P. 1
24034949 Studiu de Caz III Formarea Constiintei Istorice

24034949 Studiu de Caz III Formarea Constiintei Istorice

|Views: 4,804|Likes:
Published by Eftimie Alexandra

More info:

Published by: Eftimie Alexandra on Oct 06, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/27/2013

pdf

text

original

Studiu de caz III ~ Formarea conştiinţei istorice ~

Motto: ,,Şi ca apa în cursul său cum nu să opreşte, Aşa cursul al lumii nu să conteneşte. Fum şi umbră sîntu toate, visuri şi parere. Ce nu petrece lumea şi-n ce nu-i cădere?” (Miron Costin, ,,Viaţa lumii”)

Dacă pe întreaga perioadă a epocii medievale conştiinţa supremă era cea religioasă. Aşa cum afirma criticul Dan Horia Mazilu în lucrarea sa . Bucureşti. iar dupre cele bune să urmeze şi să să înveţe şi să să îndirepteze”. ideea originii romane a poporului şi cea a latinităţii limbii noastre. şi anume. despre cele rele să să ferească şi să să socotească. începând cu Umanismul Renascentist se va naşte un alt tip de conştiinţă. de scopuri şi idealuri. Cu alte cuvinte. Conştiinţa istorică se impune odată cu apariţia Umanismului Renascentist. conştiinţa istorică. Minerva. preocuparea faţă de origini şi valorificarea tradiţiilor dovedesc un nou mod de a înţelege lumea ca succesiune a faptelor şi a evenimentelor aflate în perpetuă schimbare. să-şi construiască o ierarhie valorică într-un univers al său.Istoria – izvorul viu al conştiinţei naţionale”.cît să nu să uite lucrurile şi cursul ţărîi”. tocmai pentru că acest curent pune foarte mult accent pe ideea că omul este înzestrat cu raţiune de extracţie divină şi de aceea trebuie să-şi cunoască existenţa. omul devine cosmogonul propriului univers şi. precum Nicolaus Olahus. prima intenţie a cronicarilor a fost aceea de a consemna trecutul: . întoarcerea spre propriul trecut. idee pe care o expune Grigore Ureche în scrierile sale: . reprezintă atât înţelegerea identităţii trecutului şi a tradiţiei istorice. Romanitatea este elementul esenţial al identităţilor lingvistice şi culturale ale poporului român. Toate acestea urmează a fi punctate pe parcursul acestei lucrări. 1.. formaţi la şcolile din Polonia sau Italia.. lumea în care trăieşte. în consecinţă. Mazilu. sunt autorii acelor scrieri prin care s-au pus bazele istoriografiei neamului nostru.. credem noi. descoperă noi argumente care să confirme cuvintele cronicarului moldovean: „de la Rîm ne tragem”. Spiritualitatea românească a secolului al XVI-lea dobândeşte. ca achiziţii definitive. Bucureşti. îşi va putea domina existenţa prin cunoaştere şi prin ştiinţă. pag. să le fie de învăţătură.Letopiseţul Ţării Moldovei”. Cronicarii au considerat o necesitate stringentă consemnarea evenimentelor istoriei deoarece. 2 . Editura de stat pentru literatură şi artă. H. provinciile româneşti parcuseseră veacuri de istorie care riscau să fie înecate în uitare. cât şi a comunităţii de interese. 9 Grigore Ureche .1 Pe de altă parte. 1979. apoi curtenii şi învăţaţii din Ţările Române. atât prin numele pe care şi-l dau lor înşişi – romani – cât şi prin asemănările dintre limba vorbită de ei şi latina. Colecţia Clasicii Români. La rândul lor. primii umanişti originari din ţinuturile româneşti. cronicarii sunt cei care conştientizează rolul formativ al istoriei. devenită inamovibilă până în zilele noastre.să rămîie feciorilor şi nepoţilor.. manifestată prin apartenenţa la un ansamblu de valori spirituale ce ţineau de domeniul sacrului. De aceea. O astfel de conştiinţă.. 1955. Ed. conform lui D. Letopiseţul Ţărîi Moldovei (…). Aceştia.2 1 2 Miron Costin. Călătorii străini care ajung în Ţările Române în secolele XV – XVII notează că românii sunt urmaşi ai romanilor. pag. Primele iniţiative de conservare a istoriei naţionale Interesul pentru cunoaşterea propriei istorii se va manifesta în cultura română prin conştiinţa cronicarilor. Începe să fie tot mai mult vehiculată ideea de apartenenţă a prezentului la un curs comun al istoriei.

