Modul sanatos de viata

Citat O minte snatoas ntr-un corp sntos

ntotdeauna muli dintre noi(oamenii) nu atrag atenia asupra multor lucruri att de
mici,elimentare,dar cu un rol foarte important n viaa cotidian,drept exemplu putem
lua modul de a ne organiza timpul,de a ne alimenta ,de a ne informa...
Odat cu apariia pe lumea indivizolor,ncepe o continu adaptare i acomodare la
modul de via,ns nu ntotdeauna se implimenteaz unele concepte ce pot fi
urmate i dezvoltate,cci dac din copilarie,copiii ar fi nvaat cum sa se
alimenteze,sa-i pstreze igiena,sa fac gimnastic;atunci totul ar fi mult mai simpluodata cu naintarea n vrst.
Sntatea omului se formeaz sub influena factorilor interdependeni naturali i
social-economici. Acestea snt aerul, apa, solul, factorii climaterici, precum i
condiiile de munc alimentare, de trai etc.
Influena factorilor naturali i social este interconexat, adic dezvoltarea industriei,
transportului, dezvoltarea oraelor exercit influen asupra componenei naturale a
apei, aerului, solului, iar factorii naturali se rsfrng asupra caracterului alimentrii i
condiiilor de via ale populaiei, asupra dezvoltaii industriei, alegerii locului de trai
etc.
Factorul esenial ce determin sntatea omului constituie modul lui de via, n
aceast noiune ntr regimul corect de munc i odihn, alimentarea raional,
meninerea la un nivel cuvenit a activitii fizice, clirea, respectarea regulilor de
igien individual, renunarea la deprinderile cotidiene duntoare, priceperea de
a menine echilibrul ncuro-emoional i situaiile conflictuale conform aprecierii
O.M.S., sntatea este starea deplinei bunstri fizice, spirituale i sociale, dar nu
numai
i
lipsa
bolilor
sau
a
defectelor
fizice.
Modul de via influeneaz substanial asupra multor procese sociale i a
caracteristicilor societii. Una din cele mai importante este interdependena modului
de via i sntii populaiei. Formarea modului sntos de via nu se limiteaz
doar la propagand sau la anumite forme de activitate medico-sociali. Modul
sntos de via este determinat de toate aspectele i manifestrile societii. Pentru
consolidarea modului sntos de via este necesar concentrarea eforturilor asupra
depirii factorilor de risc ai diferitelor boli, luptei cu alcoolismul, fumatul,
hipodinamia.
alimentarea
neraional,
relaiile
conflictuale.
Modul sntos de via este temelia profilaxiei bolilor. Trebuie s subliniem c el
realizeaz cel mai preios mod de profilaxie profilaxia iniial a bolilor ce
prentmpin apariia lor, extinde diapazonul posibilitilor de adaptare a omului.

Copilul sntos poate fi educat mai uor. Este un fapt general cunoscut. Lui i se
formeaz mai repede toate priceperile i deprinderile necesare, el se adapteaz mai
uor la schimbufl condiiilor i percepe toate cerinele care i snlt naintate.
Sntatea este cea mai imiportant premis a formrii corecte a ca-racterului'i,
iniiativei, a voinei puternice, capacitilor i aptitudinilor naturale.
Igiena si igiena personala Igiena este foarte importanta in viatza fiecarei
persoane,insa cu toate acestea,fiecare are viziune diferita privitor la ea.Multi dintre
noi au ajuns sa confunde termenii de igiena in general, cu cel de igiena intima.
"Igiena" este stiinta care se ocupa cu promovarea si mentinerea sanatatii individului
si comunitatii.
Cu toate ca in general termenul "igiena" este inteles ca simpla "spalare" sau, ceva
mai complex, "prevenirea imbolnavirii prin spalare", "igiena" reprezinta de fapt o
serie intreaga de conditii si practici care au ca scop sa mentina sanatatea si viata
sanatoasa. Este adevarat ca majoritatea acestor reguli se refera la simpla spalare,
dar "igiena" nu inseamna numai aceasta practica. Ceea ce urmeaza este putin cam
"arid" dar crede-ma, merita sa le citesti, pentru a-ti face (cat de cat) o idee despre
complexitatea acestei notiuni. "Igiena" are multe aspecte care incep cu igiena
personala (deprinderi de viata sanatoasa, curatenia corpului si a hainelor, alimentatie
sanatoasa, un regim echilibrat de odihna si miscare), continua cu igiena gospodariei
(pregatirea in conditii igienice a alimentelor, curatenia, iluminarea si aerisirea casei),
terminand cu igiena muncii (masuri care au ca scop eliminarea riscurilor aparitiei
bolilor profesionale si a accidentelor), sanatate publica (supravegherea alimentarii cu
apa si alimente, prevenirea raspandirii bolilor infectioase, eliminarea gunoaielor
menajere si a apelor reziduale, controloul poluarii aerului si a apei) si igiena mentala
- recunoasterea factorilor psicologici si emotionali care contribuie la o viata
sanatoasa.
Si acum, cateva practici de igiena personala, mare parte din ceea ce ne spunea
mama:
spalarea frecventa a corpului, a mainilor in special, iar dupa folosirea toaletei obligatoriu, intotdeuna
spalarea dintilor (igiena orala) macar de doua ori pe zi daca nu dupa fiecare data
cand mananci
spalarea parului oridecate ori consideri ca este necesar
spalarea frecventa a mainilor si picioarelor
spalarea urechilor, atat la exterior cat si la intrarea
auditiv
folosirea lenjeriei curate si schimbarea ei (cat mai) frecventa
pastrarea curateniei hainelor

in

canalul

 evitarea contactului cu fluide ale corpului (fecale, urina, voma)

evitarea mancatului cu mainile murdare
acoperirea gurii cu o batista in momentul tusei sau stranutului (nu cu mana ...
gandeste-te cum ar fi sa stanute cineva in mana si apoi sa ti-o intinda pentru a-ti
strange mana in semn de salut ...)
evitarea bagatului degetelor in nas
evitarea atingerii fetei cu mainile murdare
evitarea lingerii degetelor pentru numararea banilor sau rasfoire
evitarea "rontzairii" unghiilor
pastrarea curateniei zonei de locuit

JOCURILE OLIMPICE
Jocurile Olimpice sunt cele mai faimoase dintre marile serbari ale grecilor antici .
Jocurile Olimpice antice erau celebrate din 4 in 4 ani numai vara. Aceste serbari erau
inchinate lui Zeus in sanctuarul acestuia dim Olimpia. Primele Jocuri Olimpice dateaza 776
ien .
De la inceputul anului in care se desfasurau Jocurile erau trimise prin toata Grecia
invitatii pentru toate orasele state de a se alatura la aceste jocuri ,astfel platind tribut luiZeus.
Orasele state trimiteau pe cei mai buni dintre
cetateni,pentru a participa la aceste probe in costume de toata splendoarea. Castigatosul
din fiacare oras-stat era cel mai onorat om din Grecia.
Probabil ordinea in care se desfasurau probele J.O
era aceasta:
-in prima zi se faceau sacrificii ptr zei
-

a II a zi se faceau alergari , zi in care stadioanele se umpleau.

