PERIOADA PUBERTATII (PREADOLESCENTA) Prof. Univ. Dr. Emil Verza 12.03.

2010
Aceasta perioada dureaza intre 10- 11 ani si 14-15 ani. Mai este denumita perioada scolarului
mijlociu sau preadolescenta. Ciclul gimnazial produce noi influente asupra copilului ca urmare a
faptului ca acesta este obligat sa se adapteze la mai multe cadre didactice si la mai multe
discipline scolare. In ceea ce priveste familia puberul realizeaza ca el ocupa un nou loc in familie
dar si in scoala si societate. In familie ca si in scoala primeste mai multe responsabilitati dar
atitudinea adultilor fata de el se aseamana cu cea fata de copilul scolar mic. Un aspect important,
puberul in scoala are mai multe modele si si voit sau nevoit isi alege unul din aceste modele pe
care incearca sa le imite si sa le urmeze din randul cadrelor didactice. Alegerea modelului de
cadru didactic este si in functie de modelul pe care acesta il adopta in predare, de modelul
comportamental, de exigentele pe care le manifesta in evaluarea copiilor si momentul cand
puberul descopera ca cadrul didactic are un stil personal acesta devine venerat si apreciat de catre
puber. Astfel prin contactul direct cu scoala si societatea se produc modificari de statute si de
roluri, pt puber statutul legat de scoala dominant este cel de elev. Asadar in aceasta perioada nu
este vorba numai de continuarea si de conservarea unor caracteristici din scolaritatea mica ci de
consolidarea achizitiilor din perioada anterioara si aparitia altora noi. In fapt este vorba deo
perioada de incheiere a copilariei si de trecere la perioada adolescentei cu prezenta unor elemente
de maturizare atat in planul psihic cat si in planul comportamental exterior. De aici ideea ca
perioada pubertara este o punte de legatura intre scolaritatea mica si adolescenta. Dovada acestei
afirmatii este si faptul ca in pubertate coexista o serie de caracteristici din cele doua perioade. Ca
atare copilul puber se joaca si in acelasi timp viseaza la viitor, este receptiv la tutela parintiilor
dar doreste independenta ceea ce a determinat sa se afirme ca din cand in cand puberul isi
depaseste copilaria. In plan biologic au loc importante si multiple modificari morfofunctionale.
Cresterea este intensa si imbraca forme specifice perioadei cum ar fi cresterea brusca si violenta,
aritmica si rar treptata(lina). Cresterea nu este proportionala ci diferita de la un segment la altul
al corpului. Cresterea in inaltime este mai rapida decat in greutatea. Cresc mai repede membrele
fata de trunchi ceea ce a dus la denumirea de faza caricaturiala sau faza de paianjen. Apar si o
serie de tulburari fiziologice, apar dureri de cap, de membre, oboseala, nervozitate, disconfort
psihic, nesiguranta, agitatie etc. Toate aceste aspecte si mai ales acest disconfort psihic se
amplifica prin aparitia acneelor, transpiratiei, a schimbarii vocii. Segmentul facial creste in

paralel cu cresterea craniala si spre mijlocul perioadei incepe sa se finalizeze osificarea mainilor
a danturii permanente si se produce un salt spre sfarsitul perioadei in ceea ce priveste cresterea
masei musculare. Si structura cerebrala se modifica calitativ prin dezvoltarea plascticitatii
sistemului nervos central. Totusi inhibitia ramane mai putin dezvoltata de unde si comportamente
care se manifesta prin izbucniri, exuberanta. Ritmul de functionare al glandelor cu secretie
interna se modifica si el, astfel se atrofiaza glanda timus(glanda cresterii) si creste glanda tiroida.
Un salt calitativ se produce la nivelul glandelor sexuale. Maturizarea functiei de reproducere are
loc la 12-14 ani la fete si la 14-16 ani la baieti. Daca in copilarie se poate vorbi de ,,adormirea
sexualitatii,, in pubertate se vorbeste de erotizarea senzoriala cu trezirea virilitatii. se produc
diferente pe acest plan si in functie de culoare pielii, a parului. Astfel brunele intra mai repede in
pubertate fata de blonde la fel cele si cei din mediul urban fata de cei din mediul rural, factorii
socio-cultural sunt implicati. Maturizarea sexuala este marcata de dezvoltarea caracterelor
sexuale primare la baieti dezvoltarea organelor sexuale externe iar la fete dezvoltarea organelor
de reproducere. In plan secundar creste parul pubian si axial , se schimba vocea, se dezvolta
glandele mamare la fete si in paralel incepe sa apara tesutul adipos pe abdomen si pe solduri. In
ultimele decenii s-a constatat o crestere mai rapida si o diferentiere somatica mai ferma in paralel
cu dezvolatrea psihica precoce, fapt pus pe seama alimentatiei dar si pe seama informatiilor care
se vehiculeaza. Potrivit statisticilor copiii scolari in general au in prezent cu circa 10 cm si cu 5
kg mai mult decat cei de acum 7-8 decenii. Varsta maturizarii sexuale a coborat cu circa 2 ani
fata de anii 1850-1900. In tara noastra se estimeaza ca maturizarea sexuala se produce cu 1 pana
la 1,5 ani mai timpuriu in mediul urban fata de cel rural. ritmul intens al cresterii este ultimul si
totodata sunt din nou evidenti factorii ereditari. D.p.d.v psihic se produc niste preocupari si
anume inclinatii spre viata interioara se autostudiaza, autoobserva si care sunt evidente si
marcate de fapt de producerea primelor menstre neovulate. Apar si preocupari pt tinuta exterioara
dar si trairi deosebite de la un sex la altul fata de relatiile care se stabilesc intre cele 2 sexe. Astfel
ignorarea fetelor de catre baieti produc deceptii la baieti in proportii de 31 % iar la fete in
proportie de 41% in paralel cu reactii obsesive ca urmare a cresterii. Reactiile erotice sunt in
aceasta perioada tumultuoasa iar prietenia devine tiranica si venerata de gelozie. Unii autori
insista pe fenomenul de criza ca urmare a maturatiei biologice si a teoriilor freudiste. Pt fete
infatisarea fizica generala se schimba incepand de la jumatatea perioadei. La inceputul pubertatii
infatisarea este de femeie copil apoi spre sfarsitul perioadei de femeie adolescent. In plan psihic
puberul este curios si atras de tot ceea ce este nou de relatiile dintre sexe de viata socioprofesionala etc. Puberul isi dezvolta functiile psihice ceea ce ii permite sa ajunga la clasificari,
la ierarhizari, la conceptualizari astfel incat tot mai mult isi ordoneaza viata psihica. Piaget
afirma ca acum se desavarsesc operatiile concrete iar la 12 ani apar forme ale gandirii formale.
Se poate afirma ca acum gandirea patrunde in toate procesele psihice iar afectivitatea invadeaza
planul personalitatii. Limbajul se dezvolta

