LIMBAJUL

Delimitari conceptuale
Limba reprezint un ansamblu de mijloace lingvistice cu ajutorul carora se realizeaz
comunicarea interuman, adic limbajul.
Limba reprezinta un fenomen extraindividual si social-istoric,in sensul ca existenta ei nu
depinde de existenta unui individ singular ci de existenta unei natiuni, grup social vast care o
foloseste ca mijloc de comunicare si gandire. Limba a aparut, deci, in filogeneza si presupune
existenta unei natiuni care o foloseste. Exista,insa limbi care depasesc limitele unui stat (engleza,
spaniola).
Din punct de vedere structural,limba include trei elemente fundamentale:

fonetica

vocabularul (ansamblul semnelor / cuvintelor cu valoare simbol existente in acea limba)

gramatica (ansamblul regulilor de combinare a acestor simboluri in structuri cu sens)

Doar impreuna cele doua constituie limba. In comunicare si gandire utilizam cuvinte,
corespondent mintal al realitatii. Vocabularul reprezinta elementul static, nu este suficient pentru
a putea comunica. Gramatica este mai importanta deoarece prin intermediul ei aplicam o serie de
reguli cuvintelor pe care le folosim. Regulile pot fi: sintactice(de exemplu acordul subiectului cu
predicatul), fonetice (de exemplu niciodata inainte de litera P nu am litera N ci M ) , pragmatice
si logice (de exemplu nu putem afirma si nega acelasi lucru despre ceva in acelasi timp).
Din multitudinea de cuvinte existente in memorie extragem cuvintele pe care vrem sa le folosim
dar lor le aplicam reguli. Un copil de 6 ani,insa vorbeste corect limba romana fara a cunoaste
regulile.Modalitatea prin care este insusita gramatica in acest caz se numeste invatare implicita,
un mecanism ce implica a prinde din zbor reguli,mecanism ce functioneaza foarte eficient in
primii ani de viata pana la aproximativ 7 8 ani. De exemplu,copiii invata o limba straina din
joaca,insa un adult o invata mult mai greu. Copii dispun de invatare implicita, dar nu dispun de
invatarea explicita, invatare logica specifica adultilor. Cand studiem gramatica la scoala
redescoperim explicit ceea ce am invatat implicit.
Limbajul este o activitate psihica prin care, cu ajutorul limbii,se realizeaza comunicarea
interumana si gandirea verbal notionala. Se pune intrebarea daca limbajul este specific doar
omului.Unii zic ca da, desi exista dovezi ca si animalele comunica. Limbajul insa mai este
utilizat si in cadrul gandirii. Noi cand gandim operam cu cuvinte, deci limbajul e folosit de catre
oameni si in procesul gandirii. Daca acest lucru se manifesta si in gandirea animalelor nu se
poate spune.
Caracteristici
- Limbajul se constituie si se dezvolta in ontogeneza deci este un fenomen psihic individual,
subiectiv.
- In ceea ce priveste mecanismele sale psihologice si neurologice,limbajul implica doua
dimensiuni ( laturi ):

 latura activa implicata in emiterea de semnale ;

Iatura pasiva responsabila de receptarea si interpretarea semnalelor;
Doar impreuna cele doua laturi pot sa constituie limbajul. In cazul limbajului oral latura activa
este vorbirea,iar cea pasiva este ascultarea. In ceea ce priveste limajul scris latura activa este
scrierea,iar latura pasiva este citirea.
- Din punct de vedere anatomo fiziologic, producerea limbajului implica doua categorii de
mecanisme:

mecanismul central situat la nivel neuronal (cortex);

mecanisme periferice ;
Daca este vorba despre limbajul oral , mecanismele periferice ale acestuia presupun trei
componente:

una energetica data de aparatul respirator si sistemul musculator aferent acestuia

(diafragma, muschi intercostali);

una generatoare care cuprinde laringele ;

una de articuale si rezonanta cavitatea bucala si cavitatea nazala;