In celelalte zile urmau : boxul,care erea foarte brutal in acea vreme , cei care luptau erau
foarte rezistenti ,iar cei care castigau isi rupeau degetele de la maini . Urma apoi o lupta corp
la corp, care se solda cu moartea celui invins. Dupa lupte urmau cursele de cai.Aceste curse
aveau obstacole pe care caii trebuiau sa le sara. Urma aruncarea cu discul .Discul era facut
din bronz,la aceasta proba discul trebuia aruncat la o distanta cat mai mare .Jocurile se
terminau cu proba de alergare in armura cu sarituri peste obstacole.
Campionii erau premiati cu coroane de maslin salbatic si medalii ,erau cantati de poeti
in operele lor si isi traiau restul vietii pe cheltuiala publica.
J.O.au atins popularitate max . in sec. IV si V i.e.n .In aproximativ 393 e.n. imparatul
Teodosiu I le-a suspendat , ele renascand in 1800e.n.
Dei jocurile antice s-au desfurat la Olympia, n Grecia, din anul 776 .d.Hr. pn n anul
393 d.Hr., a fost nevoie de 1503 ani pentru a fi reluate. Primele Jocuri Olimpice moderne s-au
inut la Atena, Grecia, n 1896. Omul responsabil pentru renaterea lor a fost un francez,
baronul Pierre de Coubertin, care i-a prezentat ideea n 1894. Dup prerea sa, trebuia ca
jocurile moderne s se reia iniial n 1900 n oraul su natal Paris, dar delegaii din 34 de ri
unde el i-a susinut ideea l-au convins s organizeze jocurile ncepnd cu anul 1896, iar
prima gazd s fie Atena.
tiai c?

Steagul olimpic modern cu 5 cercuri nlnuite, fiecare dintr-o culoare primar utilizat n
steagurile rilor participante la jocuri, a fost introdus n 1908. Nu exist o baz pentru
simbolul modern.

Efortul fizic
Efortul fizic este mijlocul prin care se poate trata o deficienta fizica sau o afectiune cum
ar fi de exemplu, diabetul (9). Poate fi un mijloc de mentinere a sanatatii chiar si la varste
inaintate (6). Practicarea alergrarii, a culturismului, sau ma rog a unui program de ridicare
a greutati poate fi inceputa la orice varsta (8). Nu in ultimul rand efortul fizic este
mijlocul de baza pentru obtinerea de inalte performante in toate ramurile sportive. Sa stiti
ca si sahistii alearga. Specificul ramurii de sport este insa cel care determina natura
efortului fizic la care sunt supusi sportivii de performanta Contractia musculara Exista
multe moduri de a clasifica sau defini contractia musculara. Eu personal nu ma dau in
vant dupa invatarea si apoi reproducerea unor definitii stricte si nu de putine ori destul de
lungi. Am considerat potrivit a vorbi putin de spre contractia musculara inainte de a
discuta despre capacitatea de efort.
3. Capacitatea de efort si intensitatea efortului Determinata de prezenta oxigenului in
producerea energiei necesara contractiei, capacitatea de efort poate fi considerata a fi
aeroba si anaeroba.
Intensitatea efortului si consumul de oxigen
In fig 1. este prezentat consumul de O 2 la diferite intensitati ale extensiei piciorului. Pentru
ca efortul in cazul experimentului este foarte bine limitat doar la actiune muschilor
coapsei, prin masurarea schimbului de gaze de la nivelul plamanilori, poate fi determinat
cu destul de mare exactitate consumul de O 2 din muschii angajati in efort. Astfel
consumul de O2 masurat la nivelul plamanilor corespunde cu cel consumat in mitocondrii
pentru producerea ATP-ului in cazul eforturilor moderate de pana la 50% din consumul
maxim (VO2max). La o privire mai atenta a figurii se poate observa cum, in cadrul
intensitatilor mai mari curba care reprezinta consumul de oxigen nu atinge un platou. La
aceste mari intensitati ( 30W,43W, 50W si 66W) ea tinde sa creasca mai departe (vezi
diferenta dintre curba consum de O 2 si linia visine intrerupta). Din experimentele
efectuate am constatat ca o medie de 50-60W reprezinta intensitatea maxima la care s-a
ajuns in efectuarea acestui exercitiu. Prin urmare de la 30W in sus (peste 50% VO 2max) se
poate observa ca, consumul de O2 continua sa creasca. Desi exista inca multe pareri
impartite, unul dintre motivele pentru care in eforturile intense consumul de O 2creste in
continuare fara sa se stabilizeze, este recrutarea de noi fibre musculare, mai ales a celor de
tipul II, care au o eficienta scazuta in producerea ATP-ului pe baza consumului de
O2 (Krustrup et al., 2004; Barstow et al., 1991; Jones 2004a ).

Fig 1. Cresterea intensitatii efortului duce la cresterea proportionala a consumului de

oxigen. in aceasta figura este prezentat consumul de O 2 ce are loc in muschii coapsei
(quadriceps) ca raspuns la diferite intensitati in efectoarea de extensii ale piciorului din
pozitia asezat.
In acest caz are loc si o crestere a producerii ATP-lui pe seama glicolizei si prin urmare o
crestere in producerea si eliminarea acidului lactic. Acesta ajuns in sange disociaza
imediat in lactatat, care este sarea acidului lactic (lactatul de sodiu) si care reactioneaza cu
bicarbonatul de sodiu si formeaza acidul carbonic. Acesta imediat disociaza in CO 2 si H2O
si mai departe CO2 urmeaza a fi eliminat la nivelul plamanilor. Deci este foarte important
ca in evaluarea intensitatii efortului aerob sa se tina seama de acest aspect, pentru ca,
aparitia lactatului in sange face mai precisa precizarea intensitatii efortului. S-a stabilit ca
o concentratie de 1 mM L-1 semnifica pragul de acumulare a lactatului. Daca vreti nivelul
minim al lactatului in sange la care se considera ca acesta incepe sa se acumuleze
determinat de intensitatea efortului. Valoarea lactatului in sange in stare de repaus este de
~ 0.7 mM L -1 (3). Asa cum se poate vedea in fig 2 un nivel de 4 mM L -1 al lactatului in
sange, poate fi cauzat de o viteza de alergare de aproximativ 13 km h -1. Multi antrenori
considera eficienta intensitatea fortului care determina acest nivel de lactat in sange si
considera ca au lucrat suficient de intens pentru a dezvolta capacitatea aeroba a
sportivului. Ramane de stabilit daca acesta este adevarul complet.

Fig 2. Acumularea lactatului in sange poate fi un bun indicator in dozarea intensitatii

efortului in timpul antrenamentului. (datele prezentate in fig provin din Ex Phys. 2001)
Desi aceasta metoda este foarte eficienta in determinarea intensitati efortului, din nou
problema costului materialelor necesare folosirii ei, o face dificil de folosit pe scara larga
in Romania si nu numai. Aceasta consta in recoltarea unei picaturi de sange de la sportiv
si introducerea acesteia intr-un mic dispozitiv care indica imediat nivelul lactatului.
Metoda care este cel mai la indemana antrenorilor in stabilirea si urmarirea intensitatii
efortului in in timpul antrenamentelor este insa, masurarea frecventei cardiace si stabilirea
relatiei acesteia cu consumul de oxigen. Despre aceasta in articolul urmator.

