Nicolae Blcescu sufletul revoluiei de la 1848

Nicolae Blcescu s-a nscut la Bucureti, la 29 iunie 1819, ntr-o familie de

boierasi, tatl sau fiind pitarul Barbu Blcescu, iar mama sa, serdreas Zinca
Petreasca Blcescu, ei trgndu-i numele de la moia lor din Blceti, judeul
Arge. Nicolae a avut 2 frai Costache i Barbu ambii implicai n revoluia
de la 1848, i 2 surori, una pe nume Sevasta, iar alta soia unui Gianolu. Prima
i-a fost deosebit de ataat i avea s-l ngrijeasc n ultimul su an de via
-1852.
Educaia i-a nceput-o n familie, cu un dascl grec , i a continuat-o la Sf Sava,
unde l-a avut c profesor pe Eliade Rdulescu. Din matricolele colii rezult c n
1832 era n clas a V-a, iar n 1835-1836, la vrst de 15 ani era n clasele
complementare. Aici a studiat istoria universal, aritmetica, algebra, geometria,
trigonometria, filosofia formal, dreptul civil romn i limbile: franzoseasca, elineasc
i latineasc. El ar fi vrut s-i desvreasc formaia intelectual la Paris, dar
neputndu-i atinge visul, la 19 ani a intrat n armat c iuncr (cadet). ns curnd
i-a dat seam c acel regim nu i se potrivea, ntruct militria nu e carier pentru
oamenii de trampa sa i nici slujb miliii, nici oamenii ce era silit a-i vedea nu
era de natur a-i mulumi nici spiritul, nici inima. Totui i aici se remarc prin faptul
c a cerut domnului nfiinarea unei coli pentru soldai, unde timp de 4 luni, Blcescu
i-a nvat pe subofierii Regimentului nr 3, care se aflau n garnizoan la Bucureti,
precum i pe un escadron de cavalerie scrierea, citirea, aritmetica i geografia,
dei trebuie spus c ofierii erau foarte ignorani i prea puin interesai de noiunile
ce li se predau.
Lupttor pentru idealurile politice ale Romniei
Iniierea n lupta politic i-a fcut-o adernd la Partida Naional a lui Ion
Cmpineanu, care a desrobit ranii de pe moia sa i a desfiinat claca.n manifestul
lui Cmpineanu din 1838 se vorbea de fuziunea ntregului popor romnesc i
reunirea lui sub acelai sceptru ntr-o patrie independent. Un proiect de constituie
elaborat de Cmpineanu cu ajutorul fostului ataat al Consulatului francez din
Bucureti, Felix Colson, prevedea votul universal i eliberarea clacasilor fr a li se
da pmnt. Programul lui Cmpineanu , care n chestiunea agrar, nu fcea dect s
ntreasc moia boiereasc, elibernd-o de orice servitute feudal, nu putea s-l
satisfac pe Blcescu, care se las atras de societatea secret organizat i
condus de Mitita Filipescu n 1840. Profitnd de rzboiul turco- egiptean, care
agravase situaia Imperiului Otoman i trezise n toate popoarele cretine din Turcia
european ndejdea eliberrii, societatea s-a dezvoltat repede, atrgnd mai ales
tineri din ptur mijlocie. Printre fruntaii societii se numrau Filipescu i Blcescu,
C Telegescu, Marin Serghiescu, D Macedonski, Eftimie Murgu i profesorul francez J.
A. Vaillant.
Conform lui Blcescu, scopul societii era rsturnarea dominaiei otomane i
suprimarea regimului regulamentar, desfiinarea privilegiilor feudale i instituirea unei
republici democratice, n care cetenii s fie egali n fa legii, iar clcii eliberai i