calitativ si cantitativ ca si dezvoltarea sub raport asociativ si semantic. Debitul verbal ajunge la
60-100 de cuvinte pe minut fata de 60-90 cuvinte pe minute cate erau la scolarul mic. Sub
influenta profesorilor din scoala se dezvolta un stil cognitiv iar puberul devine constient de
posibilitatile sale intelectuale. Frecvent incearca sa le puna in valoare prin nevoia de creatie in
primele poezii, schite, povestiri etc. Dezvoltarea psihica in pubertatea este marcata de 3
caracteristici- de creatie, de originalitate si de adoptarea unor strategii proprii. Puberul simte
nevoia de afectiune si de ocrotire din partea parintiilor dar in paralel afectiunea puberului se
extinde de la familie si invatatori la colegi care acum nu mai sunt perceputi numai ca parteneri de
joaca ci si ca parteneri de confidente astfel incat isi daruieste afectiunea, isi organizeaza aceasta
afectiune si treptat dispare caracteristica de instabilitate din perioada anterioara. Apare pudoarea
si sensibilitatea afectiva in paralel cu trairea anxietatii a temerii de infrangere si de inferioritate.
Se dezvolta sentimentul datoriei si raspunderii, Al cinstei si demnitatii, al prieteniei in paralel cu
sentimentele patriotice si estetice cu cele morale si convingerile morale, apare a doua descoperire
in oglinda. Odata cu descoperirea in oglinda se instaleaza un usor narcisism. Activ in aceasta
perioada complexul lui Oedip. Daca la scolarul mic relatiile dintre copii erau reglementate de
criterii situationale acum intervin criterii cognitiv apreciative ceea ce demonstreaza ca sunt
incluse in aceste relatii aceleasi interese, opinii, preocupari etc. In grup relatiile se extind fiind
mai stransa cu 2, 3 colegi si ele devin mai trainice si mai intense. Prietenia devine pasionala si
ruperea ei o drama. Devin foarte interesati spre sfarsitul perioadei de sexul opus dar se mentine
conduita contradictorie astfel incat baietii sunt cand tandrii cand grosolani. Apartenenta la grup ii
intereseaza in mod deosebit si cand grupul este guvernat de niste norme morale corecte se
dezvolta la puber mai intens integrarea sociala. Apare asa numita banda sau clica in care puberul
se simte bine, se simte securizat tocmai pt ca este galagioasa sau exuberanta. Pt pubertate grupul
este stabil si omogen, ramane ideea ca grupul poate avea influenta pozitiva sau negativa asupra
puberului. Nu se renunta la joc inca dar nevoia de joaca nu se reduce acum numai la miscare sau
numai la consumarea energiei fizice ci capata un scop psihologic ceea ce inseamna ca puberul
iese din joc refacut si tonifiat. Apare distractia intelectuala prin lecturi, vizionari de specatcole
etc. Apare sueta ce are implicatie pt puber sentimentala si culturala. Refuza tutela parintiilor si
mai ales iesirea cu acestia. Se manifesta astfel dorinta de autodeterminare printr-o organizarea
proprie a actiunilor si intereselor. Pentru dezvoltarea comportamentelor si activitatii puberului
foarte importanta este relatia cu parintii si educatorii. Educatorii si parintii care exercita un
control ponderat si sunt expliciti isi motiveaza comportamentul fata de ei acestia contribuie la
formarea si dezvoltarea unor comportamente echilibrate la copii si totodata formarea unor
atitudini de respect fata de adulti. In conditiile cand se produc dereglaje principale sunt legate de
fuga de acasa, de vagabondaj, de negativism, de obraznicie si de inadaptare scolara. Perioada
pubertatii se imparte in 3 subperioade si anume: Subperioada prepubertara intre 10 -12 ani

 Subperioada pubertara propriu-zisa 12-14 ani Subperioada post pubertate peste 14 ani In
aprecierea acestei suberioade se iau in calcul aspectele biologice si psiholgice. Diferentele mari
se manifesta mai pregnant intre prima si ultima. in functie de rolul social al puberului se
formeaza statutul social general astfel incat se contureaza sistemul indentitatii. Rolurile sunt de 3
feluri: 1. Rolurile naturale-obligatorii si programate ca urmare a organizarii sociale si in care
intervin elemente naturale si elemente situationale. Din aceasta categorie fac parte rolurile de
varsta, de sex, de veselie, de nationalitate. 2. Rolurile de adeziune si de candidatura-aceasta
categorie este determinata de organizarea sociala si presupune angajarea valorica si indeplinirea
de responsabilitati. Din aceasta categorie fac parte rolurile unui elev, de membru al unei
organizatii. 3. Rolurile potentiale si prospective-aceste roluri iau nastere din aspiratii, dorinte,
visuri, idealuri si au frecvent punctul de plecare in primele 2 categorii de roluri. Toate aceste
roluri isi pun amprenta pe relatiile dintre puberi dar si pe relatiile dintre puberi si ceilalti. Ele
evolueaza pe o directie sau pe alta pe intreaga perioada a pubertatii. Astfel ele sufera si
transformari in perioadele urmatoare in functie de tipul de activitate in care este antrenat
subiectul dar si in functie de dezvoltarea sa psihica. Rolurile si statutele se incarca treptat de noi
experiente sociale si se ierarhizeaza in sensul ca unele devin pe prin plan in timp ce altele pe plan
secund. Se produc schimbari intre planurile respective si in functie de interesele pe care le are
puberul. Ierarhia rolurilor ca si consolidarea de conduite, de atitudini, de rezonantele afective
determina formarea de subidentitati ce dau nota distincta personalitatii subiectului. Esentiale pt
puber sunt aparitia si dezvoltarea urmatoarelor subidentitati: subidentitatile culturale, cele de
apartenta la familie si cele prospective care toate cunosc o dilatare deosebita in adolescenta.
Trebuie remarcat pe acest plan ca modificarile ce se produc si modul in care se dezvolta etapele
urmatoare sunt dependente si de judecati morale. In dezvoltarea ei Piaget este de parere ca
acestea trec prin 4 stadii: 1. Stadiul judecatii morale egocentrice care dureaza pana la 4-5 ani si
cand viata copilului se raporteaza predominant la sine 2. Stadiul moralei autoritatii de la 4-5 ani
la 8 ani cand copilul se raporteaza la adult si reuseste totodata sa faca relativ corect deosebirea
dintre bine si rau .

3. Stadiul moralei reciprocitatii de la 8 la 12-13 ani cand apare la copil tendinta de a inapoia de a
raspunde cu conduite identice ale persoanelor cu care se relationeaza 4. Stadiul moralei echitatii
dupa 13 ani cand copilul dobandeste abilitatile de intelegere a situatiilor de viata si cand are
posibilitatea sa se puna imaginativ virtual in locul celuilalt. Continuand opera lui Piaget, Kolbert
creeaza o noua teorie si stadializare a dezvoltarii psihomorale ale copilului. Teoria sa rezulta din
niste cercetari directe. Astfel el foloseste metoda interviului structurat pe dileme morale si ajunge
la concluzia ca sunt 3 niveluri de dezvoltare morala si fiecare nivel cuprinde 2 stadii. Nivelul 1
PRECONVENTIONAL de la 4-12 ani cuprinde -stadiul 1 al moralei obedientei in care subiectul
accepta neconditionat autoritatrea adultilor si se supune regulilor pt a evita sanctiunile -stadiul 2
al moralei neconditionate cand subiectul respecta regula daca obtine o satisfactie iar respectarea
regulilor se face conform hedonismului instrumental naiv adica in masura satisfacerii
trebuintelor imediat Nivelul 2 CONVENTIONAL intre 12-13 ani cuprinde -stadiul 3 in care se
manifesta concordanta interpersonala. Inseamna ca judecata morala opereaza cu aprecieri
pozitiv-negativ nu numai dupa consecinte ci si dupa motivatie. Astfel comportamentul se
conformeaza modelului social acceptat. In acelasi timp la acest stadiu dorinta de a intra in rolul
de baiat bun contribuie la dezvoltarea credintei in reguli si autoritati. Stadiul 4 al sistemului
social al legii si ordinii se rezuma la extinderea autoritatii in paralel cu cea a autoritatii sociale ar
ordnea personala se extinde la ordiea sociala. Tot in acest stadiu ordinea trebuie respectata nu pt
aprobare sau dezaprobare din parte autoritatii ci pt evitarea trairii sentimentelor de vinovatie.
Nivelul 3 postconventional intre 13-17 ani- cuprinde stadiul 5 numit moralitatea contractului
social. Aici se produce acceptarea democratica a legii in contextul descoperii imperfectiunii
normei ceea ce inseamna ca convingerile morale sunt puternice dar flexibile. Mai inseamna ca cu
cat respecti mai mult societatea si normele ei poti cere mai multa protectie. Stadiul 6 numit
responsabilitatea morala universala se refera la faptul ca principiile si normele proprii asumate
nu trebuie sa contravina moralei universale. De asemenea mai inseamna ca morala proprie
constituie sursa satisfactiei moralei al respectlui de sine permitand dezvoltarea propriei
constiinte. Astfel aprecierile morale se fac dupa criterii etice estetice intelectuale existand in
consecinta aceleasi tipuri de judecati morale in opinia lui Hariot. Pornind de la aceste aspecte se
vehiculeaza frecvent teoria dezvoltarii constiintei in 5 stadii corealate cu 5 niveluri de dezvoltare
ale vointei moralei In cadrul acestora motivatia morala se dezvolta sistematic atragand dupa ea
vointa morala in contextul a 4 domenii ale experientei umane.