Calirea organismului
Calirea organismului,desi este cosiderata de foarte multi inutila si grea,este din contra
necesara,utila si foarte buna pentru ca organismul nostru sa functioneze in conditii cat mai
bune si cat mai bine,fapt ce noua ne creeaza o stare mai buna.
La fiecare corp excitatiile venite din mediul exterior si in special de la factorii naturali
transmit scoartei cerebrale prin terminatiile nervoase de la nivelul pielii si apoi prin caile
nervoase senzitive.
Intrucat calirea este in esenta un proces de antrenament,ea trebuie sa se desfasoare dupa
niste reguli bine stabilite de care trebiue sa tina cont orice om,indiferent de varsta sex,pentru
ca ele au fost facute ca sa nu existe nereguli.Nerespectarea acestor reguli poate duce la
complicatii simple(receala,cefalee etc.) pana la cele foarte grave care pot provoca mari
nereguli la nivelul organismului.
Deaoarece Calirea organismului este relativ simpla, dar foarte precisa,ea cuprinde mai
multe etape de care trebiue sa tina neaparat cont fiecare dintre cei care vor sa se caleasca.
I.Sitematizarea si continuitatea.
Acestea doua implica o anumita calire a copilului inca de la nastere de unde poate incepe
aceasta prima calire.Aceasta calire poate incepe de la prima copilarie aceasta continuind
astfel pana la batranete,bineinteles,cu schimbarea unor moduri ale acesteia.
Copilul trebuie invatat cu metodele de calire astfel incat sa nu aiba anumite dificultati la
inceperea acestui proces,precum dormitul cu ferestrele si cu obelihtul deschise vara si
iarna,scaldarea pana la brau in fiecare dimineata de vara,frictionarea pe tot corpul cu zapada
iarna,imbracarea cu cat mai putine haine posibile in orice anotimp.
II.Varietatea intensitatii
Este normal ca la fel ca celelalte exercitii,si aceasta calire a organismului sa aiba etape din
ce in ce mai dificile odata cu inaintarea in aceasta practica.De exemplu modul prin care un
cpil de 15 ani isi caleste organismului nu este acelasi ca al unui adult de 35-40 de
ani.Dificultatea creste cu cat fiecare inainteaza mai mult in varsta sau cu cat persoana
respectiva este mai initiata.
III.Diversitatea formelor de calire
Pentru ca organismul sa fie cat mai capabil sa se caleasca atunci cand e nevoie,exercitiile
practicate pentru aceasta vor fi cat se poate de variate deoarece corpul trebuie sa fie obisnuit
cu mai multe situatii in care e nevoit sa reziste factorilor ce il fac sa actioneze in diverse
feluri.

IV.Individualizarea metodelor de calire

Odata incepute aceste metode de calire a organismului trebiue sa intre in sange celui care le
practica deoarece acestea sunt necesare si binefacatoare corpului si mintii si ajuta la o mai
buna dezvoltare care include pe cea fizica,dar sa nu uitam si de cea psihica asupra careia are
un efect foarte mare si pozitiv.Aceste efecte nu intotdeauna sunt pozitive ori datorita
icorectitudinii cu care au fost facute sau neadaptarii corpului la aceste exercitii.In caz ca
efectele sunt pozitive,se recomanda continuarea acestor exercitii,iar in caz ca efectul acestora
este negativ si nu intocmai cel asteptat,se recomanda incetinirea intensitatii acestuia sau chiar
intreruperea acestuia pe o perioada de timp bine si corect stabilita.
In cazul celor care inaite de a porni aceasta metoda de calire a corpului au avut o boala mai
grava sau chiar una nu chiar complicata,este recomandat sa ceara sfatul unui medic si sa
respecte cu strictete recomandarile acestuia.

Sanatatea omului - valoarea suprema

Sntatea privit ca un ideal, dar si ca o cerinta fundamentala a vietii este o problema ce
preocupa fiecare individ dar si societatea n ansamblu, la realizarea ei concurnd o
multitudine de factori: tehnici, economici, sociali, culturali, ecologici, spirituali etc. De aceea,
a o ncadra ntr-o noiune absolut sau unanim acceptata este foarte dificil. De obicei, dupa
unghiul prin care este privit, are trei nelesuri si anume n:
a - lumea tiinific medical;
b - politica social a statului;
c - contiina individuala.
Hipocrat, parintele medicinei europene (secolul V a.hr.) o denumea ca pe "o stare de echilibru
ntre corp, minte si mediu", definitia data de el fiind foarte apropiata si uneori chiar mai
completa dect multe dintre cele enuntate de autori moderni. Spre exemplu "absenta bolii,
lipsa confortului si invaliditatii" (Beisser-1979); "stare completa de bine, confort si fericire
care presupune pe lnga factorii biologici si interventia sau mai bine zis satisfacerea unor
factori emotionali afectivi" (Prinee-1970); "stare de bine fizic, moral si social si nu doar
absenta bolii sau a infirmitatii" (OMS-1982).
Privita ca o problema complexa bio-psiho-sociala, se poate observa ca sanatatea nu poate fi
opera exclusiva a sistemului medical caruia dupa unele statistici internationale i revine doar
11-12% n conservarea ei, restul revenind situatiei economico-sociale a populatiei, calitatii
aerului si apei, hranei, conditiilor de locuit, educatiei etc. Clasic, se considera ca medicina are
doua parti prin care poate interveni asupra starii de sanatate: terapia ("arta vindecarii bolilor")
si profilaxia sau "ansamblul masurilor care permit sa se evite aparitia, agravarea si extinderea
unei boli" (definitie propusa de O.M.S.). Din pacate aceasta parte, profilaxia, este mai putin
luata n seama. Doctorul Emil Magureanu remarca ntr-o lucrare c, "aseriunea care spune ca
este mai usor sa previi dect sa vindeci se poate banaliza prin uzaj daca nu i se asigura o baza
reala, iar medicina omului sanatos poate deveni doar un domeniu declarativ". Trebuie
amplificate si aplicate cercetarile din domeniul alimentatiei, educatiei, exercitiului fizic,
comportamentului igienic etc.
Un alt factor esential pentru lumea noastra pragmatica este acela ca nu este numai "mai usor
sa previi, ci si cu mult mai ieftin". Costul actual medical 1) terapeutic este n continua crestere
printre altele datorita nmulirii numarului bolnavilor cronici, vrstnicilor cu probleme
medicale majore, cresterii numarului de analize si a tehnicilor sofisticate de laborator si
binenteles a costului medicamentelor. O analiza recenta UNESCO remarca faptul ca pe plan
mondial din bugetul pentru sntate se acord 70% terapiei i 10% profilaxiei, restul
proportiei revenind depistrii bolilor, recuperrii, etc.
1)

S-a observat ns c, i dac se crete foarte mult suma alocata terapiei cum este cazul unor
ri avansate, cum ar fi, SUA, Canada, Suedia, care ating cifre de 2500-3000 $/bolnav,
sntatea nu se mbuntete semnificativ i proporional cu suma alocat dac nu se pune
accent pe profilaxie.
Profesorul Tom Edvan der Crinter de la Universitatea "Erasmus" din Rotterdam trecnd n
revista strategiile pentru sntate ncearc s ntocmeasca un clasament care se prezint
astfel:
- loc 1 - promovarea sanatatii, fapt care presupune informarea generala a populatiei;
- loc 2 - protectia mpotriva bolilor si informare specifica pe diferite grupe de
afectiuni;
- loc 3 - prevenirea mbolnavirilor si evidentierea factorilor de risc;
- loc 4 - tratament cu tot ceea ce implica: spitale, policlinici, specialisti, medicatie, etc;
- loc 5 - recuperare;
- loc 6 - ngrijirea bolnavilor cronici.
Nenumarate exemple vin astfel, n sprijinul ideii ca p r o f i l a x i a nu este numai o necesitate
strict umana, ci una economica. Evaluarea eficientei economice a programului "cardiopatia
reumatismala" efectuat cu ani n urma de catre cercetatorii sibieni a aratat ca tratarea unui
singur caz de cardiopatie post streptococica poate atinge pe ntreaga durata a ngrijirii sume
de 2-3 ori mai mari dect cele necesare ntregului program profilactiv.
Un studiu francez analiznd costurile cerute n ngrijirea de urgenta a unui bolnav ce a suferit
un infarct miocardic (statia terminus a cardiopatiei ischiemice) acesta se ridica pentru acea
perioada (1979) la cca. 19.000 franci. Ne nchipuim ce sume ar putea fi economisite daca s-ar
diminua cu cteva procente aceasta maladie.
Evaluarea economica a programului "sntatea inimii", lansat cu ani n urm n unele ri
industrializate i care urmrea reducerea factorilor de risc pentru bolile cardiace (stres,
sedentarism, surmenaj, supraalimentatie, fumat, poluare etc.) constata c, aceasta a dus la o
scdere a proporiei bolnavilor cardiovasculari de la cca. 12% la cca. 10% i la economii
bugetare de ordinul zecilor de miliarde de $.
Aceste argumente i nc multe altele au determinat o serie de aciuni pe plan mondial cum ar
fi: axarea unor cercetri pe aprofundarea cunoaterii fenomenelor biologice legate de
adaptarea omului la viaa modern n scopul evitrii sau limitrii proceselor degenerative,
prelungirea duratei vietii, dezvoltarea fizic i psihic armonioas; a crescut interesul
specialitilor pentru rolul exercitiului fizic n cadrul medicinii omului sntos deoarece
sedentarismul este considerat ca factor de risc ntr-o serie de boli cronice cu determinare
multifactorial cum sunt cele cardiovasculare, nutriie i metabolism, somatopsihice etc.
Medicina modern cu orientarea pronuntata de medicamente (n special sintetice) constata cu

