Departamentul de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării

Facultatea de Litere, Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi

Presa în istoria culturii româneşti

Vladimir Tismăneanu, „Fantasmele Salvării – Democraţie, naţionalism şi

mit în Europa post-comunistă”, Iaşi, Editura Polirom, Colecţia Ştiinţe
Politice.Opus, 1999

Într-o Românie a sfîrşitului de mileniu, dar şi după aproape un deceniu destul de anevoios
de la evenimentele din 1989, peisajul politic est-european încă este cufundat atît în ceaţa celor ce
s-au petrecut, cît şi în nesiguranţa şi incertitudinile viitorului
Într-o manieră profund documentată şi redactată în cunoştinţă de cauză, „Fantasmele
Salvării – Democraţie, naţionalism şi mit în Europa post-comunistă” reflectă imaginea unor
fenomene vizibil marcante (atît la vremea aceea cît şi mai tîrziu) ca lupta dintre liberalism şi
adversarii ideologici sau în carne şi oase în Europa post-comunistă.
Politolog român de origine evreiască, stabilit în Statele Unite, Vladimir Tismăneanu este
profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Maryland. Reputat cercetăror al crimelor
comuniste, el este numit în 2006, preşedintele Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii
Comuniste din România, care s-a ocupat de redactarea unui raport special în a cărui structură se
regăsesc „stîlpii de rezistenţă ai regimului comunist”.1
Lucrarea de faţă are în vedere prezentarea principalelor pericole care ameninţă politica
democratică din Europa Centrală şi de Est şi din fosta U.R.S.S. Alături de cultivavrea spiritului
critic cu privire la scena politică de după Revoluţie, cartea prezintă în manieră antagonistă două
stereotipuri pregnante ale societăţii post-decembriste. Paralela de face între liberalul dizident,
adept al iluminismului politic şi al deschiderii spre occidentalizare şi melancolicul „colectivist,
şovin şi, în destule cazuri, destul de explicit rasist faţă de evrei, ţigani şi alte minorităţi care
trăiesc în interiorul statelor post-comuniste.”
1- http://ro.wikipedia.org/wiki/Comisia_Prezidenţială_pentru_Analiza_Dictaturii_Comuniste_din_România
 Totodată, se încearcă o clarificare a confuziilor actuale cu privire la dezbaterile culturale
şi politice asupra viitorului societăţilor ieşite de sub regimul comunist.
Importanţa lucrării este prezentată de însuşi autorul ei, în Introducere – „După Marx,
revenire mitului politic” – „..., aceasta ar putea fi prima explorare sistematică a mitologiilor care
au succedat defucntul crez leninist. Am evidenţiat aici forţa credinţelor colective şi am analizat
riscurile acestor mituri generatoare ale neliniştii, frămîntărilor şi chiar răsboiului în regiune. (...)
Scopul meu e să desluşesc mecanismul de funcţionare al mentalităţilor şi modelelor din lumea
post-comunistă.”( Tismăneanu,Vladimir „Fantasmele Salvării – Democraţie, naţionalism şi mit
în Europa post-comunistă”, Iaşi, Editura Polirom, Colecţia Ştiinţe Politice.Opus, 1999 p.19)
Cartea lui Vladimir Tismăneanu se plasează într-un prezent al unor evenimente care au
zguduit din temelii politica internă şi externă a României, dar şi a vecinilor, purtători al
stigmatului comunist. 1999 este anul mineriadelor şi protestelor repetate ale minerilor în
Bucureşti şi Costeşti, Valea Jiului, moneda Euro îşi făcea pentru prima dată loc printre rivalele
din cotaţii de la vremea respectivă. Tot atunci, îmaginea preşedintelui american, Bill Clinton,
începe să aibă de suferit în urma procesului înaintat pentru sperjur, iar războiul din Iugoslavia
ameninţă vehement politica externî a statelor vecine şi a puterilor NATO.
Contextualizînd, lucrarea vine ca un răspuns la dilemele şi perspectivele încă neelucidate
totalmente ale efectelor pregnante în mentalitatea colectivă ale regimului comunist.
Cumulînd un număr de 267 de pagini, lucrarea este alcătuită din şase capitole distincte,
alături de introducere şi concluzii, ca şi secţiuni precum o prefaţă la ediţia americană, note, index
şi postfaţă.
Primul capitol, „Resurecţia utopiei: Ideologie versus mitologie”, debutează cu încercarea
diferenţierii dintre mit şi ideologie, relaţia şi dozajul dintre concept şi emoţie în definirea celor
doi termeni.
Acordîndu-se o atenţie deosebită identificării miturilor predilecte conştiinţei colective
post-decembriste, autorul expune o serie de astfel de idealizări exponenţiale ale cauzelor şi
efectelor comunismului. Mitul luptei revoluţionare, cel al rasei superioare, moştenit de la Hitler
şi Alfred Rosenberg, mitul rezistenţei „la şi al” eliberării de sub dominaţia totalitară sînt doar
cîteva exemple care vin a ilustra efectul trabsfigurării dorinţei de schimbare în mit.
 Astfel, se relevă faptul că în societăţile ieşite de sub dictatura comunistă, rămâne evidentă
dorinţa de a intra într-o fază de stabilizare şi normalitate.
Capitolul al II-lea se axează pe problema psihologiei politice a trecerii de la societatea
socialistă la păstrarea aproape intactă a mentalităţii totalitare, a obiceiurilor de masă trecute prin
generaţii în perioada regimului.
Autorul încearcă structurarea în opt rubrici a „posibilelor fracturi, erori şi patologii,
