EverFE2.

23 Help si Documentatie
EverFE versiunea 2.23 este un program de analiza 3D a elementelor finite si cu ajutorul lui se
simuleaza raspunsul unui sistem planar de placi de ciment din sarcinile pe osii si efectele
acestora. EverFE leaga elemente de grafica interactive si de interfata pentru utilizator pentru
dezvoltarea modelelor si a rezultatelor vizuale in Tcl/Tk/Tix/vTk cu ajutorul codului de
programare a elementelor finite dezvoltat in C++.
Unele dintre caracteristicile significante ale programului EverFE includ:

Abilitatea de a modela 1,2 sau 3 placi longitudinal si/sau transversal (pana la 9 placi
cu o configuratie totala de 3x3). Coloanele pot fi specificate esplicit intre placile
adiacente.
Pana la 3 straturi elastice de fundare cu legaturi de baza sau fara putand fi specificate.
Placile solicitate la forfecare pot fi legate cu ajutorul unui element elasto-plastic
distrubuit cu rigiditate orizontala intre placi si baza.
Agregatele interblocate linear sau neliniar pot fi simulate la articulatiile tranzitive.
Buloanele pot fii localizate precis spre articulatiile tranzitive si fara pierderi. In locul
modelarii buloanelor fara pierderi, cele care suporta placile intre ele pot fi specificate
la interactiunea bulon/placa.
Nealinierea buloanelor sau proasta localizare a acestora poate fi modelata.
O varietate diferita de configuratie a osiilor poate fi usor definita cu un efort minim de
implementare.
Variatiile de temperatura liniare, biliniare sau triliniare cu ajutorul grosimii placilor
pot fi capturate.
Capabilitatile extensive de procesare ale programului EverFE permit vizualizarea
eforturilor, deplasarilor si a fortelor si momentelor buloanelor. Valorile raspunsului
critic in orice timp in model pot fi usor preluate.
Aceste fisiere ajutatoare sunt create pentru a furniza raspunsuri detaliate la intrebarile
"cum sa" si fiecare topic masiv corespunde direct fie catre panoul de implementare sau
meniul principal in programul EverFE. Aditional la explicatiile detaliate a
caracteristicilor listate deasupra acest document de asemenea include o sectiune de
tutoriale cu exemple pas-cu-pas pentru a indruma utilizatorul spre constructia unui
model, solutionarea si interpretarea rezultatelor. Prin aceasta documentatie cuvintele si
frazele scoase in evidenta cu scris bold, sans-serif ca acesta indica ca acesta este un
parametru, o sectiune din meniu etc. care sunt folosite in programul EverFE. Pentru
mai multe informatii despre aceasta teorie a implementarii elementelor finite
privitoare la EverFE intrati in fisierul "theory_manual.pdf" aflat intr-un subdirector
din aceasta documentatie.

Schema placii
Butoanele radio din partea stanga a subpanoului schemei placii sunt utilizate pentru a selecta
numarul de randuri si coloane a placilor in fiecare model. Casutele de intrare din partea
dreapta a unui subpanou confera o specificare detaliata a lungimii placii, grosimii, latimii si a
unghiului oblic. Latimea (pe axa y) a fiecarui rand al unei placi are asumata o constanta asa
cum este lungimea (pe axa x) a fiecarei coloane. In cazul articulatiilor oblice, parametrul
lungimii controleaza distanta pe tot parcursul axei x. Unghiurile oblice sunt specificate de la
stanga la dreapta cu un numar total de unghiuri egal cu numarul de coloane +1. Un unghi

oblic pozitiv roteste o articulatie in sensul acelor de ceas iar un unghi negativ roteste
articulatia in sensul invers acelor de ceasornic.
Originea unui sistem de coordonate in programul EverFE este aratat in totdeauna in plan si in
elevatie si este localizat in partea stanga a ecranului si in partea de jos a placii. Daca un singur
rand de placi este specificat, axa x este asezata longitudinal cu linia de mijloc a placii; daca 2
randuri de placi sunt specificate, axa x este asezata longitudinal fata de linia de centru in
randul inferior a placiilor; daca trei randuri de placi sunt specificate, axa x este de-alungul
liniei de centru a randului de placi. Axa y este intreptata mereu in josul planului si este mereu
pozitiva in jos, dand altfel coordonatele sistemului. Acest lucru implica faptul ca axa z in
partea superioara a placii este negativa la grosimea placii.
Se poate apropria sau departa actionand butoanele ZM in sau ZM out localizate in partea
superioara dreapta a planului vizualizat. Un singur click mareste vederea cu 10% iar factorul
initial de scalare este 1.00. Alternativ factorul de scalare poate fi manual inserat in casuta de
inserare intre aceste butoane.
Metoda de rezolvare folosita de programul EverFE privitoare la metoda elementului-finit
necesita ca placile si baza sa fie separate la articulatiile longitudinale si transversale. La
articulatiile transversale separatiile sunt setate la 12.7mm (0.5 in). De subliniat faptul cu
aceste dimensiuni sunt independente de articulatiile transversale operate specific pe agregate
interblocate, si nu pot fi schimbate de catre utilizator.Cu toate acestea, afecteaza localizarea
delei de-a doua si a treia coloane de placi, si trebuie luat in considerare atunci cand se se
incearca localizarea precisa a unei incarcari introducand manual coordonatele in panoul de
incarcari, sau cand se vizualizeaza eforturile si deplasarile la coordonatele specificate (x, y, z).
Geometria stratului de baza si a sub-straturilor
In panoul Base/subgrade, utilizatorul specifica numarul de straturi elastice solide sau al
substraturilor fiind luate in considerare cu ajutorul butoanelor radio din partea stanga si
grosimea fiecarui strat in dreapta. Stratul cel mai de sus este considerat stratul de baza, iar al
doilea si al treilea sunt considerate substratul 1 si substratul 2 atunci cand se specifica
proprietatile materialelor pentru acestea. Intotdeauna este considerata o fundatie densa
dedesuptul celui mai de jos strat, si in cazul in care nu este specificat un strat solid, toate
placile sunt suportate direct de un material dens.
Materiale
Panoul de materiale controleaza specificarea proprietatilor acestora pentru placi, buloane,
stratul de baza elastic/ substraturi, fundatie si placi.
Proprietatile placilor
Placile sunt tratate ca soliduri elastice liniare si utilizatorul trebuie sa specifice modulul de
elasticitate E, coefidientul Poisson coeficientul termic alfa si densitatea placii. Exceptand
placilor turnate direct pe un lichid dens de suport al tensiunilor, densitatea placii trebuie sa fie
inclusa intr-o analiza pentru a prezice cu acuratete eforturile. Incluzand densitatea placii este
de asemenea important atunci cand se considera incovoierea unei placi turnate pe un strat
elastic de baza, unde incarcarile de baza pe placa sunt datorate propriei greutati. Cu toate ca
densitatea unei placi corespunde cu aceea a unei placi de ciment normala. Cu toate acestea,

