Sunteți pe pagina 1din 6

 

EVOLUTIA SISTEMULUI POLITIC MONDIAL


 

ANII DE DUPA CEL DE-AL DOILEA RAZBOI MONDIAL

Cel de-al doilea razboi mondial a reprezentat o tragedie umana ca proportii, si a reprezentat de asemenea
punctul de origine pentru o perioada de schimbari majore din toate punctele de vedere, si anume:
1. Disparitia sistemului multipolar existent la acea data ( ce cuprindea marile puteri europene ) cu un nou
sistem bipolar, bazat pe cele doua mari super-puteri aparute de dupa acest razboi si anume SUA si URSS
2. A reprezentat-o noua era ce se materializa si anume era nucleara. Acest tip de armament a schimbat radical
relatiile dintre state datorita potentialului distrugator al acestor arme.
3. Consta in dezvoltarea tehniciilor de comunicare si a celor de calatorie. Aceste inovatii au avut un rol
hotarator in cazul razboiului din Vietnam si a opiniei publice americane. S-a facuta simtita si-n cazul
interactiunilor si comunicarilor la nivel international, acestea devenind o banalitate. Una din cauzele prabusirii
URSS-ului si a celorlalte sisteme din Europa de est sau de oriunde alta parte s-a datorat si acestui aport pe care
l-a adus dezvoltarea sistemelor de comunicare.
4. Un rol hotarator au jucat si factorii economici in politica lumii. Puterea nationala s-a dovedit a fi mai
importanta decat forta militara in cadrul puterii economice a tarilor. S-au dezvoltat relatiile de schimb si
monetare, ceea ce a dus la aparitia unei interdependente economice.
5. Diferenta de bunastare dintre nord si sud a dus la o crestere a tensiunilor pe axa nord-sud.
6. Implicarea unui numar mai mare de tari a fost o consecinta fireasca a faptului ca state din sud si-au castigat
independenta in urma prabusirii imperiilor coloniale europene.
7. Schimbarea a intervenit chiar si-n tipurile de sisteme existente. Atat state nou aparute cat si cele existente s-
au grupat intr-o multitudine de organizatii internationale si in alte tipuri de siteme multinationale ce
controleaza in zilele de azi relatiile internationale.

SCHIMBARILE STRUCTURII POLARE.

Cel de-al doilea razboi mondial a reusit sa puna capat mai multor aspecte care nu-si mai gaseau locul in acea
parte din istorie: Imperialismul, structura multipolara aflata intr-o continua incertitudine chiar de la inceputul
secolului a fost inlocuita de biporarismul SUA- URSS tari participante la razboi dar cu situatii complet diferite.
SUA era o superputere militara si economica mult mai putin afectata de cel de-al doilea razboi mondial decat
statele europene si URSS pe de o parte care nu putea fi considerata o putere economica, dar totusi din punct de
vedere militar avea un cuvant greu de spus. Axa est-vest s-a stabilizat prin intermediul armelor nucleare.
Cauzele exacte ale confruntarii, numite razboiul rece, sunt complexe si incerte. Se poate spune totusi ca
variatia economica si interesele politice si vidul de putere creat prabusirea vechii ordini a creat sistemul
bipolar, in care o mare atentie era acordata disputei dintre cele doua mari puteri.

Aplicand cele invatate prin asemanare cu impaciuirea de la Munchen, americanii au incercat sa se opuna
expansiunii comuniste oriunde ameninta. Doctrina " containment " a transformat politica externa a SUA de la
forma de izolare in care se afla inainte de razboi la una de globalizare de dupa razboi, opunandu-se URSS-ului
(si mai tarziu Chinei comuniste) atat diplomatic cat si militar pe tot mapamondul. SUA au sponsorizat diferite
aliante regionale precum NATO (1949), care cuprinde SUA, CANADA, 13 tari din vestul EUROPEI si
TURCIA. URSS-ul a raspuns in 1955 prin Trataul de la Varsovia o acum inexistenta alianta sovieto-est
europeana. Ambele parti au cautat sprijin in lumea a treia, unde atat SUA cat si URSS au investit armament si
bani in diferite guverne sau grupuri de rebeli, in continua lupta comunism-anticomunism.

