise Dolto a precizat ca mai degraba, care isi continua
viata, nu care au ramas. Ea spune ca fratii copilului care a murit trebuie lasa-ti sa vorbeasca
despre acest lucru, in urma unor explicatii din partea parintilor. Acesti frati nu trebuie private de
lucrurile fratelui mort, ci din potriva, acestia trebuie lasa-ti sa isi insuseasca obiectele celui mort
pentru ca acestea uneori sunt semne de iubire.

Asistentii sociali si hotararea legata de incredintarea copiilor in cazurile

de divort.
In acest capitol, o persoana din auditoriu a pus urmatoarea intreabre: Avand in vedere
faptul ca, pe de o parte, asistentii sociali sunt foarte putin in contact cu familia, iar pe de alta,
parintii au in general o anume reticenta sa vorbeasca despre o eventual despartire, ce atitudine
trebuie sa aiba cei dintai, atunci cand sunt insarcinati sa ancheteze, in caz de divort pentru a-si
exprima parerea in legatura cu incredintarea copiilor? Raspunsul lui Dolto este ca asistentii
sociali ar trebui, mai intai, sa le spuna parintilor ca ei sunt platiti de catre judecator ca sa faca o
ancheta, iar dupa aceea, ar trebui sa i se adreseze copilului explicandu-i ce rol au ei in familia
copilului, ce este acela un judecator si care este contextual acelei situatii. In cele din urma, ar
trebui intrebat copilul cu cine ar vrea sa ramana in timpul principal si in timpul secundar. De
asemenea, copiii trebuiesc preveniti inainte de venirea asistentilor sociali in casa acestora.

Ce trebuie sa i se spuna unui copil nascut prin inseminare artificial?

In vremea in care s-a realizat aceasta conferinta, in Franta, inseminarea artificial cu
donator nu se practica decat pentru cuplurile casatorite. Tocmai de aceea, Dolto spune ca, copilul
este fiul tatalui si al mamei, aceasta din urma dorindu-si copilul de la tatal legal, de la sotul ei, si
primind, cu autorizarea sotului, sperma altui barbat. In acest caz, daca nimeni nu stie aceste
lucruri, se poate pastra tacerea, dar daca cineva din jurul parintilor este la current, intr-o buna zi
va afla si copilul. Acesta nu trebuie mintit in momentul in care are o banuiala si intreaba.
In cazul in care doar parintii stiu, la un moment dat, inclusiv acestia vor uita, deoarece exista
un fenomen foarte curios; in momentul in care ai copii trebuie sa te gandesti foarte bine daca
acestia existau in cutare moment sau nu pentru ca ai impresia ca i-ai avut din totdeauna.

Cauza unei fetite hemiplegice care face crize in timpul sedintelor de

tratament.
In acest caz, Dolto spune ca atunci cand apare o problema cu un copil aflat in
psihoterapie, cel interest poate foarte bine sa consulte in acel moment un psihanalist, sa stea de
vorba cu el pentru a intelege mai bine in ce consta angoasa pe care o traieste atunci cand copilul
face o criza.

Sedintele de psihanaliza cu copii care nu folosesc inca un limbaj.

Un participant o intreaba pe Francoise Dolto daca face sedinte de psihanaliza cu copii care
nu folosesc inca un limbaj, iar ea raspunde ca da deoarece acesti copii nu folosesc inca un limbaj
verbal entru a se exprima, insa ei au un limbaj, alminteri nu se poate face psihanaliza cu copii.
O alta intrebare ii este adresata, si anume care este valoarea cuvintelor ca atare pentru un sugar
care nu stie sa vorbeasca? Iar raspunsul este ca i se spun foarte putine cuvinte pentru ca este mult
mai important sa fii cu ei in ceea ce fac. Exista chiar si cu adultii sedinte de analiza care se
desfasoara in cea mai totala tacere.
Dolto precizeaza faptul ca un copil aflat in psihoterapie psihanalitica nu trebuie atins niciodata.

In cazurile de divort, judecatorii trebuie sa ceara parerea copiilor

inainte de a hotari in legatura cu incredintarea lor?
Mai intai, ar fi bine ca judecatorul sau altcineva din echipa lui sa ii previna pe copii ca se
studiaza modalitatea de reglare a despartirii parintilor lor. Iar in continuare, judecatorul ar trebui
sa ceara parerea copiilor, deoarece, in general, copiii stiu foarte bine und ear vrea sa traiasca,
indiferent daca acest lucru contravene sau nu hotararii de a ramane cu tata sau cu mama.

Ce spunem copiilor care traiesc impreuna cu parinti care nu se inteleg,

dar continua sa traiasca impreuna?
Copiii isi dau seama ca lucrurile nu mai merg, insa refuza sad ea crezare acestei intuitii sau
observatii. Va trebui deci ca parintii lor, sa le explice ca nu mai sunt impreuna. Sunt lucruri care
pot fi explicate copiilor folosind cuvinte foarte simple:Tatal tau si mama ta nu mai sunt
indragostiti unul de altul, dar nici el, nici eu nu regretam faptul ca tu te-ai nascut, insa nu mai
vrem si alti copii tocmai de aceea vom dormi in camera separate.