pag. Şt.. Atilla şi un Chronicon în care a însemnat evenimentele timpului său începând cu încoronarea lui Matei Corvin (1458). şi-a purtat cu mândrie numele de valah toată viaţa. deşi reprezintă un tablou geografico-etnografic al . 1955. Editura pentru literatură. Importante pentru cultura românească sunt în primul rând scrierile istorice. pag. Triada Grigore Ureche. Miron Costin.. oferă şi informaţii despre români. Doar redat într-un desăvârşit spirit veridic. precum el însuşi afirmă: . cu limitele generate de apartenenţa la acestea. conştientizează faptul că un popor care acceptă ignoranţa în detrimentul cunoaşterii va rămâne . [. 1 2 Al. pag. Bezdechi . Acestuia îi aparţin cele mai importante opere de cultură în limba latină din prima jumătate a secolului al XVI-lea. Referindu-se la locuitorii Transilvaniei.ca să nu mă aflu scriitoriu de cuvinte deşarte ci de direptate”3 . 4 Grigore Ureche – op. scriu de pe poziţii de clasă precise. obiceiuri şi religie ca şi muntenii.] Limba lor şi a celorlalţi valahi a fost cândva romană. letopiseţul poate fi un izvor de înţelepciune pentru generaţiile care vor urma.. Redactând prima cronică în limba română.valahii” reprezintă cea mai veche populaţie din această zonă. Editura de stat pentru literatură şi artă. fixând în memoria lumii actul de naştere a poporului nostru. şi anume faptul că ... Editura RAM.. conştiinţa unităţii de neam. cit. cărturărească. de limbă şi de origine îşi pune amprenta pe gândirea şi acţiunea personalităţilor celor mai reprezentative ale epocii. Hungaria. în acelaşi timp.. precum şi stolnicul Cantacuzino. Piru .Încă dintr-o fază incipientă. Colecţia Clasicii Români. Bucureşti.Istoria literaturii române nu poate ignora figura lui Nicolaus Olahus.. scriindu-şi cu mari eforturi de investigare şi documentare cronica. 3 Grigore Ureche . 1961.”1 Nicolaus Olahus se impune prin lucrări teologice. Este pentru întâia dată când..asemenea fiarelor şi dobitoacelor celor mute şi fără minte”4 . dar şi în toată Europa.Letopiseţul Ţării Moldovei”. însă îi simţim vorbind în numele unei realităţi mult mai complexe şi reuşesc să dea expresie unor idei şi sentimente a căror permanenţă poate fi urmărită în evoluţia ulterioară a culturii române. Grigore Ureche consideră că realizarea unei cronici reprezintă o datorie patriotică pentru orice popor care vrea sa păşească pe treapta culturii şi. şi terminând cu încoronarea lui Ferdinand I (1551).Literatura română veche”. pag. 2. Nicolaus Olahus este primul umanist român de anvergură europeană. Aninoasa Gorj... Olahus deţine un punct de vedere care contrastează puternic cu cel al societăţii maghiare stăpâne.. Ion Neculce. primul umanist de origine română care în ciuda calomniilor răspândite asupra provenienţei sale. autorul a fost animat de gândul unei relatări obiective şi de năzuinţa reaşezării în drepturi a adevărului istoric. din care nu lipsesc accentele specifice limbii vorbite. istorice. 1 3 .Nicolaus Olahus – primul umanist de origine română”.. făcându-l cunoscut nu numai în patria sa adoptivă. N. urmat de Dimitrie Cantemir.Panoniei”. Criticul Al. Bucureşti. Moldova şi Transilvania: ..moldovenii au aceeaşi limbă. pana unui român afirmă unitatea de neam. 47-48. 30. 1939. Grigore Ureche e nevoit să inventeze o limbă scrisă. pe care Nicolaus Olahus îi prezintă drept poporul din care provine el însuşi. poezii şi scrisori. Hungaria. Piru îl recunoaşte ca pe o personalitate importantă a umanismului românesc: . de origine şi de limbă a românilor din Ţara Românească.. căci ei sînt colonii de romani”2. Fără îndoială că.

