Un sistem de a obţine cetăţenie japoneza prin naştere după naştere este de

asemenea valabil. Daca tatăl este japonez , iar mama este de o alta cetăţenie si părinţii se
căsătoresc mai târziu, iar tatăl recunoaşte copilul, acesta are dreptul pana la vârsta de 20
de ani sa ceara cetăţenia japoneza.
In Japonia nu se accepta dubla cetăţenie , astfel daca un cetatean japonez obţine
cetăţenia altui stat, cetăţenia japoneza se anulează. Excepţia se face atunci când a doua
cetăţenie este acordata onorific de către un alt stat .
Daca cetăţeanul japonez mai primeşte de asemenea o a doua cetăţenie prin nici o
acţiune a lui, el fiind născut dintr-un cetatean japonez părinte si primeşte deoarece
mama are cetăţenie ca un rezultat al legilor tarii, . In aceste caz, persoana poate sa
pastreze dubla cetăţenie pana la vârsta 20,iar daca nu va renunţa la a doua cetăţenie ,
pierde automat cetăţenia japoneza.
Criteriile pentru a obţine cetăţenia japoneza sunt prevăzute in art. 5 alin 3 din Legea
Cetăţeniei sunt :
1. Continua rezidenta in Japonia pentru cel puţin cinci ani
2. Cel puţin 20 de ani , si astfel legal competent.
3. Un bun comportament trecut si fara cazier juridic
4. Suficient capital, ori calitati , fie personal, fie in cadrul familiei pentru întreţinerea
individului
5. Apatrizii sau cei care sunt dispuşi sa renunţe la cetăţenie
Cetăţenia Japoneza cere solicitantului sa renunţe la actuala cetăţenie. Guvernul japonez
nu are reguli stricte pentru procesul de obţinere a cetăţeniei, chiar daca documentele care
trebuie sa fie prezentate din partea solicitantului, ar putea lua ceva timp. Dobândirea
cetăţenie diferă de la o persoana la alta indiferent din ce tara este solicitantul , depinzând insa
de statutul pe care il are solicitantul in Japonia. Spre deosebire de alte tari , solicitantul nu
trebuie sa fie rezident permanent al Japoniei. Solicitantul trebuie sa fii locuit cel puţin cinci
ani in Japonia pana la data aplicării cererii, ori trei ani daca este casatorit cu un cetatean
japonez. Solicitarea trebuie sa fie prezentate personal, la houmukyoku un reprezentant al
Ministerului de Justitie aflat in orasul in care solicitantul este rezident
Dobândirea cetăţeniei prin naturalizare are trei etape :
1. Prima etapa: aplicarea cererii iniţiale in persoana si strângerea documentelor
necesare; pregătirea si completarea acestora in limba japoneza; prezentarea tuturor
documentelor pregătite la houmukyoku in persoana. In baza cerererii se eliberează un
număr pentru solicitant in cazul corespondentei pe viitor.
2. A doua etapa: houmukyoku controlează documentele prezentate . După o luna sau
doua solicitantul este chemat pentru un interviu scris si oral .
3. A treia etapa: finalizarea. houmukyoku trimite toate documentele la Tokyo si
solicitantul este chemat sa informeze orice schimbări de adresa, telefon, locul de
munca, starea civila, etc. in timp ce cererea este revizuita.
După ce documentele sunt trimise la Tokyo pentru prelucrare la sediul Ministerul de
Justiţie , poate dura intre 8 si 10 luni (sau in funcţie de solicitant) de la prima cerere.
Solicitantul va fi chemat de către interviator pentru a-i aduce la cunoştinţa despre rezultatele
primite de la Tokyo.
 Legea Cetăţeniei prevede de asemenea ca Parlamentul din Japonia poate sa ofere
naţionalitate japoneze pentru o persoana care a făcut serviciul extraordinar in Japonia. Totuşi,
aceasta prevedere nu a fost niciodată invocata1.
Pentru mulţi ani solicitanţilor le-a fost impus sa-si schimbe numele de familie intr-unul
japonez. Aceasta cerinţa a fost eliminata la sfârşitul anilor' 80.

Dobândirea cetăţeniei italiene

In următoarele cazuri cetăţenia italiana este recunoscuta automat:

1. Este cetatean italian cine se naşte din tata sau mama cetăţeni italieni;
2. Străinul care devine ce cetatean italian transmite cetăţenia fiului minor daca acesta este
convieţuitor cu părintele in momentul in care a devenit cetatean italian; daca fiul este
major poate obţine cetăţenia printr-o concesiune;
3. devine cetatean italian minorul străin care este adoptat de un cetatean italian;
4. este cetatean italian cine se naşte in Italia doar daca ambii părinţi sunt necunoscuţi sau
apatrizi , sau daca fiul nu urmează cetăţenia părinţilor după legea statului căruia ii
aparţin;
5. este cetatean fiul de părinţi necunoscuţi , care este găsit in Italia daca nu este dovedita
posesia altei cetăţenii;
In aceste cazuri toate îndeplinirile revin ofiţerului stării civile din comuna.

