Kinetoterapia articulatiei cotului

Kinetoterapia articulatiei cotului sau reducerea functionala a articulatiei

incepe cu mobilizarea articulatiei pumnului si degetelor care pot fi afectate din
cauza imobilizarii de tip Velpeau sau ortezei. Kinetoterapeutul va efectua mobilizari
pasive ale articulatiilor degetelor si pumnului. Kinetoterapia pasiva este urmata
dupa 5-10 minute de mobilizari de cea activo-pasiva. Gimnastica activo-pasiva se
va concentra pe miscarile de flexie-extensie a articulatiei pumnului, rotatia in sensul
acelor de ceasornic si invers acelor de ceasornic din articulatia pumnului.
Kinetoterapia cotului este foarte dureroasa si de regula redoarea articulara se
manifesta in pozitia imobilizarii adica in flexie. Capsula articulara este micsorata si
tendonul bicipital este scurtat, ingreunand astfel miscarea de flexie.
Pronatia este miscarea de rotatie a palmei in jos, in sensul acelor de
ceasornic. Kinetoterapeutul va efectua activ si va forta miscarea de supinatie apoi
pacientul va trebui sa execute activ pronatia. Exercitiul se va repeta de 15-20 de ori.
Supinatia este miscarea inversa pronatiei. Kinetoterapeutul va efectua
miscarea de pronatie urmand ca pacientul, ajutat, sa execute miscarea de supinatie.
Flexia articulatie cotului: kinetoterapia flexiei se face dupa reeeducarea
extensiei.
Tehnica hold-relax (contractie-relaxare) este o tehnica pentru redobandirea
mobilitatii in articulatiile cu redoare. Se bazeaza pe faptul ca dupa o contractie activ
mentinuta urmeaza o relaxare fiziologica. Pe parcursul relaxarii kinetoterapeutul
forteaza mobilitatea articulatiei castigand grade de mobilitate.
Redoarea articulara- Stiffnes- intepenirea unei articulatii, pierderea mobilitatii
unei articulatii avand consecinta imobilizarea prelungita mai mult de 3 saptamani in
urma unei fracturi sau traumatism.
Extensia din articulatia cotului: kinetoterapeutul executa miscarea de flexie
pana la limita durerii apoi i se spune pacientului sa faca o extensie activa. Dupa 510 repetari se executa aceeasi miscare pornind de la extensia pasiva maxima cu
ingreunarea din partea terapeutului apoi de la flexia maxima, pacientul trebuie sa
lase mana relaxata timp in care kinetoterapeutul executa extensia cu putina durere
si mentinerea 2-3 minute. Exercitiul se repeta de 10-15 ori.
Reeducarea flexiei se face dupa ce s-au redobandit cateva grade de libertate
pe extensie. Pacientul executa extensia pornind din flexie maxima si executa cateva
repetari fara rezistenta. Apoi se face acelasi exercitiu pornind din flexie maxima si
cu rezistenta din partea kinetoterapeutului pe suprafata cubitala a antebratului,
apoi pacientului i se spune sa relaxeze bratul timp in care kinetoterapeutul forteaza
flexia putin dureroasa 3-4 minute. Exercitiul se repeta de 10-15 ori.