libertăţile încă netestate şi noile forme de solidaritate umană”, după cum urmează : „1.De unde
tragem: luptînd cu moştenirea leninistă” – autorul se referă aici la asimilarea în structura
interioară a principiilor ideologice, „2.Forţa gîndirii magice”, „3. În căutarea timpului ce nu
tocmai a trecut sau chiar a unui timp inexistent” – folosirea de către partidele politice a trecutului
de dinainte de regim pentru a-şi reface numele şi a se protejeze de tragediile trecutului - ,
„4.Proteismul politic: fluiditatea formaţiunilor politice”, „5.Crizele valorii şi ale autorităţii”,
„6.Unde nu e dreptate, nici pace nu e”, „7.Absenţa unei noi clase politice” – valorile politice nu
au încă un program bine dezvoltat, unele avînd tendinţa să se suprapună, iar corupţia se află în
defensivă - şi „8. Valori individualiste şi valori comunitare”.
Capitolul al III-lea, „Mitologii vindicative şi mesianice: naţionalismul şi populismul post
comunist” face referire la rădăcinile naţionalismului contemporan (autroul încercînd o scurtă
clasificare a formelor de naţionalism existent astăzi). Mitul naţiunii a fost considerat creaţia
poeţilor, istoricilor şi filozofilor într-o perioadă cînd ideea de naţiune se perima sub denumirea
de „putere politică”. Naţionalismul etnic, întîlnit în special în perioadele de frustrări cauzate de
regim, face referire şi la tendinţa de a „demoniza străinii şi de a-i transforma în ţapi ispăşitori”
În acelaşi capitol se exploatează ideea sinonimiei dintre naţionalismul extrem şi
xenofobie prin răspîndirea credinţei că întreaga lume unelteşte spre a duce la dispariţie o
comunitate.
Totodată mai sînt expuse noţiunile de naţionalism liberal, naţionalism civic, cel mai
reprezentativ citat care traduce o definiţie parţial metaforică a naţionalismului fiind
„Naţionalismul transformă apartenenţa la o naţiune într-un simbol.”
Al IV-lea capitol este intitulat „Fantasmele stigmatizării: fascismul, antisemitismul şi
apariţia miturilor în Europa Centrală şi de Răsărit”. Actualitatea acestei părţi a lucrării lui
Vladimir Tismăneanu constă în răspîndirea atît de vastă a tezei conform căreia „Pe măsură ce
oamenii au înţeles că emanciparea politică nu este însoţită de îmbunătăţiri economice imediate,
mulţi au început să nutrească sentimente de nostalgie faţă de zilele apuse ale certitudinilor
autoritarismului” (op.cit. p. 113)
Trecutul nazist al Germaniei rămîne un punct constant de referinţă. Autorul vorbeşte
despre decizia de a muta capitala ţării de la Bonn la Berlin, pînă în anul 2000 care a agitat
spiritele şi a declanşat dezbateri aprinse între cei care „cred că trecutul nu ar trebui să controleze
prezentul şi cei care, asemenea filozofului Jurgen Habermas, se tem de instaurarea unui vechi
simbol al puterii imperiale.”
Pentru naţionaliştii din ţări ca Ungaria, Polonia, România sau Rusia, evreul, liberalul sau
intelectualul cu spirit critic rămîn şi astăzi o potenţială „sursă a tuturor relelor”
Renegarea celuilalt, persecuţiile imigranţilor, ura faţă de străini fac parte dintr-un rău
universal al sfîrşitului de secol, decăderea comunismului făcînd loc pentru dezvoltarea unor
opinii care, cu ani în urmă, fie erau interzise, fie ambigue sau nerecunoscute ca probleme.
În capitolul al V-lea „S-a terminat Revoluţia? Mitul decomunizării şi încercarea de a face
dreptate în politică” face, în general, referire la anumite ritualuri de purificare de doctrină prin
gesturi simbol.
Exemple care să vină în sprijinul acestei afirmaţii sînt procesul soţilor Ceauşescu, devenit
de o notorietate recunoscută şi considerat de către autor „de o legalitate , eufemistic spus,
îndoielnică”
La 31 ianuarie 1990, mii de români s-au adunat în Piaţa Victoriei , pentru a-şi da foc
carnetelor de partid. Toate acestea reprezintă gesturi cu valoare de simbol, semn al debarasării de
trecut, de constrîngerile şi doctrina comunistă, fiind valorificat aici mitul lustraţiei, ca formă de
„catharsis politic”.
Ultimul capitol, „O contrarevoluţie de catifea? Disidenţi, visători şi Realpolitik” relevă
şubrezirea demersului filozofic al dizidenţilor, în urma incercării de a instaura un regim de
moralitate în politică.
Autorul s-a folosit pe parcursul lurării sale de nenumărate exemple din viaţa politică din
vremea respectivă şi din trecut pentru a conferi relevanţă expunerii. Expresivitatea este dată de
extragerea a cîte unui citat reprezentativ, plasat cu rol de motto, la deschiderea fiecărui capitol,
denumit simbolic.
 Prin această lucrare, Vladimir Tismăneanu a dorit să susţină teza conform căreia
conceptul de naţionalism nu ascunde în sine nimic nociv, dar că totul depinde de dozajul său.
„Tragedia se declanşează atunci cînd acest sentiment natural încetează să însemne doar dragostea
pentru micul grup de care aparţinem în societate şi se exacerbează, devenind o ideologie a
ostilităţii, urii şi invidiei” (op.cit. p. 196)
Adam Michnik, în legătură cu Vladimir Tismăneanu şi cartea sa : „Vladimir Tismăneanu
este un eseist proeminent, expert în politica lumii contemporane. El ştia totul despre Europa
Centrală şi de Est . Tismăneanu analizează cu cu deosebită acuitate procesele de transformare a
lumii post-comuniste, speranţele şi ameninţările care le însoţesc”.