incluzand o densitate diferita de zero a placii se considera ca greutatea ei este inclusa in

rezultatele analizate, si e nevoie sa fie scoasa din abaterile principale prioritar calculului
eficientei transferului de incarcari pe reazeme.
Proprietatile buloanelor
Buloanele sunt considerate ca rotunde, liniare, elastice si utilizatorul trebuie sa specifice
modulele de elasticitate E si coefidientul Poisson. Barele transversale sunt considerate ca
avand acelas modul de elasticitate si coeficient Poisson. Buloanele nu produc contractii si
dilatari termale si din aceasta cauza se considera ca sunt 0. Diametrul buloanelor este
specificat in panoul de proprietati al buloanelor, si proprietatile necesare ale transversalelor (I
si A) sunt calculate din diametru.
Proprietatile stratului de baza si a substraturilor elastice.
Fiecare strat de baza solid elastic si subtrat sunt tratate ca un solid elastic liniar. Fiecare strat
are propriul modul de elasticitate E, Coeficient Poisson si densitate. Dilatarea/contractia
termala a fiecarui strat de baza sau substrat sunt considerate ca fiind 0. In mod implicit,
densitatea fiecarui strat este considerata 0, desii utilizatoriul are obtiunea sa specifice o
densitate diferita de 0. Fiecare strat individual este considerat ca fiind perfect legat de stratul
adiacent, desii cel mai de sus strat poate fi luat luat diferit fata de placa.
Interfata placii si a stratului de baza
Daca una sau mai multe substraturi elastice sau de baza sunt considerate sub placa, utilizatorul
trebuie sa defineasca interactiunea dintre placa si stratul de baza, care pot afecta masiv
modelarea rezultatelor. In mod implicit, interfata este sudata adica un contact perfect este
mentinut la marginea dintre partea inferioara a placii si partea superioara a stratului de baza.
O situatie de legatura este specificata prin bifarea casutei radio Bonded Base.
Cu toate acestea, un strat de baza perfect legat nu este nici odata realist, datorita faptului ca
placile rigide sunt deseori construite cu materiale intrerupatoare intre stratul de baza si placa
lasand astfel loc unei alternative de mutare. Diferenta dintre considerarea suprafetei legate si
nelegate asa cum se observa in figura 1 si 2 dedesupt, care arata forma deplasarilor unei
singure placi in repaus aflata pe un strat de baza fac subiectul unui gradient de temperatura
negativ. Cele doua modele EverFE folosite sa genereze rezultate sunt identice cu exceptia ca
prima este legata si ce-a de-a doua este nelegata de stratul de baza.

Figura 1: Deplasarile unei placi legate de stratul de baza

Figura 2: Deplasarile unei placi nelegate de stratul de baza

Specificand o interfata nelegata a stratului de baza de placa se poate realiza deselectand
butonul radio Bonded Base care arata urmatorul ecran grafic in panoul de proprietati al
materialelor:

Acum, stratul de baza si placa sunt detensionate, adica placa poate sa fie separata liber de
catre stratul de baza aratat in figura 2, lucru care este foarte important in simularea efectelor
gradientelor de temperatura. Utilizatorul are de asemenea obtiunea de a specifica eforturile de
forfecare diferite de 0 trasferate intre placa si stratul de baza. Parametrii de control sunt Initial
Stiffness (MPa/mm si kips/in3) si Slip Displacement. . Nu este definit clar un efort de forfecare
intre placa si stratul de baza in regiunile unde placa si stratul de baza sunt separate vertical, iar
eforturile aflate pe axele x si y sunt considerate independent. Pentru o frecare fara eforturi de
forfecare transverate, Initial Stiffness trebuie sa fie setat la 0 (ca valoare de baza).
Trebuie notat faptul ca specificand o interfata nelegata introduce astfel o neliniaritate in
modelarea elementului finit, in moment ce contactul si separatia sunt manevrate cu un contact
nodal de constrangere, si eforturile de forfecare elasto-plastice sunt de asemenea tot neliniare.
Luand in considerare in continuare specificarea unei valori mari pentru Initial Stiffness poate
rezulta intr-o non-covergenta a rezolvarii elementului finit pentru unele geometrii si incarcari.
In cazul in care rezolvarea elementului finit nu converge, nici o analiza a rezultatelor nu va
putea fi salvata.
Incarcari
In programul EverFE, ambele incarcari ale osiilor si rotilor si efectele termice pot fii
specificate ( asa cum s-a discutat in materialele placilor, incarcarile datorate propriei greuitati
a placiisunt incluse specificand o densitate a placii diferita de 0). Incarcarile pe osie si roti

sunt considerate pe o singura roata si o singura osie, doua roti si ddoua osii, o singura roata si
doua osii, si neneric pe mai multe roti si osii. Toate ariile de contact ale rotiilor sunt tratate
rectangular. Gradientele de temperatura liniare, biliniare si triliniare pot fi simulate.
Specificarea incarcarilor pentru roti si osii
Incarcarile din osii si roti sunt create dand click pe oricare dintre cele sase butoane in partea
superioare a panoului de incarcari. Incarcarile vor aparea automat cu albastru la coordonatele
specificate in plan, si pot din acest moment sa fie mutate oriunde cu un click cu mouseul si
executand operatia click-and-drag in plan. Pana la 100 de roti individuale sau osii pot fi
simultan aplicate modelului. Oricare dintre rotile sau osiile existente pot fi scoase in evidenta
prin executarea unui click pe ele, lucru care schimba culoare din negru in albastru. Pentru a
sterge o incarcare existenta, mai intai se scoate in evidenta prin selectarea ei si apoi
executandu-se comanda click-dreapta pentru stergere.
Cand o incarcare este creata sau scoasa in evidenta, un grafic apare in panoul de proprietati a
incarcarii aratand magnitudinea incarcarii si geometria rotii si osiei asa cum este ilustrat in
figura 1 de dedesupt. Utilizatorul poate introduce valorile dorite pentru toti parametrii
geometrici in unitatile considerate. Parametrii geometrici A, B, L, W si S sunt detaliati in
graficul programului EverFE. Valorile X si Y sunt distantele propriuzice dintre centrul de
gravitatie a unei osii si pana la coordonatele de origine a modelului.