stpni embaticari pe pmntul aflat n stpnirea lor. Dar Societatea a fost

descoperit i membrii ei arestai. Alexandru Ghica i trimite pe cei 10 acuzai,la 1/13
februarie, n judecat naltului Divan,dar aceast trimitere se face mai mult din cauza
insistenelor consulilor strini Viena i Sankt Petersburg. Patru acuzai sunt
condamnai la munc silnic la ocn, 5 la 8 ani nchisoare la mnstiri, iar Nicolae
Blcescu, minor, la 3 ani de nchisoare la mnstirea Mrgineni, apoi la Gorgani.
Organizaia Fria
Eliberat dup 2 ani, intr n Societatea Literar, unde se ntlneau viitorii
conducatori ai Revoluiei de la 1848: Tell, Bolliac, Ion Ghica, doi Goleti, Eliad,
Voinesu Ion, Laurian. Societatea era tolerat de guvern deoarece pretindea c se
ocup doar cu chestiuni inofensive de limb, n realitate scopul ei fiind ntrirea
unitii culturale. La adapostul acestei societi s-a constituit organizaia secret
Fraia, ntemeietorii creia Ion Ghica, Blcescu i Tell au jurat s-i nchine
viaa patriei i s lupte pentru emanciparea i mproprietarirea clacailor, n numele
sentimentului de Fraie , adic de solidaritate national.
In cele din urma, in 1846, Nicolae Blcescu a reusit sa plece la Paris, unde s-a
intalnit cu Kogalniceanu, C.A. Rosetti, Ion Ghica si Ion si Dimitrie Bratianu.
Principala lui preocupare era sa stranga date despre o poema istorica asupra lui
Mihai Voda Viteazul, prin care spera sa puna piatra de temelie a unitatii nationale.
Pentru a-si completa documentarea, dar si pentru a cunoaste Italia, s-a dus la Roma,
apoi la Neapole, unde s-a intalnit cu Vasile Alecsandri si Elena Negri, pe care i-a
insotit la Palermo. Intors in Franta, participa la revolutia din februarie 1848, convins
ca ea va schimba fata lumii. Cand revolutia a cuprins si Germania si Austro-Ungaria,
tinerii aflati la Paris au hotarat ca e momentul de a declansa revolutia si in Principate.
Anul 1848
Ei se intalnesc la Blcescu acasa la 8/20 martie 1848 si stabilesc principiile in
numele carora avea sa se ridice poporul: libertatea individuala, a cuvantului si a
presei, desfiintarea privilegiilor feudale, improprietarirea taranilor cu despagubirea
proprietarilor,regim constitutional sub suzeranitatea Portii si abolirea Regulamentului
Organic. Pe baza acestor principii, Blcescu a redactat o proclamatie care, aprobata
la Bucureti de membrii Fratiei , avea sa fie citita la Islaz.
La Bucureti, comitetul Fratia conta pe sprijinul maiorului Christian Tell, pe membrii
influenti de la tara si din orase, precum si pe nemultumirea generala impotriva
domniei lui Gheorghe Bibescu.
In acest sens, ajuns in tara impreuna cu Alexandru Golescu-Negru, Blcescu se
indreapta spre Caracal, pentru a-si asigura sprijinul lui Gheorghe Magheru, prefectul
judetului Romanati, pe care insa nu-l gaseste acolo. A doua zi, se duce la Islaz
pentru a se intalni cu maiorul Nicolae Plesoianu.Acesta ii va spune ca este gata,
avand aceleasi sentimente si bucurandu-se de sprijinul soldatilor, dar ca mai intai
trebuie anuntat si maiorul Christian Tell, lucru pe care care Blcescu se grabeste sa-l

