ANATOMIA SISTEMULUI DIGESTIV

Sistemul digestiv cuprinde totalitatea organelor in care se realizeaza digestia alimentelor

si absorbtia nutrimentelor, in tubul digestiv au loc prelucrarea mecanica, fizica si chimica a
alimentelor, absorbtia lor si eliminarea resturilor nedigerate. Glandele anexe contribuie prin
secretiile lor la procesele de digestie.
1. Tubul digestiv
Structura tubului digestiv este unitara, prezentand in toata lungimea sa patru tunici (tab.
16.).
Tab. 16. Tunicile tubului digestiv.
TUNICI
mucoasa

TIP DE TESUT
LOCALIZARE
epiteliu pavimentos pluristra cavitatea bucala, faringe esofag
tificat necheratinizat
in restul tubului digestiv
epiteliu cilindric unistratificat
submucoasa tesut conjunctiv lax
in tot tubul digestiv
musculara
tesut muscular striat
cavitatea bucala, faringe si 1/3 superioara a esofagului
tesut muscular neted, cu dou
in restul tubului digestiv, cu urmatoarele particularitati:
straturi: intern (cu fibre circulare)
extern (cu fibre longitudinale)
a)la stomac 3 straturi: in plus unul cu fibre oblice;
tesut conjunctiv lax
externa
adventicea

b)la colon, stratul extern formeaza 2-3 benzi (tenii);

tesut
conjunctiv dens
in restul tubului digestiv,

c)intre segmentele tubului digestiv exista sfinctere.

faringe, esofag si portiunea terminala a rectului
acoperit de peritoneu

Cavitatea bucala prezinta: anterior orificiul bucal marginit de cele doua buze, lateral,
obrajii, superior, bolta palatina, iar la interior, arcadele dentare si limba. Intre obraji si arcadele
dentare exista vestibulul bucal. Pe arcade sunt asezati in alveole dintii. La om se disting doua
tipuri de dentitie: dentitia de lapte, intre 6 luni si 7 ani, formata din 20 de dinti, si dentitia
definitiva, ce apare intre 7 si 20 de ani, formata din 32 de dinti (incisivi, canini, premolari si
molari). Formula dentara la adult este:
I 2 ; C 1 ; PM 2 ; M 3 ;
2

Inervatia dintilor este asigurata de trigemen (V).

Limba este un organ musculos cu rol in sensibilitatea gustativa, masticatie, deglutitie si
vorbire, inervata motor de nervul hipoglos (XII).

Faringele este un organ musculo-membranos in care are loc incrucisarea caii digestive cu
calea respiratorie. Comunica superior cu cavitatea bucala, cu fosele nazale si cu trompa lui
Eustachio, iar inferior, cu laringele si cu esofagul. Calea alimentelor spre laringe in timpul
deglutitiei este blocata de epiglota.
Esofagul, de circa 25 cm lungime la adult, asigura trecerea bolului
stomac.

alimentar

din faringe in

Stomacul, portiunea dilatata a tubului digestiv, are forma literei J'. Prezinta trei portiuni:
fundul, corpul si portiunea orizontala, formata din antrul si canalul piloric. Comunica prin
sfincterul cardia cu esofagul si prin sfincterul pilor cu duodenul (. ). In mucoasa se afla glande
gastrice a caror secretie este sucul gastric. Inervatia este asigurata de fibre simpatice din plexul
celiac, fibre parasimpatice provenite din nervii vagi, precum si de cele doua plexuri vegetative
aflate in peretii stomacului.

. Structura stomacului: 1. esofag; 2. cardia; 3. corpul stomacului; 4. curbura mica; 5.

duoden; 6. fundul stomacului; 7. tunica seroasa; 8. musculatura longitudinala; 9. musculatura
circulara; 10. musculatura oblica; 11. curbura mare; 12. pliuri ale mucoasei; 13. antrul piloric;
14. pilor.

Intestinul subtire este segmentul cel mai important al tubului digestiv. Are o lungime de
circa 6 m la adult si prezinta doua portiuni:
a) duodenul, portiune fixa de circa 25 cm lungime, in care se deschid canalele pancreatice
si canalul coledoc;
b) intestinul liber, portiune mobila, care formeaza anse* impartite intr-un grup superior
situat orizontal (jejunul) si un grup inferior situat vertical (ileonul).

Mucoasa prezinta cute (valvule conivente), care maresc suprafata de absorbtie, si vilozitati
intestinale microscopice in forma de deget de manusa (. 9.2.).
Inervatia intestinului subtire se realizeaza prin fibre vegetative din plexurile celiac si
mezenteric superior, precum si din plexurile intrinseci.

. 9.2. Sectiune in mucoasa intestinala: 1. vilozitati intestinale; 2. epiteliu cilindric

unistratificat; 3. capilare sangvine; 4. capilar limfatic (chilifer); 5. tesut conjunctiv; 6.
glande intestinale; 7. venula; 8. arteriola; 9. vas limfatic; 10. tunica mucoasa; 11. tunica
submucoasa; 12. tunica musculara; 13. tunica seroasa.
Intestinul gros, lung de circa 1,70 m, are o importanta functie motorie si o functie
digestiva secundara. Formeaza in cavitatea abdominala cadrul colic divizat in: cecum cu
apendicele; colonul si rectul (. 9.3.). Trecerea continutului intestinului subtire in intestinul gros se
face prin valvula ileocecala. Orificiul anal este prevazut cu doua sfinctere: intern neted,
involuntar si extern striat, voluntar.