Figura 1: Incarcarile pe osii si definirea geometriei

Sfat: pentru o pozitionare buna a incarcarilor langa coltul unei placi sau margine fara a se
tasta coordonatele, aproprie imaginea in regiune unde se doreste introducerea incarcarii si
pozitioneaza incarcarea cu ajutorul mouselui. E necesara atentia pentru a asigura faptul ca
fiecare roata sau osie este pozitionata pe placa, din cauza ca portiuni ale rotii aflate in afara
placii pot degrada acuratetea rezultatelor.
Efecte termice
Distributiile liniare, biliniare si triliniare pot fi specificate cu programul EverFE. Acest lucru
este asigurat prin specificarea numarului de schimbari a temperaturii (2, 3, sau 4) si
specificarea valorilor lor. Aceste schimbari de temperature sunt relative conditiilor de 0
incarcari, si rezulta din aplicarea unor pre-tensiuni cu ajutorul modelului elementului finit.
Pre-tensionarea un oricare moment este considerata ca produsul coeficientului de expansiune
termic (vezi materialele placii) si temperatura se schimba in acel moment. Schimbarile de

temperatura sunt asumate prin schimbarea egala a spatiilor prin grosimea placii de sus pana
jos. Un gradient termal biliniar este ilustrat in figura 1, care arata datele introduse de utilizator
si corespondenta grafica in programul EverFE pentru temperatura de -6 0C care coboara catre
mijloc pana la -4 0C si apoi pe pozitiv la 5 0C pe placa.

Figura 1: Specificarea unui gradient de temperatura biliniar

Pretensionarile datorate contractiilor sau altor miscari pot de asemenea sa fie simulate prin
folosirea temperaturilor specifice. Ca un exemplu, pentru a simula o contractie uniforma de
circa -0.0001 mm/mm presupunand coeficientul betonului de expansiune termica de 1.1 x 10-5
o -1
C , 2 temperaturi egale de schimbare la suprafata si dedesuptul placii de -0.0001/1.1x10-5 =
-9.09 oC trebuie sa fie specificata.
Un alt detaliu important este atunci cand se simuleaza un gradient biliniar, reteaua elementului
finit a placii este restrictionata la 2, 4, 6, etc. elemente prin grosime. Similar, atunci cand se
simuleaza un gradient termic triliniar, placa trebuie sa fie formata dintr-o retea de 3,6,8 etc
elemente prin grosime. Aceata restrictie este necesara pentru a simula corect gradientul
termal, si este automat implementata in panoul retelei (meshing panel). In adaos, reteaua
rafinata in plan este luata in special in considerare cand se simuleaza un gradient termal
biliniar sau triliniar; vezi primul exemplu in sectiunea de tutorial pentru o ilustrare.
Buloane si legaturi
Buloanele pot fi specificate la reazemele transversale in trei moduri: distribuite la distante
egale pe tot parcursul reazemului transversal, localizat in pe axul rotilor, sau manual intranduse coordonatele x, y, si z. Deplasarile buloanelor sau nealinierea lor corespunzatoare poate fi
specificata pentru fiecare in parte de catre utilizator. Aditional legaturile pot fi specificate
longitudinal reazemelor. Pentru maximizarea flexibilitatii in programul EverFE, oricare rand
individual de placi poate fi legat cu buloane sau dimpotriva, si fiecare reazem longitudinal
poate fi despartit sau nu. Parametrul Emb controleaza integrarea fiecarui bulon in placa pe
fiecare parte a reazemului, si din aceasta cauza este jumatate din lungimea totala a buloanelor;
diametrul buloanelor este specificat cu ajutorul butonului Diameter.
Interactiunea bulon-placa si transferul imperfect pe incarcarile reazemelor poate fi simulata
fie specificand parametrul de instabilitate al bulonlui pentru un rand specific al placii, fie prin
specificarea modulilor de support al bulonlui-placii pentru un rand specific al placii.
Nota: Cand se deschide un proiect anterior salvat in EverFE pentru care buloanele au fost
adaugate folosind metoda spatierii uniforme sau a spatierii in lungul axului rotilor, panoul

buloanelor va arata toate buloanele ca fiind manual localizate. Acest lucru nu este considerat o
problema de soft -- numarul si locatia buloanelor sunt specificate initial. Daca se doreste
modificarea localizarii buloanelor, se poate respecifica intrebul set de buloane pentru fiecare
rand al placilor folosind oricare din cele trei obtiuni curente.
Specificarea buloanelor pozitionate uniform
Diferitii parametrii ai spatierii buloanelor sunt implementati pentru fiecare rand al placii ( in
exemplul din figura 1 dedesupt, buloanele din primul rand de placi sunt localizati). Selectand
butonul radio Even se aduce grafic in vedere panoul aratat in figura 1, necesitant ca numarul
total de buloane (Number) si distanta dintre marginea superioara a placii pentru primul bulon
(Edge 1) sa fie specificate. Aceste valori vor fi aplicate la fiecare granita pentru primul rand
de placi. Parametrul Emb controleaza stabilirea fiecarui bulon in componenta placii pentru
fiecare parte a reazemelor, si din aceasta cauza este jumatate din lungimea totala a bulonlui;
Diametrul bulonlui este specificat cu parametrul Diameter.

Figura 1: Specificarea spatiilor uniforme intre buloane

Specificarea buloanelor pe cursul rotilor

Diferitele spatieri dintre buloane sunt specificate independent pentru fiecare rand de placi (in
exemplul din figura 1 dedesupt, buloanele din randul secund al placilor sunt
localizate).Selectionand butonul radio Wheelpath se aduce in vedere panoul aratat in Figura 1,
necesitand numarul de buloane pentru fiecare traseu al rotii (Number), distanta de la marginea
superioara a primului bulon (Edge1), si distanta marginii inferioare a placii pana la primul
bulon (Edge1) pentru a fi specificate. Aceste valori se vor aplica la fiecare granita a placilor
pentru cel de-al doilea rand. Toti termenii sunt definiti asa cum se arata dedesupt in Figura 1.
Parametrul Emb controleaza asezarea fiecarui Bulon in placa pentru fiecare parte a
reazemelor, si din aceasta cauza este jumatate din lungimea totala a unui bulon; diametrul
bulonlui este specificat prin parametrul Diameter.

Figura 1: Specificarea localizarii buloanelor in Wheelpath

Localizarea manuala in model pentru fiecare bulon
Localizarea transversala a fiecarui bulon poate fi specificata selecand butonul radio Manual
Entry. si coordonata y pentru fiecare bulon (vezi Slab Layout pentru o explicare a sistemului
de coordonate EverFE). Un exemplu este aratat dedesupt in figura 1, unde buloanele din
randul secund al placilor sunt manual pozitionate la y=-1300mm, -1000mm, -850mm, etc.
Aceste coordonate y sunt scrise cu ajutorul listei de intrari din partea dreapta a localizarii subpanoului pentru buloane. Parametrul Emb controleaza asezarea fiecarui Bulon in placa pentru
fiecare parte a reazemelor, si din aceasta cauza este jumatate din lungimea totala a unui bulon;
diametrul bulonlui este specificat prin parametrul Diameter.

