REGLEMENTARILE CONTABILE CONFORME CU

DIRECTIVELE EUROPENE, APROBATE PRIN ORDINUL

MINISTRULUI FINANTELOR PUBLICE NR. 1.752/2005

1. Modificări aduse de noile reglementări contabile conforme cu

directivele europene
În Monitorul Oficial nr. 1.080 bis/2005 a fost publicat OMFP nr. 1.752/2005 pentru aprobarea
reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, care a intrat în vigoare la 1
ianuarie 2006.
Reglementările contabile aplicabile agenţilor economici în vigoare până la 31 decembrie 2005
erau stabilite prin:
• Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor
contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu
Standardele Internaţionale de Contabilitate,
• Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor
contabile simplificate armonizate cu directivele europene şi
• Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 772/2000 de aprobare a Normelor privind
consolidarea conturilor.
Principala noutate pe care o aduce OMFP nr. 1.752/2005 este unificarea reglementărilor
contabile, astfel că agenţii economici care aplică în prezent OMF 94/2001 şi OMF 306/2002
vor aplica aceleaşi reglementări contabile - OMFP nr. 1.752/2005.
Totuşi, trebuie menţionat ca in baza prevederilor OMFP nr. 907/2005 privind aprobarea
categoriilor de persoane juridice care aplică reglementări contabile conforme cu Standardele
Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS), respectiv reglementări contabile conforme cu
directivele europene, publicat in Monitorul Oficial nr. 597/2005, in exerciţiul financiar al
anului 2006, instituţiile de credit întocmesc şi un set distinct de situaţii financiare
conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, pentru necesităţi
proprii de informare ale utilizatorilor, alţii decât instituţiile statului.
De asemenea, in exerciţiul financiar al anului 2006, entităţile de interes public cu excepţia
instituţiilor de credit (care aplica IFRS in mod obligatoriu), pot întocmi şi un set distinct de
situaţii financiare conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, pentru
necesităţi proprii de informare ale utilizatorilor, alţii decât instituţiile statului, potrivit
opţiunii acestora şi dacă au capacitatea de implementare corespunzătoare.
În scopul întocmirii situaţiilor financiare conforme cu IFRS, persoanele juridice care aplica
aceste prevederi retratează situaţiile financiare întocmite potrivit reglementărilor contabile
specifice, conforme cu directivele europene.
Entităţile de interes public sunt:
• instituţiile de credit;
• societăţile de asigurare, asigurare-reasigurare şi de reasigurare;
• societatile de servicii de investitii financiare, societatile de administrare a investitiilor si
organismele de plasament colectiv, autorizate/avizate de Comisia Nationala a Valorilor
Mobiliare;
• societăţile comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă
reglementată;
• companiile şi societăţile naţionale;
• persoanele juridice care aparţin unui grup de societăţi şi intră în perimetrul de
consolidare de către o societate-mamă care aplică IFRS;
• alte persoane juridice care beneficiază de împrumuturi nerambursabile sau cu garanţia
statului.
Pentru anul 2007, conditiile de aplicare a Standardelor Internationale de Raportare Financiara
(IFRS) sunt stabilite in Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.121/2006 privind aplicarea
Standardelor Internationale de Raportare Financiara. Astfel, incepand cu exercitiul financiar
al anului 2007, societatile comerciale ale caror valori mobiliare la data bilantului sunt admise
la tranzactionare pe o piata reglementata si care intocmesc situatii financiare consolidate au
obligatia de a aplica Standardele Internationale de Raportare Financiara la intocmirea acestor
situatii.

Condiţiile de aplicare a IFRS in România începând cu anul 2008 se vor stabili in funcţie de
cerinţele UE si de evaluările efectuate de instituţiile implicate (MFP, BNR, CSA, si CNVM).
In ceea ce priveşte OMFP nr. 1.752/2005, acesta cuprinde două părţi:
• Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice
Europene privind conturile anuale ale anumitor tipuri de societati, care înlocuiesc
Reglementarile contabile aprobate prin OMFP nr. 94/2001 si OMFP nr. 306/2002.
• Reglementările contabile conforme cu Directiva a VII-a a Comunităţilor Economice
Europene privind conturile consolidate care înlocuiesc reglementarile contabile aprobate
prin OMF 772/2000.
Reglementările contabile naţionale sunt guvernate de prevederile Legii contabilităţii nr.
82/1991, republicata. Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, constituie cadrul legal
general în domeniul contabilităţii şi a fost republicată în Monitorul Oficial nr. 48 din 14
ianuarie 2005.