Pentru a putea fi produs, limbajul oral implica aceste elemente. Pentru a putea emite sunete este
nevoie de circulatia aerului,dar aerul nu produce sunete ci cel responsabil de acest lucru este
laringele. Laringele emite insa sunete brute, neprelucrate. Noi prelucram, nuantam sunetele in
functie de intersele noastre cu ajutorul cavitatii bucale. De exemplu,cand ne lipsesc dintii nu mai
vorbim clar, cand suntem infrigurati ne e greu sa articulam cuvintele.Sunetul pentru a putea
dobandi volum este amplificat la nivelul valului palatin.
Functiile limbajului
In cadrul activitatii umane limbajul indeplineste mai multe functii, dintre care cele mai
importante sunt urmatoarele:
1. functia de comunicare desemneaza rolul primordial al limbajului de a servi ca mijloc de
transmitere si receptie a informatiilor. Actul comunicarii implica existenta urmatoarelor
elemente:

emitator ( E )

receptor ( R )

repertoriu al emitatorului ( R. E )

repertoriu al receptorului ( R. R )

canal de comunicare

eventualele perturbatii

R.E

R.R

R.E R.R
Cand comunica oamenii isi transmit mesaje. Mesajul este convertit de emitator intr-o anumita
forma (ii da un cod scris, verbal sau nonverbal). Deci,emitatorul codifica informatia. Receptorul
primeste informatia, dar pentru a o intelege trebuie sa o decodifice. Comunicarea exista doar
daca emitatorul si receptorul utilizeaza acelasi cod. Intre emitator si receptor avem canalul de
comunicare, si anume mediul sau suportul fizic de comunicare. De exemplu limbajul oral are un
canal aerian, iar limbajul scris hartia, pixul etc. Dar esential este ca bagajul de cunostinte pe
care il detin emitatorul si receptorul sa se intersecteze (repertoriu comun). Un contra-exemplu ar
fi urmatorul: daca un individ vorbeste o limba iar interlocutorul lui vorbeste o alta limba
repertoriul comun este egal cu zero; repertoriile fiind distincte comunicarea nu exista. Dar
repertoriul poate sa se intersecteze mai mult sau mai putin. Cu cat este mai vasta intersectia cu
atat comunicarea este mai eficienta. Evenualele perturbatii implica bruiajele: galagie, vorbire
foarte inceata in cazul limbajului oral, iar in ceea ce priveste limbajul scris o perturbatie ar putea
fi scrisul ilizibil.
2. A doua functie este functia cognitiva prin care, dincolo de receptia informationala, limbajul
este mijloc de noi informatii. El se mai numeste, din acest motiv cel de-al doilea sistem de
semnalizare. Cunostintele noastre provin din experienta directa (mijloace senzoriale), prin limbaj
(citind, ascultand alte persoane) dar avem si cunostinte autogenerate pe baza rationamentelor.
Prin limbaj nu doar transmitem informatii ci si dobandim informatii. De asemenea,prin limbaj
sunt fixate, stocate in memoria noastra informatiile dobandite anterior care pot fi accesate
ulterior in scopul rezolvarii anumitor sarcini.
3. A treia functie este functia emotional expresiva in baza careia, dincolo de transmiterea de
informatii limbajul permite exprimarea si identificarea starilor emotionale. Acest lucru se
realizeaza prin calitatea expresiilor verbale utilizate, dar mai ales printr-o serie de mijloace
nonverbale si paraverbale specifice. Dintre mijloacele nonverbale amintim :


mimica ( ansamblul modificarilor elementelor mobile de la nivel facial );

gestica ( elemente ca postura corpului, orientarea, miscarea mainilor etc);

modalitati de expresie de care e responsabil sistemul nervos parasimpatic ( activitatea

