Reducerea

emisiilor de
pulberi.
Filtre textile

Profesor indrumator:
Sl. dr. ing. Victor Cenusa

Studenti:
Stoica Alexandru Stefan
Cojan Mircea

Grupa:2402
FILTRE TEXTILE

Introducere

Filtrarea cu filtre textile este o metoda larg acceptata pentru controlul emisiilor de
particule. La filtrarea prin tesatura, gazul incarcat cu particule trece printr-un numar de saci de
filtrare plasati in paralel, lasand praful retinut de catre material.

Pentru o functionare prelungita a unui filtru textil sau filtru de aer, este necesar ca praful
sa fie curatat periodic de pe suprafata panzei si scos din incaperea de filtrare.

Dupa ce o noua tesatura trece prin cateva cicluri de utilizare si de curatare, aceasta
pastreaza o substanta reziduala de praf care devine mediul de filtrare.

Tipul de tesatura limiteaza temperatura de functionare a filtrelor. Tesatura de bumbac are

ceam mai mica rezistenta la temperatura ridicata (aproximativ 355K), in timp ce fibra de sticla
are cea mai mare rezistenta (530K). In multe cazuri, acest lucru necesita ca fluxul de gaze
reziduale sa fie racite inainte de a fi filtrate, astfel sistemul de racire devine parte integrata a
proiectului.

Pe de alta parte, temperatura fluxului de gaz de evacuare trebuie sa fie cu mult peste
punctul de condensare a celorlalte elemente pentru a nu obtura porii tesaturii.

Cel mai important parametru de proiectare este raportul dintre debitul volumetric de gaz
pe suprafata tesaturii, cunoscuta ca raportul gaz-panza.
Alte variabile de proces includ caracteristici ale particulelor (cum ar fi distributia
dimensiunii si proprietatile de lipire), caracteristicile gazului (temperatura si corosivitate), si
proprietatile tesaturii.

Moduri de curatare

Cea mai importanta diferenta intre sisteme de filtare cu filtre textile este reprezentata de
modul de curatatre intre ciclurile de utilizare.
Cele mai utilizate trei metode sunt prin:

Scuturare
Introducere in sens invers a aerului
Jet

Curatarea prin scuturare