Sunteți pe pagina 1din 99

TEORII, CONCEPTE, MODELE

ÎN NURSING – ASPECTE
TEORETICE ŞI PRACTICE (II)

2015
În domeniul nursing, fie că este vorba de model
sau teorie, se iau în discuţie aceleaşi concepte :
• Fiinţa umana
• Mediul înconjurător
• Sănătate / boală
Nursingul identifica scopurile specifice ale
îngrijirilor de nursing, determina căile prin care
indivizii şi grupurile de indivizi se raportează la
sănătate, boală şi se adaptează la schimbările
stării de sănătate
Teoria lui MASLOW sau PIRAMIDA
TREBUINŢELOR/NEVOILOR

 Toţi oamenii se nasc cu nevoi fiziologice, care se


menţin de-a lungul vieţii într-o dinamică specifică
fiecărei nevoi umane
 Nevoia de apreciere, de stima socială, se
evidenţiază la vârsta adolescenţei şi se menţine la
nivel ridicat până la sfârşitul vieţii.
 Emergenţa nevoilor de nivel superior (de
apartenenţă, de apreciere socială, de
autorealizare) însoţeşte dezvoltarea psihică a
indivizilor
1.MODELUL DE EXISTENŢĂ

5 concepte :
 Activităţile vieţii (AV)

 Durata vieţii

 Interval de dependenţă/independenţă

 Factori care influenţează AV

 Individualitatea în existenţă.
"Activitate de viaţă"

 Termenul "Activitate de viaţă" (AV) este folosit


în sens global.
 Fiecare "activitate" are multiple dimensiuni,
fapt pentru care ar putea fi considerată, mai
degrabă, ca o activitate generală compusă
din mai multe activităţi particulare, decât ca o
componentă formată din mai multe elemente
Diagrama modelului de
existenta
Durata vietii

Activitatile vietii
1. Mentinerea mediului
inconjurator sigur
Factorii care 2. Comunicarea
influenteaza 3. A manca si a bea
Dependenta/
activitatile vietii 4.Eliminarea

1.Fizici
5. Igiena personala si imbracarea interdependenta
6.Mentinerea integritatii corpului
2. Psihologici /interval
7. Mobilizarea
3. socio-culturali
8.Munca si joaca
4.politico-economici
9. Exprimarea sexualitatii
10.A dormi
11. A muri

Individualitatea vietii
1.Menţinerea unui mediu înconjurător fără
riscuri

 Masuri de prevenire , asigurare si menţinerea unui mediu


înconjurător fără riscuri
Exemple :
 prevenire a accidentelor casnice: prevenirea incendiilor,
păstrarea substanţelor chimice otravitoare în locuri ferite şi
sigure
 prevenire a accidentelor în timpul călătoriilor, a lucrului sau
când ne recreem.
 Păstrarea unui mediu înconjurător sigur pe şosele şi la locul
de muncă
 Sporirea siguranţei personala :campaniile pentru dezarmare
nucleara sau acţiunile de prevenire a poluarii mediului
înconjurător
2. A comunica

Comunicarea nu numai că implică folosirea


limbajului scris şi vorbit, dar şi transmiterea
nonverbală de informaţii prin expresii faciale
şi gesturi ale corpului.
Exemple :……
3. A respira

 Prima activitate a unui nou născut este respiraţia.


Această abilitate reflexă este vitală deoarece prin
intermediul ei celulele corpului vor primi din aer oxigen
care iniţial a fost transmis prin sângele mamei.
 respiraţia devine o activitate fără efort şi oamenii nu sunt
conştienţi de execuţie până când o circumstanţă
anormală o impune atenţiei lor.
 Oxigenul este esenţial pentru toate celulele corpului; în
lipsa lui se produc daune ireversibile în celulele
creierului, chiar dacă numai pentru câteva minute.
 toate activităţile vieţii - chiar viaţa însăşi - sunt complet
dependente de respiraţie.
4. A mânca şi a bea

 Pentru a obţine hrana indispensabilă creşterii şi supravieţuirii, un


copil se naşte cu abilitatea de a suge şi de a înghiţi.
 Viaţa umana nu poate fi păstrată timp îndelungat fără mâncare şi
băutură, ceea ce face ca această activitate, precum respiraţia, să
fie absolut esenţială.
 Mâncatul şi băutul reprezintă de asemenea o activitate de
ocupare a timpului, deoarece, în afară de timpul petrecut
mâncând, hrana trebuie să fie procurată şi să fie pregătită.
 Modul în care sunt consumate mesele, cum sunt selectate hrana
si bautura, reflectează influenţa factorilor socio-culturali ai acestei
AV.
 Pentru cei mai mulţi oameni, mâncatul si băutul sunt activităţi
executate cu plăcere, şi doar faptul că un numar mare de oameni
mor de inaniţie le aminteşte de natura esenţială a acestei
activităţi a vieţii.
5. A elimina

 In copilarie eliminarea se produce ca urmare a unui reflex


datorat colectării de urină în vezica şi de fecale în intestin.
 Deţinerea controlului voluntar asupra eliminării şi
interdependenţa în aceasta AV sunt momente importante ale
dezvoltării în primii ani de existentă.
 Eliminarea, la fel ca şi mâncatul şi băutul, este o activitate
necesară care face parte din viaţa de zi cu zi.
 eliminarea este considerată ca o activitate extrem de intimă.
 În întreaga lume oamenii au socializat eliminarea în intimitate
şi aceasta contribuie la multe atitudini stricte şi tabuuri
asociate acestei AV.
6. Igiena personală şi îmbrăcarea

 Curăţenia şi îngrijirea personală sunt impuse în cele mai


multe culturi, indiferent de normele şi standardele individuale.
 oamenii au o responsabilitate socială în asigurarea curăţeniei
corpului şi a hainelor.
 "curăţenie personală" - preferat termenului de "spălare"
pentru că în actul spălării mâinilor, a corpului şi îmbăiere sunt
executate activităţile de igiena peri-anală şi îngrijirea părului,
unghiilor, dinţilor şi a gurii.
 îmbrăcarea - hainele nu au numai funcţia de protejare a
corpului dar reflectă şi aspecte importante de cultură şi
tradiţie; ele dau naştere la asociaţii sexuale şi sunt un mediu
de comunicare nonverbală.
7.Controlul temperaturii corpului
 omul este capabil să-şi păstreze temperatura corpului la un nivel
constant indiferent de gradul de temperatură din mediul înconjurător.
 Sistemul de reglare a căldurii nu este foarte sensibil la naştere, dar
odată ce funcţia este stabilită, temperatura corpului omenesc este
menţinută într-un interval aproximativ constant.
 esenţială pentru multe dintre procesele biologice ale corpului şi asigură
confortul personal la temperaturile în continuă variaţie,
 Ţesuturile umane nu pot supravieţui timp îndelungat când sunt supuse
la extreme de căldură sau frig; leziuni grave sau chiar moartea pot
surveni din cauza insolaţiei sau a hipotermiei.
 Deşi echilibrul termic al corpului omenesc se auto-reglează în mod
normal, trebuie ca oamenii să efectueze anumite activităţi în mod
deliberat, pentru a evita discomfortul determinat de acţiunea căldurii
sau a frigului.
 activităţi pentru controlul temperaturii corpului : reglarea temperaturii şi
a ventilaţiei în mediu, alegerea hainelor şi dozarea eforturilor fizice,
toate sunt executate cu scopul de a ajuta la controlarea temperaturii
corpului.
8. A se mobiliza

 "mobilizare" / "miscare" = descrie capacitatea de a se mişca.


 activitate umana esenţiala .
 Efectele - fizice, psihologice, economice şi sociale - datorate
lipsei de mişcare pe termen lung sunt grave.
 AV de mobilizare include mişcarea produsă de grupuri mari
de muşchi care dau posibilitatea oamenilor să stea, să
meargă, să fugă, sau de grupuri mici de muşchi care produc
mişcări, cum ar fi dexteritatea manuală sau expresii faciale,
gesturi ale mâinilor şi posturi = comunicarea non-verbală.
 Comportamentul asociat cu activităţi ca respiraţie, hrănire şi
băut, eliminare, muncă şi joacă etc., toate acestea implică
mişcare (chiar şi în somn sistemele corpului îşi continuă
activitatea).
9. A munci şi a se relaxa