glandelor sudoripare, tremurul, activitatea sistemului cardiac, endocrin, etc);
Toate acestea au existenta independenta. In randul mijloacelor paraverbale intra elementele care
insotesc vorbirea si au o semnificatie doar impreuna cu aceasta,cum ar fi intensitatea vorbrii,
intonatia, ritmul acesteia, dificultatile de exprimare, topica etc. Deci,in afara de transmiterea de
informatii, noi transmitem si propria stare emotionala, atitudinea noastra. Actorii valorifica mult
aceste lucruri. Mare parte din modalitatile prin care transmitem sentimente nu le putem controla.
Exista studii care arata ca fiecare emotie are un pattern specific. De exemplu, vorbirea tare
exprima furia. ,vorbirea incet sugereaza timiditatea . In ceea ce priveste ritmul, cand ne aflam
intr-o situatie de stres, cand trebuie sa vorbim in fata unor necunoscuti avem tendinta sa vorbim
foarte repede. Deci, ritmul vorbirii este simptomatic(adica spune ceva).
4. functia ludica desemneaza posibilitatea construirii unor asociatii verbale de efect care pot
merge de la rime, consonante, ciocniri de sensuri pana la constructia artistica de genul poeziilor,
proverbelor, zicatorilor, ghicitorilor, etc. Altfel spus, cu limbajul ne jucam, acesta raspunzand
nevoii de joc ce poate sa mearga de la jocul de cuvinte pana la creatia artistica. Deci este dorinta
de a spune ceva intr-o maniera mai placuta.
5. functia imperativ - persuasiva atesta capacitatea de a exercita, prin limbaj, a unor influente
asupra altor persoane, de a induce altora o idee sau o stare afectiva proprie. Aceasta functie se
realizeaza, in primul rand, prin continutul semantic al mesajului, prin latura expresiva a acestuia,
dar si printr-o serie de mijloace de persuasiune cum sunt:

modalitati prin care solicitam o persoana sa savarseasca un anumit act: rugamintea,

cerinta ferma, ordinul sau comanda etc. Toate acestea depind de raportul existent intre emitator si
receptor;

mijloace prin care solicitam intreruperea unor actiuni : rugaminte, repros, interdictie,
amenintare;

mijloace de convingere a interlocutorului : propunerea , invitatia, prevenirea, sfatuirea,

etc
Toate aceste mijloace de persuasiune sunt importante in activitatea unor agenti comerciali, actori,
negociatori, etc.dar se pot manifesta si la adresa propriei persoane;
Formele limbajului
Dupa gradul de utilizare a limbii, limbajul poate fi :

verbal ( cuvinte);

nonverbal ( mimica , fara cuvinte);

paraverbal ( insoteste vorbirea dar fara a utiliza neaparat cuvintele);

Limbajul verbal, in functie de gradul de accesibilitate pentru cei din jur, poate fi :

extern accesibil celorlalti ;

intern accesibil doar propriei persoane;

Limbajul extern, in functie de natura suportului utilizat, poate fi:

oral;

scris;
Limbajul oral, dupa numarul de participanti (interlocutori) poate fi:

solilocviu

monolog;

dialog;

colocviu;
Limbajul oral consta in producerea unor semnale verbale soonore perceptibile pentru
alte persoane si receptarea unor asemenea semnale emise de catre altii.Este forma fundamentala
a limbajului fiind utilizata cel mai des. Limbajul oral este prima forma a limbajului care apare in
dezvoltarea ontogenetica, celelalte forme constituindu-se pe baza acesteia. Functiile principale
ale limbajului oral sunt cele de comunicare si de cunoastere. Limbajul oral dispune de un registru
foarte vast de mijloace de expresivitate ( vezi functia emotional - expresiva). Are un caracter
situational, in sensul ca se desfasoara mereu intr-un context dat de interactiuni personale fiind
dependent de acesta si sustinut, orientat si directionat de reactiile interlocutorilor. In functie de
numarul de interlocutori limbajul oral poate imbraca forma monologului, dialogului si a
colocviului.
Monologul are ca nota definitorie faptul ca un vorbitor se adreseaza unui public mai larg care
asculta doar. Are un grad de dificultate mai ridicat intrucat eficienta acestuia e dependenta de
adaptarea continuturilor si a nivelului de accesibilitate al exprimarii la caracteristicile
auditorului.Discordanta dintre aceste doua elemente duce fie la ingreunarea intelegerii, atunci
cand nivelul discursului este unul prea inalt, fie la o impresie de superficialitate, atunci cand
acesta este prea scazut.In absenta unor feed-back-uri verbale directe, vorbitorul este nevoit sa
extraga informatii despre eficienta si impactul spuselor sale asupra auditorului din reactiile
nonverbale ale acestuia. Monologul uneori mai poate fi numit discurs dar, prin sine insusi, isi
spune numele (mono = unu). Monologul il intalnim atunci cand cineva tine o prelegere, un curs
etc. Este cea mai dificila dintre formele limbajului oral si este slab sustinut de context. Chiar
daca ne propunem sa vorbim despre ceva limbajul este situational, adica putem devia de la
subiect.O alta dificultate este ca nivelul exprimarii trebuie adaptat. Ideal este sa fie concordanta
intre ingreunare si superficialitate. De exemplu un medic prezinta un subiect in fata altor medici.
A doua zi, acelasi subiect, trebuie sa il prezinte in fata unor parinti. Limbajul trebuie sa fie
adaptat. Eficienta monologului nu tine de cat de inalt este discursul, ci de a-ti cunoaste publicul.
Dialogul se distinge prin existenta a doi interlocutori intre care pozitiile de emitator si receptor
alterneaza succesiv. Dialogul este forma cu cel mai inalt grad al caracterului situational.
Colocviul presupune mai multi participanti care comunica intre ei, fiecare adresandu-se
succesiv tuturor. Este o forma de monolog sau dialog extins ( masa rotunda ).