mulier... moldovenesc. emoţia. I. 6 Nicolae Iorga. Prin toate cele menţionate mai sus vizând cronica lui Grigore Ureche. 1969. Letopiseţul Ţării Moldovei. 56 5 Ibidem. Manual pentru clasa a XI-a.. este considerat de critici cea mai puternică personalitate.... 82 4 . Miron Costin a fost poet şi teoritician literar. 1988. de neam şi de limbă a locuitorilor Ţării Româneşti. Marcat de începuturile unei laicizări a culturii. Ediţia a doua revăzută. gândirea sa istorică. Afirmarea fiinţei naţionale prin cultură. Moldovei şi Transilvaniei”. Acest fapt îl va ambiţiona să creeze. etc. pag. 67. . carne ei zic caro.Letopiseţul Ţării Moldovei”. găină zic galina. Humanitas Educaţional. care ne-a dat întâiele noţiuni de prozodie şi teorie literară.. pater. Criticul George Ivaşcu afirmă faptul că . procedeele literare prin care să exprime sentimente precum. Fără a fi conştient de faptul că face literatură. Nicolae Iorga observă că portretul este realizat în . Înainte de a deveni marele cronicar fixat ca atare în conştiinţa culturală românească. 3 Ibidem. Ed. pag. 1958.. Miron Costin. Bucureşti. muiare.se vede spiritul format la buna şcoală latină”6. socială şi politică introducând naraţiunea şi aspirând la prelucrarea izvoarelor. armonia graiului . De aceea. părinte.lovind” de la cele dintâi rânduri. Introducere Sintetică.. Bucureşti. Editura Ştiinţifică. Ed.fraze bătute ca o medalie”..1 În acelaşi timp. al nostru. . Dincolo de faptul că Grigore Ureche îl elogiază. 4 Grigore Ureche... Bucureşti. Deşi cronicarul şi-a propus să scrie cronica Moldovei de la întemeierea acesteia (1359) până la Vasile Lupu. Continuatorul lui Grigore Ureche.la lucruri de războaie meşter.. cronicarul rămâne marcat de gradul de cultură al regatului polon. 1 George Ivaşcu . de la Rîm ne tragem şi cu ale lor cuvinte ni-s amestecate”2 . noster. începuturile unei culturi istoriografice în spaţiul său originar. cronicarul are meritul de a fi primul biograf al domnitorului Ştefan cel Mare. Arta sa însă. unde era nevoie însuşi se vîrîia (. nu atât pentru a consemna evenimentele.Istoria literaturii române”. Cronicarul vede istoria Moldovei în context şi simte nevoia de a privi în jur. pag.) şi raru războiu de nu biruia”4 . Bunăoară. suntem îndreptăţiţi să credem că aceasta reprezintă una dintre cele mai importante realizări ale umanismului românesc. cât pentru a cuprinde întreaga realitate socială.lucruri vitejeşti carile nimenea din domni nici mai nainte.. ci pentru că a săvârşit . acest personaj umanist reuşeşte să exerseze modurile de expunere. cu noua concepţie modernă în plin proces de elaborare: a unităţii de origine. nu-l consideră sfânt în sensul absolvirii de păcat. se valorifică îndeosebi prin capacitatea lui de a creiona portrete. . Referindu-se la limba întrebuinţată aici de cronicar. nici după aceaia nu l-au ajunsu”5 .”3 Ureche îşi redactează letopiseţul călăuzit de o concepţie unitară. cap. n-a izbutit să ajungă decât până la a doua domnie a lui Aron Vodă (1594).în scrierea lui Ureche se întâlnesc – alăturate – gândirea regionalistă feudală şi patriotismul local. patriotismul. a secolului al XVII – lea.pîine ei zic panis. 2007. lui Grigore Ureche îi aparţine prima formulare memorabilă a conştiinţei originii latine: .. vol. Istoria Literaturii Româneşti. bunăoară. la rându-i. etc. letopiseţul lui Grigore Ureche urmăreşte istoria unei ţări şi destinele unei naţiuni.Studiind la şcolile poloneze ale Lvovului şi intrând în contact cu Umanismul târziu şi cu Antichitatea latină. Minerva. pag. 149 2 Citatele după GRIGORE URECHE. este totuşi conştient de condiţia umană a acestuia. insistând cu precădere asupra eroismului acestuia: . atât literară cât şi ştiinţifică.

spre a-şi găsi apoi în Şcoala Ardeleană expresia ei cea mai . Afirmarea fiinţei naţionale prin cultură. incidentală”1 .lăsat-au puternicul Dumnezeu iscusită oglindă minţii omeneşti. dintru care.caută-te dară acum. Intenţia autorului – prin acest poem – mărturisită în . Bucureşti. 186.. I.) că eşti dreptu vlah. Literatura română veche.. . 5 Ibidem 6 Ibidem. pag. Editura Ştiinţifică.Miron Costin împlineşte. 5 . 4 Miron Costin. varianta digitală.. De neamul moldovenilor. pag.. Istoria literaturii române. „Viaţa lumii”) Părăsind poezia. cetitoriule.Letopiseţul Ţării Moldovei” regăsim tendinţa recuperării trecutului prin cuvânt.Acesta începe să scrie versuri. 1969.. Prin . 59. Petrescu. pag. Ed..A lumii cînt cu jale cumplita viiaţă.Viaţa lumii”. pag.să să vază că poate fi şi în limba noastră acest feliu de scrisoare ce se chiamă stihuri” (Miron Costin).. el a încercat să lărgească temelia şi orizonturile tradiţionale”3.după ce luase cunoştinţă de spiritul veacului său şi de cultura epocii. ca într-o oglindă şi te priveşte de unde eşti (.. 1961.într-un moment când poezia era la noi o îndeletnicire vag încercată. Petrescu. daca va nevoi omul. cap. pentru spaţiul culturii române acţiunea umanistă de emancipare a <<limbii vulgare>>”2 . <<soţie>> a lumii sau <<soţie>> a norocului – nu e. O. un timp al naşterii sau al înfloririi decât la modul aparenţei. Miron Costin conştientizează importanţa cunoaşterii originilor pe care le consideră de esenţă romană: . 139. lume înşelătoare”. a cărei singură realitate este veşnica alunecare în moarte. Un exemplu elocvent în acest sens e prezenţa motivului temporalităţii ca eroziune (fugit ireparabile tempus): . . 2007.. lume hicleană. Configuraţii. . Cronicarul însuşi argumentează iniţiativa sa de a scrie datorată raţiunii care a triumfat: . vol. Editura pentru literatură.biruit-au gândul să mă apucu de această trudă. Bucureşti.. Aşa cum menţionează George Ivaşcu. scrisoarea. De altfel..categorică”.vremea. Miron Costin şi-a concentrat eforturile în direcţia istoriei. Piru. în esenţă. potrivit Ioanei Em... tendinţă preluată şi accentuată de Dimitrie Cantemir.Predoslovie sau voroavă cătră cetitoriu” este aceea de a experimenta posibilităţile poetice ale limbii române pe care aspiră să o ridice la rangul de limbă de cultură. 3 George Ivaşcu. Humanitas Educaţional. .. Se poate observa că încă de aici porneşte tendinţa de a-i exclude sau minimaliza pe daci din etnogeneza românească în favoarea exclusivă a romanilor. 60. pentru poetul român.. Cuvântul scris devine . Ioana Em. scriitorul intuieşte că viaţa nu e decât un joc de aparenţe fugare într-o . să scoţ lumii la vedere felul neamului. Petrescu).lume hicleană. Manual pentru clasa a XI-a...oglindă” ce dezvăluie şi restituie în conştiinţă firea originară a neamului: . adecă italiian şi râmlean”6. 1 2 Al. din ce izvor şi seminţie sântu locuitorii ţărâi noastre (. Miron Costin este conştient ca preia modele şi teme din Antichitatea latină. cu griji şi primejdii cum este şi aţa prea subţire şi-n scurtă vreme trăitoare. lume înşelătoare!” ( Miron Costin.. vremea e măsura <<căderii>> sau a <<prăvălirii>>” (Ioana Em. . cele trecute ce multe vremi le va putea şti şi oblici”5.)”4 În .. Având o cultură clasică foarte bine dezvoltată şi o profundă conştiinţă filosoficoreligioasă.