ngrijorare c efectele pozitive ale acestora ncep nu numai s scad, dar chiar s devin un
factor important de agresiune. Se ncearc reintroducerea sau introducerea unor remedii
naturale inclusiv din sfera micrii i a exerciiului fizic. De altfel, O.M.S., n apelul lansat la
7 aprilie 1988 cu ocazia zilei mondiale a sanatatii recomanda orientarea spre "exerciiu fizic,
alimentaie tiinific i responsabilitate individual".
Desigur ca problema introducerii exercitiului fizic ca factor profilactic nu este nici pe departe
noua, ba chiar putem spune ca este foarte veche, culturile antice si medievale ca si medicinile
traditionale acordnd un rol deosebit acestui element.
O scurta prezentare a unor asemenea metode si mijloace consideram ca poate avea nu numai
o valoare istorica, dar ca ne si poate dezvalui noi valente profilactice ale exercitiului fizic,
valente pe care fie le-am uitat, fie le neglijm.

Nutritia corporala

Te gandesti vreodata de ce mananci? Raspunsul este simplu, deoarece iti este foame, esti
obosita iar stomacul iti chioraie. Uneori poti sa mananci si din plictiseala, tristete sau bucurie,
doar pentru ca e ora mesei sau pur si simplu pentru ca gogoasa cu glazura de ciocolata arata
atat de apetisant.
Iata cateva din motivele emotionale si fizice pentru care mananci, insa te-ai gandit vreodata
de ce corpul tau are nevoie de mancare? Nu doar de orice fel de mancare, apropo, ci de
mancare sanatoasa care iti face bine? De ce este importanta o alimentatie buna?
O alimentatie buna asigura energie
Alimentele consumate asigura corpului tau energia de care are nevoie pentru a
functiona. Astfel cum trebuie sa iti alimentezi masina cu benzina sau sa reincarci bateria
telefonului mobil, tot la fel corpul trebuie hranit cu alimente care sa ii ofere energie in fiecare
zi. Carbohidratii reprezinta principala forma de energie de care corpul tau are nevoie.
Corpul digera cel mai usor carbohidrati precum zaharul si amidonul. Carbohidratii sunt
descompusi in unitati separate de glucoza, fructoza sau galactoza. Glucoza este forma de
energie preferata a corpului tau. Daca nu primeste suficienti carbohidrati, organismul poate
produce glucoza din proteine sau grasime iar daca primeste prea multi carbohidrati, acesta
se pricepe de minune sa ii depoziteze sub forma de grasime.
O alimentatie buna asigura materia prima
Proteinele din alimentele consumate sunt descompuse in aminoacizi. Organismul tau
foloseste aminoacizi pentru a construi si repara diferitele parti ale corpului. Muschii contin
multe proteine si trebuie sa refaci aceste proteine pe intreaga durata a dietei.Organismul are
nevoie si de proteine pentru componentele sistemului tau imunitar, hormoni, sistemul nervos
si organe.
O alta materie prima de care corpul tau are nevoie este calciul. Calciul are mai multe functii,
insa este cel mai bine cunoscut ca substanta minerala depozitata in oase si dinti. Ai nevoie de
calciu pentru a-ti pastra oasele si dintii puternici.
De asemenea, corpul tau are nevoie de grasimi pentru a fi sanatos. Membranele care contin
grasimi inconjoara toate celulele din corpul tau. Creierul contine acizi grasi iar grasimile sunt,
de asemenea, necesare pentru hormoni senzoriali.
Micile ajutoare
Vitaminele si mineralele incluse in dieta sunt la fel de importante ca si carbohidratii,
proteinele si grasimile; totusi, acestea sunt necesare doar in cantitati mici. De obicei,
vitaminele si mineralele functioneaza ca co-enzime, ceea ce inseamna ca acestea accelereaza
reactiile chimice din corp. De exemplu, multe vitamine din complexul B ajuta corpul sa arda
carbohidrati pentru energie. Vitamina A este necesara pentru vedere, zincul este implicat in
multe procese metabolice iar vitamina C ajuta la consolidarea tesutului conjunctiv si
functionarea sistemului imunitar.

Dieta ta trebuie sa asigure cantitati adecvate din toate aceste mici ajutoare. O dieta
sanatoasa si echilibrata trebuie sa contina multe vitamine si minerale. O dieta nesanatoasa
poate conduce la lipsa unuia sau mai multor din aceste mici ajutoare" din organismul tau.
Dincolo de elementele de baza
O alimentatie buna asigura mai mult decat energie; asigura componente structurale, vitamine
si minerale. In alimentele consumate, exista alte substante care au devenit mai bine cunoscute
in ultimii cativa ani.
Fitochimicalele se gasesc in partile colorate ale fructelor si legumelor. Desi nu sunt necesare
in functionarea corpului, acestea pot avea un impact foarte puternic asupra sanatatii. De
exemplu, quercetina (continuta de merele rosii) functioneaza precum o antihistamina si are
efect antiinflamator. Resveratrolul, intalnit in cojile si semintele de struguri, este un puternic
antioxidant.
Antioxidantii ajuta la protejarea corpului impotriva deteriorarii provocate de soare, poluare,
fum si alegeri nutritionale neinspirate. Acestia se gasesc in fitochimicalele din fructe si
legume, precum si in unele vitamine si aminoacizi.
Atunci cand mancati un aliment, nu consumati doar un carbohidrat, o grasime sau o
proteina. Mancati o felie de placinta cu mere, o friptura sau o cantitate mare de piure.
Majoritatea alimentelor pe care le consumati contin cantitati variate din toate aceste trei
componente nutritionale. O alimentatie buna inseamna obtinerea echilibrului corect de
carbohidrati, grasimi si proteine, plus vitaminele si mineralele necesare. O alimentatie
excelenta inseamna asigurarea unei cantitati mari de fitochimicale si antioxidanti.
Sa luam carbohidratii, de exemplu: Care sunt carbohidratii buni, care sunt carbohidratii rai si
care este diferenta dintre acestia? Din moment ce corpul tau le descompune pe toate in unitati
separate, carbohidratii in sine nu sunt neaparat rai sau buni. Problema apare atunci cand
consumi prea multi sau daca celelalte ingrediente din alimentele care contin carbohidrati nu
sunt foarte bune.
De exemplu, fursecurile cu glazura de ciocolata contin mult zahar si faina alba; daca mancati
prea multe, veti acumula calorii suplimentare care vor fi depozitate in corp sub forma de
grasime. De asemenea, gogoasa contine multe grasimi, probabil grasimi transformate, care
pot creste riscul afectiunilor cardiace. Gogoasa nu iti asigura aproape deloc vitamine,
minerale sau alte substante, precum antioxidanti naturali sau acizi grasi sanatosi. Atunci cand
pui problema astfel, gogoasa respectiva poate sa nu mai para asa de buna.
Aproape orice fruct sau leguma este un exemplu de sursa buna de carbohidrati. Aceste optiuni
iti permit sa obtii carbohidratii de care ai nevoie pentru energie, plus fibra pentru un sistem
digestiv sanatos, vitamine, minerale si antioxidanti. Aproape jumatate din caloriile tale zilnice
ar trebui sa provina din carbohidrati. Acesti carbohidrati provin din fructe, legume, paine si
cereale integrale si nu din dulciuri, sucuri si produse de patiserie.
Acest concept functioneaza si cu proteine si grasimi. O sursa sanatoasa de proteine este sursa
care nu furnizeaza grasimi nesanatoase in exces si care, din fericire, asigura si unele grasimi

