un interes deosebit pentru obiceiurile si credintele populare;
Spre sfarsitul sec. a XVIII-lea are loc
descoperirea literaturii populare de catre scriitorii romantici, care considerau folclorul arhiva vie a popoarelor, expresia nemijlocita a trasaturilor sufletesti ale fiecarei natiuni.
Oamenii de cultura ai timpului considerau
ca, fara literatura populara, cultura nationala ar fi fost lipsita de ce avea ea mai de pret.
In prima jumatate a sec. al XIX-lea
culegatorii de folclor nu au fost preocupati de pastrarea autenticitatii, intervenind adesea in texte pentru a le indrepta.
Marturie sta chiar titlul celei mai cunoscute
culegeri de folclor din sec. XIX, a lui V. Alecsandri, Poezii poporale. Balade (Cantice batranesti), adunate si indreptate (I,II, Iasi, 1852-1853). Spre sfarsitul sec. XIX, locul amatorilor este luat de profesionisti preocupati sa conserve autenticitatea creatiilor populare. Etnografia si folclorul devin obiect de cercetare stiitifica.
Aparitii editoriale in sec. al XIX-lea
1844 balada Zburatorul, de
I. Heliade-Radulescu, ce valorifica o credinta populara.
1851-1852 Anton Pann
tipareste O sezatoare la tara, Culegere de proverburi sau Povestea vorbii culegeri de snoave, proverbe si zicatori.
1852-1853 V. Alecsandri tipareste Poezii
poporale. Balade (Cantice batranesti), Poezii populare ale romanilor adunate si indreptate; face cunoscute pentru prima data baladele Miorita si Mesterul Manole.
1861 A. Odobescu publica primul studiu
de folclor comparat din cultura romana, Cantece poporane ale Europei rasaritene mai cu seama in raport cu tara, istoria si datinile romanilor
1868 I.C.Fundescu publica colectia de
Basme, oratii, pacalituri si ghicitori; 1869 in cadrul Societatii Orientul, M. Eminescu este numit responsabil cu strangerea folclorului din Moldova. Textele culese de Eminescu i-au folosit ca sursa de inspiratie pentru poemele Calin Nebunul, Fata-n gradina de aur, Miron si mireasa fara corp si basmele in proza Fat-Frumos din lacrima, Frumoasa lumii, Finul-luiDumnezeu etc.
1870 Miron Pompiliu
publica colectia de Basme populare romane;
1872 P. Ispirescu publica
cea mai cunoscuta culegere de basme populare romanesti Legendele sau basmele romanilor
1873-1875 Apare culegerea Poezii
poporale romane, a lui Simeon Florea Marian, continand, pana in acel moment, cea mai bogata colectie de balade din Moldova de Sus; 1880 Bogdan Petriceicu Hasdeu editeaza Cartile poporane ale romanilor in sec. al XVI-lea in legatura cu literatura poporana cea nescrisa;
1883 Apare prima sinteza despre
folclorul romanilor publicata de Moses Gaster Literatura populara romana; 1885 G.Dem. Teodorescu editeaza culegerea Poezii populare romane; 1895 - Iuliu A. Zanne incepe editarea colectiei Proverbele romanilor, in 10 volume.
1895 Lazar Saineanu
publica Basmele romane, un vast studiu de folclor comparat de aproape o mie de pagini, care are in vedere cvasi-totalitatea povestilor romanesti cunoscute pana in momentul aparitiei volumului.
Mesterul Manole (balada populara)
Varianta din manual a fost culeasa de
G.Dem. Teodorescu de la Petre Cretul Solcanul, lautarul Brailei, in 1883. Este o varianta complexa si autentica ce curpinde 824 de versuri. Personajul Manole apare in circa 170 de variante ale baladei. Varianta lui V. Alecsandri, Monastirea Argesului este doar o varianta mai scurta a acestui vechi cantec, dupa cum afirma editorul cartii.
Povestea baladei este fixata pe mesterul
zidar Manole si pe manastirea de la Curtea de Arges.
Mormantul Anei lui Manole
Statuia lui Neagoe Basarab
Catapeteasma bisericii de la Curtea de Arges
Intrarea in curtea Manastirii Curtea de Arges
Fantana lui Manole
Bibliografie
A. Costache, F. Ionita, M.N. Lascar, A.
Savoiu- Limba si literatura romana, manual pentru clasa a XII-a, Editura Art Grup Editorial, Bucuresti, 2007 www.welcometoromania.ro ro.wikipedia.org