 Când nu dorm, cei mai mulţi dintre oameni lucrează sau se joacă;
 jocul a fost descris precum munca copilului.
 pentru adulţi, munca aduce un venit din care, dupa ce sunt acoperite costurile
esenţiale, se finanţează activităţi recreative.
 Activităţile de muncă şi joacă pot avea înţeles diferit de la individ la individ.
Vechiul proverb "când unul munceşte, altul se distrează" ilustrează foarte bine
acest lucru; de exemplu, o persoană poate câştiga un venit ca grădinar prin a
cultiva flori şi legume, în timp ce pentru altcineva, aceasta ar fi o ocupaţie în
timpul liber.
 Pentru cei mai mulţi oameni, sensul de a munci şi de a aparţine unor grupuri în
timpul liber, satisfacţia dată de solicitarea de a gasi soluţii şi rezolvări de succes,
precum şi combaterea plictiselii, toate acestea sunt aspecte importante ale AV.
 munca şi relaxarea pot avea efecte pozitive şi negative asupra sănătăţii şi
bunăstării personale.
 amândoua presupun activităţi intelectuale şi fizice, ele pot contribui în mod
pozitiv la sănătatea fizică şi mentală.
 Invers, inactivitatea impusa ( ex: somaj şi pensionare) sau relaxarea
insuficientă, pot contribui la o proastă stare psihică şi fizică.
10. Exprimarea sexualităţii

 Subiectul "sex" este atât de important în ziua de azi, încât nu


poate fi ignorat iar publicitatea asociată cu epidemia actuală de
SIDA a facut ca acest subiect să devină mai puţin tabu
 Activitatea specifică care tinde să fie asociată direct cu sexul
este, bineînţeles, contactul sexual. Acesta reprezinta o
componentă importantă în relaţiile adulte şi esenţială pentru
perpetuarea rasei umane, dar există, de asemenea, multe alte
feluri în care se exprimă sexualitatea umana.
 Genul sexului unui individ este stabilit în momentul conceperii
acestuia şi pe toata durata vietii sale sexualitatea este o
dimensiune importantă a personalităţii şi a comportamentului.
 Feminitatea şi masculinitatea sunt reflectate nu numai prin
aspect fizic şi putere ci si prin felul îmbrăcămintei, în multe forme
de comunicare verbală sau non-verbală, în roluri sau legaturi de
familie şi sociale şi în ceea ce alegem să muncim sau să jucăm.
11.A dormi

 organismele vii au perioade de activitate alternate cu perioade de


somn.
 Omul in 24 de ore alterneaza perioade de somn şi perioade de
veghe.
 Copiii nou nascuţi îsi petrec cea mai mare parte a timpului
dormind şi chiar adulţii îşi petrec o treime din întreaga viaţă
dormind,
 In timpul somnului :
- creşterea şi repararea celulelor
- ajută oamenii să se relaxeze şi să-şi revină pentru a fi capabili să
coopereze cu stresul şi solicitările existenţei de zi cu zi.
- Lipsiţi de somnul necesar, oamenii suferă de discomfort
- deprivarea de somn are multiplele efecte negative.
12. A muri

 Moartea reprezintă încheierea existenţei, aşa cum naşterea


reprezintă începutul ei.
 modelul nu se refera la evenimentul morţii ca atare, ci la procesul
de a muri ca AV.
 În descrierea conceptului de "a trăi" este esenţial să acceptăm
că moartea este singurul lucru sigur în existenţă.
 Întreaga viaţă a unei persoane este trăită sub semnul morţii,
pentru unii oameni aruncând o umbră asupra vieţii, iar pentru alţii
dând un sens pozitiv existenţei. S-a spus că "suferinţa este
costul angajamentului şi devoţiunii în viaţa noastră".
 A suferi este activitatea legată inevitabil de moarte prin care o
persoană se împacă cu moartea cuiva iubit şi ulterior îşi
regăseşte curajul de a trăi din plin.
Activitatile vietii

 Toate sunt importante,


 AV de a respira are importanţă primară.
 Ordinea în care AV sunt prezentate nu
reflectă o ordine a priorităţii deoarece, în
funcţie de circumstanţe, prioritatea se
schimbă.
 cele 12 AV sunt corelate în măsură foarte
mare.
 fiecare componentă contribuie la o altă
dimensiune a "existenţei".
B. Durata vieţii

 Este uşor de apreciat de ce durata vieţii este inclusă


drept una dintre componentele modelului de existentă.
 "A trăi" se referă la întreaga existenţă a unei persoane şi
fiecare persoană are o durată a vieţii, începând cu
conceperea sa şi pâna la moarte.
 Aşa cum o persoană se deplasează de-a lungul duratei
vieţii, există o schimbare continuă şi fiecare aspect al
existentei este influenţat de circumstanţele fizice,
psihologice, socio-culturale, de mediu înconjurător,
politico-economice întâlnite de la un capăt la celălalt al
existenţei.
C. Interval de dependenţă/independenţă

 Această componentă a modelului este strâns legată de


durata vieţii şi de AV.
 există stadii ale duratei vieţii când o persoană nu poate
încă (sau din motive diferite nu mai poate) executa
independent anumite activităţi ale vieţii.
 fiecare persoană are un interval de
dependentă/independenţă pentru fiecare AV.
 termenul de "dependenţă totală" şi "independenţă totală"
sunt folosiţi în a descrie polii intervalului (continuum) şi
deplasarea poate avea loc în ambele direcţii în funcţie
de circumstanţe.
 Comparând statutul de
dependenţă/independenţă al oamenilor în
diferite stadii ale vieţii, putem ilustra legatura
strânsă dintre aceste doua componente ale
modelului.
Ex:
 Copiii nou nascuţi sunt dependenţi de alte
persoane pentru a primi ajutor pentru
aproape fiecare AV
 Nu există nici o persoană care să aibă
capacitatea sau oportunitatea de a-şi câştiga
sau păstra independenţa în toate AV.
 Nu toţi copiii se nasc cu potenţialul unei
“independenţe totale", indiferent dacă este
rezultatul unui handicap sever fizic sau mintal
sau ambele.
 În asemenea circumstanţe, progresul în
perioada infantilă nu poate fi masurat fată de
"normele" în dezvoltarea normală şi telul este
maximum de independenţa în AV a fiecarui copil
în funcţie de capacitatea sa individuală
 La maturitate există circumstanţe care pot determina
dependenţă în una sau mai multe AV: ex: boala sau
accidentul.
 Dependenţa poate fi legată de ajutor din partea altor
persoane sau îngrijire speciala şi echipament: de exemplu un
scaun cu rotile care asigură "independenţa ajutorată" pentru
AV de mobilizare.
 indivizii sănătoşi din punct de vedere fizic sunt dependenţi de
alţii şi de ajutoarele pentru aşa zisa lor independenţă în multe
dintre AV: de exemplu, pentru activitatea de a mânca şi de a
bea există o dependenţă a oamenilor în funcţie de profesie şi
multe alte tipuri variate de echipament şi ustensile care ajută
la prepararea, gătitul, servirea şi consumul mâncării şi
băuturii.
C. Factori care influenţează AV