care sunt benefice corpului tau, precum fasolea alba. Acest tip de fasole asigura proteine,
fibre, vitamine, minerale si carbohidrati. Un exemplu de proteina nesanatoasa este
sunca.Sunca si alte carnuri procesate precum aceasta contin multe grasimi saturate si calorii
care pot afecta sanatatea inimii, ingrosa talia si chiar mari riscul de cancer.
Grasimile sanatoase provin din alimente ce contin grasimi polinesaturate si mononesaturate,
precum uleiul de masline, pestele, alunele, soia, semintele de in si uleiul de rapita. Desi aceste
grasimi si uleiuri contin multe calorii, ai nevoie de acizii grasi pe care acestea le asigura. Din
nefericire, exista multi acizi grasi nesanatosi de care trebuie sa te feresti. Grasimile saturate
din carnea rosie si grasimile transformate din unele tipuri de margarina, produse de patiserie
si alimente procesate nu sunt benefice pentru sanatate.
O alimentatie buna inseamna un corp sanatos
Printr-o dieta sanatoasa corpul tau va avea cantitatea perfecta de energie, suficienta materie
prima si toate micile ajutoare de care are nevoie pentru a ramane sanatos. O alimentatie
buna va include, de asemenea, fitochimicale si antioxidanti care te vor face sa te simti tanara,
sa arati bine si poate chiar te vor feri de boli. Printr-o dieta nesanatoasa corpul tau va dispune
de prea multe sau prea putine calorii, de insuficiente vitamine si minerale, de fapt, vei avea
nevoie de o cantitate mai mare de antioxidantii pe care nu-i obtii din aceasta.

Educatia fizica in familie

Administrarea activitatilor sportive in raport cu nevoia de miscare Se alege un sport care-i
educa respiratia. Daca scolarul are dificultati respiratorii, parintii se vor consulta cu medicul
si cu profesorul de educatie fizica. In ceea ce priveste baile de aer, se stie ca pielea este si un
organ de respiratie. Prin miile de pori ea absoarbe aerul si elimina otravuri. Pentru ca pielea
sa respire, un copil nu trebuie infofolit. Baia de aer este tot asa de binefacatoare, ca si baia de
soare sau baia in apa. Vara, trebuie imbracat cat mai sumar; pielea va fi lasata cat mai mult
posibil in contact cu aerul. Purtarea de pantaloni lungi de baieti si mai ales de fete este o
greseala. In timpul iernii se va purta imbracaminte larga, care lasa sa circule aerul.
Atentie mare la nevoia copilului de a dormi. Activitatea scolara nu trebuie sa se faca pe seama
timpului de stat in pat. Orele de somn trebuie respectate cu strictete. Nu este permis ca un
copil sa se culce tarziu din cauza lectiilor, televizorului sau unor seri incarcate ale familiei.
Pana la 10 ani copilul are nevoie de cel putin 10 ore de somn de noapte. Nu se va incalca
aceasta
recomandatie!
Nevoia de miscare Organismul copilului are nevoie de miscare. Sportul are o influenta
favorabila asupra oxigenarii globulelor rosii, circulatiei sangelui si digestiei. Un copil sportiv
creste mai bine, el are pofta de mancare, asimileaza mai bine alimentele. Un copil sportiv este
mai echilibrat fizic (muschi puternici, articulatii suple, spate drept, abdomen plat, talie mai
subtire, miscari mai gratioase, reflexe mai bune si psihic (nervi stapaniti, echilibrati,
competitivi). Se alege sportul care convine copilului. Cat mai multa miscare afara din casa!
Copiii au nevoie de activitate fizica: sa participe la "treburile" gospodariei, sa alerge, sa sara,
sa se catere. Nu trebuie sa traiasca inchisi in casa. Cum isi termina temele, vor fi "scosi" afara
sa se joace intr-o curte si chiar pe o strada sau pe alee, chiar daca acestea ar contraria dorinta
legitima de ordine si curatenie a unor locatari. Din nenorocire in orasele mari spatiile de joc
sunt tot mai limitate, iar strada reprezinta un loc unde pot surveni multe accidente.
Sportul
Toti parintii stiu astazi ca sportul este bun pentru sanatate si mai ales ca este indispensabil
dezvoltarii armonioase a copilului. Un copil sportiv este mai sanatos. Exercitiile fizice il fac
sa transpire abundent, favorizand si accelerand eliminarea toxinelor care otravesc organismul.
Nu avem intentia de a spune multe despre sport neavand nici spatiu si nici priceperea
necesara.
Pediatrul de familie, medicul scolar, medicul sportiv si profesorul de educatie fizica sunt cei
care stabilesc daca un copil este apt pentru a practica un anumit sport; pentru cei la care se
impun exercitii pentru recuperare a unor defecte neuromotorii, indicatiile se fac in colaborare
cu neuropsihiatrul si medicul specialist de cultura fizica si medicala. De la 6 la 11 ani este

varsta de inflorire a posibilitatilor fizice ale copilului. Scopul exercitiilor fizice nu este de a-1
face sa dobandeasca forta, ci de a-i dezvolta "tonusul de sustinere", adica de a-i cali o
musculatura capabila sa-i sustina scheletul si de a-i ajuta dezvoltarea armonioasa a
scheletului.
Sportul este cel mai bun mijloc de a lupta impotriva prejudiciilor vietii scolare, indeosebi
contra deformarii coloanei vertebrale, care constituie o boala profesionala a scolarului.
Trebuie evitata specializarea timpurie Nu se face un singur sport, deoarece se favorizeaza
dezvoltarea unora din partile corpului in detrimentul altora. Nu trebuie lasat orice copil sa se
consacre competitiei. Un sport, oricat ar fi de binefacator, practicat pana la exces la aceasta
varsta in plina crestere, este contrar dezvoltarii armonioase. Numai in cazurile cu totul
exceptionale, se admite pentru unele individualitati (cu vocatie si cu rezistenta deosebita
fizica si psihica) antrenament intensiv de competitie. In general, se interzic exercitiile de
forta. Practicate prea regulat, ele dezvolta intens musculatura. Muschii supradezvoltati, in loc
de a favoriza cresterea, o incetinesc: nu mai sunt extensibili pentru a insoti impulsul de
lungire a oaselor, o franeaza si pot chiar s-o blocheze. De aceea, trebuie proscrise halterele si
tot ce risca sa faca sa lucreze muschii in forta sau numai anumite grupe de muschi. Apare
riscul de a face din astfel de copii mici fiinte scunde, robuste, prea musculoase. Copilul
trebuie sa se odihneasca sufficient Activitatile scolare sunt deja acaparante. Nu trebuie
supraincarcat cu activitati extrascolare. Un singur sport, dar bine ales, este suficient. Orele de
sport nu trebuie sa antreneze o oboseala excesiva, din cauza unor orare prea incarcate sau
eforturi mari. inainte de practicarea unui sport, trebuie consultat medicul. Unele sporturi,
excelente pentru copiii sanatosi, pot fi cu totul contraindicate in caz de afectiuni ale inimii,
plamanilor, ficatului, rinichilor sau ale coloanei vertebrale