Faptul ca ambele superputeri posedau arme nucleare, in mod firesc a dus la evitarea unor confruntari directe cu
toate ca au existat cateva. Cel mai serios dintre acestea a fost criza nucleara din Cuba, izbucnita in octombrie
1962 dupa ce sovieticii incepusera sa construiasca rachete nucleare de raza medie in Cuba.
Doctrina americana ce privea un control strict asupra evolutiei altor state a dus la implicarea SUA in Vietnam.
Fortele vietnameze conduse de catre national-comunistul Ho Chi Minh au invins armatele franceze coloniale in
1954 si au capatat independenta. Dar tara era impartita intre fortele de nord conduse de Ho si un guvernamant
pro-vestic in sud. A inceput lupta pentru unificarea Vietnamului, politica americana de control strict asupra
evolutiei altor state a impins SUA sa intervina cu propria ei armata in1964 in sprijinul Vietnamului de Sud.

Vietnamul a cauzat un numar important de schimbari in atitudinea SUA si a implicarii acesteia in relatiile
internatonale. Una dintre schimbari a fost o sporire a rezistentei fata de necesitatea razboiului rece de a
combate comunismul pretutindeni. In al doilea rand, SUA a realizat cu claritate ca sistemul bipolar se
prabusea. Cu toate ca, mai ales din punct de vedere militar unele aspecte ale bipolarismului s-au pastrat,
sistemul de aliante din jurul celor doi poli a inceput sa se fragmenteze. China si URSS erau atat de contrare
incat erau pe punctul de a se gasi in razboi in 1969. Incepand, aproximativ cu guvernarea liderului sovietic
Leonid I Brezhnev (1964-1982) si a presedintelui american Richard M. Nixon (1969-1974) relatiile est-vest au
inceput sa renasca. Realizand cu acuratete realitatea schimbarii balantei puterii, in special ascensiunea Chinei si
declinul consensului in cea ce priveste razboiul rece in SUA, Nixon s-a hotarat sa imbunatateasca relatiile cu
URSS si China printr-o politica de detenta. Bazandu-se pe propriile perspective internationale si schimbari
interne, URSS si China ajung la un real consens politic si au copiat tendinta de moderare din politica
americana.

Sfarsitul sistemului bipolar. In timpul anilor ’70 si inceputul anilor ’80 relatiile dintre est si vest au continuat sa
se raceasca si sa se incalzeasca, dar in ansamblu s-au imbunatatit. Din 1985 ele au inceputa sa se schimbe mult
mai repede. URSS a intrat in atentia puterilor. Michail S. Gorbaciov a devenit presedintele URSS in 1985 si a
functionat drept catalizator in privinta schimbarilor aparute. El a incercat sa reformeze sistemul politic opresiv
al URSS prin permiterea exprimarii unor oponenti si prin masuri democratice. Gorbaciov a cautat sa
restructureze greoiul sistem economic si birocratic sovietic.

Gorbaciov nu era nici democrat, nici capitalist in sensul european de vest al cuvintelor, scopul sau principal era
sa reintinereasca URSS-ul. Gorbaciov a cauta sa aiba relatii mai bune cu vestul pe langa proclamata sa
preferinta pentru armonie, existand doua motive. In primul rand, o relaxare a tensiunilor i-ar fi permis acestuia
sa reduca partea alocata de catre bugetul URSS cheltuielilor militare si sa le redirectioneze in scopuri interne in
vederea dezvoltarii tehnologice a URSS-ului. In al doilea rand, stabilirea de relatii pasnice cu vestul ar fi
permis acestor state sa investeasca in anumite aspecte economice incluzand tehnologii sofisticate, conditii mai
favorabile de schimburi, si accentuarea unor investitii private in URSS.