1.1 Analiza comparativă între Reglementarile contabile conforme cu Directiva a IV-a a

CEE, aprobate prin OMFP nr. 1.752/2005 şi Reglementarile contabile aprobate prin
OMFP nr. 94/2001, respectiv OMFP nr. 306/2002
1.1.1 Considerente generale
• Reglementarile contabile aprobate prin omfp nr. 1.752/2005 nu mai cuprinde
prevederi privind organizarea şi conducerea contabilităţii (ex. stabilirea răspunderii
pentru organizarea şi conducerea contabilităţii, cum poate fi organizată şi condusă
contabilitatea – în compartimente distincte, pe bază de contracte de prestări servicii etc.),
aceste prevederi fiind incluse în Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată si care se
afla in prezent in curs de modificare si completare;
• Reglementarile contabile aprobate prin OMFP nr. 1.752/2005 nu mai cuprind prevederi
privind documentele justificative, registrele de contabilitate obligatorii, reguli şi termene
2
 privind păstrarea documentelor şi registrelor care stau la baza contabilităţii, a statelor de
salarii, termenul şi responsabilitatea pentru luarea măsurilor privind reconstituirea
documentelor pierdute, sustrase sau distruse, aceste informaţii fiind regăsite, în general,
în Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicata si in OMFP nr. 1850/2004 privind
registrele si formularele financiar-contabile;
• Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a nu mai cuprind norme
metodologice de utilizare a conturilor contabile şi nici monografia privind înregistrarea
în contabilitate a principalelor operaţiuni economice;
• Au fost eliminate prevederile referitoare la microîntreprinderi (cuprinse în OMFP
306/2002). Din punct de vedere contabil, nu mai exista notiunea de „microintreprinderi”,
toate entitatile aplicand aceleasi reglementari contabile. Singura diferentiere intre entitati
apare sub aspectul numarului de componente pe care il prezinta situatiile financiare
anuale si sub aspectul formatului bilantului.

1.1.2 Dispoziţii generale privind situaţiile financiare anuale

 Criteriile de mărime actuale (total active: 3.650.000 euro, cifră de afaceri netă:
7.300.000 euro şi număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50) au
fost folosite întotdeauna de Directiva a IV-a ca prag privind stabilirea obligaţiei de a
întocmi situaţii financiare anuale si obligaţiei de a întocmi situaţii financiare anuale
simplificate;

 Potrivit prevederilor noilor Reglementari, persoanele juridice care la data

bilanţului depăşesc limitele a două dintre cele trei criterii menţionate anterior
(denumite criterii de mărime) întocmesc situaţii financiare anuale formate din cinci
componente care cuprind:

 bilanţ (formatul acestuia e prevazut in Reglementari);

 cont de profit şi pierdere;
 situaţia modificărilor capitalului propriu;
 situaţia fluxurilor de trezorerie;
 notele explicative la situaţiile financiare anuale

Pe langa persoanele juridice care depasesc limitele a doua dintre criteriile de marime la data
bilantului, obligatia de a intocmi situatii financiare anuale formate din cinci componente
revine si entitatilor ale caror valori mobiliare sunt admise la tranzactionare pe o piata
reglementata definita potrivit legii.
Persoanele juridice care au întocmit situaţii financiare anuale simplificate vor întocmi setul
de situaţii financiare anuale menţionat mai sus, numai daca in doua exerciţii financiare
consecutive depasesc limitele a doua dintre cele trei criterii de mărime prevăzute anterior.

3
  Persoanele juridice care la data bilanţului nu depăşesc limitele a două dintre
criteriile de mărime prezentate anterior, întocmesc situaţii financiare anuale
simplificate (formate din trei componente), care cuprind:

 bilanţ prescurtat (formatul acestuia e prevazut in Reglementari);

 cont de profit şi pierdere;
 note explicative la situaţiile financiare anuale simplificate.
Opţional, ele pot întocmi situaţia modificărilor capitalului propriu şi/sau situaţia
fluxurilor de trezorerie.
Persoanele juridice care au întocmit situaţiile financiare anuale formate din cinci
componente vor întocmi situaţii financiare anuale simplificate, numai dacă, în două
exerciţii financiare consecutive nu depăşesc limitele a două dintre cele trei criterii de
mărime.
În concluzie, obligaţia de a întocmi situaţii financiare anuale formate din cinci
componente sau situaţii financiare anuale simplificate este reversibilă, după cum
sunt sau nu depăşite limitele a două dintre criteriile de mărime în două exerciţii
financiare consecutive.