Forta, viteza, rezistenta si mobilitate

Datorica faptului ca fiecare dintre noi avem diferite scopuri si motivatii pentru care facem
miscare, avem si programe diferite. Antrenamentul unui boxer este diferit de cel al unui atlet,
care este diferit de cel al unui schior samd. Ceea ce noi va recomandam pentru sanatatea dvs.
pe de-a-ntregul este un antremanent complet, care sa includa exercitii de forta, viteza,
rezistenta si evident mobilitate. Sincer imi este destul de greu sa nu imi lucrez tot corpul la un
antrenament, ci sa il lucrez pe parti (precum in cazul culturistilor - pe grupe musculare).
Forta musculara:
Ridicatul greutatilor, flotari, genuflexiuni, abdomene etc. toate acestea dezvolta forta
musculara. Despre ridicatul greutatilor am dori sa va spunem ca acesta nu trebuie sa va sperie
ca va va transforma intr-un monstru cu muschi. Daca executati un numar de repetitii adaptate
dvs. cu greutatile corespunzatoare, atunci totul va fi PERFECT! Ridicatul greutatilor va ajuta
oasele: este unul dintre cele mai bune lucruri pe care le puteti face pentru a va mentine
densitatea oaselor si a preveni osteoporoza. Nu uitati ca va puteti folosi in unele cazul doar de
greutatea propriului corp!
Rezistenta:
Maratonul, inotul de rezistenta, ciclismul etc. Antrenamentul de rezistenta va fortifica
muschii, oasele si articulatiile. Totusi nu trebuie exagerat pentru ca uzura ne distruge
articulatiile! Fiti rezonabil, stabiliti-va un program de antrenament care sa inceapa de la
simplu la complex, de la usor la greu, de la putin la mult. Nu fortati si eventual, daca nu
aveti experienta suficienta, cautati-va o sala sau un instructor personal care sa va faca un
program de exercitii.
Viteza:
Alergarea de viteza, inotul viteza, patinaj viteza, artele martiale etc. Sa fim rapizi, sa avem
suflu, sa dam cat mai mult din noi intr-un timp cat mai scurt. Sa fim explozivi, sa nu ne
observe adversarul cand am pornit atacul/lovitura...Exercitiile de viteza sunt foarte intense si
in urma lor obosim rapid: pulsul creste, simtim tamplele cum bat iar sangele cum zvacneste
prin vene; respiram rapid si cu forta. in cazul exercitiilor de viteza tehnica are o mare
importanta! Ca si incepator nu puteti trece direct la viteza pana cand nu va insusiti tehnica!
Altfel accidentari grave pot aparea instant!
Supletea, flexibilitatea sau streching-ul:
Dupa ce am lucrat muschii prin atatea si atatea exercitii, dupa ce i-am stresat, tonifiat,
transpirat sau cum mai doriti dvs. ce poate fi mai relaxand si mai binevenit decat o intindere,
un streching? muschii ni se intind dandu-ne o mai mare usurinta in exercitii, o mai mare
eleganta in miscari; aspectul muschilor devine alungit si nu "ghemotoc", gramada, asa cum
vedem in cazul culturistilor. Incercati exerciti de streching pentru toate zonele corpului: cap,
gat, brate, trunchi si picioare.

Jocuri sportive
"Sport- baschet"Palma minii de aruncare este desfurat pe minge napoi i puin sub ea cu
faa spre direcia de aruncare, cealalt mn sprijin mingea din lateral; cotul minii de
aruncare se afl sub minge, puin lateral lng corp, orientat pe direcia aruncrii. Execuia
ncepe cu ndoirea genunchilor, apoi cu mpingerea n picioare concomitent cu ntinderea
braului cu mingea n sus i uor nainte.
Mingea este susinut de ambele mini pn n dreptul capului, dup care este condu numai
de mna care execut aruncarea, care i continu ridicarea n sus i nainte, iar prin ntinderea
cotului i prin impulsul dat din articulaia pumnului-din poignet- i a degetelor se asigur
mingii traiectoria i rotaia dorit.
n poziia final juctorul se afl uor ridicat pe vrfuri, cu braul de aruncare ntins oblic n
sus
i
nainte,
palma
privind
spre
sol.
I.Descriei aciunea tactic individual n aprare marcajul individual. Prezentai cel puin 3
structuri de exerciii pentru iniiere i consolidare.
II. Exemplificai grafic sistemul de atac n semicerc cu aplicarea ptrunderii, depirii i
combinaiei de d i du-te
III. ncercuii rspunsul corect la ntrebrile din regulamentul oficial al jocului de baschet.
a.)Echipele trebuie s utilizeze pe maieuri numai numere de la 4 la 15 DA
b.)Cronometru de joc va fi oprit de ctre cronometror la fiecare fluier al arbitrilor DA
c.)Penalizarea la regula celor 10 secunde se va face prin repunerea din lateral de ctre echipa
advers
din
dreptul
liniei
de
centru
a
terenului
DA
I. Marcajul este aciunea tactic individual prin care un aprtor ncearc, n limitele
regulamentului de joc, s anihileze aciunile atacantului direct. Pentru realizarea marcajului,
aprtorul trebuie s posede o bun pregtire fizic, s stpneasc elementele tehnice fr
minge care formeaz jocul de picioare, poziia fundamental, pasul adugat, lucru cu braele,
deplasrile n special cu spatele. De asemenea aprtorul trebuie s posede o bun orientare n
teren, o pregtire tactic temeinic, s reacioneze prompt i eficace, s anticipeze, s aib
fantezie.
n funcie de situaiile de joc i de aciunile atacanilor, marcajul poate fi aplicat la juctorul
cu
minge
sau
la
cel
fr
minge,
deosebind
urmtoarele
situaii:
-marcaj normal i marcaj agresiv;
-marcaj difereniat;
-marcaj special.

a.) 1x1: aprtorul execut marcaj ncercnd oprirea atacantului din dribling i scoaterea
mingii din dribling. Atacantul cu mingea execut deplasare cu dribling napoi, lateral, cu
mna stngp, ca mna dreapt, cu variaii de ritm i dribling protejat.
b.)
Leapa
n
perechi
cu
atingerea
gambei
c.) 3x3 pe teren cu tema: marcaj de la centrul terenului; atacantul aplic demarcajul,
ptrunderea, depirea i recuperarea.
Volei
I. Descriei principalele caliti motrice necesare practicrii jocului de volei, la nivelul echipei
reprezentative colare.
I. nainte de nceperea meciului
II. n jocul de volei obinerea unei performane este de conceput fr dezvoltarea
corespunztoare a componentei fizice sub toate aspectele ei complexe.
Datorit specificului jocului de volei, pe lng pregtirea tehnic, psihologic i valorificarea
potenialului tehnico-tactic trebuie legat permanent i pregtirea fizic (multilateral i
specific).
La acest nivel calitile motrice care se educ n principal sunt viteza i ndemnarea iar n
secundar fora i rezistena.
Viteza reprezint trei forme de manifestare:
- viteza de reacie;
- viteza de execuie;
- viteza de repetiie.
Toate aceste forme de manifestare a vitezei mbrac aspecte specifice n fiecare aciune
tehnico-tactic de joc. n volei predomin reaciile complexe n cadrul crora semnalul nu
este
cunoscut
dinainte
i
uneori
nici
micarea
identic
de
rspuns.
Reaciile specifice voleiului sunt legate mai ales de deplasarea juctorilor i a mingii. Dei
sunt reacii complexe, viteza poate fi educat aproape tot att de mult ca la reaciile simple,
datorit faptului c voleibalistul anticipeaz aciunile coechipierilor, adversarului i traiectoria
mingii. Anticiparea poate fi efectuat n funcie de poziia centrului de greutate, de orientarea
primirii, de poziia segmentelor, de traiectoria ascendent a mingii etc.