Spre a-si indeplini telurile Gorbaciov a lansat o pace ofensiva ce consta intr-o combinatie intre o diplomatie
publica abila si activitate intensa. El a retras fortele sovietice din Afganistan, a cooperat cu SUA spre a
detensiona situatia din sudul Africii, America centrala si oriunde in alta parte; a anuntat faptul ca URSS-ul
intentioneaza sa permita Europei de est sa-si urmeze propriile politici sociale interne. Aceste schimbari in
politica URSS cuplate cu sistemul economic si politic sovietic slabit au oferit Europei de est ocazia de a se
dezlipi din orbita moscovita. Cele mai dramatice evenimente au avut loc in ceea ce atunci se numea Germania
de Est. Atunci la mijlocul anului 1989, 500. 000 de locuitori ai Germaniei de Est au demonstrat impotriva
guvernului lor comunist in fata ultimului simbol al razboiului rece, Zidul Berlinului. In cateva saptamani
guvernul Germaniei de Est a incetat sa functioneze, grabind astfel unificarea Germaniei. In octombrie 1990
Germania de Est practic s-a autodizolvat si s-a format in parti componente ale landurilor germane, apartinand
astfel unei singure Germanii. Dominatia sovietica asupra altor tari din Europa de Est a disparut cu repeziciune,
guvernele comuniste din zona au fost dizolvate sau fortate sa renunte la puterea politica. Cateva tari au cerut
retragerea trupelor sovietice si in februarie 1991 membrii Pactului de la Varsovia au dizolvat alianta.

APARITIA UNEI NOI STRUCTURI POLARE

Sunt unii care sustin ca lumea este sau ar trebui sa urmeze calea unui nou sistem ce presupune prabusirea sau
slabirea sistemelor nationale si impunerea unei noi organizatii supranationale ce presupune un control mai
amplu. La extrema acesta ar putea deveni un guvern unic mondial si sistemul ar fi in acest caz unipolar. Un
asemenea sistem are atat aspecte pozitive cat si negative, dar acestea vor fi discutate in partea a patra. In
viitorul previzibil se poate presupune intemeierea unui astfel de sistem unipolar.
Un alt tip de sistem unipolar este "imperiul universal”, in care o superputere dobandeste hegemoia mondiala.
Au existat unele speculatii cum ca SUA ar putea sau ar trebui sa incerce sa obtina aceasta hegemonie. In timpul
crizei din Golf (1990-1991) presedintele Bush a vorbit despre stabilirea unei noi ordini mondiale bazate pe o
cooperare americano-sovietica si o mai mare incredere acordata legilor internationale si organizatiilor
internationale.

Cand americanii si trupele aliate au triumfat in razboiul din Golf 1991 si URSS-ul s-a prabusit, unii
observatori, printre care si Charles Krauthammer (1991:23) au afirmat ca "traim intr-o lume unipolara”, avand
SUA ca putere hegemonica. Krauthammer a sustinut faptul ca SUA ar trebui sa se bazeze pe "putere si vointa:
puterea de a recunoaste lumea unipolara si vointa de a o conduce”. O alta structura posibila in cazul evolutiei
globale este un sistem multipolar. Fostul presedinte al URSS , M. Gorbaciov dupa 46 de ani era foarte diferit:
”Sistemul bipolar si-a epuizat potentialul”, a spusel celor adunati in cadrul colegiului Westminster . Cea mai
mare majoritate a populatiei era de parere ca solutia va fii multipolaritatea.

Daca Gorbaciov are dreptate si se dezvolta un traditional sistem multipolar statal, atunci tari ca SUA, China,
Germania, Japonia, si Rusia sunt cele mai probabile sa joace aceste roluri de "poli”. Si alte cateva state, dintre
care cel mai probabil India s-ar putea alatura acestora de dinainte . Fostul presedinte Richard Nixon
(1980:126), spre exemplu, estima faptul ca una din tarile care ar putea deveni mare putere mondiala ar fi China
in secolul XXI. Germania este si ea la randul ei o tara care a inceput sa demonstreze virtuti diplomatice . ”Se
observa chiar in evenimentele cotidiene " declara de curand un ambasador din Europa de vest . ”Punctele de
vedere Germane capata o noua greutate …. Este un fapt al vietii si noi nu trebuie decat sa ne adaptam ".
Economia si potentialul militar Japonez au iscat aprinse controverse in legatura cu viitorul orientarii
internationale a statului japonez (Reich, 1992). Pactul de la Varsovia s-a dizolvat. Nu numai atat dar in
decembrie 1991 s-a intamplat imposimilul cand presedintele Boris Eltin a spus ca Rusia ar fi de acord sa intra
in NATO.