Dobândirea cetăţeniei prin lege:

Alta modalitate de dobândire a cetăţeniei italiene este prin beneficiul de lege sau prin
declaraţie.
In următoarele cazuri dobândirea cetăţeniei depinde de o simpla declaraţie de cerinţa din
partea străinului care doreşte sa devina cetatea italian:
Străinul sau apatridul , căruia tata sau mama sau unul din bunici a fost cetatean italian
prin
naştere devine cetatean italian daca se manifesta una din următoarele situaţii:
a) daca prestează serviciu militar pentru Statul italian si înainte declara intenţia de a
dobândi cetăţenie italiana;
b) daca asuma o slujba de stat ca subaltern Statului , chiar si in străinătate si declara
intenţia de a dobândi cetăţenie italiana;
c) daca la împlinirea vârstei de 18 ani locuieşte legal in Italia de cel puţin 2 ani si
declara in timp de un an de la împlinirea majoratului , intenţia de a dobândi
cetăţenie italiana;
d) Străinul născut in Italia unde a locuit fara întreruperi pana la vârsta de 18 ani
devine cetatean italian daca declara intenţia de a dobândi cetăţenie italiana pana la
vârsta de 19 ani;
1
http://en.wikipedia.org/wiki/Japanese_Naturalization
 Declaraţiile pentru dobândirea cetăţeniei in aceste cazuri se prezintă la ofiţerul stării
civile din comuna de resedinta.
Dobândirea cetăţeniei prin casatorie:
Cetăţenia se dobândeşte si prin naturalizare definiţie ce se refera la doua situaţii
distincte : adică dobândirea cetăţeniei prin casatorie cu un cetatean Italian si prin
concesiune ordinara
Dobandirea cetateniei prin casatorie cu un cetatean italian constituie principala
metoda de dobândire a cetăţeniei : soţul sau soţia, străin sau apatrid , a unui cetatean
italian dobândeşte cetăţenia când locuieşte legal in Italia de cel puţin 6 luni, sau in caz
contrar după 3 ani de la data casatoriei daca nu a fost nici o dezlegare , anulare sau
întrerupere ale efectelor civile si nu subzista separaţia legala . Aceste împrejurări relative
nu trebuie sa subziste pana la momentul de conferire a cetăţeniei italiene. Daca după
casatorie si cele 6 luni de reşedinţa , sau după 3 ani de casatorie a intervenit o separaţie
sau un divorţ , acestea nu contează la prezentarea cererii de cetăţenie. Existenta de
condamnări penale pentru delicate grave si de periculozitatea şotului străin pentru
siguranţa Republicii, împiedica dobândirea cetăţeniei. In aceste cazuri Ministerul de
Interne respinge cererea care poate fii prezentata din nou după 5 ani. Cererea cetăţeniei
pentru casatorie trebuie prezentata pe relativul formular la Oficiul cetăţeniei de la
prefectura de reşedinţa, la ambasada sau la consulatul Italian in cazul in care solicitantul
locuieşte in straintate.
Concesiunea ordinara a cetateniei :
Cetăţenia italiana se poate dobândi prin concesiune ordinara , concedata de
Preşedintele Republicii , după propunerea Ministrului de Interne in următoarele cazuri :
1. când străinul căruia tata sau mama sau unul dintre bunici sunt cetăţeni prin
naştere si legal in Italia de cel putin 3 ani
2. când străinul este născut in Italia unde traiste legal de cel puţin 3 ani
3. când străinul major este adoptat de un cetatean italian si locuieşte legal de
minimum 5 ani după adopţie; sunt insa necesari 7 ani de reşedinţa pentru minorul
încredinţat unui cetatean Italian
4. când străinul a prestat serviciu militar , si in străinătate , pentru cel puţin 5 ani la
dispendentele Statului
5. când cetăţeanul unui Stat membru din Comunitatea europeana locuieşte legal in
Italia de cel puţin 4 ani
6. când apatridul si refugiatul locuieşte legal in Italia de cel puţin 5 ani
7. când străinul traieste legal in Italia de cel puţin 10 ani
Este important de ştiut ca in afara de cele prevăzute mai sus, solicitantul trebuie sa
demonstreze posesia unui venit de cel puţin 8.300 de euro la an ( iar in cazul in care
este şotia/şotul de întreţinut 11.300 euro la an ) si absenta de precedente penale.

Moduri de dobandire a cetateniei romane:

In România a fost adoptat sistemul care are la baza jus sangvinis, ca urmare,
potrivit legii cetăţeniei romane, pot fi deosebite 4 moduri in care cetăţenia romana poate
fi dobândita si unele moduri derivate care sa înlesnească persoanele care nu s-au născut
din părinţi cetăţeni romani sa se integreze in societate.
 1. Dobândirea cetăţeniei prin naştere
Legea 21/1991 reglementează situaţia cea mai frecventa din punct de vedere al
dobândirii cetăţeniei romane prin naştere, aceea in care ambii părinţi sunt cetăţeni romani
iar copilul s-a născut in România. In acest sens, articolul 5 aliniatul 1 al legii cetăţeniei
prevede copiii născuţi in România din cetăţeni romani sunt romani. Din articolul 5 al legii
se zice ca sunt cetăţeni romani cei care s-au născut in România chiar daca un părinte este
roman. Este cazul si celor din străinătate când ambii părinţi sau unul din ei are cetăţenia
romana.
Cetăţenia stabileşte in articolul 5 aliniat ultim, ca este cetatean roman copilul găsit
pe teritoriul Romaniei daca nici un părinte nu este cunoscut provenindu-se de la
prezumţia ca un părinte are cetăţenie romana.
2. Dobândirea cetăţeniei prin adopţie
Potrivit articolului 6 al legii nr 21/1991, cetăţenia romana se dobândeşte de
copilul cetatean străin sau fara cetăţenie prin adopţie daca adoptatorii sunt romani iar
copilul adoptat nu are inca 18 ani.
3. Dobândirea cetăţeniei prin acordarea la cerere