Pentru viteza de execuie o mare importan o are nsuirea la nivel nalt a tehnicii.
Viteza de repetiie se manifest n joc i n antrenament n cadrul sriturilor din linia I, a
repetrilor multiple a aciunilor, etc. n cadrul educrii vitezei de repetiie a micrilor trebuie
executate degajat, fr ncordri inutile, viteza de repetiie a sriturilor necesitnd dezvoltarea
complexului vitez-for.
Viteza de deplasare i de schimbare a direciei se manifest n cadrul majoritii aciunilor
(preluare din serviciu, din atac, lovitur de atac, blocaj etc.). Se poate vorbi de viteza de
deplasare nainte, lateral i napoi. Dei viteza de deplasare la voleibaliti este mai puin
perfectibil, se poate interveni prin ameliorarea tehnicii specifice, dezvoltarea complexului
for-vitez i mai ales prin micarea continu premergtoare interveniei la minge.

Gimnastica stortiva
Gimnastica sportiva este unul dintre cele mai frumoase sporturi, oferind un spectacol de mare
virtuozitate, maiestrie si arta. Ea a ajutat la cunoasterea tarii noastre, ducand faima acestei
discipline in cele mai indepartate colturi ale lumii, ridicand sportul romanesc pe cele mai
inalte culmi ale gloriei.
Termenul de gimnastica vine de la cuvintul grecesc gymnos care inseamna gol,
dezbracat, deoarece grecii executau exercitiile fizice in palestrele si gimnaziile lor, fara
imbracaminte.
Parcurgand treptele de evolutie ale societatii, gimnastica s-a confundat cu educatia fizica si a
evoluat din timpurile cele mai indepartate si pana in zilele noastre. Astfel, egiptenii
preconizau o educatie fizica armonioasa, pentru formarea multilaterala a omului, prin
practicarea exercitiilor fizice, a muzicii si a dansului; hindusii dadeau o deosebita importanta
exercitiilor fizice avand un sistem de gimnastica si educatie fizica denumit Pranaiama.
La chinezi gasim un sistem de gimnastica respiratorie recomandat ca mijloc de aparare a
organismului impotriva imbolnavirilor, creat de medicul Kong Fu (cu 2698 ani i.e.n.).
Poporul care a acordat insa cea mai mare importanta exercitiilor fizice este cel grec. El a creat
cuvantul gimnastica pentru a da un nume generic totalitatii exercitiilor fizice practicate in
scopul de a contribui la intretinerea sanatatii, la intarirea corpului si la infrumusetarea vietii
spirituale. In conceptia lor au existat trei laturi: igienica, militara si armonica. Latura militara
a fost fundamentata si practicata de catre spartani, iar latura idealului armonic de atenieni.
In sec. XVII apar scoli si sisteme de gimnastica. Cel care a inventat aparatele de gimnastica
(bara fixa si paralelele) a fost reprezentantul scolii vechi germane Frederic Ludwig, iar cel
care a pus bazele sistemului de gimnastica suedeza a fost P.H. Ling.
La noi in fara se aminteste pentru prima data de introducerea gimnasticii ca materie de
invatamant in a doua jumatate a secolului al-XVIII-lea la Scoala Domneasca de la St. Sava.
Una dintre figurile luminoase si sustinatorul gimnasticii lui Frederic Ludwig a fost Gheorghe
Moceanu. In 1981 s-au implinit 110 ani de cand dascalul ardelean Gheorghe Moceanu - venit
de la Cluj la Bucuresti - infiintase pe langa societatea Tirul, prima Scoala de gimnastica
pentru scolari!
Astfel Gheorghe Moceanu (1835-1909) devine primul pedagog roman care a cautat sa
introduca exercitiile fizice in activitatea elevilor. Iata cateva actiuni pentru care amintirea sa
va ramane perena: la sugestia sa se legifereaza introducerea gimnasticii in armata; utilizeaza
dansurile nafionale ca mijloace de educatie fizica; introduce (in 1864) gimnastica in licee ca
obiect facultativ; scrie si publica (in 1869) prima Carte de gimnastica; initiaza gimnastica
acrobatica; scrie o lucrare despre gimnastica feminina.
RAMURILE GIMNASTICII
Dupa scopul urmarit si mijioacele specitice de practicare, gimnastica poate fi impartita in
urmatoarete ramuri:
1. gimnastica elementara, care cuprinde:
- gimnastica de baza
- gimnastica igienica sau de inviorare
- gimnastica in productie
2. gimnastica ajutatoare, care cuprinde:
- gimnastica cu caracter de pregatire pentru alte discipline sportive
- gimnastica medicala;
3. gimnastica sportiva, care cuprinde probe:

- pentru femei
- pentru barbate
- gimnastica ritmica
- gimnastica acrobatica
Gimnastica de baza se adreseaza tuturor varstelor si se poate practica oriunde, chiar si acasa,
cuprinzand exercitii simple, libere. Gimnastica igienica poate fi practicata de la orice varsta,
pana la cea mai inaintata. Exercitiile de gimnastica igienica executate dimineata au scopul de
a trezi, de a inviora organismul, de aceea poarta denumirea si de gimnastica de
inviorare.
Gimnastica in productie foloseste exercitiile de gimnastica in scopul de a intari sanatatea, de a
inlatura oboseala si de a mari capacitatea de lucru. Gimnastica ajutatoare pentru alte sporturi
este reprezentata prin exercitiile imprumutate diferitelor sporturi sau jocuri sportive, ridicand
calitativ valoarea pregatirii sportive.
Gimnastica medicala contribuie la refacerea capacitatii de munca a organismului in urma
unor accidente survenite sau a imbolnavirii organismului. De asemenea ea mai contribuie la
corectarea unor deficiente fizice sau vicii de atitudine, adresandu-se deci numai unei categorii
de copii, tineri si adulti.
Gimnastica sportiva este ramura gimnasticii cu caracter competitiv, desfasurata pe baza unui
program de exercitii diferentiate pe categorii de virsta, sex si valoare, in vederea ridicarii
maiestriei sportive. Aceasta disciplina sportiva presupune o pregatire speciala, datorita
aparatelor care, fiecare dintre ele avand caracteristici deosebite, ofera posibilitatea de a
transforma exercitiul respectiv intr-un minunat spectacol. Gimnastica sportiva se poate
practica de la varsta de 5-6 ani, iar rezultatele se pot culege dupa cel putin 6-7 ani de munca,
asa cum dealtfel s-a petrecut si cu Nadia Comaneci si cu ceilalti gimnasti de valoare, fete si
baieti.
Aparatele folosite sau probele in gimnastica sportiva pentru fete sunt: paralelele inegale,
barna, solul si calul pentru sarituri. Pentru baieti paralele egale, calul cu manere, inelele,
solul, bara fixa si calul pentru sarituri.
La concursuri exercitiile la aceste aparate se impart in doua categorii:
- exercitii impuse sau obligatorii, care sunt alcatuite de Federatia de Gimnastica pentru toate
aparatele si toate categoriile de varsta, sex si clasificare sportiva, concurentii avand
obligativitatea sa le execute in concurs;
- exercitii liber alese, care, spre deosebire de cele obligatorii, sunt compuse de concurenti si
antrenorii lor, in concordanta cu cerintele stabilite de Federatia de gimnastica.
Atat exercitiile libere cat si cele impuse sunt apreciate in timpul concursului de catre arbitri.
Ei urmaresc modul de executie, gradul de dificultate si originalitate a elementelor pe care le
contin, precum si valoarea artistica a combinatiilor, a legaturilor dintre elementele care
formeaza exercitiul respectiv. Valoarea exercitiilor se apreciaza in note de la 0 la 10,
ultima fiind nota maxima din care arbitrii scad suma greselilor comise de concurent in proba
respective, luandu-se in consideratie si zecimalele; apoi se arata nota acordata pentru
executie.
La fiecare aparat exista o brigada de arbitri, compusa din cate 4 arbitri si un arbitru principal,
iar nota acordata este constituita din media celor patru note. Nota maxima s-a acordat pentru
prima data in istoria gimnasticii la J.O. de la Montreal, unde micuta noastra Nadia a obtinut 3
medalii de aur (individual compus, barna, paralele inegale) si 5 note de 10 (tehnicienii de la