Figura 1: Localizarea manuala a unui bulon in reazeme

Specificarea instabilitatii buloanelor

Cand butonul radio Looseness este selectat, doi parametrii acum guverneaza interactiunea
bulon-placa: GapA si GapB (vezi figura 1 dedesupt). GapA este valoarea spatiului dintre
buloane si placim si GapB este lungimea pentru care fiecare spatiu varioaza parabolic spre
zero. Ambele GapA si GapB sunt luate egal pentru fiecare parte a marginilor , si functiunile
lor sunt ilustrate intr-un mic grafic in panoul de implementare al buloanelor.

Figura 1: Specificarea stabilitatii buloanelor

Specificand GapA ca fiind zero va rezulta intr-un transfer eficient aproape perfect catre
reazeme, si valorile mari vor reduce eficienta transferului incarcarilor. O valoare diferita de
zero a GapA aduce in evidenta neliniaritatile modelului elementului finit, si pot marii timpii
de incarcare. In multe cazuri, o valoare a lui GapA mai mare de 0.5mm nu aduce nici o
schimbare a transferarii incarcarilor pe reazeme din cauza dislocarilor ce se produc de catre
partile rigide sub incarcarile osiilor.
In mod implicit, casuta radio Bonded este deselectata, ceea ce implica ca alinecarile relative
orizontale dintre buloane este nestresata. Daca casuta de dialog Bonded este selectata,
buloanele se asuma ca sunt perfect sudate de placi, ceea ce poate fi folositor cand se
simuleaza efectul blocarii reazemelor datorita unor severe nealinieri ale buloanelor sau
coroziunilor.
Pentru a ilustra efectul jocului buloanelor catre eficienta transferului incarcarilor pe reazeme
(LTE), se considera doua placi simple (un rand si o coloana) cu o grosime de 250mm
(E=28000 MPa, un coeficient Poisson de 0.20, densitate = 0) aflata direct deasupra unui lichid
dens cu k = 0.03 MPa/mm.
To illustrate the effect of dowel looseness on joint load transfer efficiency (LTE), consider a
simple two-slab (one row, two column) model with a 250 mm thick slab (E = 28000 MPa, nu
= 0.20, density = 0) founded directly on a dense liquid with k = 0.03 MPa/mm. Spatiul dintre
reazeme este de la 11 - 32 mm, buloanele sunt distanate la 300 mm pe centru, iar modelul
este supus unui ax situat la 80 kN fata de rezemari. Fiecare placa are 12x12x2 elemente.

Pentru toate buloanele, GapB este setat la 125 mm, i GapA este variat de la 0 mm la 0,4 mm;
Interblocarea rigiditatii agregatelor este setata la zero. Efectul pe LTE, la punctul de aplicare a
sarcinii pe roat i sarcina-roat induse de stres si traciune sunt prezentate mai jos n Tabelul
1.
Taelul 1: Efectul jocului buloanelor in transferul eficient al incarcarilor
Unloaded
Load
Loaded Slab
Slab
Transfer Peak Tensile
Gap A (mm) Displacement
Displacement Efficiency Stress (MPa)
(mm)
(mm)
(%)
0.0

0.468

0.460

98.3

0.872

0.05

0.528

0.422

79.9

1.025

0.10

0.577

0.378

65.5

1.126

0.15

0.620

0.340

54.8

1.273

0.20

0.643

0.319

49.6

1.315

0.25

0.652

0.310

47.3

1.326

0.30

0.657

0.306

46.6

1.329

0.35

0.659

0.303

46.0

1.331

0.40

0.661

0.302

45.7

1.332

Specificand suportul bulon-placa si modulii de restrangere.

n cazul n care butonul radio de selectare slbite este de-selectat, arcurile distribuite (mai
mult ca o fundaie Winkler) sunt stranse ntre buloane i placi. Doi parametri guverneaz
aceste izvoare aa cum se arat n figura 1 de mai jos: the Dowel-slab support modulus, care
se aplic n vertical (z) i transversal (y) direcii, i modulul Dowel-slab restraint modulus,
care se aplic de-a lungul axei bulonlui, sau pe directia longitudinal (x).

Figura 1: Modulii de restrangere si suport pe relatia bulon-placa

Modulul de sprijin bulon-placa este o rigiditate distribuita arcuit, i poate fi considerat

produsul utilizat n mod obinuit "modul de sprijin al bulonlui" i diametrul bulonlui; prin
urmare, unitile sale sunt masurate in MPa sau kips/in2 n EverFE. O valoare foarte mare
pentru modulul de sprijin pentru buloane-placa va da eficienta mare transferului de sarcin la
un reazem transversal, o valoare apropiat de zero implicand faptul c sunt n imposibilitatea
ca buloanele sa transfere in totalitate sarcinile pe parcursul reazemelor transversale.
este, de asemenea, o rigiditate distribuita arcuit, si controleaza
gradul de alunecare orizontal relativ ntre buloane i dale. Valoarea implicit este zero, care
nu implic nici o legtur ntre buloane i dale, adic buloanele su se imobilizeaza micrilor
orizontale de plci adiacente. O valoare foarte mare pentru Dowel-slab restraint modulus
implic faptul c buloanele i placa sunt legate, de exemplu, exist foarte puine sau nici o
micare orizontal relative la interfaa bulon-placa. Specificnd o valoare mare pentru modul
reinere bulon-placa poate fi adecvat atunci cnd vor simula efectele unui reazem blocat, care
ar putea aprea din cauza nealinierii placilor severe sau coroziune de buloane.
Pentru a ilustra efectul Dowel-slab support modulus de transfer de sarcin comun, se ia n
considerare un model simplu cu dou placi (un rnd, dou coloane) cu grosime de 250 mm a
placii (E = 28000 MPa, coeficientul poisson = 0,20, densitatea = 0) direct pe un lichid dens,
cu k = 0,03 MPa / mm. Spatiile dintre reazeme de 11 - 32 mm, buloane distanate la 300 mm
pe centru, iar modelul este supus unui ax situat la 80 kN fara rezemari. Fiecare placa
considerata cu 12x12x2 elemente. Pentru toate buloanele, Dowel-slab support modulus este
variat de la 0 MPa la 100.000 MPa; rigiditati interblocare ale agregatelor si setate la zero.
Efectul Dowel-slab support modulus privind eficiena de transfer de sarcin la punctul de
aplicare a sarcinii roat i sarcina-roat induse de stres traciune sunt prezentate mai jos n
Tabelul 1.
Dowel-slab restraint modulus

Tabel 1: Efectul Modulului de sprijin a bulonlui privind eficiena de transfer de sarcin

Dowel
Support
Modulus
(MPa)

Unloaded
Load
Loaded Slab
Slab
Transfer Peak Tensile
Displacement
Displacement Efficiency Stress (MPa)
(mm)
(mm)
(%)