5 grupe principale :
1. factori fizici,

2. psihologici,

3. socio-culturi

4. mediului înconjurător

5. politico-economic.
1. Factorii fizici

 moştenirea genetica a individului


 abilitatea fizică a corpului variază în funcţie
de vârstă şi influenţează gradul de
dependenţă posibilă a individului
 factorii fizici influenţează individualitatea
persoanei şi afectează felul în care fiecare
persoană îşi îndeplineşte AV
2. Factori psihologici

 influenţează modelul de existenţă pe


întreaga durată a vieţii, în special dezvoltarea
intelectuală şi emoţională
 îşi pun amprenta asupra nivelului personal
de independenţă.
 influenţaza individualitatea persoanei în
viaţă şi afectează felul în care fiecare
persoană îşi desfăşoara AV.
 " dezvoltare cognitivă" este adesea folosit
referitor la procesul de acumulare a calităţilor
intelectuale - a gândi, a analiza şi a rezolva
probleme - care sunt esenţiale pentru
supravieţuirea fizică şi care afectează AV
 Dezvoltarea intelectuală se continuă în copilarie şi în
adolescenţa timpurie prin educaţie formală şi dezvoltarea
intereselor personale şi în timpul liber.
 În adolescenţa târzie, de obicei, este o diferenţiere mult mai
marcantă între indivizi, iar aceasta poate afecta decizii precum
studiile superioare şi alegerea unui serviciu şi a carierei.
Alegerea unei profesii este una dintre sarcinile cele mai
importante în perioada de adult.
 În procesul de îmbătrânire, funcţiile intelectuale devin, în mod
gradat, mai puţin eficiente şi pot cauza probleme cu AV, spre
exemplu, ar putea fi probleme în a comunica pentru ca simţurile
sunt mai puţin receptive; păstrarea unui mediu înconjurator sigur
acasă poate fi mai dificilă datorita tulburarilor de memorie;
oportunităţi pentru a împlini AV de a munci şi a se relaxa vor fi
reduse şi pot determina plictiseala şi singuratate
Factori emotionali
 dezvoltarea emoţională este legată îndeaproape de durata vieţii şi creşterea
independenţei în AV relevante.
 Nevoia de dragoste şi apartenenţă este esenţială la copiii mici şi o relaţie stabilă
şi apropiată în perioada infantilă poate ajuta copilul să crească cu încredere în
sine şi cu un sentiment de valoare.
 Dezvoltarea personalităţii este unul dintre rezultatele dezvoltării emoţionale,
care influentează, AV de comunicare în modelul de existenţă.
 Modele timpurii de comportamente legate de gen au tendinţa să fie întărite şi
copilul se modelează adesea după părintele de acelaşi sex.
 Părinţii au un rol foarte important în influenţarea dezvoltării emoţionale şi în
achiziţia de norme şi standarde morale, ca parte de comunicare în modelul de
existenţă.
 Pentru persoana în vârstă există mai multe adaptări emoţionale în legatură cu
efectele fizice ale îmbătrânirii şi câteodată declinul abilităţii intelectuale poate
influenţa AV de menţinere a unui mediu înconjurător sigur, comunicarea şi
exprimarea sexualităţii.
 Există ocazii tot mai rare pentru relaţii emoţionale şi sociale datorită faptului că
membrii ai familiei şi prieteni din grupul lor mor.
Factorii socio-culturali

 termenul socio-cultural însumează aspecte


spirituale, religioase şi etice ale existenţei.
 Factorii socio-culturali sunt legaţi îndeaproape
de factorii fizici şi psihologici , cu factorii de
mediu şi cei politico-economici
 Ei influenţează viaţa pe toată durata şi au o
limită a nivelului de independenţă al persoanei,
deci influenţează inevitabil individualitatea
persoanei în viaţa şi afectează felul în care
fiecare persoană îndeplineşte AV.
Factorii socio-culturali

 Religiile organizate pot fi considerate ca


manifestari specifice de spiritualitate şi sunt
adesea strâns legate de cultură.
 Influenţa religiei asupra comportamentului de
grup şi individual poate fi considerabilă.
 Religia poate influenţa AV ca exemplu,
mâncatul, băutul, eliminarea, igiena
personală, îmbrăcarea şi exprimarea
sexualităţii.
Factori de mediu înconjurător

 Atmosfera este factorul imediat al mediului înconjurător pentru că este


în contact direct cu pielea descoperită şi hainele
 Îndepărtarea acestor substanţe leagă acest factor de igiena personală
şi îmbrăcarea.
 particule pot fi inhalate, prin aceasta legându-se de activitatea de
respiraţie.
 Atmosfera conţine de asemenea materie organică sub formă de polen,
microorganisme patogene şi vectori, ca de exemplu muşte şi purici.
 Polenul poate influenţa respiraţia provocând alergie (febră de fân);
 microorganismele se pot aşeza pe mâncare şi pot cauza intoxicaţie
alimentară, influenţând astfel eliminarea şi temperatura corpului
omenesc.
 Vectorii, anumite muşte, pot de asemenea cauza intoxicaţie alimentară
prin depozitarea microorganismelor patogene direct pe alimente.
Factori de mediu înconjurător

 Razele solare sunt transmise în atmosferă şi unele dintre ele (UV) pot
arde pielea expusă; cei mai mulţi oameni au nevoie masuri preventive
prin aplicarea loţiunilor de protecţie sau portul unor obiecte de
îmbracăminte care să le acopere pielea.
 Razele de lumină sunt transmise prin atmosferă. Ele pot fi lumina
furnizată de soare, de la un aparat de gaz sau electric când lumina
naturală este inadecvată sau absentă, de la baterii sau lumânări
aprinse. Razele de lumină nu numai că stimulează simţul văzului în
ochii normali, ci şi creează ambianţa pentru AV precum comunicarea.
 Sunetele sunt transmise prin natură în feluri diferite şi pot influenţa AV.
De exemplu, sunetele produse prin vorbire sunt parte esenţială a
comunicării pentru cei mai mulţi oameni.
 Sunetele produse prin cântat, pentru cântareţii profesionişti, înseamnă
muncă, în timp ce pentru marea majoritate a oamenilor reprezintă un
mod de recreere.
 Sunetele pot fi de asemenea semnale de alarmă ca sirena, care în mod
sigur va influenţa AV de mobilizare şi de menţinere a unui mediu
înconjurator fără pericole.
Factori de mediu înconjurător

 Temperatura şi umiditatea pot fi legate de alte AV precum


controlul temperaturii corpului, munca, relaxarea şi somnul.
 vânturi le puternice, furtuni le cu tunete şi uragane modifică de
asemenea AV de menţinere a unui mediu înconjurător sigur,
munca, relaxarea.
 Atmosfera rarefiată la altitudini mari, în special reducerea
concentraţiei de oxigen, nu numai că afectează respiraţia, dar
pentru că încetineşte metabolismul, ramâne mai puţina energie
disponibilă mobilizării, muncii şi relaxării.
 Îmbrăcămintea poate fi considerată ca un factor de mediu
înconjurător care este în contact imediat cu pielea neexpusă şi
creează asociaţii cu igiena personală şi îmbrăcatul.
 Oamenii îşi modifică îmbrăcămintea pentru a-şi putea controla
temperatura corpului, care poate fi influenţată de temperatura
atmosferică. Îmbrăcămintea este de asemenea o parte a
dimensiunii non-verbale a comunicării şi este un aspect de
exprimare a sexualităţii.
Factori de mediu înconjurător
 Cladirile pot influenţa multe AV.
 Ele trebuie să fie ventilate adecvat, astfel încât condiţiile atmosferice
interne să nu influenţeze modificarea temperaturii corpului datorită
creşterii sau scăderii ei sub nivelul normal.
 păstrarea mediului înconjurător fără pericole, care are o deosebită
importanţă în special acolo unde sunt copii mici şi persoane în vârstă.
 Nesiguranţa funcţionării lifturilor în clădirile cu multe etaje poate reţine
oamenii care suferă de dificultăţi de deplasare în mers sau în urcarea
treptelor, în a părăsi şi a se întoarce în aceste clădiri.
 Spaţiul de plimbare poate fi important, în special pentru cei care, într-o
măsură mai mare sau mai mică, sunt legaţi de casă.
 Spaţiul adecvat de relaxare este un avantaj pentru dezvoltarea optimă
a copiilor, în special pe vreme urâtă.
 Lipsa de facilităţi într-o casă poate influenţa felul în care se pot îndeplini
AV ca igiena personală, îmbracarea şi eliminarea.
Factorii politico-economici
 influenţează existenţa pe toata perioada vieţii şi poartă o parte din nivelul
independenţei
 influenţează individualitatea persoanei în viaţă în mod inevitabil şi afectează
felul în care fiecare persoană îşi îndeplineşte AV.
 În societatea modernă, fiecare cetăţean este subiectul unui stat.
 Cetăţeanul este obligat în mod legal să respecte şi să urmeze ordinile statului şi
într-o măsură hotărâtoare, activităţile de viaţă sunt influenţate de aceste norme.
 Aceste norme sunt legile iar statul are puterea să aplice legile asupra oricarui
cetăţean care trăieşte în interiorul graniţelor.
 Statul este apogeul piramidei sociale moderne şi are supremaţie asupra altor
forme de grupări sociale
 De exemplu, în relaţie cu AV de mobilizare, reglementarea traficului este pusă
în vigoare de stat.
 În relaţie cu AV de mâncat şi băut, există legi care controlează tipul şi cantitatea
de aditivi de hrană permisi în prelucrarea hranei şi în aceeaşi măsură privind
curăţenia locurilor unde este preparată hrana care, de asemenea, cuprinde şi
AV de păstrare a mediului înconjurător în siguranţă.
 Când un stat are o bază economică precară, nu este posibil un real progres
social.
Individualitatea in viata

Individualitatea unei persoane se poate manifesta:


- cum o persoană îşi îndeplineşte AV
- cât de des persoana îndeplineşte AV
- unde persoana îndeplineşte AV
- când persoana îndeplineşte AV
- de ce persoana îndeplineşte AV într-un anumit
mod
- ce cunoaşte persoana despre AV
- ce crede persoana despre AV
- ce atitudine are persoana faţă de AV
Modelul VIRGINIA HENDERSON

FIINTA UMANA
 individul este o entitate bio-psiho socială formând un tot
indivizibil. El are necesităţi fundamentale (comune tuturor) cu
manifestări specifice, pe care şi le satisface singur dacă are
puterea, voinţa şi cunoştinţele necesare. Tinde spre
autonomie în satisfacerea necesităţilor sale.