Kinetoterapia articulatiei umarului

Este cea mai flexibila articulatie din organism, asigurand miscarile de mare
amplitudine a bratului. Umarul este format din 3 oase: humerus, scapula, clavicula.
Se formeaza 5 articulatii: scapulo-humerala, sterno-claviculara, acromio-claviculara,
scapulo-toracica, bursa subacromiala.
Decoaptarile- tractionarile usoare articulare avand ca scop distensia capsulei
articulare si repozitionarea capului humeral in cavitatea glenoida. Se executa
decoaptari in sensul gravitational si antigravitational. Se repeta exercitiul de 5-10
ori.
Exercitiile de tip Codzman sau exercitiile de pendulare ajuta la recastigarea
mobilitatii.
Kinetoterapia pentru recapatarea mobilitatii flexie-extensie sau ante-retroductiei
Exercitiile se executa pasivo-activ de catre pacient pana la momentul dureros
al ante-ductiei apoi kinetoterapeutul va suplini miscarea ajutand pacientul prin
sustinerea membrului superior. Se executa miscari de flexie pana la nivelul umarului
cu repetare (5-10 repetari) pe care pacientul le efectueaza aproape singur apoi
pacientul continua miscarea ajutat de kinetoterapeut pana la ajungerea membrului
superior la nivelul urechii (5-10 repetari) apoi se efectueaza miscare globala (5-10
repetari) cu ajutor .
Reeducarea mobilitatii adductie-abductie. Pacientul va fi asezat pe o
suprafata orizontala. Se va folosi o metoda de facilitare a abd-adductiei cu ajutorul
unei suprafete alunecoase pe care bratul va executa miscarea abductee pana la
durere (5-10 repetari) apoi cu durere suportabila ajutat de kinetoterapeut (5-10
repetari) urmand apoi miscarea globala , cu amplitudine mai mare. Acest exercitiu
este foarte important pentru ca miscarea in articulatie se face cu anularea
gravitatiei si a greutatii partiale a membrului superior. Dupa cateva zile de repetare
a exercitiului pacientul va repeta abductia din vertical, asezat sau in picioare.
Mecanoterapia sau exercitiul cu scripeti este foarte important pentru
recastigarea abductiei si flexiei in articulatie.
Circumductia este miscare cea mai complexa care inglobeaza in ea toate
celelalte miscari. Pacientul este pus cu fata la perete si trebuie sa deseneze un cerc
imaginar pe perete, intai mai mic apoi din ce in ce mai mare odata cu cresterea
amplitudinii.
Rotatia interna-externa: reeducarea acestor miscari se executa dupa
reeducarea miscarilor enumerate mai sus si se executa aceleasi miscari combinate
cu rotatie.

Reeducarea functionala a articulatiei gleznei

Articulatia talo-crurala sau articulatia gleznei este o articulatie foarte
importanta asigurand autonomia de deplasare si stabilitatea in timpul
deplasarii.Complexitatea kinetoterapiei creste odata cu perioada de imobilizare iar
perioada de imobilizare creste cu complexitatea traumatismelor ce implica aceasta
articulatie.
Dupa o perioada indelungata (45 zile) de imobilizare in aparat gipsat, se
incepe kinetoterapia avand ca scopuri principale tonifierea musculaturii flexorilor
labei piciorului si asuplierea, cresterea mobilitatii si totodata relaxarea musculaturii
gambei urmand si flexia plantara a labei piciorului dar fara tonifierea musculaturii
care efectueaza aceasta miscare, deci pasiv de catre kinetoterapeut.
Se incep mobilizari pasive ale degetelor labei piciorului simultan si alternativ
apoi se trece la articulatia talo-crurala propriu-zisa. Se executa miscari si mobilizari
pasive insistandu-se pa asuplierea tendonului Achilian care ramane scurtat in urma
imobilizarii pozitionand laba piciorului in equin.
Se executa apoi si miscari de circumductie pasive apoi cu rezistenta si
participarea pacientului urmand apoi miscarile de inversie-eversie a labei piciorului.
Dupa 90 de zile pacientul incepe sa incarce articulatia treptat, cu ajutorul unui
cantar pe care va apasa progresiv 20-30 kg pe saptamana. Refacerea totala a
stabilitatii se realizeaza atunci cand pacientul poate sta in echilibru numai pe
membrul inferior interesat. Urmeaza apoi corectarea viciilor de mers si exercitii de
stretching pentru asuplierea in continuare a tendonului achilian (ex. pe prag:
pacientul va sta cu antepiciorul pe prag si cu calcaiul in aer, lasandu-se cu
greutatea si incercand sa atinga cu calcaiul pamantul; se mentine 2-3 minute apoi
se repeta). Exercitiul se efectueaza dupa o incalzire in prealabil a articulatiei.