stricată. de unde se trage. care era considerat . . Humanitas Educaţional. autentic. Pentru ca diversele numiri date de străini în cursul veacurilor celor trei ramuri să nu ascundă realitatea existenţei aceluiaşi popor.L.. istoria românilor începea cu cea a dacilor antici. cu ataşament sau sarcasm”3 (Al. Miron Costin punctează ideea că limba este cea mai puternică dovadă a originii romane a poporului român.numele cel mai adevărat. Editura pentru literatură. pe lângă altre trebi.descălecătorul cel dintâi”. naraţiunea simplă. Bucureşti... 1961. Miron Costin. Originea sa era atestată după cronicari. Din aceste elemente romane s-a născut poporul român. Miron Costin le supune unei analize amănunţite începând chiar cu numele: . cândva şi mai slobode veacuri. 206. La retragerea romanilor din Dacia. Piru). pag. 2007.O samă de cuvinte”. Cea mai importantă operă a lui Ion Neculce este considerată .. şi celor ce locuiesc în Ţara Transilvaniei”1.. Miron Costin.. să aibi vreme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă. Bucureşti.. De neamul moldovenilor. 59.De neamul moldovenilor” reprezintă în istoria literaturii române primul tratat savant consacrat exclusiv analizei originii neamului. întreaga temelie a vorbirii se ţine pe limba latină şi o parte din cuvinte stau vehiculate sau neschimbate nici măcar cu o literă” (Miron Costin).. Referindu-se la această lucrare. îl regăsim pe Ion Neculce care. Ed. atât de numele pe care şi l-au dat înşişi românii din toate ţinuturile româneşti.A. totuşi. câte s-au tâmplat de au fost în viaţa mea. că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtu cetitul cărţilor”2.. cinstite. populară. pag 425. deşi nu a intenţioat să scrie literatură. Manual pentru clasa a XI-a. Piru afirmă: „Ceea ce face farmecul legendelor lui Neculce este conţinutul lor educativ fără ostentaţie sau cumpănit anecdotic. Cu toate că nu are o formare propriu-zis intelectuală ca aceea a înaintaşilor săi. Neculce ştie sa selecteze aspectele esenţiale pe care le redă cu obiectivitate şi în acelaşi timp. cu duioşie sau ironie. ca şi italiana. Cu un acut spirit de observaţie. 6 . dovedeşte o temeinică conştiinţă culturală.Lucrarea .cu reacţia sa sufletească vie.. Deşi avea puţine izvoare şi nu era un erudit (aşa cum vor fi stolnicul Cantacuzino şi Dimitre Cantemir). acest popor l-a păstrat întotdeauna între dânşii (. pe care el însuşi şi-l atribuie: . 3 Al. nu au plecat toţi romanii. realizând atât importanţa scrisului cât şi aceea a lecturii: . cu comprehenisune sau revoltă. epicul cuminte. adevăr enunţat anterior şi de către Grigore Ureche şi Nicolae Milescu: . după aceste cumplite vremi ale anilor noştri. E. bătrânesc. Piru. cuceriţi şi supuşi de romanii lui Traian.am scris singur dintru a mea ştiinţă.cea mai strălucită dovadă a acestui popor. pag..S. criticul Al. care nume. Nu mi-au trebuit istoric străin să cetesc şi să scriu că au fost scrise în inima mea" . a contribuit mai mult în dezvoltarea acestei laturi şi mai puţin în cea a istoriei. lucrare care cuprinde 42 de legende cu un conţinut educativ şi o naraţiune simplă. Lăsându-l în urmă pe Miron Costin. Este lesne de înţeles de ce legendele din O samă de cuvinte au fost atât de citite şi prelucrate de scriitorii din secolul 1 2 Miron Costin. rezistând năvălirilor barbare. să-ţi dăruiască. cât şi de numele dat românilor de către străini. În concepţia cronicarului moldovean. iubite cetitoriule. ci mulţi au rămas pe loc.P. Dincolo de toate acestea. Opere. este limba lui care este adevărată latină. întru care. de la primul descălecat prin Traian este rumân sau rumanus. Ion Neculce deţine un extraordinar har nativ manifestat în povestire.) până astazi acelaşi nume este dat îndeobşte şi muntenilor şi moldovenilor. Miron Costin a reuşit să toarne în tipare noi conştiinţa de sine a poporului român. Literatura romană veche.Puternicul Dumnezeu.