1. Morala atasamentului- ce se formeaza prin trairile de simpatie de suport de siguranta si de

necesitate pt relatia copil-parinte. 2. Sensibilitatea moral emotionala ce se refera la modul in care
emotiile reglementeaza conduita morala 3. Evaluarea morala ce vizeaza procesele de reflectare si
operare rationala a atitudinilor si comportamentelor 4. Vointa morala ce are in vedere capacitatea
de inhibare a motivatiei pt conduitele indezirabile social si totodata de mobilizare pt conduitele
pozitive Toate aceste aspecte se dezvolta intre 5 -17 ani si semnifica nivelul pozitiv sau negativ
al comportamentelor, atitudinilor, al tipurilor de personalitate si al modului in care subiectul se
relationeaza cu cei din jur. In toate este implicata si dezv psihica a subiectlui iar unii autori
precizeaza ca calitatea nu poate fi evaluata corect fara sa tinem seama de nivelul intelectului iar
alti autori adauga la acesta si implicarea emotional afectiva in activitatile desfasurate astfel incat
structureaza o forma de motivatie ce asigura mai mult sau mai putin succesul in activitate si in
comportamentul desfasurat. PERIOADA ADOLESCENTEI intre 14-15 ani si 18 ani iar mai nou
24 ani. Ea mai este denumita si perioada scolarului mare. Este una dintre cele mai controversate
perioade. Aceste lipsa de omogenitate in ceea ce priveste ideile unor autori este legat de faptul ca
in aceasta perioada semnifica cateva caracteristici de numind-o perioada ingrata, perioada varstei
de acum , perioada varstei crizelor, a anxietatii, nesigurantei si insatisfactiei, perioada marilor
elanuri, perioada varstei contestatiei, a marginalitatii si subculturii, perioada varstei integrarii
sociale, perioada varstei participarii la progres social, perioada varstei social psihologice etc. In
adolescenta intervin cele mai multe determinari si conditionari. Dpdv al comportamentului in
adolescenta subiectul oscileaza intre copilarie si maturitate fiind totusi mai mult centrat spre cea
din urma. Adolescentul iese din pubertate si din tutela familiala si scolara pt a se integra in
societate. Totusi adolescentul ramane in buna masura dependent material de familie dar devine
independent in aspiratii si idei. La marea majoritate a adolescentilor tipul fundamental de
activitate ramane invatarea dar cu modificarea sensului acesteia, modificare ce este determinata
de trebuinta de autoinstruire in vedrea confruntarilor viitoare. Adolescenta este perioada cu cea
mai dinamica si dezvoltare umana cu salturi spectaculoase in plan afectiv si motivational ca si in
planul intelectual si chiar in cel social. Sub acest raport grupul este social pt ca se manifesta ...
astfel la unii adolescenti are loc o dezvoltare mult mai rapida iar la altii dezvoltrea este lenta fara
rascoliri si dramatisme. In plan biologic are loc o consolidare dpdv somatic si totodata o
echilibrare a maturizarii biologice. Ritmul cresterii se atenueaza mai ales comparativ cu perioada
pubertatii. Totusi si adolescentii cresc in inaltime cu 20-30 de cm iar in greutate cu 4-5 kg anual.
Creste scheletul cu efecte pozitive pt sanatate si pt rezistenta la efort. Spre 18 ani corpul capata
proportiile adultului si se echilibreaza cresterea segmentelor intre ele. Inca de la intrarea in
adolescenta,

de la 14 ani, se atinge 95% din talia adultului. Atat la fete cat si la baieti cei cu o dezvoltare si
maturizare sexuala precoce cresc mai repede dar raman totusi fragili si obosesc relativ usor.
Acum expresia fetei devine relaxata si armonioasa iar privirea devine expresiva si calduroasa.
Dar sunt prezente unele afectiuni dermatologice ce provoaca nervozitate si iritare. Caracteristica
principala a sexualitatii nu se reduce numai la dezvoltarea ei ci mai ales la faptul ca aceasta se
erotizeaza. Apar insomnii si agitatii dublate de neliniste si apatie. Unii autori explica aceasta
situatie prin relatia dintre subconstient si constient unde se pune accent pe constrangferile morale
si sociale si care corelate impreuna determina aparitia de atitudini de revolta fata de familie si
societate. Dezvoltarea biologica continua lent si in subperioada a adolescentei prelungite de la
18-24/25 ani. Prin masuratori antoprometrice adolescentii au crescut in ultimii 50 de ani in
inaltime cu cativa cm. Aceste proces este mai intens atat la fete cat si la baietii care traiesc in
mediul urban si care si dpdv a greutatii capata avans. In adolescenta apara si unele fragilizari
fizice si psihice pt intrega perioada. Cunoasterea acestor fragilizari este deosebit de importanta pt
a se acorda o atentie mai deosebita educatiei, relatiilor de familie si societate. In perioada 24-25
ani tensiunile cresc pt ca acestea sunt legate de dobandirea statutului social si profesional. Dezv
fizica semnifica modificare fizica si psihica a corpului ca si cea fiziolgica a diferitelor organe.
Rezulta ca adolescentii dupa cei mai multi autori nu sunt nici copii dar nici adulti pe deplin.
Volumul si greutatea creierului nu prezinta deosebiri semnificative fata de adult mai ales pt faptul
ca se inmultesc fibrele nervoase care leaga centrii creierului. Talia depaseste ritmul cresterii in
greutate, oasele devin mai rezistente si musculatura mai consistenta sub raportul continutului.
Maturizarea treptata a aparatului circulator asigura functionarea normala a inimii si creste
suprafata plamanilior ceea ce inseamna ca are loc o cantitate mai mare de aer inspirat. Se
dezvolta si glandele su secretie interna. Hipofiza secreta mai mult suc hormon si stimuleaza
cresterea iar tiroida influenteaza dezvoltarea sistemului nervos central si activitatea psihica. Se
perfectioneaza activitatea motrica sub aspectul fortei fizice, a preciziei, si coordonarii miscarilor
a rezistentei la efort, efort ce poate fi de 70-78% din cel al adultului pt baieti si de 60-70%pt fete.
Ca infatisare generala dispare disproportia dintre trunchi si membre, creste cutia toracica se
mareste craniul facial si ai muschiilor mimicii ceea ce duce la trasaturi ale fetei asemanatoare cu
cea a adultului. Maturizarea timpurie este mai imporanata pt baieti decat pt fete din cauza
solicitarilor mai frecvente la efort dar si pt faptul ca acestia sunt mai fragili la o serie de boli
somatice si psihice. Dezvoltarea in plan psihic SubPerioada a preadolescentei 14-16 ani
Stabilizarea maturizarii biologice Dezvoltarea constiintei si a contiintei de sine Dezvoltrarea
psihica care este incarcata de conflicte interioare o data cu mentinerea unor stari de agitatie de
impulsivitate, de neliniste si anxietate

Comportamentele adolescentului sunt impregnate de planul intelectual si afectiv Subperioada

Adolescxentei Propriu-zise 16-18 ani Intelectualizarea deosebit de intensa Imbogatirea
experientei afective Structurile de personalitate care devin tot mai complexe Demnitatea bazata
pe valori morale si culturale care cunoaste nu numai o dezvoltare intensa dar se extinde din pc d
v al volumului si al calitatii. Aparitia si manifestarea evidenta a valorilor vocationale si
profesionale Aparitia dorintei de confruntare si competitie Fragilitatea adolescentului la unele
boli TBC , nevrozele si psihozele Fragilitatea in raport de conduitele deviante Subperioada
ADOLESCENTEI PRELUNGITE 18-24 ANI DOBANDIREA INDEPENDENTEI ATAT IN
PLAN IDEAL CAT SI MATERIAL DILATAREA PERSONALITATII SI AFIRMAREA UNUI
STIL PERSONAL IN CONDUITA Prezenta unor atitudini moderniste in imbracaminte si in
comportament \ Adolecentul din aceasta perioada traieste intens din p d v sentimental desi se mai
mentine caracteristica in manifestare a instabilitatii in plan afectiv. Caracteristici definitorii pt
intreaga perioada O dezvoltare intensa in plan psihic (cea mai intensa) . Note specifice care se
refera la identificarea egoului si modeul corect de raportare la realitate . Apare ca o trasatura de
comporatment dar si de personalitate. Dezoltarea si stabilizarea a sentilmentelor de demnitate si
onoare. Apartenenta la familie si la grupul din care face parte este legata si de faptul ca adole
devine mai tilerant cui cei din jur. Se produce fenomenul de usor narcisism pt ca se compara
permanent cu ceilalti se admira si incerca sa isi gasesca un ele calitati superioare fata de ceilalti
si tot odata sa le puna in valoare. In mod spectaculos se dezvolta constiinta de sine ce este legata
dupa James W. James de distanta care se stabileste dintre el si sine. Eul este cel ce cunoaste si
este constient de realizarile pe acest plan iar sinele este constituit din latura cunoscuta si este de 3
feluri: Material, sau fizic, spiritual sau psihologic si cel social. Pt a realiza cunoasterea sinelui
adolescentul tot timpul se compara cu altii Acesta l-a facut pe Walon sa afirme ca EUL si
SINELE nu se pot dezvolta complex daca nu se raporteaza la altele altii. Dar in acesta raportare
mai mult sau mai putin adolescentul se subestimeaza sau se supraestimeaza in raport de estimatia
de sine pozitiva sau negativa. Din acesta forma de supra sau subestimare rezulta si un tip de
comportament si anume cand estimatia de sine este pozitiva comportamentele sunt lejere,
subiectul se simte bine si nu face efort pt realizarea lor. Cand estimatia de sine estre negativa
comportamentele devin rigide , subiectul se simte stingher in grup si nu se adapteaza
intotdeanuna eficient la cerintele grupului. O caracteristica care influenteaza nu numai
comportamental dar si d p d v al stimulari psihice este faptul ca adolescentul este matur si viril
conduita sexuala este labila neorganizata si anxioasa, dar fata de perioadele anterioare relatiile