Limbajul scris consta in elaborarea unor semnale grafice accesibile celorlalti si respectiv
receptarea si intelegerea unor astfel de semnale produse de alte persoane. Limbajul scris deriva
din limbajul oral pe baza caruia se dobandeste. Ontogenetic apare mai tarziu decat limbajul oral,
in urma unei instruiri speciale bazata pe metoda fonetico analitico sintetica. Vorbirea,deci,o
invatam spontan,scrisul insa nu. Vorbirea,deci,precede scrierea. Limbajul scris este mai
pretentios decat limbajul oral pentru ca necesita o activitate de elaborare a frazelor conform unui
plan prealabil.Nu dispune de caracter situational nefiind sustinut prin dialog. Este strict
reglementat de reguli grafice, gramaticale si stilistice. Mijloacele de expresivitate sunt mult mai
sarac reprezentate decat in cadrul limbajului oral, iar cele mai neinsemnate omisiuni (erori)
putand denatura sensul comunicarii. De exemplu,intonatia nu o poti modera in scris. Deci
limbajul oral si cel scris au caractersitici distincte ce trebuie respectate. Inversarea acestora scade
in fiecare caz eficienta comunicarii. Limbajul scris are fraze lungi, pompoase, iar limbajul oral
are fraze scurte. Daca am scrie cum vorbim sau invers nici una din variante nu ar fi buna. Daca
scriem cum vorbim dam impresia de superficialitate. In cadrul limbajului oral cei care vorbesc
liber si nu citesc sunt mai usor de inteles.
Limbajul intern se desfasoara in sfera launtrica, mintala a individului, reprezinta o vorbire cu
sine si pentru sine. Limbajul intern este asonor, dar, cu toate acestea, el implica o serie de micromiscari la nivelul aparatului fonator si articulator. Altfel spus, limbajul intern nu se aude dar se
vede pe gura, limba etc.. In timp ce vorbirea se desfasoara pe mai multe faze succesive si
consuma timp, limbajul intern reduce succesivitatea la o relativa simultaneitate ceea ce ii
confera o extraordinara viteza de lucru. Este centrat pe intelesuri, imagini, idei, prezentand un
minimum de economicitate. Limbajul intern uzeaza de prescurtari si condensari de sensuri
substituind cuvintele cu imagini si fixandu-se cu predilectie asupra actiunuilor si calitatilor,
insusire numita predicativitate. Limbajul intern se constituie in baza celui extern, dar pe masura
evolutiei, dezvoltarii si maturizarii acestuia ajunge in timp sa coordoneze celelalte forme ale
limbajului.
Functiile sale principale sunt:

functia cognitiva ;

functia de reglare ( reglatorie);

Limbajul intern reflecta cel mai bine structura actului gandirii. Toate operatiile gandirii se
realizeaza in limbajul intern.
Limbajul nonverbal cuprinde ansamblul gesturilor, expresiilor mimico-faciale, posturilor
corporale,etc care insotesc, dubleaza sau substituie vorbirea. Elementele nonverbale nu sunt
manipulabile si pot completa, intari, inlocui sau contrazice informatia enuntata verbal.
Limbajul paraverbal este relationat exprimarii orale pe care o insoteste si contine elemente ca:

intensitatea vorbirii

accentul

ritmul si pauzele

topica

repetitiile
dificultaile de exprimare etc