0.969

0.000

0.00

1.417

100

0.771

0.199

25.8

1.362

300

0.655

0.314

47.9

1.326

500

0.612

0.355

58.0

1.310

1000

0.570

0.396

69.5

1.288

2000

0.542

0.423

78.0

1.264

5000

0.518

0.445

85.9

1.223

100000

0.487

0.467

95.9

1.017

Specificarea nealinierii buloanelor

EverFE permite specificarea nealinierii buloanelor tridimensional pentru fiecare in parte
separat. Pentru a realiza acest lucru, n panoul de proprietati a buloanelor, se executa click
stanga pe oricare bulon. Aceast aciune va evidenia buloanele selectate n rou, n vederea in
plan, si aduce pe fereastr nealinierea buloanelor asa cum se vedere mai jos n Figura 1. Se

pote specifica acum Delta X, care mut bulonl nainte sau napoi, Delta Z, care mut bulon
vertical (+ jos, - sus), unghiul de orientare n plan orizontal (Alpha), i unghiul sau orientarea
n plan vertical (Beta). Exist, de asemenea, opiunea de a aplica cu parametrii specificai de
nealiniere la toate buloane n model fcnd click pe Apply to All. Acest lucru ar putea fi util
atunci cnd vom simula efectul unei contractii trasversale pe reazem care a fost tiata prea
departe napoi n staie, de exemplu.

Figura 1: Nealinierea buloanelor W

Specificarea legaturilor transversale
Legturile transversale pot fi adugate la articulaii longitudinale prin specificarea unei
distane de sprijin i modulil reinere aa cum se arat n partea de jos in sub-panoul fin figura
1. Exemplul folosit aici are trei rnduri de plci, i, astfel, dou articulaii longitudinale. Tie
joint 1 indic faptul c partea superioar cu dou rnduri de plci este legata, i de-selectat Tie
joint 2 indic faptul c placile pe dou rnduri sunt dezlegate. Legturile sunt situate n mod
automat n cadrul modelului prin plasarea legaturilor nti la jumtate din distana lor, fiind
specificate de utilizator de la marginea din stnga de pe prima coloan de plci, i apoi
introducerea legturilor rmase la distana specificat. n cazul n care o egalitate cade ntr-un
reazem transversal, locaia sa s-a schimbat si este uor s se asigure c acesta rmne.
Modulul de sprijin i de reinere au aceleai definiii ca pentru buloane. Parametrul EMB
controleaz stabilirea pe fiecare legatura, adic EMB este jumtate din lungimea total a
legaturii.

Figura 1: Specificarea marginilor trasversale a legaturilor

Interblocarea agregatelor
EverFE are dou opiuni de baz pentru specificarea comportamentului de blocare total la
articulaile transversale: un model liniar, i un model neliniar. Oricare dintre aceste opiuni
este selectat cu caseta de selectare corespunztoare din partea de sus a panoului de
interblocare; modelul implicit este liniar. Indiferent dac opiunea liniara sau neliniara este
selectata, modelul de interblocare a agregatelor se aplic pe ntreaga lime a fiecrei rezemari
trasversale n modelul elementului finit.
Modelul liniar de interblocare a agregatelor
Selectarea modelului liniar de interblocare a agregatelor v cere s specificai o singur
valoare pentru parametrul rigiditate care se aplic pentru fiecare rezemare transversala
n modelul elementului finit. Unitile de masura pentru rigiditati sunt (MPa/mm sau
kips/in3), similare cu cele pentru un lichid dens de fundare (k-valoare). n plus, trebuie
specificata o deschidere separat pentru fiecare rezemare transversala comuna din
model (Opening between Column 1 and Column 2; Opening between Column 2 and
Column 3). Figura 1 de mai jos arat panoul de interblocare n cazul n care opiunea
liniar este specificata pentru modelul cu trei coloane de dale.
Deschiderea rezemarilor nu are niciun efect cu privire la transferul incarcarilor pe
agregatele interblocate atunci cnd opiunea liniar este specificata. Cu toate acestea,
deschideri mici, crec probabilitatea de contact care apare ntre feele verticale comune,
mai ales dac declivitile termice sunt luate n considerare n model. Deschiderea este
specificata n panoul de blocare total, deoarece aceasta are un efect dramatic asupra
transferului incarcarilor pe agregatele interblocate atunci cnd modelul neliniar este
utilizat.

Figura 1: Datele de intrare pentru interblocarea agregatelor

Rigiditatile articulate sunt mobilizate prin deplasri relative pe vertical a dou plci la
rezemari. O valoare foarte mare va avea ca rezultat n materie de eficien aproape perfect
transferul de sarcin, n timp ce o valoare foarte mic va produce o eficienta foarte sczuta de
transfer al sarcinii. Pentru a ilustra acet lucru, se ia n considerare un model simplu cu dou
placi (un rnd, dou coloane) cu 250 mm grosime a placii (E = 28000 MPa, Coef Poisson =
0,20, densitatea = 0), fundata n mod direct pe un lichid dens, cu k = 0,03 MPa / mm .
Legaturile sunt ne bulonite iar modelul este supus unui ax 80 kN situat la faa comuna aa
cum se arat n figura 2 de mai jos. Fiecare placa are 12x12x2 elemente. Tabelul 1 ilustreaz
efectul diferitelor rigiditati comune privind eficienta de transfer de sarcin de deplasare
calculat la fiecare locaie a unei roati, 900 mm de pe axul longitudinal al modelului.

Figura 2: Exemplu de interblocare liniara a agregatelor

Tabelul 1: Efectul transferului incarcarilor pentru rigiditati
Unloaded
Load
Joint
Loaded Slab
Max.
Slab
Transfer
Stiffness Displacement
Stress
Displacement Efficiency
(MPa/mm)
(mm)
(MPa)
(mm)
(%)
0.0

0.974

0.000

0.0

1.42

0.02

0.828

0.147

17.8

1.40

0.05

0.724

0.250

34.5

1.38

0.1

0.647

0.328

50.7

1.36

0.2

0.587

0.387

65.9

1.34

0.5

0.538

0.436

81.0

1.29

1.0

0.518

0.456

88.0

1.24

2.0

0.506

0.468

92.5

1.17

10

0.493

0.481

97.6

1.00

Interblocarea neliniara a agregatelor

Obtiunea de interblocare neliniara a agregatelor in EverFe se bazeaza pe doua faze in model
prin dezvoltarea betonului cu Walraven care este folosit pentru dezvoltarea uneri relatii
constitutica a rezemarilor. Cu acest model, schimbarea transferului incarcarilor pe agregatele
interblocate se produce cu niste schimbari in deschiderile rezemarilor. Pentru folosirea acestui
model, se selecteaza obtiunea Nonlinear Model din partea de sus a panoului interlock. Panoul
va aparea asa cum este in figura 1:

Figura 1: Panoul nonlinear al agregatelor interblocate

De notat ca numele modelului este implicit Hard. Sunt trei modele instalate in EverFE: Hard,
Medium, si Soft fiecare corespunzand diferitilor parametrii setati. Pentru a folosii unul din
aceste modele, se alege simplu din lista. Pentru a creea un model se executa un click pe
butonul tCreate Nonlinear Model din partea inferioara a panoului. Acest lucru va schimba
panoul de implementare interlock asa cum arata in figura 2:

Figura 2: Crearea modelului nonliniar de agregate interblocate

Parametrii modelului sunt in casuteel de intrare care da dreptul de a specifica valorile.Dupa
modificarea parametrilor si scrierea numelui modelului (new in Figura 2), apoi click pe
butonul ok. Vezi fisierul user_manual.pdf in directorul documentation pentru mai multe
informatii despre acesti parametrii si despre modelul neliniar de interblocare al agregatelor.
Acest lucru va executa un program separat, care dureaza intre cateva secunde si un minut
pentru a rula, depinzand de viteza calculatorului. Dupa ce programul a terminat rularea,
panoul imput isi va revenii in pozitia initiala (figura 1), cu noul model creat si
selectat.Modelul este astfel salvat pe spatiul de lucru al Hard-disk-ului, si si poate selecta
simplu dintr-o lista disponibila a agregatelor inerblocate neliniar pentru situatii viitoare de
calcul a elementului finit.

Pentru a ilustra efectul modelului agregatelor interblocate neliniar, se considera doua placi
simple (un rand si o coloana) cu o grosime de 250mm (E = 28,000 MPa, Poisson = 0.20,
densitate = 0) fundata direct pe un lichid dens cu k=0.03 MPa/mm. Este acelas exemplu
folosit pentru a ilustra liniaritatea agregatelor interblocate, exceptand ca mediul agregatelor
interblocate neliniar este instalat cu EverFe si folosit in rezemarile transversale fara buloane.
Modelul este incarcat la 80KN forta pe osie localizat la fata rezemarilor asa cum se vede in
figura 3 dedesupt. Fiecare placa este creata printr-o retea de 12x12x12 elemente. Tabelul 1
ilustreaza efectul varierii deplasarilor deschiderilor la rezemari si transferul de eficienta
calculat pentru fiecare roata, 900mm de mijlocul longitudinal al modelului. Atunci cand
deschiderile rezemarilor ajung la 4.7mm, nu se produce nici un transfer transversal pe
parcursul rezemarilor.

Figura 3: Exemplu al agregatelor interblocate nonliniar

Tabel 1: Efectul deschiderilor la rezemari pe trasferul eficientei incarcarilor
Unloaded
Load
Joint Loaded Slab
Max.
Slab
Transfer
Opening Displacement
Stress
Displacement Efficiency
(mm)
(mm)
(MPa)
(mm)
(%)
0.1

0.489

0.485

99.2

0.87

0.5

0.522

0.452

86.6

1.22

1.0

0.575

0.400

69.6

1.29

1.5

0.640

0.335

52.3

1.31

2.0

0.716

0.259

36.2

1.34

3.0

0.870

0.105

12.1

1.39

4.0

0.965

0.010

1.0

1.41

4.7

0.974

0.000

0.0

1.42

Discretizare
Discretizarea elementului finit generat de programul EverFE este rectilinie. Numarul de
elemente in directia x pentru fiecare coloana de placi, si pe directia y pentru fiecare rand de
placi sunt specificate independent. Aditional, numarul de elemenete prin grosimea placii si
fiecare strat de baza elastiv sunt de asemenea specificate de utilizator. Cu toate acestea,
numarul de elemente prin grosimea placii poate fii limitat de simularea unui gradient termal
triliniar sau biliniar. In panoul de discretizare, liniile albe de pe elevatie arata divizarea
elementelor corespunzator pentru fiecare element finit discretizat.
Abilitatea de a identifica si specifica numarul de elemente divizate in fiecare rand si coloana
poate fi folositor cand se modeleeaza placi adiacente sau acostamente care nu sunt de interest
primordial, pentru ca folosind elemente mai putine pentru aceste portiuni ale modelului pot
salva mult din timpii de procesare. Rafinarea retelei discretizate este foarta importanta, si
cateva exemple sunt aratate in rafinarea retelei discretizate. Aditional, exemplul acoperit in
primul tutorial se adreseaza si pentru rafinarea retelelor.
EverFE poate procesa un numar maxim de elemente, care sunt aratate in textul de culoare
albastra in partea de jos a panoului de introducere date. Aceasta valoarea ar trebuii tinuta pe
valori mai mici de 5 pentru a minimiza erorile de distorsiune si timpii de incarcare. Depasind
aceasta valoare in marginea placii poate fi acceptabila, dar valorile foarte mari vor ingreuna
procesarea datelor. O estimare a necesitatii memoriei pentru o simulare este de asemenea
aratata, si trebuie sa fie mai putin decat are calculatorul in toata simularea.
Exemple de discretizari
Un efect critic asociat cu specificarea unei discretizari de element finit este efectul rafinarii in
acuratete. Aici, doua exemple sunt prezentate pentru a ilustra efectul rafinarii retelei in
acuratetea rezultatelor.
Discretizarea de baza cu un singur model de placa
Considerand un model simplu de 5000mm x 5000mm x 254mm grosime pe un strat dens de
fundare cu un k=0.0027 MPA/mm. Proprietatile placii sunt E=27600 MPA si Coeficient
Poisson nu=0.20, iar incarcarea este singulara de 40KN si distribuita pe 457mm in cerc
(acesta are aceias arie recum un patrat de 405mm x 405mm). Teoria Westergaard da eforturi
sub incarcari de 1.43 MPa presupunand ca placa tinde la infinit. Modelul EverFE ar trebuii sa
prezica la un momentdat eforturi mai mari pentru folosirea unei incarcari in forma de patrat;
dimensiunile de 5000mm x 5000mm sunt suficient de mari pentru ca presupunerea
Westergaard sa fie rezonabila.

Figura 1: O singura placa incarcata la margine

Pentru a studia efectul rafinarii retelei, vom construii modele multiple cu diferite numere de
elemente. Primul, considerat cu o retea de elemente medii pe fiecare directie in plan (8, 10,
12, .24) asa cum se arata in figura 2 de mai jos. Ambele 1 si 2 prin grosime vor fi
considerate pentru fiecare numar plan de elemente divizate.