NURSINGUL
 -înseamnă să ajuţi individul, fie acesta bolnav sau sănătos,
să-şi afle calea spre sănătate sau recuperare
 -cadrul conceptual al V Henderson se bazează pe definirea
celor 14 nevoi fundamentale.
Rolul îndeplinit de asistentul medical în
procesul de îngrijire

 „Rolul esenţial al asistentului medical (nursei) constă în a ajuta


persoana bolnavă să-şi menţină sau recâştige sănătatea (sau
să-l asiste în ultimele sale clipe) prin îndeplinirea sarcinilor pe
care le-ar fi îndeplinit singur dacă ar fi avut voinţa sau
cunoştinţele necesare. Asitentul medical trebuie să îndeplinească
aceste funcţii astfel înc’t bolnavul să-şi rec’ştige independenţa
cât mai curând posibil”.
 Virginia Henderson este adepta îngrijirii centrate pe
persoană, ţinta nursingului fiind sănătatea. Ea a subliniat faptul
să asistenta medicală are roluri în continuă schimbare, trebuind
să-şi asume roluri ce privesc sfera medicală, psihologică, socială
şi uneori chiar menajeră ajutând pacientul să răspunfă nevoilor
sale în efortul de a redobândi sau menţine sănătatea.
Globalitatea persoanei

 Persoana este o entitate bio-psiho-socială,


formând un tot indivizibil. Ea necesităţi
fundamentale (comune tuturor) cu manifestări
specifice pe care şi le satisface singur dacă
se simte bine. Ea tinde spre autonomie în
satisfacerea necesităţilor sale.
Noţiuni de sănătate

 „Sănătatea este o stare în care necesităţile sunt


satisfăcute în mod autonom, nu se limitează la absenţa
bolii.”
Principii:
 în centrul procesului de nursing trebuie situat individul
văzut ca un tot unitar, prezentând 14 nevoi fundamentale
pe care trebuie să fie capabil să şi le îndeplinească;
 scopul îngrijirilor acordate de asistenta medicală este
acela de a ajuta pacientul să-şi menţină sau sau să-şi
recâştige independenţa, precum şi de a contribui la
vindecarea acestora;
Rolul asistentei medicale

 Asistenta medicală îndeplineşte funcţii proprii prin care oferă


un serviciu unic societăţii: acela de acordare a îngrijirilor de
bază.
 Iniţiativele luate de asistentul medical în procesul acordării
îngrijirilor de bază poartă numele de intervenţii nursing şi sunt
menite a creşte gradul de independenţă al persoanei.
 Cadrul conceptual al V. Henderson se bazează pe definirea
celor 14 nevoi fundamentale, ce îmbracă forme variate în
funcţie de componentele bio-psiho-socio-culturale şi spirituale
ale individului.
 Ea subliniază rolul asistentuli medical în îndeplinirea nevoilor
umane.
Cele 14 nevoi fundamentale decrise (in cartea Basic priciples of nursing care,
Geneva, 1960) sunt:

1. Respiraţie normală
2. Alimentare şi ingerare de lichide adecvată
3. Eliminare
4. Mişcare şi menţinerea unei bune posturi
5. Somnul şi odihna
6. Alegerea îmbrăcămintei corespunzătoare – îmbrăcarea, dezbrăcarea
7. Menţinerea temperaturii corporale în limite normale
8. Păstrarea curăţeniei corpului şi protecţia tegumentelor
9. Evitarea pericolelor
10. Comunicarea şi exprimarea emoţiilor, nevoilor, temerilor şi opiniilor
11. Actiune în vederea autorealizării
12. Actiune conform convingerii religioase şi sistemului de valori
13. Recreerea
14. Învăţarea
Modelul MARTHA ROGERS

FIINŢA UMANĂ
- omul este un "tot" unificat, este unic şi manifestă caracteristici care sunt mai multe şi
mai diferite decât suma parţilor lui
- omul şi mediul lui, se află într-o continuă schimbare de materie şi energie
- procesul vieţii evoluează ireversibil şi unidirecţional în timp şi spaţiu
- modelul de reflexie şi organizarea ( structura) sunt caracteristici identificatoare care
reflectă starea de întreg inovativ al omului
- omul este caracterizat prin capacitatea de abstractizare şi de folosire a imaginaţiei,
limbajului, gândirii, sentimentelor şi emoţiei

NURSINGUL
- modelul de nursing trebuie să specifice clar scopul acţiunii nursingului
- practica profesională a nursingului încearcă să promoveze interacţiunea între om şi
mediu, să îndrume şi să redirecţioneze (corecteze) modelarea omului şi a mediului
pentru realizarea unui potenţial de sănătate maxim
- grija nursingului este pentru om - văzut ca un întreg şi din toate punctele de vedere.
Modelul MARTHA ROGERS
Presupuneri şi valori ale modelului
 Dezvoltarea modelului de nursing a fost centrată pe om, recipientul îngrijirii.
 Rogers declara în 1970 că: "Grija nursingului este pentru om văzut ca un întreg
şi din toate punctele de vedere. Cunoştinţele ştiinţifice ale nursingului încearcă
să descrie, să explice şi să prezică despre fiinţa umană."
 Atributele fundamentale ale omului :
1. Omul este un întreg, este unic şi prezintă caracteristici care sunt mai multe şi
mai diferite decât suma parţilor lui.
2. Omul şi mediul lui sunt cuprinşi într-o continuă schimbare de materie şi
energie.
3. Procesul vieţii evoluează ireversibil şi unidirecţional într-un continuu spaţiu şi
timp.
4. Modelul comportamental şi organizarea, sunt caracteristici identificatoare care
reflectă starea de întreg inovativ al omului.
5. Omul este caracterizat prin capacităţi de abstractizare şi de folosire a
imaginaţiei, limbajului, gândirii, senzaţiei şi emoţiei.
Modelul MARTHA ROGERS

 Rogers daclară ca scopul modelului său: "practicarea


profesională a nursingului, promovarea interacţiunii
simfonice între om şi mediu, întărirea coerenţei şi
integritaţii uman, îndrumrea şi redirecţionarea,
modelarea omului şi a mediului pentru realizarea unui
potenţial de sănătate maxim." (1970)
Acest scop include mai multe concepte comune:
• menţinerea şi promovarea sănătăţii
• prevenirea îmbolnăvirilor
• stabilirea diagnosticului , intervenţiilor şi metodelor de
recuperare.
Modelul MARTHA ROGERS

 Rogers subliniază că “ştiinţa despre om ca întreg” este condiţie


esenţială, baza pentru nursing.
 Acţiunea nursingului trebuie să depindă de anumite presupuneri
bazate pe principii ştiinţifice.
 Modelul conceptual furnizează un cadru de referinţă pentru
obţinerea unui sistem întreg al ipotezelor testabile; confirmarea
acestor ipoteze, va aduce un sistem al intervenţiilor de nursing
posibile şi explicite.
 Schiţa generală a procesului de nursing în modelul Rogers, este
asemănătoare cu a altor modele.
 Procesul începe când asistenta medicală culege date şi
formuleaza diagnosticul de nursing.
 specific, asistenta medicală caută date care arată modelul de
referinţă al evenimentelor şi orice punct cheie oferit în timp şi
spaţiu.
Modelul MARTHA ROGERS