Pentru anul 2006, criteriile de marime sunt determinate pe baza indicatorilor din
situatiile financiare aferente exercitiului financiar al anului 2005.

 A fost preluată din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicata, prevederea conform
căreia situaţiile financiare anuale trebuie însoţite de o declaraţie scrisă de asumare a
răspunderii conducerii persoanei juridice pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale
în conformitate cu Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a CEE;

 Este prevăzută în continuare obligaţia persoanelor juridice care întocmesc situaţii

financiare anuale formate din cinci componente, de a audita, potrivit legii, aceste
situaţiile financiare. În plus, apare prevederea ca situaţiile financiare anuale
simplificate să fie verificate, potrivit prevederilor legislaţiei în materie.

De asemenea, entitatile de interes public au obligatia de auditare a situatiilor financiare

anuale.

4
  A fost precizat în mod expres că subunităţile fără personalitate juridică, care aparţin
persoanelor juridice cu sediul sau domiciliul în România organizează şi conduc
contabilitate proprie până la nivel de balanţă de verificare, fără a întocmi situaţii
financiare;

 Se prevede în mod expres că, în cazul asocierilor în participaţie încheiate între o

persoană juridică română şi o persoană juridică străină, contabilitatea se ţine de către
persoana juridică română, care răspunde potrivit legii;

 Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a nu permit ca formatul bilanţului

şi al contului de profit şi pierdere, în special în ceea ce priveşte forma adoptată pentru
prezentarea acestora, să fie modificat de la un exerciţiu financiar la altul. Totuşi, prin
excepţie de la prevederea menţionată, se prevede obligaţia adaptării elementelor din
bilanţ şi din contul de profit şi pierdere privind formatul, succesiunea şi terminologia,
atunci când sunt cerute de reglementări speciale emise de Autorităţile de reglementare.

1.1.1 Formatul bilanţului şi a contului de profit şi pierdere

 Formatul şi succesiunea elementelor din bilanţ, bilanţul prescurtat şi din contul de

profit şi pierdere nu s-au modificat. A fost modificată terminologia unor elemente, dintre
care cele mai importante sunt:

 înlocuirea expresiei „titluri de participare” cu cuvântul „acţiuni”;

 înlocuirea sintagmei “societăţi din cadrul grupului” cu expresia “societăţi
afiliate”;
 înlocuirea sintagmei „amortizări şi provizioane pentru depreciere” cu expresia
„ajustări pentru depreciere” si „ajustări pentru pierderi de valoare”;

 S-a prevăzut în mod expres că prezentarea activelor ca active imobilizate sau ca active
circulante depinde de scopul căruia acestea îi sunt destinate;

 S-au definit interesele de participare. În sensul reglementărilor, deţinerea unei părţi

din capitalul unei alte entităţi se presupune că reprezintă un interes de participare, atunci
când depăşeşte un procent de 20%;

 S-au definit ajustările de valoare şi s-a precizat că acestea pot fi:

 ajustări permanente, denumite amortizări, şi/sau

 ajustări provizorii, denumite ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare.

5
 Se precizează ca, în cazul entităţilor al căror obiect de activitate îl constituie
activitatea de leasing, în cifra de afaceri netă se include şi dobânda cuvenită acestor
contracte, aferentă perioadei de raportare.