păstrându-şi mai departe adevăratul parfum numai în original. balade sau peome. prin Radu Greceanu şi Constantin Cantacuzino se ridică la concepţia umanistă. 1951. Cronicarii munteni. ţin şi cred că sunt urmaşi ai romanilor. mai puţin individualizaţi decât cei moldoveni.ajutate de un talent de narator incomparabil. direct. dacii şi romanii. pag 435. Bucuresti. origine adeverită de nenumăraţi istorici străini. şi în acelaşi timp. Bucureşti. din punct de vedere literar însă. S-a afirmat că din punct de vedere documentar se cuvine maximă precauţie în judecarea cronicilor muntene atât de părtinitoare. Cine vrea să afle modele de stil din cronicarii moldoveni. uimitor prin logica sa: ”au mai lesne era şi acelora ce era oblăduitori acestor locuri. ceea ce se apropie foarte mult de interpretările ştiinţifice din zilele noastre. 1961. lipsit de podoabe şi intenţii literare. însă au în schimb o pronunţată fizionomie colectivă. apoi în Miron Costin şi Grigore Ureche. Stilul lui nu e bombastic. Acesta afirmă faptul că toate aceste calităţi sunt . legendele lui Neculce pierd din autenticitate în prelucrările poeţilor. observaţie care nu s-a mai făcut până acum. Stolnicul Constantin Cantacuzino este cel dintâi care introduce în cultura noastră. fără îndoială. prin aceasta. sunt. 2002. fie că sunt anonimi sau cunoscuţi. Istoria critică a literaturii române. tendinţa spre satiră şi şarjă caricaturală fac din autorii acestora veritabili scriitori. ca al analiştilor ce scriau slavoneşte. ci dimpotrivă simplu şi.2 Contribuţia cronicilor muntene Cronicarii munteni. romanii. trebuie să caute în primul rând în Neculce. Constantin Cantacuzino este primul nostru istoric care pune şi discută problema continuităţii elementului roman în Dacia cu argumente valabile până astăzi. 7 . pag 96. 50.”1 Ceea ce rămâne însă de apreciat la acest mare povestitor este faptul că ştie să găsească întotdeauna cuvântul just pentru a zugrăvi o situaţie sau caracterul unui om. întocmai ca Dimitrie Cantemir. Meritul lui Ion Neculce de a readuce în proza noastră istorică spiritul popular caracterizat prin umor şi ironie este remarcat îndeosebi de către criticul Nicolae Manolescu. să nu asculte decât moştenirile lor înţelenite de atîţea ai.următor. erudiţia istoricului de perspectivă modernă şi stilul ştiinţific. Pe de altă parte. în acelaşi timp. Literatura româna veche. Bucureşti... Nicolae Manolescu. aşa cum consideră Adolf Armbruster. numele sintezei etnice fiind adoptat după factorul dominant. necesitând doar versificaţia pentru a fi transformate în cântece. tocmai subiectivitatea. 3 . sunt mândri cu această descendenţă nobilă. Crocari munteni. Argumentul principal împotriva golirii Daciei este. pag. Aceştia au găsit fără multă zăbavă subiecte de-a gata. marcând trecerea de la cronică la istorie. ultimul. Editura pentru literatură. De cele mai multe ori însă. românii. să le lase şi să meargă de a să aşeza pentr-alte locuri mai aspre şi mai seci”3. Ed. care compensează îngustimea concepţiei şi netemeinicia culturii”. Constantin Cantacuzino ne oferă cea mai clară şi concisă idee asupra întregii probleme a conştiinţei romanităţii la români: ei. M Grgorian. Istoricul Adolf Armbruster consideră că stolnicul Constantin Cantacuzino aşează la originea etnogenezei românilor elementele de bază. Epitetul bine găsit are câteodată valoare artistică.52. foarte atrăgător. Conştiinţa unei astfel de înrudiri le creează românilor atât 1 2 Alexandru Piru.

