Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Machiavelli este constient de demersul sau foarte critic in raport cu literatura politica care isi
propunea sa le ofere modele principilor.
Skinner urmareste felul incare Machiavelli respinge o parte din mostenirea umanista dar
pentru a intelege acest fapt este esentiala precizarea contextului intelectual al operei. Exista
mai multe momente in interiorul cartii in care Machiavelli ii critica pe contemporanii sai care
scriu oglinzi ale principilor.
1. O prima critica pe care le-o aduce, vizeaza incapacitatea lor de a degaja semnificatia
puterii absolute pentru viata politica. Se credea de obicei ca un principe devotat in
intregime unei vieti virtuase urma sa obtina in mod necesar cinstea, gloria si renumele. cele 3 lucruri pentru care de obicei, cineva isi pune ambitia in politica. Machiavelli observa
ca aceasta perspectiva traditionala nu tine seama de necesitatea combinarii artelor
persuasiunii cu folosirea fortei militare pentru a obtine cele 3 lucruri mentionate anterior.
Succesul in politica s-ar baza, potrivit lui Machiavelli, pe un bun raport intre persuasiune si
actiunea armata. In acest just raport dintre cele doua notiuni anterioare ar consta insasi
notiunea de virtu' a principelui. Trebuie spus si faptul ca nu Machiavelli este primul autor
care a introdus notiunea de virtu' in gandirea politica umanista. Pentru multi dintre umanisti,
notiunea de virtu' insa, nu se refera la raportul dintre persuasiune si forta militara ci insemna
mai degraba promptitudinea in apararea patriei inclusiv prin folosirea violentei. Nu putem
supralicita, spune Skinner, ideea de violenta in politica la care s-ar referi adesea Machiavelli,
dar nici nu putem nega faptul ca Machiavelli accentueaza rolul fortei absolute in guvernare.
Trei dintre capitolele centrale ale lucrarii, 12,13 si 14 discuta chestiuni militare. In capitolul al
12-lea alaturi de chestiunile militare, Machiavelli discuta si problema folosirii mercenarilor
care reprezinta un mare pericol in opinia sa pentru orice principat. Machiavelli atribuie chiar
ruina Italiei din vremea lui tocmai folosirii trupelor de mercenari. In cadrul acestei discutii,
Skinner observa ca Machiavelli propune o solutie care nu se abate de la linia politicii
traditionale umaniste. Fiecare principe, spune Machiavelli, in capitolul al 14-lea trebuie sa
creeze o militia de cetateni comandand el insusi trupele militare. Numai acest fapt poate
garanta siguranta principatelor.
2. Un alt aspect in care Machiavelli devine foarte critic cu predecesorii si contemporanii sai
umanisti este legat de rolul conceptului de virtu' in viata politica. Virtu', inseamna, spune
Machiavelli, acea capacitate care ii permite conducatorului atingerea scopurilor celor
mai nobile, cistei, gloriei si renumelui.
Cea de-a doua afirmatie este ca a fi inzestrat cu virtu' inseamna nu doar a avea toate virtutiile
moral crestine pentru ca nu se intampla intotdeauna ca cel care are toate virtutiile sa si
reuseasca in politica ci a stii sa folosesti intr-un bun echilibru persuasiunea si forta.
Asadar, pentru Machiavelli, nu orice comportament traditional, care respecta principalele
virtuti crestine, il va face pe principe sa obtina cinstea, gloria si renumele.
Skinner ne atrage atentia asupra faptului ca Machiavelli face 2 afirmatii privitoare la rolul
virtutilor conventionale in atingerea celor 3 scopuri nobile.
1. Mai intai pentru Machiavelli este importanta mentinerea aperentelor: principele
trebuie sa fie considerat demn de a fi onorat, demn de respectul supusilor. Cu alte
cuvinte nu este important ca principele sa aiba toate calitatile, nu este nici posibil, ci
trebuie sa aiba talentul de a mima virtutea.
2. A doua afirmatie se refera la faptul ca unele dintre lucrurile virtuase pe care
principele le va practica ii vor aduce prosperitatea iar altele ruina. Cu alte cuvinte
vorbim la Machiavelli de o ambivalenta a virtutii. O particularizare a acestor lucruri
se poate observa in capitolele 16, 17 si 18 in care Machiavelli examineaza mai intai
2
Notiunea de virtu'
P. Mathiasp
A-l intelege pe Principele lui Machiavelli inseamna a intelege modul in care conceptul de
virtu' pe care el il pune in joc se inscrie in istorie. Pentru a face acest lucru, principele trebuie
sa stie sa asocieze puterea politica cu cea economica si cu forta militara. Felul in care
principele isi inscrie notiunea de virtu' in istorie poate fi cel mai bine observat daca studiem
principatele nou intemeiate, cele care sunt opera unei politici fondatoare. Notiunea de virtu'
trebuie gandita in acelasi timp prin examinarea circumstantelor si prin masurarea eficientei
unei anumite actiuni.
Contextul in care notiunea de virtu' isi manifesta deplina eficienta este legat de un nou termen
valorizat de Machiavelli si-anume termenul de fortuna care de obicei este tradus prin sansa,
noroc, situatie favorabila. Pentru Machiavelli termenul de fortuna devine acel complex de
cauze si circumstante de care principele trebuie sa stie sa se foloseasca. Eficienta notiunii de
virtu' va tine atunci de modalitatea in care un principe stie sa faca din politica nu doar o
stiinta a virtutiilor morale ci o stiinta arhitectonica care ordoneaza toate celalalte domenii ale
vietii. Notiunea de virtu' poate fi vazuta ca o intuitie pe care principele trebuie sa o
aprofundeze - a momentului prezent.
P. M. distinge trei faze ale notiunii de virtu'
1. Intr-o prima faza ea se manifesta doar ca o forma de ambitie a principelui. Prin
aceasta ambitie care la inceput, spune Machiavelli, este amorala si irationala,
principele incearca sa perceapa ordinea politica pe care urmeaza sa o creeze.
2. In faza a doua, virtu' apare mai degraba sub forma violentei, chiar a cruzimii uneori
sau a competentei militare.
3. In ultima faza, ce-a de-a treia, notiunea de virtu' se cristalizeaza sub forma mimarii.
Principele mimeaza principalele calitati, virtutiile cele mai importante. Notiunea de
virtu' la Machiavelli nu se justifica doar pornind de la comportamentul individual al
principelui ci ea trebuie sa aiba in vedere, sa deschida un intreg orizont politic.
Principele este cel care reuseste astfel sa-i dea statului pe care-l conduce forme juridice
aproape permanente, cat se poate de durabile. Machiavelli nu se intereseaza inca de notiunea
de legitimitate politica, ceea ce il intereseaza insa este mentinerea statului de catre un
principe care facand astfel reuseste sa puna in valoare o notiune estrem de importanta la
Machiavelli, notiunea de adevar efecitiv al lucrurilor. Daca Machiavelli este mai degraba
un teoretician al acelor atribute care reusesc sa impuna un principe din punct de vedere politc
in secolul al 17-lea, Thomas Hobbes va fi cel care va teoretiza instituirea statului.