. 9.3. Cadrul colic: 1. ileon; 2. sfincter ileocecal; 3. cecum; 4. apendice; 5. colon

ascendent; 6. colon transvers; 7. colon descendent; 8. tenie; 9. dilatatii; 10. colon sigmoid;
11. rect; 12. canal anal; 13. anus; 14. mezenter.
2. Glandele anexe
A. Glandele salivare in cavitatea bucala se deschid canalele a trei perechi de glande
salivare acinoase*: sublinguale, submandibulare si parotide, care produc saliva. Inervatia motorie
a acestora este realizata de nervii cranieni VII si IX.
B. Ficatul, organ cu multiple functii metabolice (tab. 17.), fara de care viata este
imposibila,
are
si
rol
de glanda anexa a tubului digestiv. Este cea mai mare glanda exocrina, circa 1500 g, asezata sub
diafragma,
in unghiul superior drept al cavitatii abdominale (loja hepatica). Ficatul prezinta o fata
superioara,
pe
care
se disting 2 lobi (stang si drept), si o fata inferioara cu 4 lobi (stang, drept, patrat, caudal) si
hilul* hepatic.
Tab. 17. Functiile principale ale ficatului.
A. Functia exocrina secretia bilei
B. Functiile metabolice
sinteza de aminoacizi si proteine plasmatice;
mentinerea constanta a glicemiei;
sinteza fosfolipidelor si a colesterolului; cetogeneza* ; catabolismul acizilor grasi
C. Alte functii
depozitare de glicogen, lipide, fier, sange
functie antitoxica
functie termoreglatoare

functie hematopoietica in perioada fetala

reglarea volumului de sange circulant
inactivarea excesului de hormoni
in coagulare si hemostaza

Structura ficatului. Ficatul este format dintr-o stroma* conjunctiva si un parenchim

hepatic. Stroma cuprinde un invelis extern de unde pornesc septuri conjunctive care delimiteaza
in parenchim lobuli hepatici, formatiuni piramidale cu 56 laturi.
Lobulul hepatic reprezinta unitatea anatomica si functionala a ficatului. Este alcatuit din
cordoane radiate de celule hepatice (hepatocite), capilare sangvine si canalicule biliare dispuse in
jurul unei vene cen-trolobulare (. 9.4.),
Bila este produsul de secretie continua a hepatocitelor. Ea se varsa in canaliculele biliare,
care formeaza in final doua canale hepatice, drept si stang. Ele se unesc in canalul hepatic
comun. In perioadele interdigestive, bila ajunge prin canalul cistic la ca biliara, unde se
concentreaza si se imbogateste cu mucus. Evacuarea ei se face intermitent, in timpul meselor,
prin canalul cistic si apoi prin canalul coledoc, care se deschide in duoden impreuna cu canalul
principal pancreatic la nivelul sfincterului Oddi (. 9.5.).

. 9.4. Segment in lobul hepatic: 1. cordoane de celule hepatice; 2. capilare sinusoide; 3.

canalicule biliare; 4. canal biliar interlobular; 5. ramura a venei porte; 6. ramura a arterei
hepatice; 7. vena centrolobulara.

. 9.5. Cai biliare extrahepatice: 1. canal hepatic drept; 2. canal cistic; 3. ca biliara; 4.
duoden; 5. ampula hepatopancreatica; 6. sfincter Oddi; 7. capul pancreasului; 8. canal
pancreatic (Wirsung); 9. corpul pancreasului; 10. coada pancreasului; 11. pancreas; 12.
canal secundar (Santorini); 13. canal coledoc; 14. canal hepatic comun; 15. canal hepatic
stang; 16. ligament.
Ficatul are o vascularizatie dubla.
Vascularizatia nutritiva este reprezentata de artera hepatica si ramurile ei, pana la nivelul
lobulilor hepatici.
Vascularizatia functionala este realizata de catre sistemul port hepatic (. 10.13.), format
din vena porta, care incepe prin capilare la nivelul tubului digestiv si se termina prin capilare la
nivelul lobulilor hepatici. Acest sistem aduce sange incarcat cu substante nutritive rezultate in
urma absorbtiei intestinale.
Inervatia ficatului se realizeaza prin plexul hepatic, desprins din plexul celiac (simpatic) si
pe cale vagala (parasimpatic).
C. Pancreasul (. 9.5.), de forma alungita, asezat inapoia stomacului, este o glanda mixta
de tip acinos, denumita si glanda salivara abdominala'. Acinii sai secreta sucul
pancreatic, care se varsa in duoden prin canalul principal Wirsung si prin canalul
secundar Santorini. Intre acinii glandulari se afla insulele Langerhans care secreta
insulina si glucagon. Inervatia este vegetativa, simpatica si parasimpatica.

Alte materiale medicale despre: Aparatul digestiv

Anatomia glandei tiroide

Din punct de vedere anatomic tiroida este cea mai voluminoasa glanda
endocrina situata in regiunea cervicala anterioara. [...]

Afectiunile sistemului nervos autonom

Sistemul nervos vegelaliv (SNV) inerveaza musculatura neleda a

vaselor si viscerelor, glandele exocrine si endocrine si anumite celule
ale tesuturilor [...]

Neoplaziile sistemului nervos central

ingrijirea pacientilor cu tumori primare sau metastatice ale SNC

necesita: (I) stabilirea cu acuratete a diagnosticului de tumora si
excluderea altor [...]