Descriptio Moldaviae” este prima prezentare sintetică românească a Moldovei din punct de vedere geografic. Cu alte cuvinte.Descriptio Moldaviae” cu precădere. ideea pe care o regăsim este aceea că moartea va surpa omul dar nu şi înţelepciunea acestuia care se va conserva într-un monument: . care este prima lucrare de istorie propriu-zisă.punct” românesc. În cultura noastră.exegi monumentum”. Prima. pag. decupându-l din contextul universal şi redându-i prestigiu. continuitatea şi unitatea neamului. este format în mijlocul evenimentelor politice şi marchează apogeul epocii culturale medievale româneşti. etnografic. precum şi unele zeităţi mitologice: Drăgaica. Acelaşi autor este de părere că Dimitrie Cantemir se dovedeşte a fi deosebit de modern prin faptul că încearcă o izolare a naţionalului. Dincolo de acest aspect.”1 (Adolf Armbruster) Fiind un intelectual în adevăratul sens al cuvântului. 1 Adolf Armbruster. Printre calităţile acestora se remarcă ospitalitatea şi veselia (. „Divanul sau Gâlceva înţeleptului cu lumea”. surprinde un dialog între gândirea absolută şi reprezentanţii existenţei concrete. În această lucrare Dimitrie Cantemir esenţializează romanitatea românilor. pag. Sunt amintite de asemenea o suită de ceremonii. definind viaţa unui popor de la începuturile sale şi până în vremea autorului. Romanitatea românilor. de la cele de logodnă până la cele funebre. merită a fi amintită încercarea lui Dimitrie Cantemir de a descrie. istoric.. deci. El integrează istoriografia autohtonă conştiinţei istorice şi culturale româneşti într-o sinteză personală. însă atenţia noastră se va centra doar asupra câtorva dintre acestea. Dimitrie Cantemir – ultimul mare umanist român Dimitrie Cantemir este cel care.”2 Dan Horia Mazilu ne indică ideea că în scrierile lui Dimitrie Cantemir. istoric în primul rând. Se reactulizează astfel idei ale culturii antice de care însuşi autorul este conştient datorită formării sale intelectuale în spirit renascentist.inima lor nu era departe de gură”). cultural. erudit de seamă cu o pregătire ştiinţifică de nivel european. Dimitrie Cantemir deţine numeroase lucrări. în . iar printre defecte aroganţa. este prototipul intelectualului creat de umaniştii renascentişti: . a cărui slovă e eternă. fie şi cu o notă de subiectivism. Sânzienele. istoria unei idei”.Descrierea afirmă. capabilă să se deschidă spre mai multe planuri ale cunoaşterii. romanitatea unor instituţii juridice. Editura Enciclopedică. 1993. latinitatea limbii. irascibilitatea.. aşadar. descendenţa românilor din romanii Daciei.. 223. El reia ideea enunţată de Horaţiu.convingerea permanenţei etnice pe solul dac cât şi cea a unităţii neamului de pe acest teritoriu. religios şi politic. prin care întăreşte condiţia nepieritoare a culturii şi a înţeleptului. timpul şi spaţiul se intersectează într-un . 231 8 . reprezentat al unei puternice şi bine conturate orientări politice. (Horaţiu) . . Ideea pe care o dezvoltă autorul este aceea că omul este perisabil însă înţelepciunea acestuia devine eternă prin scris. Istoricul Adolf Arnbruster afirmă faptul că .. Frumoasele.. 2 Ibidem. Bucureşti.Non omnis moriar”. lipsa de moderaţie şi nestatornicia.exponent al clasei dominante.. Ursitele... fiind ultimul mare umanist român. caracterul naţional şi obiceiurile moldovenilor. În personalitatea şi opera lui Dimitrie Cantemir ne întâmpină cea mai complexă structură morală şi intelectuală a culturii române din epoca feudală. lapidar pietrele unghiulare ale romanităţii: colonizarea romană.

şi se referă la puritatea romană a românilor. acesta are un caracter alegoric. În aceste condiţii. Radu Tempea. fără îndoială. întrucât reprezintă prima încercare de roman politic social.Istoria ieroglifică”. Fiind posesorii unor temeinice cunoştinţe filologice. lucrare foarte semnificativă de altfel. putem afirma faptul că preocuparea lui D. descendenţi neamestecaţi ai coloniştilor aduşi din Italia. dar şi rolul urmaşilor acestora. Începuturile Iluminismului românesc . Cantermir era aceea de a recomanda poporul său Europei. etc. să asigure emanciparea culturală şi socială a românilor transilvăneni.. sub măştile cărora se ascund protagoniştii conflictelor dintre casa domnitoare a Ţării Româneşti.. şi aceea a Moldovei. se numără. reprezentanţii Şcolii Ardelene şi-au pus. tătăreşti şi turceşti. Ideile conţinute în această lucrare sunt redate ca o continuare a premiselor elaborate de Miron Costin în . Al.Şcoala Ardeleană Dăruindu-se luptei pentru emanciparea naţională a poporului român din Transilvania. . este opera unui umanist care demonstrează nu numai romanitatea şi continuitatea românilor în Dacia. de apărători ai civilizaţiei europene împotriva invaziilor barbare. în frunte cu Brâncoveanu (. la sfârşitul veacului al XVIII-lea şi la începutul celui de al XIX-lea. insuficient explorat până atunci. Cu toate că acest lucru este exagerat.. Dintre speciile poeziei populare sunt prezente îm aceeaşi lucrare doina. Din acest motiv. se cuvine să amintim aici şi câteva nume mai puţin ilustre. toţi acei cărturari români din Transilvania care. De aceea. aproape întreaga lor activitate are ca obiect fundamental demonstrarea originii latine a limbii române. era firesc ca şi efortul depus de ei pentru cultivarea limbii române literare să poarte aceeaşi marcă. dar foarte importante pentru istoria culturii şi mai ales a filologiei româneşti.De neamul moldovenilor”. cuprinzând vietăţi din lumea animală. George Ivaşcu afrimă că se identifică aproape întocmai cu afirmaţiile istoriografiei umaniste europene. Alături de numele bine cunoscute ale corifeilor Şcolii Ardelene: Samuil Micu.a.Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor”. precum şi argumentarea continuităţii noastre în Dacia. fantezia umoristică şi gustul proiecţiilor fantastice sunt tot atâtea aspecte ale talentului unui veritabil scriitor. O altă lucrare cantemirească. reuşeşte să încifreze întâmplările şi să ascundă în hieroglife fizionomia eroilor sub nume de animale reale sau himerice. bocetul. Ion Teodorovici. condusă de Cantemir însuşi (. Gheorghe Şincai. datorate fără îndoială contactului cu occidentul. Petru Maior şi Ion BudaiDeleanu.. dar şi de a restitui o demnitate gravă acestui popor. Paul Iorgovici. Deşi epicul nu este deloc pretenţios. învăţaţii Şcolii Ardelene din această epocă şi-au căutat armele în vastul domeniu. în pofida unor imense greutăţi. descântecul. care a introdus spiritul modern în ştiinţa şi cultura noastră. pentru prima dată în mod deliberat. scrisă deloc întâmplător în limba română. Teodori. Vasile Coloşi. s-au străduit.Papaluga. Scris la Constantinopol în 1705. cum sunt: Ioan Molnar-Piuariu.Inorogul”). caricaturale. Ei şi-au dat seama de faptul că 9 . Între cei dintâi şi totodată cei mai de seamă reprezentanţi ai acestui curent. Ion Corneli ş. al istoriei limbii şi poporului român.Corbul”). Ultima mare lucrare a acestui autor asupra căreia ne vom opri este .. Darul de a construi portrete groteşti. colinda. problema creării limbii literare.