dintre fete si baieti sunt relaxate. Atitudinea fata de adulti in general nu numai ca este mai
permisiva dar le cauta merite si acestora mai ales daca sunt apropiati si adopta atitudini fata de
adulti admirative si afective. Se spune din acest punct d v ca entuziasmul si exaltrea
adolescentului inlocuiesc nelinistea pubernului. In planul dezv intelective esentiale sunt o serie
de caracteristici generate de faprtul ca gandirea devine discursiva cu forme verbale precise si
elevate. Se contureaza pe acest plan si conceptia despre lume si viata. Acesta conceptie ii
determina pe adolescenti sa urmareasca in relatiile cu ceilalti prezentarea unor expuneri originala
si autocontrolate. In cadrul acesteia predomina memoria logica si apeleaza memoria logica. Se
contgureaza dorinta de a deveni cult si de a se diferentia de ceilalti cea ce i-a facut pe unii autori
sa afirme ca in acesta perioada avem de aface cu asa numita CRIZA DE ORIGINALITATE .
Acasta criza se poate constata si din preocuparile adolescentului de a realizaa producrii literare ,
artistice, stiintifice, si de participare intensa la viata sociala. Chiar si lecturile sau vizioanre de
filme spectacole denota acest lucru pe langa altele astfel incat adolescentul este dornic de a
asculta muzica moderna dar si de a citi , parcurge romane de aventuri de dragoste. Adolescentul
totusi constata ca nu totdeauna se poate ridica la un nivel suficient de elevat d p d v al culturii ,
ca are o serie de goluri si face efort de a completa cunostintele respective lucru care-l ajuta si
faptul ca traieste o usoara forma de anxietate in rapoert cu constientizarea dimensiunilor
ignorantei. Dar anxietatea adolescentului este legata si de faptul ca constientizeaza starile
conflictuale si tensionale mai ales cele legate de pierderea unor persoane dragi dar spre deosebire
de subiectul din perioadele urmatoare , adolescentul depaseste relativ usor asemenea stari.
Depasirea acestor stari este faciilitata si de aparitia unei expansiuni in relatiile interpersonale si
sociale. De alltfel adaptarea adol este lagata de invatarea social. Dupa Piaget exista o stransa
legatura intre adaptare invatare si inteligenta. Inteligenta se exprima prin acomodare si asimilare
la fel ca si adaptarea. Se dezvolta in adolescenta ca o caracteriotica specifica perioadei gandirea
formala cu semnificatia rasturnarii raportului dintre posibil si real. La nivel structural gandirea
formala cuprinde grupul de caracteristici identificare , negatie, reciprocitate, compatibilitate.
Acesta insemna ca se produce aici o combinatorica mentala care permite generalizarea
operatiilor de clasificare. Ca urmare adolescentul poate realiza generalizari abstractizari si
clasificari ptr a ajunge la esentializari si aprofundari ale carcteristicilor lucrurilor si fenomenelor.
` Atfel pe baza judecatilor si rationamentelor tot mai complexe Piajet afirma ca gandirea formala
devine o gandire ipotetici-deductiva. Gandirea ca stat major al intelctului atiunge un nivel
superior al dezvoltarii prin gandirea propozitionala , logica abstracta , bazata pe nortiuni
stiintifice. Legat de procesul de insusire a notiunilor se pot marca 4 tipuri de situatii privind
relatiile dintre dexvoltarea perceptiva si dezvoltarea conceptuala. Ele sunt: 1. Situatii in care
planul percxetiv si experient conceptuala se dezvolta relativ concomintent si in interindependenta
2. Cand formarea perceptiilor precede formarea conceptelor corespunzatoare 3. Situatii in care
notiunea se dezvolta in timp ce perceptia corespunzatoare inregistreaza un regres 4. Situatii in
care notiunea este prefigurata de actul perceptiv Dat fiind aceste situatii creste volumul
conceptelor , al validarilor , al accesibilitatii si statuturilor. Se produc usoare diferente intre fete
si baieti. Fetele dobandesc mai usor abilitati de exprimare verbala iar baietii dispun de o mai
buna organizare in planul gandirii convergente. Si la unii si la altii gandirea devine cu atat mai
efcienta cu cat operatiile sale sunt mai adaptate problematici abordate . Pe fondul creterii
curiozitatii intelectuale se structureaza aspectul critic

al gandirii. Pe baza gandirii critice adolescentul rezolva o problema , ia o decizie si se orienteaza

independent asupra resurselor de informare ceace se semnifica prezenta unei gandiri active. In
felul acesta se formeaza in adolescenta un stil cognitiv propriu. Acesata insemna esentializarea
informatiilor , reorganizarea lor analiza critica si prezenta argumentelor logice rezultate din stilul
propriu de exprimare. Dezv limbajului este implicata in dezv cognitiva si datorita acestuia
activitatea psihica este orientata sistematizata , si ierarhizata. Daca in pubertate era in medie 14
000 de cuvinte in adolescenta circa 20 000 la care se adauga si competenta lingvistica si
perfectionarea capacitatilor de comunicare. Creste debitul verbal vorbirea devine mai fluenta , se
folosesc frecvent termeni stiintifici dar subiectul are o tendinta si preferinta pt structurile
superlative in prezenta unui jargou, de teriiblism a cuvintelor parazite care se mentin din
pubertate. Si scrisul devine in adolescenta tot mai personal chiar si preocuparea pt adoptarea
semnaturii proprii denota cest lucru. Si memoria isi aduce o contributie importamta la
dezvoltarea cognitiva a adolescentului. Predomina acum memoria voluntara si memoria logica
fapt care determina si o crestere a eficientei invatarii . Volumul memoriei atinge in adolescenta
cel mai inalt nivel. Se adopta strategii de memorare si de organizare a materialului. Si imaginatia
stimulaeaza creativitatea cu toate ca adol este tentat spre fantezie . Voleman considera ca
adpatarea individului la mediu se realizeaza atat prin conponentelke cognitive cat si prin cele
afective personale si sociale. El include aici inteligenta emotionala , constiinta de sine ,
autocontrolul , motivatia , aptitudinile sociale si empatia. In adol se maturizeza inteligenta mai
ales intre 16-18 ani cea ce face sa atinga nivelul maxim de operativitate. Limbajul nuantat si
utilizarea conceptelor abstracte determina tendinta spre filozofare. Desi exista o relatie stransa
intre inteligenta si creativitate s-a constatat ca adol cu coef de intel ridicat manifesta un interes
mai mare pt reusita scolara fata de adolescentii creativi . Totusi nu poti fi creator fara a atinge un
anumit prag al inteligentei cu exceptia unor activ practice. Adol creativi au tendinta activa de
autoperfectionare . Dar in functie de particularitatile individuale cresterea nivelului a gradului de
inteligenta si dupa 18 -20 de ani si chiar poate continua mai tarxziu . Gilford afirma ca cresterea
respectiv scaderea inteligentei este legata de cele 4 forme de inteligenta generala. : 1. Inteligenta
concreta centrata pe lucruri concrete si practice 2. Inteligenta simbolica centrata pe dezvoltarea
limbajului si a cunostintelor de matematica 3. Inteligenta semnatica ce este esentiala pt operarea
cu notiuni verbale si cimunicarea verbala 4. Intelig sociala si capacitatea empatica centrate pe
vehiciularea informatiilor non-verbale pe interrelatiile sociale si pe capacitatea empatica. Ca si in
perioada prescolara dar pe un plan mult mai ridicat adolescentul isi pune probleme morale
complexe. Daca ne referim la piramida trebuintelor al lui maslow se constat ca la puber
predomina alte caracteristici fata de adolescent. Spre exemplu la puber nevoia sociala si nevoia
de siguranta in legatura cu eul devin critice in timp ce la adolescent toate nivelele din piramida
sunt active CU EXCEPTIA TREBUINTELOR DE REALIZARE A SINELUI CARE IN
ADOLESCENTA ESTE USOR IN STARE CRITICA IAR TREBUINTELE COGNITIVE ESTE
USOR IN STARE CRITICA.