calculatoarele electronice nefiind pregatiti sa exprime nota maxima, deoarece niciodata nu s-a
mai intimplat acest lucru, au fost nevoiti sa arate nota 1,00). La J.O. de la Moscova (1980) a
cucerit medalia de aur la barna si sol.
Gimnastica ritmica moderna, sau artistica dupa cum era denumita mai demult, este o alta
ramura a gimnasticii sportive, dar cu caracter pur. Ea si-a facut loc pe taramul competitional
mult mai tirziu decat gimnastica sportiva la aparate. Pentru prima data s-au alcatuit
regulamente de concurs, categorii si programe de concurs in Uniunea Sovietica.
La noi in tara s-a initiat primul concurs in anul 1956. Apoi s-a extins, a devenit o ramura de
sine statatoare, cu concursuri interne si internationale si regulamente intocmite de Federatia
de specialitate. Ca si la gimnastica sportiva, exercitiile sunt impuse si liber alese. Aparatele
folosite sunt obiecte portative, iar exercitiile alcatuite pot fi libere fara sau cu obiect portativ.
Acestea sint: mingea, cercul.coarda, panglica, esarfa.O importanta deosebita o are
acompaniamentul muzical, toate exercitiile si miscarile trebuind sa fie in concordanta cu
caracterul si ritmul muzicii.

Tenisul
Tenisul este un joc sportiv care se impune prin frumusetea si spectaculozitatea sa. Miscarile
sportivilor au gratie si ritm, sunt armonioase si precise in ciuda marelui efort la care sunt
supusi.
Marea sa atractivitate consta in faptul ca este accesibil la orice varsta, partenerii de joc se pot
alege intre ei in functie de preferinte sau nivel de pregatire. El presupune calitati ca:
perspicacitate, curaj, indemanare, reflex, viteza, forta etc.
Primele mentiuni despre inceputurile acestui sport atesta existenta sa in secolul al Xll-lea. Se
presupune ca tenisul s-a jucat mai intai in mediul de la curtile regilor Frantei si Angliei.
Raspandirea sa in randul populatiei s-a datorat inventiei cauciucului, care a permis ca mingea
elastica sa fie jucata pe orice teren si nu nurnai in sali unde se juca cu mingi de piele umplute
cu calti si par.
Din anul 1870, tenisul a inceput sa-si desavarseasca forma pe care o cunoastem si noi in
prezent, fiind denumit initial lawn-tenis (tenis de camp, in englezeste) spre a-l deosebi de
cel vechi numit jeu de paume (joc cu palma - in franceza).
Etimologia cuvintului tenis, provine de la francezul tenez (tine!) cu care jucatorii isi
anuntau adversarii ca arunca mingea pentru serviciu si pe care englezii, preluand in secolul
XV jocul cu palma, l-au numit tennis. Denumit multa vreme si sportul alb (datorita
echipamentului alb obligatoriu al sportivilor), tenisul cunoaste, dupa 1968, introducerea
echipamentului colorat, care a trebuit sa fie acceptat si de catre organizatori, mai ales datorita
transmisiunilor televiziunii.
La noi in tara tenisul a aparut concomitent la Bucuresti si Galati, unde iau fiinta si primele
cluburi de tenis; dupa 1907, in capitala fiind organizate primele competitii inter-cluburi. In
1911 se desfasoara primul campionat national. Prin Nicolae Misu se participa la competitii
internationale in 1921 si la Jocurile Olimpice de la Paris (1924). In 1922 participam pentru
prima oara la Cupa Davis, iar prin marii jucatori Ilie Nastase si Ion Tiriac, tara noastra va
ajunge de 3 ori in finala acestei prestigioase competitii, numele Romaniei fiind inscris pe
Salatiera in 1969, 1971 si 1972.
In prezent, acest joc sportiv este extrem de raspandit in tara noastra, Federatia Romana de
Tenis organizand numeroase sectii si avand jucatori legitimati, la care se adauga zecile de mii
de copii, tineri si adulti care joaca de placere. Acest interes deosebit pentru tenis se datoreaza
transmisiunilor prin televiziune a marilor competitii internationale dar, mai ales, fostilor mari
campioni Ion Tiriac si Ilie Nastase care, asa cum afirma publicistul francez Christian Quidet:
au marcat cu amprenta lor viitorul tenisului modern. In Romania, ca si in alte tari, ei au facut
ca tenisul sa coboare in strada, acest sport, pe care uneori l-au dramatizat, iar alteori l-au
inveselit peste masura.
Cata deosebire ca valoare a spectacolului sportiv intre ceea ce vedem acum pe terenurile de
tenis si afirmatia, de acum citeva zeci de ani a lui Jean Giraudoux: Tenisul este un dans trist
in asteptarea ceaiului.. De altfel, datorita dezvoltarii , a cresterii spectaculozitatii si

popularitatii sale, tenisul a fost inclus in programul J.O. incepand cu anul 1984.
CONDITII MATERIALE SI TEHNICA JOCULUI
RegulamentuI elaborat de catre Federatia Internationala de Tenis (F.l.T.) este respectat si
aplicat in tara de catre Federatia Romana de Tenis. Terenul de joc este foarte diferit ca
suprafata de joc. Astfel se joaca pe iarba, pe zgura, pe bitum, pe suprafete acoperite cu
materiale sintetice - plastic, in aer liber sau in sala.
Mingile sunt de dimensiuni standardizate, fabricandu-se si tipuri speciale (diferite ca greutate,
saritura si culoare).
Rachetele pot fi alese in functie de preferintele jucatorilor, dar lungimea lor se mentine intre
63,5 cm si 69 cm, iar greutatea in jurul a 400 g.
Fileul este confectionat din nylon sau sfoara impletita, avand ochiurile foarte mici, o banda
alba care-l delimiteaza lateral si deasupra, fiind fixat la o inaltime la centru de 0,91 m
(verificarea se face printr-o racheta asezata vertical si o alta orizontala pusa deasupra primei).
Jocul se desfasoara intre doi jucatori (simplu) sau patru (dublu). Mingea este trimisa in
spatiul de servici al adversarului de catre un jucator; daca aceasta nu este returnata in mod
regulamentar, se obtine un punct.
Punctajul se face astfel: primul punct se noteaza cu 15, al doilea cu 30, al treilea 40,
iar cu cel de al patrulea se obtine un ghem (game - engl.= joc). In situatia de 40-40 (engl.
deuce, se citeste djus = egalitate) sunt necesare doua mingi, castigate consecutiv. Cel ce
castiga 6 ghemuri (cu o diferenta de 2 ghemuri), castiga un set. In cazul mentinerii egalitatii
de 6 ghemuri la 6, se va juca Tie Break, unde castiga cel care ajunge primul la 7 puncte.
In competitii se joaca dupa sistemul cel mai bun din 3 sau 5 seturi (mai ales la barbati) si
cel mai bun din trei seturi (femei, copii, juniori).
Este foarte util ca initierea voastra in tenis sa se faca sub indrumarea unui antrenor sau
instructor care sa va invete corect cum sa tineti racheta (priza), cum sa loviti pe dreapta
(forehand) si pe stanga , cum sa serviti , sa va deplasati in teren etc. Si nu uitati inca un lucru:
tenisul se invata jucand mult timp mingea la perete sau la zidul de antrenament, acolo unde
puteti aplica si repeta sfaturile primite de la antrenor.
Daca va place tenisul, procurati-va materialele necesare (minge si racheta) precum si
echipamentul de sport si adresati-va asociatiilor si cluburilor sportive de tenis.