1.1.1 Principii contabile generale

 Se defineşte in mod explicit contabilitatea de angajamente, astfel, efectele

tranzacţiilor şi a altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacţiile şi
evenimentele se produc (şi nu pe măsură ce trezoreria sau echivalentul său este încasat
sau plătit) şi sunt înregistrate în contabilitate şi raportate în situaţiile financiare ale
perioadelor aferente;

• Principiul necompensării presupune că valorile elementelor ce reprezintă active nu

pot fi compensate cu valorile elementelor ce reprezintă pasive, respectiv veniturile cu
cheltuielile, definiţie care se regăsea atât în OMF 94/2001 cât şi în OMF 306/2002. În
plus, Reglementarile contabile aprobate prin Ordinul nr. 1.752/2005 aduc o precizare
suplimentară: eventualele compensări între creanţe şi datorii ale entităţii faţă de
acelaşi agent economic pot fi efectuate, cu respectarea prevederilor legale, numai
după înregistrarea în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor la valoarea
integrală.
• Principii contabile care se aplica in mod diferentiat de catre entitati, in functie de
situatiile financiare anuale pe care le intocmesc: principiul prevalentei economicului
asupra juridicului si principiul pragului de semnificatie.

1.1.1 Reguli generale de evaluare

 Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a prevăd o definiţie mai completă a

costului de achiziţie: costul de achiziţie al bunurilor cuprinde preţul de cumpărare, taxele de
import şi alte taxe (cu excepţia acelora pe care persoana juridică le poate recupera de la
autorităţile fiscale), cheltuielile de transport, manipulare şi alte cheltuieli care pot fi atribuibile
direct achiziţiei bunurilor respective;

 Reglementarile contabile aprobate prin OMFP nr. 1.752/2005 nu mai cuprind prevederi
referitoare la evaluarea cu ocazia inventarierii, ci precizează ca evaluarea elementelor de activ
şi de pasiv se efectuează potrivit acestor reglementări şi normelor emise de Ministerul
Finanţelor Publice (in prezent, OMFP nr. 1.753/2004 pentru aprobarea Normelor privind
organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv);

 Se precizează că la încheierea exerciţiului financiar, la fiecare dată a bilanţului, elementele

monetare exprimate în valută (de exemplu, disponibilităţile, acreditivele şi depozitele
bancare, creanţele şi datoriile în valută) trebuie evaluate şi raportate utilizând cursul de
schimb comunicat de Banca Naţională a României şi valabil la data încheierii
exerciţiului financiar. Prin comparaţie cu OMF 94 /2001, elementele monetare exprimate în
valută trebuiau raportate utilizând-se cursul de închidere, iar în OMF 306/2002 se utilizează
sintagma de curs de schimb de la data încheierii exerciţiului;

6
  Referitor la natura veniturilor şi a cheltuielilor, care provin din înregistrarea
diferenţelor de curs valutar: diferenţele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, între
cursul de la data înregistrării creanţelor şi datoriilor în valută, sau cursul la care au fost
raportate în situaţiile financiare anterioare şi cursul de schimb de la data încheierii
exerciţiului financiar, se înregistrează la venituri sau cheltuieli financiare, respectiv
venituri sau cheltuieli din diferente de curs valutar.

 S-a inclus prevederea potrivit căreia pentru creanţele şi datoriile, exprimate în lei, a căror
decontare se face în funcţie de cursul unei valute, eventualele diferenţe favorabile sau
nefavorabile, care rezultă din evaluarea acestora se înregistrează la venituri sau cheltuieli
financiare, după caz. Determinarea diferenţelor de valoare se efectuează similar cu precizările
mai sus menţionate privind evaluarea elementelor monetare exprimate în valută.
 Corectarea erorilor contabile constatate în contabilitate se efectuează potrivit
reglementărilor contabile conforme cu Directiva a IV-a, numai pe seama rezultatului
reportat. Anterior erorile se puteau corecta fie pe seama rezultatului curent, fie pe seama
rezultatului reportat, în funcţie de semnificaţia erorilor, dacă era afectată sau nu credibilitatea
situaţiilor financiare.
În cazul corectării de erori care generează pierdere contabilă reportată, aceasta trebuie
acoperită înainte de efectuarea oricărei repartizări de profit.

1.1.1 Active imobilizate

 S-a definit durata de utilizare economică, astfel în sensul prezentelor reglementări,

prin durata de utilizare economică se înţelege durata de viaţă utilă, aceasta reprezentând:

 Perioada în care un activ este prevăzut a fi disponibil pentru utilizare de către o

entitate; sau
 Numărul unităţilor produse sau a unor unităţi similare ce se estimează că vor fi
obţinute de entitate prin folosirea activului respectiv.