faca, plecand la Giurgiu, unde se afla maiorul Tell. Aici ii comunica acestuia
hotararea de a face cat mai in graba o revolutie, programul hotarat la Paris, precum
si cele discutate cu Plesoianu.Planul de actiune propus era acesta: Tell sa porneasca
cu batalionul de sub comanda sa spre Bucureti, in timp ce Plesoianu urma sa se
indrepte cu soldatii sai spre Craiova. A doua varianta a planului a fost ca Tell sa
mearga la Plesoianu, sa preia comanda soldatilor de la Islaz sis a porneasca de
acolo spre Craiova. Tell este de accord cu aceasta a doua varianta, luandu-si in plus
si sarcina de a-l atrage in miscare si pe Magheru, care ii era prieten. Mai mult, el ii da
sugestia lui Blcescu ca la Bucureti sa constituie baza organizatorica a revolutiei, in
sensul unirii intr-o singura tabara a tuturor revolutionarilor.
Ajuns in Bucureti, in intrevederile sale cu ceilalti revolutionari, Blcescu militeaza
pentru declansarea revolutiei in ziua de Pasti, adica 11 aprilie 1848, dar ion Bratianu
se opune, cerand sa fie asteptat sprijinul francez. Astfel, se ia hotararea ca
declansarea revolutiei sa fie amanata cu 2 luni.
Pentru Blcescu, principala revendicare ce trebuia imediat rezolvata era cea agrara,
insa intampina rezistenta in rezolvarea ei chiar din partea colegilor sai din Comitetul
revolutionar, care erau boieri liberali si stapani de mosii. Ei erau de acord cu Nicolae
Blcescu in a recunoaste ca relatiile agrare regulamentare erau de tip feudal si ca
taranimea dependenta se afla in o stare de dependenta, insa nu recunosteau
taranilor un drept de coproprietate, afirmand ca mosia era proprietatea deplina a
stapanului ei, dar recunoscand necesitatea de a se ceda satenilor o parte din
aceasta prin despagubire.
Chiar si dupa declansarea revolutiei de la Islaz din iunie 1848 si abdicarea lui
Bibescu, Balcesu continua sa se preocupe de aceasta problema, infiintand chiar o
Comisie a Proprietatii.Insa presiunile externe si iminenta unei interventii militare
straine duc in august 1848 la suspendarea dezbaterilor din Comisia proprietatii, iar
mai apoi intrarea in capitala la 13 septembrie a ostilor otomane si apoi a celor tariste
insemna lichidarea guvernului revolutionar si instaurarea unui regim de ocupatie.
Admitand, printr-un act public remis lui Soliman Pasa, suspendarea institutiilor
create prin revolutie, Locotenenta domneasca a sacrificat autonomia tarii, revolutia
sociala si politica fiind astfel abandonata.
Ridicat impreuna cu ceilalti, Blcescu e dus la Giurgiu unde se imbarca pe o
ghimie.De la Orsova se duce la Sibiu, apoi la Belgrad, pentru ca in final, trecand prin
Atena, sa ajunga la Constantinopol in martie 1849.
In acest timp revolutia maghiara continua, iar Blcescu spera ca aceasta revolutie a
maghiarilor sa duca la o noua redesteptare a sentimentelor nationale si la repornirea
revolutiei, in tarile romane. In acest sens, el isi propune sa realizeze o conciliere intre
Kossuth si Avram Iancu, plecand la 14 aprilie 1849 din Constantinopol, inzestrat cu
scrisorile de acreditare de la Ion Ghica pentru Kossuth si generalul Bem. Odata ajuns
la fata locului, isi da seama ca maghiarii nu aveau de gand sa le faca nici o concesie
romanilor, chiar in ciuda succeselor repetate ale lui Avram Iancu.