Figura 2: 8 X 8 Elemente si 24 X 24 Elemente

Tabelul 1 arata numarul maxim de tranzitii a stresului sub incarcarea rotii pentru toate
modelle. Sunt trei lucruri importante de luate in seama: Primul, rezultatele apar ca converg
spre 1.45 MPa, care este mai mare de 1.43 MPa. Al doilea, eroarea este mica pentru toate
modelele considerate (< 6% relativ la 1.45 MPa).In ultimul rand, marind numarul de elemente
de la unu la doi prin grosimea placii se confera o imbunatatire relativa mica, in acest caz
pentru ca placa se incovoaie mai mult ca un platou atunci cand este subiectul acestui tip de
incarcare, si cele 20 de elemente innodate folosite de catre EverFE pot captura acest raspuns.
Tabelul 1: Efectul rafinarii retelei asupra rezultatelor cu un numar mediu de elemente
One Element through Slab
Thickness
Discretization

Two Elements through

Slab Thickness

Slab Stress
Slab Stress
Discretization
(MPa)
(MPa)

8X8

1.49

8X8

1.47

10 X 10

1.53

10 X 10

1.49

12 X 12

1.53

12 X 12

1.50

18 X 18

1.49

18 X 18

1.48

24 X 24

1.45

24 X 24

1.45

Cu toate acestea, rezultatele sunt foarte diferite daca luam in considerare numarul impar de
elemente in dimensionarea plana (9, 11, 25 elemente). Tabelul 2 da rezultate pentru toate
aceste simulari asumand cate un element prin grosimea placii pentru toate cazurile.
Tabelul 2: Efectele rafinarii retelei pentru rezultatele cu un numar de elemente impare
One Element through
Slab Thickness
Discretization

Slab
Stress
(MPa)

9X9

1.10

11 X 11

1.20

13 X 13

1.23

19 X 19

1.32

25 X 25

1.45

De notat ca acum modelul da rezultate chiar foarte slabe pana cand un numar mai mare de
elemente vor fi folosite. Acest lucru se produce deoarece se foloseste un numar impar de
elemente iar roata este centrata pe un element. Datorita faptului ca cele 20 elemente legate si
folosite in EverFE captureaza variatiile liniare in presiune peste domeniul de elemente,
elementele de sub roata nu pot prelua varful stresului care teoretic se produce in centrul rotii.

Cu toate acestea, atunci cand doua elemente sunt conectate sub centrul rotii, care este cazul
unui numar mediu de elemente folosite, aprozimarea liniei de centru pentru eforturile fiecarui
element vin impreuna si rezulta dintr-o predictie buna aratata in Tabelul 1.
O alta problema care trebuie adresata este marimea ariei de contact pentru incarcarea pe roata,
care poate afecta variatia eforturilor pe toata grosimea placii. Pentru modelul considerat cu o
arie de incarare de 405mm x 405mm, placa se comporta mai mult plat si din cauza aceasta
este aproape o variatie liniara a stresului pe toata grosimea placii. In acest caz, EverFE va
prezice o directie pe x cu eforturi comprehensive aproape identice cu eforturile de tensiuni din
partea inferioara a placii, si un singur element prin grosimea placii va da rezultate bune. Cu
toate acestea, atunci cand portiunea de contact a rotii scade, eforturile incep sa varieze neliniar
pe grosimea placii datorita localizarii efectelor 3D. Pentru a ilustra acest fenomen, se ia in
considerare acelas model dispus unei incarcari pe roata de 40KN dar variing aria de contact de
la 150 x 150mm la 400mm x 400m. Placa este discretizata cu elemente plane de 24x24, si
numarul de elemente prin grosimea placii este variiat pentru a studiia efectul neliniar al
variatiei eforturilor prin grosimea placii. Alegerea unor elemente de 24x24 in plan, reflecteaza
necesitatea de a tine aspectul ratiei elementelor rezonabil in toate cazurile. Tavelul 3 arata
rezultatele analizelor. Pe directia x eforturile sunt raportate in partea inferioara/superioara a
placii sut invarcarea rotii.
Tabelul 3: Efectul incarcarii sub contactul cu roata pentru eforturile placii (MPa)
Discretizatie

Marimea ariei de contact sub roata (mm x mm)

150 x 150 200 x 200 300 x 300 400 x 400

24X24X1

2.26/-2.29 2.06/-2.03 1.71/-1.67 1.46/-1.44

24X24X2

1.97/-2.63 1.88/-2.25 1.67/-1.74 1.46/-1.46

24X24X3

2.11/-2.92 1.97/-2.42 1.70/-1.80 1.48/-1.49

24X24X4

2.14/-3.11 1.99/-2.52 1.72/-1.82 1.49/-1.50

24X24X5

2.16/-3.25 2.01/-2.58 1.73/-1.83 1.49/-1.50

24X24X6

2.17/-3.35 2.02/-2.63 1.74/-1.83 1.50/-1.50

Rezultatele din Tabelul 3 arata clar ca acant un contact mai mic pe roata, variatia eforturilor
este neliniara pe grosimea placii. Defapt, pentru incarcari cu aria de 150x150mm, un rezultat
bun nu este realizat pentru eforturile in placa pana cand trei elemente sunt folosite in grosimea
placii. O analiza rapida va arata de asemenea ca variind unghiurile retelei in plan are efecte
minore asupra eforturilor de tensiune de varf.
Rafinarea retelei cu multiple placi si incarcari complexe
Tinand cont ca rezultatele unui singur model de baza sunt signifiante, acest lucru nu implica
faptul ca fiecare model are un element de margine sau un nor sub fiecare incarcare a rotii, sau
ca un larg numar de lemente divizate prin grosimeap lacii trebuie sa fie mereu folosit. Acest
lucru se intampla in multe cazuri, eforturile de vard se produt datorita unei combinatii de osii
si efecte ale eforturilor termice unde locatia efortului de varf nu este cunoscuta ca prioritara.
Mai mult, cand eforturile termice domina rezultatele, gradientul de stres nu este in general
abrupt si din aceasta cauza neavand un nod care coincide cu locatia eforturilor de varf poate
sa nu aib erori mari.

In aceste cazuri, solutiile trebuie sa fie generate cu un numar mai mare de elemente pana cand
rezultatele incep sa convearga. Ca o regula, placa de interes trebuie in general discretizata cu
cel putin 12 elemente pe fiecare parte, cu toate ca poate fii nevoie de mai multe elemente
depinzand de geometrie si incarcarile specifice. Factorii care pot fi important in cresterea
gradientului termal triliniar, sau incluzand transferul eforturilor in partea de baza a placii.
Ca un exemplu, considerand un modele cu trei coloane si trei randuri de placi cu geometrie
neregulata, care este instalat in programul EverFE2.23 si salvat ca meshing_example.
Figura 3 dedesupt arata un plan de vizualizare a unui model. Placa de interes este cea mai de
sus centrala, si este subiectul unui tandem de incarcari pe osii cu un gradient de temperatura
negatic care se asteapta sa se produca in varful incarcarilor la o locatie necunoscuta in partea
de sus a placii. Placile sunt suportate de un strad de baza nelegat si un lichid dens de fundare.

Figua 3: Un sistem in plan de 2x3 placi cu un exemplu de retea

Acest model a fost rezolvat cu o 4 retele diferite aratate in figura 4 pentru a ilustra importanta
rafinarii selective a retelei pe acuratete si timpul in care se da solutia. Reteleel 1-3 arata acelas
numar de elemente pe fiecare placa (6X6, 12X12 or 18X18). A patra retea foloseste 18x18
elemente pe placa, si mai putine elemente pentru placile adiacente care sunt secundare ca
interes. Toate retelele au doua elemente prin grosimea placii si un element prin stratul de baza.