S-a terminat un razboi rece si au inceput altele doua, avertiza o analiza secreta facuta de guvernul chinez.
Prima lupta a fost o continuare a tarilor capitaliste de a submina tarile comuniste ramase, inclusiv China. Al
doilea razboi rece sugereaza documentul se baza pe cresterea tensiunilor din cadrul aliantei vestice. Preziceri
ocazionale despre Germania sau Japonia masiv inarmate si agresive, sau o confruntare dintre SUA si oricare
dintre aceste tari este in acest moment pura speculatie, dar este incorect sa gandim ca stransa colaborare din al
doilea razboi mondial, bazata pe un inamic comun si o alianta dominata de SUA va continua in ordinea
mondiala care evolueaza.

Exista cateva lucruri capabile de a modifica structura multipolara traditionala bazata pe stat. Intradevar exista
un acord general printre oamenii de stiinta cum ca sistemul nu va arata si nici nu va opera asemeni sistemului
multipolar existent in perioda celui de-al doilea razboi mondial. O modificare ar fi aceea ca Natiunile Unite sau
alte organizatii globale ar putea deveni mai independente si chiar mai puternice. O alta posibilitate ar fi
eventuala dezvoltare a unor poli regionali. Europa, sub forma Comunitatii Europene sau a orcarei alte forme, ar
putea deveni un pol. Germania si Franta, spre exemplu, au stabilit in 1992 armate unite care pot servi in mod
neindoielnic ca un nucleu viitoarei armate europene. Exista de asemenea semne, care trebuiesc mentionate, ale
opozitiei fata de politica unica europeana.

Un pol nord american este posibil sa se dezvolte. O intelegere de liber comert exista deja intre SUA si Canada,
si negocieri trilaterale in vederea captarii Mexicului in ceea ce este numit "Nord American Free Trade
Association (NAFTA)” s-au incheiat. Aceasta ar forma un bloc economic de 360 de milioane de consumatori si
un castig de 6. 000 de miliarde de USD annual, cu o treime mai mare decat cea a Comunitatii Europene. Pe
langa NAFTA exista eforturi vremelnice des etichetate drept "intrepinderi pentru initiativa americana”, sub
forma extinderii ideii de comert liber regional la intreaga emisfera vestica. Pana acum, faza este pur economica
si nu politica de cooperare, dar este posibil ca America de Nord si chiar emisfera vestica ar putea deveni un alt
pol regional (Hurrell, 1992).
In mod similar, premierul malaiesian Mahathir Mohamad a propus in 1991 o grupare economica est-asiatica
condusa de Japonia. Aceasta idee este mai putin dezvoltata decat cea a blocului est-emisferic nord-american,
dar Asociatia Natiunilor din Asia de sud-est (care nu include Japonia) a semnat o intelegere de liberarizare a
comertului in ianuarie 1992, si regionalismul a inceput sa-si piarda din putere in aceasta zona (Bello&Blantz,
1992).
Ceea ce putem spune cu siguranta este ca bipolaritatea nu mai exista. Noul sistem international va avea
probabil cateva caracteristici multipolare, dar nu se va concretiza in sistemul multipolar timpuriu.

APARITIA LUMII NUCLEARE

Oricare ar fi progresul catre controlul armelor nucleare, sistemul mondial a fost pentru totdeauna tulburat de
folosirea bombei atomice asupra orasului Hiroshima pe 6 august 1945. Armele atomice au schimbat relatiile de
putere, prin introducerea posibilitatea de autodistrugere totala a oamenilor. Ei practic au impartit lumea pentru
cateva decenii in doua clase de putere: cele doua mari superputeri, care detineau cea mai mare parte a armelor
nucleare si ceilalti. Probabil, rezultatul unui razboi nuclear este atat de dezastruos incat cea mai parte din
sistemele politice prevad sfarsitul lumii. Un rezultat este acela ca superputerile nucleare au evitat un razboi
direct intre ele. Un alt rezultat este acela ca discutiile pe baza armelor nucleare au devenit un proces continuu.
Deceniile de convorbiri despre arme au avut un succes limitat. Un numar de acorduri au restrans arsenalele
nucleare ale SUA si Rusia.