In iulie 1849, Kossuth ii oferea lui Iancu un post de general in armata sa, nefacand
insa niciun fel de concesii natiunii romane. Singurul rezultat pe care Blcescu l-a avut
in tentativa sa de reconciliere, a fost neutralitatea lui Iancu in timpul luptelor armatei
maghiare cu cele austro-ruse din august 1849.
Activitatea lui Blcescu, dup 1848
Dupa capitularea de la Siria din 15 august 1849, Blcescu s-a intors la Avram Iancu
care l-a tinut ascuns catva timp in o coliba de pe munte, pana cand, travestit, a putut,
prin Pesta si Viena, sa se intoarca la Paris.
Ramane la Paris pana in 1852, cand, bolnav de tuberculoza fiind, pleaca la
Constantinopol, iar de acolo la Galati, incercand sa patrunda in Tara Romaneasca
pentru a-si vedea familia. I se refuza acccesul si, la sfatul medicilor, se stabileste in
Italia, la Palermo, unde se va si stinge din viata la sfarsitul lui noiembrie 1852, la
numai 33 de ani.
Principalele opera ale lui Nicolae Blcescu
Pentru a ne putea face o impresie cat mai buna despre activitatea si despre ideile
revolutionare ale lui Nicolae Blcescu, nu este de ajuns sa tratam revolutia de la
1848, ci trebuie sa ne preocupam si de operele sale, macar de cele mai importante
dintre ele.
Avem astfel Puterea armata si arta militara de la intemeierea Principatului
Valahiei pana acum din 1844, completata cu Puterea armata in Moldova , opere
in care atribuie armatei un rol important in cucerirea libertatii si independentei
nationale. Idealul de armata permanenta, recrutata din o taranime libera, il gaseste la
Mircea cel Batran si Stefan cel Mare, scopul lui fiind sa isi indemne poporul sa-si
caute dreptatea singur, la fel cum au facut-o stramosii prin puterea armelor lor.
In 1846 scrie primul sau studiu de istorie sociala Despre starea sociala a
muncitorilor plugari in care cauta sa demonstreze ca stapanirea pamantului de
boieri e o uzurpatie, iar pamantul trebuie inapoiat taranilor. Boierii si-au atins
scopurile prin 3 mijloace: interesul, nevoia si sila:
1.Interesul marii proprietari, ca detinatori ai marilor dregatorii de stat,
obtinusera de la domn scutirea de dari pentru locuitorii de pe mosiile lor. Din interesul
de a dobandi scutiri de dajdii si aparare impotriva slujbasilor publici, multi tarani liberi
s-au vandut impreuna cu mosia lor unui stapan puternic.
2.Nevoia razboiul i-a silit pe mosneni sa se indatoreze si cum nu s-au putut
elibera la timp, proprietatile lor au cazut in mana creditorilor, care erau boierii si
manastirile.
3.Sila cel mai eficace si mai general mijloc de spoliere a taranilor a fost sila:
incalcarea si acapararea brutala a proprietatii mosneanului, procesele nedrepte in

care boierii erau si parti si judecatori, falsificarea actelor si furtul documentelor

autentice.
Aceste idei sunt reluate si in 1850 in Question economique , in care este analizata
situatia claselor noastre sociale si regimul politic si economic al Regulamentelor
Organice si in care sunt formulate reformele de care depindea ridicarea clasei
taranesti.
Tot in 1850, in Mersul revolutiei in istoria romanilor e afirmata ideea ca revolutia
e dreptul legitim al tuturor popoarelor asuprite.
Trebuie amintita principala opera a lui Blcescu, scrisa intre 1846 si 1852 si ramasa
neterminata:Istoria romanilor supt Mihai Voda Viteazul , opera in care le sunt
evocate urmasilor degenerati faptele marelui domn. Mihai devine un erou de epopee
, poate cel dintai razboinic din Europa , care, inainte de Gustav Adolf si Turenne, a
inteles tainele strategiei moderne. De fapt, Blcescu proiecta in trecut preocuparile si
idealurile timpului sau, asternand pe trupul vanjos al vechiului voievod toate
atributele omului de stat din preajma revolutiei de la 1848.
Ca o concluzie, putem spune ca Nicolae Blcescu a fost unul dintre marii
revolutionari de la 1848 si un aparator fervent al idealurilor si nazuintelor nationale, in
slujba carora si-a pus viata, din frageda tinerete si pana la moartea sa prematura din
1852.

Bibliografie:
Otetea, Andrei - Nicolae Blcescu, Bucureti, Editura Didactica si Pedagogica,1967
Panaitescu,Petre P. - Contributii la o bibliografie a lui Nicolae Blcescu,
Bucureti,Tipografia Convorbiri literare, 1923
Georgescu-Buzau, Gheorghe -Activitatea lui Nicolae Blcescu pentru pregatirea
revolutiei de la 1848, in Revista de istorie , IX, nr1, 1956, p45-57
Stan, Apostol Nicolae Blcescu si problema agrara, in Studii si articole de istorie,
vol XIV, Bucureti, 1969