Reteaua 1

Reteaua 2

Reteaua 3

Reteaua 4

Figua 4: Diferite retele folosite in simulari

Rezultatele sunt prezentate in tabelul 4, si toate sunt indeplinite pe un calculator standard
DELL Optiplex with a 2.8 GHz Pentium IV (800 MHz front-side bus, hyper-threading
enabled). Rezultatele indica faptul ca retelele 2 si 3 dau varful presiunii care difera mai putin
de 1% dar reteaua 1 prevede un vard de presiuni de 10% deasupra 1.23 MPa din reteaua 3,
indicand ca reteaua 1 se va prabusesii. Rezultatele din reteaua 4, unde placa critica este cu
18x18 elemente dar doar 6 dintre ele sunt folosite in coloana 1 si 3 si randul 2, arata ca varful
presiunii este identic cu cel prezis in reteaua 3, dar necesita 63% mai putin timp de rulare
decat aceasta si 17% mai putin timp pentru a rula decat reteaua 2. Memoria folosita este mult
redusa.

Tabelul 4: Rezultatele rafinarii retelei

Retea

Numar
Timp
Memorie
Incarcari
Elemente
rulare
necesitata
(MPa)
Solide
(seconds)
(MB)

648

1.35

515

273

2592

1.24

1360

396

5832

1.23

1853

562

2160

1.23

1097

369

Fisier
Fisierul Meniu contine functionalitati de baza pentru crearea unui proiect new, deschiderea
unor proiecte noi, salvarea proiectelor si stergerea lor. De asemenea ca obiect de discutie in
acest topic este arhivarea proiectelor pentru a salva spatiul Hard-Diskului.
Crearea unui nou proiect
Pentru a crea un proiect nou, selecteaza New in Meniu. Acest lucru va deschide un sub-meniu
continand obtiunile Metric si English. Selectand oricare dintre cele doua obtiuni se va
initializa un proiect nou in sistemul propriuzis de masura. Acest model va contine o singura
placa de 4600mm lungime si 3600mm latime asejata pe un singur strat de baza. Acum se pot
modifica toate proprietatile modelului, salva proiectul sub un nume nou sau executa o analiza.
Deschiderea unui proiect existent
Sunteti liber sa deschideti un proiect salvat inainte in orice moment exceptand acela de
vizualizare a rezultatelor. Acest lucru poate fi facut prin selectarea butonului Open selection
din meniul File, care aduce in fata casuta de dialog asa cum se poate vedea in figura 1.
Jumatatea standa a casutei de dialog contine fisierele in extensia .prj care corespund pentru
fiecare proiect care a fost salvat. Directorul listat in centrul casutei de dialog arata ca
rezultatele pentru fiecare analiza sunt scrise intr-un sub-director separat avand acelas nume ca
si proiectul; Nu este nevoie nici odata folosirea directorului lista.
Pentru a dechide un proiect se selecteaza fisierul proiect avand extensia .prj, sau se poate scrie
numele proiectului direct in casuta File si apoi se executa comanda OK. (Daca se scrie numele
proiectului in director, nu este nevoie sa se scrie si extensia .prj). Aceasta va incarca proiectul
in programul EverFE si va reactualiza pentru a reflecta toti parametrii din proiectul selectat, si
va arata automat panoul de inserare date Geometry. Numele proiectului deshis va fi acum
aratat in partea de sus mijloc in panoul de baza al programului EverFE, urmat de fie de solutia
existenta sau de nici una.

Figura 1: Casuta de dialog a fisierelor

Salvarea unui proiect
Sunt doua obtiuni pentru salvarea unui proiect: Save si Save As. Obtiunea Save As trebuie sa
fie folosita cand se salveaza un proiect fara titlu care a fost initiat cu o comanda New din
meniu si care poate fi folosita pentru a salva proiectul curent cu un nume nou. Cand se
selecteaza Save As din meniu casuta de dialog apare dedesupt ca in figura 1. Jumatatea partii
stangi listeaza fisierele cu o extensie .prj si care corespund fiecarui proiect salvat. Lista
directorului in centru casutei arata ca rezulatele pentru fiecare analiza sunt scrise intr-un
subdirector separat cu acelas nume de proiect; nu este nici odata nevoie sa se foloseasca lista
de directoare.
Pentru a salva proiectul cu un nume nou, se scrie numele proiectului (cu sau fara extensia .prj)
in casuta de dialog din partea de sus stanga si se executa un ok. Un nume poate fi selectat
dintr-o lista existenta de proiecte pentru a salva curentul proiect sub numele respectiv dar
acest lucru va rescrie proiectul selectat.

Figura 1: Casuta de dialog File

A doua obtiune din meniul File este Save, care permite o salvare rapida a proiectului curent
sub propriul nume. Daca nu exista nici o solutie in proiectul curent, selectand butonul Save va
salva rapid parametrii proiectului asa cum apar in panourile cu datele introduse. Cu toate
acestea, daca obtiunea de salvare este folosita la o solutie existenta, o casuta de dialog va
aparea, punand in alerta ca salvarea modelului curent va sterge solutia curenta. Acest lucru
este necesar pentru ca solutia sa corespunda mereu cu parametrii modelului salvat.
O alta utilizare a comenzii de salvare este pentru a ajuta la conservarea spatiului pe disk. Daca
s-a rulat un model si nu mai este nevoie de rezultate, dar se doreste salvarea definitiilor
modelului pentru vizualizarea viitoare, salvand sub acelas nume va sterge toate fisierele mari
cu datele de iesire produse de analiz elementelor finite. De asemenea este posibila arhivarea
rezultatelor analizate de EverFE pentru a salva spatiul pe disk.
Stergerea unui proiect
Pentru a sterge un proiect, se selecteaza Delete din meniul file. Acestul lucru va aduce in
evidenta casuta de dialog din figura 1, care alerteaza ca o continuare poate sa stearga prematur
proiectul selectat. De notat ca selectarea butonului Delete nu sterge automat proiectul curent,
dar ofera posibilitatea stergetii lui din casuta de dialog din figura 2. Jumatatea stanga listeaza
ca fisierele cu extensia .prj corespund cu fiecare proiect care s-a salvat.Lista de directoare din
centru arata ca rezultatele din fiecare analiza sunt scrise separat intr-un subdirector cu acelas
nume precum proiectull neexistand nici odata necesitatea de a folosii directorul lista. Se
selecteaza proiectul pentrua fii sters din lista de fisiere cu extensia .prj sau facand acest lucru
manual proiectului in casuta cu datele de introducere, apoi executand comanda Ok.

Figura 1: Casuta de dialog pentru stergere