RAPIDITATEA INTERNATIONALA IN CALATORII SI COMUNICATII.

Un alt impact binefacator tehnologic asupra politicilor internatoinale este unei vaste imbunatatiri a formelor
calatorie si comunicare internationale. Aceasta are un impact asupra nivelului de relatii la nivel inalt dar si
asupra bazelor de relatie dintre oameni. Intre lideri comunicarea si chiar intrevederile fata in fata au devenit
mult mai populare. Summit-urile au si ele capcanele lor (vezi cap. XI ), dar abilititatea conducatorilor de a-i
vedea pe ceilalti conducatori si tarile lor in termeni umani, este probabil sa indeparteze neintelegerile
stereotipe, care sunt una din cauzele suspiciunilor si tensiunilor.
Avantajele castigate in comunicare au afectat deasemenea punctele de vedere ale publicului. In urma cu mai
putin de un secol, un diplomat s-a referit la razboiul americano-spaniol ca la un "mic razboi splendid”. Nici un
razboi, cu moartea si durerea lui, nu a fost vreodata splendid, si noua tehnologie de comunicare aduce faptele
razboiului acasa la lume. Vietnam a reprezentat primul razboi transmis vreodata la televizor; imaginile de pe
timp de noapte ale luptelor si suferintele cauzate au determinat opinia americana sa se intoarca impotriva
razboiului. Cateva plangeri ce au dus la slabirea dorintei americane de putere. Autorul de editoriale George
Will a expus faptul ca daca ar fi existat pe timpul razboiului civil american pledat pentru pace, unirea s-ar fi
pierdut si sclavia inca ar fi existat. Indiferent daca ar avea dreptate sau nu, el a recunoscut puterea imaginilor
transmise.

CRESTEREA INTERDEPENDENTEI ECONOMICE.

Cel de-al doilea razboi mondial a semnalat schimbari majore in comertul mondial si relatiile monetare. Nivelul
realatiilor de schimb au fost intr-o continua dezvoltare in ultimele secole, dar mai ales dupa cel de-al doilea
razboi mondial dezvoltarea a fost si mai accentuata. Ca rezultat, si in interes propriu, SUA a condus la
inlaturarea unor tarife si la inlaturarea unor restrictii comerciale. Organizarea Intelegerii Generale cu privire la
Tarife si Comert( The General Agreement on Tariffs and Trade – GATT) a reprezentat un obiectiv esential al
activitatii. Un rezultat al cresterii comertului este o crestere a interdependentei; aproape toate tarile au economii
care se bazeaza pe pietele straine si pe resurse de aprovizionare.
Intelegerile monetare rezultate, se bazau pretul aurului si pe puterea dolarului american. Acest sistem a fost in
vigoare pana la inceputul anilor `70. Atunci un numar de factori, printre care si slabirea dolarului si reaua
vointa a SUA de a vinde aur la un anumit nerealist pret fixat, a adus lumea in faza unui nou sistem de devize.
Asta inseamna ca noile planuri sunt schimbate pe bazele ofertelor si a cerintelor. Relatiile monetare au fost la
sfarsitul razboiului in mod considerabil peticite, initial in cadrul conferintei din Bretton Woods, New
Hampshire din 1944. Structura Bretton Woods include de asemenea si Fondul Monetar International, creat in
scopul de a stabiliza ratele curente de schimb, prin acordarea tarilor de imprumuturi monetare in vederea
indeplinirii cererilor internationale, in consecinta pastrarea proviziilor de resurse si nevoilor necesare. FMI-ul
continua sa aiba un rol vital in relatiile monetare. Mai nou este Comunitatea Europeana care lupta pentru
crearea unei libere circulatii, Unitatea Comunitatii Europene, Unitatea Monetara Europeana (EMU) la sfarsitul
anilor 1990. . Relatiile monetare sunt de asemenea instabile pe un numar de fronturi. In ultimi ani, una din cele
mai mari probleme s-a referit la masivele imprumuturi acordate LDC-ului si la dificultatea acestor tari (in
special America Latina) pe care o intampina in achitarea ratelor si a dobanzilor programate. Progresul inspre
unitatea circulatiei europene care de asemenea a fost socata de criza accentuata din Europa din septembrie
1992.