Kinetoterapia articulatiei genunchiului

La fel ca si articulatia cotului, articulatia genunchiului este o articulatie
balama unde redoarea se instaleaza rapid si recuperarea este foarte dificila si
dureroasa. Avand in vedere rolul membrului inferior in deplasare si stabilitate,
imobilizarea gipsata se va face intotdeauna in extensie deci redoarea articulara se
va manifesta pe flexie. Pentru ca articulatia sa fie fiabila trebuie recuperata
mobilitatea pe flexie de cel putin 90 de grade. Imobilizarea indelungata si lipsa
kinetoterapiei duce la fibroza musculara, stramtoarea capsulei articulare, iar apoi la
anchiloza, pierderea definitiva a fiabilitatii si mobilitatii articulatiei.

Obiectivele kinetoterapiei sunt refacerea mobilitatii articulare, iar apoi a fortei

musculare si stabilitatii genunchiului. Ne vom concentra pe asuplierea si relaxarea
musculaturii cvadricipitale si tonifierea musculaturii flexoare a genunchiului. Se
efectueaza exercitii de tip hold-relax; se poate efectua in prealabil inainte de
inceperea mobilizarii a unui masaj usor cu unguent antiinflamator. Se pot efectua si
pozitionari la marginea patului cu gamba in exteriorul patului suspendata in aer, pe
suprafata dorsala a labei piciorului se pune o greutate. Pacientului i se spune sa se
relaxeze chiar daca durerile sunt foarte mari. Se evita extensia atunci cand
pacientul sta in pat sau pe timp de noapte, punandu-se sub spatiul popliteu o
patura facuta sul pentru ca membrul inferior sa fie pastrat in flexie. Exercitiile se pot
efectua si din decubit ventral, pacientul incercand sa duca calcaiul inspre flexie,
ajutat de kinetoterapeut. Dupa reeducarea flexiei se va pune accent pe reeducarea
aparatului extensor al coapsei pentru a asigura extensia genunchiului si stabilitatea.

Reeducarea articulatiei coxo-femurale

(articulatia soldului)
Afectarea acestei articulatii poate fi din cauza unor fracturi in vecinatatea ei
sau a artrozei; afectiune degenerativa reumatismala care in faza terminala
(impotenta functionala a articulatiei si pierderea mobilitatii) se ajunge la inlocuirea
ortopedica a articulatiei cu o endoproteza de sold.
Reeducarea abductiei-adductiei se poate face cu pacientul in decubit dorsal,
cu membrul inferior afectat asezat pe o suprafata alunecoasa (nailon) care elimina
forta de frecare partial si faciliteaza abductia. Apoi se pot efectua miscari si din
decubit lateral sau din picioare impotriva gravitatiei.
Reeducarea flexiei-extensiei se poate face strict prin extensia si flexia
membrului inferior fata de trunchi sau prin mobilizarea genunchiului.
Kinetoterapia trebuie inceputa prin mobilizarea genunchiului apoi ajunganduse la flexia fata de trunchi. Extensia membrului inferior (revenirea la pozitia initiala
a membrului inferior) se poate reeduca prin miscarea de presiune, impingere din
pozitia de flexie.
Exercitiul se executa cu rezistenta din partea kinetoterapeutului care nu
trebuie sa depaseasca forta musculara a pacientului.
Dupa recastigarea mobilitatii si tonusului muscular se urmareste refacerea
stabilitatii prin exercitii de basculare a greutatii de pe un membru inferior pe
celalalt, cu mentinere si stand pe membrul inferior afectat cu toata greutatea, cu
mentinere.
Reeducarea esteticii de mers de cele mai multe ori leziunile osoase ce
afecteaza articulatia coxo-femurala se vindeca complet dar pacientii raman cu o
schiopatare produsa ori de pierderea capitalului osos si scurtarea membrului inferior
afectat, ori de lipsa de a efectua exercitii de estetica de mers sau mers
constientizat.

Incarcarea greutatii dupa o fractura ce implica aceasta articulatie se face cu

ajutorul unui cantar incarcandu-se greutatea treptat, ca in decurs de 4 saptamani
pacientul sa poata mentine toata greutatea pe membrul inferior afectat.