Durata de utilizare economică este diferită de durata normală de funcţionare definită

de HG nr. 2.139/2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea şi duratele
normale de funcţionare a mijloacelor fixe.

7
  S-a prevăzut durata pe care pot fi amortizate cheltuielile de constituire imobilizate,
respectiv de maximum cinci ani.

 S-a precizat că, cheltuielile de dezvoltare se amortizează pe perioada contractului

sau pe durata de utilizare, după caz.

 Se prevede că, concesiunile primite se reflectă ca imobilizări necorporale în funcţie de

anumite condiţii:

 dacă contractul prevede o durată şi o valoare determinate pentru concesiune,

atunci concesiunile primite se reflectă ca imobilizări necorporale,
 în situaţia inversă, în cazul în care contractul prevede plata unei chirii, şi nu o
valoare amortizabilă, concesiunile nu se recunosc ca imobilizări necorporale, în
contabilitatea entităţii care primeşte concesiunea, se reflectă cheltuiala
reprezentând chiria.
• S-a stabilit, ca regulă generală, ca fondul comercial se amortizează, în cadrul unei
perioade de maximum cinci ani. Ca excepţie de la regula generală, entităţile pot să
amortizeze fondul comercial în mod sistematic într-o perioadă de peste cinci ani, cu
condiţia ca această perioadă sa nu depăşească durata de utilizare economică a activului şi
să fie prezentată şi justificată în notele explicative. Astfel, s-a eliminat prevederea din
OMF 94/2001, potrivit căreia perioada de amortizare a fondului comercial nu poate depăşi
20 de ani de la data achiziţiei.
• Reglementarile contabile aprobate prin Ordinul nr. 1.752/2005 defineşte imobilizările
corporale ca fiind active care:
 Sunt deţinute de o entitate pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau
prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în
scopuri administrative;
 Sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.

S-a eliminat condiţia privind criteriul reprezentat de valoarea mai mare decât limita prevăzută
de reglementările legale în vigoare.

În prezent, HG nr. 1553/2003 privind reevaluarea imobilizărilor corporale şi stabilirea valorii

de intrare a mijloacelor fixe, stabileşte limita la 1.500 RON (echivalentul a 15.000.000 lei
vechi). Aceasta înseamnă că, din punct de vedere contabil, o imobilizare corporală poate fi
recunoscută ca activ şi atunci când are o valoare mai mică sau mai mare decât limita stabilită
de lege, cu condiţia respectării celor două criterii enunţate mai sus.

8
  Se prevede că investiţiile efectuate pentru amenajarea lacurilor, bălţilor, iazurilor,
terenurilor şi pentru alte lucrări similare, se recuperează pe calea amortizării, prin
includerea în cheltuielile de exploatare într-o perioadă hotărâtă de consiliul de
administraţie sau responsabilul cu gestiunea patrimoniului.

 Se prevede că, entităţile care au evidenţiate în contul de creanţe imobilizate creanţele

aferente contractelor de leasing financiar, precum şi alte creanţe imobilizate cu
scadenţa mai mare de un an, vor prezenta în bilanţ:

 la imobilizări financiare, numai partea cu scadenţa mai mare de 12 luni,

 diferenţa urmând a fi reflectată la creanţe.

 Prevederile privind reevaluarea imobilizărilor corporale se refera la:

 Surplusul din reevaluare inclus în rezerva din reevaluare este capitalizat

prin transferul direct în rezerve, atunci când acest surplus reprezintă un câştig
realizat;

 În sensul noilor reglementări câştigul se consideră realizat la scoaterea din

evidenţă a activului pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare. Cu toate
acestea o parte din câştig poate fi realizat pe măsură ce activul este folosit de
entitate;
 Nici o parte din rezerva din reevaluare nu poate fi distribuită, direct sau indirect,
cu excepţia cazului în care activul reevaluat a fost valorificat, situaţie în care
surplusul din reevaluare reprezintă câştig efectiv realizat.

 S-a prevăzut evaluarea la valoarea justă a instrumentelor financiare, inclusiv a

instrumentelor financiare derivate, de către entităţile care întocmesc situaţii financiare
consolidate, dar numai ca regulă de evaluare alternativă.