DEOSEBIRILE ECONOMICE DINTRE NORD SI SUD.

O realitate de baza a economiei mondiale este aceea ca majoritatea tarilor si a populatiilor sunt sarace. Aceste
tari corespund sudului. In crontrast, partea indestulata a lumii este concentrata in cateva tari industrializate
(nordul). Cu toate ca, cateva conditii economice absolute ale sudului cunosc o usoara imbunatatire, discrepanta
dintre nord si sud continua sa se mareasca. Din ce in ce mai multe tari sarace au solicitat ca NIEO (New
International Economic Order- Noua Ordine Economica Internationala) sa se ghideze, punandu-se baza pe o
mai mare impartire a bogatiilor si pe sfarsitul politicilor monetare si de schimb care favorizeaza nordul.

EXPANSIUNEA SIST. DE STATISTICI AL NATIUNILOR LUMII

Lumea a treia a jucat de asemenenea un rol central in expansiunea sistemului de statistici al natiunilor lumii.
Imperiile coloniale infiintate de catre puteriile imperiale din vest s-au prabusit dupa cel de-al doilea razboi
mondial si in urmatorii ani mai bine de peste 100 de tari si-au castigat independenta. Cea mai mare parte din
aceste tari apartin lumii a treia. Nationalismul, odata vazut drept declin, a fost revigorat si perspectivele si
pretentiile acestor tari au schimbat considerabil discutiile cu privire la economia si politica mondiala. Cei doi
cercetatori, Hedley Bull si Adam Watson(1982:425), au observat faptul ca intre 1500 si 1900 "scena
internationala a fost transformata de catre expansiunea europeana asupra restului lumii”. Mai mult, o regula de
baza a sistemului era aceea ca statele europene au conceput pentru ele formarea unui club exclusiv purtator de
drepturi superioare asupra celorlalte comunitati politice. Putine tari ce aparin lumii a treia, precum Arabia
Saudita au reusit sa atinga un nivel substantial de putere si influenta. Si altele, percum Coreea de Sud si
Singapore s-au dezvoltat din punct de vedere economic si au reusit sa surclaseze unele din tarile sarace ale
Europei. De asemenea, alte tari asemeni Indiei, Braziliei si Nigeriei au devenit puteri regionale. Tarile celei de-
a treia lumi s-au reunit in miscari si organizatii precum Miscarea celor nealineati (Nonaligned movement) si
Grupul celor 77 in vederea promovarii propriilor interese. Tarile slab dezvoltate au obtinut de asemenea o
incredere considerabila in alte organizatii internationale. Tarile din lumea a treia in momentul de fata detin o
majoritate in cadrul Uniunii Generale a Natiunilor Unite si ele domina cateva din agentiile si ramificatiile
Natiunilor Unite.

Aceasta expansiune a sistemului international slabeste influenta euro-americana si cresterea influentei afro-
asiatico-latina a avut un impact profund. Asa cum Bull si Watson s-au exprimat, tarile lumii a treia "au
accelerat procesul de decolonizare si eliberare nationala, si au adus un nou climat in lumea afacerilor in care
regula coloniala stabilita de catre minoritatea coloniala a fost vazuta drept nelegitima. Ei au gasit o noua tinta
in neo-colonialism, dominarea tarilor slabdezvoltate prin mijloace indirecte. Ei au mentinut egalitatea raselor,
in mod special in relatiile cu guvernarile din partea de sud a Africii. Ei au formulat cereri cu privire la dreptate
economica dintre natiunile bogate si sarace…(si au sustinut) liberarizarea culturii. Ei au propagat ideologia
lumii a treia sau punctul de vedere al lumii …care au servit la explicarea istoriei relatiilor dintre europeni si
noneuropeni in termenii acceptabili pentru ei. ”

DEZVOLTAREA COOPERARII INERNATIONALE.

Cu toate ca discordia a continuat sa existe in cadrul relatiilor internationale, perioada dupa cel de-al doilea
razboi mondial a fost de asemenea notabila din punctul de vedere al incercarilor unor viitoare cooperari
internationale. Natiunile Unite, fondate in 1945 ca succesoare a Ligii Natiunilor Unite, a contribuit la
mentinerea unui climat pasnic, si la imbunatatirea situatiei economice si sociale. Rolul ei a fost totusi limitat de
rezistenta statelor de a-si compromite propriile interese, in ideea unui bine comun.