Se constată. ca nu cumva să creadă cineva că noi în întreagă această lucrare nu am avut altceva înaintea ochilor decât să perfecţionăm limba noastră. Astfel. românii au renunţat la folosirea limbii slave în biserică şi îşi exprimă speranţa că. ajunsă la dorinţa mitropolitului din Ohrida... se precizează că ei. În aceste condiţii. limbă de cult şi pentru români. crezul Şcolii Ardelene cu privire la originea limbii şi a poporului român reiese din următorul fragment: . tipărită cu alfabet latin de Samuil Micu. dar pe larg explicat şi argumentat. învingându-l pe Decebal. căci îi va ajuta să-şi însuşească limba română.de diferite stări şi condiţii ”. împreună cu un dicţionar. ci numai să arătăm că nu avem alt scop decât să dovedim râvna şi iubirea noastră spre folosul obştesc …” Gh. găsim în prima gramatică tipărită a limbii române: Elementa linguae daco-romanae sive valachicae. Un sistem ortografic cu litere latine bazat tot pe criteriul etimologic.. după ce se vor înfiinţa şcoli româneşti. limba cea mai folosită din Ungaria până în Cuţo-Vlahia. Viena 1780. Dorinţa lui Gheorghe Şincai a fost ca în scris să se folosească din nou alfabetul latin.Sunt şaptesprezece secole de când Traian.. care au împrumutat şi alfabetul chirilic. Moldova şi Crimeea. 10 . prin lucrarea Elementa linguae daco-romanae sive valachicae se urmărea un dublu scop: dovedirea originii latine a limbii române şi deci vechimea poporului român pe aceste locuri şi folosirea ei în opera de culturalizare a unui număr cât mai mare de români. limba coloniştilor a suferit transformări mai ales sub influenţa limbii slave. Prima încercare de a pune în practică acest punct de vedere o găsim în Carte de rogacioni pentru evlavia homului chrestin. Din cele spuse. Pe de altă parte.latinească” limbii române şi cerea din partea celor care s-ar fi încumetat s-o utilizeze serioase cunoştinţe de fonetică istorică. până la identificare. autorii. De altfel. Ortografia propusă de Samuil Micu şi Gheorghe Şincai în această gramatică era menită să asigure o haină cât mai . reiese că Gh.modernizarea limbii române literare nu se poate face în afara contactului cu limba latină şi cu limbile romanice . Şincai îşi exprimă convingerea că lucrarea lor va fi folositoare pentru oameni .De aceea am socotit că trebuie să amintesc aici aceasta. Urmaşii coloniştilor au fost subjugaţi de diferite popoare migratoare. în continuare. la Viena. bazat pe principiul etimologic. că. mai ales de limba slavă şi că a ajuns să fie scrisă cu chirilice.. reprezentanţii Şcolii Ardelene şi-au propus să elaboreze un sistem ortografic românesc. fără a cere eliminarea din limbă a elementelor străine şi înlocuirea lor cu elemente latineşti. Şincai considera limba română de origine latină. Samuil Micu indică alfabetul utilizat (identic cu cel latin) şi dă unele explicaţii ortografice . şi-şi exprimă dorinţa ca lucrarea să fie îmbunătăţită şi să apară într-o nouă ediţie. cu bucurie. în 1779. Acesta încheie prin a cere cititorului să nu uite că această lucrare este întâia gramatică tipărită a limbii române şi din această cauză unele lucruri sunt – poate – omise sau greşite. a colonizat Dacia pustie de locuitori. Dealtfel. limba română scrisă de cea latină. La sfârşitul acestei cărţi. nu au avut de gând să îndrepte limba: . dar că recunoştea (cu părere de rău) că limba română a fost influenţată de alte limbi.surori”. Căci nu ne-am trudit să o perfecţionăm. se va renunţa şi la alfabetul chirilic”. În felul acesta ei sperau să apropie. începând cu secolul al XVII-lea.