07.05.2010 Gahne SE OCupA DE PSIHOLOGIA SI PEDAGOGIA INVATARII FORME

VARIATE DE INVATARE PT ADOLESCENT MENTIONEAZA URMATOARELE FORME
ALE INVATARII PRIN CARE TRECE SI ADOLESCENTUL 1. INVATAREA PRIN GHIDAJ
EMOTIONAL CAND EDUCATORUL APROBA SAU DEZAPROBA SANCTIONEAZA SAU
STIMULEAZA VERBAL SAU PRIN PANTOMIMICA ACTIVITATEA RESPECTIVA 2.
INVATAREA CU AJOTORUL STIMULILOR RELEVANTI IN CARE PREDOMINA
ACUMULRAILE INFORMATIONALE CAPATAND CAPACITATAE SA UTILIZEZE
DINTR-O LIMBA STRAINA CUVINTE SI PROPOZITII ce permit stabilirea relatiilor sociale
sau dintr-o stiinta inrudita foloseste elemente relevante pentru a argumenta pradigmele respective
. 3. Invatarea de algoritmi aplicativi care faciliteaza insusrea tehnicilor necesare acumularii
informationale. 4. invatarea cu algoritmi ce contin paradigmele domeniului 5. invatarea de
cunostiinte prin intermediul potentialului verbal evocator de experienta 6. invatarea prin
discriminare multipla accentuandu-se paradigma si abaterile semnificative ale elementelor la care
se refera. 7. invatarea de principii si de concepte adiacente principiilor pe care le-a acumulat
deja. 8. invatarea sistemelor de rezolvare si a determinantilor inclusi intr-o astfel de activitate.
Impartim adolescentii sub raportul de relatii si intelect 1 adolescentii creativi si inteligenti care
sunt activi in activitatile lor, sociabili in genere agitati dornici de a atrage atentia celor din jur,
debordanti si dornici de a invinge plictiseala 2 adolescentii creativi dar cu o inteligenta medie
acestia sunt pedanti dar lipsiti de siguranta in activitate si in relatiile cu cei din jur sunt mai putin
sociabili in schimb sunt autocritici excesivi 3 adolescentii creativi cu o inteligenta slaba care
paradoxal sunt mai siguri pe ei si mai putin ezitanti sociabilitate este buna si au o expansiune
sociala mare 4 adolescentii creativi cu retard intelectual, slab creativi in domeniul abstract dar
pot fi foarte bun creativi in domeniul practic se raporteaza la cei din jur fara

realism traiesc pozitiv activitatile pe care le fac, orice relatie sociala care ii aduce o apreciere
verbala sau materiala. 5 adolescentii creativi foarte inteligenti(supradotati) foarte creativi in plan
abstract au comportamente degajate au tendinta spre independenta spre autoperfectionare si sunt
relativi slab creativi in planul relatiilor sociale si morale. Raportandu-ne la aceste categorii
tragem concluzia ca orice activitatea care o desfasoara are la baza o motivatie din care ia nastere
motivul astfel incat se formeaza o abilitate de selecatae si de ierarhizare a scopurilor si
intereselor. In functie de aceste scopuri se ajunge la aspiratii legate de viata reala in care
intervine si starea emotionala afectiva a individului. De aici la adolescent se constituie
comportamente legate de conduita, de amor propriu, de rusine, de politete, de bunavointa, de
compasiune. Adolescentul ajunge la conduite diverse ce sunt tot mai adaptabile la conditiile din
mediu. Pt adolescent Rouslet evidentiaza urmatoarele conduite 1 conduita revoltei cand
adolescentul refuza in bloc ceea ce a invatat si ceea ce i sa impus fortat, manifesta extravagante,
nesupunere, indisciplina si ostentatie manifesta originalitatea in limbaj, comoprtament si
vestimentatie 2 conduita inchiderii in sine cand adolescentul isi face un examen sever de
constiinta , isi analizeaza si isi diseca sentimentele ca si atitudinile si comportamentul ajunge la
lungi introspectii cu intentia de a cunoaste si descoperi noi fapte dar si de a se cunoaste si a se
descoperi pe sine 3 conduita exaltarii si afirmarii cand adolescentul adopta o atitudine ferma de
confruntare deschisa cu altii se antreneaza in cautari neincetate , manifesta dezinteres pt viitorul
sau material, traieste frecvente momente de exacerbare a satisasfcatiilor intelectuale, filosofice ca
si a sentimentelor, a tendintelor mistice sau romantate dezaproba minicuna si ipocrizia adopta
tendinta totul sau nimic si in fine adopta placrea de a se confrunta cu dificultati majore. La randul
sau Deobesse este de parere ca adolescentul se adapteaza prin 1 depunerea in acord cu adaptarile
la mediu aceasta formand integrarea sociala si asimilare de deprinderi adecvate in functie de
depasirea situatiilor ivite 2 depasirea de sine dar nu la nivelul caracteristicilor copilului ci la
nivelul caracteristicilor adultului astfel incat depasirea de sine devine o sursa de progres moral si
spiritual.Din aceasta functie rezulta si functia de definire a personalitatii ca apoi sa se afirme
treptat si sa cunoasca momente frecvente de autodepasire. Personalitatea se construieste inca de
la nastere dar acest proces nu este uniform si continuu, au loc salturi si plafonari cu inegalitati si
dezvoltari dizarmonice nu numai in conduitele pozitive ci si in conduitele marginale. In
adolescenta personalitatea este una din laturile cele mai mobile si mai sensibile cu modificari
frecvente de la un timp la altul. Aceasta pt ca adolescentul este dominat permanent de
autodescoperire de autovalorificare si de autoimplicare in viata sociala. Pt adolescenti intrebarea
fundamentala este aceea CINE SUNT EU?

Constiinta de sine se dezvolta ca element psihic complex tocmai prin intelegerea de catre
adolescent a fenomenului dominanat cine este el si cine sunt altii. Adolescentul gandeste si
actioneaza personal, nu se rezuma la imitatii, reuseste sa descopere valorile materiale si morale,
cele spirituale si idealurile de viata. Nevoia adolescentului de originalitate i-a determinat pe unii
autorii sa vb de criza de originalitate in care adolescentul dispus la confruntari, unele din ele
chiar rigide si cu un pronuntat de contradictie tocmai pt a actiona asa cum gandeste si asa cum
vrea sa faca el.dar si din aceasta rezulta manifestarile adolsecentului si nevoile sale de afirmare
sociala profesionala si creativa. In literatura de specialitate sunt descrise tipuri specifice de
personalitate ale adolescentului Tipul revolutionar in care se manifesta revolte pasagere
excentricitate in limbaj in imbracaminte inclinatii spre erotism inlinatii spre narcisism Tipul
rectiliniu in care se manifesta o schimbare continua de progres de activitate supla si reala Tipul
etern revoltat in care adolescentul nu este multumit de ceea ce face el sau altii, de ceea ce aude
sau citeste, este pus in situatia de a face permanente critici si de a gasi nod in papura la orice
discutie purtata. Tipul amorf in care personalitatea adolescentului nu este marcata ferm, nu se
distinge de ceilalti imita chiar comportamentele celorlalti,bune sau proaste si nu manifesta o
tendinta caracteristica nici in comportament, nici in limbaj. Singuratatea pe care o cauta permite
explorarea eului iar cautarea relatiilor sociale permite asimilarea valorilor sociale. Astfel se
produce o relatie stransa intre aceste elemente, exprimata de Erikson care spune ca se formeaza
in felul acesta un concept de sine stabil si functional. Conceptul de sine exprima atributele si
exepctantele pe care le avem despre noi. Conceptul de sine poate fi pozitiv sau negativ si trece
adeseori prin revizuiri si reorganizari pe masura maturizarii adolescentului. Preocuparea fata de
aspectul fizic, de imbracaminte, par, forma corpului, forma fetei, demonstreaza constiina de sine
si perceperea propriului eu. La inceput eul este fragil apoi se reuseste sa isi inteleaga propria
personalitate mai ales in relatiile cu cei din jur. Identitatea se castiga prin intelegerea sensului
existetei sale si duce la integrarea in societate.diferentele intre sexe sunt nesemnificative pe acest
plan. Totusi fetele sunt mai centrate pe relatiile interpersonale pe rolul de gen si pe sexualitate, pe
familie si pe cariera.la ambele sexe identitatea este influentata de 4 factori principali si anume..
-de dezvoltarea cognitiva -parinti -experienta sociala -contextul cultural