DECLINUL SI PRABUSIREA IMPERIULUI SOVIETIC

Incepand din 1985 si pana in 1988 situatia interna a URSS si pozitia sa internationala s-au schimbat cu
repeziciune, dar acei ani nu se compara cu ceea ce s-a intamplat incepand din 1989. Revolutia inceputa de
Mikhail S. Gorbaciov a scapat de sub control. Frustrarile acumulate de catre cetatenii sovietici au explodat sub
forma criticii care in perioada glasnostului a fost larg mediatizata si care in schimb a dat nastere si altor
disensiuni. De asemeni mult promisa perestroika pentru o viata mai buna a ramas neimplinita , mai mult
economia a decazut iar nemultumirile s-au acumulat. In cele din urma scaderea presiunii politice a dus la
cresterea cererilor de democratie si a dat nastere la lupta pentru democratie a multor grupuri nationaliste din
URSS. Dintre acestea o parte din populatia Estoniei, Letoniei si Lituaniei – cele trei tari baltice incorporate in
URSS in anul 1940 – erau cele mai insistente in vederea obtinerii independentei. Pe la mijlocul anilor `90
URSS-ul se afla intr-o dificila situatie politica si economica. Gorbacoiv era criticat atat de reformatorii radicali
cat si de vechea garda comunista si birocrati.
IULIE 1990. In cadrul congresului partidului comunist, Gorbaciov este atacat de ambele parti. Conducatorul
vechii garzi Yegor K. Ligachev, al doilea din cadrul partidului comunist il denunta pe Gorbaciov, dar isi pierde
locul din partid. Pe cealalta aripa Boris N. Yeltin iese din congres si renunta la partid.
AUGUST 1990- FEBRUARIE 1991 Gorbaciov se misca foarte precaut. Adopta masuri, dar se fereste de la
masuri radicale. Este o realitate generala ca el cedeaza presiunilor vechii garzi.
MARTIE 1991 Gorbaciov propune restructurarea URSS in ideea atingerii nevoilor unei republici si pentru o
mai mare libertate din partea Moscovei. Un referendum national sustine planul lui Gorbaciov, dar 6 din 15
republici il boicoteaza. Rusia si Ucraina opteaza pentru o semi-independenta. Negocierile incep sa inlocuiasca
vechea atitudine a URSS.
IULIE 1991 Gorbaciov si alti 9 lideri au cazut de acord in vederea formarii unei noi conferinte prin reducerea
influentei URSS si prin cresterea autoritatilor republicilor guvernamentale .