Şcoala Ardeleană rămâne un fenomen cu adevărat românesc”. 1971.limba de obşte a poporului” sau . ei rămân iniţiatorii preocupărilor pentru cultivarea limbii române. Ioan Budai-Deleanu este singurul din Şcoala Ardeleană care susţine prezenţa în limba română a unui element de substrat daco-geto-tracic. au contribuit efectiv la modernizarea limbii şi a literaturii române. Pentru Şcoala Ardeleană. prin extinderea ei din Latium în întreaga Italie şi apoi în teritoriile din afara acesteia.. al limbilor romanice: latina a încetat. Chiar dacă. după el. De aceea..limba gramaticească” sau . Lexiconul de la Buda a însemnat o etapă importantă în evoluţia limbii literare şi o temelie trainică pentru dezvoltarea ei ulterioară. inerente pentru vremea în care a fost elaborată. deşi s-a dezvoltat izolat de celelalte limbi romanice.învăţată” sau clasică. să mai fie o limbă unitară. numind-o pe cea dintâi . Editura Ştiinţifică.Lăsând la o parte greşelile. În privinţa latinităţii limbii române. care susţineau că limba română a rezultat din latina clasică. limba română are comun cu ele acest fond popular latin . Bucureşti.. a avut o contribuţie reală la fixarea celor dintâi norme ale limbii române literare moderne. Petru Maior are o părere deosebită de aceea exprimată de Samuil Micu şi Gheorghe Şincai.1 1 A. Petru Maior lărgeşte concepţia asupra originii latine a limbii române şi a înrudirii ei cu celelalte limbi romanice. pag. mai ales. Deşi multe din soluţiile date de către reprezentanţii Şcolii Ardelene au fost respinse de evoluţia limbii române literare de mai târziu. prin consecinţele profunde asupra consolidării naţiunii române. Acestea. . latina a început să se diferenţieze în dialecte. Graţie extensiunii materialului cuprins şi întocmirii lui judicioase.învăţată”.. Activitatea lor de modernizare şi unificare a limbii române literare va avea un ecou puternic în concepţia oamenilor de cultură de după 1830. Prin contactul cu limbile populaţiilor autohtone. unificarea şi dezvoltarea limbii române literare au fost procese strâns legate de unitatea limbii şi poporului român. relevată şi de gramaticii latini. procesul de formare.limba poporană”. Budai-Deleanu schiţează astfel. a deosebirilor dintre latina literară sau clasică şi latina populară. această mişcare culturală pare un reflex al iluminismului european. învăţaţii Şcolii Ardelene oferă burgheziei româneşti în ascensiune mijloace practice de cunoaştere şi de cultivare a limbii române.Şcoala ardeleană şi limba română. mai întâi. această lucrare. prin coordonatele sale de bază. 7 11 . Lexiconul de la Buda încununează străduinţele promotorilor Şcolii Ardelene în sensul celor două mari tendinţe ale dezvoltării limbii literare: îmbogăţirea cu elemente noi şi codificarea principalelor norme de vorbire corectă.. iar pe cea de-a doua . împreună cu ideile lor privitoare la dezvoltarea limbii şi cu revendicările politice şi sociale. El porneşte de la constatarea. Prin gramaticile şi prin dicţionarul pe care le publică. care au constituit baza limbilor romanice de astăzi.. din latina populară. Nicolescu .prin rădăcinile pătrunse adânc în trecut până la primele manifestări ale ideii de neam. din care s-a dezvoltat cea . prin prelucrarea făcliei de lumină din mâna înaintaşilor şi.

purtată cu sacrificii grele timp de secole. naţiunea este.. şi cum altfel dacă nu într-o notă eminesciană: . prin Marea Unire. relativ nouă.Punct final sau puncte de suspensie? Dezbaterile şi controversele pe marginea acestei teme se înmulţesc progresiv abia după împlinirea şi consolidarea. 12 . Nu ne rămâne decât să încheiem momentan acest studiu. prin forţa împrejurărilor istorice. a naţiunii. asupra căreia să se poată discuta critic. fie cu mintea”. închegată în urma prăbuşirilor marilor imperii vecine. prin natura lui.Nu originiea face pe un popor să fie trainic. vechi. ci munca lui proprie. relaxat şi nuanţat. specificul românesc a însemnat o lungă luptă. fie cu mâna. Până să devină o temă culturală. Dacă specificul este.

Editura Humanitas. Prefaţă la . Cluj. Bucureşti. 1982. 1961. 2005.Cronicari moldoveni”. 5) George Ivaşcu – Istoria literaturii române. 12) Ioana Em.Editura Militară. 8) Dan Horia Mazilu – Cronicarii munteni. Petrescu – Configuraţii. 3) Lucian Boia – România. Bucureşti. 1990. Vol 1. Editora Enciclopedică. Târgu Mureş. Bucureşti. 1998. 1993. Ţara de frontieră a Europei. Editura Minerva. 2) Lucian Boia – Istorie şi mit în conştiinţa româneasca. 10) George Călinescu – Istoria literaturii române. Editura Ştiinţifică. Editura Humanitas. Editura Minerva. 1998. Prefaţă la . Editura pentru literatură. 2002. Bucureşti..Şcoala ardeleană şi limba română. Bucureşti.Bibliografie: 1) Adolf Armbruster – Romanitatea românilor. 1987. 9) Alexandru Piru – Literatura română veche. Braşov. Editura Dacia.Contribuţia Şcolii Ardelene la dezvoltarea limbii române literare.. 13) Florica-Elisabeta Nuţiu . 7) Dan Horia Mazilu – Istoria – izvorul viu al conştiinţei naţionale. 1969. 1983 11) Mircea Scarlat – Miron Costin.Cronicari munteni”. 14) A. Bucureşti. Editura Militară. Bucureşti. 2002. Bucureşti. Nicolescu . Bucureşti. Editura Ştiinţifică. 1971. 4) Nicolaie Iorga – Istoria literaturii române. Editura Aula. 6) Nicolae Manolescu – Istoria critică a literaturii române. 13 . Bucureşti.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->