 Rogers ia în consideraţie situaţii simultane ale individului sau


grupului in relatie cu mediul mediului, iar configuraţiile,
problemele precedente pot influenta starea prezenta
 încearcă să identifice în permanenţa diferenţele individuale ,
de modelare sau eşalonare comportamentală secvenţială şi
generală în cadrul proceselor vieţii pacientului.
 Dupa formularea diagnosticului bazat pe culegerea de date,
asistenta medicală determină scopurile imediate şi pe termen
lung, pentru individ şi familia lui şi interacţiunile lor cu
societatea.
 După cum a fost amintit, scopul global (general) este acela de
a atinge sănătatea maximă care este prezumtiv posibilă.
Modelul MARTHA ROGERS

Odată ce scopurile sunt determinate, asistenta


medicală formuleaza intervenţia, care include:
 functii tehnologice (tehnice)
 deprinderi practice (abilităţi manuale)
 relaţii interumane
Eforturile sunt făcute pentru a remodela
comportamental relaţia pacientului cu el însuşi şi cu
mediul sau şi pentru a dezvolta potenţialul total al
sau (corespunzator fiinţei umane).
Modelul de adaptare CALLISTA ROY

 FIINŢA UMANĂ
- omul ca pacient, este văzut ca având parţi sau elemente unite
între ele în aşa fel încât forţa legaturilor poate să crească sau să
scadă.
- sistemul omului şi interacţiunea acestuia cu mediul sunt astfel
de unităţi de analiză a culegerii de date în nursing, iar
manipularea parţilor sistemului sau a mediului, este un mod de
intervenţie în nursing
- omul are patru subsisteme:
a) nevoi fiziologice
b) conceptul de sine
c) funcţia de rol
d) interdependenţa
- Omul este o fiinţă bio-psiho-socială
Modelul de adaptare CALLISTA ROY

NURSINGUL
- nursingul este considerat ca o ştiinţă şi practică a promovării adaptării
pentru funcţionarea holistica a persoanelor prin aplicarea procesului de
nursing cu scopul de a influenţa pozitiv sănătatea
- nursingul promovează adaptarea bazându-se pe modelul:
1. fiziologic
2. psihologic
- conceptul de sine
- funcţia de rol
- interdependenţa
(contribuie la sănătatea, la calitatea vieţii şi la moarte demnă).
- scopul nursingului - este identificarea acelor rezultate ale
comportamentului adaptat, care sunt acceptate de persoană şi sunt
benefice sănătăţii.
Modelul de adaptare CALLISTA ROY

 Omul ca pacient este văzut ca un întreg având elemente unite


între ele în aşa fel încât forţa legaturilor dintre ele poate să
crească sau să scadă.
 Forţa sau tensiunea crescuta vine de la încordarea din interiorul
sistemului său din mediul care influenţează sistemul.
 Sistemul omului şi interacţiunea lui cu mediul sunt astfel unităţi
de analiză a culegerii de date în nursing iar manipularea parţilor
sistemului sau a mediului este un mod de intervenţie în nursing.
Omul are patru subsisteme:
a) nevoi fiziologice
b) conceptul de sine
c) funcţia de rol
d) interdependenţa
Presupuneri de bază a modelului
de adaptare
1. Omul este o fiinţă bio-psiho-socială.

2. Omul este într-o interacţiune constantă cu mediul în schimbare,.


El se confruntă constant schimbările fizice, sociale şi psihologice
în mediul sau şi este în interacţiune continuă cu acesta.
3. Pentru a face faţă lumii schimbătoare, omul foloseşte atât
mecanisme genetice (înnăscute), cât şi pe cele câştigate,
mecanisme care sunt de origine biologică, psihologică şi socială.
4. Sănătatea şi îmbolnăvirile sunt dimensiuni inevitabile ale vieţii
omului.
5. Pentru a răspunde pozitiv schimbărilor de mediu, omul trebuie să
se adapteze (comportament pozitiv).
6. Adaptarea omului este o funcţie a stimulului la care el este expus şi
nivelul său de adaptare. Nivelul de adaptare al omului este
determinat de efectele combinate a trei clase de stimuli:
• Stimuli focali (stimulii care sunt în confruntare imediată cu persoana)
• Stimuli contextuali
• Stimuli reziduali, cum ar fi credinţe, atitudini, trăsături (caracteristici)
care au un efect imediat asupra situaţiei prezente.
7. Nivelul de adaptare indica un răspuns pozitiv la un stimul.
8. Omul este conceptualizat ca având patru moduri de adaptare:
• Nevoi fiziologice
• Concept de sine
• Functie de rol
• Relaţii de interdependenţă
Modelul de adaptare CALLISTA ROY

Roy declară că omul are variate căi de adaptare, astfel că în 1971 a


identificat cele patru căi prin care omul se adaptează în caz de sănătate
sau îmbolnavire.
I . Modalitate (cale) - omul se adaptează conform nevoilor sale fiziologice.
II . Conceptul de sine al omului este determinat de interacţiunea lui cu alţii.
Atunci când omul este afectat de stimuli din afara, el se adaptează
conform concepţiei sale despre sine.
III . Funcţie de rol - bazată pe poziţiile avute în cadrul societăţii.
IV. În relaţiile cu alţii, omul se adaptează conform sistemului de
interdependenţă. Acesta cuprinde căile persoanei respective pentru
cercetare, ajutor, atenţie şi afecţiune. Schimbările din interiorul omului şi
din exterior duc la schimbări în acel subsistem de interdependenţă.
Ex. Când o persoană este separată de persoana iubită, modul sau de a
obţine atenţia şi afecţiunea este schimbat.
Elementele modelului

A. VALORI = modelul de adaptare Roy sugerează patru valori de


bază care luate împreună indică conţinutul dorit al scopului
modelului . În spatele scopurilor valorile de bază pot fi rezumate
astfel:
1. Preocuparea nursei pentru om (ca o fiinţă totală încadrată în
zone de sănătate şi îmbolnavire) este o activitate socială
importantă.
2. Scopul nursei de sprijinire şi promovare a adaptării
pacientului este important pentru binele sau bunastarea
pacientului.
3. Promovarea procesului adaptării este asumată în scopul
păstrării (conservării) energiei pacientului; astfel asistenta
medicală are o puternică contribuţie asupra scopului global -
general al echipei de sănătate contribuind la procesul de
vindecare.
4. Nursingul se centrează pe pacient ca o persoană care se
adaptează la acei stimuli prezenţi, datorită poziţiei lui în zona
continua de sănătate si îmbolnăvire
Elementele modelului

B. SCOPUL ACŢIUNII este adaptarea omului în cele patru


moduri de adaptare.
C. PACIENTUL: omul este un sistem adaptativ ce primeşte
stimuli din mediul care se află atât în interiorul cât şi în
exteriorul zonei de adaptare.
 Nursingul abordează omul cu dimensiunile vieţii sale
legate de sănătate şi îmbolnăvire.
 pacientul poate fi bolnav sau potenţial bolnav şi cere
servicii sau acţiuni de prevenire; pacientul poate fi
adaptat pozitiv sau nu.
 scopul nursingului este de a menţine aceste răspunsuri.
că omul adaptat la sănătate şi îmbolnavire este
recipientul îngrijirilor Nursing.
Elementele modelului

Folosind procesul de nursing al modelului Roy culegerea de date


(aprecierea) are doua niveluri:
1. AMSS apreciază adaptarea persoanei şi comportamentul
ineficace în fiecare din cele patru moduri:
• Modul fiziologic include: oxigenarea, nutriţia, eliminarea, activitate
şi repaus, integritatea tegumentelor, simţurile, fluidele şi
electroliţii, funcţia neurologică şi endocrină.
• Modul adaptativ - psihologic include conceptul de sine, funcţia
rolului interdependent (abilităţi de a iubi, respecta şi valoriza pe
alţii şi alţii să-i răspundă în aceeaşi manieră).
2. Al doilea nivel de culegere de date este determinarea stimulilor
(focali, contextuali, reziduali) care au o anumită contribuţie
(influenţă) pentru fiecare comportament ineficace sau adaptat,
care trebuie întărit.
Elementele modelului