AUGUST 18 Cu doua zile inainte ca Tratatul noii uniuni sa fie semnat elemente din vechea garda pun la cale o
lovitura de stat decat sa permita URSS-ului sa-si piarda din putere si sa le slabeasca bazele puterii birocratice.
Ministrul de Aparare si Comandantul Fortelor Armate Sovietice, Dimitri T. Yazov si un alt sustinator al vechii
garzi s-au dus la casa de vacanta a lui Gorbaciov din Crimeea. Ei cer demisia lui Gorbaciov. ” Nu in viata
voastra " raspunde Gorbacoiv. Liniile telefonice ale lui Gorbaciov sunt taiate, si el este tinut sub arest la
domiciliu. Gorbaciov urmareste sirul evenimentelor ascultand BBC si Vocea Americii
AUGUST 19 Cetatenii sovietici se trezesc dimineata cu vestea cum ca Gorbaciov a demisionat si a cedat locul
acelui membru al puciului anume, vice-presedintelui Gennadi I. Yanayev, care a preluat conducerea
Comitetului de stat pentru urgente. Yanayev afirma in cardul unei conferinte de presa ca Gorbaciov este
bolnav.
Cea mai mare majoritate a elementelor de forta armata sunt controlate de catre conducatorii puciului, inclusiv
mistrul apararii Yazov, ministrul de interne Boris K. Pugo , seful KGB-ului Vladimir A. Kryuchkov, si primul
ministru Valentin S. Pavlov. Trei divizii armate au ocupat Moscova. Exista speculatia conform careia armatele
v-or demola cladirea sediului parlamementului si a biroului prezidential, numita Casa Alba din Moscova.
AUGUST 20 Sute de moscoviti s-au adunat sa apere cladirea Casei Albe si pe Yeltin. Demonstratiile in masa
au aparut in multe orase si regiuni. Demonstrantii s-au catarat pe amenintatoarele tancuri din apropierea Casei
Albe. Multi conducatori din lume la inceput i-au vazut pe puci drept noua conducere, dar vazand rezistenta
interna a populatiei soviete au inceput sa denunte actiune aca fiind drept ilegala. Neputand obtine acces la
televiziunea rusa Yeltin a facut un apel prin CNN la armata rusa, KGB, si trupele ministerului de interne: "
Puteti cuceri un tron folosind baionetele, dar nu puteti ramane pe baionete pentru mult timp. Zilele conspiratiei
sunt numarate” avertiza Yeltin. Cativa generali de marca au refuzat sa sprijine miscarea pucilor, si multe unitati
de la Casa Alba si chiar si din alta parte s-au alaturat miscarii anti-puci.
AUGUST 21Pana-n pranz pucii au esuat. Yazov, Kryuchkov, si altii au zburat in Crimeea pentru a se intalni cu
Gorbaciov. Ei sunt arestati de catre vice-presedintele rus, Alexander Rutskoi si de altii care I-au urmarit de la
Moscova. Rezistenta darza a lui Yeltin si a altora este motivul esuarii. Un alt motiv este acela al incompetentei
celor ce au complotat in incercaera lor de a arata intregii lumi ca lovitura lor este una nesangeroasa si una
posibila din punct de vedere constitutional.
AUGUST 22 Gorbaciov revine laMoscova . In cadrul unei conferinte de presa Yeltin releva faptul : conducator
al Rusiei si nu al URSS este presedintele. Un moscovit afirma faptul ca Gorbaciov ca politician s-a depasit pe
sine , el a devenit un cadavru politic. Cam acelasi lucru se poate spune si despre URSS.

SPTEMBRIE 1991 In ciuda intoarcerii lui Gorbaciov, autoritatea lui si cea a guvernului sovietic a disparut cu
repeziciune. Gorbaciov incepe sa se descrie mai mult ca un centru decat ca presedinte al URSS. Este format un
guvern sovietic interimar pentru a conduce tara pana cand un nou tratat de uniune este implementat. Guvernul
instalat recunoaste independenta celor trei tari baltice. Leningrad revine la vechia sa denumire, St. Petesburg.

OCTOMBRIE 1991Gorbaciov si cei mai republicani lideri semneaza un tratat de uniune lasand practic fara
puteri guvernul Soviet

NOIEMBRIE 1991 Guvernul sovietic este practic dezmembrat. Rusia preia resursele sovietice , rezervele de
bani , inclusiv statul de plata militar sovietic.

DECMBRIE 1991 90% din ucraienieni au votat pentru independenta. Parlamentul sovietic se auto-desfiinteaza
votand nuoa ordine. Rusia isi declara independenta alaturi de Ucraina si Belorusia a format Comunitatea
Statelor Independente ( CSI ) pe 8 decembrie. Doua zile mai tarziu inca alte 8 republici se alatura CSI . Rusia
preia politica externa a URSS, KGB si Kremlinul . Gorbaciov este un presedinte fara tara si chiar fara birou. "
Am facut tot ce am putut " declara el reporterilor intr-o emotionanta declaratie de adio " poate altcineva care va
venii va face mai multe ". Pe data de 25 decembrie Gorbaciov anunta la televizor faptul ca el nu mai este
presedintele URSS. Drapelul rosu cu ciocanul si nicovala sovietic a fost coborat la 7:32a. m. pentru ultima data
de pe varful Kremlinului si a fost inlocuit cu unul in culorile rosu alb si albastru. Adresandu-se pe un post de
televiziune national presedintele american George Bush le transmite americanilor " in aceste ultime luni , voi si
eu am fost martorii uneia dintre cele mai mari drame ale acestui secol. ”

S-ar putea să vă placă și