Eul este considerat nucleul central al personalitatii si determina relativ identitatea, continuitatea
si unitatea persoanei. In dezvoltarea sa eul parcurge succesiv 3 etape -a eului corporal(fizic) -a
eului social -a eului spiritual In perioada pubertatii si adolescentei se produc cele mai furtunoase
transformari ale personalitatii. Intre eu si persoana exista o stransa interactiune si
interindependenta. Ambele duc la dezvoltarea personalitatii. Dar atat dezvoltarea cat si
eventualele tulburari ale personalitatii se produc in paralel. In adolescenta se creeaza contextul de
aparitie a propriului sistem de valori. Capacitatea cognitiva se restructureaza fundamental,
constiinta in general si in special constiinat apartenentei la idealul de viata, abilitatea de a se
raporta la altii dar si distantarea de adult ca moment major de independenta fara a putea fi evitate
intotdeauna esecurile care pana la o anumita limita sunt stimulative si dezorganizatoare in
situatiile repetate de esesc sau de gravitate a acestuia totusi in final esecul permite conturarea
imaginii de sine. Momentul principal este atunci cand adolescentul ajunge la eul cunoscut ceea
ce inseamna ca are imaginea sinelui si prin aceasta se dezvolta cunoasterea motivatia pt
activitate, se dezvolta interesele si in final se dezvolta o mai buna raportare la altii si la adaptare.
Prin dezvoltarea caracterului ca nucleu psihosocial relatiile adolescentului devin si mai
complexe. Caracterul este cel care controleaza si integreaza celelalte componente ale
personalitatii in sensul ca le valorizeaza si le valorifica in activitate. Si aici pot aparea confilcte
mai cu seama cum sunt conflictele cu familia si cu cei din jur si cand aceste conflicte sunt extinse
contribuie si ele la asa numita CRIZA Cei mai multi autori sunt de parere ca aceasta situatie
incepe la 12-14 ani la fete si la 14-16 ani la baieti si poate dura cativa ani ca urmare a structurilor
psihice ale individului si a relatiilor contextuale. Dar situatia respectiva depinde si de tipul
fundamental de temperament. Participarea adolescentului la viata sociala devine in mod activ un
criteriu pt a desprinde alte tipuri de adolescenti Adolescentul activist care este bun organizator,
dispune de initiativa, de abilitati de mobilizare, de spirit de organizare Adolsecentul participant
care este in principal axat pe tendinta de perfectionare profesionala Adolescentul participant la
valorizarea verbala a evenimetelor social-politice ce are o mare capacitate de a-si exprima opinii
de a organiza o discutie si de a crea un context special in orientarea acestor discutii. Adolescentul
colocvial care are tendinta de ase antrena permanent in discutii de a face interpretari si este
preocupat de problemele ideologice ca si de cele de viata.

In ceea ce priveste conditiile si normele morale care duc la formarea de conduite si adaptarea lor
la viata sociala aceastea pot fi normale anormale si imorale. Conduitle amorale sunt formate din
ignoranta iat conduitele imorale privesc incalcarea deliberata a normelor morale si regulilor
estentiale ale acestora. La baza acestor 3 feluri de conduite stau si se constituie, se dezvolta
acceptorii morali care pot duce la conflicte si frustratii. Conflictele si frustratiile ponderate sunt
benefice pt adolescent, mai cu seama cand acesta dispune de un echilibru psihic bun. Dar
conflictele si frustratiile accentuate mai cu seama cand actioneaza pe un fond fragil si pe o lipsa
de suport emotional din partea celor din jur duc la dezorganizare nu numia a manifestarilor
comortamentale dar si a activitatii psihice i general. Toate aceste situatii se regasesc, pot fi
percepute in rolurile si statuturile sociale ale individului. In final rolul pe care il implineste
contribuie la formarea si adoptarea de variate caracteristici de socializare bazate pe onoarea
proprie exprimata de adolescent prin sintagma pe cinstea mea. Unele tulburari care apar la
nivelul personalitatii adolescentului au la baza o imaturitate psihica, o dezvoltare dizarmonioasa,
o dezvoltare fizica deficitare, unele distorsiuni mintale, dereglari hormonale etc. Toate acestea
creeaza un context aparte de exprimare astfel incat in relatiile cu ceilalti se poate instala teama de
insucces, de nerealizarea, de neacceptare de sexul opus, de abandon etc. Acestea la randul lor
provoaca trairi de tipul melancoliei, anxietatii, frustratiei, conflictelor, tensiunilor etc.
PERIOADA TINERETII Este una dintre cele mai discutate in literatura de specialitate, sunt
multi autori care isi exprima in mod contradictoriu opiniile nu numai pt faptul ca incearca sa
introduca si subperioada prelungita a adolescentei dar mai ales pt faptul ca unii inglobeaza
perioada tineretii in varstele adulte in loc de tratarea ei separat. Totusi putem aprecia ca aceasta
perioada este de sine statatoare facand parte in schimb din marele ciclu al adultului pt ca subiectii
respectivi prezinta mai multe caracteristici proprii decat comune ale adolescentului sau adultului.
Dupa Erikson. Buhler si Yung perioada adulta nu constiutie un stadiu monolitic adica o faza
nediferentiata intre adolescenta si batranete astfel incat omul trece printr-un proces de continua
devenire. Problematica limitelor de varsta a perioadei tineretii este controversata. Limita
inferioara de la 20-24,25 a adolescentei face trecerea spre perioada tineretii care este cuprinsa
intre 24,25-30 de ani. Aceasta perioada, a tineretii, a fost mai putin studiata din 3 motive;

Diferentierea de adolescenta se face relativ greu existand in continuare multe caracteristici

psihofizice ce se mentin in perioada tineretii Insertia sociala a tinerilor este foarte diversa ceea ce
ingreuneaza adoptarea unui criteriu clar si operativ. Se produc schimbari rapide de mentalitati si
de acumulari ale experientei sociale asemanatoare celor din perioada adolescentei. In epocile
anterioare tutela sociala si mai ales a parintilor era excesiva ceea ce determina ca insertia sociala
sa fie lenta. Aceste caracteristici s-au perpetuat discret ca o distanta psihologica mica intre
generatii. Tineretea se poate defini prin cateva caracteristici generale; -incadrarea tinerilor in
activitate -stabilirea de noi relatii de comunicare -adoptarea unui cerc mai restrans si mai bine
delimitat de prieteni -constituirea familiei -restrucurarea statutului parental Si in cadrul perioadei
tineretii se pot distinge 3 subperioade Subperioada 24,25-28 de ani- considerata ca o subperioada
de adapatare, de ucenicie, de stagierat, de adaptare profesionala si familiala. Dar aici nu se
exclud unele dificultati de adpatare care pot aparea si care se concretizeaza prin dificultati de
raportare la programul de munca, la ritmul vietii de familie. Odata ce apar acestre dificultati ele
se resimt ca tensiune interna si deternina greutati in structurarea responsabilitatilor, a aspiratiilor
si a trairilor emotionale. Cand functionalitatea adpatarii functioneaza normal apar situatii de
integrare in colectiv si in ierarhia profesionala cu conditia ca aceste 2 sa se produca concomitent.
Important pt evolutia tanarului este si situatia de adaptare la familie si la aparitia primului copil.
Subperioada 28-32 de ani considerata ca o perioada de implantatie de determinare implicarea
experientei profesionale si de dezvoltare a statutului de parinte. Acum se primesc responsabilitati
tot mai ferme, profesionale sociale si familiale ce duc la formarea constiintei de sine si a
valorificarii atitudinilor corect exprimate. Tot acum distractiile sunt mai putine mai ales atunci
cand mai apare un copil. Spre deosebire de barbati, tinerele mame devin mai interesate de
educatie si de sanatate. Subperioada 32-35 de ani cand se produce o stabilitate relativa a
adaptarii, a conduitelor, si a aspiratiilor. Statutul prof si social este in progres, se extind relatiile
sociale si responsabilitatile profesionale. Apar acum si unele dificultati de adaptare similare cu
cele din prim subperioada.