 Diagnosticul de nursing derivă din cele două niveluri ale


culegerii datelor şi este o declarare a comportamentelor şi
stimulilor care sunt ineficace sau care trebuie întărite.
 Scopul nursingului este identificarea acelor rezultate ale
comportamentului adaptat, care sunt acceptate atât de
persoană cât şi de asistenta medicală.
 Interpretarea lui Roy a intervenţiei în Nursing este
manipularea stimulilor pentru ca aceştia să se încadreze în
frontierele cooperării pozitive.
 Ea nu propune ca asistenta medicală să manipuleze pacientul
ci să manipuleze stimulii ce acţionează asupra persoanei,
care este un participant activ.
Exercitiu

Prezentare de caz : Pacient B


Culegere de date:
Bărbat de 70 de ani, a fost adus în camera de gardă a spitalului
de urgenţă.
 Pacientul "B" prezenta o durere puternică în regiunea toracică
superioară şi dispnee accentuată.
A fost internat în spital imediat cu diagnosticul medical de
infarct de miocard anteroseptal, diagnostic confirmat după trei
zile.
Planul de îngrijire a fost întocmit pacientului în prima şi a doua
zi de la internare.
Modelul fiziologic
Fiind o urgenţă, acţiunea s-a bazat pe toate comportamentele fiziologice.
Domnul B prezenta o stare de depresie acută dar organismul său căuta să
compenseze pericolul adus de infarctul de miocard.
În observarea comportamentului domnului B în ceea ce priveste activitatea şi
repaosul sunt doua aspecte negative:
1.în primul rând el era îngrijorat de starea sa de oboseală şi apatie şi
2. în al doilea rând respiraţia devenea din ce în ce mai scurtă mai ales în timpul
expiraţiei.
Comportamentul adaptativ al pacientului a fost: pacientul a fost capabil să doarmă
noua ore pe timp de noapte şi să aţipească în timpul zilei.
Nevoile nutriţionale şi eliminarea nu au creat probleme; a primit trei mese pe zi, a
prezentat un scaun în fiecare dimineaţă fără probleme. Tot timpul domnul B şi-a
exprimat părerea despre cele trei mese. Pentru prevenirea efectelor adverse ale
infarctului de miocard s-a făcut bilanţul hidric. S-a calculat cantitatea de lichide pe 8h -
inclusiv prin perfuzie- 1100ml şi eliminare 900 ml. Şi în acest caz a fost un
comportament adaptat la situaţie. Plamân fără raluri, edeme absente la extremităţi.
Domnul B nu reţine lichide în exces. Din cauza insuficienţei respiratorii şi pentru
supravegherea circulaţiei, pacientul a fost monitorizat. Extremităţile cu circulaţie
normală, tegumentele calde, culoare normală, uscate la atingere, puls periferic prezent
bilateral iar pulsul atrial, ventricular era de 58/min. Cu toate că exista pericolul asupra
inimii, starea generală era bună. TA = 132/82 mmHg şi nu se mai plângea de dureri în
piept. Pulsul puternic, 58/min.
Modelul psihologic- adaptativ
a. Conceptul de sine

 Afectarea integrităţii corpului influenţează conceptul de


sine şi, mai mult, este important de realizat că orice
boală cardiacă poate influenţa imaginea de sine.
 Pacientul luat în studiu a spus: "Eu ştiu ca fiecare din
noi va muri odată, dar eu nu vreau să devin un invalid şi
să aştept moartea."
 Acest dialog arată că este un răspuns adaptativ pozitiv.
Dovedeşte că este un om etic şi moral, crede în el însuşi
şi nu are regrete despre trecutul său. Soţia cu fiul şi
nepotul veneau zilnic în vizită. Personalul spune că
domnul B refuză să vorbească despre moarte
b. Funcţia de rol

 este legată de recuperarea bărbatului deoarece


noul său rol se leagă de această recuperare.
 Pacientul acceptă ca personalul să ia decizii
pentru el
 Evaluarea stării emoţionale arată că pacientul
era îngrijorat despre prognostic şi posibilitatea
să rămână mult în spital.
 Pacientul nu izbuteşte să discute despre
sentimentele sale faţă de boală şi are un
comportament negativ în ceea ce priveşte
conceptul de sine.
c.Interdependenţa

 spitalizarea a fost cauza unor nevoi dependente.


 din a prima zi, a exprimat sentimentele sale despre alimente,
medicamente, tratamente, monitor. A urmat indicaţiile
personalului medical şi a exprimat dorinţa de a pleca din spital.
Comportamente adaptative independente
 Sentimentul de satisfacţie asupra stării proprii (generale)-
pacientul râde, este foarte mulţumit de progresul sau.
 Pentru ca acţiunile de nursing să fie eficiente şi permanent
adaptate este necesar să se determine cauzele
comportamentelor observate şi efectele reflectate în mediu,
evenimentele trăite anterior care au influenţat comportamentele
respective.
 asistenta medicală orientează eforturile organismului
de a reduce pericolul infarctului de miocard.
Medicul a recomandat repaus absolut la pat,
monitorizare atentă, perfuzie, monitorizare continuă şi,
cu toate că pacientul prezintă 10 kg peste greutatea
normală, a primit mese normale.
Ca factori reziduali: experienţa asupra infarctului de
miocard: în urma cu douăzeci de ani tatăl său a murit
prin atac de cord şi crede că starea sa se datorează
acestui diagnostic de care a murit tatăl. Când s-au
făcut aprecieri asupra concepţiei de sine, ca stimul
focal imediat a fost îngrijorarea domnului B şi acţiunea
sa pare să fie prezenţa în spital (secţia boli
cardiovasculare).
Neliniştea era dată de absenţa telefonului, radioului,
televizorului şi izolarea faţă de prieteni şi familie. Neaga
activităţile uzuale pe care trebuie să le facă deoarece
consideră că nu poate la vârsta sa. În cameră era singur.
A doua zi medicul refuză să estimeze data externării, fapt
ce-i modifică comportamentul. Din partea personalului a
avut ajutor la baie,iar vizitele familiei s-au redus. Pacientul
a fost fortat să aibă eliminări în ploscă şi i s-au acordat
câteva şanse de independenţă. A fost ajutat pentru a se
ridica din pat.
Diagnostice de nursing
Diagnostic nursing I
Starea generală a pacientului este gravă (demonstrată prin aspecte cum
ar fi durere precordiala, dispneea mai ales la expiraţie, apatie,
transaminaze crescute).
Scopul este axat pe supravegherea medicală şi nursing, prevenirea
complicaţiilor.
Intervenţii: asigurarea supravegherii atente (două zile după internare).
1. Personalul de nursing va urma şi îndeplini întocmai, indicaţiile medicului
:
• Măsurarea semnelor vitale la patru ore
• Notarea datelor găsite
• Efectuarea şi interpretarea EKG-ului
• Administrarea medicamentelor
2. Personalul nursing va asigura un confort fizic maxim în timp ce el are
indicaţiile de repaus absolut; activităţile de poziţionare vor duce la
păstrarea energiei fizice şi mentale vitale pacientului.
Diagnostice de nursing