1.1.1 Active circulante

 S-a prevăzut definiţia costului stocurilor:

 Costul de producţie sau de prelucrare a stocurilor, precum şi costul de producţie
al imobilizărilor cuprind cheltuielile directe aferente producţiei şi anume:
materiale directe, energie consumată în scopuri tehnologice, manoperă directă şi
alte cheltuieli directe de producţie, precum şi cota cheltuielilor indirecte de
producţie alocată în mod raţional ca fiind legată de fabricaţia acestora;
 Costul stocurilor unui prestator de servicii cuprinde manopera şi alte cheltuieli
legate de personalul direct angajat în furnizarea serviciilor, inclusiv personalul
însărcinat cu supravegherea precum şi regiile corespunzătoare.

9
  S-a prevazut formula de calcul a coeficientului de repartizare a diferenţelor de preţ
asupra valorii bunurilor ieşite, prin metoda preţului cu amănuntul.

La calcularea procentului mediu de adaos comercial, soldul iniţial al contului de

mărfuri şi valoarea intrărilor de mărfuri nu vor include TVA neexigibilă.

 Operaţiunile privind încasările şi plăţile în valută se înregistrează în contabilitate la

cursul zilei, comunicat de Banca Naţională a României. În plus, apare explicit prevederea
conform căreia operaţiunile de vânzare-cumpărare de valută se înregistrează în
contabilitate la cursul utilizat de banca comercială la care se efectuează licitaţia cu valută,
fără ca acestea să genereze în contabilitate diferenţe de curs valutar.

1.1.1 Terţi

 Apare o prevedere suplimentară referitoare la reflectarea în contabilitate a accizelor şi

fondurilor speciale incluse în preţuri şi tarife, astfel înregistrarea în contabilitate se face
pe seama conturilor corespunzătoare de datorii, fără a tranzita prin conturile de
venituri şi cheltuieli.

 Ordinul nr. 1.752/2005 cuprinde prevederi privind activele şi datoriile contingente.

Activele şi datoriile contingente vor fi evidenţiate în cadrul elementelor extrabilanţiere.

1.1.1 Provizioane

 S-au extins categoriile de elemente pentru care se pot constitui provizioane, şi anume:
 Provizioane pentru acţiuni de restructurare, specificându-se şi situţiile în care se
pot constitui;
 Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare;
 Provizioane pentru impozite. Aceste provizioane se constituie pentru sumele
viitoare de plată datorate bugetului de stat, în condiţiile în care sumele
respective nu apar reflectate ca datorie în relaţia cu statul.

 Se prevede că provizioanele se evaluează înaintea determinării impozitului pe

profit, tratamentul fiscal al acestora fiind cel prevăzut de legislaţia fiscală.

1.1.1 Subvenţii

 În cadrul subvenţiilor se prezintă distinct potrivit reglementărilor contabile conforme

cu Directiva a IV-a a CEE, următoarele elemente:

 Subvenţii guvernamentale pentru investiţii;

 Împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenţii;
 Donaţii pentru investiţii;
 Plusuri la inventar de natura imobilizărilor corporale şi necorporale;

10
  Alte sume primite cu caracter de subvenţii pentru investiţii.
Subvenţiile se recunosc, pe o bază sistematică, drept venituri ale perioadelor
corespunzătoare cheltuielilor aferente pe care aceste subvenţii urmează să le
compenseze.
1.1.1 Capital şi rezerve

 Acţiunile proprii răscumpărate, potrivit legii, nu se mai prezintă ca element distinct

în bilanţ, ci ca o corecţie a capitalurilor proprii.

 Se precizează în mod expres că rezervele din reevaluarea imobilizărilor corporale au un

caracter nedistribuibil. Diminuarea rezervelor din reevaluare poate fie efectuată numai în
limita soldului creditor existent şi cu respectarea prevederilor din reglementări.

1.1.1 Venituri şi cheltuieli

 Se prevede că atunci când, în baza unor prevederi legale exprese, în conturile de

venituri au fost incluse sume reprezantând diferite impozite şi taxe reflectate concomitent
în conturi de cheltuieli, cu ocazia întocmirii contului de profit şi pierdere, la cifra de
afaceri netă se vor înscrie sumele reprezentând veniturile menţionate, corectate cu
cheltuielile corespunzătoare acelor impozite.