Ce spunem copiilor cand tatal sau mama lor sufera de o boala foarte
grava?
Trebuie sa le spunem imediat despre boala parintelui si mai trebuie sa fie si pregatiti pentru
eventuala sau probabila lor moarte. Trebuie spus copilului ca mama lui sufera de o boala foarte
grava, ca speram ca se va recupera insa nu este sigura, asa ca atata timp cat o mai are, trebuie sa
profite ca sa afle de la ea tot ce trebuie sa stie si sa ii spuna ca stie ca este bonlava. Deoarece
mamele se simt eliberate cand pot sta de vorba cu adevar cu copilul lor de boala de care sufera.
Mai ales cand moartea se apropie, o mama are mari angoase daca nu i-a putut da copilului ei
toate invataturile necesare.

Impactul asupra vietii unui copil, cand acesta a inceput intr-un

incubator.
Intreabarea pusa de un participant al conferintei este urmatoarea: este sufiect un contact
cu mama in fiecare dupa-amiaza? Iar raspunsul este afirmativ cu conditia ca mama sa mearga
efectiv sa il vada in fiecare zi cat timp copilul este in incubator, deoarece prin peretele de sticla
copilul are intuitia prezentei mamei lui, simte o prezenta care ii focalizeaza dorinta pentru a intra
in comunicare cu el. Iar dupa ce va iesi din incubator mama ii va povesti ca au fost despartiti si
ca mama si tatal lui sufereau ca si el ca nu au fost impreuna.

Ce le spunem copiilor adoptati?

Un individ din public o intreaba pe Dolto ce parere are despre sfaturile ce se dau parintilor
adoptive de a spune copiilor ca nu ei sunt parintii adevarati? Iar ea raspunde ca este foarte gresit
ca sunt sfatuiti sa spuna asa, deoarece ei sunt adevaratii parinti. Exista parinti adevarati naturali
si parinti adevarati legali, insa exista parinti naturali care nu sunt parinti adevarati. Tocmai de
aceea, este important sa se foloseasca cuvantul natural.
Francoise precizeaza ca nu puteam generalize atunci cand spunem ca majoritatea copiilor
adoptati aluneca in delincventa, deoarece depinde foarte mult de familia adoptive si de felul in
care li s-a vorbit despre adoptie si desore parintii lor naturali, si mai putin de faptul ca sunt copii
adoptati.

Copilul alege sa traisca si sa se nasca in familia lui.

Copilul poate sa moara, faptul ca el supravietuieste ne arata ca in fiecare zi isi reinnoieste
contractual cu propriul corp. Este foarte simplu cand esti la inceputul vietii sa mori: copiii isi
inghit limba, se sufoca si mor. Dar daca au de ce sa traiasca, ei continua si se descurca mereu
pentru a avea de ce sa traiasca.

Cum pregatim deprinderea adolescentului de familie?

Un participant spune ca multi parinti ii lasa pe copii sa traiasca singuri cand ii cad ajunsi
adolescent, considerand ca acestia se pot deja descurca in viata, chiar daca nu au inca niciun fel
de independent materiala si o intreaba pe Dolto care este parerea ei. Dolto spune ca adolescenta
este o varsta care se pregaste prin cresterea treptata a gradului de autonomie zilnica, tocmai de
aceea nu este momentul ca parintii sa isi abandoneze asa, dint-odata, fata sau baiatul, dupa ce
pana la paisprezece ani au avut fata de el (ea) atitudinea pe care o ai fata de un copil de sase sau
sapte ani, adica a fost tinut(a) intr-o totala dependent parental.

Concluzii:
In opinia mea personala, Francoise Dolto pune foarte mare accent pe comunicarea cu
copilul indiferent de situatia in care acesta s-ar afla. Pentru ea, comunicarea este singura metoda
de rezolvare a oricarei probleme de la orice varsta, asa cum am vazut in cazul fetitei mongoloid,
aceasta a dezvoltat o comunicare excelenta intre ea si mama ei datorita faptului ca mama fetitei a
vorbit cu aceasta si i-a explicat situatia chiar de cand aceasta avea doar trei zile de viata.
Mi s-a parut foarte interesanta cartea, avand in vedere ca este transcrierea unei conferinte, ea
prezinta un limbaj adecvat oricarui tip de public (parinti, student, cadre didactice, psihanalisti,
etc.), insa acest lucru nu impiedica o calitate extraordinara a continutul acestea.
Mi-a placut foarte mult, ca sunt expuse mai multe exeple ceea ce permite o intelegere mai
rapida a continutului.

In concluzie, recomad aceasta carte, deoarece este foarte interesant, utila si usor de inteles
pentru toate persoanele.