Diagnostic II: Stare de anxietate accentuată legată de


necunoaşerea evoluţiei bolii.
Refuză să vorbească cu soţia despre moarte. Eşecul tendinţei
de a-şi exprima emoţiile asupra bolii duce la tulburări ale imaginii
de sine.
Factorii care au influenţat aceste comportamente şi
cunoştinţele insuficiente ale pacientului asupra bolii, au dus la
această situaţie de adaptare greoaie la noua imagine de sine.
a. Scop: pe termen scurt
Pacientul se va simţi bine şi degajat faţă de personalul de
îngrijire, în exprimarea sentimentului de frică sau îndoială.
Intervenţii:
1. Personalul va crea (facilităţi) posibilităţi pacientului pentru o exprimare
liberă în timpul efectuării schimbării poziţiei sau în timpul serii. Pacientul va
fi încurajat să-şi exprime sentimentele….(să accepte să rămână în spital
până se va face bine).
2. Personalul de îngrijire va accepta starea de anxietate a pacientului,
va manifesta empatie respect şi putere de ascultare.
b. Scop : pe termen lung
Acceptarea şi reducerea stării de anxietate, de ex. capacitatea pacientului
de a discuta cu alte persoane (soţia) despre starea lui.
Intervenţii (toată echipa)
a. Personalul va discuta cu soţia pacientului B în particular despre starea
soţului.
b. Personalul va explica nevoile domnului B soţiei şi o vor încuraja să
vorbească cu soţul despre starea prezentă de sănătate şi să-l ajute să-şi
ridice moralul.
c. Membrii echipei de îngrijire sunt într-o strânsă relaţie cu pacientul nu
numai pentru a accepta situaţia prezentă dar şi pentru nevoia de a
comunica, de a-şi exterioriza emoţiile, trăirile ori de câte ori este necesar.
Diagnostic nursing III : Pentru un comportament adaptativ legat
de performanţa funcţiei de rol şi a relaţiei de interdependenţă.
Presupuneri acceptabile privind rolul de bolnav în legatură cu
echilibrul comportamentelor interdependente.
Scop: De a menţine aceste comportamente adaptative.
Intervenţii (nursing)
A. Personalul de îngrijire va promova întărirea atât verbal cât şi
nonverbal a comportamentului de interdependenţă şi a funcţiei de
rol.
B. Personalul de îngrijire va continua să pună accent pe rolul cheie
al pacientului, prin diferite metode de educaţie.
C. personalul de îngrijire va continua să acţioneze asupra
comportamentelor dependente şi independente.
Diagnostic IV: Posibile ameninţări ale funcţiilor vitale percepute
senzorial şi motor.
Scop: Pacientul va demonstra o varietate de stimuli percepuţi
senzorial şi afectiv.
Intervenţii:
A. Planul de acţiune : varietate de acţiuni de rutină cu scopul de a
schimba atmosfera, a crea o ambianţă corespunzătoare împreună
cu o companie plăcută, fără să se violeze limitele pacientului (poate
să citească, să aibă flori, cărţi).
B. Planul de îngrijire va pune accent în comunicarea cu pacientul pe
anumite laturi cheie ale educaţiei în legătură cu boala.
Modelul sistemelor BETTY NEWMAN

FIINŢA UMANĂ
-Persoana în totalitate este alcatuită din variabile fiziologice, psihologice, socio-culturale, de dezvoltare
şi spirituale.
-Fiecare persoană are o structură de bază centrală a factorilor de supravieţuire, care este unică
(individuală).
-Nucleul central al persoanei este protejat de stressori prin cercuri concentrice:
1. linia normală de aparare este o stare dinamică de adaptare pe care individul o menţine timp
îndelungat
2. linia flexibilă de aparare care este o schimbare constantă a raspunsului la influenţa schimbatoare
a variabilelor fiziologice, psihologice şi dezvoltare

NURSINGUL
-Nursingul este văzut ca o profesie care are ca ţintă reducerea factorilor de stress şi a efectelor
adverse care afectează pe fiecare sau ar putea afecta funcţionarea optimă într-o situaţie dată a
pacientului;
-este preocupată de fiinţa umana în totalitate
- raspunsurile pacientului se afla sub influenţa stressorilor
-se poate intervenii pe trei nivele.
1.Prevenţia primara – întăreşte linia flexibilă de apărare
2. Prevenţia secundară – reduce gradul de reacţie la agentul stresant
3.Prevenţia terţiară - recuperarea în vederea obţinerii unei stări de sănătate maximă.
Modelul sistemelor BETTY NEWMAN

 În 1974 Betty Neuman a descris prima data


modelul său;in 1982 apare o versiune
modernă a acestui model.
 Acest model al sistemelor, este bazat pe
reacţia individuală la stres, definită de Selye
ca "reacţie sau adaptare şi ca factor de
reconstituire".
 Modelul a fost dezvoltat pentru a fi folosit de
profesionişti din sănătate în interesul
pacienţilor.
Concepte

 Persoana este văzută ca un sistem deschis,


interacţionând cu mediul prin factori intra şi extra-
personali.
 Fiecare individ este un compus dinamic al variabilelor
biologice, psihologice, socio-culturale şi de dezvoltare,
variabile care influenţează starea de sanatate sau de
boală.
 Indivizii sunt expuşi continuu stres-orilor din mediu,
contactul fiind atât folositor cât şi dăunător şi răspund
prin adaptare la mediu (sau invers).
 Prin interacţiuni şi adaptări, individul este compus dintr-
un nucleu si o structură de bază cu trei straturi
protectoare:
Concepte

 Cele trei straturi, protejează individul de invazia


stresorilor.
I. Linia flexibila de aparare este stratul exterior
şi acţionează ca un tampon dinamic vulnerabil la
deficit de somn, alimente etc. Este linia
considerată zonă tampon pentru a proteja
individul împotriva oricărei forme de stres.
Agenţii stresanţi sunt definiţi ca fiind de natură:
interpersonală, intrapersonală, extrapersonală.
Concepte

II. Linia normală de aparare se transformă în


timp, pentru a menţine o stare sigură.
• Puterea de a face faţă la invazia stresorilor
• Stilul de viaţă
• Caile sau metodele individuale pentru
depăşirea situaţiei de stres
Concepte

III. Stratul interior al liniei de aparare constă în factori


interni al caror efort este de a stabiliza individul şi de a
restaura linia normală de apărare când stresorul
pătrunde direct la acest nivel. Reprezintă barierele de
rezistenţă împotriva agresiunilor, cum ar fi sistemul
imunitar şi mecanismele de apărare nespecifice.
 Fiinţa umană, atât în starea de bine cât şi în boală, este
un compus dinamic al inter-relaţiei a patru variabile -
biologic, psihologic, socio- cultural şi de dezvoltare care
sunt prezente în permanenţă.
Concepte

 Starea de bine este definită ca "o stare de satisfacere a


nevoilor "diverse luate separat. (1982)
 realizată prin echilibrul dinamic al liniei flexibile de aparare.
 Boala este definită ca "o stare de insuficienţă a nevoilor , nevoi
fărâmiţate sau dezbinate" care încă mai trebuie sa fie îndeplinite
sau satisfacute.
 Pare să fie o stare aparte, când stresorul/ stresorii rup linia
normală a apărării şi realizeaza o reacţie cu linia de rezistenţă a
individului.
 Nursingul este vazut ca o profesie a carei intervenţii sunt ţintită
asupra reducerii factorilor de stres şi a efectelor sau condiţiilor
adverse, care afectează pe fiecare sau ar putea afecta
funcţionarea optimă într-o situaţie dată a pacientului."
Interventiile

A. Prevenţia primară este corespunzătoare perioadei


dinaintea contactului persoanei cu stresorul.
 Scopul său este de a preveni penetrarea stresorului la nivelul
linie normale de apărare sau de a micşora sau scădea
intensitatea reacţiei, prin reducerea posibilităţii de întâlnire cu
stresorul, producând acele forţe şi/sau fortificând linia flexibilă
de aparare. (VENABLE, 1980).
 Culegerea de date : scoate în evidenţă intensificarea sau
scăderea efectelor unor posibili factori de risc ce sunt asociaţi
cu stresorii.
 Strategiile planificării, intervenţiei şi evaluării acesteia cu
scopul de a întări linia normală de apărare
Interventiile

B. Prevenţia secundară se face după ce


stresorul a penetrat la nivelul liniei normale de
apărare.
 Îngrijirea cuprinde: o constatare timpurie a
nevoilor de îngrijire iar planificarea şi evaluarea
intervenţiilor sunt legate de simptome.
C. Prevenţia terţiară : contribuie la restaurarea
echilibrului
Focalizarea intervenţiilor este pe "re-educare, de
a preveni viitoarele complicaţii,de readaptare şi
menţinere a stabilităţii.".(VENABLE, 1980).
Aplicaţii în nursing/ punerea în
practică a teoriei sistemelor

1. Nursingul este preocupat de fiinţa umană în


totalitate.
2. Nursingul poate interveni pe trei nivele la
pacienţii care se află sub influenţa stresorilor:
a) prevenţia primară (înainte de impact)
b) tratamentul (impactul, lupta)
c) reconstrucţia (recuperarea)
3. Nursingul şi medicina sunt de natură
complementară
Afirmaţii şi presupuneri