In literatura de specialitate sunt abordari diferite si pe ansamblul perioadei tineretii. Dintre cele
mai importante sunt; -Levinson numeste perioada de la 17-22 de ani ca varsta de adult tanar in
care coexista statutul de adolescent cu cel de tanar, cu caracteristici de adult. Dupa autorul
respectiv este o perioada de tranzitie de la starea de copil-barbat la cea de barbat tanar -Rousle
este de parere ca fetele trec printro astfel de evolutie ceva mai devreme odata cu stabilirea
ciclului. Erikson apreciaza ca perioadei tineretii ii corespunde stadiul initimitatii, izolarii. Acum
se amplifica identitatea sociala si cea de angajare odata cu trairea experientei dragostei. Tot acum
tanarul se identifica cu partenereul iar cei care se tem de aceasta relatie se izoleaza astfel incat
poit aparea dereglari generale nu numai in relatiile cu familia dar si la nivel activitatii, profesiei,
relationarii cu cei din jur. In unele imprejurari cand se produc asemenea situatii unii tineri se
izoleaza fata de majoritatea din preajma sa dar pot stabili relatii apropiate cu un prieten sau o
prietena. Lovinger porneste in aprecierea perioadei tineretii de la teoria sociala a dezvoltarii a lui
Erikson si considera ca sunt 8 stadii ale dezvoltarii eului dintre care 6 apartin varstei adulte;
Nivelul conformist cand se produce o influenta mare a normelor sociale ceea ce genereaza o
gandire dominata de clisee de stereotipuri, de acceptarea sociala fara rezerve, de acceptare a
aparantelelor. Nivelul constient conformist cand tanarul face diferenta dintre dorintele proprii si
notrmele sociale ca si cand pot aparea contradicitii si acestea fapt ce genereaza o tendinta la
suprimarea dorintelor proprii. Nivelul constient cand are loc o dezvoltare a caracterului pe baza
unor standare proprii cand se dezvolta o gandire critica, cand apar scopuri si idealuri nu dupa
ceilalti ci dupa propriile valori iar evaluarea acestora se face pe baza de repere interne. Nivelul
individualitatii cand tanarul are si manifesta respect pt unicitatea fiecaruia dar si toleranta in
realtiile cu altii manifesta grija pt problemele sociale si reuseste sa faca o distintie proprie si clara
intre scopuri si mijloace Nivelul autonomiei cand tanarul recunoaste independenta persoanelor si
are constiinta interdependentei dintre oameni, accepta punctele de vedere diferite de ale sale.
Nivelul integrarii caracterizat de reconciliere a conflictelor interne iar tanarul renunta la scopurile
care nu pot fi atinse si se declara mumltumit de ceea ce a devenit

In concluzie la cele spuse perioada tineretii se caracterizeaza prin intesificarea situatie

profesioanale, maritale si a integrarii diferentiate in roluruile si statutele sociale. Dpdv biologic
putem spune si pt aceasta perioada cateva caracteristici; -aspectul si forma fizica se apropie cel
mai mult de idealul uman , tanarul este viguros si sanataos pana la 50 de ani declinul fizic este
nesesizabil. Pana la 45 de ani inaltimea ramane neschimbata dar dupa aceasta varsta tanarul
incepe sa scada. Fgorta musculara atinge punctul maxim pana la 30 de ani dupa care scade gradat
cu 10 %. La fel stau lucrurile cu privire a timpul de reactie si al acuitatii senzoriale. Pe ansamblul
perioadei sanatatea este buna dar pot exista unele efectiuni minore la nivelul cailor respiratorii si
o oarecare fragilitate la bolile sexuale, pot aparea dificultati de tipul hipertensiunii arteriale.
Femeile sunt mai preocupate de starea de sanatate decat barbatii. Rata mortalitatii la barbati in
aceasta perioada este dubla fata de femei. Accidentele rutiere ocupa primul loc iar la femei
primul loc este ocupat de cancer. Fenomenul la ambele sexe este dependent si de ereditate dar si
de stilul de viata. S-a constat statistic ca cei casatoriti sunt mai putin bolnavi decat cei
necasatoriti. Dpdv fizic apara cateva aspecte si anume planul senzorial perceptiv nu sufera
modificari evolutive fata de adolescenta. Totusi se produc anumite modificari in exercitarea unor
profesii in care se suprasolicita unele functii cum ar fi afectarea observatiei vizuale sau cum ar fi
reducerea capacitatii discrminmative dupa 8-10 ani de profesie. Dar in aceasta perioada se
dezvolta foarte mult si adaptarea la intuneric odata cu cresterea capacitatii de estimatie vizuala
care devine foarte fina dar dupa 27-28 de ani aceasta intra in declin. Cam la fel stau lucrurile si
cu auzul. In schimb simtul echilibrului se conserva bine. Per ansamblu intregul plan senzorial se
stabilizeaza. Si planul mental prezinta unele modificari dar si aici conteaza foarte mult
cunostiintele si abiltatile dobandite. Reciclarea profesionala are la baza motive 1. 2. disparitia
unor profesii si aparitia altora 3. perimarea unor insusiri individuale sau aparitia unui handicap
Din aceste 3 caracteristici a rezultat ideea necesitatii unei invatari permanente. Procesele
superioare se dezvolta maximal prin acumularea de cunostiinte, prin acumularea de experienta si
prin creszterea activitatii. Din aceasta rezulta ca forma principala de invatare din aceasta
perioada este autodidacticism.in cazurile de oboseala aceasta se recupereaza in tinerete rapid.
Atitudinea fata de activitate se schimba in perioadele de criza economica devenind mai
permisiva. Si aici in aceasta perioada integrarea are grade sau stadii si anume de acomodare
adaptare de participare care se coreleaza cu modificarile motivatiei. Pt intreaga subperioada a
tineretii devin foarte active urmatoarele subidentitati; profesionale, sociale cetatenesti si
familiale. Aparitia copiilor modifica stilul de viata a familiei iar femeiile devenind mai anxioase
cu unele obsesii, depresii si disconfort. Pe deoparte pt ca sunt mai preocupate , mai grijulii fata
de sanatatea membriilor familiei si pe de alata parte pt ca se poate vb asa cum se vb de
dependenta copilului de

mama si invers. Abaterile comportamentale cresc la femei intre 18-30 de ani si 2024 de ani la
barbati dar dupa 35 de ani acestea scad la ambele sexe. Se contata ca scaderea sau pastrarea unui
echilibru favorabil evolutiei se produc mai ales printr-o serie de completari ce se realizeaza prin
-antrenarea tanarului in activitatile ludice si mai ales cele de distractie -participarea cu rabdare si
interes la jocul copiilor -prin interiorizarea rolului ceea ce demonstreaza nu numai complexitatea
activiattii dar si descaracare psihica -jocuri cu caracter pronuntat intelectual ; sah, rebus, remi
-adoptarea de activitati de tip loazir ;pictura, sueta -cu cat tanarul este mai mare consumator de
cultura cu atat echilibrul este mai accentuat In literatura de specialitate se apreciaza ca
personalitatea tanarului este mai afectata si echilibrul mai fragil pt cei care au avut modele
negative de comportament sexual sau au avut incidente de tipul acesta in decursull vietii.
08.05.2010 Perioada varstelor adulte , mature In acesta perioada evolutia se realizeaza fara
seisme majore, pt ca se produce un fel de platou in modul in care se realizeaza individul, platou
al stabilitatii de fapt mai ales pe plan profesional, familial, rsi chiar fizic. Din aceste motive
perioada respectiva se mai numeste perioada varstelor active pt ca individul se antreneaza in
activ prof si familiala cu o participare relativ buna la viata sociala. Totusi unele dificultati apar in
acesta perioada si ele sunt legate de faptul ca oamenii traiesc in medii eterogene fata de copii
care traiesc in medii mai omogene. Pana prin anii 60 ai secolului trecut se considera ca psih
generala era o psiho a adultului si toata activ de cercetare si de constituire a ideilor despre om,
luau in cosiderare pers adulte. In pararel psiho sociala considera ca fiind o psiho a tanarului si in
mod special al adolescentului. Ca atare psiho sociala era centrata pe studiul copiluilui si
adolescrentului. De atunci (anii 60) eforturile facute de psih si psihologi erau destinate
diferentiereii perioadelor de varsta. Unii autori considera si astazi ca pt varstele adulte le este
specifica o dezvoltare sub forma de piramida ca si ontogenezele numai ca varful acestei
dezvoltari este orientat in jos. Allport enumara ca trasaturi specifice ale varstei adulte
urmatoarele caracteristici. Constiinta de sine larga Relatii si raporturi intime