 Ordinul nr. 1.752/2005 precizează tratamentul prestărilor nefacturate până la

sfârşitul perioadei; aceste prestaţii se evidenţiază în contul de “Lucrări şi servicii în curs
de execuţie”, pe seama veniturilor din producţia stocată.

 S-a eliminat prevederea de a stabili lunar în contabilitate, profitul sau pierderea.

Reglementările stipulează că în contabilitate, profitul sau pierderea se stabileşte cumulat
de la începutul exerciţiului financiar. În acest sens, OMF nr. 1.752/2005 s-a armonizat cu
Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, care prevede că “în contabilitate, profitul
sau pierderea se stabileşte cumulat de la începutul exerciţiului financiar, închiderea
conturilor de venituri şi cheltuieli se efectuează, de regulă, la sfârşitul exerciţiului
financiar”.

1.1.1 Note explicative

 Informaţiile care trebuie prezentate în notele explicative s-au dezvoltat. Exemple de

informaţii necesar a fi menţionate, în notele explicative ale situaţiilor financiare, în mod
suplimentar faţă de prevederile legale anterioare:

 Denumirea şi sediul social al entităţii care întocmeşte situaţii financiare anuale

consolidate;
 Locul de unde pot fi obţinute copii ale situaţiilor financiare anuale consolidate,
cu condiţia ca acestea să fie disponibile;
 Denumirea şi sediul social ale fiecăreia dintre entităţile în care se deţin interese
de participare;
 Informaţii privind evaluarea la valoarea justă a instrumentelor financiare;
11
  Informaţii privind capitalul autorizat, valoarea acestuia, precum şi valoarea
capitalului subscris în momentul înfiinţării entităţii sau în momentul autorizării
entităţii pentru începerea activităţii şi în momentul oricărei modificări a
capitalului autorizat.
 Informaţii privind totalul onorariilor percepute, aferente exerciţiului financiar,
astfel:
o Onorariile percepute de auditorul financiar sau firma de audit pentru
auditul financiar al situaţiilor financiare;
o Onorariile percepute pentru alte servicii de asigurare;
o Onorariile pentru serviciile de consultanţă fiscală;
o Onorariile pentru orice alte servicii decât cele de audit.
1.1.1 Raportul administratorilor

 A fost modificat conţinutul raportului administratorilor, în sensul:

 completării cu noi informaţii, şi anume:

o informaţii privind existenţa de sucursale ale entităţii;
o informaţii privind utilizarea de către o entitate de instrumente financiare,
în cazul în care sunt semnificative;
o informaţii detaliate în cazul entităţilor ale căror valorile mobiliare sunt
admise pentru tranzacţionarea pe o piaţă reglementată şi care fac
obiectul unei oferte publice de preluare;
1.1.1 Auditarea şi verificarea situaţiilor financiare

 Situaţiile financiare anuale se auditează de către una sau mai multe persoane fizice sau
juridice autorizate în condiţiile legii. Ordinul nr. 1.752/2005 cuprinde conţinutul detaliat
al raportului de audit financiar.

 Situaţiile financiare anuale simplificate nu se auditează, dar există obligaţia

verificării acestor situaţii financiare, potrivit prevederilor legislaţiei în materie.

1.1.1 Publicarea situaţiilor financiare

• Potrivit Reglementărilor, situaţiile financiare au înscrise clar:
 numele şi prenumele persoanei care le-au întocmit;
 calitatea acestora: director economic, contabil şef sau altă persoană
împuternicită să îndeplinească această funcţie, expert contabil, contabil
autorizat;
 precum şi numărul de înregistrare în organismul profesional, dacă este
cazul.

12
  Situaţiile financiare anuale, raportul administratorilor, împreună cu raportul de audit
sau raportul de verificare, după caz, se publică în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Conform prevederilor Ordinului nr. 917/2005 privind publicarea situaţiilor financiare,

prin publicare se înţelege depunerea situaţiilor financiare anuale, raportului
administratorilor, raportului de audit sau raportului de verificare, după caz, la Oficiul
Naţional al Registrului Comerţului.

Prevederile privind depunerea situaţiilor financiare la Ministerul Finanţelor Publice se

regăsesc în Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, astfel în conformitate cu art. 35,
pentru asigurarea informaţiilor destinate sistemului instituţional al statului, un exemplar
al situaţiilor financiare anuale se depune la direcţia generală a finanţelor publice
judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, sau, după caz, la Direcţia generală de
administrare a marilor contribuabili.