A. Despre OM
1. Omul este văzut ca o persoană
cuprinzând toate aspectele existenţei umane şi
multiple variabile care-i pot afecta
comportamentul.
2. Omul este un sistem deschis în contact cu
mediul său.
B. Despre model
1. Fiecare individ are o structură de bază a resurselor de energie a căror
compromitere este incompatibilă cu viaţa.
2. Fiecare individ are o line de apărare normală ce este o stare dinamică
de adaptare pe care individul o menţine timp îndelungat.
3. Fiecare individ are o linie flexibilă de apărare care este o schimbare
constantă a răspunsului, la influenţa schimbătoare a variabilelor fiziologice,
psihologice, socio-culturale şi de dezvoltare.
4. Unii stresori sunt generali , alţii sunt stresori numai prin efectul lor în
relaţia cu pacientul.
5. Stresorii sunt de natura intra, inter şi extra personală; ei sunt dinamici,
cu posibilitatea justificării nevoilor prioritare de schimbare în orice moment.
6. Intensitatea reacţiei depinde de forţele de rezistenţă întâlnite de
stresori.
7. Reconstrucţia raspunsului la stres, poate începe la orice intensitate a
reacţiei şi să continue cu intensitate crescută cu posibilitatea apariţiei unei
noi stări de bine, situată deasupra sau dedesubtul liniei normale de
apărare anterioare.
8. Intervenţiile care pot apărea înainte sau după liniile de rezistenţă
pătrund în ambele faze de reacţie şi de reconstrucţie.
Valori ale modelului pentru practica
nursing

1. Nursele au obligaţia de a acorda atenţie


nevoii de stabilitate pentru sistemul
individual al pacientului.
2. Nursele nu pot impune propriile lor decizii
pacientului, în special cele legate de
însemnătatea stresorilor şi de nivelurile
acceptabile ale liniei normale de apărare.
Unităţi majore ale modelului

 Scop: stabilitatea sistemului


 Individul: un sistem deschis (individ, grup, comunitate) a
cărui limită sau graniţă este linia sa flexibilă de apărare
şi este în interacţiune cu stresorii (actuali şi potenţiali)
din mediul său.
 Rol de actor: de a regla şi controla răspunsul sistemelor
la stres prin prevenţie primară, secundară, terţiară.
 Sursa de dificultate: penetrarea actuală sau potenţială
a liniei flexibile de apărare (instabilitatea sistemului)
Consecinţe

A) intenţionate: creşterea rezistenţei la stres, scăderea


intensităţii reacţiei, menţinerea la un nivel ridicat a stării de
bine;
B) neintenţionate

Concluzie:
valoarea sistemului este obiectivă şi este conforma atât cu
valoarea societăţii, cât şi cu responsabilităţile profesiunii de
nursing.
Neuman declara că acest model poate furniza o viziune
dinamică pentru practica nursing.
EXERCITIU
CULEGEREA DE DATE
(Spital) Procesul de culegere a datelor, dupa modelul Neuman
I. Internare
A) Identificarea problemelor
B) Reconcilierea (înţelegerea) între cel care acordă îngrijiri şi concepţiile
sau percepţiile pacientului asupra problemelor
C) Identificarea unui mediu corespunzător şi a serviciilor care vor maximiza
succesele probabile în rezolvarea problemelor sau ajutarea pacientului şi a
familiei de a face faţă acestora.
II. Progres (dezvoltare)
A) Stabilirea scopurilor importante împreuna cu pacientul şi familia.
B) Organizarea serviciilor utilizând cele mai potrivite resurse valabile.
C) Identificarea schimbării stării pacientului ce necesită atenţie specială.
D) Evaluarea (aprecierea) continuă a progresului în legătură cu scopurile
tratamentului original cu revizuirea planurilor de îngrijire întocmite.
Analiza asupra evaluării : "Este corespunzatoare îngrijirea? Este eficace,
eficienţa şi potrivita cu modelul Neuman?"
III. Externare sau transfer de la un spital la altul.
Factori fiziologici intra-personali

Date obiective
 M.J., 75 de ani, vaduva, pensionara
 (croitoreasa)
 Are o fiica, un ginere, doi nepoti adolescenti
 81,5 Kg (obeza)
 1,50 m
 Puls 84/min (neregulat)
 TA 160/94 mmHg
 T = 36+
 Respiratia 22/min
Date subiective

• Dureri la nivelul gleznei, soldului, genunchiului


• Nu poate respira normal
• Oboseste repede
• Dupa efectuarea digoxinului, respiratia se
normalizeaza
• Consuma dulciuri
Factori psihologici intra-personali:
 este o femeie prietenoasă,

 a locuit cu fiica, ginerele şi nepoţii;

 acum locuieşte singură;

 teama de dependenţă
Factori socio-culturali intra-personali:
• Pensionară
• Vaduvă de doi ani
• 30 de ani croitoreasă
• a doua fiică locuieşte aproape
Factori inter-personali:
• legături cu copiii, nepoţii
• îi place să împartă dulciurile cu copiii din vecini
• vine regulat la control
Factori extra-sociali:
• este asigurată
• pensia totală este de 830 000 lei
• beneficiază de îngrijiri
Stresori I

1. Cresterea în greutate (exces ponderal); dificultatea


pacientei de a menţine un regim hipocaloric, ne-putând
evita dulciurile.
Dg Nursing: Alterarea nutriţiei, manifestată prin exces de
alimente în raport cu cerinţele organismului, legată de consumul
unui regim hipercaloric.
Scopuri: (după priorităţi) = OBIECTIVE
O(Scurt) 1) Doamna J va scădea ˝ kg pe săptămână timp de o
lună
O(Mediu) 2) Doamna J va pierde în greutate 5 kg în trei luni
O(Lung) 3) Doamna J va menţine acelaşi ritm de pierdere în
greutate timp de 1 an.
Implementare

Prevenţia primară:
1. Înregistrarea săptămânală a greutăţii măsurate: pe acelaşi
cântar, la aceeaşi oră, în aceeaşi zi (lunea).
2. Descrierea unui regim de 1500 cal.
3. Asistenta medicală o va ajuta pe doamna J să citească listele
regimului dietetic.
4. I se va da doamnei J o listă cu alimente hipocalorice şi
hiposodate.
Prevenţia secundară:
1.Se va institui un regim dietetic de menţinere.
Evaluarea acţiunilor 1, 2, 4:
1. A scăzut în greutate.
2. Doamna J şi fiica sa, pot să descrie un regim de 1500 cal.
3. Doamna J, poate să descrie tabelul cu alimentele hipocalorice,
hiposodate
Stresor II

Factorii determinanţi ai insuficienţei respiratorii


Diagnostic: Respiraţie ineficace dată de creşterea
în greutate şi de insuficienţă cardiacă medie.
Scopuri (obiective):
O(S) 1) Doamna J, va descrie programul sau
orarul care îi va permite perioade de repaus
(odihnă) înainte de externare.
O(L) 2) Doamna J, în 6 luni va merge cu uşurinţă
la piaţă fără să prezinte insuficientă respiratorie.
Implementare

Prevenţie primară:
1. Asistenta medicală discută cu doamna J şi fiica acesteia, importanţa
identificării şi înregistrării episoadelor de insuficienţă respiratorie.
Prevenţie secundară:
1. Asistenta medicală discută cu pacienta programul activităţilor care
alternează cu perioadele de odihnă.
2. Asistenta medicală planifică împreună cu pacienta un program de
activităţi fizice progresiv în funcţie de toleranţa la efort.
Evaluare:
P.P. 1. Verificarea fişei pacientei.
P.S. 1. Poate doamna J să identifice care sunt perioadele ei de
activitate?
2. Cât de mult poate merge pe jos doamna J fără să prezinte
tulburări respiratorii?
Stresor III

Durerea (dimineaţa prezintă dureri intense)


Dg. Nursing: Alterare a confortului dată de durerea din articulaţii.
Obiective:
O(S) 1. Doamna J va descrie efectele medicaţiei înainte de a se externa din spital şi după o
săptamână de la externare.
O(S) 2. Doamna J va înregistra o scădere în intensitate a durerii (în două săptămâni).
Prevenţia primară:
1. Asistenta medicală discută cu pacienta importanţa continuării mersului.
Prevenţia secundară:
1. Asistenta medicală discută cu pacienta şi fiica ei efectele medicamentelor.
2. Asistenta medicală educă, învată pe doamna J cea mai bună metodă de a lua medicaţia.
3. Asistenta medicală întăreşte pacientei convingerea despre importanţa respectării
regimului alimentar.
Evaluare
1. Cunoaşte doamna J efectele secundare ale medicaţiei?
2. S-a obişnuit cu dieta respectivă?