Securitate emotionala Preocupari obiective Obiectivare de sine Armonie relativa cu achiziitiile

din exp personala Au fost mai multe incercari de periodizare dintre care citam pe Super si
colaboratorii care vb de 5 stadii de dezvoltare in care caracteristica pricipala a dultului este de
implinire sociala si profesionala. Acdest autor numesc acesta perioada , de mentinere, si o
plaseaza intre 44-65 de ani. Dupa acesta etapa urmeaza perioada varstelor inaintate. Alte
incercari de periodizare iau in considerare aspecte de tipul dezvoltarii psiho fizice de tipul activ
desfasurate si a statului psiho-social, chiar si nr copiilor pe carel au dar si intrarea in activitate a
copiilor si de constituire a familiilor de catre acestia. Se remarca faptul ca exita unele diferente
intre barbati si femei si anume diferente ce sunt determinate de modul in care se raporteaza la
familie. Spre ex femeile adulte sunt mai dependente decat barbatii de evolutia familiei. Se poate
totusi remarca un pc d vedere comun la toti autorii si anume acela ca perioada adulta este
considerata ca un moment al maximei realizari a inaltei productivitati a armonizarii intereselor
aptitudiniilor deprinderilor, a modalitatilor de relationare si chiar a conceptiei despre viata.
Periada adulta poate fi impartita in urmatoarele subperioade. 35-45 de ani cand omul este activ
stabil creator , se afirma ca specialist se afirma ca parinte 45-55 de ani cand are loc o stabilitate
sociala si profesionala dar se diminueaza subidentitatea de sot si de parinte mai ales pt faptul ca
copii intra in activ si parasesc domiciului femeile din acesta perioada sunt tensionate ca urmare a
modif biilogice Perioada adulta prelungita 55-65 de ani cand scade forta fizica si cand este o
perioda critica pt femei din p d vedere fizic se produc o serie de modificari care deregleza partial
org individului dar aceste modificari nu tulbura echilibrul general si nu tulbura stabilitatea
generala functionala pana la 60 -70 de ani. Totusi partea cea mai perisabila din acesta perioada se
instaleaza la nivelul cortexului si a creierului mic. De altfel numarul neuronilor care se distrug
creste chiar de dupa 25 de ani. Este important pt mentinerea activa a neuronilor antrenarea indiv
in activitate. Dupa 40 de ani scade usor forta fizica scade tonusul muscular , creste cantitatea de
grasimi se produce declinul vederii, pielea devine mai putin colorata si uscata , apar cercane si
riduri la ochi , creste pantecul, se rareste parul si altele.

Se produce o scadere in inaltime, spre sfarsitul perioadei. Numarul de zile si durata bolilor care
apar este mai mare. In jurul varstei de 55 de ani se poate considera ca se produce un declin pe
toate planurile. In principal acest declin este marcat de erodarea caracterului arzator al intimitatii
in timp ce libidoul ramane activ de unde si adeseori crizele in casnicie. Pe acest fond apar forme
de melancolie , cu dominante depresive , ce se accentueaza mai ales odata cu iesirea la pensie, si
odata cu faptul ca sexul opus acorda pers mai putin interes. Un factor stimulator si de mentinere
a echilibrului se produce prin aceea ca aparitia nepotilor creaza o stare de neliniste de tihna, pt ca
se proiecteaza in acestia propriile aspiratii, mai ales acelea care nu au fost realizate de ei.
Stabilitatea in familie creste in acesta perioada ca urmare a nevoii de ajutor din partea
partenerului. Uneori se adopta si comportamente compensatorii prin instalarea unor conditionari
si tabieturi. Aceste tabieturi sunt mai frecvente la barbati decat la femei dar cele care se
instaleaza la femei sunt mult mai profunde si mai prezente decat la barbati. Dintre subidentitatile
caracteristice acestei perioade, se remarca cele profesionale si sociale, dar si cele parentale si
maritale si ele sunt legate de succese si insuccese de aspiratii si dorinte. In plan psihic are loc un
declin major la nivelul senzorial al vazului si auzului dar si al mirosului. Ulterior a gustului. La
nivelul memoriei se constata ca se retin mai bine incidentele critice legate de succes si insucces.
Scad calitatile legate de memorie, cum ar fi supletea volumul fidelitatea si orientarea. Dupa 55
de ani memorie mecanica scade dar se mentine activa memoria logica. In plan verbal se reduce
debitul verbal dar este compensat de preocuparea individului de constructia verbala si pt logica
argumentelor. La nivelul inteligentei se produc modificari mai spectaculoase. Se remarca ca de la
25 de ani se produce o usoara scadere a valorilor coeficientului de intelig , iar la 40 de ani devine
mai evidenta scaderea. Prin compensare cunostintele devin maxime, intre 40-50 de ani si sunt
stabile pana la 60 de ani. De aici si creativitatea mare care prin antrenament la unele persoane
dureaza toata viata. Dupa 30 de ani se produce o scadere lenta a vitezei si randamentului invatarii
si un platou al acesteiea pana la 45 -50 de ani. Ulterior are loc o scadere cu un procent /an si
poatre fi compensata printr-o orientare mai buna in sarcina prin prezenta unei capacitati de
selectare a materialului si printr-o exp mai bogata. In principal dificultatile sunt determinate de
stres si de anxietate in fata competitiilor de mentinere a stereotipiilor , de prezenta unei motivatii
mai reduse , de lipsa de timp ca urmare a angajarii sociale si familiale. Importanta este in acest
context pt mentinerea echilibrului psihic si fizic a indiv , relatia ce se stabileste intre natura indiv
si educatie , iar pe de alta parte intre maturizare si invatare. Perioada VARSTELOR DE
REGRESIE Varstele de dupa 65 de ani sunt fragile si de involutie dar si de intelepciune si
anticamera a mortii si bilanturilor.

Aceste varste au stat in atentia cercetatorilor pe unele perioade de timp chiar mai mult decat cele
ale copilariei. Preocuparile nu au venit numai din partea specialistilor ci si din partea altor
oameni de stiinta, filosofi, scriitori etc. Spre ex toti filosofii antici fac referiri la batranete si fac
chiar recomandari pt longevitate. In paralel existau si conceptii care considerau pe batrani ca o
povara a societatii si pt a usura societatea acestea erau lasati sa moara in desert sau pur si simplu
erau mancati de animale dupa ce trec printr-un ceremonial anume de luat ramas bun., O data cu
renasterea s-a produs o intoarcere spre umanism si au fost infiintale pt prima data azilul pt
batrani si handicapati. In sec 15 se produce un nou eveniment pe acest plan si anume aparitia
unor preocupari insistente pt medicamente pt elixiruri , extrase din plante , testiculele
animalelor,. Scop mentinerea tineretii!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! La noi in tara scoala initiata de
Gheorghe Marinescu , Pargon, Ana Aslan au determinat cotituri importante in tratarea batranilor
in special in folodirea plantelor. Se apreciaza ca odata cu iesirea din activ apar probleme
deosebite mai ales la CEI care sunt legati de profesie. Varstele de regresie se imparte in 3
subperioade: Trecerii spre batranete 65-75 ani Batranetii medii 75-85 ani A marii batraneti si a
longevivilor dupa 85 de ani Longevitatea in europa este estimata la 85 de ani pt barbati si 90 pt
femei. Regresia bilogica se produce prin urmatoarele caracteristici. Scaderea energiei instinctelor
mai ales a libidoului a procreatiei. Scade capacitatea de activ si de adaptare. Reducerea perioadei
de somn, iar visele devin confuze intre relaitate si subiectivism. Pielea devine subtire uscata
palida si pigmentata adeseori ci spargeri de vase de sange. Are loc ridarea incaruntirea, caderea
parului. Miscarile greoaie , lipsite de suplete , scade forta musculara, apar boli de inima, de
plamani, se micsoreaza si volumul creierului. In planul regresiei psihice se produce o scadere a
senzorialului a vazului si auzului, memoria de scurta durata se degradeaza mai repede fata de cea
de lunga durata. Atentia si gandirea devin confuze , vocea se modifica devenin tremurata , se
innstaleaza irascibilitatea si anxietatea. Se poate produce un vid mental , intelectual, cu reticente
verbale si un tempou scazut dupa 70 de ani. Scade si fluxul ideilor de unde si aparitia de obsesii
si reveniri. Batranul este meditativ adoptand deseori conduite de contemplare , sau de spectator ,
apare o confuzie in aprecierea timpului si spatiului. Apar tulburari de afectivitate legate de
depresie si de teama de moarte . In acest context unii batrani sunt agitati altii sunt inhibati.

In unele situatii se produce un fenomen de depersonalizare si mai ales atunci cand subiectul
raporteaza totul la sine si acesta este mai fercventa la femei , in schimb cand apare este mai grava
la barbati si cand se coreleaza si cu ideea de persecutie de parkinsonism si cand apar de fapt
tulburari de comportament , consumul de alcool, sinucideri. STAGIUL TERMINAL Acesta se
poate reduce la 3 caracterstici: - moartea biologica cand nu toate organele mor in acelasi timp si
nu se stie daca este dureroasa sau nu.Sunt in acest context foarte multe incercari de astudia aceste
contexte.Se coreleaza ci moartea psihologica unde s-a constata ca un ii indivizi sunt lucizi si fac
reflectii si eforturi de mentinere a constiintei clare si atunci cand intra in moarte biologica. moartea sociala care este data de ritualul de comemorari de reculegeri . Important este ca omul
ramnae in memoria celor vii prin ceea ce a realizat . Dintr-o alta perspectiva se poate vb de
moartea neasteptata produsa de un eveniment neprevazut ,de moartea intentionata , cand indiv isi
pune capat zIlelor prin suicid . de moartea neintentionata cand este provocata de boli fatale si in
fine de moartea subintentionata lla care indiv isi aduce oi contributie directa in timp ( alcool,
droguri)