Nota: In proiectul de modificare a Legii contabilitatii nr. 82/1991, republicata, se

prevede ca situatiile financiare anuale sa fie depuse la Ministerul Finantelor Publice pana
la data de 31 decembrie 2008, inclusiv.

1.1.1 Prevederi finale

 Se prevede că pentru asigurarea informaţiilor destinate sistemul instituţional al
statului, Ministerul Finanţelor Publice poate solicita entităţilor depunerea unor seturi de
informaţii la unităţile sale teritoriale.
 Având în vedere prevederile menţionate anterior, pe lângă componentele situaţiilor
financiare prevăzute de Ordinul nr. 1.752/2005, Ministerul Finanţelor Publice a cerut de
regulă, până în prezent şi alte situaţii, cum ar fi situaţia “Date informative”. Aceasta
situaţie cuprinde, în principal, informaţii privind plăţile restante la bugetul de stat şi alte
bugete, datorii restante faţă de furnizori, informaţii privind plăţi de dobânzi şi redevenţe
şi altele.

13
1.2 Analiza comparativă Reglementarile contabile conforme cu Directiva a IV-a a CEE
si Reglementarile contabile aprobate prin Ordinul nr. 1.752/2005 şi OMFP nr.
772/2000

 Ordinul nr. 1.752/2005, în partea a doua, prevede forma şi conţinutul situaţiilor

financiare anuale consolidate, precum şi regulile de întocmire, aprobare, auditare şi
publicare a situaţiilor financiare anuale consolidate. În ceea ce priveşte principala noutate
pe care o aduc Reglementările contabile conforme cu Directiva a VII-a, este aceea că,
întocmirea situaţiilor financiare consolidate devine obligatorie în anumite condiţii şi cu
respectarea anumitor criterii de mărime

 O societate-mamă trebuie să întocmească situaţii financiare anuale consolidate

dacă aceasta face parte dintr-un grup de societăţi şi îndeplineşte una dintre
următoarele condiţii:

 deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau asociaţilor într-o altă
societate denumită filială;
 este acţionar sau asociat al unei societăţi şi majoritatea membrilor organelor de
administraţie, conducere şi de supraveghere ale societăţii în cauză (filială), care
au îndeplinit aceste funcţii în cursul exerciţiului financiar, în cursul exerciţiului
financiar precedent şi până în momentul întocmirii situaţiilor financiare anuale
consolidate, au fost numiţi doar ca rezultat al exercitării drepturilor lor de vot;
 este acţionar sau asociat al unei societăţi şi deţine singură controlul asupra
majorităţii drepturilor de vot ale acţionarilor sau asociaţilor societăţii, ca urmare
a unui acord cu alţi acţionari sau asociaţi;
 este acţionar sau asociat şi are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra
filialei, în temeiul unui contract încheiat cu societatea comercială în cauză sau al
unei clauze din actul constitutiv sau statut, dacă legislaţia aplicabilă filialei
permite astfel de contracte sau clauze;
 societatea-mamă deţine puterea de a exercita sau exercită efectiv o influenţă
dominantă ori control asupra unei filiale;
 este acţionar sau asociat şi are dreptul de a numi ori de a revoca majoritatea
membrilor organelor de administraţie, conducere sau de supraveghere ale
filialei; sau
 societatea-mamă şi filiala sunt conduse pe o bază unificată de către societatea-
mamă.

 O societate – mamă este scutită de la întocmirea situaţiilor financiare anuale

consolidate dacă, la data bilanţului consolidat, societăţile comerciale care urmează să fie
consolidate nu depăşesc împreună, pe baza celor mai recente situaţii financiare anuale ale
acestora, limitele a două dintre următoarele trei criterii:

 total active: 17.520.000 euro;

 cifră de afaceri netă: 35.040.000 euro;
 număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 250.
14
Această scutire nu se aplică dacă una dintre filialele care urmează să fie consolidate
este o societate comercială ale cărei valori mobiliare sunt admise la tranzacţionarea pe
o piaţă reglementată, în conformitate cu legislaţia în vigoare privind piaţa de capital.

15